REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 189
DIN 30 MARTIE 2018
ISTORIE PE ZILE 30 Martie
Evenimente
·
598: Triburile avaro-slave ridica
asediul cetatii Tomis din Dobrogea de azi, fiind alungate de armatele bizantine
comandate de generalul Komentiolos. Conducatorul lor, Bayan I se retrage la
nord de Dunare. Campaniile din Balcani ale imparatului Mauriciu (care a domnit
intre anii 582-602) au fost o încercare de a apăra provinciile balcanice ale
Imperiului Roman de Est de invaziile avarilor si slavilor. Maurice a fost
singurul împărat roman de Est, cu excepția lui Anastasie I, care a facut tot
posibilul sa intareasca frontiera de nord împotriva incursiunilor barbare. Un
tratat de pace favorabil cu Persia în 591, i-a permis lui Mauriciu să
mobilizeze in Balcani trupele cu experiență care participasera la razboaiele cu
persii, ceea ce a condus la obtinerea unui șir de succese ulterioare.
Retrospectiv, aceste campanii au fost ultimele din seria de campanii romane
împotriva barbarilor pe Rin și Dunăre, întârziind efectiv infiltrarea slavă in
Balcani timp de două decenii.
·
1392: Prima
atestare documentară a orașului Roman, în timpul lui Roman I Mușat al Moldovei. Numele oraşului a fost preluat de la domnul Moldovei
Roman I Muşat, considerat întemeietorul oraşului. Roman I, numit şi Roman Muşat
de unii istorici, a fost domn al Moldovei după moartea fratelui său Petru al
II-lea, urcând pe tron cândva în intervalul decembrie 1391 – martie 1392,
sfârşitul domniei sale fiind în decembrie 1394. A fost fiul voievodului Costea
şi al Muşatei.
·
1492 - Regii spanioli Ferdinand Catolicul şi
Isabella semnează, după eliberarea întregii ţări de sub dominaţie maură
decretul privind expulzarea evreilor şi maurilor în cazul refuzului convertirii
·
1533: Thomas Cranmer devine Arhiepiscop de Canterbury. Thomas Cranmer (2 iulie 1489 – 21 martie 1556) a fost
arhiepiscop de Canterbury în timpul domniilor regilor Angliei Henric al
VIII-lea și Eduard al VI-lea. Lui se pare că i se datorează scrierea și
compilarea primelor două Cărți de rugăciune comună, care au stabilit structura
de bază a liturghiei anglicane pentru secole și au influențat limba engleză
prin expresiile și citatele din ele. El a fost unul din primii martiri
anglicani, ars pe rug în 1556 pentru erezie. Este comemorat de Biserica
Anglicană pe 21 martie.
·
1821: Are loc întîlnirea dintre Tudor Vladimirescu şi
Alexandru Ipsilanti pentru divizarea autorităţii în judeţele Munteniei. În
ciuda unor grave divergenţe, cei doi ajung la un acord, în urma căruia judeţele
Valahiei dinspre munte trec sub autoritatea lui Ipsilanti, iar Oltenia şi
judeţele Valahiei de cîmpie, sub cea a lui Tudor Vladimirescu. Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimir – d. S.V. 7 iunie 1821
Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru
istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul
Revoluției de la 1821 și al pandurilor – in imagine, Portret al lui Tudor
Vladimirescu făcut de Theodor Aman după moartea lui Tudor și bazat pe
mărturiile Pandurilor. Alexandru Ipsilanti (n. 12 decembrie 1792,
Constantinopol – d. 31 ianuarie 1828, Viena), conducătorul organizației Philiki
Etaireia din 1820. Era fiul domnului Constantin Ipsilanti al Munteniei.
·
1830: S-au încheiat lucrările de redactare a Regulamentelor
Organice, considerate primele
acte constituționale de pe teritoriul României. Regulamentele Organice, adoptate în 1831 în Muntenia şi în 1832
în Moldova, ca urmare a prevederilor Tratatului de la Adrianopol, au consfinţit
o puternică influenţă a Imperiului Rus în Principatele române. Cu toate
criticile care se aduc acestui document, nu poate fi ignorat faptul că el a
consacrat pentru prima oară principiul separaţiei puterilor şi a favorizat
dezvoltarea noilor relaţii economice. De fapt, el a înlocuit arbitrariul
puterii domnitorilor şi a introdus norme şi instituţii moderne de organizare a
statului. Regulamentele organice integrează astfel proiectele anterioare de
organizare a vieţii statale, iar sub acest nume modest, ele reprezintă, în
opinia lui Nicolae Iorga, o adevărată Constituţie. Ţarul Nicolae l-a însărcinat
pe Contele Pavel Kiseliov (Павел Дмитриевич Киселёв, Pavel Kiseleff), ofiţer
energic şi bun administrator, cu transpunerea în practică a prevederilor
tratatului de la Adrianopol. El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la
Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el
a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice
din Principate. Deşi multe dintre acţiunile sale au fost etichetate de
contemporani ca revoluţionare, el nu a dorit să răstoarne ordinea socială
existentă, ci s-a străduit să o menţină prin precizarea drepturilor şi
îndatoririlor tuturor claselor şi prin asigurarea mecanismului administrativ şi
legal, necesar apărării acestora. Cea mai importantă realizare a sa a fost,
fără îndoială, elaborarea unei legi fundamentale pentru fiecare Principat.
Regulamentele Organice au fost rezultatul srînsei colaborări dintre
autorităţile ruseşti şi boierii români. Regulamentele Organice au avut ca
obiectiv general întărirea ordinii sociale existente şi menţinerea
privilegiilor boiereşti. Ele au asigurat continuarea dominaţiei boierilor în
viaţa politică prin recunoaşterea dreptului exclusiv al acestora de a fi
reprezentaţi în noua legislatură, prin încredinţarea funcţiilor de conducere în
administraţia centrală, prin scutirea lor de plata impozitelor şi prin
confirmarea dreptului de proprietate asupra moşiilor lor. Dar autorii
Regulamentelor s-au simţit obligaţi să accepte participarea, cel puţin
limitată, a clasei de mijloc în conducerea treburilor ţării, înţelegînd
importanţa creării unui climat mai favorabil dezvoltării activităţilor
economice ale acesteia. Astfel de favoruri nu au fost făcute totuşi ţărănimi,
al cărei statut economico-social a rămas la fel de nesigur ca şi înainte.
Regulamentele Organice au introdus schimbări în sectoarele guvernamentale din
Principate prin modificarea şi desfiinţarea vechilor practici şi instituţii, pe
măsură ce funcţiile politice, juridice şi fiscale ale guvernului au devenit mai
precise şi mai sistemtice. Regulamentele Organice au introdus înnoiri
importante în domeniul administraţiei publice. Un principiu fundamental a
constituit separarea puterilor executivă, legislativă şi juridică ale
guvernului. În acelaşi timp Regulamentele păstrau tradiţia unui executiv
puternic. Astfel, în ciuda noilor puteri acordate legislativului, domnitorul
rămînea figura-cheie a sistemului politic. Alt principiu de bază al
Regulamentelor era cel al centralizării, concretizat prin controlul asupra
problemelor de la sate şi asupra administraţiei urbane pe care îl exercitau
oficialităţi numite de guvernul central, subordonate acestuia. Regulamentele
conţineau prevederi privind modernizarea şi eficientizarea sistemului fiscal,
în mod deosebit în adoptarea unui buget anual bazat pe venituri şi cheltuieli
planificate, elaborat de domn şi aprobat de legislativ. Regulamentele sporeau,
de asemenea, autoritatea statului asupra Bisericii ortodoxe şi reduceau
semnificativ rolul clerului în problemele civile, toate acestea fiind dovezi
ale secularizării tot mai mari a societăţii.În ansamblul lor, Regulamentele
Organice au deschis calea unor profunde transformări în Principate. Ele au
sporit capacitatea guvernului de a planifica activitatea, în special în
domeniul finanţelor, oferind astfel garanţii mai concrete decît înainte pentru
investiţii şi contracte, condiţii esenţiale ale progresului economic. De
asemenea ele au grăbit momentul unirii Moldovei cu Valahia, prin crearea, în
cele două ţări, de instituţii politice aproape identice şi prin garantarea
cetăţeniei comune pentru locuitorii lor. Totuşi, în ciuda acestor prefaceri,
Regulamentele nu au marcat o rupere bruscă de trecut. În multe domenii ale
vieţii publice, ele au preluat idei şi proiecte cum ar fi gestionarea raţională
a resurselor financiare, propusă de boierii reformatori în deceniile
precedente. Concentrarea puterii în mîinile domnului şi extinderea aparatului
birocratic în detrimentul administraţiei regionale şi locale erau în deplină
concordanţă cu principiile deja fundamentate.Trupele ruseşti au continuat să
ocupe Principatele după ce sultanul a aprobat Regulamentele Organice, deoarece
ţarul dorea să-l menţină pe Kiseliov în funcţie, pentru a supraveghea transpunera
lor în practică. Guvernul rus subvenţionase Regulamentele Organice în primul
rînd pentru a cîştiga sprijinul boierilor şi pentru a consolida astfel
dominaţia rusă în Principate. Cînd Ţarul a pus capăt ocupaţiei, în 1834,
aceasta s-a întîmplat datorită îmbunătăţirii relaţiilor cu Imperiul Otoman şi
certitudinii manifestate la Sankt Petersburg că Imperiul Rus îşi crease o
poziţie solidă în Principate.
·
1833: La 30 martie (stil vechi), se constituie la Iaşi,
Moldova, din iniţiativa medicilor Iacob Stanislau Cihac şi Mihai Zotta Societatea de medici şi naturalişti.
·
1841: Este fondată în Atena, Banca Nationala a Greciei.
·
1842: Anestezia a fost utilizată pentru prima dată,
într-o intervenție a chirurgului american dr. Crawford Long.
·
1856: A fost încheiat Tratatul de pace de la Paris, care a pus capăt războiului din Crimeea (1853-1856), tratat
care prevedea şi retrocedarea catre Principatul Moldovei de catre Rusia, a
sudului Basarabiei. Potrivit clauzelor acestui tratat, Imperiul Rus a
retrocedat Principatului Moldova sudul Basarabiei ţariste (Basarabia istorică).
Tratatul de la Paris a fost semnat la 30 martie 1856 și a pus capăt, în mod
oficial, Războiului Crimeii dintre Imperiul Rus,
pe de-o parte, și o alianță a Imperiului Otoman, Regatului Piemontului,
Celui de-al Doilea Imperiu Francez și Regatului Unit al Marii Britanii și
Irlandei, pe de altă parte. Tratatul a
marcat un uriaș pas înapoi pentru Rusia și pretențiile sale de dominație a
regiunii.
·
1858: Americanul
Hyman Lipman din Philadephia, a înregistrat patentul creionului cu gumă de
șters, la 88 de ani după ce inginerul englez Edward Nairne il realizase pentru
prima dată.
·
1866: Locotenența domnească publică Proclamația către popor,
prin care recomandă alegerea prin plebiscit a principelui Carol de Hohenzollern ca domnitor al
Românilor, cu drept de moștenire și sub numele de Carol I. Guvernul
Ghica dă publicității un manifest, la 2 aprilie1866, cu
același sens.
·
1879: Este promulgată legea privind înfiinţarea Academiei Române,
continuatoarea Societăţii
Academice Române. Societatea Academică Română este
declarată Institut naţional, cu denumirea de Academia Română, avînd următoarele secţii:
- Secţiunea literară (literatură, artă, filologie şi filosofie);
- Secţiunea istorică (istorie, geografie şi ştiinţe sociale);
- Secţiunea ştiinţifică (ştiinţele teoretice şi aplicate). Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academicși Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleși pe viață.
- Secţiunea literară (literatură, artă, filologie şi filosofie);
- Secţiunea istorică (istorie, geografie şi ştiinţe sociale);
- Secţiunea ştiinţifică (ştiinţele teoretice şi aplicate). Academia Română este cel mai înalt for de știință și de cultură din România. A fost fondată la 1 aprilie 1866, sub denumirea de Societatea Literară Română, devenită la 1 august 1867 Societatea Academică Română, iar în 1879 Academia Română. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii și literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naționale române și cercetarea în cele mai importante domenii științifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicționarul limbii române, Dicționarul explicativ al limbii române, Dicționarul general al literaturii române, Micul dicționar academicși Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleși pe viață.
·
1899: George Bacovia debutează în revista
"Literatorul" din București cu
poezia "Și toate", sub semnătura V. George. George Bacovia (n. 17 septembrie 1881 (S.V. 4 septembrie),
Bacău – d. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala
simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză
scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din
marii lirici moderni francezi pe care-i admira. La început văzut ca poet minor
de critica literară, va cunoaște treptat o receptare favorabilă, mergând până
la recunoașterea sa drept cel mai important poet simbolist român și unul dintre
cei mai importanți poeți din poezia română modernă.
·
1926: În România, se formează un nou guvern prezidat de maresalul
Alexandru Averescu. Alexandru Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele,
astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie 1938, București) a fost mareșal al României,
general de armată și comandantul Armatei Române în timpul Primului Război
Mondial, fiind deseori creditat pentru puținele succese militare ale României.
A fost, de asemenea, prim-ministru al României în trei cabinete separate (fiind
și ministru interimar al afacerilor externe în perioada ianuarie-martie 1918).
Averescu a fost autorul a 12 opere despre chestiuni militare (inclusiv un volum
de memorii de pe prima linie a frontului)[1], membru de onoare al Academiei
Române și decorat cu Ordinul
Mihai Viteazul.
·
1938: În România, se formează al doilea guvern prezidat de
patriarhul Miron Cristea. Generalul Gheorghe Argeşanu înlocuieşte la
Ministerul de Război pe generalul Ion Antonescu, retras din guvern întrucît nu
era de acord cu măsuri dure împotriva legionarilor. Miron Cristea, pe numele de
mirean Elie Cristea (n. 20 iulie 1868, Toplița d. 6 martie 1939, Cannes,
Franța) a fost un publicist, filolog, politician român cu vederi antisemite,
senator, regent (20 iulie 1927 – 8 iunie 1930) și teolog, primul patriarh al
Bisericii Ortodoxe Române (1925 – 1939). În perioada 1 februarie 1938 – 6
martie 1939, a fost prim-ministru al României. La 7 iunie 1919 a fost ales
membru de onoare al Academiei Române.
·
1945: A fost promulgată Legea nr.271, pentru purificarea
administrației publice, învățămîntului, presei, instituțiilor de presă. Această
lege a fost folosită pentru a elimina din viața publică numeroși intelectuali
de valoare.
·
1946: Au fost restabilite relațiile diplomatice cu Iugoslavia; primul
ambasador postbelic al României în această țară a fost omul de cultură Tudor
Vianu. Tudor Vianu (n. 27 decembrie 1897/8 ianuarie
1898, Giurgiu – d. 21 mai 1964, București) a fost un estetician, critic și
istoric literar, poet, eseist, filosof și traducător român. Fratele mai mare al
publicistului Alexandru Vianu. Căsătorit cu Elena Vianu (1911 – 1965). Fiul
său, Ion Vianu, este un cunoscut medic psihiatru și scriitor. Fiica sa, Maria
Alexandrescu Vianu, este un istoric al artei antice și arheolog.
·
1951: UNIVAC 1 (Universal Automatic
Computer 1), primul computer comercial
din lume, este livrat de firma Remington Rand (autori J.
Eckert și J. Mauchly) Oficiului de Recensămînt al SUA.
·
1981: Președintele Ronald
Reagan este împușcat în piept, în afara unui hotel din Washington,
D.C., de către un vagabond cu probleme psihice, numit John Hinckley
Jr.
·
1983: Președintele american Ronald
Reagan face cunoscută propunerea adresată sovieticilor, potrivit
căreia SUA și-ar
limita instalarea de rachete de croazieră Pershing dacă URSS ar
face o mișcare asemănătoare.
·
1987: Tabloul "Floarea-soarelui " al lui Vincent
Van Gogh s-a vândut cu 39,85 milione de lire sterline.
·
1998 - BMW cumpără Rolls Royce pentru
suma de 570 milioane de dolari. Bavarezii au avut o concurenţă acerbă pentru
marca de lux britanică din partea Volkswagen A.G., Ford şi a unui fond de
investiţii britanic. Grupul din Wolfsburg era principalul favorit pentru
cumpărarea Rolls-Royce, spunându-se chiar că au venit cu o ofertă mai generoasă
decât a celor de la BMW, dar grupul bavarez a avut un plan de dezvoltare pe
placul celor de la Vickers P.L.C., foştii proprietari. La momentul achiziţiei,
Rolls-Royce era un constructor destul de mic, producând în jur de 1.900 de
maşini anula. BMW şi-a luat însă angajamentul să investească 1,6 miliarde
dolari pentru a creşte producţia la 6.000 de unităţi anual. Fanii Rolls-Royce
se temeau că pentru BMW este o pălărie prea mare şi că germanii ar putea face
modele mai sportive şi mai ieftine, întinând astfel tradiţia. În 1998 Rolls-Royce
făceau un singur model Rolls-Royce Sliver Spirit, investiţiile BMW
materializându-se în modelul Phantom, un automobil mai puţin tradiţionalist, ba
chiar controversat prin abordarea care se dezicea de istorie. şi uimea prin
modernism. În prezent gama s-a extins şi număra patru automobile: Phantom,
Phantom Drophead Coupe, Phantom Coupe, Ghost.
·
2005: La televiziunea Al Jazeera a apărut o înregistrare cu cei trei
români răpiți în Irak. Lângă ei apăreau două persoane mascate cu mitraliere. Marie
Jeanne Ion a spus în engleză că răpitorii nu doresc nimic în schimbul lor. Toți
analiștii au dedus că este vorba despre o situație atipică de răpire.
·
2009 - În această zi preşedintele Barack
Obama trage semnalul de alarmă asupra industriei auto şi somează General Motors
şi Chrysler pentru a lua măsuri drastice pentru a primi ajutorul de stat.
Preşedintele american a decretat că General Motors va avea la dispoziţie 60 de
zile pentru a se restructura prin îndepărtarea liniilor de produs neprofitabile
şi reducerea costurilor.Pe 1 Iunie G.M. a fost însă obligată să declare
falimentul. În privinţa Chrysler, se specifica faptul că acest constructor este axat
prea mult pe gama de modele SU|V şi că sunt prea mici pentru a trece singuri de
criză. Astfel Chrysler a găsit ca aliat Fiat, fuzionând cu grupul italian
într-un final.
Nașteri
·
1135: S-a
nascut Moise Maimonide, filosof, medic si teolog evreu din Evul Mediu; (d.
1204). Este cunoscut și sub numele ebraic de Rabbi Moshe ben Maimon si este
considerat cel mai important înțelept al iudaismului din epoca medievala. Opera
sa principală, Călăuza șovăielnicilor publicată în limba araba (cca.1190)
propune o formulă alegorica de interpretare a textelor sfinte, pentru anularea
contradicțiilor dintre învățătura lui Dumnezeu relevată în cartea sfanta a
evreilor,Tora si cunoștințele oferite de științele naturii și filosofie. Operele sale au exercitat timp de secole o influență
asupra dezbaterilor religioase și filosofice din religiile iudaica si crestina.
·
1326: S-a nascut Ivan al II-lea al Rusiei, Mare Duce al
Moscovei; (d. 1359).
·
1432: S-a nascut Mahomed al II-lea, sultan otoman (d. 1481),
cuceritorul Constantinopolui in 1453. Mahomed al II-lea Fatih (Cuceritorul,
Mehmed al II-lea, (n. 30 martie 1432 — d. 3 mai 1481), cel de-al treilea fiu al
sultanului Murad al II-lea, a ajuns sultan la vârsta de 19 ani, a fost al
șaptelea sultan al Imperiului Otoman între 1444 și 1446, și între 1451 și 1481.
·
1566: S-a
nascut Carlo Gesualdo, nobil italian, lutenist si compozitor; (d. 1613) Gesualdo da Venosa (Sau Carlo Gesualdo), compozitor
italian renascentist, sa născut la Napoli si a murit la Avellino in 1613. A
aparținut unei familii nobiliare foarte bogate din sudul Italiei. De mic a
manifestat înclinații către muzica si a urmat studii foarte temeinice. În
1586 sa căsătorit cu verișoara sa primara, Donna Maria d’Avalos, fiica
marchizului de Pescara. Doi ani mai târziu, aceasta a început o poveste de
dragoste cu Fabrizio Carafa, Ducele de Andria si in cele din urmă, la 16
octombrie 1590, la Palazzo San Severo în Neapole, Gesualdo a plecat la o
vânătoare, dar s-a întors imediat, surprinzandu-i în flagrant delict și
ucigandu-i. După aceea, el a aruncat trupurile lor mutilate în fața Palatului.
Fiind nobil, a fost imun la urmărirea penală, dar de frica răzbunarii
familiilor celor ucisi a fugit la castelul său de la Venosa. Detaliile
privitoare la aceste crime diferă. Potrivit unor surse, Gesualdo l-ar fi ucis
de asemenea si pe cel de- al doilea fiu al Mariei, pentru ca ar fi pus la
îndoială paternitatea lui . Cu toate acestea, documentele contemporane din
surse oficiale pentru aceasta presupusa crima lipsesc. Viața lui Gesualdo a
fost subiect de inspirație pentru numeroase lucrări de teatru si muzică,
inclusiv un roman de Anatole France, o scurtă povestire de Julio Cortázar,
precum și o operă de Franz Hummel. În plus, compozitori ai secolului 20 cum
sunt Alfred Schnittke, Igor Stravinsky si Salvatore Sciarrino, i- au omagiat
muzica. În 1997, compozitorul australian Brett Dean i-a dus de asemenea un
omagiu lui Gesualdo. În “The Doors of Perception “Aldous Huxley a scris despre
madrigalele lui Gesualdo.
·
1633: S-a
nascut cronicarul moldovean Miron Costin, cea mai însemnată personalitate a
literaturii române din Moldova secolului al XVII-lea (d. 1691). Erudit,
poliglot și conștient de rolul culturii în evoluția statelor, Costin a trecut
în eternitate lăsând posterității o operă valoroasă atât din perspectivă
istorică, documentară, cât și din punct de vedere literar. Activitatea
dregătorului, a diplomatului ce se remarcă prin patriotism și ură împotriva
asupritorilor nației sale, cunoașterea tuturor aspectelor politicii din vremea
sa, experiența luptătorului impletindu- se cu cea a scriitorului deschizător de
drumuri în literatura română. Intre operele sale importante se numara:
- Viața Lumii
- Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul
- De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor
- Viața Lumii
- Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul
- De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor
·
1746 - S-a născut pictorul spaniol Francisco
Jose de Goya (d. 16 apr. 1828). Francisco José
de Goya y Lucientes (n. 30 martie 1746, Fuendetodos/Aragon — d. 16 aprilie
1828, Bordeaux/Franța) a fost un important pictor și creator de gravuri
spaniol, la răspântia secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. La un secol după
Velázquez și cu un secol înainte de Picasso, Goya este punct de referință
pentru două veacuri de pictură spaniolă. Ani de-a rândul Goya a fost artistul
curții regale, la fel ca și mulți alți pictori ai secolului al XVIII-lea. Ar fi
rămas probabil creator al unei picturi liniștite, echilibrate, dacă nu s-ar fi
îmbolnăvit: surzenia îl izolează de lume și îl eliberează de convenția picturii
oficiale. La aproape cincizeci de ani, Goya pornește într-o incursiune în
străfundurile misterioase și zbuciumate ale sufletului omenesc. Ochiul lui
sarcastic, demascator, nu iartă pe nimeni.
·
1811 - S-a născut chimistul german Robert
Bunsen (d. 16 aug. 1899), coautor al lămpii cu gaz care îi poartă numele, pe
baza unui proiect din 1855 al colegului său britanic Michael Faraday.
·
1837 - S-a născut Alexandru Şuţu, medic psihiatru, membru
corespondent al Academiei Române, membru al Societăţii de Antropologie din
Paris şi al Societăţii Franceze de Psihiatrie (m.22.09.1919).
·
1844 - S-a născut poetul simbolist francez Paul
Verlaine (d. 8 ian. 1896)
·
1853 - S-a născut pictorul olandez Vincent van
Gogh (m. 19 iul. 1890), promotor al expresionismului şi abstracţiunii în
pictura modernă, al cărui nume este purtat de un muzeu dedicat lui în Amsterdam. Vincent Willem van Gogh (n. 30 martie 1853, Groot Zundert,
Olanda, d. 29 iulie 1890, Auvers sur Oise, Franța) pictor olandez
post-impresionist ale cărui lucrări au avut o influență profundă asupra artei
secolului al XIX-lea, prin culorile lor vii și impactul emoțional. A suferit de
boli mintale, care la vârsta de 37 ani l-au dus la sinucidere.
·
1874: S-a
nascut generalul Nicolae Rădescu, fost prim–ministru al României (1944-1945);
(d. 1953).
·
1880: Sean O’Casey,
dramaturg, poet si prozator irlandez, s-a nascut la Dublin si a
decedat pe 24 septembrie 1964 in Torquay, Anglia
·
1894 - S-a născut Serghei Iliuşin (d.1977),
pilot în primul război mondial şi proiectant al seriei de avioane Iliuşin 2 şi
4 (al doilea război mondial), respectiv 18 şi 62 (comerciale)
·
1913 - S-a născut Frankie Lane (Frank LoVecchio), cântăreţ
american.
·
1930 - S-a născut Rolf Harris, vocalist, pianist şi
compozitor australian.
·
1937: S-a nascut Warren Beatty, actor, regizor, scenarist și
producător american de succes. Este fratele mai mic (cu trei ani) al renumitei
actrițe Shirley MacLaine.
·
1945 - S-a născut Graeme Edge, baterist şi compozitor
britanic (Moody Blues).
·
1945: S-a nascut Eric Clapton, virtuoz chitarist, vocalist și
compozitor britanic.
·
1948 - S-a născut Jim Dandy (Jim Mangrum), vocalist şi
compozitor american (Black Oak Arkansas).
·
1950 - S-a născut Dave Ball, chitarist britanic (Procol
Harum, Bedlam).
·
1952 - S-a născut Samuel McFadin, chitarist şi vocalist
american (Flash Cadillac & The Continental Kids).
·
1954 - S-a născut Lene Lovich (Marlene Premilovich),
cântăreaţă şi compozitoare americană.
·
1955 - S-a născut Randy Vanwarmer, cântăreţ, chitarist şi
compozitor american.
·
1962: S-a nascut MC Hammer (Stanley Kirk Burrell), renumit
cântăreț de muzică rapp și actor american.
·
1964: S-a nascut cantareata americana Tracy Chapman.
·
1979: S-a nascut cunoscuta vocalistă și compozitoare
americană, Norah Jones.
Decese
·
365: A murit impăratul Ai Jin (n. 341).
Numele sau era Sima Pi si a fost un împărat al dinastiei Jin de Est (265-420).
În timpul scurt al domniei sale, puterile efective au fost în mare măsură în
mâinile unchiului său Sima Yu. Potrivit surselor istorice, a avut obsesia
nemuririi, care a dus pana la urma la moartea sa, fiind otrăvit de tratamentele
care i-au fost date de magicienii cu care se inconjurase.
·
1202: A decedat teologul si
ezoteristul Joachim din Fiore (n.cca. 1135-1130 ), fondatorul
ordinului monastic San Giovanni din Fiore. Baza mistică a
învățăturii sale este doctrina întemeiată pe o interpretare a textului
din Apocalipsa XIV, 6 si pe credinta ca istoria, prin analogie cu Sfanta
Treime este împărțită în trei epoci fundamentale: Epoca tatalui,cea a
Fiului si cea a Sfantului Duh. Marele filosos si teolog Toma de Aquino
a dezaprobat teoriile sale în lucrarea sa Summa Theologica. Cu toate ca opera lui
Joachim a inspirat ereziile amalriciana, dulciniana sau cea a Fratiei
spiritului liber, Joachim însuși nu a fost niciodată condamnat ca eretic
de Biserica,desi ideile și mișcarea din jurul lui au fost condamnate. Adepții
săi sunt numiti Joachimiti.
·
1486: A murit
Thomas Bourchier, Arhiepiscop de Canterbury, cardinal si lord cancelar englez.
·
1662: A decedat
poetul si dramaturgul francez François le Metel de Boisrobert; (n.1592). A scris 18 piese de teatru, 9 tragi-comedii si este,
de asemenea, autorul a numeroase poezii. Despre
una din comediile sale, Belle litigator ( 1655 ), se spune că ar fi inspirat
piesa Avarul lui Moliere.
·
1821: Se stinge
din viaţă mitropolitul Chişinăului şi al Hotinului, Gavriil Bănulescu-Bodoni. Este înmormîntat la mănăstirea Căpriana (astăzi
Republica Moldova). S-a nascut in 1742 la Bistrita, in Transilvania, intr-o
familie originra din Campulung, Bucovina. In 1792
Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse l-a numit mitropolit al Moldovei, dar în
aprilie noul domn Alexandru Moruzi l-a trimis, în stare de arest, la Istanbul
de unde a fost eliberat la intervenția reprezentantului Rusiei la Poarta.
Reîntors în Rusia, a fost numit mitropolit al Poltavei, apoi al Kievului, iar
în 1801 țarul Alexandru I l-a numit membru al Sfântului Sinod al Bisericii
Ortodoxe Ruse. La 27 martie 1808, printr-un ucaz al aceluiași țar, a lost numit
exarh al Bisericii din Moldova și tara Romaneasca – ambele țări fiind sub
ocupație militară rusă (instalat la Iasi si conducând Mitropolia Moldovei până
după pacea de la Bucuresti (16 mai 1812). La 21 august țarul Rusiei l-a numit
în fruntea noii Arhiepiscopii a Basarabiei, cu reședința în Chisinau, create la
cererea sa, unde a păstorit până la moarte și unde a înființat un Seminar
teologic.
·
1899: Lascăr
Catargiu, om politic, prim-ministru al Principatelor Unite și
al Regatului României (n.1823)
·
1912 - A încetat din viaţă scriitorul german Karl
May (n. 25 feb. 1842), autor al seriei de romane de aventuri în Vestul american
ce au ca eroi pe căpetenia apaşilor Winnetou şi prietenul său alb Old
Shatterhand
·
1925: A murit Rudolf
Steiner, filosof austriac (n. 1861). A fost un filosof esoterist, pedagog și gânditor social
austriac, fondator al antroposofiei, euritmiei, medicinei antroposofice,
pedagogiei waldorf si al agriculturii biodinamice.
·
1945: A murit Victor Ion Popa, dramaturg, prozator, publicist și eseist (n.
1895). Printre creatiile sale citam “Sfârlează cu fofează”, Meșterul
Aurel, ucenicul lui Dumnezeu”(biografia lui Aurel Vlaicu, unul din
pionierii aviației), Velerim și Veler Doamne (ecranizat de
Sergiu Nicolaescu sub titlul Osânda cu Amza Pellea în rolul
principal).
·
1966 - A murit Erwin Piscator, regizor german de teatru.
Odată cu venirea nazismului porneşte în pribegie în SUA, unde înfiinţează “The
Dramatic Workshop”, una dintre cele mai bune şcoli de teatru; i–a avut ca elevi
pe Marlon Brando şi Tennessee Williams (n.17.12.1893).
·
1985 - A murit Soeur Sourire (Jeannie Deckers), cântăreaţă
belgiană (n.1933).
·
1989 - A încetat din viaţă Nicolae Steinhardt
(n. 29 iul. 1912), esiest şi prozator a cărui valoare literară i-a fost
recunoscută după moarte, cînd i s-a publicat ’’Jurnalul fericirii’’ (1991). Nicolae Aurelian Steinhardt (n. 29 iulie 1912 – d. 30 martie
1989) a fost un scriitor, critic literar,eseist, jurist, publicist și scriitor
român, doctor în drept constituțional, originar din Pantelimon, județul Ilfov.
De origine evreiască, s-a convertit la religia creștină ortodoxă în închisoarea
de la Jilava, și-a luat numele de fratele Nicolae, și s-a călugărit după
punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în literatura
română, Jurnalul fericirii.
Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?
Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?
·
2002: A murit Elizabeth Bowes-Lyon, soția regelui George al
VI-lea al Regatului Unit și mama reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii; (n.
1900).
·
2003 - A încetat din viaţă actriţa de comedie
Vasilica Tastaman (n. 6 oct. 1933).
Sărbători
- În calendarul ortodox: Sf Cuv Ioan
Scărarul; Sf Euvula, mama Sf Pantelimon
- În calendarul romano-catolic: Sf. Ioan
Climac (Scărarul), abate
- În
calendarul Greco-catolic: Sf. Ioan Scărarul, cuvios († 649). Sfântul Ioan Scărarul (Sf.
Ioan din Sinai ori Sinaitul, uneori numit și Ioan Scolasticul sau Ioan
Climax) a fost un cuvios monah care a trăit în secolele VI-VII (579-649)
la mănăstirea de pe muntele Sinai, al cărei egumen a și fost. Ioan
Scărarul este un important Părinte duhovnicesc al Răsăritului, care a
lăsat posterității o cunoscută lucrare de spiritualitate cunoscută sub
numele de Scara dumnezeiescului urcuș sau Scara Raiului (sau Leastvița –
după termenul slavonesc). Pomenirea sa se face la 30 martie.
ARTE
30 Martie
INVITAȚIE
LA OPERĂ 30 Martie
Magda
Ianculescu
MUZICĂ
30 Martie
Frankie Lane (Frank LoVecchio), cântăreţ american
Rolf Harris, vocalist, pianist şi compozitor australian
Graeme Edge, baterist şi compozitor britanic
(Moody Blues)
MOODY BLUES
Eric Clapton, chitarist, vocalist și compozitor britanic
Eric Clapton greatest hits full album:.
Jim Dandy (Jim Mangrum), vocalist şi compozitor
american (Black Oak Arkansas)
Black Oak Arkansas:
Dave Ball, chitarist britanic (Procol Harum,
Bedlam)
Dave Ball -
Samuel McFadin, chitarist şi vocalist american
(Flash Cadillac & The Continental Kids)
Flash Cadillac and the Continental Kids:
Lene Lovich (Marlene Premilovich), cântăreaţă
şi compozitoare americană
Randy Vanwarmer, cântăreţ, chitarist şi
compozitor american
MC Hammer (Stanley Kirk Burrell), cântăreț de muzică rapp și actor
american
Tracy Chapman, cântăreță americană
Céline Dion, cântăreață canadiană, solistă vocală pop-rock
Snow Patrol:
Norah Jones, vocalistă și compozitoare americană
Soeur Sourire (Jeannie Deckers), cântăreaţă
belgiană
Chopin - Piano Solo
Beautiful Country Love Songs - Best Romantic Country Love Songs Collection
TANGOS ETERNOS - INSTRUMENTAL. Seleccion de Cecil Gonzalez
Caterina Valente Classics with a Werner Muller GMB
J.S. Bach: Johannes Passion
POEZIE
30 Martie
Paul
Verlaine
Biografie
Paul Verlaine (n. 30 martie 1844 — d. 8 ianuarie 1896) a fost un poet francez. El aparține
curentului simbolist și este unul dintre cei mai citiți dintre poeții francezi. Este
privit de simboliștii francezi ca șef al curentului. A dus o viață de boem, de
“poet blestemat”, ce contrastează în planul creației cu aspirația spre puritate
și candoare. Versurile de început (“Poeme saturniene”, 1866), cu reminiscențe
din parnasieni și din Baudelaire, afirmă tonul său inegalabil
prin viziunea dramatică asupra lumii, prin înclinația către melancolie, prin
căutarea armoniilor. Verlaine cultiva o lirică a sentimentelor intime, a
variatelor stări sufletești, într-o atmosferă crepusculară și vagă. Sunt
versuri care se sustrag retoricii, de o armonie muzicală sugestivă, așa cum o
demonstrează volumele sale: “Romanțe fără cuvinte” (1874), considerat cel mai
valoros, “Înțelepciune” (1881), “Odinioară și altădată” (1885), “Iubire”
(1888), “Elegii” (1893) etc. El afirma că arta înseamnă a fi absolut tu însuți
și formulează, în versurile celebre din “Arta poetică” (1855), notele
caracteristice ale esteticii simbolismului: “Muzica înainte de toate”; “Sucește
gâtul elocinței”; “Nuanță, nicidecum culoare”.
·
1845-1849 Perioade de sejur în diferite orașe din sudul Franței.
·
1864 Tatăl său îl introduce, ca angajat, în diverse mărunte funcțiuni.
·
1865 Publică un articol despre Charles Baudelaire. După moartea tatălui său, rămâne să locuiască
împreună cu mama sa.
·
1866 Pe speze proprii, reușește apariția volumului "Poèmes
saturniens".
·
1867 Publică sub pseudonim, pe ascuns, în Belgia, volumul "Les
Amies, scènes d’amour sapphique", plachetă condamnată în anul următor,
pentru a fi distrusă, de către un tribunal din Lille.
·
1869 O întâlnește pe Mathilde Mauté de Fleurville, cu care
poetul se va căsători în anul urmator. Publică"Fêtes galantes".
·
1871 Începe relația de prietenie homofilă cu poetul Arthur Rimbaud. Se naște fiul
poetului, Georges Verlaine.
·
1872-1874 Verlaine se separă de Mathilde și are o relație tumultuoasă cu
Rimbaud, în urma căreia Verlaine va fi condamnat la închisoare pentru ultragiu
la moralitate publică de un tribunal din Belgia. In timpul detentiei
primește ediția plachetei "Romances sans paroles".
·
1875-1879 După expulzarea sa din Belgia, o tentativă eșuată de conciliere
cu Mathilde și o nouă dispută violentă cu Rimbaud, Verlaine predă franceza și
desenul în diferite școli din Anglia și Franța. Poetul are o relație
pasională cu un elev de-al său, Lucien Létinois, până la moartea
acestuia in 1883.
·
1880 Publică pe cheltuială proprie, volumul "Sagesse"
·
1884 Publică "Poetès maudits".
·
1885 Publică "Jadis et Naguèrre", care conține
și "Art poétique", poezie devenită manifest al
poeților simboliști. Se încheie procesul de divorț, din care iese
ruinat și este din nou, condamnat la închisoare.
·
1886-1887 După moartea mamei sale, starea de sănătate i se degradează și
urmează lungi perioade de convalescență în spitale și azile.
·
1888-1889 Într-un articol, Jules Lemaître consacră gloria
lui Verlaine, considerat ca lider al "decadenților". Debutul unei
prietenii pasionale, deși platonice, cu tânărul pictor F.A. Cazals.
·
1890 Publică prin subscripție "Dédicaces" și pe
ascuns, în Belgia, "Femmes".
·
1891 Deja având o legătură cu Philomène Boudin, o cunoaște
pe Eugènie Krantz, cea care îi va sta alături la moarte. Se împarte
între cele doua "dragi prietene".
·
1894 Este fondat un Comitet pentru spijinul lui Verlaine. Apare o noua
ediție, mult mărită, a volumului "Dédicaces".
·
1896 Dupa o perioadă de boală, la 8 ianuarie, Paul Verlaine decedează la
Paris, în urma unei congestii pulmonare.exact
Clar
de lună
Ti-e
sufletul ca un peisaj ales
Ce vin sa-l farmece bizare masti;
În cântec de lauta, dansând, ies
Tristeti, de sub vopselele grotesti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternica si viata oportuna,
Nu par sa stie ce e fericirea
Si cântul lor se pierde-n clar de luna,
În clar de luna, blând ca o-alinare,
Ce face pasari sa viseze-n ramuri,
Sa hohoteasca de extaz izvoare,
Izvoare mari si zvelte, printre marmuri.
(Traducere de Aurel Oancea)
Ce vin sa-l farmece bizare masti;
În cântec de lauta, dansând, ies
Tristeti, de sub vopselele grotesti.
Cântând în modul lor minor iubirea
Puternica si viata oportuna,
Nu par sa stie ce e fericirea
Si cântul lor se pierde-n clar de luna,
În clar de luna, blând ca o-alinare,
Ce face pasari sa viseze-n ramuri,
Sa hohoteasca de extaz izvoare,
Izvoare mari si zvelte, printre marmuri.
(Traducere de Aurel Oancea)
Colocviu sentimental
In
parcul vechi si rece si pustiu,
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.
Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.
In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.
-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!
Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.
-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...
-Ce bolti albastre, ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.
Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum...
Trec doua umbre-n ceasul cenusiu.
Li-s ochii ofiliti, au buze moi
Si deslusesti cu greu ce-si spun in doi.
In parcul vechi si rece si pustiu,
Nalucile isi fac trecutul viu.
-Iti amintesti extazul nostru vechi?
-Ce tot imi torci trecutul in urechi!
Dar astazi, ma mai strigi pe nume tu
Si-n vis iti mai rasar eu oare? - Nu.
-Ah, zile dragi cum altele n-om sti,
Cand gurile ni se uneau! - O fi...
-Ce bolti albastre, ce sperante mari!
-Speranta-i azi prin norii funerari.
Si astfel merg starnind ovazu-n drum
Si noaptea ii aude doar, prin fum...
Spleen
Erau
prea rosii trandafirii,
Prea neagra iedera pe ram.
Cad jertfa deznadajduirii,
De cum te misti, ca nu te am.
Prea bland si prea albastru cerul
Si valurile-n larg prea verzi...
O frica m-a patruns ca gerul,
Ca fugi, te pierd si ca te pierzi.
Ma oboseste merisorul,
Luciosul ilexului strai
Si campul infinit ca dorul,
Dar nu si tu, iubire, vai!
Prea neagra iedera pe ram.
Cad jertfa deznadajduirii,
De cum te misti, ca nu te am.
Prea bland si prea albastru cerul
Si valurile-n larg prea verzi...
O frica m-a patruns ca gerul,
Ca fugi, te pierd si ca te pierzi.
Ma oboseste merisorul,
Luciosul ilexului strai
Si campul infinit ca dorul,
Dar nu si tu, iubire, vai!
Melancolie
Somn negru s-a întins
Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă.
Nimic nu mai vreau
Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău,
Ce tristă poveste!
Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!
Pe-ntreaga-mi fiinţă,
Orice vis s-a stins.
Dormi, orice dorinţă.
Nimic nu mai vreau
Nu mai ştiu ce este
Nici bine, nici rău,
Ce tristă poveste!
Ca un leagăn sunt
Mişcat fără vrere
Pe-un gol de mormânt
Tăcere! Tăcere!
Ion Gorun, prozator, poet și traducător
Biografie
GORUN Ion (pseudonimul lui Alexandru I. Hodos). se naste la 30 dec. . comuna Rosia, judetul Sibiu - moare in 30 mart. .
Prozator, poet si traducator.
Fiul lui Iosif Hodos si al Anei (n. Balint). Frate cu Enea Hodos si cu bibliograful Nerva Hodos; nepot al lui Al. Papiu llarian.
Casatorit cu Constanta Hodos. Liceul la Brasov si Sibiu; bacalaureatul la Bucuresti (1881); urmeaza doi ani cursurile Facultatii de Medicina, se retrage si se inscrie la Litere (unde obtine licenta) si apoi la Drept (abandoneaza).
Intra in redactia revista liberale Natiunea; redactor la Romanul din Arad. Editeaza revista Pagini literare (1899-l900) - cu Artur Stavri. Viata literara si artistica (1906-l908) - cu G^Cosbuc, scurt timp, in 1907, Revista noastra - cu Constanta Hodos. Astra (1915-l918) si Razboiul popoarelor (19l4-l916).
Colaboreaza la Samanatoml, Vatra, Fintina Blanduziei etc.
Debuteaza cu versuri in Convorbiri literare sub pseudonimul Castor (1889); debut in ziaristica la Poporul; debut editorial cu volum Citeva versuri (1901). Continua cu proza (Alb si negru. 1902; Robinson in Tara Romaneasca, 1904; Lume necajita, 1911; Obraze si masti, 1922). Este autorul unei monografii despre Al. Vlahuta (f.a.). A tradus din Goethe. Strindberg, Dumas, Katl May s.a. si „proiectul filosofic" al lui Kant, Spre pacea eterna. Premiul National pentru proza (1926).
Poezia lui Ion Gorun , scrisa in anii 1888-l889 si 1894-. este puternic influentata, in a doua sa parte mai ales, de eminescianism: „
Amoru-i trist l-am ingropat
In inima pe veci, Supus poruncii ce mi-ai dat Cu vorbe dulci si reci". |
Cind sentimentala, cu dureri si atitudini inventate, cind obiectiva si prozaica, in latura ei sociala, poezia sa are intotdeauna un mesaj limpede expus, versificat in ritmuri bogate, strict respectate. Proza, Robinson in Tara Romaneasca (1904) sau Lume necajita (1911), sta in preajma samanatorismului, preamarind idilic si tezist viata la tara; Ion Gorun este in acelasi timp un precursor si un epigon al samanatorismului. Alb si negru (1902) - volum compozit, cu statut literar nesigur, alcatuit din schite, evocari, articole de ziar pe varii teme - si, mai cu seama. Obraze si masti (1922) prezinta alte medii umane (preponderent citadine), cu alte modalitati. Si de aceasta data sensibilitatea sa mimetica imprumuta din alta parte (I. L. Caragiale) viziunea asupra realitatii si o face cu o oarecare abilitate.
Naratorul este un ratacitor prin cafenelele si pe strazile Capitalei in cautare de tipuri; nu realitatea il intereseaza, nu contradictia, ci locul de coerenta a cite unei figuri umane, redusa la o obsesie, un tic, un gest, o manie. Situatiile se rezolva comic, deformate de un spirit buf. inofensiv ironic, fiindca obiectul ironiei sint niste fictiuni generice (serviabilul, indiferentul, semidoctul, grandomanul etc). Iata un exemplu de stil caragialian:
„Atunci mi-a scos intimplarea in drum sau, ca sa spun drept, la cafenea,
pe amicul meu Costache Care Costache? - nu importa- Costache."
|
Un volum de studii de limba literara (Stii romaneste?. 1911) releva in Ion Gorun un lingvist remarcabil, cu intuitii surprinzatoare in problemele limbii vorbite si ale limbii scrise, ale normei si abaterii, ale neologismelor si stilisticii lingvistice.
OPERA:
Citeva versuri. Bucuresti, 1901; Alb si negru. Bucuresti. 1902 (ed. II, 1909); Robinson in Tara Romaneasca. Povestiri din zilele noastre, Bucuresti. 1904 (ed. II. 1909); Taina a sasea. Schite, Bucuresti, 1905; Liane necajita. Povestiri, Bucuresti, 1911; Stii romaneste?Citevaob$ervart asupra limbii, cum se scrie in vremea de fata. Bucuresti, 1911 (ed. II, 1914); Fata cea frumoasa. Bucuresti, 1916: incoronarea primului rege al Romaniei intregite la Alba lulia si Bucuresti, Bucuresti, 1922; Obraze si masti. Satire sociale si literare. Bucuresti. 1922; Nu te supara. Schite glumete din viata bucu-resteana dinainte de razboi. Bucuresti, f.a.; IIprin-cipe azzuro, trad. din romaneste de C. Ruberti, introducere de CI. Isopescu, Milano, 1930; Al. Vlahuta. Omul si opera. O reprivire. Bucuresti, f.a.; Sa ieri alese, ed. ingrijita de Lidia Munteanu si V. Netea. pief. de V. Netea si bibliografie de Lidia Munteanu, Bucuresti, . Traduceri: Goeilic, Fausi, Bucuresti, 1906; Imm. Kant, Spre pacea eterna. Un proiect filosofic, cu o notita biografica si un cuvint introductiv, Bucuresti, 1922; A. Slrind-berg, Frinturi din viata omenirii. Bucuresti. 1924; Al. Dumas, Contele de Monte Ciisto, Bucuresti, f.a.; K. May, Winetu, MI, f.a.; I. Voinovici. Sirena, Bucuresti, f.a.; L. Wallace, Hen Hui: X- II. Bucuresti, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, Istoria; C. Ciopraga, Literatura ; II. Chendi, Scrieri, II, 1989. |
Balada
cavalerului
Se pleacă soarele-ntr-amurg;
Țăranii stau, se-ndoaie
Și-și șterg sudorile ce curg
Pe fețe, ca o ploaie.
Se duse și ziua de azi,
Se-ntunecă iar cerul…
Din somnul său de dup-amiazi
S-a deșteptat boierul.
Pleoapele i se desprind
Cu greu și-s înroșite,
Își simte capul vîjiind,
Picioarele-amorțite.
Căci toată seara-a ascultat
La game și la triluri
Și toată noaptea a danțat
Bostonuri și cadriluri.
De-abea avea cîte-un moment,
Prin colțuri de ferestre
Să facă cîte-un compliment
La fetele cu zestre.
Căci cel mai căutat era
Din cît era salonul,
Cum numai el se pricepea
Să ducă cotilionul.
Și-acum, de-atitea sărituri,
De-atîta oboseală,
Simțea de pe la-ncheieturi
Un fel de toropeală…
De la fereastră, plictisit,
Privind, ș-acu asudă…
Pe drum, spre casă au pornit
Țăranii rupți de trudă.
„Ah, iată, ăștia-s fericiți,
Se duc ca să se culce;
Sunt, poate, și ei obosiți,
Dar somnul le e dulce.“
Pe cînd sărmanul cavaler
Nu-i va simți dulceața…
La bal l-așteaptă iar și-l cer…
„Uă! ce grea e viața!”
Țăranii stau, se-ndoaie
Și-și șterg sudorile ce curg
Pe fețe, ca o ploaie.
Se duse și ziua de azi,
Se-ntunecă iar cerul…
Din somnul său de dup-amiazi
S-a deșteptat boierul.
Pleoapele i se desprind
Cu greu și-s înroșite,
Își simte capul vîjiind,
Picioarele-amorțite.
Căci toată seara-a ascultat
La game și la triluri
Și toată noaptea a danțat
Bostonuri și cadriluri.
De-abea avea cîte-un moment,
Prin colțuri de ferestre
Să facă cîte-un compliment
La fetele cu zestre.
Căci cel mai căutat era
Din cît era salonul,
Cum numai el se pricepea
Să ducă cotilionul.
Și-acum, de-atitea sărituri,
De-atîta oboseală,
Simțea de pe la-ncheieturi
Un fel de toropeală…
De la fereastră, plictisit,
Privind, ș-acu asudă…
Pe drum, spre casă au pornit
Țăranii rupți de trudă.
„Ah, iată, ăștia-s fericiți,
Se duc ca să se culce;
Sunt, poate, și ei obosiți,
Dar somnul le e dulce.“
Pe cînd sărmanul cavaler
Nu-i va simți dulceața…
La bal l-așteaptă iar și-l cer…
„Uă! ce grea e viața!”
Nostalgie
Muncit de mult de-un dor
nebun,
Un dor cum n-aș putea să spun,
Pribegii pași mi-am îndreptat
Spre locul scump și depărtat,
Spre locul tainic și iubit
În care am copilărit,
Ce-n visuri cînd mă urmărea
Un rai pierdut mi se părea…
Și am rămas nemîngîiat,
Cum toate, toate s-au schimbat…
Din cîte-n vis m-au urmărit,
Nimica n-am mai regăsit,
Nici cerul blînd și mîngîios,
Nici cînt de pasăre duios,
Nici farmecul iubitei dulci,
Nici inima ce-aveam atunci.
Un dor cum n-aș putea să spun,
Pribegii pași mi-am îndreptat
Spre locul scump și depărtat,
Spre locul tainic și iubit
În care am copilărit,
Ce-n visuri cînd mă urmărea
Un rai pierdut mi se părea…
Și am rămas nemîngîiat,
Cum toate, toate s-au schimbat…
Din cîte-n vis m-au urmărit,
Nimica n-am mai regăsit,
Nici cerul blînd și mîngîios,
Nici cînt de pasăre duios,
Nici farmecul iubitei dulci,
Nici inima ce-aveam atunci.
Biruință
Stejarul nalt și înverzit
Întinde crengile-i stufoase
Desface brațele-i vînjoase
În aer cald și liniștit.
Sunt ani… era numai o ghindă
Căzută-n praf și în noroi
De glod mînjită și de ploi
Și totuși izbuti să prindă.
Ideile mîntuitoare,
Hai, tăvăliți-le-n noroi!
Din glodul grămădit de voi
Vor crește mai triumfătoare.
Întinde crengile-i stufoase
Desface brațele-i vînjoase
În aer cald și liniștit.
Sunt ani… era numai o ghindă
Căzută-n praf și în noroi
De glod mînjită și de ploi
Și totuși izbuti să prindă.
Ideile mîntuitoare,
Hai, tăvăliți-le-n noroi!
Din glodul grămădit de voi
Vor crește mai triumfătoare.
TEATRU/FILM
30 Martie
Cu
Vasilica Tastaman
Biografie
Vasilica Tastaman
Vasilica Tastaman, născută în data de 6 octombrie 1933, Brăila, decedată în data de 30 martie 2003,
București, a fost o actriță română. A debutat în 1949 pe scena din orașul său
natal. Până în 1961, când s-a numărat printre fondatoriiTeatrului de Comedie, a jucat la teatrele Giulești și
Bulandra.
Este membru fondator al Teatrului de Comedie, a jucat pe scenele teatrelor Bulandra si Giulesti.
Vocea sa inconfundabila si rasul spumos s-au auzit la teatrul radiofonic.
Printre filmele in care a jucat: Aproape de soare, Castelanii, Maiorul si moartea, B.D. în alertă, Veronica, Veronica se întoarce, Metamorfoze, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Eu, Tu si Ovidiu, Grăbeste-te încet.
A fost casatorita cu fotbalistul si antrenorul Emmerich Jenei. Au un fiu, Calin. Apoi a fost casatorita cu actorul Dan Tufaru, decedat in 2002, de care a divortat.
Prietena de o viata i-a fost actrita Stela Popescu.
Este membru fondator al Teatrului de Comedie, a jucat pe scenele teatrelor Bulandra si Giulesti.
A plecat in Suedia, impreuna cu fiul sau, in 1981 si s-a intors dupa douazeci de ani. A jucat si acolo, dar fara succesul din tara.
Isi dorea sa revina in spectacolele de la Teatrul de Comedie, chiar repeta pentru piesa ,,Auditia’’, dar destinul a avut alte planuri cu ea: a murit pe 30 martie 2003, in urma unei boli grave la ficat. A fost inmormantata in orasul Oradea, acolo unde locuieste fiul sau.
In Braila natala o strada ii poarta numele.
Este membru fondator al Teatrului de Comedie, a jucat pe scenele teatrelor Bulandra si Giulesti.
Vocea sa inconfundabila si rasul spumos s-au auzit la teatrul radiofonic.
Printre filmele in care a jucat: Aproape de soare, Castelanii, Maiorul si moartea, B.D. în alertă, Veronica, Veronica se întoarce, Metamorfoze, Astă seară dansăm în familie, Păcală, Eu, Tu si Ovidiu, Grăbeste-te încet.
A fost casatorita cu fotbalistul si antrenorul Emmerich Jenei. Au un fiu, Calin. Apoi a fost casatorita cu actorul Dan Tufaru, decedat in 2002, de care a divortat.
Prietena de o viata i-a fost actrita Stela Popescu.
Este membru fondator al Teatrului de Comedie, a jucat pe scenele teatrelor Bulandra si Giulesti.
A plecat in Suedia, impreuna cu fiul sau, in 1981 si s-a intors dupa douazeci de ani. A jucat si acolo, dar fara succesul din tara.
Isi dorea sa revina in spectacolele de la Teatrul de Comedie, chiar repeta pentru piesa ,,Auditia’’, dar destinul a avut alte planuri cu ea: a murit pe 30 martie 2003, in urma unei boli grave la ficat. A fost inmormantata in orasul Oradea, acolo unde locuieste fiul sau.
In Braila natala o strada ii poarta numele.
Aproape de soare (1960):
Comedie fantastică:
Cu
Aurel Giurumia
Biografie
Aurel Giurumia
Aurel
Giurumia s-a nascut la Cernauti, la 14 martie 1931, si a absolvit Universitatea
de Arta Teatrala sectia romana din Cluj, in 1954, sectia actorie, avand colegi
de promotie actori ca Teofil Valcu, Constantin Stanescu, Emil Barladeanu.
In acelasi oras, la Teatrul National, a interpretat, pana in 1968, roluri in peste 50 de piese, majoritatea in regia lui Victor Ion Popa si Constantin Anatol. Dupa 1968 cand devine bucurestean si actor al Teatrului de Comedie, in mai bine de douazeci de ani, Aurel Giurumia a interpretat roluri de neuitat, indrumat de regizorii Lucian Giurchescu, Catalina Buzoianu, Dinu Cernescu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, mai ales in "Cher Antoine" de Jean Anouilh, "Mutter Courage" de Bertolt Brecht, "Jocul dragostei si al intamplarii" de Marivaux, "Livada de visini" de A. P. Cehov si "Concurs de frumusete" de Tudor Popescu. Ultimul sau rol la Comedie a fost Chenneviette din "Scaiul" de Feydeau, in 1989, sub bagheta regizorala a lui Ion Lucian.
Sinceritatea interpretarii, umorul inconfundabil, directetea replicii si farmecul bonom l-au facut sa realizeze roluri memorabile in lung-metraje si seriale tv, in "Alo?... ati gresit numarul!" si "Doi baieti ca painea calda" (regia Andrei Calarasu), in "Piratii din Pacific" (regia Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu), "Gloria nu canta" (regia Alexandru Bocanet), "Eu, tu si Ovidiu" (regia Geo Saizescu), "Totul despre fotbal" (regia Andrei Blaier), "Saltimbancii" si "Un saltimbanc la Polul Nord" (regia Elisabeta Bostan, "Vara sentimentala" si "Duminica in familie" (regia Francisc Munteanu), “ Toate panzele sus “.
In "Musatinii" (regia Sorana Coroama-Stanca), Aurel Giurumia a fost un Moghila de neuitat, dand intreaga masura a talentului sau in rolul din ecranizarea pentru tv a "Viforului" de Barbu Stefanescu-Delavrancea.Se stinge din viata in urma unei indelungate suferinte la 30 Martie 2004 la Bucuresti.
In acelasi oras, la Teatrul National, a interpretat, pana in 1968, roluri in peste 50 de piese, majoritatea in regia lui Victor Ion Popa si Constantin Anatol. Dupa 1968 cand devine bucurestean si actor al Teatrului de Comedie, in mai bine de douazeci de ani, Aurel Giurumia a interpretat roluri de neuitat, indrumat de regizorii Lucian Giurchescu, Catalina Buzoianu, Dinu Cernescu, Sanda Manu, Alexandru Tocilescu, mai ales in "Cher Antoine" de Jean Anouilh, "Mutter Courage" de Bertolt Brecht, "Jocul dragostei si al intamplarii" de Marivaux, "Livada de visini" de A. P. Cehov si "Concurs de frumusete" de Tudor Popescu. Ultimul sau rol la Comedie a fost Chenneviette din "Scaiul" de Feydeau, in 1989, sub bagheta regizorala a lui Ion Lucian.
Sinceritatea interpretarii, umorul inconfundabil, directetea replicii si farmecul bonom l-au facut sa realizeze roluri memorabile in lung-metraje si seriale tv, in "Alo?... ati gresit numarul!" si "Doi baieti ca painea calda" (regia Andrei Calarasu), in "Piratii din Pacific" (regia Gilles Grangier, Sergiu Nicolaescu), "Gloria nu canta" (regia Alexandru Bocanet), "Eu, tu si Ovidiu" (regia Geo Saizescu), "Totul despre fotbal" (regia Andrei Blaier), "Saltimbancii" si "Un saltimbanc la Polul Nord" (regia Elisabeta Bostan, "Vara sentimentala" si "Duminica in familie" (regia Francisc Munteanu), “ Toate panzele sus “.
In "Musatinii" (regia Sorana Coroama-Stanca), Aurel Giurumia a fost un Moghila de neuitat, dand intreaga masura a talentului sau in rolul din ecranizarea pentru tv a "Viforului" de Barbu Stefanescu-Delavrancea.Se stinge din viata in urma unei indelungate suferinte la 30 Martie 2004 la Bucuresti.
Totul pentru fotbal (1978):
Căsătorie cu repetiție (1985)
A murit Bubi! cu Radu Beligan, Sanda Toma
Ion Agarbiceanu - Pascalierul
GÂNDURI PESTE TIMP 30 Martie
GEORGE
BACOVIA CITATE:
RELIGIE
ORTODOXĂ 30 Martie
Sf Cuv Ioan Scărarul; Sf
Evula, mama Sf Pantelimon
În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea
preacuviosului părintelui nostru Ioan, cel ce a scris Scara.
Cuviosul Ioan Scărarul a
fost fiul lui Xenofont şi al Mariei. Xenofont a avut doi fii: Ioan şi Arcadie.
Mergând la şcoală în Berit – azi Beyrut- în Fenicia, o furtună a scufundat
corabia cu care călătoreau. Prin voia lui Dumnezeu ei au scăpat cu viaţă,
ajungând în părţi diferite. S-au călugărit amândoi, Ioan şi-a păstrat numele,
Arcadie s-a numit Gheorghe. După o perioadă s-au întâlnit cu părinţii lor la
Ierusalim, care au intrat şi ei în monahism.
S-a
născut în anul 523, în Palestina. Dorind să urmeze pilda vieţii Cuvioşilor
Antonie şi Ilarion, s-a retras în Muntele Sinai la bătrânul pustnic Macarie, în
Mănăstirea Sfânta Ecaterina. După patru ani de noviciat, tânărul a fost primit
în rândul călugărilor. După moartea călugărului Macarie, petrecută după 19 ani
de la venirea sa în mănăstire, Ioan hotărăşte să se dedice şi mai mult
rugăciunii şi contemplaţiei, retrăgându-se într-o chilie săpată în munte, la o
distanţă de câţiva kilometri de mănăstire. Despre această perioadă din viaţa
sfântului nu ştie nimeni detalii.
Deşi era
ultimul lucru pe care şi l-ar fi dorit, faima lui Ioan a crescut într-atât,
încât a devenit o adevărată autoritate duhovnicească în timpul său. După 40 ani
de viaţă în singurătate, întreruptă doar de călătoriile la mănăstire, pentru
primirea Sfintei Împărtăşanii, şi de vizitele unor monahi care căutau sfat şi
lămurire, Ioan a fost ales de călugării de la mănăstirea din vârful Muntelui
Sinai şi de sihaştrii care trăiau prin împrejurimi, să le fie întâistătător.
Avea atunci 75 ani.
Ioan
Scărarul, deşi era o persoană modestă, căreia nu-i plăcea să vorbească prea
mult despre sine, trezise atâta admiraţie, încât se auzise despre el până la
Roma. Aşa se face că însuşi papa i-a trimis o mare sumă de bani, pentru a-i
folosi la întreţinerea spitalului mănăstirii sau pentru a ajuta pelerinii
veniţi de departe.
Dacă după
modelul vechi, fiecare monah bătrân avea câte un tânăr învăţăcel pe care-l
deprindea cu tainele ascezei, înmulţirea numărului tinerilor în mănăstiri a
ridicat problema unei noi maniere de educare a acestora, mai sistematice. Din
acest motiv s-a simţit nevoia compunerii unui „tratat de îndrumare a vieţii
duhovniceşti“, un manual care să-i ajute mai ales pe stareţii de mănăstiri cu
mulţi călugări tineri. În acest sens, ideea alcătuirii unui îndrumar pentru
tinerii novici i-a venit stareţului Mănăstirii Raithu, situată pe ţărmul Mării
Roşii, la distanţă nu foarte mare de Mănăstirea Sinai.
Şi-a dat
seama, însă, că o asemenea operă nu putea fi scrisă de oricine, ci doar de un
monah înţelept şi cu experienţă ascetică, dar, totodată, şi bun cunoscător al
psihologiei şi firii omeneşti. De departe, cel mai capabil în epocă pentru un
astfel de demers era Sfântul Ioan, stareţul Mănăstirii Sinai. Primind
scrisoarea stareţului de la Raithu, Ioan a răspuns cu modestie că se va strădui
să împlinească porunca primită, deşi el nu este în stare să înveţe pe alţii,
aflându-se încă la vârsta la care el însuşi învaţă de la alţii.
Pentru a
se face cât mai bine înţeles în explicarea complexului drum spre dobândirea
sfinţeniei, Ioan a imaginat progresul duhovnicesc ca pe o scară, iar fiecare
treaptă reprezenta o virtute. În total, a imaginat 30 de trepte, după numărul
anilor pe care Mântuitorul îi avea atunci când a început propovăduirea
Evangheliei. Din acest motiv, cartea scrisă de Ioan, stareţul Mănăstirii Sinai,
s-a numit Scara, iar autorul ei a rămas cunoscut în veacurile ce au urmat ca
Ioan Scărarul.
Acurateţea
cu care sunt prezentate ispitele întâmpinate de cei angajaţi în drumul spre
desăvârşire, cât şi remediile propuse de Sfântul Ioan în Scara au provocat un
extraordinar interes pentru această lucrare, nu doar în epocă, ci până în
zilele noastre. Scara a devenit o fascinantă lectură nu numai pentru călugări,
dar şi pentru creştinii interesaţi de creşterea duhovnicească şi de mai buna
înţelegere a complexului peisaj sufleteşti. Tot datorită succesului de care s-a
bucurat, Scara a fost introdusă şi în slujbele Bisericii, la mănăstiri citindu-se
în întregime, pe durata Postului Mare.
Apăsat de
povara bătrâneţilor, după patru ani de stăreţie la mănăstirea de pe Muntele
Sinai, Sfântul Ioan Scărarul, în vârstă de aproape 80 ani, hotărăşte să plece
din nou în singurătate la chilia sa, unde îşi petrecuse cea mai mare parte a
vieţii sale, trecând la Domnul în 30 martie 605.
Cuviosul Ioan Scărarul, s-a pogorât de la muntele Sinai la noi, ca
un nou văzător de Dumnezeu, şi ne-a arătat pe ale sale lespezi scrise de
Dumnezeu – cuvinte ce se numesc „Scară” -, în care literele cele văzute învaţă
osteneală, iar puterea ce se înţelege din literele cele alcătuite povăţuieşte
la vederea de Dumnezeu.
Acest
sfânt, pe când era în vârstă de şaisprezece ani, ajunsese, din pricina
iscusinţei sale la minte, foarte învăţat în toată ştiinţa de pe vremea lui.
Voind să se aducă pe sine jertfă preasfinţită lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele
Sinai, unde s-a făcut monah şi a petrecut în ascultare. Mai târziu, când a
ajuns la vârsta de nouăsprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de
sihăstrie care se găsea la depărtare de cinci leghe de mănăstire, unde s-a
hotărât să pună început luptelor sale înalte pentru virtute. Locul acesta se
numea Tolas; şi a petrecut aici patruzeci de ani în dragoste fierbinte şi
înflăcărat de dogoarea iubirii dumnezeieşti. Se hrănea cu toate acele lucruri
care sunt îngăduite, fără de prihană, vieţii sihăstreşti, dar gusta din toate
numai câte puţin şi niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare,
frângea cu multă înţelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet.
Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelşugat al
lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea
prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minţii lui. Iar calea vieţii
lui era rugăciunea cea neîncetată şi dragostea cea neasemănată faţă de
Dumnezeu.
Osârduindu-se
deci în toată virtutea şi ducând viaţă îmbelşugată, el s-a învrednicit de
nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui şi un ucenic al
lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă şi
să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul
lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn şi făcându-l să se
ridice din locul acela în care peste puţin timp ar fi avut să moară. Deci,
ajungând pe culmea virtuţilor şi conducând vreme îndelungată ca egumen
mănăstirea din Sfântul Munte Sinai, a părăsit apoi viaţa aceasta trecătoare,
mutându-se la viaţa cea veşnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea aceea
plină de înălţări duhovniceşti şi dumnezeieşti, care se numeşte Scara.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe
Cuvioasa Euvula, mama Sfântului Pantelimon.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 40 – 30 Martie
A. PLĂCINTE
PIZZA CU BRÂNZĂ TOFU
Sosul de pizza:
1 ceapă mică
3 linguri ulei
100 g pastă de roşii
3-4 căţei de usturoi
1/2 linguriţă oregano
1/2 linguriţă busuioc
1-2 ardei iuţi
1/2 linguriţă sare
1 linguriţă zahăr.
1 ceapă mică
3 linguri ulei
100 g pastă de roşii
3-4 căţei de usturoi
1/2 linguriţă oregano
1/2 linguriţă busuioc
1-2 ardei iuţi
1/2 linguriţă sare
1 linguriţă zahăr.
Blat pizza (din comerţ) sau pregătit în casă:
2/3 pahar apă caldă
1/2 linguriţă sare
3 linguriţe zahăr
2 linguri ulei
2 pahare de făină, drojdie.
1/2 linguriţă sare
3 linguriţe zahăr
2 linguri ulei
2 pahare de făină, drojdie.
Adaosuri pizza:
300 g brânză Tofu
ardei
roşii decojite
ceapă
ciuperci
măsline etc.
ardei
roşii decojite
ceapă
ciuperci
măsline etc.
Cumpărăm blatul de pizza sau pregătim coca din ingredientele de mai sus şi punem coca la crescut.
După
ce creşte se întinde în strat subţire şi se pune în tavă.
Pregătim sosul de pizza astfel: se toacă mărunt ceapa, se pune la călit în ulei, se adaugă usturoiul tocat mărunt, ardeiul iute curăţat de sâmburi şi tocat şi restul ingredientelor (pasta de roşii şi zahărul se vor pune ultimele) şi se stinge focul.
Se taie brânza Tofu cubuleţe cu latura aproximativ 1 cm şi se căleşte în puţin ulei, la foc mare, 2-3 minute.
Peste blatul de pizza se toarnă sosul, cuburile de Tofu, se presară ardei gras tăiat fâşii, felii de roşii decojite, felioare de ceapă, rondele de dovlecei, boabe de porumb, ciupercuţe feliate sau orice alt compus de pizza doriţi.
Se
pune pizza la cuptor pentru 20-30 minute.
B. SALATE
SALATĂ DIN VARZĂ ALBĂ, TOFU ŞI
CIUPERCI
- 200 g brânză Tofu,
- 1 varză mică (cam de 1 kg),
- 1 conservă de ciuperci,
- 1 ceapă,
- zeamă de lămâie,
- ulei, sare, condimente, verdeaţă.
Se taie brânza Tofu cubuleţe, ciupercile - mărunt, varza - fin.
Ceapa tocată se căleşte în ulei cu apă şi condimente.
Se pun ciupercile şi se lasă pe foc câteva minute.
La sfârşit, amestecă-le cu varza, tofu şi sarea, verdeaţa şi zeama de lămâie.
C. SOSURI
Azi nu
pregătim sos separat!
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
SUPĂ DE ROŞII CU SOIA
350 ml supă de legume
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor
200 ml lapte de soia
60 g făină de soia
2 căţei de usturoi
5-6 foi de dafin
300 ml piure de roşii
80 ml ulei rafinat de soia
30 g soia texturată
sare şi piper, după gust
coriandru, pentru decor
1. Taie cubuleţe 20 g de soia texturată şi rade restul pe răzătoare.
2. Încălzeşte 20 ml ulei rafinat de soia într-o tigaie cu fundul gros.
3. Adaugă frunzele de dafin, piperul şi făina de soia. Prepară un sote.
4. Într-o tigaie separată, încălzeşte restul de ulei de soia.
5. Adaugă usturoiul tocat mărunt şi piureul de roşii.
6. Adaugă compoziţia din prima tigaie şi supa de legume şi lasă totul la fiert timp de 5 minute.
7. Adaugă treptat laptele de soia, amestecând în permanenţă.
8. Sărează, încorporează cubuleţele de soia şi lasă ciorba la fiert timp de 2 minute.
9. Decorează cu tofu ras şi coriandru tocat.
E. MÂNCĂRURI
MUSACA DE CARTOFI CU SOIA
- 1 kg de cartofi,
- 250 g de soia
granule,
- 1 ceapă,
- condimente,
- pastă de roşii.
Cartofii fierţi în coajă se curăţă şi se feliază.
Soia se înmoaie în apă cu
condimente.
Când se umflă, granulele se scurg, se călesc cu
puţină ceapă şi se adaugă verdeaţă.
Compoziţia se pune în cratiţa unsă, tapetată cu pesmet: un rând de cartofi, un rând de soia şi pastă de roşii.
Compoziţia se pune în cratiţa unsă, tapetată cu pesmet: un rând de cartofi, un rând de soia şi pastă de roşii.
Se dă la cuptor până se
rumeneşte.
F. DULCIURI
Mâncare de prune
• 300 g prune uscate
• 2 linguri ulei
• ½ linguriţă făină
• 1 linguriţă zahăr
• Sare
Se caramelizează uşor zahărul într-o cratiţă.
Se pun prunele bine spălate în câteva ape, se toarnă apă să le acopere şi se pun la fiert la foc mic.
Se adaugă făina bine amestecată cu uleiul şi puţină apă atunci când prunele sunt aproape fierte.
Se potriveşte de sare, se adaugă zahăr dacă este nevoie şi se dau la cuptor până scade bine zeama.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu