20 FEBRUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 20 Februarie

Sf Ier Leon, episcopul Cataniei; Sf Cuv Visarion; Zi aliturgică; Canonul cel Mare

Sfântul Leon, Episcopul Cataniei (Sicilia) s-a născut în orașul Ravena, la 270 Km spre N-E de Roma. A primit o educație creștină și, datorită faptului că provenea dintr-o familie bogată, a studiat la școlile cele mai înalte ale vremii sale. Tânăr fiind, a intrat în monahism închinându-și viața lui Dumnezeu. A fost ales episcop al Cataniei după trecerea la cele veșnice a episcopului Savin. În timpul episcopatului său a ridicat o biserică închinată Sfintei Lucia și un locaș de cult în cinstea Sfinților 4o de Mucenici. În acea vreme, un vrăjitor pe nume Iliodor era prilej de sminteală pentru mulți creștini din oraș. Rugându-se lui Dumnezeu, într-o zi după Sfânta Liturghie, Sfântul l-a legat cu omoforul de gât și l-a dus într-un loc numit Ahilion, unde, poruncit poporului să facă un foc mare. După aceea au intrat amândoi în foc, sfântul ieșind nevătămat prin puterea lui Dumnezeu, iar vrăjitorul a ars. Sfântul Leon a trecut la cele veșnice în jurul anului 780.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Visarion.

Acest cuvios părinte al nostru Visarion s-a născut trupeşte în Egipt. După ce s-a făcut mai mare şi a fost învăţat Sfintele Scripturi, a strălucit întru inima lui lumina cea sfântă. Pentru aceasta din fragedă vârstă a iubit pe Dumnezeu foarte, neîntinând în nici un fel sfântul botez pe care-l primise în pruncie. Astfel, suindu-se într-un loc pustiu, se nevoia ca fiind fără de trup; şi defăimând trupul ca ceva stricăcios, a supus tot răul binelui şi a avut ajutor pe Dumnezeu, pe Care îl iubea. Păzind curat chipul lui Dumnezeu, cu toată puterea săvârşea aceleaşi lucruri ca şi proorocii cei mari, cei care au vorbit cu Dumnezeu aievea. Astfel dacă Moise, temelia tuturor proorocilor, prin lemn a prefăcut apele cele amare în ape dulci, închipuind Crucea Domnului, ca să liniştească pe iudeii ce cârteau, acest fericit, mergând odată cu ucenicul său pe cale, neavând apă şi fiind arşi de sete, prin însemnarea Crucii în văzduh, a prefăcut apa mării, din sărată şi cu neputinţă de băut în apă dulce şi rece şi bună de băut; din care şi îndestulându-se împreună cu alţii mulţi, au mulţumit lui Dumnezeu. Şi tot astfel după cum Iosua Navi, oarecând, biruind pe Amalic a oprit soarele din drumul său, până ce a înfrânt pe duşmani, şi acest fericit, aflându-se odată într-un loc oarecare şi spre folosul multora vorbind şi fiind vremea spre seară, cerând de la Dumnezeu, a oprit soarele până ce a săvârşit învăţătura. A coborât apoi apă din cer, ca şi Ilie, de mai multe ori, când unii au cerut de la el aceasta. Proorocul Elisei, oarecând, cu cojocul lui Ilie a trecut Iordanul, fără să se ude; iar fericitul acesta în loc de Iordan a trecut Nilul, folosindu-se în loc de cojoc de semnul crucii. Asemenea şi alte semne făcând cu puterea Crucii, şi până la adânci bătrâneţi slujind lui Dumnezeu, s-a mutat către veşnicele locaşuri.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canonul cel Mare

CANONUL CEL MARE AL SFANTULUI ANDREI CRITEANUL: 

Psalmii

PSALMII 6 – 10

Psalmul 6

1.	Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi.
2.	Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele;
3.	Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când?
4.	Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta.
5.	Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine?
6.	Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda.
7.	Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei.
8.	Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.
9.	Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.
10.	Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

Psalmul 7

1.	Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte,
2.	Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască.
3.	Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,
4.	De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei,
5.	Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze.
6.	Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit
7.	Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce.
8.	Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea.
9.	Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte.
10.	Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă.
11.	Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi.
12.	De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit
13.	Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.
14.	Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea.
15.	Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o.
16.	Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare.
17.	Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

Psalmul 8

1.	Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri.
2.	Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător.
3.	Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic:
4.	Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el?
5.	Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el.
6.	Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui.
7.	Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului;
8.	Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor.
9.	Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

Psalmul 9

1.	Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.
2.	Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte.
3.	Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta!
4.	Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate.
5.	Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului.
6.	Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet.
7.	Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată
8.	Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele.
9.	Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri.
10.	Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne!
11.	Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui.
12.	Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor.
13.	Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii,
14.	Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; veseli-mă-voi de mântuirea Ta!
15.	Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascuns-o, s-a prins piciorul lor.
16.	Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul.
17.	Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu.
18.	Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri.
19.	Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta!
20.	Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt.
21.	Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz?
22.	Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc.
23.	Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează.
24.	Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui.
25.	Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni.
26.	Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi.
27.	Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere.
28.	Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc.
29.	Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el.
30.	În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci.
31.	Că a zis în inima lui: "Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!"
32.	Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit!
33.	Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta!
34.	Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor.
35.	Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla.
36.	Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui.
37.	Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta.
38.	Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

Psalmul 10

1.	În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: "Mută-te în munţi, ca o pasăre?"
2.	Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă.
3.	Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?
4.	Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor.
5.	Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său.
6.	Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor.
7.	Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

REGULI IMPORTANTE PENTRU PETRECEREA POSTULUI

Pentru ca să petrecem Postul cu Hristos și ucenicii Săi, dar nu să-l transformăm într-o lună și jumătate de dietă aspră și inutilă, vă recomandăm să urmați câteva reguli importante.

1. Bucuraţi-vă pururea!

« Bucuraţi-vă pururea. Rugaţi-vă neîncetat. Daţi mulţumire pentru toate» (1 Tes.5:16-18), — sfatul înţelept al apostolului fiind şi mai actual şi relevant în zilele Postului Mare.

Este mare şi pericolul de a cădea în disperare: “Cum pot trăi fără mâncare bună! Acum nu voi avea parte de divertisment! Ce slujbe lungi ne aşteaptă! “- în timp ce nici motive pentru deznădejde nu există. Durată lungă a slujbelor – e o posibilitate în plus de a reflecta la locul omului în veşnicie, și totodătă posibilitatea de a simţi unitatea în rugăciune cu alţi creştini, dar şi comunicarea cu Dumnezeu însuși.

Alte afirmaţii adesea întâlnite ar fi : “Eu nu pot ţine postul după rânduiala existentă. Nu pot participa la toate slujbele. Mă sustrag lucrurile lumești. “

Un lucru cunoscut parcă de noi toţi, dar de la aceasta nu mai puțin adevărat: amintiți-vă că Dumnezeu nu are nevoie de stomacul și picioarele noastre, ci de inima noastră, El vede în noi dorința sinceră de ai sluji, şi ne vede slăbiciunea.

Iată această amintire constantă despre Dumnezeu – și va fi bucuria noastră neîncetată în El.

2. Rugaţi-vă neîncetat!

Desigur, cu nu trebuie să devenim pe parcursul postului toţi isihaşti, dar să încercăm să fim mai aproape cu jumătate de pas de ideal, ar fi posibil.

Rugăciunii ar trebuii să-i acordăm puţin mai mult timp, decât o facem de obicei. Cu o mai mare atenţie să fim sa slujbe – uneori poate ar fi necesar să luăm o carte cu textele sfintei liturghii. Cu o atenţie sporită să ne îndeplinim pravila, să ne ridicăm de la calculator cu o jumătate de oră mai devreme, pentru a avea mai mult timp pentru rugăciunile de seară. Să adăugăm rugăciunea Sfântului Efrem Sirul. Dacă petrecem mult timp pe drum, să ascultăm sau să citim în acest răstimp Psaltirea.

Iar rugăciunea lui Iisus să ne devină arma de bază în lupta cu numeroasele ispite : iritarea, furia, disperarea.

3. Rugăciunea în Biserică.

Grijile casei, drumul către casă în timpil traficului din orele de vârf, problemele la locul de muncă – chiar dacă noi am reuşit să ne organizăm astfel viața, ca să consumăm doar alimentele permise, să ne facem zilnic pravila de rugăciune, de la toate acestea adesea obosim foarte mult. Și aici în ajutor ne vine Biserica.

În mănăstiri, şi în multe parohii din orașele mari în perioda Postului Mare slujbele se săvârşesc zilnic, dimineața și seara. Ar merita după posibilitate înainte sau după programul de muncă să intrăm pentru puţin timp în biserică şi să asistăm la o parte a slujbei. Acestea ne-ar ajuta mult pentru stabilirea unei stări sufleteşti complet diferite.

Iar pentru unele slujbe din Postul Mare nu ar fi rău şi să plecăm puţin mai devreme de la serviciu. Acestea sunt – Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul în primele patru zile ale Postului Mare, Acatistul Maicii Domnului în seara de vineri, slujbele din Săptămâna Patimilor …

Cel puțin o dată pe parcursul postului ar fi bine de participat la Liturghia Darurilor mai înainte sfințite – apropo, în unele biserici ea se face şi seara.

4. « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!»

Este bine cunoscut: că de post nu are nevoie Dumnezeu, dar noi. Postul Mare este format din două părți: Patruzecimea și Săptămâna Patimilor. Prima parte – este timpul de pocăință, şi a doua – timpul de purificare, pregătire pentru Paști.

Nu în zădar biserica de două ori în Postul Mare ne propune lectura canonului Sf. Andrei Criteanul. Nu în zădar auzim în Biserică în fiecare sâmbătă din Postul Mare « Uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!». Cu bună știință Biserica cu trei săptămâni înainte de Postul Mare, ne cheamă la pocăință: prin parabola fariseului și a vameșului, a fiului risipitor, şi prin amintirea Judecății de Apoi și a alungării lui Adam din Rai.

Anume pentru pocăinţă şi avem nevoie de acest răstimp. Dacă nu intenţionezi să te căieşti de viaţa şi faptele tale, nu are nici un rost nici postirea, va fi doar o risipă de sănătate.

5. Ai grijă de sănătatea ta!

Apropo, de sănătate. Dacă în timpul postului îţi apar problemele de sănătate, gradul de abstinenţă ar trebui să fie imediat discutat cu duhovnicul.

Nu poate fi vorba de nici un post după rânduiala din pravila, în cazul unor boli a sistemului digestiv sau a metabolismului. În condițiile moderne, chiar și în mănăstiri, nu se posteşte doar cu mâncare uscată, nu-l va judeca Dumnezeu nici pe mireanul, care are grijă şi de starea sănătăţii sale.

(Merită să ne amintim că în biserici în timpul Postului Mare se săvârşeşte taina Sf. Maslu – ungerea cu ulei sfinţit unită cu rugăciune pentru vindecarea bolnavilor.)

Nici într-o modalitate nu ne va apropia de Dumnezeu ulcerul dobândit din râvnă peste puteri, dar poate chiar şi ne va îndepărta, căci e prea fin hotarul între o dorință reală de ascultare față de pravile, şi mândria pentru propriul efort.

6. “Uită-te în farfuria ta!”

“Vanitatea postirii” este periculoasă și merge la braţ cu condamnarea. Fratele tău mănânca pește în prima săptămână a Postului Mare, în timp ce tu stai pe pâine și apă? Nu e treaba ta. El bea lapte, dar tu nici zahăr nu pui în ceai? Tu nu ai de unde să cunoşti caracteristicile organismului său. A mâncat o crenvuşcă și a doua zi a mers la împărtăşire, atunci când tu ţii post euharisic început înainte de Priveghere? Este hotărârea sa și a duhovnicului său, care i-a permis împărtășania.

“Vanitatea nepostirii” care ne aduce în faţă şi un alt personaj actual, vameşul care se mândreşte că nu e fariseu. El nu foloseşte untdelemn – în schimb eu fac o sută de metanii înainte de somn! El nu consumă deloc alcool – în schimb eu mă căiesc în fiecare duminică!

Prin urmare, aș dori să repet apelul pentru cadrele didactice ale grădiniței, “Uită-te în farfuria ta!”

7. Nu numai cu pâine va trăi omul

Şi în genere, mai puțin să discutăm despre alimente. Nu contează cât de ştiut nu ar fi acest adevăr, totuşi îl vom repeta perioada Postului Mare – nu este doar o schimbare a regimului alimentar. Vegetarienii nu mănâncă niciodată produse animaliere şi de Dumnezeul aceasta nici nu-i apropie, nici nu-i îndepărtează.

Continuarea versetului : « ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu», — este perfectă pentru perioada Postului Mare, când lecturii sfintei scripturi -a Cuvântul lui Dumnezeu – i se acordă o atenție deosebită.

Pentru Postul mare ar fi posibilă recitirea întregii Evanghelii. De asemenea, în această perioadă în biserici se citește zilnic Vechiul Testament. Este util a se citi din Sfinții Părinți – “Scara Raiului “, Filocalia, tâlcuiri la Evanghelie .

8. Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune

Ar fi bine să învăţăm şi să combinăm scăderea interesului faţă de conținutul farfuriilor ale altor oameni cu o sporire a atenției faţă de aproapele nostru în general.

Acordând o atenţie sporită la propria stare spirituală, nu ar trebui să devinim indiferenți față de ceilalți. Mesajul Postului ar trebui să meargă înspre cultivarea ambelor virtuți – iubirea faţă de Dumnezeu și iubirea față de aproapele.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne îndeamnă ca banii economisiţi pe mâncarea de post să-i folosim la ajutorul celor nevoiaşi. Din câteva prânzuri de post s-ar putea de cumpărat nişte mănuși pentru un cerșetor ce îngheaţă sau o jucărie pentru casa de copii.

Nu este necesar în timpul postului să întrerupem comunicarea şi cu cei care au nevoie de sprijinul nostru, o prietenă însărcinată, un vecin în suferinţă, o rudă singuratică. Conversația cu ei la un ceai – nu este o distracţie, dar un ajutor pentru aproapele nostru.

9. Iubirea de oameni fără de încercarea să le fim mereu pe plac

Relațiile bune cu apropiaţii, uneori sunt însoţite şi de o latură neplăcută: încercarea să le fim mereu pe plac. De fapt, nici o atitudine bună aici nu poate exista, – existând doar lipsa de caracter și dependența de opiniile altor oameni. Anume în post această patimă poate să devină mai accentuată.

“Hai să ne întâlnim vineri după serviciu într-o cafenea” – te invită o prietena, şi iată deja ai comandat împreună cu ea o prăjitură – doar nu poţi să o superi!

“Vino-o în vizită sâmbătă seara” – te invită vecinii, și nu mai mergi la slujbă, în loc să-ţi ceri scuze și să amâni pentru un timp mai târziu sau pentru seara de duminică.

“Mănâncă o bucată de pui, de altfel mă supăr” – te indeamnă o rudă, și s-ar putea cu respect să refuzi, dar nu o faci, deşi să te ascunzi după falsa nedorinţă de a merge la un conflict, nu mereu înseamnă să dai dovadă de iubire față de aproapele.

Pentru a ne elibera de această patimă de a fi plăcuţi altora, ne putem aminti de sfatul dat de cuviosul Paisie Aghioritul: noi trebuie să ascundem propria postire, ca să nu ne postim de văzul lumii, dar postul bisericesc – este o trăire şi o mărturisire a credinței. Noi nu trebuie doar să-i respectăm pe alţii, dar şi să tindem ca şi pe noi şi credinţa noastră să fie respectată.

Cei mai mulți oameni înțeleg explicația politicoasă și acceptă poziţia noastră. Dar şi adesea se adevereşte că interpretarea noastră este neîntemeiată. Prietena în cafenea nu va fi deranjată de faptul că vom comanda doar o cană de cafea, vecinii vor fi bucuroși să ne întâlnim și după participarea noastră la slujbă, iar cu ruda putem servi cu placere şi nişte cartofi cu ciuperci.

10. Să-l urmăm pe Hristos

Şi în cele din urmă, cea mai importantă regulă a Postului Mare – să nu uităm pentru ce există această perioadă.

Postul Mare – este timpul așteptării Învierii Mântuitorului. Dar nu o simplă aşteptare, ci una de acţiune. Vom încerca să trecem cele patruzeci de zile împreună cu Hristos, să venim la mormântul lui Lazăr, cu Domnul să intrăm în Ierusalim, Îl vom asculta în Biserică, ne vom împărtăşi împreună cu apostolii la Cina cea de Taină, îl vom urma în ducerea Crucii spre Golgota, unde ne vom alătura suferinţei Maicii Domnului şi ucenicului iubit …

În cele din urmă, împreună cu mironosiţile ne vom apropia de mormântul deschis şi din nou vom trăi bucuria:

Nu este aici. Hristos a inviat!

DOAMNE ŞI STĂPÂNUL VIEŢII MELE – Sf Efrem Sirul

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.

Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.

Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Observăm în Postul Mare, ca și particularitate specifică a slujbelor din această perioadă, practicarea rugăciunii Sfântului Efrem Sirul, cunoscută și sub denumirea de rugăciunea Postului Mare. De ce ocupă un loc aşa de important această scurtă şi simplă rugăciune în slujbele de Post? Pentru că ea ne arată care trebuie să fie simțirea corectă a legăturii omului cu Dumnezeu, și totodată sintetizează, într-un mod unic, cererile esențiale ale sufletului doritor de Dumnezeu, care să ducă omul spre sfințenie, incluzând atât cereri de eliberare de boli duhovniceşti, de patimi, cât și cereri de dobândire a virtuților creștine.

Începem astfel rugăciunea prin: “Doamne și Stăpânul vieții mele“. La o primă vedere, ar putea apare aici un paradox: noi știm că suntem liberi, că Dumnezeu Însuși ne-a creat liberi, cu proprie voință, cum dar, atunci, Îl numim pe Dumnezeu acum Stăpân? Nu este însă nici un paradox. Într-adevăr, în calea sa spre mântuire, creștinul nu poate fi decât rob, firea omului este roaba lui Dumnezeu, care a făcut-o, dar aflată în acea robie care eliberează, după cum spunea un mare nevoitor al ortodoxiei: “Doamne, dă-mi robia care-mi eliberează sufletul și ia-mi libertatea care mă robește”

Astfel, în viața lui, omul este inevitabil supus unei slujiri, unei “robii” și în această slujire are 2 singure variante: să fie rob lui Dumnezeu sau să fie rob păcatului! A te afla în „robia” lui Dumnezeu este cea mai mare libertate, după cum ne învață și Evanghelia: “Cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi”. Iar această supunere față de Dumnezeu este esențială pentru viața creștinului, căci dacă Dumnezeu nu este Domnul și Stăpânul vieții mele, atunci eu voi deveni propriul meu domn și stăpan, centrul absolut al propriei mele vieți, și încep să evaluez totul ținând cont de nevoile, ideile, dorințele și judecățile mele. Este cumplit e să fii fără de Stăpân! Fiindcă atunci când nu ai Stăpân Care să te învețe lucrarea mântuirii, te pierzi! Dar ce poate fi mai frumos decât ca Însăși Iubirea să fie Stăpânul și Domnul tău? În această simțire trebuie să înțelegem noi ideea de stăpânire a lui Dumnezeu față de om.

În rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, noi facem de fapt o spovedanie. De aceea, când spunem: „duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire, și al grăirii în deșert, nu mi-l da mie”, și cerem să fim izbăviți de toate aceste duhuri, de fapt noi cu adevărat mărturisim că suntem stăpâniți de ele. “Nu mi-l da mie” înseamnă și ia-l de la mine. Pentru că, dacă nu le-aș fi avut în mine, de unde aș fi cunoscut că ele există?

Cerem apoi „duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei”, mărturisind astfel că toate virtuțile și darurile nu le putem dobândi prin noi înșine, ci doar primindu-le de la Dumnezeu în dar. De ce să cerem noi vederea propriilor noastre păcate? Pentru că fără vederea propriilor păcate, omul nu poate să ierte și să nu-și judece aproapele. Dar și această vedere, nimeni nu o poate avea decât în dar de la Dumnezeu. Numai cercetarea Duhului Sfânt descoperă omului răutățile și patimile din sufletul lui.

Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul este o rugăciune a smereniei, a descoperirii neputințelor omului: neputință de a se izbăvi singur de patimi, neputința de a dobândi virtuțile creștine prin propriile forțe, neputința de a-și conștientiza singur adevărata sa stare duhovnicească. Cu adevărat este o rugaciune a descoperirii sărăciei, după cum frumos spunea Sfântul Tihon de Zadonsk: “Vezi-ți, omule, sărăcia! Dumnezeu îți dăruiește totul, pentru că tu nu ai nimic.”

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI, ZIUA 2, 20 Februarie

A: PLĂCINTE

Plăcintă cu ciuperci

·       foi de plăcintă;

·       500 g ciuperci;

·       50 g margarină;

·       1 ceapă;

·       Sare;

·       Piper

Dacă nu avem foi de plăcintă se prepară un aluat din 250 g făină, 250 g margarină, ½ pahar cu apă caldă şi sare şi se lasă la rece.

        Se curăţă ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.

        Se înăbuşă pe foc, într-o cratiţă acoperită, în margarină cu ceapa tăiată solzişori, sarea şi piperul măcinat.

        Când s-au înmuiat şi zeama din ele a scăzut se lasă să se răcorească.

        Se împarte aluatul în două.

        Una din jumătăţi se întinde de forma şi mărimea tăvii.

        Se unge tava, se aşază foaia şi se coace la cuptor.

        Se scoate din cuptor, se întind ciupercile scăzute şi răcorite pe toată suprafaţa foii, iar jumătatea cealaltă de aluat care a fost păstrată la rece, se întinde şi se pune în tavă deasupra compoziţiei.

        Se dă la cuptor până se rumeneşte.

B: SALATE

Salată de varză

·       1 varză mică;

·       2 morcovi;

·       1 rădăcină ţelină;

·       6 căţei usturoi pisat;

·       Sare;

·       5 linguri ulei;

·       3 linguri oţet;

·       Mărar

Peste varza tocată fideluţă, amestecată cu morcovul şi ţelina date pe răzătoare se toarnă amestecul de sare, ulei şi oţet.

        Usturoiul pisat şi mărarul se adaugă la sfârşit.

C: SOSURI

Sos indian

·       25 g margarină;

·       2 cepe;

·       1 rădăcină pătrunjel;

·       Cimbru;

·       1 foaie dafin;

·       Frunze de ţelină;

·       1 linguriţă făină;

·       Sare;

·       Boia iute;

·       1 ceaşcă apă

Se taie ceapa solzişori şi se căleşte în margarină.

        Se adaugă făină şi se amestecă continuu.

        Când făina capătă culoare gălbuie se stinge cu apă.

        Se adaugă restul ingredientelor şi se fierbe circa 30 minute.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de sfeclă roşie

·       1 sfeclă roşie de mărime potrivită;

·       1 ceapă;

·       2 cartofi;

·       1 ceaşcă zarzavat pentru ciorbă;

·       1 ceaşcă suc de roşii;

·       ½ l borş;

·       2 – 3 linguri ulei;

·       Sare;

·       Leuştean

Se coace sfecla la cuptor, se curăţă şi se dă pe răzătoarea mare.

        În 2 l apă se fierb cartofii tăiaţi cuburi şi zarzavatul pentru ciorbă.

        Când cartofii sunt aproape fierţi se adaugă sfecla, sucul de roşii şi ceapa rumenită în ulei.

        După ce mai dă un clocot se adaugă borşul, sarea şi leuşteanul.

        Se mai fierbe încă 5 minute.

E: MÂNCĂRURI

Mâncare de cartofi cu castraveţi muraţi

·       1 kg cartofi;

·       200 g ceapă;

·       500 g castraveţi muraţi;

·       1 ceaşcă ulei;

·       2 linguri bulion;

·       1 legătură mărar;

·       Sare;

·       Piper

Se curăţă cartofii, se spală, se taie felii şi se prăjesc puţin în uleiul încins.

        Se scot cartofii şi în restul de ulei se căleşte ceapă.

        Se pune bulionul, se stinge cu apă caldă şi se adaugă cartofii.

        Se lasă la foc mic.

Când cartofii sunt fierţi se adaugă castraveţii fierţi separat fără coajă şi seminţe.

Se pune sare şi piper.

Se pune mâncarea în tavă, se garniseşte deasupra cu felii de roşii sau suc de roşii şi verdeaţă şi se dă la cuptor să se rumenească bine.

F: DULCIURI

Cremă de ananas

·       1 cutie compot ananas;

·       1 pachet fulgi porumb;

·       ½ ceaşcă zahăr;

·       3 ceşti apă;

·       1 cutie jeleu ananas;

·       Cireşe din dulceaţă pentru glazură

Se strecoară ananasul şi se păstrează zeama.

        Se păstrează 2 rondele întregi de ananas, iar restul se taie bucăţele mici.

        Într-o oală se amestecă fulgii de porumb, zahărul şi apa şi se pun la foc mic să fiarbă până când se leagă.

        Amestecând se adaugă pe rând zeama de la compot, jeleul şi fructele de ananas.

        Se udă cu apă o formă de 1 kg, se unge fără să se şteargă, se răstoarnă în ea compoziţia şi se lasă câteva ore la frigider până se leagă bine.

        Se scoate crema pe un platou, se garniseşte cu cireşe din dulceaţă şi cu feliile de ananas reţinute, tăiate în sferturi.

ISTORIE PE ZILE 20 Februarie

Evenimente

·         1547: Eduard al VI-lea este încoronat rege al Angliei la Westminster Abbey. Eduard al VI-lea (n. 12 octombrie 1537), a fost fiul lui Henric al VIII-lea și al  Janei Seymour. La nastere,  mama sa a murit de febra puerperala. A fost incoronat rege al Angliei și al Irlandei la  20 februarie 1547, la vârsta de nouă ani. Eduard a fost al treilea monarh al dinastiei Tudorilor, și primul conducător al Angliei care a fost crescut ca protestant. A murit de tuberculoza  la 6 iulie 1553.

·         1601 – Regina Elisabeta I-a a Angliei  ordona decapitarea contelui de Essex. Elisabeta I, care a domnit în Anglia 1558-1603, şi al cărui nume rămâne ataşat la una din perioadele cele mai strălucite ale ţării sale a refuzat cu încăpăţânare să se căsătorească. Ultimul sau favorit, contele de Essex, avea varsta de 34 de ani.În ciuda faptului că avea peste şaizeci de ani  Elizabeth era de o  vanitate morbidă, căutând în mod constant sa fie adulata de barbati. Contele Essex a avut  un comportament arogant, chiar şi în prezenţa reginei iar cand a fost numit şef al armatei care lupta impotriva revoltei din Irlanda, el a complotat impotriva lui  Elizabeth pentru a prelua puterea. Regina  nu a ezitat să-l aresteze şi sa-l condamne la moarte. La 20 februarie 1601, el a fost decapitat la Turnul Londrei. Elizabeth a murit doi ani mai târziu şi odata cu ea a dispărut si dinastia Tudorilor.

·         1611 – La 10 februarie stil vechi (20 februarie 1611 stil nou), în tabăra de la Roman, Radu Șerban (fost domn și pretendent la domnia Munteniei) cu suportul lui Constantin Movilă (domn al Moldovei) încheie cu solii arhiducelui Mathias (rege al Ungariei, devenit la 28 mai 1611 rege al Boemiei și anul viitor împărat al Imperiului Roman de Națiune Germană un tratat de cooperare cu trupele imperiale împotriva principelui Transilvaniei Gabriel Bathory. Mathias se obligă să acorde sprijin militar lui Radu Șerban pentru a recăpăta domnia Munteniei. Gabriel Bathory, principe al Transilvaniei (1608-1613) dorind sa  supuna Muntenia și Moldova, invadează Muntenia de Sfintele Sărbători de Crăciun în decembrie 1610. Oastea sa a jefuit fără milă si a omorat  pînă și cainii întîlniți pe drum. Pentru a nu fi prins între oastea lui Bathory și forțele otomane de la linia Dunării, Radu Șerban s-a retras împreună cu oastea și boierii săi în Moldova, unde ulteror va semna un  tratat de cooperare cu solii lui Mathias.

·         1792 – Preşedintele George Washington a semnat Postal Service Act, prin care a luat fiinta Serviciul Postal al Statelor Unite.

·         1798: Mareșalul francez Louis Alexandre Berthier îl îndepărtează pe Papa Pius al VI-lea de la putere. Papa Pius al VI-lea, conte Braschi, (născut la Cesena, în Romagna, Italia, la 25 decembrie 1717, decedat la Valence, Franţa, la 29 august 1799), a fost un episcop al Romei, papă al Bisericii Universale, (având numele în latină: Pius VI; numele în italiană: Pio VI, numele în franceză: Pie VI), între 15 februarie 1775, până la moarte.

·         1816: Bărbierul din Sevilla, de Gioachino Rossini debutează la "Teatro Argentina", cu un fiasco.

·         1821 – Eteriștii în frunte cu Alexandru Ipsilanti parasesc Chișinăul, pornind în expediția lor peste Prut in Tarile Romane. Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792, Constantinopol – d. 31 ianuarie 1828, Viena), conducătorul organizației Philiki Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei.

·         1838 - Elevii Conservatorului filarmonic-dramatic au susţinut, la Iaşi, prima reprezentaţie de operă în limba romană cu "Norma" de Bellini

·         1849: Împăratul Austriei, Franz Joseph I, a promulgat o Constituție prin care se recunoaște Transilvaniei o autonomie limitată (4 februarie – 4 martie 1849). Franz Joseph al Austriei (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916.

·         1867 - A avut loc premiera piesei "Răzvan şi Vidra" de B.P.Hasdeu; piesa s-a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, rolul principal deţinându-l Mihail Pascaly

·         1878 – Papa Leon al XIII-lea își începe pontificatul. Vincenzo Gioacchino Pecci,s-a  născut la 2 martie 1810 si   a devenit Papă sub numele de Leon al XIII-lea. Pontificatul sau a durat 25 de ani până la moartea sa la 20 iulie 1903. În timpul pontificatului său, Leon al XIII-lea, cu abilitatea sa diplomatică, a reușit să pună capăt rupturilor, să depășească dificultățile și să stabilească bune relații cu aproape toate puterile lumii. Leon al XIII-lea a creat două sute patruzeci și opt de episcopii și arhiepiscopii și patruzeci și opt de vicariate sau prefecturi apostolice. Catolicii de rit oriental au fost în atenția sa în mod deosebit: a avut fericirea de a vedea sfârșitul schismei apărute în 1870 printre uniții armeni și care s-a încheiat în 1879 prin convertirea mons. Kupelian și a altor episcopi schismatici. A fondat în Roma un colegiu pentru studenții armeni (1884), iar prin divizarea colegiului Sfântul Atanasi,e le-a putut oferi si rutenilor un colegiu; în 1882 reformase deja Ordinul rutean al sfântului Vasile. Pentru caldei a fondat la Mossul un seminar, pe care l-a încredințat grijii dominicanilor. A  stabilit reguli pentru reglementarea relațiilor dintre diferitele rituri în țările cu mai multe rituri. Chiar și printre copți eforturile sale de unire au făcut progrese. Scrisoarea Enciclică „Humanum Genus” din 20 aprilie 1884, a papei   Leon al XIII-lea reprezintă unul dintre cele mai virulente și avizate rechizitorii la adresa Francmasoneriei.

·         1922:  A avut loc, la București, logodna Principesei Maria (Mignon) a României cu Principele Alexandru (unicul fiu al regelui Serbiei, Petru I Karagheorghevici); nunta a avut loc la 8 iunie 1922, la Belgrad.

·         1926: A apărut, la București, Viața literară (până în 1938, cu întreruperi), sub direcția lui George Murnu

·         1932: A apărut, la București, România literară. Gazetă de critică și informație literară, artistică și culturală, sub direcția lui Liviu Rebreanu (până în ianuarie 1934).

·         1933: În România, Partidul Țărănesc-Democrat, condus de Constantin Stere, fuzionează cu Partidul Radical-Țărănesc condus de Grigore Iunian.

·         1938: În Romînia a fost decretată o nouă Constituție, promulgată la 27 februarie 1938, prin care se instaura dictatura regală a lui Carol al II–lea (1930–1940) și sfârșitul regimului parlamentar. Constituția (Constituțiunea din 1938), a fost elaborată de Istrate Micescu, reputat jurist al perioadei interbelice si a incercat să dea întîietate socialului, voind să transforme statul individualist în stat comunitar corporatist. În același timp, ea admitea proprietatea și capitalul ca drepturi inviolabile, îndepartîndu-se de la principiile Constituției din 1923, care recunoștea proprietatea ca funcție socială și revenind astfel la principiile Constituției din 1866. Constituția de la 1938 critica regimul de partide și concentra puterile politice în mana regelui, care dobîndea prerogative deosebit de mar si a fost suspendată în vara anului 1940, ca urmare a evenimentelor care au dus la abdicarea regelui Carol al II-lea. Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940.

·         1938: A debutat, la postul de radio București, Maria Tănase, cea care va deveni simbolul cântecului popular românesc. Maria Tănase (n. 25 septembrie 1913, București ― d. 22 iunie 1963, București), interpretă română de muzică populară, ușoară, lăutărească, romanțe și teatru de revistă. A fost supranumită Pasărea măiastră (de Nicolae Iorga) și Regina cântecului românesc

·         1962 - România şi Regatul Maroc au hotărît să stabilească relaţii diplomatice la nivel de ambasadă.

·         1962: A fost lansată nava cosmică Mercury–Atlas 6, cu astronautul John Glenn, care realizează primul zbor american pe orbită. John Herschel Glenn, Jr. (n. 18 iulie 1921 – d. 8 decembrie 2016) a fost un pilot, inginer, astronaut și senator american. A fost pilot de luptă în cadrul U.S. Marine Corps și până la 8 decembrie 2016 era singurul supraviețuitor al astronauților din grupul Mercury Seven: elita piloților de încercare ai Armatei SUA selectați de NASA pentru a pilota rachetele experimentale Mercury și a deveni primii astronauți americani.

·         1986: A fost plasat pe orbită primul element al stației orbitale MIR. Asamblată între 1986 şi 1996, baza MIR a fost "scufundată", la 23.03.2001, în Pacificul de sud. Simbol al cuceririi spaţiului cosmic, "trenul spaţial" rus a găzduit în cei 15 ani de existenţă 26 de misiuni spaţiale, totalizînd 16 500 de experienţe în diferite domenii.

·         1991: S-a inaugurat oficial, la Praga, Secretariatul Permanent al CSCE (Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa – din decembrie 1994, OSCE). Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) este o organizație internațională pentru securitate. Se concentrează asupra prevenirii conflictelor, administrării crizelor și reconstrucției post-conflictuale. Este formata din 57 de țări participante din Europa, Mediterană, Caucaz, Asia Centrală și America de Nord, acoperind spațiul emisferei nordice „de la Vancouver la Vladivostok”.

·         1997 - Preşedintele Franţei, Jacques Chirac, declară, cu prilejul vizitei sale în România, că ţara sa se doreşte "avocatul atent şi puternic al României" pentru aderarea acesteia la NATO "încă din primul val" al extinderii organizaţiei.

·         2005 –  Spania a devenit prima ţară care a  votat într-un referendum  Constituţia Uniunii Europene.

·         2006: A fost inaugurată Low Racoviță, prima stație românească din Antarctica.

Nașteri

·         1791 - S-a născut Carl Czerny, muzician, pedagog şi pianist austriac (m.15.07.1857).

·         1844: S-a nascut Ludwig Eduard Boltzmann, fizician și matematician austriac (d. 1906). Ludwig Eduard Boltzmann (n. 20 februarie 1844 la Viena – d. 5 septembrie 1906 la Istria) a fost un fizician și matematician austriac, membru al Academiei de Stiințe din Viena, faimos pentru inventarea mecanicii statistice, ca metodă generală de studiere a gazelor.  

·         1867: Louise a Marii Britanii, fiica regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (d. 1931)

·         1868 - S-a născut Mihail Berezovschi, compozitor şi dirijor (m.05.09.1940).

·         1882: Nicolai Hartmann, filozof german (d. 1950)

·         1887 - S-a născut poeta Claudia Millian, soţia poetului Ion Minulescu (m.21.09.1961).

·         1888: George Bernanos, scriitor, eseist francez (d. 1948)

·         1901 - S-a născut Radu Cioculescu, cronicar muzical, eseist, traducătorul în limba română al ciclului "A la recherche du temps perdu" de Marcel Proust (m.09.01.1961).

·         1921 - S-a născut Murv (Mervin) Shiner, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.

·         1924 - S-a născut Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române, laureat al Premiului Herder, în anul 1978; a fost redactor-şef al revistelor "Luceafărul", "Săptămîna" şi director al săptămînalului "România Mare" (m. 7 septembrie 1993) ("Groapa", "Principele")

·         1924 - S-a născut Radu Albala, traducător, critic şi istoric literar, prozator (m.10.05.1994).

·         1925: Robert Altman, regizor american

·         1927: S-a nascut actorul american Sidney Poitier. ("Ghici cine vine la cină", "Lanţul"). A primit, în 1964, primul Oscar acordat unui actor de culoare.

·         1927: S-a nascut scriitorul, matematicianul și diplomatul român Mircea Malita.

·         1927 - S-a născut Ibrahim Ferrer, cântăreţ cubanez celebru, membru al grupului „Buena Vista Social Club” (m.06.08.2005).

·         1930 - S-a născut Alexandru Boboc, filosof, membru al Academiei Române.

·         1935 - S-a născut scriitorul Arhip Cibotaru.

·         1936 - S-a născut Emilia Boboia, grafician.

·         1937 - S-a născut Mihu Vulcănescu, grafician, pictor, ceramist, stabilit din 1990 în Italia (m.1990).

·         1938 - S-a născut poeta Doina Ciurea.

·         1940 - S-a născut Nancy Wilson, cântăreţ american de jazz.

·         1940 - S-a născut Barbara Ellis, vocalistă amerocană (Fleetwoods).

·         1941 - S-a născut Buffy Sainte-Marie, cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare canadiană.

·         1944 - S-a născut Louis Soloff, trompetist american (Blood, Sweat & Tears).

·         1945 - S-a născut Alan Hull, vocalist, pianist, chitarist şi compozitor britanic (Lindisfarne).

·         1945: George Fitzgerald Smoot, fizician american

·         1946 - S-a născut Randy California, chitarist american (Spirit).

·         1946 - S-a născut Jerome Geils, chitarist şi compozitor american (J. Geils Band).

·         1947 - S-a născut actorul american Peter Strauss ("Om bogat, om sărac").

·         1949 - S-a născut scriitoarea Lucia Olaru-Nenati.

·         1950 - S-a născut Walter Becker, basist şi compozitor american (Steely Dan).

·         1951 – S-a nascut Gordon Brown, prim-ministru al Marii Britanii. James Gordon Brown (n. 20 februarie 1951, Glasgow) a fost prim-ministru al Regatului Unit în perioada 2007-2010 și este un membru important al Partidului Laburist. Brown a mai fost ministru al finanțelor în cadrul guvernului Tony Blair. Membru încă din 1983 al Parlamentului Britanic din partea circumscripției Dunfermline East, Brown a fost ales lider al Partidului Laburist pe 24 iunie 2007, iar după demisia lui Blair pe 27 iunie, a fost numit prim-ministru al Regatului Unit de către Regina Elisabeta a II-a.

·         1954: Grigore Leșe, interpret român de folclor. Grigore Leșe (n. 20 februarie 1954, Stoiceni, Maramureș) este un cunoscut solist de muzică populară românească din zona Țării Lăpușului, România. A absolvit Academia de Muzica „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare (Fagot), azi fiind doctor în Muzică și profesor asociat al Facultății de Litere, Universitatea București și al Universității de Muzică București. Repertoriul lui este constituit din melodii vechi, provenind din folclorul autentic al zonei și marcând evenimente importante din viața omului. Grigore Leșe cântă și la diverse instrumente muzicale.

·         1955: Stelian Duțu, politician român

·         1956 - S-a născut pictorul Corneliu Ionescu

.

·         1960 - S-a născut Mark Reilly, vocalist şi compozitor britanic (Matt Bianco).

·         1966: Cindy Crawford, fotomodel, actriță americană

·         1967: S-a născut Kurt Cobain, liderul formației rock Nirvana (d. 1994)

·         1971: Virgil Ianțu, cântăreț și prezentator tv roman

·         1988: Rihanna, cântăreață, textieră și dansatoare din Barbados

·         2014: Prințesa Leonore, Ducesă de Gotland, nepoata regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei

Decese

·         702: A murit regele pre-columbian Maya Kan B’alam II, cunoscut sub numele Chan Bahlum II (Sarpele jaguar), (n.23 mai, 635). A urcat pe tronul  Palenque pe 10 ianuarie 684, câteva luni după moartea tatălui și predecesorul său, Pacal cel Mare. El a continuat proiectul ambițios de împodobire a orasului Palenque  început de tatăl său. A fost urmat pe tron de fratele său mai mic, K’inich K’an Joy Chitam II

·         1194 – Moare regele Siciliei Tancred (n. 1138), membru al dinastiei normande Hauteville, conte de Lecce. A fost  rege al Siciliei între 1189 și 1194. El a moștenit titlul de „conte de Lecce” de la bunicul său, regele Roger al II-lea, fiind mai cunoscut în literatura istorica  drept Tancred de Lecce. Tancred era un fiu nelegitim al ducelui Roger al III-lea de Apulia, la rândul său fiul mai vârstnic al lui Roger al II-lea, cu Ema, fiică a contelui Achard al II-lea de Lecce. Imediat după moartea regelui  Guillaume al II-lea in 1189, Tancred s-a răsculat și a preluat controlul asupra insulei, după care a fost încoronat ca rege, sub numele de Tancred I, la începutul lui 1190.

·         1258 – A murit Al-Musta’sim Billah, ultimul calif Abassid al Bagdadului. A condus de la 1242 până la moartea sa. În 1258  hanul  mongol Hulagu a invadat  califatul Abbasid, care cuprindea teritoriile a ceea ce este acum Irakul și Siria. S-a spus ca mongolii nu au vrut să verse “sânge regal”, astfel încât l-au înfășurat într-un covor și l-au  călcat în picioarele cailorlor pana la moarte. Unii dintre fiii săi au fost masacrați, iar unul dintre fiii supraviețuitori  a fost trimis prizonier  in Mongolia, unde istoricii mongoli  au scris ca  sa căsătorit și a avut copii.  Calatorul venetian Marco Polo relata  că, la găsirea  in Bagdad a unor mari depozite cu   pline cu comori, pe  care  califul le-ar fi putut cheltui pentru apărarea regatului său, Hulagu Khan l-ar fi  închis pe acesta  în camera lui de comori, fără hrană sau apă, spunându-i sa  “mănânce  comoara , din moment ce este atât de mândru de ea. “

·         1431 – A murit  Papa Martin al V-lea; (n. 1368). Papa Martin al V – lea  (n.ianuarie / februarie 1369), a fost Papa de la 14 noiembrie 1417 pana la moartea sa, în 1431. In timpul pontificatului sau s-a  pus capat Schismei Apusene (1378-1417). In martie 1425  Martin al V-lea  a  emis o Bula papala in care  amenința cu  excomunicarea pe negustorii de  sclavi creștini și a ordonat ca  evreii să poarte o „insigna de infamie”. În iunie 1425, Martin anatematizat pe cei ce vindeau sclavi creștini  musulmanilor.

·         1773: Regele Carol Emanuel al III-lea al Sardiniei (n. 1701)

·         1790: A murit Iosif al II-lea, împărat al Sfântului Imperiu Romano-German (n. 1741). Iosif al II-lea, născut Joseph Benedikt August Johann Anton Michael Adam a domnit  între anii 1765-1790. A fost, de asemenea, rege al Ungariei si  Boemiei. În politica externă a intrat adesea în conflict cu mama sa, Maria Terezia, bunăoară atunci când a impus în ciuda voinței acesteia,prima impartire a Poloniei, în anul 1772 și a anexat Galitia la Austria. În 1775 a obtinut Bucovina de la Imperiul Otoman.

·         1810 – Patriotul tirolez conducator al luptei impotriva lui Napoleon, Andreas Hofer, a fost executat. Andreas Hofer (n. 22 noiembrie 1767, St. Leonhard in Passeier, pe atunci in comitatul Tirol, Sfântul Imperiu Roman – d. 20 februarie 1810, Mantua, Italia) a fost conducătorul unei răscoale antinapoleoniene din anul 1809. Este considerat eroul luptei de eliberare a Tirolului.

·         1882: Moș Ion Roată, deputat în Adunarea ad–hoc a Moldovei (n. 1806). Ion Roată (n. 1806, satul Câmpuri, județul Vrancea – d. 20 februarie 1882, satul Gura Văii, județul Vrancea), cunoscut și sub numele de Moș Ion Roată, țăran român, deputat în Divanul Ad-hoc și un susținător înflăcărat al Unirii Principatelor Moldova și Valahia și al reformei agrare din Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești.

·         1907: Henri Moissan, chimist francez, laureat Nobel (n. 1852). Ferdinand Frederick Henri Moissan (n. 28 septembrie 1852, Paris; d. 20 februarie 1907, Paris) a fost un chimist francez. A descoperit fluorul la data de 26 iunie 1886. Pentru această descoperire a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1906.

·         1911 - A murit Grigore Ştefănescu, geolog şi paleontolog, membru al Academiei Române. Sub îndrumarea lui, s-a întocmit, în 1898, prima harta geologică a României, la scara 1:200.000 (n.10.02.1836).

·         1915: Sir Charles Augustus Hartley, inginer britanic

·         1920: Robert Peary, explorator american (n. 1856)

·         1927: A murit Constantin Mille, scriitor, ziarist român; (n. 1861). Constantin Mille (n. 21 decembrie 1861, Iași — d. 20 februarie 1927), ziarist, nuvelist, poet, avocat și militant socialist român, precum și un activist prominent pentru apărarea drepturilor omului.

·         1965: René Jeannel, zoolog francez (n. 1879)

·         1966 – A murit la varsta de 80 de ani amiralul american Chester Nimitz. Chester Nimitz a fost comandant al trupelor  terestre şi maritime în Pacificul de Sud în timpul celui de-al doilea război mondial. La bordul navei sale, USS Missouri, a fost semnat în Golful Tokyo actul de capitulare al Japoniei in ziua de 2 septembrie 1945.

·         1969 -  A murit Mihai Ciucă, medic, de numele căruia se leagă realizarea primelor vaccinuri antiholerice, eradicarea malariei şi realizarea primului centru de malarioterapie din România (n.18.08.1883).

·         1972: Maria Goeppert-Mayer, fizician german, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (n. 1906)

·         1975: Nicolae Baltag, critic literar român (n. 1940)

·         1987: Constantin Avram, inginer român, membru corespondent al Academiei Române (n. 1911)

·         1996 - A murit compozitorul Gheorghe Dumitrescu (n.15.12.1914).

·         1996: Tōru Takemitsu, compozitor japonez (n. 1930)

·         1998 - A murit Eugen Popescu, memorialist. Stabilit în SUA din anul 1979, a înfiinţat, la San Diego (California), Institutul Român de Cercetări Istorice (n.22.02.1915).

Sărbători

·         în calendarul creștin ortodox: Leon, episcopul Cataniei și Sf Cuv Visarion; Începutul postului de carne

·         în calendarul greco-catolic: Sf. Leon, episcop († secolul al VIII-lea) și Agaton, papa Romei

·         în calendarul romano-catolic: Leon de Catania, Eleuterius de Tournai și Falco, episcopi

·         în calendarul lutheran: Friedrich Weißler, jurist, martir executat în Sachsenhausen la 19 februarie 1937

·         Ziua Mondială a Dreptății Sociale

ARTE 20 Februarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 20 Februarie

Bărbierul din Sevilla

Il Barbiere Di Siviglia - G.Rossini 

Norma

Vincenzo Bellini, Norma 

MUZICĂ 20 Februarie

Carl Czerny, muzician, pedagog şi pianist austriac

Mihail Berezovschi, compozitor şi dirijor

Doamne, strigat am catre Tine - Mihail Berezovschi: 

Murv (Mervin) Shiner, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american

Ibrahim Ferrer, cântăreţ cubanez celebru, membru al grupului „Buena Vista Social Club”

Maria Tănase

Nancy Wilson,

Barbara Ellis, vocalistă amerocană (Fleetwoods)

Buffy Sainte-Marie, cântăreaţă, chitaristă şi compozitoare canadiană

Louis Soloff, trompetist american (Blood, Sweat & Tears)

Alan Hull, vocalist, pianist, chitarist şi compozitor britanic (Lindisfarne)

Randy California, chitarist american (Spirit)

Spirit 

Jerome Geils, chitarist şi compozitor american (J. Geils Band)

J. Geils Band:

Walter Becker, basist şi compozitor american (Steely Dan)

Walter Becker:

Grigore Leșe

Mark Reilly, vocalist şi compozitor britanic (Matt Bianco)

MATT BIANCO 

Kurt Cobain, liderul formației rock Nirvana 

Nirvana: 

Virgil Ianțu, cântăreț și prezentator tv roman

Rihanna, cântăreață, textieră și dansatoare din Barbados

Compozitorul Gheorghe Dumitrescu

Tōru Takemitsu, compozitor japonez

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Beethoven - Missa Solemnis Op.123 (reference recording : Eugen Jochum/Concertgebouw)

Otto Cesana - Leaves in the Wind GMB

Otto Cesana ‎- Devotion GMB

Peaceful Music, Relaxing Music, Instrumental Music, "Soaring Beauty" by Tim Janis

POEZIE 20 Februarie

Poeta Claudia Millian, soţia poetului Ion Minulescu

Biografie

Nastere: 21 februarie 1887, Ploiesti
Deces: 21 septembrie 1961

Nascuta la 21 februarie 1887, in Ploiesti. Afara de activitatea poetica si dramatica, sub pseudonimul D. Serban, d-na Claudia Millian a publicat numeroase cronici dramatice in Viitorul si Adevarul literar si artistic.

Poeti cu „a viziune decorativa a lumii", s-a nascut la 21 februarie 1887, la Bucuresti, fiica inginerului Ion Millian, de origine greaca, si a Mariei Poenaru. Urmeaza scoala primara si liceul la Bucuresti si Ploiesti, unde si debuteaza, in 1906, in revista Lumina. Studenta la Scoala de belle-Arte si la Conservatorul de arta dramatica din Bucuresti, Claudia Millian se marita cu publicistul Cristu Cridim, de care divorteaza, si la 11 aprilie 1914 se recasatoreste cu poetul Ion Minulescu. In timpul razboiului (1916—1918) se refugiaza la lasi, unde casa sotilor Minulescu este deschisa scriitorilor si artistilor, continuind astfel, in conditii schimbate, traditia terasei „Oteteleseanu".

Dupa primul razboi mondial, este numita profesoara de desen decorativ si de istoria artelor la Liceul industrial sericicol, unde va functiona, ca directoare, pina in 1940. Intre 1923—1925 sta la Paris, impreuna cu fiica sa Mioara Minulescu, unde stabileste relatii apropiate cu Elena Vaca-rescu, Pierre de Nolhac, Colette, Cecile Sorel, Elvira Popescu, Nina si Benjamin Fundoianu, Armand Pascal etc, consolidind legaturile de prietenie franco-romane, activitate recompensata prin decoratia franceza "Palmes academiques".
Reintoarsa in tari, Claudia Millian se consacra activitatii profesionale, literare, publicistice (cronici dramatice) si sociale, luptind pentru drepturile femeii, democratie si pace. Va scrie si teatru (Masca, Rozina, Vreau si craiesc. Dupa paravan, Sapte giste potcovite), sub pseudonimul D. Serban.

Dupa 1930 are fi preocupari de arta plastica (mozaic, sculptura). Participa ca delegata la congresele Pen-clubului, faclnd dese calatorii in strainatate. Membra a Societatii Scriitorilor Romani, a Societatii autorilor dramatici si a Pen-clubului, Claudia Millian-Minulescu moare la 21 septembrie 1961.

OPERE (poezii) :

Garoafe rofii. Buc, Ed. Flacara, 1914 ;
Cintari pentru pasarea albastra, Buc, Ed. de arta „Vlaici", 1922 ;
Intregire, Buc, Ed. Cartea romaneasca, 1936.
(A lasat in manuscris si opere inedite.)

De consultat:
C. Sp. Hasnas: Garoafe rosii, «Flacara», IV, 22 (p. 200), 1915. - [Ovid Densusianu]: Cantari pentru pasarea albastra, «Viata noua», XVIII, 10-11, 1923. -Scarlat Struteanu: Cantari pentru pasarea albastra, «Flacara», VIII, 19 ianuarie, 1923. - Vladimir Streinu: Cantari pentru pasarea albastra, «Cugetul romanesc», I, 8-9, 1922. - E. Isac: Cantari pentru pasarea albastra, «Adevarul literar», 4 februarie, 1923. - Pompiliu Paltanea: Chants pour l'oiseau bleu, «Mercure de France», I-IV, 1925. — E. Lovinescu: Poezia modernista: Claudia Millian, Istoria literaturii romane contemporane, III, Evolutia poeziei lirice, «Ancora-Benvenisti», 1927. -Al. Badauta: Cantari pentru pasarea albastra, «Buletinul institutului de literatura pe 1923», pag. 29, (1927).

Poeziile sint reproduse dupa cum urmeaza : Garoafe rofii, Voluptate, Pisicile, Simfonii de toamna (Garoafe rotii, 1914) ; Himera, Nevroza, Vazele de flori. Primavara, Toamna (Cintari pentru pasarea albastra, 1922).

Primăvară

Mi-e sufletul un cuib săpat în stâncă,

Şi-n cuibul meu au poposit pe rând

Şi porumbelul alb, şi vulturul flămând,

Şi soarele, şi vântul, şi tăcerea-adâncă.

Vrea sufletu-mi să-i scutur praful şi tăcerea,

Că-i prăfuit de vânturi şi de griji mărunte…

Pe cine-aşteaptă cuibul meu din munte,

De-mi cere iar să-i curăţ încăperea?

Covor de frunze netede şi moi

Aştern în cuib şi-l primenesc cu cer,

Apoi cobor perdele de mister

Pe farmecul enigmei celei noi.

Şi-aşa, adăpostit de vânt şi soare,

Căminul sufletului meu deschis

Aşteaptă solul ultimului vis,

Cu-ntoarcerea de păsări călătoare.

Toamnă

Te uiţi cum muşcă toamna din verdele pădurii,

Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –

Cu leziuni de unghii şi picături de sânge?

Şi-n mine bate-o frunză, ciudată şi firavă,

Ce sub capriciul vremei se leagănă şi plânge…

Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte

Şi cum îşi distilează parfumul diafan,

Pe mobile şi statui, pe stofe şi covoare,

Şi-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,

Alăturea de mine, cum tremură şi moare…

Respiră încăperea arome vegetale:

De paltin, de mesteacăn, de brad şi de arţar…

Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,

Beau sufletul pădurii şi-aud bătând mai rar,

În peisagiul vieţii, o frunză-ntârziată.

Garoafe roşii

Garoafe roşii, crenelate -

Amfore cu parfum de mosc,

Pecetii de rubin şi sânge -

Eu vă iubesc şi vă cunosc,

Prin voi, garoafelor bizare,

În funduri roşii de corolă,

Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară

Otrăvitoarea ei fiolă...

Eu vă iubesc şi vă cunosc

De mult tulburătorul mosc...

În roşu-apusului de soare

Voi puneţi pete de culoare,

Voi înfloriţi în fundul mării

În lungi ciorchine de mărgean

Şi pe obrajii de ftizie

Muriţi în fiecare an...

Vă poartă-actriţele pe gură

Şi hetairele pe sâni,

Vă leagănă pe coif cocoşii,

Şi-n răni v-au încrustat strămoşii,

Iar eu vă port pe veci în minte,

Vă port în păr şi pe vestminte,

Pe perne de atlaz brodate...

Garoafe roşii, crenelate!

Eu vă iubesc şi vă cunosc

De mult tulburătorul mosc!

Prin voi, garoafelor bizare,

În funduri roşii de corolă,

Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară

Otrăvitoarea ei fiolă...

Prin voi am plâns întâia dată -

Obsesie însângerată!

Eugen Barbu, scriitor, scenarist, publicist

Biografie Eugen Barbu

Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, Bucureşti - d. 7 septembrie 1993, Bucureşti) a fost un membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist român, laureat al premiului Herder.

Important prozator român, pamfletar, jurnalist, scenarist, publicist, membru corespondent al Academiei Române.
A fondat şi condus revistele Săptămâna şi România Mare.
A înfiinţat, alături de Corneliu Vadim Tudor, partidul cu doctrină naţionalistă România Mare.
A debutat cu un volum de nuvele. A scris apoi romanele Groapa, Șoseaua Nordului, Săptămâna nebunilor, Principele (volum ce a fost însoţit de mai multe volume intitulate Caietele principelui, un soi de şantier al creaţiei), Ianus (publicat postum). 
A fost laureat al premiului Herder.
A lăsat şi un interesant Jurnal.
A fost căsătorit cu actriţa Marga Barbu pentru care a creat, în calitate de scenarist, seria filmelor cu haiducii lui Mărgelatu, în care aceasta juca alături de Florin Piersic.

Opere publicate

Nuvele şi povestiri:

* Gloaba, 1955;
* Tripleta de aur, 1956;
* Oaie şi ai săi, 1958;
* Patru condamnaţi la moarte, 1959;
* Tereza, 1961;
* Prânzul de duminică, 1962;
* Vânzarea de frate, 1968;
* Martiriul Sfântului Sebastian, 1969;
* Miresele, 1975;

Romane:

* Balonul e rotund, 1956;
* Unsprezece, 1956;
* Groapa, 1957;
* Şoseaua Nordului, 1959;
* Facerea lumii, 1964;
* Princepele, 1969;
* Incognito I-IV, 1975 -1980;
* Săptămâna nebunilor, 1981;

Reportaje:

* Pe-un picior de plai, 1957;
* Cât în 7 zile, 1960;
* Cu o torţă alergând în faţa nopţii, 1972;

Memorialistică, eseuri, critică, proiecte literare:

* Jurnal, 1966;
* Măştile lui Goethe, 1967;
* Foamea de spaţiu, 1969;
* Jurnal în China, 1970;
* Caietele Princepelui I-VI, (1972-1981);
* O istorie polemică şi antologică a literaturii române, 1976;

Teatru:

* Să nu-ţi faci prăvălie cu scară, 1959;
* Labyrintul, 1967 etc.

Piesele sunt adunate în vol. Teatru;

Versuri:

* Osânda soarelui, 1968;

Traduceri din Faulkner, Th. Mann etc; Readuce in literatura romana opera lui Panait Istrati; Scenarii de film: seria Haiducilor.

Avril

Ros de nevroze
Alerg prin oraş
Avril, cu nervi!
Umblă nebunul şi
salută fetele:
Omagiile mele!
Ele, lunare,
Lasă harfe blonde în văzduhul pur.
Pe un aeroport londonez
Au fost furate briliante
De către un gangster.
A mai căzut un avion
Pe o rută şi vine încă
Un uragan în Bangladesh...
Lovituri de stat,
Morţi şi răniţi pe şosele,
O bătrână vorbeşte singură
Şi strânge la piept o pâine,
Ambuscadă la stop,
Elevele rău
Şi-au mai scurtat fustele...
Într-un demodat Rolls
Trece ambasadorul englez...

Suflet pierdut

Scazuta zarii blînda e tara minerala.
- Inel si munte, iarba de abur înzeuat.
A ofilirii, numai aceasta foarte pala
Faclie, pe ghicirea Albastrului ouat.

Mintiri, lumini! Scapata, doar sfînta, ca o maica,
- Ars doliul ei; cu fruntea calcata de potcap;
Scaldînd la dublul soare, apos, de la Dragaica,
Rotundul, scund în palma, duh simplu-în chip de nap. 

Margini de seara

Pendulul apei calme, generale,
Sub sticla sta, în T;arile-de-Jos.
Luceferii marini, amari în vale;
Salciu muia si racul fosforos.

Un gînd adus, de raze si curbura
(Fii aurul irecuzabil greu!)
Extremele camarilor de bura
Mirat le începea, în Dumnezeu. 

Poeta Doina Ciurea

Doina Ciurea - Biografie

Doina Ciurea (20 februarie 1938, Constanţa - 1999, Bucureşti) este o prozatoare şi eseistă. Este fiica Mariei (născută Ostroveanu), profesoară, şi a lui Ioan Ciurea, ofiţer de aviaţie. În primii ani de viaţă locuieşte succesiv în mai multe localităţi, în funcţie de perindarea tatălui prin diferite garnizoane. Face studii universitare la Bucureşti, luându-şi licenţa în filologie în 1957. Debutează (nesemnificativ, ulterior repudiindu-şi acest debut) ca poetă în „Viaţa românească" (1952). Urmează, în 1952-1954, în paralel cu liceul şi, respectiv, facultatea, Şcoala de Literatură „M. Eminescu". A fost căsătorită cu Nichita Stănescu între 1962 şi 1981.

Publică la îndemnul lui Geo Bogza, care îi remarcase primele încercări, debutând editorial în 1969, cu volumul de proze scurte Dialog despre eroare. Colaborează, cu proză, eseuri, critică literară, cronici literare şi muzicale la „Tânărul scriitor", „Gazeta literară", „România literară", „Contemporanul", „Luceafărul", „Caiete critice" etc. Desfăşoară activităţi culturale legate de evocarea personalităţii poetului latin Ovidiu, şi din anii '80, de difuzare a valorilor culturale japoneze şi de dialogul cultural româno-nipon. Îngrijeşte volumul postum de versuri de tinereţe Argotice ale lui Nichita Stănescu (1992).

Dialog despre eroare şi Schiţe bucureştene (1975) grupează proze scurte, investigând universul vieţii cotidiene contem­porane, din diverse medii. Incomunicabilitatea, nostalgia, în singurarea, neliniştile difuze, povara existenţei zilnice definesc crâmpeie de biografii comune sau „scene de gen" construite în perspectiva psihologiei comportamentiste. Naraţiunea este adesea diluată de un descriptivism amintind de „şcoala privirii" şi de Noul Roman, de notaţii introspective sau de inserturi eseistice. E o proză rafinată, cu un scrupul stilistic ce lasă impresia de „răceală elegantă" (Nicolae Manolescu).

Con­templarea amuzat-ironică şi compătimitor-omenească a unor situaţii aparent absurde e în consens cu orizontul de aşteptare al epocii, ostil determinismului simplist al prozei teziste din anii '50, instituind totodată un accent polemic, un dramatism nepatetic, dar „sincer" faţă cu prozaismul frustrant al vieţii cotidiene.

Cam aceleaşi însuşiri definesc şi Neliniştitul iunie (1979), pseudojurnal al unui sejur estival al personajului auctorial la un canton pierdut în Bărăgan, microroman al unei mici lumi izolate şi anonime. Modalitatea contemplării naturii, antropomorfizarea peisajului, învestit cu corespondenţe cultu­rale şi o sugestivitate motivată subiectiv, mărturisesc afinităţi cu viziunea unui Geo Bogza.

Romanul O lacrimă de privit (1970) şi culegerea de schiţe Tu care treci pe-aici... (1973) evocă surghiunul tomitan al poetului latin Ovidiu; interesul prozatoarei vizează nu reconstituirea istorică în sine, ci o problematică perenă - situaţia artistului faţă de societate -, asociată unui demers şi unei recuzite în fond comune cu cele ale prozelor sale de inspiraţie contemporană. Eseuri pe teme diverse, mai ales culturale, cărora li se pot remarca subtilitatea, ingeniozitatea asocierilor, elevaţia şi echilibrul expresiei, dar şi caracte­rul potolit, meditativ, nepolemic, au fost adunate în volumul Descifrări (1977).

Romanul Ion Ion (1991) e o încercare de in­vestigare literară a crizei de adaptare a populaţiei rurale aduse Ia oraş de industrializarea din anii '60-'80, studiată Ia nivelul vieţii de familie, cu intuirea psihologiilor, dar marcată de o oarecare monotonie a expresiei şi de previzibilitatea invenţiei epice. Ciurea a mai semnat, împreună cu Elena Suzuki, o traducere din literatura japoneză (Natsume Soseki, Zbuciumul inimii, 1985).

Opera

• Dialog despre eroare, Bucureşti, 1969;

• O lacrimă de privit, Bucureşti, 1970;

• Tu care treci pe-aici..., Bucureşti, 1973;

• Schiţe bucureşte­ne, Bucureşti, 1975;

• Descifrări, Bucureşti, 1977;

• Neliniştitul iunie, Bucureşti, 1979;

• Ion Ion, Bucureşti, 1991.

Ediţii

• Nichita Stănescu, Argotice. Cântece la drumul mare, prefaţa editorului, Bucureşti, 1992.

Traduceri

• Natsume Soseki, Zbuciumul inimii, Bucureşti, 1985 (în colaborare cu Elena Suzuki).

 Scriitoarea Doina Ciurea (1938-1999) a fost mai întâi iubita lui Labiş, pentru ca pe 6 iunie 1962 să devină a doua soţie a lui Nichita Stănescu.

Femeie cu o capacitate fenomenală de a ieşi în evidenţă, Doina Ciurea l-a cunoscut pe Nicolae Labiş la Şcoala de Literatură şi Critică Literară “Mihai Eminescu”, din Bucureşti, unde poetul intrase la începutul anului 1952. Deşi îi despărţeau trei ani ca vârstă, Doina – doar o adolescentă – l-a plăcut de la bun început pe efervescentul Nicolae, deja o figură marcantă printre tinerii şcolii.

«Adolescentă cu hormonii răvăşiţi»

Remarcabilul prozator Marin Ioniţă (82 de ani), coleg de clasă şi cu Labiş, şi cu Doina Ciurea, povesteşte în volumul “Kisseleff 10. Fabrica de scriitori” momentele de neuitat ale unei idile cu personaje celebre. “Când am cunoscut- o eu pe Doina, era o adolescentă de-abia dezghiocată din copilărie, dar tipul urban, emancipat şi distins, cochetă şi elegantă. Brunetăarămie, părul creţ de la natură şi nevopsit. Ochii mari, poate prea prțminenţi, cu gene lungi şi curbate în sus, sprâncene stufoase. Buzele uşor congestionate, ca la adolescentele cu hormonii răvăşiţi. Bănuiam şi sânii la fel, sub bluza apretată. (…) Îi spun «vrăjitoarea neagră » şi nu se supără. Cu Labiş a început să cocheteze tot mai stăruitor, dar el nu se prindea. Fata avea deja o oarecare experienţă, printre altele zăbovea cam mult în cabinetul directorului Iosif. (…) Până la urmă, s-a întâmplat, căci Labiş avea nevoie uneori de un refugiu, de protecţie şi de afecţiune”, aminteşte Marin Ioniţă primele faze ale relaţiei lui Labiş cu Doina.
Iniţial, în dorinţa de a-l cuceri repede pe Nicolae, Doina i-a înscenat acestuia chiar şi o tentativă de viol, cu acte în regulă, poetul fiind scos în faţa Uniunii Tineretului Muncitoresc şi dat afară! Acuzatorii au susţinut teoria falsă a violului, bazându- se pe un semn de pe gâtul Doinei, rezultat ca urmare a unui sărut al lui Nicolae, la o petrecere.
Ulterior, Labiş a trecut peste acest incident şi a locuit cu Doina, în centrul Bucureştiului, dar relaţia s-a terminat lamentabil, poetul nesuportând să fie ţinut din scurt de iubita lui.

Relaţia n-a durat decât doi ani

Cu Nichita Stănescu, Doina Ciurea s-a căsătorit pe 6 iunie 1962, la exact zece ani de când se cunoscuseră. Căsnicia n-a durat decât doi ani, Nichita fugind de acasă, conform mărturiilor prietenului Ştefan Agopian, dar în acte ea s-a păstrat până în 1981. Marele poet a susţinut întotdeauna că volumul “O viziune a sentimentelor” (1964) a fost inspirat de legătura cu Doina. La un moment dat, Nichita a povestit apropiaţilor cum, aflându-se la o plimbare în parc cu Doina, aceasta a ţinut special să-i spună că primul bărbat din viaţa ei a fost Nicolae Labiş.

Nu vă pot oferi poezii ale autoarei întrucât acestea sunt pe bani!

TEATRU/FILM 20 Februarie

Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu [Tadeu Hasdeu] (n. 16 februarie 1836 [26 februarie 1838], Cristeşti, Hotin, Republica Moldova - d. 25 august 1907, Câmpina, judeţul Prahova), scriitor, filolog, lingvist, folclorist, gazetar, filosof, istoric, jurist şi om politic.

Biografie

Fiu al boierului Alexandru Hâjdău şi al Elisabetei Dauksza, familie de învăţaţi; tatăl şi bunicul erau cărturari poligloţi, care au scris despre folclorul şi istoria românilor, ceea ce are o mare influenţă asupra viitorului savant.

Se căsătoreşte în anul 1865 cu o româncă ardeleancă, Iulia Faliciu, care-i dăruieşte peste patru ani un copil, pe Iulia.

Copilul s-a dovedit curând a fi un geniu. Ştia să scrie şi să citească de la vârsta de trei ani, la opt ani vorbea deja mai multe limbi: franceza, germana, engleza. La 11 ani îşi susţine examenele la liceul „Sf. Sava”, iar în 1886, la numai 17 ani, îşi ia bacalaureatul la Sorbona. Nu-şi mai poate continua studiile pentru că s-a îmbolnăvit de tuberculoză şi s-a stins din viaţă înainte de a împlini 19 ani (1888). Impactul asupra lui Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost imens, toată perioada ce a urmat acestui trist eveniment a fost influenţată negativ, ducându-l spre un continuu declin ştiinţific, moral, comportamental, psihic.

Studiile

Face primele clase în Polonia, la Viniţa, Rovo şi Cameniţa, liceul la Chişinău, dreptul la Universitatea din Harkov, Polonia (1852-1856), unde îşi aprofundează cunoştinţele de istorie şi filologie. Cunoaşte mai multe limbi: rusa, poloneza, germana, engleza, franceza.

Activitatea

După o scurtă perioadă petrecută în armata rusă, în 1857 dezertează şi trece în Moldova, unde este numit judecător la Cahul (1858); după ce este destituit revine în Iaşi, devenind profesor de istorie, geografie şi statistică la Şcoala Reală, precum şi custodele Bibliotecii Universităţii din Iaşi (1859-1862).

Activitatea sa publicistică, constă în colaborarea cu numeroase publicaţii, multe dintre el constituite şi conduse de către el: „România” (1858-1859), „Foaia de storiă română” (1859), „Foiţa de istorie şi literatură” (1860), „Lumina” (1862-1863), în Iaşi, unde predomină lucrările cu profil istoric şi filologic. La Bucureşti editează revistele satirice: „Aghiuţă” (1863), „Satyrul” (1866), istorico-literare: „Traian” (1869-1870), „Columna lui Traian” (1870-1877, 1882-1883), „Revista nouă” (1887), conduce „Foaia societăţii "Românismul"” (1870-1871), „Revista literară şi ştiinţifică” (1876) şi colaborează la „Buciumul”, „Familia”, „Sentinela Română”, „Românul”, „Perseverenţa”, „Ghimpele” ş. a.

Cea mai mare parte a activităţii sale a consacrat-o istoriei şi filologiei. Ca istoric se remarcă, mai ales, prin: Istoria critică a românilor (1873-1875), rămasă însă neterminată, bine primită, mai ales că demontează afirmaţiile contestatarilor autohtoniei românilor la nord de Dunăre, pentru care este premiat. Alte lucrări sunt monografia Ioan Vodă cel Cumplit (1865), Arhiva istorică română (1865-1867), în trei tomuri, ce cuprinde documente istorice, filologice şi din literatura naţională şi străină, multe dintre ele inedite. Lucrările filologice mai importante sunt Cuvente den Bătrâni (1878-1881) unde „pătrunderea şi erudiţia lui Hasdeu se pun în evidenţă aici în modul cel mai splendid” (filologul german Schuchard) şi Etymologicum Magnum Romaniae (1886-1898), proiect grandios, nefinalizat însă din cauza morţii sale.

În dramaturgie, operele sale cele mai importante sunt drama Răzvan şi Vidra (pusă în scenă pe 10 februarie 1867 la Teatrul Naţional din Bucureşti) şi comedia Trei crai de la Răsărit; în literatură se remarcă prin nuvela Duduca Mamuca (1863) asupra căreia va interveni după scandalul generat, schimbându-i conţinutul şi titlul, care devine Micuţa (1863).

Director al Arhivelor Statului (1876-1901), publică masiv documente referitoare la istoria naţională. Recunoscându-i meritele, Academia Română îl primeşte în rândurile sale în anul 1877.

În politică a cochetat cu Partidul Naţional Liberal, pe listele cărora a fost ales deputat (1867). Sprijină înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza şi aducerea prinţului străin, apoi, pentru o perioadă, este antidinastic, revenind însă, după un timp, la sentimente monarhiste.

Prin lucrările sale ştiinţifice, Bogdan Petriceicu Hasdeu creează un stil erudit, enciclopedist şi, mai ales, deschide gustul pentru sinteze culturale, generând o tradiţie în cultura românească, continuata de Nicolae Iorga, George Călinescu, Mircea Eliade. Rămâne deschizător de drumuri în filologie, folcloristică, istorie, aşezând cercetarea acestor domenii într-un cadru care nu se va schimba multa vreme.

Răzvan şi Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu: 

Reuniunea - Taylor W St John 1967

SFATURI UTILE 20 Februarie

SLĂBEȘTE 5 KG ÎN 7 ZILE

Cea mai simpla si eficienta reteta de slabit:

Adauga o lingurita de scortisoara pudra in 250 de ml de apa fiarta. Lasa apoi apa sa se raceasca si adauga 2 lingurite de miere.

Bea acest amestec in fiecare zi pe stomacul gol cu scopul de a pierde in greutate…

Vei vedea cum rezultatele te vor uimi in scurt timp!

Atenție!!! Nu utilizați mai mult de o săptămână această rețetă pentru că vă va provoca problem renale! Eu am avut o microhematurie care s-a vindecat după două săptămâni de la întreruperea tratamentului de slăbit!

GÂNDURI PESTE TIMP 20 Februarie