26 FEBRUARIE 2018

Bună ziua tuturor! Intrăm în a doua săptămână din Postul Sfintelor Paști! Nu uitați că armele de luptă ale creștinului ortodox împotriva păcatelor sunt: postul, rugăciunea și milostenia! Post ușor în continuare!

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Februarie

Sf Ier Porfirie, episcopul Gazei; Sf Mc Fotini Samarineanca

Sf Ier Porfirie, episcopul Gazei; Sf Mc Fotini Samarineanca;

Sfântul Ierarh Porfirie, Episcopul Gazei – A fost copilul unor oameni înstăriţi din Tesalonic. Aceştia l-au crescut în dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. 

Avea un simţ artistic deosebit, desăvârşindu-se în învăţătura Sfintei Scripturi. Toate acestea i-au fost de folos în propovăduirea cuvântului Mântuitorului nostru Iisus Hristos, cât şi în disputele cu păgânii şi ereticii. La vârsta de 25 de ani s-a călugărit şi apoi s-a dus în deşertul Scitiei, din Egipt. După cinci ani de sihăstrie a călătorit la Ierusalim şi s-a închinat la Sfântul Mormânt al Domnului. Alţi cinci ani a stat într-o peşteră lângă Iordan. Porfirie vroia să urmeze întru totul asprimea vieţii marilor părinţi ai pustiei. Din cauza multor eforturi pe care le-a făcut peste puterile sale şi a posturilor, s-a îmbolnăvit grav. Astfel, Porfirie a fost nevoit să-şi părăsească peştera şi să se ducă din nou la Ierusalim, de data aceasta pentru sănătatea sa. Nu numai că s-a tămăduit, dar a dobândit şi un ucenic, anume Marcu, care era caligraf. Patriarhul Ilarie al Ierusalimului apreciind darurile sufleteşti ale monahului Porfirie l-a hirotonit preot şi i-a încredinţat paza şi îngrijirea Sfintei Crucii a Domnului. În anul 396, când Porfirie împlinise trei ani în slujirea preoţească, scaunul episcopal din oraşul Gaza a rămas liber prin mutarea la Domnul a episcopului Enea. Mitropolitul Ioan al Cezareei l-a rugat pe patriarhul Ierusalimului să îl trimită pe Porfirie, pentru că avea să îl întrebe despre unele lucruri din Sfânta Scriptură. Patriarhul i-a dat binecuvântare pentru a pleca în Cezareea, dar numai pentru şapte zile. Porfirie l-a încredinţat pe ucenicul său Marcu de plecare, spunându-i că i-a fost descoperit de Dumnezeu că va ajunge păstor peste multe suflete. Plecând au mai luat cu ei şi pe tânărul Varuh. În Cezareea au fost aşteptaţi de Mitropolitul Ioan şi de oamenii din Gaza. A doua zi a fost hirotonit episcop, iar în miercurea următoare era în Gaza cu însoţitorii săi. Pe durata păstoririi sale, Sfântul Porfirie a apărat credinţa creştină în faţa păgânilor reuşind să-i convertească pe aceştia şi să transforme templele lor în Biserici. 

Toate acestea le-a făcut şi cu ajutorul darului primit de la Dumnezeu de a face minuni. După 24 de ani şi 11 luni de păstorire, Sfântul Porfirie s-a mutat cu pace la Domnul, în al 67-lea an al vieţii sale pământeşti.

Viaţa Sfintei Mucenițe Fotini Samarineanca

   Sfânta marea muceniţă Fotinia este femeia samarineancă despre care povesteşte Evanghelistul Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, în Sfânta Evanghelie, că a vorbit cu Dumnezeul nostru Iisus Hristos la puţul lui Iacov şi a crezut în El. Iar după înălţarea Domnului la cer şi după pogorârea Sfântului Duh peste dumnezeieştii Apostoli, în ziua Cincizecimii (Rusalii) s-a botezat de către Sfinţii Apostoli, împreună cu doi fii ai ei şi cu cinci surori, urmând lor şi propovăduind credinţa întru Hristos din loc în loc şi din ţară în ţară, întorcând pe mulţi slujitori de idoli de la păgânătate, făcându-i creştini.

    În zilele lui Neron, păgânul împărat al Romei, s-a pornit mare prigoană asupra creştinilor şi după mărturisirea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, prigonitorii căutau pe ucenicii lor şi pe toţi cei ce credeau în Hristos sârguindu-se în deşert a şterge din lume numele lui Hristos. Însă nu ştiau nebunii, căci cu cât prigoneau credinţa cea întru Hristos, cu atât mai mult se întărea şi se lăţea; căci precum a zis Domnul: "Porţile iadului nu o vor birui pe dânsa".

    În acel timp Sfânta Fotinia, împreună cu fiul ei cel mai mic, se aflau în Cartagina, cetatea Africii, şi propovăduiau cu îndrăzneală Evanghelia lui Hristos. Iar Victor, fiul ei cel mai mare, era ostaş în armata romană şi fiindcă a făcut mari vitejii şi biruinţe în războiul pe care l-au avut romanii împotriva arabilor, care supărau şi prădau locurile lor, împăratul Neron l-a făcut stratilat şi voievod a toată Italia; şi, neştiind că este creştin, l-a trimis să muncească pe creştinii care se aflau acolo. Iar Sebastian, ducele Italiei, auzind aceasta din urmă a zis către Victor: "Eu ştiu prea bine, o, voievodule, că tu eşti creştin precum şi maica ta şi Iosi, fratele tău, sunt creştini, următori şi ucenici ai Apostolului Petru. Însă te sfătuiesc să faci ceea ce ţi-a poruncit împăratul, adică să munceşti pe creştini, ca să nu-ţi primejduieşti viaţa". Iar voievodul Victor a zis: "Eu voiesc să fac voia lui Hristos, adevăratului Dumnezeu, Împăratul cel ceresc şi fără de moarte. Iar de porunca pe care mi-a dat-o Neron împăratul, ca să muncesc pe creştini, nici nu voiesc să aud, dar să o mai împlinesc". Ducele a zis: "Eu te sfătuiesc ca pe un prieten adevărat ceea ce îţi este ţie de folos; căci dacă vei şedea pe divan şi vei cerca să afli pe creştini şi îi vei munci, vei face plăcerea împăratului şi vei dobândi şi banii creştinilor. Pe lângă această, te mai sfătuiesc să vesteşti şi maicii tale şi fratelui tău, să nu mai propovăduiască la arătare pe Hristos şi să nu mai înveţe pe pagini a se lepăda de credinţa lor părintească, ca să nu te primejduieşti din cauza lor".

    Sfântul Victor a zis către dânsul: "Să nu-mi fie a face aceasta care zici, adică să chinuiesc vreun creştin, sau să iau ceva de la dânsul, sau să sfătuiesc pe maica mea sau pe fratele meu să nu mai propovăduiască că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Dar şi eu sunt şi voiesc să fiu propovăduitor al lui Hristos, precum sunt şi aceia, şi las să vedem răul care ni se va face". Ducele a zis: "Eu frate te sfătuiesc cele ce-ţi sunt de folos, iar tu socoteşte ce vrei să faci". După ce a zis, îndată a orbit şi, căzând la pământ, a rămas mut de durerile cele cumplite ale ochilor; apoi, ridicându-l cei ce stăteau de faţă, l-au pus pe pat şi a rămas trei zile fără glas, neputând grăi nicidecum. Iar în a patra zi a strigat cu glas mare: "Unul este cu adevărat Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor!" Iar Victor, intrând la dânsul, a zis: "Pentru ce ţi-ai schimbat aşa deodată părerea ta, o! Sebastiane?". Ducele a zis către dânsul: "Căci mă cheamă Hristos la dânsul o! preadulcele meu Victor". Deci îndată a învăţat de la dânsul credinţa în Hristos şi s-a botezat; apoi cum a ieşit din apa botezului, îndată şi-a căpătat lumina ochilor şi a preamărit pe Dumnezeu. Văzând ceilalţi slujitori de idoli această preaslăvită minune, s-au înfricoşat ca să nu pătimească şi ei, necrezând în Hristos, ceea ce a pătimit ducele, au alergat toţi la Victor şi, învăţând credinţa în Hristos, s-au botezat.

    Trecând puţină vreme, a ajuns cuvântul acesta la Roma, până la urechile lui Neron, că Victor, stratilatul Italiei, şi Sebastian, ducele, propovăduiesc ca Petru şi Pavel şi că ceilalţi apostoli şi aduc pe mulţi păgâni la credinţa în Hristos; apoi că Fotinia, mama stratilatului, împreună cu Iosi, un alt fiu al ei, au fost trimişi de dânsul în Cartagina să facă asemenea. Împăratul, auzind acestea, s-a aprins de mânie şi îndată a trimis ostaşi în Italia ca să aducă la Roma toţi creştinii care se aflau acolo, bărbaţi şi femei, cărora li se arătase Domnul mai înainte şi le zisese: "Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi însărcinaţi şi vă voi odihni; deci nu vă temeţi, căci Eu sunt cu voi şi Neron va fi biruit împreună cu diavolii, prietenii săi". "După aceea a zis către Victor: "De aici înainte numele tău va fi Fotinos, căci prin tine se vor lumina mulţi şi vor crede în Mine; iar tu întăreşte cu cuvintele tale pe Sebastian, spre mărturisire, căci fericit şi bine-i va fi celui ce se va nevoi până la sfârşit".

    Acestea zicând Domnul către dânşii, S-a înălţat la ceruri. S-a descoperit încă şi Sfintei Fotinia şi i s-au arătat toate cele ce trebuia să urmeze. De aceea, Sfânta Fotinia îndată a şi pornit din Cartagina împreună cu mulţime de creştini şi s-a dus la Roma; toată cetatea Romei, auzind-o propovăduind cu mare îndrăzneală pe Hristos, s-au tulburat, zicând: "Cine este aceasta care vine aici cu mulţime?". Apoi a venit la Roma şi Fotinos, fiul ei, împreună cu Sebastian ducele, fiind aduşi de ostaşii care fuseseră trimişi de împărat.

    Dar Sfânta Fotinia a apucat şi a venit mai înaintea lui Neron, împreună cu Iosi fiul ei, şi cu cealaltă mulţime. Văzându-i Neron i-a întrebat: "Pentru care pricină aţi venit la noi?". Sfântă a răspuns: "Am venit să te învăţăm să crezi în Hristos". Slujitorii împăratului au zis: "Au venit din Italia Sebastian, ducele, şi Victor, stratilatul". Neron a zis: "Să vie înăuntru". Şi venind ei, a zis către dânşii: "Ce am auzit despre voi?". Sfinţii au răspuns: "Câte ai auzit despre noi, o! împărate, toate sunt adevărate". Neron, uitându-se la dânşii sălbatic, le-a zis: "Vă lepădaţi de Hristos, ori voiţi să muriţi de moarte rea?". Sfinţii, ridicându-şi ochii la cer, au zis: "Să nu fie vreodată, o! Hristoase, Împărate, ca să ne lepădăm de Tine şi să ne despărţim de credinţa cea întru Tine şi de dragostea Ta!". Neron a întrebat: "Cum vă numiţi voi?". Sfânta Fotinia a răspuns: "Eu m-am numit Fotinia de Iisus Hristos, Dumnezeul meu, iar surorile mele, cea dintâi care s-a născut după mine se numeşte Anatoli, a doua Fotos, a treia Fotis, a patra Paraschevi, a cincea Chiriachi; iar fiii mei, cel dintâi se numeşte Victor, care s-a numit de Domnul meu Fotinos, şi cel de-al doilea, care este cu mine, se numeşte Iosi". Neron a zis către dânşii: "Toţi v-aţi unit şi v-aţi învoit ca să fiţi munciţi pentru Nazarineanul şi să muriţi pentru El?" Sfânta Fotinia a răspuns: "Aşa ne bucurăm noi toţi, ne veselim şi voim să murim pentru dragostea Lui".

    Atunci tiranul a poruncit să li se zdrobească încheieturile mâinilor cu ciocane de fier; iar slujitorii lui Neron, răpind pe sfinţi, i-au dus la locul de tortură; şi şi-a întins fiecare mâinile, apoi au început să li le zdrobească cu ciocanele şi, de la al treilea ceas din zi până la al şaselea, s-au schimbat de trei ori cei care îi băteau; iar mucenicii lui Hristos n-au simţit nicidecum muncirea lor, nici s-au zdrobit cât de puţin mâinile lor. Auzind aceasta, Neron s-a cutremurat de preaslăvită minune şi a poruncit să li se taie mâinile. Dar, îndată slujitorii răpind pe Sfânta Fotinia, legându-i mâinile, au lovit de mai multe ori cu săbiile, deasupra pe nicovală, nereuşind nimic; iar mai ales aceia care le loveau, au slăbit şi au căzut ca nişte morţi. Dar sfânta a rămas nevătămată şi mulţumea lui Dumnezeu, zicând: "Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme, de ce-mi va face mie omul".

    Deci a început împăratul a se nedumeri şi a gândi ce să facă să biruiască pe mucenici şi să-i aducă la voia sa. De aceea a poruncit ca pe bărbaţi să-i bage într-o temniţă întunecoasă, iar pe Sfânta Fotinia, împreună cu cele cinci surori ale ei, să le pună într-o cameră de aur, cu masă de aur, scaune de aur, bani mulţi înaintea lor, podoabe de aur, îmbrăcăminte şi brâie de aur. Apoi a poruncit şi Domninei, fiica sa, să se ducă şi ea în camera aceea cu toate roabele ei şi să se unească cu sfintele, socotind deşertul la minte căci cu amăgiri ca acestea va întoarce şi va răsturna credinţa lor. Căci poruncea sfintelor că, dacă se vor lepăda de credinţa în Hristos, le va da mângâiere, desfătare şi o dragoste ca aceasta şi le va dărui toate acelea ce se aflau în cameră şi multe altele; apoi le va învrednici de mare dragoste şi cinste. Dar s-a amăgit vicleanul, căci sfintele, ca nişte cugetătoare de cele cereşti, au defăimat toate acelea ca pe nişte gunoaie şi n-au voit nici măcar să se uite la ele.

    Privind Sfânta Fotinia la fiica împăratului, Domnina, a zis către ea: "Bucură-te, mireasa Domnului meu!". Iar Domnina a zis şi ea către dânsa: "Bucură-te şi tu, doamna mea, făclia lui Hristos!". Auzind Sfânta Fotinia pe Domnina pomenind numele lui Hristos s-a bucurat foarte şi a mulţumit lui Dumnezeu, a îmbrăţişat-o şi a sărutat-o. Apoi învăţând-o credinţa lui Hristos, cum şi pe cele 100 de roabe ale ei, le-a botezat pe toate; iar pe Domnina a numit-o Antusa. Şi îndată fericită Antusa a poruncit Ştefanidei, celei mai mari peste 100 de roabe ale ei, să dea săracilor toate podoabele cele de aur şi banii care se aflau în cămara de aur.

    Neron, înştiinţându-se de aceasta, a suspinat din adâncul inimii şi mâniindu-se foarte, îndată a poruncit să ardă un cuptor şapte zile şi să arunce într-însul pe Sfânta Fotinia şi pe toţi cei uniţi cu dânsa, bărbaţi şi femei; şi făcând ostaşii după porunca lui, au stat mucenicii trei zile în cuptor. După aceea, socotind tiranul că acum vor fi arşi în cuptorul cel de foc, a poruncit să deschidă gura cuptorului şi, dacă vor afla acolo oasele ucenicilor, să le arunce în râu. Şi deschizând ostaşii gura cuptorului, au aflat pe toţi sfinţii întregi şi nevătămaţi, slăvind şi binecuvântând pe Dumnezeu. Deci au rămas uimiţi de preaslăvita minune că nu s-a apropiat focul de dânşii. Auzind aceasta, toţi locuitorii cetăţii Roma s-au minunat, slăvind şi ei pe Dumnezeu.

    Dar tiranul, auzind de o minune ca aceasta, a poruncit să-i adape cu otrăvuri aducătoare de moarte. Deci a fost chemat Lambadie, vrăjitorul, care a pregătit otrăvurile, dând mai întâi otravă Sfintei Fotinia, care, luând-o, a zis către vrăjitor: "Nu se cădea nouă a lua această otravă a ta nicidecum, nici a o bea, fiindcă şi tu eşti necurat; dar pentru ca să cunoşti tu, o! împărate, şi tu, o! vrăjitorule, puterea Hristosului meu, iată, eu mai întâi o beau, în numele Domnului Iisus Hristos, Dumnezeul nostru, şi pe urmă o vor bea toţi cei ce sunt împreună cu mine". Bând toţi mucenicii otrava, au rămas nevătămaţi, cu puterea lui Hristos, ca şi cum n-ar fi băut nimic. Iar vrăjitorul, văzând toate acestea, s-a spăimântat şi, căutând la Sfânta Fotinia, a zis: "Am pregătit o otravă puternică şi de o veţi bea şi pe aceasta şi, nu veţi păţi nimic, voi crede şi eu în Dumnezeul vostru". Şi aducând-o, a dat-o lor şi, bând-o, toţi mucenicii au rămas nevătămaţi. Văzând vrăjitorul aceasta, a rămas uimit şi îndată adunând toate cărţile sale vrăjitoreşti, le-a aruncat în foc şi le-a ars; apoi, crezând în Hristos, s-a botezat, numindu-se din botez Teoclit. Iar împăratul, înştiinţându-se de aceasta, a poruncit ostaşilor şi răpindu-l din mijlocul sfinţilor, l-au scos afară de zidurile cetăţii Roma şi i-au tăiat capul cu sabia. Şi aşa, fericitul Teoclit, mai înainte decât ceilalţi, a luat cununa muceniciei.

    Atunci Neron cel fără de lege a poruncit să le taie venele tuturor sfinţilor, împreună cu ale marei muceniţe Fotinia. Şi când ostaşii le tăiau venele mucenicilor, ei batjocoreau şi râdeau de împărat şi de zeii lui, ca de nişte neputincioşi. Iar tiranul, văzând pe mărturisitori, că întru nimic nu socotesc muncile acestea, a poruncit să topească plumb şi să-l amestece cu pucioasă şi, când va clocoti, să-l toarne în gura Sfintei Fotinia şi pe spatele celorlalţi sfinţi. După ce slujitorii au îndeplinit porunca împăratului şi au vărsat pe spatele mucenicilor plumbul clocotind, toţi sfinţii au strigat: "Mulţumim Ţie, Hristoase, Dumnezeul nostru, căci cu plumb clocotit ai răcorit inimile noastre ca şi cum ar fi fost însetate de o mare arşiţă". Iar Neron, auzind aceasta, s-a spăimântat şi a poruncit să-i spânzure şi să strujească fără milă trupurile lor şi să le ardă cu făclii aprinse; dar cu cât îi muncea mai mult, cu atât se împuterniceau în dumnezeiescul dar şi proslăveau pe Dumnezeu.

    Iar ticălosul şi deşertul de minte Neron, socotind că va birui pe sfinţi cu muncile, a poruncit să amestece cenuşă cu oţet tare şi să-l toarne în nasurile lor şi, aceasta făcându-se, sfinţii mucenici au zis că li se pare mai dulce decât mierea şi fagurul. Iar tiranul s-a mâniat foarte şi a poruncit de a oprit pe sfinţi şi i-a închis într-o temniţă întunecoasă şi necurată, plină de şerpi veninoşi. Dar sfinţii lăudau şi slăveau pe Dumnezeu, iar fiarele cele otrăvitoare, din temniţă, toate au murit şi duhoarea cea rea s-a prefăcut în mireasmă neasemănată, iar întunericul s-a prefăcut în lumină prea strălucită. Apoi Domnul nostru Iisus Hristos a stat în mijlocul sfinţilor şi a zis către dânşii: "Pace vouă!" Apoi, apucând de mâna pe Sfânta Fotinia a ridicat-o sus şi a zis: "Bucuraţi-vă totdeauna, căci Eu cu voi sunt în toate zilele vieţii voastre". Şi îndată, cu cuvântul Domnului, s-au deschis ochii mucenicilor şi, văzând pe Domnul, s-au închinat Lui; iar El, binecuvântându-i, a zis: "Îmbărbătaţi-vă şi vă întăriţi". Apoi s-a suit la cer. Iar din trupurile sfinţilor au ieşit ca nişte solzi şi s-au făcut sănătoşi, aşa cum erau mai înainte. Dar urgisitul de Dumnezeu Neron a poruncit că sfinţii să rămână în temniţă trei ani, ca să pătimească acolo înăuntru tot felul de chinuri şi aşa să moară cu moarte rea.

    Iar după trei ani, având împăratul un slujitor al său închis în temniţa aceea, a trimis oamenii săi ca să-l scoată. Deci, ducându-se trimişii în temniţă, au văzut pe mucenici că erau vii şi sănătoşi şi au spus împăratului că galileenii care au fost orbiţi de el, acum văd şi sunt sănătoşi, iar temniţa este plină de lumină şi de bună mireasmă negrăită, încât s-a făcut ca o casă sfânta, spre slava lui Dumnezeu; iar acolo aleargă mulţime de oameni şi cred în Dumnezeul lor şi sunt botezaţi de dânşii.

    Auzind acestea, Neron şi-a ieşit din minţi şi, trimiţând ostaşi, i-a adus înaintea sa şi a zis: "Au nu v-am poruncit vouă să nu mai propovăduiţi în numele lui Hristos? Deci cum îl propovăduiţi în temniţă? Pentru aceasta eu voiesc să pun asupra voastră multe şi grele munci". Iar sfinţii au zis: "Orice voieşti fă, dar noi nu vom înceta a vesti pe Domnul nostru Iisus Hristos, cum că este Dumnezeu adevărat şi făcătorul tuturor". Dar cu aceasta s-a aprins tiranul la mânie şi a poruncit să răstignească pe sfinţi cu capetele în jos şi să strujască trupurile lor trei zile, până se vor dezlega încheieturile lor. Făcând aceasta, sălbaticii şi neomenoşii slujitori i-au spânzurat şi i-au lăsat alte patru zile, punând străjeri să-i păzească. După aceea, ducându-se să vadă dacă mai trăiesc încă, cum i-au văzut spânzuraţi au orbit. Iar îngerul Domnului, pogorându-se din ceruri, a dezlegat pe sfinţi şi, sărutându-i, i-a făcut sănătoşi de toate rănile lor. Atunci Sfintei Fotinia, făcându-i-se milă de orbirea slujitorilor, a făcut rugăciune către Dumnezeu pentru ei şi îndată şi-au luat iarăşi lumină ochilor lor şi crezând în Hristos, s-au botezat.

    Înştiinţându-se tiranul de acestea, a poruncit să jupuiască pielea de pe Sfânta Fotinia şi în vremea ce o jupuiau, sfânta cântă: "Doamne, cercetatu-m-ai şi M-ai cunoscut". După ce au jupuit pielea ei, au aruncat-o în râu, iar pe sfânta au aruncat-o într-un puţ sec. Dar la ceilalţi mucenici: Sebastian, Fotinos şi Iosi, le-au tăiat mădularele cele născătoare şi le-au aruncat la câini; i-au jupuit şi pe ei de piele şi-au aruncat-o în râu, iar pe dânşii i-au aruncat într-o baie veche. Apoi pe cele cinci surori ale Sfintei Fotinia, punându-le înaintea lui, a poruncit să le taie mai întâi sânii, după aceea le-a jupuit şi pe ele de piele. Însă, când s-au pus slujitorii să jupoaie şi pe Sfânta Fotida, ea nu a primit să fie ţinută de cineva; ci a stat singură cu mare vitejie şi bărbăţie, şi au jupuit pielea de pe trupul ei, încât s-a minunat şi tiranul de răbdarea ei. După acest chin, prea înrăutăţitul a găsit şi o altă tortură pentru ea, grea şi pierzătoare, căci a poruncit şi a plecat două vârfuri de copaci, care erau în grădina lui, şi au legat pe Sfânta Fotida de cele două vârfuri. Apoi le-a slobozit îndată şi sfânta s-a rupt în două părţi şi astfel şi-a dat sfântul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Atunci a poruncit pierzătorul să taie şi pe ceilalţi mucenici cu sabia. Iar pe fericită Fotinia, scoţând-o din puţul acela, a închis-o în temniţă.

    Dar ea, fiindcă a rămas singură şi nu s-a încununat cu cununa mărturisirii împreună cu ceilalţi mărturisitori, se mâhnea şi rugă pentru aceasta pe Dumnezeu, care s-a arătat ei şi, pecetluind-o cu semnul cinstitei şi de viaţă făcătoarei cruci de trei ori, a făcut-o sănătoasă de toate rănile ei. Şi după multe zile, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu, şi-a dat în mâinile lui cinstitul şi sfântul ei suflet. Şi astfel s-au dus toţi către Dumnezeu cel dorit de dânşii şi au dobândit împărăţia cerului, căreia dea Dumnezeu ca şi noi să ne învrednicim prin rugăciunile lor. Amin.

Psalmii

Psalmii 36 - 40

Psalmul 36

1.	Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea.
2.	Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece.
3.	Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui.
4.	Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale.
5.	Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini.
6.	Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază.
7.	Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea.
8.	Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti.
9.	Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul.
10.	Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla.
11.	Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii.
12.	Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi.
13.	Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui.
14.	Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă.
15.	Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă.
16.	Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor.
17.	Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi.
18.	Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi.
19.	Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura.
20.	Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, s-au stins, ca fumul au pierit.
21.	Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă.
22.	Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri.
23.	De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte.
24.	Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui.
25.	Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine;
26.	Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi.
27.	Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului.
28.	Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită.
29.	Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el.
30.	Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată.
31.	Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui.
32.	Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el;
33.	Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el.
34.	Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea.
35.	Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului.
36.	Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui.
37.	Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace.
38.	Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi.
39.	Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.
40.	Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.

Psalmul 37

1.	Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi.
2.	Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta.
3.	Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele.
4.	Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine.
6.	Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.
7.	Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu.
8.	Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele.
9.	Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.
10.	Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine.
11.	Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat.
12.	Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau.
13.	Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa.
14.	Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări.
15.	Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu,
16.	Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit.
17.	Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea.
18.	Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu;
19.	Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
20.	Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea.
21.	Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine;
22.	Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 38

1.	Zis-am: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea;
2.	Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea".
3.	Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit.
4.	Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc.
5.	Grăit-am cu limba mea: "Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu,
6.	Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte".
7.	Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta.
8.	Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază.
9.	Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură.
10.	Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele.
11.	Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este.
12.	De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da.
13.	Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale.
14.	De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om
15.	Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul.
16.	Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci,
17.	Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei.
18.	Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

Psalmul 39

1.	Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine.
2.	A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului
4.	Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru;
5.	Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul.
6.	Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase.
7.	Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale;
8.	Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr.
9.	Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit;
10.	Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: "Iată vin!
11.	În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele".
12.	Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut.
13.	Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus.
14.	N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare.
15.	Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească.
16.	Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi n-am putut să văd;
17.	Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit.
18.	Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte.
19.	Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu.
20.	Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele;
21.	Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: "Bine, bine".
22.	Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: "Slăvit să fie Domnul!"
23.	Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine.
24.	Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi.

Psalmul 40

1.	Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.
2.	Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui.
3.	Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el.
4.	Eu am zis: "Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie".
5.	Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: "Când va muri şi va pieri numele lui?"
6.	Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia.
7.	Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele.
8.	Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: "Nu zace, oare? Nu se va mai scula!"
9.	Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul.
10.	Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor.
11.	Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine.
12.	Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac.
13.	Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 8 – 26 Februarie

A.  PLĂCINTE, ANTREURI

Roşii umplute cu ţelină, ardei şi sos tartar

·       4 roşii tari

·       2 ţeline mici

·       5 ardei graşi

·       Sare

·       Piper

·       Pătrunjel

·       1 pahar maioneză de post

·       1 ceapă arpagic

·       1 căţel usturoi

Se scobesc roşiile, se scurg de zeamă şi se presară cu sare.

        Se taie ţelinele ca tăieţeii; la fel şi ardeii graşi.

        Pătrunjelul se toacă mărunt; la fel ceapa şi usturoiul.

        Ceapa şi usturoiul se trec prin sită şi zeama lor se amestecă cu maioneza de post, apoi cu legumele şi piperul.

        Se umplu roşiile cu legumele amestecate cu acest sos tartar.

B.  SALATE

Salată picantă

Se amestecă într-o salatieră părţi egale de cartofi fierţi şi fasole verde, fiartă,  tăiată cubuleţe, sau conservă scursă.

        Se stropesc cu sos vinegret (reţetă dată anterior) şi se decorează cu măsline fără sâmburi şi roşii tăiate în sferturi.

        Se presară cu tarhon tocat.

C.  SOSURI

Mămăligă

·       2 ceşti cu mălai

·       4 – 5 ceşti apă

·       1 linguriţă sare

Se pune ceaunul cu apă la fiert.

        Se pune sare şi se presară puţin mălai.

        Când clocoteşte apa, se toarnă tot mălaiul dintr-o dată.

        Se lasă să fiarbă cam o jumătate de oră, apoi se amestecă bine cu făcăleţul.

        Se turteşte puţin cu dosul unei linguri de lemn  înmuiată în apă, se mai lasă să răbufnerască de câteva ori, apoi luând ceaunul de torţi, se răstoarnă pe o farfurie groasă sau pe un fund de lemn rotund, special pentru mămăligă.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă cremă de fasole boabe

·       1 ½ l apă

·       300 g fasole boabe

·       1 morcov

·       1 pătrunjel

·       1 ceapă

·       Ulei

·       Pătrunjel verde tocat

·       Sare

·       Crutoane

Fasolea aleasă şi spălată cu o zi înainte se pune la înmuiat în apă călduţă.

        Se scurge această apă şi se pune apoi la fiert cu apă călduţă proaspătă.

        Se schimbă apa după ce dă în 2 – 3 clocote.

        Se repetă această operaţie de trei ori.

        În ultima apă se adaugă ceapa, morcovul şi pătrunjelul, întregi, netăiate şi se lasă să fiarbă acoperit la foc mic.

        Când fasolea este bine fiartă, se scot ceapa şi zarzavatul, se strecoară, iar fasolea se trece prin sită, subţiindu-se cu zeama în care a fiert.

        Se pune din nou supa la fiert adăugând ulei şi sare.

        După ce dă un clocot se adaugă pătrunjelul tocat.

        Se serveşte cu crutoane.

E.  MÂNCĂRURI

Ciuperci cu mămăligă

·       1 cutie ciuperci

·       2 cepe mari

·       ½ ceaşcă ulei

·       Boia

·       Mărar

·       Mămăligă

Se spală ciupercile şi se pun în ceapa călită în ulei, la care se adaugă puţină boia de ardei, sare şi mărar.

        Într-o tavă potrivită ca mărime se pun alternativ straturi de mămăligă cu straturi de sos de ciuperci.

        Se dau la cuptor.

F.  DULCIURI

Portocale cu nuci

·       2 portocale

·       3 – 4 nuci măcinate şi câteva jumătăţi netăiate

Se curăţă o portocală de coajă şi se taie felii subţiri.

        Zeama de la cealaltă portocală se amestecă cu nucile măcinate şi se bat spumă cu telul.

        Se pune spuma în cupele de servit, iar deasupra un strat de felii de portocale, garnisite cu câte o jumătate de nucă.

ISTORIE PE ZILE 26 Februarie

Evenimente

·         364 –  Valentinian I este proclamat împărat al Imperiului Roman. Valentinian are mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367  l-a numit pe fiul său minor Grațian coîmpărat. Valentinian are mari merite în întărirea granițelor de pe Rin și Dunărea mijlocie, respingând atacurile alamanilor în Gallia (368), ale francilor și saxonilor la Rin, ale sarmaților și quazilor la Dunăre. A fost constant preocupat de îmbunătățirea administrației și legislației, de limitarea abuzurilor și a fiscalității excesive. Adept al ortodoxismului nicean, manifestă în același timp toleranță față de cultele păgâne. În 367  l-a numit pe fiul său minor Grațian coîmpărat.

·         1266 – Batalia de la Benevento: O armată condusă de Charles, conte de Anjou, învinge trupele  germano-siciliene comandate de regele Manfred al Siciliei. Manfred este ucis în luptă, iar Papa Clement al IV-lea il  investeste pe Charles, rege al Siciliei si Neapolelui.

·         1423 – Dan II-lea, domnul Munteniei, îi înfrînge pe turcii veniți sa-l reînscauneze pe tronul tarii, pe Radu II-lea Prasnaglava (Chelul). La începutul anului 1423 o puternică armată condusă de Radu Praznaglava trece Dunărea, dar este înfrântă la 26 februarie 1423 de Dan al II-lea. În cursul aceluiaşi an Radu îl atacă din nou pe Dan, de data aceasta cu succes, dar toamna Dan se întoarce cu sprijin militar unguresc şi se înscăunează din nou ca voievod al Ţării Româneşti, dar pentru scurt timp. Ultima informaţie despre Dan al II-lea este din data 31 ianuarie 1431, când el confirmă braşovenilor privilegiul comercial pe care îl primiseră de la Mircea cel Bătrân. Nu se ştie exact când s-a încheiat ultima domnie a lui Dan al II-lea, doar că în vara anului 1431 pe tronul Ţării Româneşti se afla un alt voievod şi anume, Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea cel batran, care l-a alungat pe Dan al II-lea cu sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. La începutul anului  1423  o puternică armată condusă de Radu Praznaglava trece Dunărea, dar este înfrântă la 26 februarie  1423 de Dan al II-lea. În cursul aceluiaşi an Radu îl atacă din nou pe Dan, de data aceasta cu succes, dar toamna Dan se întoarce cu sprijin militar unguresc şi se înscăunează din nou ca voievod al Ţării Româneşti, dar pentru scurt timp. Ultima informaţie despre Dan al II-lea este din data 31 ianuarie 1431, când el confirmă braşovenilor privilegiul comercial pe care îl primiseră de la Mircea cel Bătrân. Nu se ştie exact când s-a încheiat ultima domnie a lui Dan al II-lea, ci doar că în vara anului 1431 pe tronul Ţării Româneşti se afla un alt voievod şi anume,  Alexandru Aldea, un alt fiu al lui Mircea cel Batran, care l-a alungat pe Dan al II-lea cu sprijinul lui Alexandru cel Bun, domnul Moldovei.

·         1794: Palatul regal Christianborg din Copenhaga este distrus de un incediu. Reconstrucția a durat până în 1828 dar clădirea nu a mai fost folosită ca reședință regală, devenind sediul al Parlamentului danez.

·         1806 – Imparatul Napoleon aproba construirea Arcului de Triumf din Paris. Arhitectul francez Jean-Francois Chalgrin începe lucrarea la Arcul de Triumf comandat de Napoleon în cinstea Marii Armate constructie cu  dimensiuni monumentale: 50 de metri înălţime şi 45 metri lăţime. Lucrarea a fost  întreruptă de căderea Imperiului şi se va relua în 1825. În 1836, Arcul de Triumf a fost în cele din urmă  terminat şi inaugurat, de către regele Frantei, Louis-Philippe.

·         1815. Napoleon Bonaparte a evadat de pe Insula Elba, unde fusese exilat cu un an în urmă. În timpul celor trei sute de zile (din mai 1814 până pe 26 februarie 1815), Napoleon a domnit peste „un regat de operetă”, conform studiului introductiv semnat de Jean Tulard, al volumului Napoleon în Insula Elba - 300 de zile de exil a autorului Guy Godlewski şi citat pe nouveau-monde.net. Este una dintre cele mai cuprinzătoare lucrări ce tratează perioada petrecută de Napoleon pe Insula Elba, acolo unde fusese exilat după trădarea mareşalilor săi, înfrângerea din „Bătălia Naţiunilor” de la Leipzig de coaliţia formată din Prusia, Austria, Rusia, Suedia, Anglia şi Spania, urmată de abdicarea de la cârma Imperiului, după o încercare nereuşită de suicid. La sugestia Ţarului Alexandru I, lui Napoleon i se acordase conducerea insulei Elba, precum şi o rentă anuală de două milioane de franci francezi iar fostul conducător a jumătate de continent organizează cu minuţiozitate guvernarea celor 220 de kilometri pătraţi câţi măsoară insula, pe care trăiau şi câteva mii de „supuşi”. În cele câteva luni petrecute la cârma noului său „regat”, Napoleon desfăşoară o activitate febrilă, sub supravegherea sa derulându-se activităţi de irigaţii, plantare de măslini, asanări, construirea de drumuri şi fântâni, pentru ca, la 300 de zile după ce pusese piciorul pe insulă, să o părăsească, începând aventura celor 100 de zile încheiate cu dramatica înfrângere de la Waterloo şi exilarea sa pe îndepărtata insulă Sf. Elena, unde pe 5 mai 1821 îşi va sfârşi astfel zilele unul dintre cei mai mari strategi ai istoriei recente. Plictisit şi îngrijorat în acelaşi timp că noua conducere franceză (în Franţa revenise la putere monarhia, în persoana regelui Ludovic XVIII) nu îşi va respecta angajamentele financiare în ceea ce privea exilul său, existând inclusiv zvonuri că va fi mutat undeva în Atlanticul de Sud, pe micuţa insulă Sf. Elena, Napoleon şi-a pregătit fuga de pe Insula Elba cu săptâmâni înainte. Una din versiunile referitoare la fuga lui Napoleon de pe Insula Elba avansează ideea că acesta a profitat de organizarea unui bal mascat pentru a fugi, coborând cu ajutorul unei scări de frânghie faleza abrubtă a Palatului Mulini. Cealaltă versiune, susţinută de istorici şi detaliată în lucrarea lui Sandro Foresi Napoleone pover’uomo, aparută în 1941, este că Napoleon şi-a pregătit cu grijă evadarea, cu săptămâni înainte de seara de 26 februarie 1815, când părăseşte insula la bordul bricului său L’Inconstant. Aparenta resemnare a fostului împărat pare-se că a înşelat vigilenţa lui Cambell, ofiţerul englez însărcinat cu supravegherea sa, în vreme ce Napoleon îşi construia cu atenţie un plan de evadare şi de recucerire a imperiului pe care îl construise în mai puţin de cincisprezece ani, de la momentul loviturii de stat din 1799 când s-a proclamat Prim Consul al Republicii, fiind încoronat Împărat al Franţei cinci ani mai târziu. Până la mijlocul lunii februarie 1815, dispune revopsirea bricului L’Inconstant în culorile inamicilor englezi şi aprovizionarea acestuia cu arme, muniţii şi provizii. Pregătirile erau atât de puţin discrete „că până şi orbii ar fi putut să le vadă şi până şi cei mai idioţi ar fi înţeles ce se petrece”, notează Foresi, citat pe iledelbe.net. În seara zilei de 26 februarie 1815, profitând de absenţa de pe insulă a lui Cambell (plecat în Italia să îşi viziteze amanta), la adăpostul nopţii, micuţul convoi porneşte spre Franţa pe un traseu fără ocolişuri şi înşelând navele franceze pe lângă care trece în următoarele două zile. Pe 20 martie 1815, la mai puţin de o lună de la curajoasa sa evadare de pe Insula Elba, Napoleon Bonaparte întră în Paris, fără să fi tras nici măcar un foc de armă. La momentul plecării sale şi după ce şi-a luat la revedere fără cuvinte de la mama sa, care îl urmase în exil, Napoleon a trebuit să treacă printr-o mulţime entuziasmată, noteaza Foresi, care încerca să îi sărute veşmintele şi mâna. Conform datelor furnizate de acelaşi istoric, Napoleon le-a spus: Mă voi întoarce prieteni!, şi a părăsit Insula Elba unde nu va mai reveni niciodată. În fiecare an, pe data de 5 mai (aniversarea morţii lui Napoleon Bonaparte), în biserica Reverenda Misericordia din Portoferraio (cea mai importantă aşezare de pe Insula Elba), se celebrează o mesă în amintirea acestuia şi, pe tot parcursul lunii mai au loc evenimente comemorative, conferinţe sau evocări ale celor 300 de zile în care Napoleon a fost suveranul micuţei insule ce aparţine astăzi regiunii Toscana din Italia. A urmat epopeea celor 100 de zile incheiata prin infrangerea de la Waterloo si exilul in insula Sf.Elena, unde a murit în condiții neclare câțiva ani mai târziu, la vârsta de 51 de ani (5 mai 1821).

·         1848: Este proclamată a doua republică franceză.

·         1861: Împăratul Franz Joseph promulgă Patenta din Februarie, constituția "erei liberale" a Imperiului Austriac (1860-1867). Franz Joseph al Austriei  (n. 18 august 1830, Viena – d. 21 noiembrie 1916, Viena) a fost un împărat al Austriei din Casa de Habsburg, rege al Ungariei și Boemiei, rege al Croației, mare duce al Bucovinei, mare principe de Transilvania, marchiz de Moravia, mare voievod al Voievodatului Serbia etc. din 1848 până în 1916. Domnia sa de 68 de ani a fost a treia ca lungime dintre domniile din Europa, după cea a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a principelui Johann al II-lea al Liechtensteinului. Patenta din Februarie (germană Februarpatent) a fost așezământul constituțional al Imperiului Austriac, promulgat de împăratul Franz Joseph în data de 26 februarie 1861. La baza Patentei din Februarie stă Diploma din Octombrie, care a pus capăt regimului neoabsolutist instaurat după reprimarea Revoluției de la 1848. Documentul reiterează autonomia țărilor din imperiu și stabilește componența și competența Consiliului Imperial (Reichsrat) de la Viena. Astfel, Reichsratul era format din 343 de reprezentanți, cu număr fix de locuri pentru fiecare țară din imperiu. Ducatului Bucovinei îi reveneau cinci mandate, iar Marelui Principat al Transilvaniei 27 de mandate

·         1866 – (10 martie 1866 – stil nou) încep lucrările Conferinței de la Paris a celor șapte mari puteri europene, convocată pentru a discuta problema Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, principate a căror unire nu fusese recunoscută decît pe timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Concomitent cu abdicarea forțată a primului domnitor al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei, Alexandru Ioan Cuza, la conducerea statului român unitar, s-a instalat o locotenență domnească formată din trei reprezentanți ai conspirației anticuziste: Nicolae Golescu, Lascar Catargiu și Nicolae Haralambie. A fost instituit și un nou guvern în frunte cu I. Ghica. Se vehicula insistent ideia istaurării unui domnitor de origine străină care putea opri rivalitatea dintre pretendenții autohtoni la domnie, precum și ar fi avut susținerea necesară pentru a scoate noua formațiune statală, România, de sub vasalitatea Porții Otomane. Situația dificilă pe plan intern și extern a României din acea perioadă impunea acțiuni rapide de consolidare a statalității. Participarea României la Conferința de la Paris pe problema Principatelor Unite ale Moldovei și Vlahiei (așa era tratată România în exterior) din data de 26 februarie 1866 – 25 mai 1866 (10 martie 1866 – 4 iunie 1866 pe stil nou) urma să consolideze statalitatea pe plan extern dar a fost un eșec. În urma unor îndelungate dezbateri, marile puteri au decis ca să se renunțe la ideea de înscăunare a unui principe străin în Principate, stabilind ca Unirea să fie din nou hotărîtă de noi adunări legislative ale celor două principate constituatne în parte (Moldova și Valahia), toate în conformitate cu condițiile inițiale ale Conventiei de la Paris (1856). Dintre delegații Guvernului român în cadrul Conferinței de la Paris (1866), ce nu au reușit schimbarea cursului dezbaterilor, au fost: Vasile Boerescu, L.Steege, Ștefan Fălcoianu. În cadrul negocierilor Turcia, susținută de Austria a propus chiar intervenția armată în România, aceasta însă fiind respinsă de majoritatea celorlate puteri.

·         1876 – Japonia si Coreea semneaza un  tratat care acordă cetățenilor japonezi drepturi de extrateritorialitate, deschizând trei porturi pentru comerțul japonez, și se pune capat  statutului Coreei de vasalitate fata de China.

·         1891: S-a înființat Societatea Arhitecților Români. La 26 februarie 1891 un numar de arhitecti au constituit prima lor organizatie profesionala –  Societatea Arhitectilor din Regatul Romaniei.  Dupa obtinerea personalitatii juridice, SAR reuseste pana in primul razboi mondial includerea profesiei in nomenclatorul meseriilor, infiintarea unei scoli (deocamdat? private) de arhitectura, editarea revistei „Arhitectura” si discutarea in Parlament a unor acte normative privind exersarea meseriei de arhitect.  In perioada interbelica, a continuat organizarea interna in conditiile cresterii si modernizarii sectorului imobiliar. Acum s-a emis un regulament pentru concursuri, s-a format Corpul arhitectilor atestati, s-a deschis primul Salon oficial de arhitectura, s-a inaugurat sediul propriu. Subiecte (inclusiv limitarea concurentei straine)  prezente pe ordinea de zi a mai multor congrese, alaturi de implicarea in viata internationala a profesiei. Membri ai SAR au participat la congresele de la Amsterdam, Roma, Paris, unii participand si ca proiectanti la diverse expozitii internationale (afirmandu-se la Paris si New York). Dupa al doilea razboi mondial (care a afectat si profesia), administratia comunista desfiinteaza birourile private de arhitectura si Societatea Arhitectilor. Arhitectii care au putut evita represiunile regimului au primit in 1952 dreptul sa se reorganizeze in cadrul Uniunii Arhitectilor (din RPR, apoi din RSR, in fine din Romania). Fara arhitecti era imposibila reconstructia socialista a oraselor si satelor. Concentrarea arhitectilor intr-o organizatie controlabila, a constituit pentru putere, pe langa etatizarea industriei constructiilor, formarea marilor institute de proiectare,  finantarea din fonduri publice a programelor industriale si de locuire colectiva, una din parghiile construirii asa numitei „societati socialiste multilateral dezvoltate”.

·         1914: HMHS Britannic, sora vaporului RMS Titanic, este lansată în Belfast.

·         1927 - Înfiinţarea, la Bucureşti, pe lîngă Ministerul Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, a Institutului de Igienă şi Sănătate Publică.

·         1935 – Dictatorul nazist german  Adolf Hitler semnează un decret secret  prin care autoriza înfiinţarea aviatiei de razboi (Reich Luftwaffe), al treilea serviciu militar german, alături de armata terestra  şi marina militara a Reich-ului. Primul comandant al fortei aeriene militare germane reinfiintate a fost Hermann Goring. Hitler a ordonat reinfiintarea Luftwaffe, deşi Tratatul de Pace de la Versailles  incheiat la sfarsitul primului razboi mondial era  în vigoare si interzicea Germaniei inarmarea. Nici Franţa, nici Regatul Unit şi nici Liga Naţiunilor nu au făcut nimic pentru a impiedica Germania să ia o astfel de hotarare sau sa comita alte încălcări ale tratatului.

·         1939 – Razboiul civil din Spania: Armata generalului Franco alunga trupele comuniste din orasul Barcelona.

·         1952: Primul ministru Winston Churchill al Marii Britanii anunță că națiunea sa deține bomba atomică.

·         1980: Egiptul și Israel stabilesc relații diplomatice.

·         1988: Declarația guvernului SUA prin care anunță hotărârea de a retrage României, începând cu data de 3 iulie 1988, clauza națiunii celei mai favorizate; în replica, guvernul român declară că renunță la clauza națiunii celei mai favorizate în relațiile cu SUA.

·         1991 - Este dat publicităţii Raportul OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică). Se specifică faptul că guvernele ţărilor membre ale acestei organizaţii ar putea fi nevoite să acorde noi ajutoare financiare României.

·         1992 - S-a deschis, la Bucureşti, secţia consulară a ambasadei Republicii Moldova în România.

·         1993: A fost înregistrat primul atentat cu bombă la baza unuia din cele două turnuri ale ansamblului arhitectural "World Trade Center"; 5 victime.

·         1993 - Crearea Adunării Parlamentare a Cooperării Economice a Mării Negre (APCEMN).

·         1993 - La Braşov, se desfăşoară Congresul Partidului Naţional Liberal. Este ales ca preşedinte Mircea Ionescu-Quintus.

·         1999 - România participă la reuniunea de constituire a forţei de pace, de garantare a eventualei reglementări politice din Kosovo (KFOR). La reuniune, care a avut loc la Cartierul general al NATO din Europa, de la Mons (Belgia), au participat 12 ţări membre ale Alianţei. Baza Forţei se va afla în fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei (FYROM).

·         2001 –  Sfidand protestele internationale, talibanii  din Afganistan au dinamitat două statui uriaşe ce-l reprezentau pe Buddha în Bamiyan, monumente stravechi, declarate de UNESCO  parte a patrimoniului cultural al omenirii. Mullahul  Mohammed Omar, liderul talibanilor la putere in Afganistan, a emis un decret care declara statuile  ca fiind  o insultă pentru Islam şi a ordonat distrugerea acesteia. 

·         2006 –  Ceremonia de închidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Torino, Italia. Jocurile celei de-a XX-a Olimpiade de iarnă s-au desfășurat la Torino, Italia între 10 februarie și 26 februarie 2006. A fost pentru a doua oară când Italia a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă, după ce a găzduit ediția a VII-a în 1956 la Cortina d’Ampezzo, și pentru a treia oară când a găzduit o ediție a Jocurilor Olimpice (în 1960 a găzduit la Roma Jocurile celei de-a XVII-a Olimpiade). 20.000 de voluntari s-au angajat în organizarea jocurilor (selectați din peste 40.000), care s-au ocupat de primirea atleților, spectatorilor și a jurnaliștilor, precum și pregătirea locurilor de desfășurare a competițiilor.

·         2015 – Biserica protestanta a Angliei o hirotonește pe Libby Lane ca prim episcop de sex feminin din istoria acestei tari. Elizabeth Jane Holden „Libby” Lane (nascuta in  1966) este  prima femeie numita episcop de Biserica Angliei, după Sinodul general  in care s-a  votat în luna iulie 2014, permisiunea data femeilor de a  devini episcopi. Consacrare ei a avut loc la 26 ianuarie 2015. In 1990, Lane s-a căsătorit cu George Lane si are doi copii.

Nașteri

·         1564 – S-a nascut poetul si dramaturgul englez Christopher Marlowe; (d. 1593).

·         1587 – S-a nascut compozitorul italian Stefano Landi; (d. 1639). A scris cea mai veche opera pe un subiect istoric: Sant’Alessio  (1632).

·         1715: Claude Adrien Helvétius, filosof francez (d. 1771)

·         1802 – S-a nascut scriitorul francez Victor Hugo; (d. 1885). Victor Hugo, a fost un scriitor si un politician francez din  secolului al XIX-lea, considerat a fi unul dintre cei mai importanţi si mai reprezentativi scriitori ai curentului  romantic francez. A avut o activitate foarte diversă, scriind romane, poezii lirice, piese de teatru în versuri şi proză, discursuri politice,articole in presa vremii. Hugo este autorul romanelor istorice cu tenta sociala “Mizerabilii” şi “Notre-Dame de Paris”, foarte populare pana in ziua de azi.

·         1808 – S-a nascut Honore Daumier, sculptor, pictor, caricaturist si litograf francez.  În 1828, Daumier a produs primele sale litografii, pentru ziarul “Silhouette”. În 1830, el a colaborat cu publicatia  ”La caricature”. Incisivitatea sa, cuplata cu arta desăvârşită a desenului au facut din autorul acestor caricaturi  o celebritate imediată ,dar si o condamnare de sase luni inchisoare in 1832 pentru publicarea unui desen care il reprezenta pe regele Louis Philippe in postura personajului Gargantua. Honore Daumier a murit  la 10 februarie 1879.

·         1829: Levi Strauss, creatorul jeans–ilor (d. 1902). Inventatorul  ”blugilor”, Loeb Strauss a fost născut 26 februarie 1829 în Buttenheim în Bavaria, Germania, într-o familie de negustori evrei. La moartea tatalui sau Jakob, mama lui Rebecca decide să vândă proprietatea şi să se alăture celui de-al doilea fiu mai  mare care s-a stabilit în New York. Loeb în 1853 devine cetatean american la 18 ani si isi americanizeaza numele, devenind Loeb Levi, şipleaca  la San Francisco în tânărul stat din Californ unde se ocupa cu vânzarea ustensile de bucătărie, şei, haine de blană, corturi şi prelate pentru prospectorii de aur. El a observat curând că tinerii nu aveau pantaloni solizi şi a folosit  stocul său de panza de cort  pentru îmbrăcăminte. Acest material a fost vopsit albastru din Genova, care minerii apoi pronunta “jeen lui”. Foarte repede, “Levi’s” a capatat  o reputaţie indestructibila. El a fondat o mica fabrica de textile, care a devenit o afacere înfloritoare în următorii douăzeci de ani.

·         1842 – S-a nascut Nicolas Camille Flammarion, astronom si scriitor francez; (d.3.06.1925).

·         1846 – S-a nascut legendarul Buffalo Bill pe numele sau adevarat William Cody (m. 10 ianuarie 1917 în Denver, Colorado). Buffalo Bill a fost o figură mitică a epopeeii cuceririi a Vestului Americii. După o viaţă aventuroasă, el devenit o legendă datorită scriitorului Ned Buntline care i-a povestit aventurile.  

·         1861: Nadejda Krupskaia, revoluționară marxistă, soția lui Lenin (d. 1939). Nadejda Krupskaia (26 februarie 1869 – 27 februarie 1939), s-a căsătorit cu liderul bolsevicilor Vladimir Ilici Lenin  in 1898. A fost membră a factiunii  bolșevice a Partidului social-democrat al muncii din Rusia,  încă de la început. După victoria revolutiei bolsevice  a fost numită adjunct al lui Anatoli Lunacearski, Comisarul poporului pentru educatie.

·         1877: Carel Steven Adama van Scheltema, poet olandez (d. 1924)

·         1880: Apcar Baltazar, pictor român de etnie armeană (d. 1909)

·         1889: Mariska Ady, poetă maghiară (d. 1977)

·         1919 - S-a născut poetul Constant Tonegaru ("Planetarii", "Steaua Venerei") (m.10.02.1952).

·         1921 - S-a născut Betty Hutton (Betty June Thornberg), cântăreaţă americană.

·         1924 - S-a născut Silvio Varviso, dirijor elveţian, şef de orchestră la Opera Regală din Stockholm (1965-1972), director general al Operei de Stat din Stuttgart (1972-1978).

·         1925 - S-a născut Nicolae Dinculeanu, matematician, profesor, stabilit în SUA din 1975.

·         1926 - S-a născut istoricul Gheorghe Platon, membru al Academiei Române, membru fondator al Fundaţiilor "Nicolae Iorga", "Nicolae Titulescu", "A.D.Xenopol". Personalitate de marcă a ştiinţei istorice româneşti contemporane, Gheorghe Platon s-a născut la 26 februarie 1926, la Buhuşi, judeţul Bacău. Istoria modernă a României a constituit obiectul de studiu al academicianului, cercetare concretizată în peste 300 de titluri de monografii, manuale, articole, culegeri de documente, la care se adaugă 250 de recenzii şi articole. În 1985 a consacrat istoriei moderne a românilor o sinteză, prima de acest gen în istoriografia recentă. Timp de o jumătate de secol s-a dedicat nu doar studiului istoriei, ci şi formării de noi generaţii de dascăli şi cercetători. Gheorghe Platon a fost membru al Consiliului Naţional al Istoricilor din România, al Societăţii de Ştiinţe Istorice, al Comisiei de Istorie a Relaţiilor Internaţionale de la Milano, membru fondator al fundaţiilor „N. Iorga”, „N. Titulescu”, „A.D. Xenopol” şi preşedinte al părţii române a Comisiei mixte româno-polone a Academiei Române. Membru corespondent (13 noiembrie 1990) şi membru titular (31 mai 1993) al Academiei Române. Academicianul Gheorghe Platon a fost director onorific al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Iași până în anul 2003. A donat toate lucrările care îi aparţin pe măsura apariţiei acestora. De asemenea, a cerut sprijinul colegilor din sistemul academic şi universitar ieşean pentru îmbogăţirea colecţiilor bibliotecii. După încetarea din viaţă, în anul 2006, o parte din biblioteca personală a profesorului, însumând 2485 de titluri, ne-a fost donată, în anul 2007, de către fiul domniei sale, profesorul universitar Alexandru-Florin Platon.

·         1928 – S-a nascut  in localitatea  Vacherie, in statul  Louisiana, muzicianul american de R&B  si rock and roll  Antoine Dominique “Fats” Domino Jr. Dintre compozitiile interpretate cunoscute in intreaga lume amintim:”Blueberry Hill”.Este unul dintre pionierii muzicii  rock. A fost inscris in Hall of Fame Rock and Roll in anul 1986.

·         1930 - S-a născut Chic Hetti, vocalist american (The Playmates).

·         1930: Lazar Berman, pianist rus (d. 2005)

·         1932 – S-a nascut popularul cantaret de country  si actor de film american Johnny Cash. (“A Boy Named Sue” – “inel de foc” – “I Walk the Line”). Johnny Cash a  primit 9 premii Grammy între 1968 şi 2001. A fost inscris in Hall of Fame din 1980. A murit la 12 septembrie 2003. 

·         1935 - S-a născut artistul plastic Napoleon Tiron.

·         1940: S-a născut Alexandru Repan, actor român de teatru și film. Actorul Alexandru Repan a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul National  Serviciul Credincios   în grad de Cavaler, alături de alți actori,„pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.

·         1943 - S-a născut Paul Cotton, chitarist şi vocalist american (Poco).

·         1945 - S-a născut Mitch Ryder (William Levise), cântăreţ şi compozitor american (Detroit Wheels).

·         1945 - S-a născut Bob "Bear" Hite, vocalist şi muzicuţist american (Canned Heat).

·         1947: Irina Gărdescu, actriță româncă

·         1947 - S-a născut Sandie Shaw (Sandra Goodrich), cântăreaţă britanică.

·         1953 - S-a născut Jim Crichton, basist, clăpar şi compozitor canadian (Saga).

·         1954 - S-a născut Michael Bolton, cântăreţ şi compozitor american.

·         1955: Virgil Popescu, compozitor român

·         1958: Michel Houellebecq, scriitor francez

·         1961 - S-a născut John Jon (John Andrew Foster), vocalist britanic (Bronski Beat).

·         1962: Elena Cârstea, compozitoare, textieră și interpretă româncă de muzică ușoară

·         1963 - S-a născut Bernie Bremond, saxofonist şi vocalist australian (Johnny Diesel & The Injectors).

·         1973: André Tanneberger, producător și DJ german

·         1985: Sanya Richards, atletă americană

Decese

·         420 – Moare sfantul Porfirie  (nascut in anul 353 la Tessalonic – decedat in anul 420). A fost episcop in Gaza si Palestina. Este un sfant crestin sarbatorit in 26 februarie.

·         724 – A murit califul Yazid bin Abd al-Malik (Yazid al II- lea, n. 687). A  fost  al nouălea calif  Umayyad. Potrivit istoricului persan medieval Muhammad ibn al-Tabari Jarir, Yazid a venit la putere  la moartea lui Umar al II- lea  la 10 februarie 720 si a ramas pe tron panain anul 724 cand a murit de tuberculoza. A fost succedat de fratele sau Hišām.

·         738 – A murit Sfântul Ioan de Dailam, calugar creștin nestorian, fondator al  mai multor  mănăstiri din Mesopotamia și Persia.

·         1561: Jorge de Montemayor, scriitor spaniol

·         1723: Thomas d'Urfey, scriitor englez (n. 1653)

·         1834 - A murit Alois (Aloys) Senefelder, inventatorul german al procedeului „litografiere” (1796) (n.06.11.1771).

·         1857 - A murit scriitorul german Joseph von Eisendorff (n.10.03.1788).

·         1918: Pietro Blaserna, matematician și fizician italian (n. 1836)

·         1927 - A murit Cristache Ciolac, lăutar român (n.1870).

·         1931: Otto Wallach, chimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1847)

·         1940 – A murit Nicolae Tonitza, pictor, grafician şi critic de artă român; (n.1886).

·         1962 - A murit istoricul Silviu Dragomir, membru al Academiei Române (n.13.03.1888).

·         1969 – A murit psihiatrul german Karl Jaspers; (n. 1883). Karl Theodor Jaspers (n. 23 februarie, 1883), a fost un filozof și un psihiatru german, care a avut o influență majoră asupra teologiei, psihiatriei și filozofiei moderne.

·         1971 – A murit marele actor francez de comedie Fernandel (Fernand Joseph Désiré Contandin); (n.8 mai 1903).

·         1974: Tivadar Ács, scriitor, jurnalist și istoric maghiar (n. 1901)

·         1982 - A murit regizorul japonez de film Tienosuke Kinugasa, laureat al Premiului Oscar în anul 1954 (n.01.01.1896).

·         1991: Dimitrie Ioan Mangeron, matematician român, membru corespondent (1990) al Academiei Române (n. 1906)

·         1999 – A murit istoricul român Cristian Popişteanu. Cristian Popişteanu  s -a născut la 25 decembrie 1932, în Bucureşti. A absolvit în 1959 Institutul de Relaţii Internaţionale din Bucureşti. În 1968 şi-a susţinut doctoratul cu tema „România şi Antanta Balcanică“. A lucrat la Radio România, în redacţia revistei Lumea şi ca redactor la revista Magazin istoric, al cărei redactor şef devine din 1971 pînă în 1999. A fost membru al Asociaţiei Române de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, al International Association for European Contemporary History (Strasbourg), al Comitetului Naţional Român pentru Studii Sud-Est Europene, al American Historical Association, al International Press Institute (Viena), al Consiliului Euro-Atlantic Român, preşedinte fondator al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric şi cofondator al European Association of Historians (Roma). A participat la Congresele Mondiale ale istoricilor de la Bucureşti (1980), Stuttgart (1985), Madrid (1990), Montreal (1995). A fost corespondent de presă la Paris, în timpul evenimentelor din mai 1968, şi la Praga, în august 1968. Dupa Revolutia din 1989  a fost consilier al prim-miniştrilor Petre Roman şi Theodor Stolojan.

·         2000:  Giovanna a Italiei, soția regelui Boris al III-lea al Bulgariei (n. 1907)

·         2013: Naarghita, cântăreață română (n. 1939)

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Ier Porfirie, episcopul Gazei; Sf Mc Fotini Samarineanca

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Alexandru, episcop

·         În calendarul greco-catolic: Sf. Porfiriu, episcop († 420)

ARTE 26 Februarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 26 Februarie

Cea mai veche operă:

S. Landi - Sant'Alessio: 

Stefano Landi La Morte di Orfeo,Stubbs:

MUZICĂ 26 Februarie

Betty Hutton (Betty June Thornberg), cântăreaţă americană

Silvio Varviso, dirijor elveţian

Conductor Silvio Varviso, 

Chic Hetti, vocalist american (The Playmates)

The Playmates: 

Lazar Berman, pianist rus

Johnny Cash

Johnny Cash - The Very Best of Johnny Cash (Not Now Music) [Full Album]: 

Paul Cotton, chitarist şi vocalist american (Poco)

Poco: 

Mitch Ryder (William Levise), cântăreţ şi compozitor american (Detroit Wheels)

Bob "Bear" Hite, vocalist şi muzicuţist american (Canned Heat)

Canned Heat: 

Sandie Shaw (Sandra Goodrich), cântăreaţă britanică

SANDIE SHAW 

Jim Crichton, basist, clăpar şi compozitor canadian (Saga)

Saga: 

Michael Bolton, cântăreţ şi compozitor american

Virgil Popescu, compozitor

John Jon (John Andrew Foster), vocalist britanic (Bronski Beat)

Bronski Beat 

Elena Cârstea, compozitoare, textieră și interpretă româncă de muzică ușoară

Bernie Bremond, saxofonist şi vocalist australian (Johnny Diesel & The Injectors)

Johnny Diesel & the Injectors 

Naarghita, cântăreață română de muzică indiană

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Murray Perahia plays Bach Concertos BWV 1044, 1050, 971

Werner Jacob spielt Bach

Best Piano Instrumental Music 2018 – Sweet Piano Love Song Listen & Feel, Relax, Sleep, Spa, Healing

ARPA MARAVILLOSA PARA RELAJARSE. Selección de Cecil González

VENEZUELA Y SU MUSICA TRADICIONAL - INSTRUMENTAL Selección de Cecil González

POEZIE 26 Februarie

Victor Hugo

Când intră copilaşul...

Când intră copilaşul e râs şi bucurie

Şi dulcea lui privire se oglindeşte vie

          În ochii tuturor.

Şi cea mai tristă frunte şi mai împovărată

Se descreţeşte, pruncul curat când se arată

          Zâmbind gânguritor.

De-i primăvara-n floare sau de-i noiembrie-afară -

Şi ne-ncălzim cu toţii la flacăra sprinţară

          În sobă scăpărând,

Copilu-aduce viaţa cu el, ne luminează

Şi-l alintăm şi râdem, iar mama-l priveghează

          Cum calcă, tremurând.

Ades privind în sobă al flăcării răsuflet

Vorbim de cer, de ţară, poeţi, sau de vreun suflet

          Ce-şi nalţă ruga sus.

Când intră el, adio şi patrie, şi slavă

Şi toţi poeţii lumii! Şi vorba noastră gravă

          Zâmbind, i s-a supus.

O, dacă aurora, când noi visăm în noapte

Şi ascultăm cum unda prin trestii plânge-n şoapte

          Şi-aprinde-al ei fanar,

Lumina ei deodată deşteaptă vii fanfare

De clopote şi păsări ţâşnesc din zare-n zare

          Pe-al câmpului chenar.

Tu, prunc, eşti aurora, iar sufletul meu parcă

E-un câmp cu flori ce-n viaţă să-şi dăruie încearcă

          Miresmele lui vii;

Sunt codrul, ale cărui crengi sumbre noduroase,

Ţi-mpărtăşesc doar ţie dulci murmure duioase

          Şi raze aurii.

Frumoşii-ţi ochi, cu-atâtea lumini suave, sfinte,

Mânuţa ta curată şi veselă, cuminte,

          Nu ştiu să facă rău;

N-ai bălăcit în mâlul lumescului coclaur

Copil bălai, sfânt înger frumos, un nimb de aur

          Purtând pe capul tău!

Eşti, printre noi, columba tronând pe arca sfântă;

Picioru-ţi încă tânăr, prin ţărnă nu se-mplântă.

          Porţi aripi de azur;

Întreaga lume-ţi pare că e-o-ntrebare vană,

În trup şi-n suflet totul e fără de prihană.

          Nimic nu ai impur!

Cât de frumos e pruncul zâmbind cu voie bună;

În buna lui credinţă vrea parcă tot să-ţi spună

          Prin lacrimile lui.

Uimit, privirea dulce în jurul lui rotindu-şi

Şi sufletul lui fraged, şi gura dăruindu-şi

          În sărutări, oricui.

Prieteni, fraţi şi înşişi duşmani fără tăgadă

Fereşte-i pretutindeni în viaţă să nu vadă.

          O, domne sfânt şi viu

Nici cuib fără de păsări, nici stup făr’ de albine

Nici vară fără pajişti cu roşii flori, divine.

          Şi nici cămin pustiu.

În româneşte de Lazăr Iliescu

Din volumul „Frunze de toamna”, 1831

Surpa-n al mării aprig val...

Surpa-n al mării aprig val

Un izvoraş, din stânci semeţe.

Oceanul – navelor fatal –

Îi zise: „Ce vrei, plângăreţe?”

Furtună, groază-mi sunt de-un neam

Şi scapăt unde-ncepe cerul.

Imens sunt, ce nevoie am

De-un d-al-de tine, prichindelul?”

Şi-a zis izvoru-nspre titan:

„Îţi dau – neglorios, tăcut –

Doar ce-ţi lipseşte  - vast ocean –

Un pic de apă de băut!”

În româneşte de Tudor George

Din volumul „Contemplaţiile” , 1856

Dojană

Căţeaua mea, neîndoielnic, la minte e destul de-ntreagă.
Ne-ntorceam. Ea, spre mângâiere, sub mâna-mi capul gros şi-l bagă.
Are, se vede, presimţirea c-o s-o mustrez. Tace chitic.
O trag oleacă de ureche. Mă uit urât la ea şi-i zic:
– De ce te porţi urât, frumoaso, făcându-mă de râs în lume?
Când te dedai la fapte rele pe care le consideri glume?
Alergi, te zbengui, latri, urli, te tăvăleşti printre boscheţi
Şi nu o dată bagi copiii şi câinii lor în sperieţi.
Nu-ţi iese un cocoş în cale să nu scoţi sufletul din el
De-mi vine în pământ să intru când te comporţi în acest fel.
Îmi e ruşine, zău, de oameni, deşi, ştiu, ai şi calităţi:
Credinţa şi deşteptăciunea de ce nu vrei să le arăţi?
Afectuoasă, rezervată, aşa cum eşti acum acasă
Aş vrea să fii şi la plimbare, când brusc devii capricioasă!

Poetul Constant Tonegaru

Biografie

Fiul unui ofiter de marina, poet veleitar.

Studii liceale neterminate. 

Lucrator la Directia Generala PTT, Oficiul liniilor Bucuresti I (1939-1943). Pus in disponibilitate din ratiuni bugetare, e functionar diurnist dactilograf la Ministerul Culturii Nationale si al Cultelor. Duce o viata boema. Dupa debutul din ziarul Expresul din Braila (1942), colaboreaza la Bacaul, Preocupari literare, Kalende, Revista "Cercului literar", Caiet de poezie (suplimentul Revistei Fundatiilor Regale). In 1945, i se decerneaza Premiul scriitorilor tineri al Fundatiilor Regale. Singurul voi. antum: Plantatii (1945); in 1969, B. Cioculescu ingrijeste si publica o cuprinzatoare ed. postuma a versurilor lui TONEGARU Eseurile si art. au ramas risipite in reviste.

T. indica despartirea poeziei interbelice de cea postbelica, fiind in egala masura un continuator si un precursor, un "Per Gynt al poeziei" (Ion Vartic" class="navg">Ion Vartic), cautandu-si identitatea si inventand identitati lirice ce-si vor gasi cristalizarea mai tarziu. Bacovia, Topirceanu, Minules-cu, E. Botta, Nina Casian, L. Dimov, E. Brumaru,M. Sorescu sunt cuprinsi in experientele acestui poet cu o personalitate ce nu se lasa fixata intr-o formula. Gustul auto-proiectiei in tinuturi exotice nu este numai o tema a poeziei lui T., ci si un semn al incapacitatii sale de a se stabili ca prizonier al unui loc sau al unei tendinte. Al. Piru are dreptate sa considere ca ceea ce ii lipseste este aptitudinea de a se lua in serios, dar greseste, poate, crezandu-1 lipsit de inteligenta autoironiei. Dimpotriva, ea este prezenta in cel mai inalt si mai grav grad; o inteligenta ironica si autoironica atoateaneantizatoare, careia numai faptul vital al exprimarii poetice ii scapa. Dar putem concorda, din nou, cu criticul, cand conchide: "Cine se uita mai de aproape vede ca in dosul vorbariei cu veleitati umoristice se ascunde un poet elegiac de tip minor, cantaret al boemei sale". Poezia lui TONEGARU a ramas, prin disparitia prematura a omului, intr-o ipostaza "pre-tonegariana", daca se poate spune asa. In Pasarea neagra atmosfera de grotesc si ludic a unei imagini de balci, sintaxa "dimoviana" ("Pe panza era zugravit undeva Edgar Poe/O lichea iti vorbea despre el:/ - Edgar Poe? betiv american nascut in cutare si mort in spital, / a fost poate si gangster, /dar precis a redactat Graham s Magazine") este amestecata, imediat, cu versuri de o fluenta minulesciana, dupa cum tot de la poetul Romantelor pentru mai tarziu ar putea veni si sugestia exotica, aici cu un adaos original de ironie: "Duminica oamenii sunt destepti, se plimba pe bulevarde, merg la cinematograf, / cate unii la balci vin sa vada tigri de Bengal/ nascuti captivi la Husi sau Focsani, / si corbul din poema de peste ocean." Sensibilitatea sa poetica provine, mai degraba, din romantism decat din experiente moderne postsimboliste, dar un romantism al unui altfel de eu demiurgic: unul ironic care nu se poate incanta de sine fara sa-si rada de sine, unul descoperindu-si ipostazele demonic-negative. TONEGARU ramane suspendat ironic intre angelic si demonic. Problematica eului in criza morala si existentiala este insa substratul ce unifica poezia sa, o criza neluata insa nici ea foarte in serios, daca il exceptam, intre critici, pe Vladimir Streinu, in recenzia sa la debutul lui TONEGARU in volum: "Noul poet, desi abia in formatie, opune epocii un individualism sumbru, burlesc totodata si, se intelege, fantezist. Poezia sa merge mai intai in sensul protestului liric: protesteaza direct, pe cale de manifest, ca deriziune a stilului vremii, manifest lansat insa din lumea cealalta de spiritul unui revolutionar-poet de la 1789: «Cetateni, /baricadati drumul cu sens unic/si demonstrati omul robot/si insumi semnez, /Eu, /cavaler al ordinului Lancea lui Don Quijote»". Acest spirit este, in primul rand, necontemporan cu formele de viata ale revolutiei la care a participat; revolutionar inalterabil, el si-a pierdut, in loc de umbra, epoca, si de aceea, spirit cazut deodata din ascensiunea la cer, isi denunta identitatea: "dar de atata navigatie am uitat sa ma recomand. /Sunt Peter Schlemil. Altfel/si intreb respectuos, prescurtat, cu onor, /pe planeta tirania mai trimite oameni la abator?". Poezia lui T., ne asigura tot Vladimir Streinu, irita cenzura vremii si era de natura sa irite orice cenzura politica. Dar protestul poetului nu-si propunea decat sa avertizeze ca "moartea libertatii individuale prin dictatura «sensului unic», adaugata la excesul de masinism este insasi moartea poeziei». Criza morala si existentiala a eului poetic este expresia-ultimatum a unei rele prevestiri. Daca la companionii sai de generatie, Dirnitrie Stelara sau Geo Dumitrescu, protestul lua forma anarhica a boemei in spirit, necristalizandu-se intr-o reala epifanie a luciditatii, la TONEGARU numai formula poetica nu se cristalizeaza, nu si formula spiritului sau. Acesta ramane constant el insusi in impotrivirea la dictaturile posibile ale "sensului unic", impotrivindu-se pana si aceleia mai inefabile a propriei sale personalitati. Refugiile sale in exotic nu mai sunt minulesciene decorativiste pe muchia de cutit a kitsch-ului, ci modalitati de aparare a fiintei morale si a eului poetic intr-un climat neprielnic, modalitati, in ultima instanta amenintate: "O problematica individuala de intemnitat comanda din adanc, pentru intaia data mai real in lirica noastra, aceasta aspiratie, in evantai planetar, la exotism, la libertatea personala" (Vladimir Streinu). Concluziile acestui critic ce asista la nasterea poetului sunt si ele de o rara acuitate: "In masura in care exista, lirismul exotic e numai mijlocul instinctului de libertate de a se celebra". Interesant este ca, mai tarziu, conotatiile protestatare ale acestei poezii premonitorii au decazut in ochii criticii. Chiar daca redescoperirea poetului, la sfarsitul deceniului sapte, a fermecat prin tonalitatea inca proaspata a frondei, el va fi receptat mai ales intr-un plan pur estetic, fie in sensul simbologiei sale acvatic-astrale (identificata de acelasi Vladimir Streinu), fie in sensul pozitiei sale de tranzit intre doua epoci lirice. Eugen Simion face sinteza acestor interpretari, inventariind temele, motivele si procedele retorice ale poeziei lui T., polemizand discret cu ideea "caracterului cosmic al inspiratiei" sale (sustinuta de Vladimir Streinu, de asemenea). "Dar C. Tonegaru, ca toti poetii trecuti prin cura de dezintoxicare lirica a avangardismului, arata suspiciunea cea mai mare fata de mitologiile existente si supune in chip constant universul unui proces de desacralizare. Cand luna, insingurarea, moartea si alte simboluri romantice intra in raza fanteziei lui, tendinta este de a le persifla, traducand adesea sublimul si tragicul in viziuni umoresti". Altminteri, inventarul este riguros: poet de tranzitie pe care poeticul il fascineaza la fel de mult ca si ironizarea sa ("Poezia lui are inca inima), poet al metamorfozei, instabil, preferand si in imagistica registrul fluid (ceata, negura, aburul, fumul), poet al reveriilor exotice ("un matein, un adevarat Pantazi al generatiei lui"), maritime si astrale ("Faptul inedit este ca poetul pastreaza si in aceste clipe de expansiune planetara o ironie cordiala ce-1 fereste sa intarzie in patetism. Poemul are atunci mai multe tonalitati si autorul zburda pe deasupra ritmurilor, facand felurite gesturi comice"), precursor al unor aspecte semnificative ale liricii de azi (anatomismul nichitastanescian, metafizicul derizoriu sorescian, viziunile oniriste dimoviene etc). Nici un critic de azi nu a depasit aceasta faza a interpretarii pentru a propune un sens al viziunilor tone-gariene ca totalitate. Vladimir Streinu propunea sensul protestului unei libertati personale ce se simtea amenintata. Gandul criticului era insa prea conjunctural, lasand sa-i scape o nota esentiala, anistorica, a acestui lirism de fronda care mai tarziu, de asemenea neinteles, va cunoaste o resurectie in cateva volume ale lui Mircea Dinescu. In "neseriozitatea" lui organica, lirismul lui TONEGARU anunta o criza a poeziei insasi, nepregatita sa-si asume tragicul conditiei umane intr-un secol care, prin razboi, a inclinat brusc spre tragedie. Criza morala si existentiala a eului uman si cea a eului poetic vor cunoaste multa vreme o desincronizare. Intr-un strat, poate nici macar constientizat, al poeziei sale, TONEGARU anunta aceasta situatie. Dupa un avangardist steril sub raportul comunicarii profunde cu omul real, dupa o experienta istorica ce repune in termeni radicali dreptul omului la o conditie umana rationala, poezia lui TONEGARU implica (fara sa fie) o incercare de negare a poeticii traditionale cu alte mijloace decat avangarda, incercare pe care o face cu mijloacele traditiei insa, subminandu-si forta de persuasiune. Un D. Stelara va incerca o solutie mai radicala, consumata insa in viata mai mult inca decat in poezie: solutia martiriului boem. Geo Dumitrescu va renunta in curand la experienta inceputa. Aceasta generatie este, intr-adevar, "pierduta", dar in sensul pierderii, poate, a unei sanse a poeziei: sansa accederii la sentimentul tragic al existentei istorice. 

OPERA

Plantatii, Bucuresti, 1945; Steaua Venerii, ed. ingrijita si prefatata de B. Cioculescu, Bucuresti, 1969.

REFERINTE CRITICE

C. Regman, Carti, autori, tendinte, 1967; VI. Streinu, Pagini, I; M. N. Rusu, Utopica, 1969; Al. Piru, Panorama; M. Tomus, in Steaua, nr. 1, 1970; P. Constantinescu, Scrieri, V; I. Serbu, Vitrina cu amintiri, 1973; E. Simion, Scriitori I; I. Vartic, Spectacol interior, 1977; Oct. Soviany, in Echinox, nr. 8-9, 1978; B. Cioculescu, in Romania literara, nr. 1, 1979; idem, in Manuscriptum, nr. 1, 1979; idem, in Viata Romaneasca, nr. 2, 1979; VI. Streinu, Poezie si poeti romani, 1983; M. Mihaies, in Familia, nr. 10, 1983; idem, in Romania literara, nr. 23, 1984; I. Pop, Jocul; Gh. Grigurcu, in Romania literara, nr. 23, 1987; idem, De la Mihai Etninescu..:, I. R. Rosianu, in Cronica, nr. 2, 1997.

Februarie mistic

Din umbra învelita cu vata
pomii în larg
au de sticla câte-o cravata.

Tot mereu gloria, nu stiu cine, 
pe departari si zapezi vag
se aude ca vine.

N-am la îndemâna-un ochian
dar dupa mersul care cuteaza treapta
pe claviaturi la dreapta
trebuie sa fie neaparat un pian.

E însa 13 din luna Februarie, 
domnule Vladimir Streinu, 
nasterea mea când m-a salutat

Luna rosie cum e rubinu'
si de-atunci am ramas
ca vântul prin paduri despuiate
numai glas.

Mult vorbaret strig, scriu, oricum;
deopotriva femeia cu pisica însala, 
durata noastra este o îndoiala, 
caci noi suntem cenuse putina si mult fum.

Cu inima de creta dau îndemn
si unde bat în locuri parasite
lasa viitorimii semn.

Pâna totul ajunge o colina, 
cerul cu gauri de site
presara pe dânsa faina.

Deci mâine, mâine dintr-o pâine voi creste
si-mi voi asculta trilul prin flora
care astazi dospeste.

În scorburi mierea a înghetat cu cea din urma roua, 
ma îndoiesc daca se-ntoarce ora
când Soarele sclipeste ca o potcoava noua.

Mi-aduc vocea sa sterg
numele ce mi l-am scris pe pamânt, 
Februarie e numele meu întreg, 
un cântec subtire, un vânt. 

Femeia cafenie

Femeia pe care la Braila am iubit-o
într-o camera de hotel
purta pantofi verzi din piele de sarpe
si avea nasul turtit. Era o mulatra.
Cum venise aici, habar n-am.
parintii, bunicii purtasera poate odata
în nari un inel.

Gura îi era ca o ventuza.
Sânii fierbinti ca niste pâini.
Ochii tulburi.
Îmi era trupul claviatura pentru dânsa.
Numai mâinile îi erau reci, 
reci de gheata
si degetele cu vârfuri rotunde
alunecau pe mine ca boabe de struguri.

Îmi soptea:
- La Peru mi-a fost amant un spaniol.
La Santa Clava avea plantatii de zahar.
Un altul cu favoriti în U.S.A.
cincizeci de puturi cu petrol la Smakover, 
dar amorul pentru pielea mea cafenie
s-a lichidat cu doua destupari de pistol.

Am iubit la Braila o mulatra.
M-a iubit?...M-a mintit?
Vedea - cine stie - în mine un altul?
Avea sâni fierbinti si mâini reci de gheata.
Era prin noiembrie. Pe Dunare dospea ceata.
În port la lumini de fanare
robii descarcau un vapor de lignit. 

Stradivarius

Cine a batut în noapte lucitoare cuie
sa-si prinda haina plina de lumina?
Pe apa mortii catre sursa lina
viori cu gâtul ridicate suie.
Buna dimineata în struna ta - Cine poate întelege
calatoria cu valuri la subtioara?
Ce lege nestiuta va culege
struna usoara?
Nu vine nimeni nu mai pleaca
si-n asteptare mesterul tâmplar
din cercuri de tulpina mai ciopleste oleaca
pentru auz un proaspat madular.
Ceva cum e antena de albina ori furnica
prin care cugetul de-a dreptul sa patrunda, 
cu vântul sparte la muchii se despica
miezul sa apara tânar frematator de unda.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamna-vara timp nedefinit
marele - voinicul - contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinsi din lumea întreaga
o stea patata cu pamânturi rare, moi, 
face podoaba cu vechi locuri din vetre, de la noi, 
sa înfloreasca pânze, corabia dezleaga. 

TEATRU/FILM 26 Februarie

Cu Alexandru Repan

Biografie

Actorul Alexandru Repan s-a născut la 26 februarie 1940, in Bucureşti, tatal era austriac, mama unguroaica.

Cariera:

A absolvit Facultatea de Istorie din cadrul Universitatii Bucureşti in 1961 si Institutul de Arta Teatrală si Cinematografie in 1965, la clasa profesorilor Mony Ghelerter si Zoe Anghel.

A jucat pe scena Teatrului Barbu Ştefănescu Delavrancea, apoi la Teatrul Nottara. Printre zecile de spectacolele in care a apărut se numără Antigona de Jean Anouilh, Execuţie în direct de Arthur Miller, Richard al III-lea nu se mai face de Matei Vişniec, Special sânge de : Guy Foissy, Vino la pod, iubita mea! (Edmond A’Gwynn), Variaţiuni enigmatice de Eric-Emmanuel Schmitt, Hora iubirilor de Arthur Schnitzler, Blues de Arthur Miller, etc. 

A susţinut recitaluri de poezie, a jucat pe scene din străinătate, a regizat spectacole ca Vino la pod, iubita mea!, Underground după Azilul de noapte de Maxim Gorki, Badaranii de Carlo Goldoni, Petrecere într-un pian cu coadă etc. 

Din 1990 a început sa predea actoria la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografie, devenit apoi Universitatea Naţionala de Arta Teatrala si Cinematografica I.L. Caragiale.

Pe marele ecran a debutat in 1962, cu filmul Vacanţa mare, urmat de numeroase alte producţii româneşti si străine.

Alexandru Repan este căsătorit si are doi fii.

Filmografie:

2010 La soluzione migliore- Profesorul Dumitrescu
2008 Un pas înainte (serial TV)- Peter Dinescu 
2007 Tinereţe fără tinereţe -Dr. Chavannes 
2006- Vocea inimii
2006 White Palms- Repan 
2005 Amantul marii doamne Dracula (serial Tv) 
2004 Sindromul Timisoara 
2002- Entre chiens et loups 
2002 Break of Dawn -Kalhine 
2002 Amen- Primul Cardinal 
2000 Manipularea 
2000 Nici o întâmplare (scurt) 
1999 Faimosul paparazzo
1999 Le record (film TV) 
1998 Vertiges (serial TV)- Profesorul Mangin 
1993 Trahir- Inspector 
1993 Polul Sud
1989 The White Lace Dress
1989 Dreptatea
1989 Momentul adevarului
1988 Batalia din umbra
1988 Hanul dintre dealuri
1987 Colierul de turcoaze
1987 Masca de argint - Troianov
1987 Vulcanul stins 
1986 Luminile din larg 
1984 Circari la Polul Nord
1984 Horea 
1983 Saltimbancii 
1983 Râdeţi ca-n viata 
1983 Fram (serial TV) 
1982 Vlad Tepes 
1982 Calculatorul marturiseste 
1982 Lumini si umbre: Partea II (serial TV) 
1981 Lumini si umbre: Partea I (serial TV) 
1980 Burebista 
1979 Am fost 16 
1978 Bratele Afroditei 
1977 Aurel Vlaicu 
1977 Războiul de Independenta
1976 Casa de la miezul noptii 
1975 Muschetarul român 
1973 Cantemir- Dimitrie Cantemir 
1972 Pentru ca se iubesc 
1972 Ciprian Porumbescu 
1971 Mihai Viteazul- Contele Viventini 
1964 Casa neterminata
1962 Vacanta la mare 

Suflete tari - 

Rinocerii (Teatru radiofonic) – Fantezie: 

Cu Irina Gărdescu

Biografie

Irina este fata actorului Nicolae Gărdescu. A debutat în film cu rolul principal din La patru pași de infinit, film regizat de Francisc Munteanu^[1], impresionând prin dezinvoltura și naturalețea sa. Apoi, renunță la studii și joacă în filme.^[2]

După 1975, împreună cu mama și sora sa a părăsit țara și s-a stabilit în Statele Unite ale Americii.^[3] Actualmente, locuiește și activează în Franța, având propria sa afacere.

A fost invitată specială a Festivalului de film Transilvania^[4] unde a participat la prezentarea specială a filmului său de debut, La patru pași de infinit unei audiențe a festivalului clujean. În interviuri a menționat că, deși nu urmărește a se întoarce la film, nu exclude posibilitatea dacă i se oferă „un rol interesant.

Irina Gărdescu s-a întors după patru decenii în România în 2015.

Diva anilor ’70 a fost marea iubire a lui Ion Dichiseanu, iar ea a declarat că l-a revăzut în urmă cu puțin timp. “L-am revăzut de curând: a fost o mare, mare surpriză. Nici nu mai ştiam dacă ne recunoaştem! L-am găsit neschimbat. El era foarte tandru, foarte plăcut, un actor de mare talent, un actor complet”, a spus Irina Gărdescu.

Diva a fost căsătorită timp de 25 de ani cu un francez, iar în prezent locuiește în Franța și conduce o afacere de producţie şi distribuţie de articole de lux. Actrița a mărturisit că nu mai e interesată să joace în filme, dar nu exclude posibilitatea. Publicul românesc a adorat-o mai ales în rolul Rossanei Viventini, în „Mihai Viteazul”, unde a lucrat alături de două legende: Sergiu Nicolaescu și Amza Pellea.

Filmografie

·         La patru pași de infinit (1964)

·         Gaudeamus igitur (1965)

·         Ultima noapte a copilăriei (1966) - Mina

·         Cerul începe la etajul III (1967) - Ana

·         Pokolrév (1969)

·         Castelul condamnaților (1969) - Eva

·         Mihai Viteazul (1971) - contesa Rossana Viventini

·         Puterea și adevărul (1971)

·         Adio, dragă Nela (1972)

·         Trei scrisori secrete (1974)^[7]

·         Mușchetarul român (1975) - Anca

·         Dimitrie Cantemir (1975) - Anca

Rapit de pirati - Robert Louis Stevenson

Egoistul - Francoise Dorin

COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC – TRADIȚII ȘI MODERNISM 26 Februarie

ZONA ARAD

Portul popular feminin

Pe cap se punea un cerc cu oglinzi cumpărat, în general, de la Pâncota sau Arad, iar părul era împletit în două cozi şi legate la spate sub forma unui coc sau era făcută o singură coadă numită „chică” şi legat jos cu „pană” (un ornament).

Această a doua aranjare se făcea de obicei la marile sărbători, fiind considerată cea mai elegantă şi o purtau de obicei fetele mari.

La femei, părul era împletit „în două cozi” care erau legate în „conci”. Acestea ţinea baticul ridicat, ceea ce era un semn al căsătoriei.

La sărbători şi duminica, la biserică, femeile tinere îşi împleteau şuviţe de păr care erau peste tâmple şi se numeau „julufi”. În restul zilelor, pieptănătura era simplă.

Fetele după ce se măritau purtau „cot pe cap”, în urechi aveau cercei, iar la gât se punea zgardă şi salbă.

La Şicula, salba era construită din trei rânduri de bani de argint cu tazle, pe bani fiind gravat pe faţă chipul Mariei Tereza, iar pe verso chipul lui Iosif al II-lea.

Zgarda era realizată din mărgele viu colorate şi se făcea acasă de fetele şi nevestele ce o purtau, fie era cumpărată de la Ineu sau Pâncota.

Femeile purtau spătoi, ţesut în război şi cusut cu acul, cu mâna, iar pe mâneci avea modele cu „trei ocoale”. Acestea erau motive geometrice.

La „pumnari” dominau culorile roşu şi albastru, la tinere, iar la femeile mai în vârstă negrul.

Pe piept, uneori erau ţesute diferite modele, alteori erau simple. Aceste spătoaie erau făcute din „pânză cu chinar” ţesută.

Pânza cu chinar este o pânză ţesută în dungi şi rezultă din „învârstarea” urzelii cu un fir mai gros, folosit la anumite intervale.

Această pânză apare doar în bazinul Crişului Alb, fiind utilizată în mod special la Ineu, Bocsig şi Şicula.

Poalele erau croite din 6 laţi de pânză ca şi spătoaiele. Se terminau cu tazle sau cipcă. Puteau fi colorate sau în alb. La Şicula poalele erau colorate mai ales în partea inferioară, cu modele în roşu la fete şi femeile tinere şi negru cele mai în vârstă.

Pe la jumătate, poalele erau cusute cu cipcă, iar la bază erau croite şi aveau „colţi de mătase”. Acest tip de poale se  numeau „poale cu lanţ”. În faţă femeile îşi puneau „zadie” sau „cârpa dinainte”. În faţă se lega cu două „frâmbii”, iar în partea de jos avea manele, „alesătură în degete”.

Aceste modele în Şicula se numeau „jură”, roată după care era cusută cipca.

Portul de lucru era mai simplu şi, în general la Şicula, ca în toată zona Ţării Crişurilor şi Sătmar, la muncile din câmp şi pe acasă se purtau rochii albe, fără alesături şi cusături. La fel era şi cârpa dinainte (şorţ) şi spătoiul.

Mai târziu au apărut şi rochiile şi „cârpele dinainte” din mătase groasă sau subţire pentru sărbători.

Hainele de sărbători erau cumpărate, cele de lucru erau făcute numai din cânepă, spre deosebire de cele de gală, care erau şi din bumbac.

După cap, peste spătoi, se punea „cot de lin sau mătase”.

Pe timp de iarnă se purta „cojoc cu oglinzi” sau şubă, făcută la şubarul satului sau cumpărată de la piaţă, de la meşterii din Sârbeşti.

Aceasta avea modele pe piept şi la pumnari, cu „roate”, cu colţi” şi cu „şinore”.

În picioare se purtau cisme roşii la fete şi bordo sau negre la femei mai în vârstă. Acestea erau făcute la cismar, dar cele mai vechi încălţăminte au fost „opincile”, cismele apărând în portul popular la sfârşitul secolului XIX. La Ineu şi în satele din jur s-au purtat „cizme roşii ineuăneşti”.

Vara, la lucru, se umbla desculţ.

Costumul popular bărbătesc

Şi la bărbaţi, costumul de sărbătoare diferea de cel de lucru. Astfel, la sărbători, pe cap se punea „clop cu pană” vara, iar iarna se punea „cuşmă” (căciula), acestea fiind cumpărate.

Cămaşa, aleasă uneori în asortare cu cea femeiască, prin modelele create pe ea, era brodată la guler. În Şicula, la guler şi la pumnari erau modele realizate cu acul. Modelele de pe piept se numeau tazle, iar la guler şi pumnari erau „bumbi de plev” sau de sticlă. Peste cămaşă se punea „zobonul”, din pliş negru, făcut la croitor.

La Şicula era „zobon cu goambe şi toroambe”. Aceste ornamente erau pe piept. În loc de pantaloni se purtau „izmene” din pânză. Acestea erau largi, din 5 – 8 laţi, deci 2,5 – 4 laţi „cracu”. Laţii erau prinşi laolaltă prin „cheie”, lucrată cu acul. Cheia avea o lăţime de 3 – 4 cm în zona Ineului şi era pe verticală, în partea exterioară a cracului. Izmenele erau asortate cu cămaşa, având modele similare.

În timpul iernii, în loc de izmene, care erau largi, se purtau „cioarecii”. Aceştia erau din lână, ornamentaţi cu una sau mai multe dungi colorate pe verticală. În portul bărbătesc, pentru protejarea izmenelor largi, a apărut în faţă şorţul alb de pânză. La Şicula aceasta se numeşte „cârpă creaţă”, era alb cusut cu mătase colorată.

În partea inferioară purta denumirea de jură şi era cusută cipcă pe părţile laterale şi jos.

Cămăşile erau scurte şi largi, iar izmenele erau largi pentru a asigura o bună aierisire a corpului în timpul verilor călduroase la muncile câmpului.

Iarna se purta şuba, făcută din postav, iar în picioare bărbaţii purtau cizme sau opinci. La lucru, în loc de ciorapi, bărbaţii purtau „obdele” (în loc de ciorapi).

După al Doilea Război Mondial au început să se poarte, vara, în toată zona, „ştrafele” (şlapi). Aceste încălţăminte se făceau la cizmar, care era venit în sat din „Ţara Beiuşului”. Ca şi în cazul încălţămintelor la femei, cele mai vechi erau opincile.

Cizmele la bărbaţi au apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea şi s-au generalizat la începutul secolului al XX-lea.

Portul de lucru la bărbaţi, ca şi la femei, era simplu, se evita folosirea ornamentelor.

Portul popular la copii

La copiii până la vârsta de 10 – 11 ani, portul era simplu, purtau pe ei o cămaşă lungă din cânepă, până la genunchi vara şi erau desculţi.

Iarna purtau pe sub cămaşă „cioareci”, iar în picioare „cioci” făcuţi cu acul. După ce treceau de acestă vârstă, începeau să poarte haine ca ale maturilor.

Pieptănătura era simplă la bărbaţi şi băieţii mai mici, fie erau tunşi foarte scurt, fie aveau cărare pe o parte, fie părul dat peste cap. Bărbaţii bătrâni aveau părul până la umeri.

Copii când mergeau la şcoală aveau „străicuţă de lână”, în care aveau tăbliţa şi griflu pentru scris.

SFATURI UTILE 26 Februarie

REMEDII NATURISTE PENTRU BĂTĂTURI

Ce este batatura?

·         reprezinta ingrosarea stratului cornos (superficial) al pielii, ca o reactie de aparare la o supra-solicitare de tip mecanic: hiper-presiune, frecare cu incaltamintea, mers indelungat, eforturi mari, greutate excesiva;

·         batatura reprezinta “sistemul imunitar” al pielii, o reactie fireasca de aparare in fata unei agresiuni permanente (frecarea permanenta a unei zone tegumentare de un obiect exterior);

·         batatura (ingrosarea pielii) protejeaza astfel tesuturile de dedesubt de o agresiune permanenta de tip mecanic;

·         bataturile pot apare oriunde exista o frecare permanenta: la nivelul mainilor, coatelor, genunchilor, insa cele mai frecvente sunt la nivelul piciorului;

·         batatura nu provoaca durere, ci protejeaza pielea de durerea cauzata de zone de hiper-presiune si hiper-utilizare.

·         batatura nu trebuie indepartata niciodata, oricare ar fi cauza acesteia!

Ce acuza pacientii

·         durere la nivelul zonelor hiper-keratozice (bataturi): pacientii sunt convinsi ca durerea este provocata de batatura;

·         exista prejudecata ca batatura este dureroasa;

·         durerea nu este provocata de batatura propriu-zisa, ci de catre agresiunea mediului exterior asupra piciorului: presiune plantara crescuta (metatarsalgie), efort excesiv, incaltaminte inadecvata;

·         suferinta este urmarea unui conflict intre proeminentele piciorului si mediul exterior (incaltaminte, sol);

·         bataturile determina un aspect dizgratios al piciorului;

·         putine persoane inteleg si accepta legatura dintre factorul cauzal (monturi, incaltaminte inadecvata, efort excesiv) si batatura. La aceasta contribuie si mitologia populara, ce considera batatura ca fiind un element daunator si dureros, ce trebuie indepartat.

Diagnosticul

·         diagnosticul este unul exclusiv clinic, bazat pe examinarea directa a piciorului si a incaltamintei;

·         specialistul in chirurgia ante-piciorului poate diferentia o batatura (hiper-keratoza) de o veruca ("neg"), evitand confuziile regretabile; uneori se impune consult inter-disciplinar cu dermatologul.

·         examenele complementare sunt rareori necesare;

·         analizele sangvine nu sunt necesare si nici utile;

·         radiografia poate confirma indirect diagnosticul, evidentiind eventuale tulburari de statica ale ante-piciorului (monturi, pes cavus etc).

·         radiografiile sunt adesea cel mai adesea "normale", insa aceasta "normalitate" nu exclude prezenta bataturii de protectie, cauzata de un conflict mecanic intre picior si mediul exterior;

·         radiografiile sunt utile mai ales in cazul deformatiilor piciorului de origine reumatologic-inflamatorie: poliartrita reumatoida, lupus eritematos sistemic, spondilartropatii seronegative, reumatism psoriazic etc;

·         radiografiile sunt utile in cazul esecurilor interventiilor chirurgicale de corectie a deformatiilor ante-piciorului;

·         examinari inter-disciplinare pot fi utile: dermatologice (diferentierea bataturii de veruca), neurologice (picior stramb neurologic, spasticitati, neuropatii diverse), reumatologice (afectiuni inflamatorii de tip auto-imun), metabolice (picior diabetic), chirurgie vasculara (arteriopatie obstructiva tabagica)

Tratamentul conservator al bataturilor

Trebuie evitata orice metoda de indepartare a bataturii, mecanica, chimica, cosmetica sau chirurgicala.

·         batatura este rezultatul conflictului dintre picior si mediul exterior (incaltaminte, sol);

• gestionarea bataturii impune, evident, evitarea conflictului dintre picior si incaltaminte;
• incaltamintea trebuie sa fie suficient de larga anterior, confectionata din materiale de calitate si fara cusaturi agresive.
• prin disparitia conflictului picior-incaltaminte dispare si necesitatea existentei bataturii;
• batatura va exista exact atata timp cat organismul are nevoie de ea, pentru a se proteja.
• gestionarea incaltamintei : comoda, amortizanta anterior, suficient de larga si avand un toc rezonabil (nu prea inalt, dar nici absent);
• materialul din care este confectionata este esential: preferabil piele naturala, atat la exterior cat mai ales la interior;
• materialele sintetice nu permit evaporarea transpiratiei, agravand bataturile;
• trebuie evitata talpa subtire, rigida, dura, non-amortizanta (din piele naturala);
• trebuie evitate cusaturile interioare "agresive", care intra in conflict cu piciorul;
• uneori este necesara decuparea incaltamintei la nivelul zonelor de conflict cu proeminentele piciorului.
• se pot utiliza plasturi subtiri care, aplicati pe degete, pot reduce frecarea dintre degete;
• se pot utiliza dispozitive protectoare ale piciorului, cu insertii textile, siliconice sau altfel de materiale;
• se poate utiliza un "fuior" de lana naturala intre degete, cu rol de separator digital.
• reducerea greutatii prin dieta si nu prin miscare (sport), deoarece miscarea agraveaza conflictul picior-incaltaminte si batatura reactionala.
• oprirea intoxicatiei tabagice: fumatul provoaca aparitia bataturilor sau le agraveaza pe cele pre-existente;
• evitarea sporturilor agresive pentru picior (jogging, foot-ball, atletism, aerobic, gimnastica, tenis, dans etc);
• gestionarea bolii de baza: obezitate, diabet, boala neurologica centrala sau periferica, poliartrita reumatoida, guta etc.
• kineto-terapie in cazul tulburarilor neurologice sau al retractiilor musculare.
• ingrijiri locale tip cosmetic-pedicurie (minimale, non-agresive);
• indepartarea exagerata a bataturii conduce la re-aparitia invariabila a acesteia, deoarece persista necesitatea existentei bataturii, ca mecanism de protectie.
• eliminarea bataturii (prin cauterizare, “laser”, chimica sau acte chirurgicale) este o operatiune lipsita de logica: absenta protectiei oferite de bataturi duce la  aparitia unor plagi la plagi profunde, infectii osoase, extrem de greu de tratat.
• batatura nu trebuie indepartata niciodata, oricare ar fi cauza acesteia!
• talonetele (orteze plantare) pot reduce partial suferinta, cu conditia unei executii corecte (confectionate 100% manual, in nici un caz prin "amprenta computerizata"); efectul este conditionat si de reducerea drastica a solicitarii piciorului.
• efectul talonetelor este limitat si paleativ, deoarece nu trateaza originea bataturii(hiperpresiune, conflict mecanic).

Bătăturile nu sunt altceva decât nişte acumulări de piele îngroşată care dau mari bătăi de cap. Unele persoane apelează la chirurg, fără să ştie măcar că există diverse tratamente naturiste pentru bătături, foarte ieftine şi la îndemâna oricui.

Află care sunt cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături!

1.Tratamente naturiste pentru bătături - Bicarbonat de sodiu

Unul dintre cele mai bune moduri de a trata bătăturile este bicarbonatul de sodiu stins în apă. Acesta desface pielea moartă şi ajută la vindecarea bătăturii. Adaugă 3 linguri cu bicarbonat de sodiu într-un lighean cu apă şi înmoaie picioarele. De asemenea, poţi masa bătăturile cu pastă formată din 3 părţi bicarbonat şi o parte de apă. Acesta constituie unul dintre cele mai de efect tratamente naturiste pentru bătături.

2. Tratamente naturiste pentru bătături - Ceai de muşeţel

Inmuierea picioarelor în ceai de muşeţel diluat ajută la calmare şi, temporar, va schimba pH-ul pielii, ajutând la uscarea bătăturilor. Ceaiul îţi va păta piciorul, dar poate fi uşor îndepărtat cu săpun şi apă.

3. Tratamente naturiste pentru bătături - Oţet

Înmoaie o bucată de vată în oţet şi tapetează-ţi bătăturile, după care lasă vata înmuiată în oţet pe bătătură, peste noapte. Dimineaţă freacă zona cu o piatră ponce.

4. Tratamente naturiste pentru bătături - Suc de lămâie

Formează o pastă dintr-o lingură cu suc de lămâie şi 5-6 tablete pisate de aspirina. Aplică pasta direct de bătătură şi înfăşoară piciorul într-o pungă de plastic. Ţine piciorul învelit timp de 10 minute, după care trebuie să îndepărtezi bătătura cu ajutorul unui pietre ponce. Acesta este unul dintre cele mai importante tratamente naturiste pentru bătături.

5. Tratamente naturiste pentru bătături - Suc de rostopască

Foarte eficient este şi sucul extras din tulpini tinere de rostopască. Leacul se aplică pe mont, de două ori pe zi, cu ajutorul unui tampon bine îmbibat în sucul proaspăt al plantei.

6. Tratamente naturiste pentru bătături - Pătlagină

Frunzele proaspete de pătlagină, bine spălate şi presate, se aplică seara pe mont. Deasupra acestora se pune un leucoplast care să menţină frunzele pe degetul afectat de mont. Peste noapte, piciorul cu mont se protejează cu un ciorap. Procedura se repetă zilnic până la dispariţia montului. Şi acesta este unul dintre cele mai cunoscute tratamente naturiste pentru bătături.

7. Tratamente naturiste pentru bătături - Alifie de tătăneasă

Pentru a prepara unguentul ai nevoie de patru-şase rădăcini de tătăneasă şi 200 g untură de porc. Spală şi taie mărunt rădăcinile. Pune untura la încălzit într-o tigaie şi, când s-a încins, adaugă rădăcinile mărunţite, amestecând bine cu o lingură de lemn. După ce fierbe, acoperă şi lasă amestecul la răcit până a doua zi. Dimineaţa încălzeşte compoziţia până devine fluidă, strecoar-o printr-un tifon, stoarce bine şi alifia obţinută păstreaz-o la rece, în cutii închise ermetic. Unge bătăturile cu alifie de tătăneasă până la vindecare. Aceasta e unul dintre cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături.

8. Tratamente naturiste pentru bătături - Decoct de păducel

Prepară un decoct dintr-o lingură de flori sau fructe de păducel bine mărunţite, la o cană de apă (250 ml). Lasă la infuzat 10-15 minute şi, după aceea, strecoară şi lasă la răcit. Aplică comprese cu decoct de păducel pe bătătură şi, în timp, vei scăpa de neplăceri.

9. Tratamente naturiste pentru bătături - Smochine şi ulei de levănţică

Ţine, timp de 20 de minute, locul afectat în apă caldă, “îmbogăţită” cu câteva picături de ulei de levănţică. Şterge bine pielea şi apoi aplică pe bătătură o jumătate de smochină. Acoperă cu un plasture şi lasă să acţioneze peste noapte. Iată unul dintre cele mai bune tratamente naturiste pentru bătături!

10. Tratamente naturiste pentru bătături - Propolis

Foarte eficient în bătălia cu bătăturile este propolisul proaspăt, în niciun caz să nu fie mai vechi de un an. Ia o bucată de propolis, încălzeşte-o puţin, lipeşte-o chiar pe bătătură, apoi aplică un leucoplast. Schimbă propolisul o dată la trei-patru zile. După câteva aplicări, bătătura se desprinde singură. Foloseşte cu încredere aceste tratamente naturiste pentru bătături!

GÂNDURI PESTE TIMP 26 Februarie