REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 190 DIN 31 MARTIE 2018

ISTORIE PE ZILE 31 Martie

Evenimente

· 46 i.Hr: Iulius Cezar a decretat utilizarea in intregul Imperiu Roman a calendarului, intocmit de astronomul Sosigene din Alexandria, cunoscut sub numele de Calendarul Iulian. Acesta considera anul Iulian de 365,25 zile, cu o durata a anului de 365 zile, solare medii, si la fiecare al 4-lea an se mai adauga cate o zi, anul bisect. Neajunsul era ca acest calendar in 384 de ani, intarzia cu trei zile. Calendarul iulian a fost introdus de Iuliu Cezar în 46 î.Hr., intrând în uz în anul 45 î.Hr. si a rămas în uz în unele ţări până în secolul al XX-lea şi mai este folosit încă de mai multe biserici naţionale ortodoxe. Calendarul iulian a fost folosit în Europa din timpurile Imperiului Roman până în anul 1582, când Papa Grigore al III-lea a hotarat o noua reforma a calendarului, cu ajutorul astronomului italian Lilius, rezultand Calendarul Gregorian, in stilul nou, cand au ”disparut” 10 zile pentru a se regla diferenta intre timpul masurat prin calendar si timpul astronomic. Astfel, data de 4 octombrie 1582 a fost urmata de 15 octombrie 1582. Noul calendar a fost în scurtă vreme adoptat de majoritatea ţărilor catolice. Ţările protestante l-au adoptat ceva mai târziu, iar ţările din Europa Răsăriteană l-au adoptat mult mai târziu, unele la începutul secolului al XX-lea.

· 1146: Bernard de Clairvaux predică la Vézelay, îndemnând principii crestini la o a doua Cruciadă impotriva musulmanilor. Regele Frantei, Ludovic al VII- lea este prezent, și se alătură Cruciadei. Bernard de Clairvaux (cunoscut și ca Sfântul Bernard), conte de Châtillon a fost un calugar francez ( n.1091- d. 21 august 1153) , care a intemeiat in anul 1115 celebra mănăstire cisticerciana Clairvaux, în Burgundia, pe care o va conduce timp de aproape patru decenii (1115 – 1153). În calitate de abate de Clairvaux, Bernard a întemeiat șaizeci și opt de mănăstiri-fiice sau filiale (dependente de spiritualitatea abației-mamă), răspândite pe întreg cuprinsul Europei. Tot el a făcut să fie oficial recunoscut, în 1128, Ordinul Templierilor, organizație al cărei inspirator a fost. Bernard de Clairvaux a avut o contribuție decisivă în aplanarea crizei provocată de Schisma papală din anul 1130, prin alegerea simultană pe scaunul pontifical a pretendenților Anaclet al II-lea (1130 – 1138) și Inocențiu al II-lea (1130 – 1143), sprijinindu-l pe Inocențiu. În 1140, a obținut de la Conciliul din Sens condamnarea lui Abelard, care îl neliniștea cu îndrăzneala vederilor sale, iar în 1145, a avut satisfacția să-l vadă pe unul din fiii săi spirituali ajuns papă sub numele de Eugeniu III. În 1151, cu doi ani înainte de moartea sa, numarul abatiilor cisticerciene ajunsese la 500. Bernard a murit în 1153 la șaizeci și trei de ani. La 18 ianuarie 1174 a fost canonizat de papa Alexandru al III- lea. Papa Pius al VIII- lea l-a declarat în 1830 Doctor al Bisericii. Catolicii il sărbătoresc la 20 august.

· 1437: A izbucnit răscoala țărănească de la Bobâlna. Răscoala a izbucnit în nordul Transilvaniei, dar s-a răspândit cu repeziciune spre comitatele Sătmar și Szabolcs. În iunie, pe dealul Bobâlna s-a adunat o oaste de țărani, și au construit o tabără. Au cerut înființarea și recunoașterea unei stări proprii, care să se numească Universitas Hungarorum et Valachorum (Starea ungurilor și a românilor). Ei erau conduși de un nobil sărac, Antal Nagy de Buda, și de cinci căpitani (trei țărani unguri, un țăran român (pe nume Ioan Oláh din Vireag) și un “bürger” (burghez) din Cluj). A fost cea mai importantă răscoală din Regatul Ungariei înainte de marele război țărănesc din 1514 condus de Gheorghe Doja.

· 1476: Papa Sixtus IV i-a scris lui Stefan cel Mare, laudandu-i vitejia care “a adus atata stralucire numelui tau, ca esti in gura tuturor si laudat cu deosebire de toti in unire de simtiri”.

· 1492: Decretul din Alhambra. Regii catolici ai Castiliei si Leonului, Isabella si Ferdinand emit un decret privind expulzarea evreilor din Grenada, eliberata cu trei luni in urma de musulmani. Se urmarea crestinarea totala a Spaniei medievale. Patru luni mai tarziu, toti evreii din Spania au fost expulzati in totalitate din aceasta tara.

· 1821: In timpul revoluţiei pandurilor din Muntenia, Tudor Vladimirescu ocupa mănăstirea Cotroceni, iar in zilele următoare ocupă şi instalează garnizoane de panduri la mănăstirile Mihai Vodă, Antim şi la Mitropolie (6-16 aprilie 1821).

· 1854: Semnarea tratatului de la Kanagawa de către SUA și Japonia, care a semnificat sfîrșitul izolării pe care o impuseseră Japoniei shogunii Tokugawa la începutul sec. XVII.

· 1857: Se înfiinţează la Bucureşti, in Muntenia, un Comitet Central al Unirii, care îşi fixează un program politic asemănător cu cel din Moldova.

· 1871: România a concesionat pe timp de 45 de ani, unei societăți belgiene, dreptul de construire și exploatare în Bucuresti a tramvaielor cu cai, denumite pe atunci “drumurile de fier americane”.

· 1876: România: Căderea guvernului conservator Lascăr Catargiu. Cele două cauze au fost : problemele legate de insolvabilitatea concesiunii Strousberg, care tărăgăna, și incapacitatea de a adopta o poziție clară în problema orientală (care se deschisese odată cu răscoalele antiotomane ale Bosniei și Herțegovinei).

· 1877: Guvernul României decide mobilizarea generală. Intra sub arme aproximativ 100 000 de oameni. Trupele române ocupă poziţii de apărare pe Dunăre. Este practic inceputul Razboiului de Independenta.

· 1885: Marea Britanie si-a impus protectoratul asupra Bechualandului, dependenta care se va incheia cu proclamarea independentei in 1966, sub numele de Botswana.

· 1889: A fost inaugurat Turnul Eiffel (Tour Eiffel), devenit simbol al capitalei Frantei – Paris, construit din 10.000 de tone de otel intre anii 1887-1889 de inginerul francez Gustav Eiffel (1832-1923). La inaugurare au participat premierul Frantei de atunci , Pierre Tirad, numerosi demnitari, dar si cei 200 de muncitori care au lucrat la ridicarea turnului, care la acea vreme era cea mai inalta constructie din lume. Turnul Eiffel a fost construit in 1889, in onoarea centenarului Revolutiei franceze si ca un insemn al Expozitiei Internationale de la Paris – care urma sa fie gazduita de Franta. Guvernul Frantei a organizat un concurs de proiecte, peste 100 fiind trimise Comitetul Centenarului. Proiectul castigator a fost declarat cel al inginerului Gustav Eiffel, cunoscut pentru structurile metalice indraznete. De altfel, si ideea cu care s-a inscris in competitia presupunea construirea unui turn din metal inalt de 300 de metri, cum nu mai era nicaieri in lume. Pentru ca lifturile nu erau instalate la data inaugurarii, Gustave Eiffel a urcat scarile turnului impreuna cu cativa colegi si a ridicat steagul francez in varful structurii. La inceputul lui mai, s-a deschis Expozitia Internationala de la Paris, turnul avand rolul de poarta de intrare in imensul targ. Constructia turnului a inceput la 22 ianuarie 1887 si a fost terminata pe 31 martie 1889. Costul lucrarii a fost de 6,5 milioane de franci, o suma considerabila pentru acele vremuri. Eforturile constructorilor si cele financiare au meritat insa, pentru ca Parisul s-a ales cu o capodopera arhitecturala, dupa cum apreciaza specialistii. Turnul are 300 m inaltime, excluzand antena din varf, ce mai adauga 24 de metri, si o greutate de peste 10.000 de tone. Cand a fost construit, era cea mai mare cladire din lume, record pe care pana la finalizarea cladirii Chrysler din New York, in anul 1930. Primul etaj are o platforma larga, unde se afla celebrul restaurant “Jules Verne”, un mic muzeu al Turnului Eiffel, precum si o sala de cinema in care ruleaza filme documentare ce prezinta istoria turnului. Al doilea etaj are numeroase balcoane de unde Parisul poate fi fotografiat din toate unghiurile posibile, iar pentru o cat mai buna observatie sunt amplasate lunete de jur imprejurul turnului. Al treilea etaj gazduieste biroul avut de Gustave Eiffel, unde se afla copii din ceara ale constructorului turnului, fiicei sale, Claire, precum si a celebrului inventator american Thomas Edison.

· 1893: Are loc Congresul de constituire al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din Romania. Din conducere făceau parte Ioan Nădejde, Vasile G. Morțun, Constantin Dobrogeanu Gherea, Ion C.Frimu, Cristian Rakovski Dimitrie Marinescu, Gheorghe Cristescu si Ilie Moscovici. Programul adoptat, inspirat din scrierile lui Gherea și de programul de la Erfurt al social-democraților germani, definea rolul PSDMR ca reprezentant al proletariatului român. Principalele direcții de acțiune ale partidului erau instituirea votului universal, adoptarea unei legislații a muncii și reforma radicală a sistemului agrar în favoarea țărănimii, organizarea învățămîntului gratuit obligatoriu, garantarea dreptului la întrunire, instituirea impozitului progresiv pe venit, descentralizarea și autonomia comunală. Partidul a adoptat o poziție moderată, în sensul acceptării cadrului constituțional existent, sub influența tripletei aflată la conducerea efectivă: Gherea – Nădejde – Mortun. În 1899 partidul s-a destrămat, iar cluburile muncitorești au fost desființate cu excepția clubului de la București, în cadrul căruia au continuat să activeze personalități ca I. C. Frimu, C. Z. Buzdugan și Cristian Racovski. La 31 ianuarie 1910 a fost înființat Partidul Social Democrat Român (PSDR), condus de I.C. Frimu, Mihai Gh. Bujor, Cristian Rakovski, Dimitrie Marinescu și Constantin Vasilescu.

· 1897: În România se formează guvernul liberal prezidat de Dimitrie A. Sturdza, în care ministrul reformator Spiru Haret ocupă portofoliul Instrucţiunii Publice.

· 1899: Este adoptata legea privind invatamantul profesional in România.

· 1900 - Prima reclamă la automobile apare într-o revista de interes general. Saturday Evening Post a fost vehiculul media care a afişat primul material publicitar, care avea sloganul "Automobiles That Give Satisfaction" şi care promova un autovehicul produs de The W.E. Roach Company din Philadelphia, Pennsylvania.

· 1907: In România se finalizează reprimarea Răscoalei ţărăneşti. Intervenţia armată s-a soldat cu numerosi morţi şi raniti, precum si cu cateva mii de arestaţi.

· 1917: SUA intra in posesia Insulelor Virgine din Marea Caraibelor, dupa ce au achitat in ianuarie Danemarcei suma de 25 de milioane dolari, pentru a preveni transformarea lor intr-o baza de submarine a Germaniei.

· 1917: A intrat în vigoare pentru prima dată ora de vară în SUA.

· 1917: Guvernul României contractează de la Banca Angliei un împrumut de 40 000 000 de lire sterline(circa 1 000 000 000 de lei), în condiţii extrem de grele.

· 1919: Reapare la Bucureşti, România, săptămînalul Universul literar sub conducerea lui Perpessicius şi Camil Petrescu. Universul literar va fi publicat pînă în mai 1931.

· 1931: Un cutremur a distrus Managua, Nicaragua; au murit 2.000 de oameni.

· 1932 - Ford prezintă primul său motor V8 din istorie şi unul dintre primele propulsoare cu această arhitectură produse în masă pentru publicul larg. Denumit Flathead, acest motor reprezenta un salt mare tehnologic pentru Ford, americanii folosind până atunci doar motoare cu 4 sau 6 cilindri în linie. Acest concept de motor a fost la bază chiar construit prin alipirea a două motoare 4 în linie pe aceeaşi arbore cotit, după care designul a evoluat. Inventatorul V8-ului este considerat Leon Levavasseur, un francez care a montat acest propulsor pe un avion. Aeronautica a fost segmentul în care aceste motoare au fost folosite prepronderent, Renault şi Darracq au implementat pe câteva automobile V8-ul. Cadillac a fost producătorul care a introdus V8-ul în premieră în producţia de masă un motor V8 de 5.5 litri, dar era destinat doar celor foarte bogaţi, datorită preţului mare. Motorul original Ford apărut în 1932 avea cilindreea de 3,6 litri şi producea 65 CP. În 1933 inginerii Ford au crescut însă compresia de la 5.5:1 la 6.33:1 reuşind să ridice puterea la 75 CP. Primul model pe care s-a introdus această motorizare a fost Ford Model B, automobil care a rămas în istorie şi sub denumirea Ford V8 după propulsorul pe care îl avea sub capotă sau Model 18. Acest model a fost prima maşină adresată publicului larg care avea un motor V8, reprezent/nd o bornă importantă în industria automobilistică. Publicul a îmbrăţişat repede această motorizare renunţând la versiunea cu motor 4L. Astăzi tocmai pentru încărcătura istorică pe care o poarte automobilul Ford Model B V8 este unul dintre cele mai râvnite modele de colecţie, costând peste 60.000 de dolari.

· 1938: Regele Carol II a dizolvat partidele politice, prin exercitarea puterilor exceptionale ce-i fusesera acordate de Constitutia adoptata la 10 februarie si a infiintat Consiliul de Coroana, organ de stat permanent cu caracter consultativ, alcătuit din Consilieri regali, numiţi de monarh cu rang de miniştri de stat. Carol al II-lea al României (n. 15 octombrie 1893 – d. 4 aprilie 1953) a fost regele României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940. Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, principesa Maria, dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României.

· 1942: Al Doilea Război Mondial: Forțele japoneze invadeaza insulele Christmas din Oceanul Pacific, aflate in posesiune britanica.

· 1945: Al Doilea Război Mondial: un pilot german dezertor predă un Messerschmitt Me 262A-1, primul avion din lume supersonic operațional care a căzut în mâinile Aliaților.

· 1959: Al 14-lea Dalai Lama, Tenzin Gyatso, a ajuns la granița cu India, unde i s-a oferit azil politic

· 1964 - Cinci melodii ale grupului Beatles ocupă primele cinci locuri dintr-un top american.

· 1966: Lansarea navei spațiale sovietice fără echipaj uman, Luna 10, primul vehicul spațial care a intrat pe orbita Lunii.

· 1967: Jimi Hendrix și-a ars chitara la London's Astoria Theatre. A fost spitalizat pentru că și-a ars mâinile.

· 1970: Explorer 1 a reintrat în atmosfera Pământului (după 12 ani pe orbită).

· 1979: Ultimul soldat britanic paraseste Insulele malteze. Fosta colonie Malta declară aceasta zi, “Ziua Libertatii”.

· 1991 - Tratatul de la Varşovia îsi încetează oficial existenţa.

· 1994: William H. Kimbel, Donald C. Johanson si Yoel Rak au raportat gasirea primului craniu complet al unui Australopithecus afarensis la Hadar, Etiopia, in un articol din revista Nature.

· 1995: Zborul 371 al TAROM, s-a prăbușit lângă localitatea Balotești, la scurt timp după decolarea de pe Aeroportul Internațional Henri Coandă. A fost cea mai mare catastrofă din istoria aviaţiei româneşti. Avionul Airbus A 310 decolase în jurul orei 9.00, de pe aeroportul București Otopeni, cu destinația Bruxelles. Toți pasagerii (trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români și 32 de belgieni, printre care un copil de șase ani și un altul de patru luni), precum și toți membrii echipajului, și-au pierdut viața. Cauze oficiale: defecțiune la motoare (tracțiunea asimetrică a motoarelor), posibila incapacitate (medicală) a pilotului comandant survenită în timpul zborului și comenzile insuficiente efectuate de către copilot în condițiile apariției primilor doi factori. Piloti in acea zi erau comandant Liviu Batanoiu (48 de ani) si copilot Ionel Stoi (51 de ani). Corespondența oficială cu organismele de investigare a accidentelor aviatice din Franța și Belgia (atașată la finalul raportului oficial), indică drept cauză unică pierderea controlului datorata lipsei acțiunilor adecvate din partea pilotului. Aceeași opinie o are un pilot instructor al American Airlines in timpul unei prezentari de siguranță. Există opinii conform cărora accidentul a fost provocat intenționat și aceasta pentru că la bord se aflau persoane care dețineau documente referitoare la Revoluția română din 1989 și care urmau să ajungă peste hotare.
Alte păreri susțin că este vorba de un act de răzbunare din partea unor cercuri mafiote. https://youtu.be/V4lsAzZn984.

· 1996: Circa cinci mii de catolici din cadrul Arhidiocezei Bucureşti, au participat la o amplă procesiune religioasă care a reluat o tradiţie catolică întreruptă, în 1948, de regimul comunist.

· 1999 - ONU impune un embargo asupra livrărilor de arme către Belgrad, în războiul din Iugoslavia.

Nașteri

· 250: S-a nascut împăratul roman Gaius Flavius Valerius Constantius (d. 25 iulie 306), cunoscut și sub numele Constanțiu I sau Constantius Chlorus, tatal imparatului Constantin cel Mare. Constantius I fost împărat al Imperiului Roman de Apus din anul 305 pana la moartea sa.

· 1359: Filipa de Lancaster, soția regelui Ioan I al Portugaliei (d. 1415)

· 1499: S-a nascut Papa Pius al IV-lea (Giovanni Angelo Medici, d. 9 decembrie 1565). A fost papa de la 25 decembrie 1559 pana la moartea sa, în 1565. A prezidat ultima ședință a Conciliului de la Trent l care a emis condamn at erezia protestanta in timpul Reformei.

· 1519: S-a nascut regele Henric al II-lea al Franței din dinastia Valois. A fost rege al Frantei din anul 1547 si pana la moartea sa; (d.10 iulie 1559).

· 1596: S-a nascut Rene Descartes, filosof si matematician francez, care, prin instituirea sistemului de coordonate carteziene, a pus bazele geometriei moderne. Rene Descartes este autorul vestitei teze: ”Ma indoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist.” (Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum). Indoiala sa a avut insa o semnificatie progresista, ideea provenind din lupta filisofului cu dogmatismul scolastic. In ”Meditatii metafizice” (1641), opera sa fundamentala, isi prezinta in mod clar ideea si arata ca gandirea reprezinta prima noastra certitudine, pentru ca nu ne putem indoi de faptul ca ne indoim. Descartes a dedus de aici existenta omului (Dubito ergo cogito), apoi pe ce a lui Dumnezeu (aparuta din notiunea de infinit din noi) si, in cele din urma, a existentei lumii materiale (pornind de la sentimentul afectiunilor corpului nostru), din care a rezultat doctrina sa rationalista, intemeiata pe gandire. Pentru el, criteriul adevarului se afla in ratiunea insasi, in evidenta notiunilor noastre. La baza metodei sale de cunoastere, el a pus deductia, care trebuie sa porneasca de la adevaruri clare si distincte, cunoscute nemijlocit de ratiune. Descartes a recunoscut totusi si valoarea cunoasterii experimentale.Descartes a adus o contributie insemnata la dezvoltarea matematicii, fizicii, biologiei si a altor stiinte. A pus bazele geometriei analitice prin initierea metodei sistemelor de coordonate, numite ulterior carteziene, facand posibila aplicarea algebrei si analizei la studiul geometriei, ceea ce a constituit o adevarata revolutie in matematica. Si-a expus conceptia despre lume in ”Principiile filosofiei” (1644), iar morala sa este prezenta in lucrarea ”Discurs asupra metodei” (1637), dar si in ”Tratat al pasiunilor sufletului” (1649), in care concluzioneaza: ”Este suficient sa judeci bine spre a proceda bine.” A decedat la 11 februarie 1650

· 1621: Andrew Marvell, poet englez (d. 1678)

· 1675: Papa Benedict al XIV-lea (d. 1758)

· 1685: S-a nascut Johann Sebastian Bach (d. 28 iulie 1750), compozitor german și organist din perioada barocă, considerat în mod unanim ca unul dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Operele sale sunt apreciate pentru profunzimea intelectuală, stăpânirea mijloacelor tehnice și expresive și pentru frumusețea lor artistică.

· 1723: Frederick al V-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (d. 1766)

· 1732: S-a nascut compozitorul austriac Joseph Haydn; (d. Viena, 31 mai 1809). Franz Joseph Haydn (31 March 1732 – 31 May 1809), compozitor german. Alături de Wolfgang Amadeus Mozart, si Ludwig van Beethoven, face parte din rândul marilor personalități muzicale ale epocii clasice vieneze. A fost unul din cei mai influenți maeștri ai tradiției muzicale din Europa apuseană.

· 1809: S-a nascut scriitorul rus Nikolai Vasilievici Gogol ; (d. 1852). Nikolai Vasilievici Gogol (S.V. 31 martie 1809 – S.V. 4 martie 1852) a fost un prozator și dramaturg rus, născut în Ucraina.

· 1836: Adolf Ágai, scriitor, jurnalist, redactor maghiar de origine evreiască și poloneză (d. 1916)

· 1841: La Holod, in Transilvania (Bihor), se naşte Iosif Vulcan, publicist şi scriitor român, membru al Academiei Române; (d.8 septembrie 1907). Fondatorul revistei Familia a scris poezii (”Lira mea”, 1882), piese de teatru (”Ştefan Vodă cel Tînăr”, ”Gărgăunii Dragostei”, ”Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică (”Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane şi traduceri. La sfatul tatălui său, se înscrie la facultatea de drept a Universităţii din Budapesta. Cariera de avocat nu-l satisface însă,fiind atras de a literatura. Primele încercări sunt publicate în Federaţiunea, patronată de Alexandru Roman. În luna iunie a anului 1865, Iosif Vulcan pune temeliile unei reviste, cu numele Familia, a cărei program era de a răspândi cultura română în Transilvania. În februarie 1866, Iosif Vulcan primeşte la sediul redacţiei, de la un privatist de la Gimanziul din Cernăuţi, o scrisoare însoţită de o poezie, ”De-aş avea”, semnată de Mihail Eminovici. Redactorul Familiei este încântat de poezia primită, permiţându-şi însă o modificare, anume, romanizarea numelui tânărului poet, transformându-l din Eminovici în Eminescu. Din acest motiv Iosif Vulcan este considerat „naşul literar” al celui mai important poet român. Fondatorul revistei Familia a scris poezii (”Lira mea”, 1882), piese de teatru (”Ştefan Vodă cel Tânăr”, ”Gărgăunii Dragostei”, ”Mireasă pentru Mireasă”), o importantă lucrare istorică (”Panteonul Roman”, 1869), nuvele, romane şi traduceri. La data de 8 septembrie 1907, marele publicist se stinge din viaţă şi este înmormântat la cimitirul Olosig din Oradea. În anul 1965, cu prilejul organizării festivităţilor de aniversare a unui veac de la apariţia revistei Familia, în Oradea a fost inaugurat Muzeul memorial ”Iosif Vulcan”. Este situat în centrul oraşului, strada cu acelaşi nume, foarte aproape de malul Crişului Repede, de care îl desparte doar un mic parc, în care se află şi statuia marelui cărturar român.

· 1872: Serghei Diaghilev, impresar rus de balet (d. 1929)

· 1891: S-a nascut Ion Pillat, poet și traducător român, laureat al Premiului Național pentru literatură; (d. 1945). Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului. Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la „index”, evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

· 1882: Kornei Ciukovski, poet rus

· 1890: William Lawrence Bragg, fizician australian, laureat al Premiului Nobel (d.1971)

· 1896 - S-a născut actriţa Marieta Rareş (m.04.02.1993).

· 1905: S-a născut la Braila, logicianul român de origine greaca, Anton Dumitriu; (d. 8 ianuarie 1992). A fost student al Facultății de Științe a Universității din București avându-i drept profesori pe: Gheorghe Țițeica, Dimitrie Pompeiu, Traian Lalescu, Octav Onicescu iar în 1929 obține licența în Matematici. Între 1929 și 1933 este profesor de matematică la o școală din Brăila apoi între 1933 și 1938 profesor la Liceul „Mihai Eminescu” din București. În 1934, devine asistent la cursul de geometrie descriptivă de la Școala Politehnică din București. Studiază cursuri de filosofie și în 1938 își susține doctoratul în filosofie cu teza Bazele filosofice ale științei în fața unei comisii al cărei președinte a fost Constantin Rădulescu-Motru iar referent Petre P. Negulescu. În același an devine asistent la cursul de Logică de la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, parcurgând succesiv funcțiile de conferențiar și profesor titular al catedrei de Logică. Timp de cinci ani (1942-1947) este directorul publicației universitare „Caiete de Filosofie” iar între 1944-1946 este directorul săptămânalului „Democrația”. A publicat atât în reviste românești (Revista de Filosofie, Revista Fundațiilor Regale, etc.) cât și străine (The Journal of History of Philosophy, Scientia, Notre Dame Journal of Formal Logic, Il Contributo, etc.). Între 1946-1948 este deputat în Parlament dar în 1948 este înlăturat de la Universitate împreună cu alți profesori printre care C. Rădulescu Motru, I. Cartojan. A fost numit administrator al celei mai mari societăți petrolifere cu capital românesc, Creditul Minier. Ca director al „Societății Creditul Minier”, filosoful A. Dumitriu s-a dedat la escrocherii cu atâta dezinvoltură, încât în ciuda relațiilor politice personale, în ciuda mijloacelor de corupție la care recursese, n-a putut împiedica arestarea, deschiderea acțiunii publice, ale cărei dezbateri au fost senzaționale, și condamnarea la mulți ani de pușcărie. A fost arestat în 1948, iar în 1949 a fost condamnat la 11 ani de închisoare pentru „gestiune frauduloasă” la Creditul Minier. A fost eliberat în 1954. Toată viața, el a lăsat să se înțeleagă că a fost detinut politic și nu deținut de drept comun. În 1964 a fost numit cercetător la Centrul de logică al Academiei iar mai târziu șeful sectorului de cercetări privind logica clasică din cadrul Centrului. A fost membru al Academiei Mediteranea del Dialogo din Roma, al Academiei Marchese din Ancona și al Centrului superior de Logică și știință comparată, a fost profesor onorific la Facultatea liberă de filosofie comparată din Paris și la Institutul superior de științe umane din Urbino.

· 1906: Sin-Itiro Tomonaga, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel (d. 1979)

· 1914: Octavio Paz, poet și publicist mexican, laureat al Premiului Nobel (d. 1998)

· 1915: S-a născut Gheorghe Pavelescu, etnolog și folclorist român, doctor în filosofia culturii, în sociologie rurală și în etnologie; (d. 2008). A fost elev al lui Lucian Blaga, al lui Dimitrie Gusti și al lui Romulus Vuia, Gheorghe Pavelescu a fost profesor universitar la Cluj și la Sibiu și Doctor Honoris Causa al universităților din Cluj, Sibiu și Alba Iulia. A primit Ordinul Național Pentru Merit (2000), titlul de Doctor Honoris Causa al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu și al Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia
Este cetățean de Onoare al municipiilor Cluj, Sibiu și Sebes. Anual se organizează la Alba Iulia Colocviile de Etnografie și Folclor, care îi poartă numele

· 1926: John Fowles, scriitor englez (d. 2005)

· 1929: Arnold Hauser, scriitor german din România (d. 1988)

· 1933: S-a născut la Ploieşti, judeţul Prahova, Nichita Hristea Stănescu (nume literar Nichita Stănescu), (d.1983), poet al generaţiei ’60 şi academician postmortem. Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București), poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. A debutat in 1957, in luna martie, simultan în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii. Considerat atît de critica literară cît şi de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuşi o denumea“Dumnezeiesc de frumoasă”, Nichita Stănescu aparţine temporal, structural şi formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960-1970. Ca orice mare scriitor, însă, Nichita Stănescu nu se aseamănă decît cu el însuşi, fiind considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu şi Eugen Simion, un poet de o amplitudine, profunzime şi intensitate remarcabile, făcînd parte din categoria foarte rară a inventatorilor lingvistici şi poetici. Dintre volumele publicate de poet citam:Sensul iubirii(1960); O viziune a sentimentelor( 1964);Dreptul la timp,(1965); Starea poeziei (1975);Epica Magna,(1978);Strigarea numelui(1983).

· 1934 - S-a născut Shirley Jones, actriţă şi cântăreaţă americană.

· 1934 - S-a născut John D. Loudermilk, compozitor şi cântăreţ american.

· 1934: Carlo Rubbia, fizician italian, laureat al Premiului Nobel

· 1935 - S-a născut actorul american Richard Chamberlain.

· 1935: Gábor Adriányi, scriitor și istoric maghiar

· 1937 - S-a născut Herb Alpert, trompetist, compozitor, cântăreţ, producător şi propietar de casă de discuri american.

· 1937 - S-a născut Mouth (Willem Duyn), cântăreţ olandez (Speedway, Mouth & McNeal).

· 1938: Gheorghe Mocanu, pictor român (d. 1993)

· 1943: Christopher Walken, actor american

· 1944 - S-a născut Rod Allen, chitarist britanic (Fortunes).

· 1944 - S-a născut Mick Ralphs, chitarist, pianist şi compozitor britanic (Mott The Hoople, Bad Company).

· 1946 - S-a născut Allan Nichol, chitarist american (Turtles).

· 1947 - S-a născut Al Goodman, vocalist şi compozitor american (Moments).

· 1948 - S-a născut Thijs Van Leer, clăpar, flautist şi compozitor olandez (Focus).

· 1948 - S-a născut Adrian Enescu, compozitor şi instrumentist.

· 1949: S-a născut la Bucuresti, actrița română de teatru și film,Tamara Crețulescu. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1971, fiind șefă de promoție, cu diplomă de merit. După facultate a fost repartizată la Teatrul National din Bucuresti, unde a făcut mai multe roluri memorabile. În 1977 a primit Premiul de creație T.N.B. pentru rolul Elise din piesa „Acord” de Paul Everac. A interpretat roluri memorabile in filmele Ciprian Porumbescu (1973) – Berta Gorgon, fiica pastorului, Logodnicii din America (2007), Din prea multă dragoste (românesc, 1986),
Ora zero (românesc, 1979). A fost profesor asociat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică după Revoluție. A jucat în primul serial de televiziune produs de HBO în România, În derivă, cu o durată totală de aproximativ 4 ore, alături de actorul Marcel Iures și alți tineri actori îndrăgiți.

· 1950 - S-a născut Richard Hughes, baterist american (Winter Brothers).

· 1958 - S-a născut Pat McGlynn, chitarist britanic (Bay City Rollers).

· 1958 - S-a născut ziaristul Bogdan Ficeac.

· 1959 - S-a născut Angus Young, chitarist şi compozitor australian (AC/DC).

· 1959: Cristina Felea, traducătoare româncă

· 1961 - S-a născut Adrian Pleşca "Artanu", vocalist român (Timpuri Noi, Partizan).

· 1971 - S-a născut actorul britanic Ewan McGregor.

· 1973: Cătălin Țăranu, jucător de go român

· 1982: Bogdan Popoiag, compozitor roman

Decese

· 1547: A murit Regele Francisc I al Franței; (n. 1494).A ramas pe tronul Frantei din 1515 până la moartea sa.

· 1685: Moare în captivitate la Lvov, domnitorul Moldovei Gheorghe Duca, după ce fusese capturat pe cand se întorcea cu oastea de la batalia sub zidurile Vienei. Gheorghe Duca era un grec originar din Rumelia, venit în Moldova de mic, împreună cu părinţii săi. În timpul domniei lui Vasile Lupu îl întîlnim printre slujitorii de la curtea domnească. O căsătorie reuşită cu o fată din familia Buhuş, îi asigură ulterior dregătoria de mare vistiernic în timpul domniei lui Dabija Vodă. După moartea acestuia, Dabijoaia reuşeşte prin vechile sale cunoştinţe greceşti din Constantinopol, să obţină firmanul domniei Moldovei pentru Gheorghe Duca, ginerele ei. Turcii l-au numit, în 1681, hatman al Ucrainei, avînd curțile peste Nistru, la Nemirov, pe Bug, și la Țigănauca, în fața Sorocii. Începînd cu această perioadă Gheorghe Duca se intitulează “domn al Ţării Moldovei şi al Ţării Ucrainei”. Stăpînirea lui Gheorghe Duca în această regiune a durat pînă la sfîrşitul anului 1683, perioada în care aici s-au strămutat multe familii de moldoveni care au întemeiat sate si au reconstruit oraşele distruse în timpul ostilităților ruso-turce. Înfrîngerea turcilor la Viena din vara anului 1683, a avut urmări directe atît asupra stăpînirii lui Gheorghe Duca a teritoriilor dintre Nistru şi Nipru cît şi asupra sorţii domnului. Reprezentantul acestuia pe pămînturile de la răsărit de Nistru, Ene Drăghinici, a fost alungat de cazacii conduşi de hatmanul Kuniţki, care l-au întronat pe scaunul Moldovei pe Stefan Petriceicu. Gheorghe Duca, care participase alături de turci la asediul Vienei este capturat de polonez si dus în Polonia (la Lvov), unde moare la 31 martie 1684. A ctitorit biserica Cetățuia, în a cărei plan se regăsește structura și elevația bisericii Trei Ierarhi din Iași.

· 1727: A murit Isaac Newton, matematician, fizician englez; (n. 4 ianuarie 1643). Isaac Newton (n. 4 ianuarie 1643 / S.V. 25 decembrie 1642, Woolsthorpe-by-Colsterworth, Lincolnshire, Anglia – d. 31 martie 1727 / S.V. 20 martie 1727, Kensington, Middlesex, Anglia), renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, președinte al Royal Society.

· 1837: John Constable, pictor englez (n. 1776)

· 1855: A decedat Charlotte Bronte (n. 21 aprilie 1816), una din surorile Bronte, cunoscuta autoare a romanului ”Jane Eyre”.

· 1880: Henryk Wieniawski, compozitor polonez (n. 1835)

· 1885: Franz Abt, compozitor și dirijor german (n. 1819)

· 1914: Christian Morgenstern, poet, scriitor și traducător german (n. 1871)

· 1917: A decedat Emil von Behring, medic german laureat al primului Premiul Nobel pentru medicina in 1901. Premiul i-a fost acordat in urma descoperirii serului pentru tratarea difteriei.

· 1939: A murit Ion Teodorescu-Sion, pictor si desenator român; (n. 2 ianuarie 1882, Ianca, jud.Braila). A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București , iar între anii 1904 – 1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței, pictorul i-a avut ca dascăli pe Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson. A luat parte la luptele din timpul Primului Război Mondial și a fost unul din artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației „Arta Română” din Iași. A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României. Ion Theodorescu–Sion a făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. În acest timp, a publicat și desene satirice în revistele „Furnica”, „Zavera” și „Nea Ghiță”. În anul 1923, pictorul a fost decorat cu Ordinul „Coroana României” cu grad de Ofițer, primind și medalia „Bene Merenti”. În același an, pictorul a venit pe litoralul Mării Negre, unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu. În perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion a avut atribuțiuni de inspector al Ministerului Artelor, în direcțiunea Artelor, condusă de Ion Minulescu. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici.

· 1939 - A murit pictorul Bob Bulgaru (n.02.05.1907).

· 1945: Anne Frank, al cărei jurnal faimos a fost publicat după al doilea război mondial (n. 1929)

· 1948 - A murit Egon Erwin Kisch, scriitor şi ziarist ceh (n.29.04.1885).

· 1949 - A murit chimistul german Friedrich Bergius. A descoperit procedeul de lichefiere a cărbunelui. Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1931 (n.11.11.1884).

· 1965 - A murit Ticu Archip, prozatoare şi autoare dramatică (n.04.01.1891).

· 1971: Marius Bunescu, pictor român (n. 1881)

· 1980: A decedat Jesse Owens (n.12.09.1913), atlet american de culoare, cvadruplu campion olimpic de alergari in editia desfasurata la Berlin in 1936, in epoca nazista. In 1976 el a fost distins cu Medalia Prezidentiala a Libertatii de către preşedintele Gerald Ford, iar la data de 28 martie 1990,a fost decorat post-mortem cu Medalia de Aur a Congresului, de către preşedintele George W. Bush

· 1983 - A murit Florentin Delmar, compozitor, pianist şi dirijor (n.08.04.1917).

· 1993: Actorul Brandon Lee, fiul celebrului actor si maestru de arte martiale Bruce Lee, a fost impuscat mortal accidental, in timpul turnarii filmului ”Crow”.

· 1995: Este asasinata cantareata Selena (Selena Quintanilla-Pérez); (n.16 aprilie 1971), supranumită « Regina muzicii tejano ». Cantareata, compozitoare si textiera de origine mexicano-americana, provenita dintr-o familie de imigranți mexicani, Selena a înregistrat primul său album la vârsta de doisprezece ani. Tânăra interpretă a fost desemnată „Cântăreața anului” la Premiile muzicale Tejano din anul 1987, iar câțiva ani mai târziu a semnat un contract de management cu renumita casă de înregistrări EMI. A fost ucisa la vârsta de douăzeci și trei de ani de Yolanda Saldívar, președinta fan-clubului său.

· 1997: A incetat din viata la varsta de 61 de ani, poetul si eseistul Gheorghe Tomozei; (n. 29 aprilie 1936). Dintre operele sale citam: Pasărea albastră (1957); Steaua polară (1960);Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984); Un poet din Tibet,poeme (1995).S-a remarcat si ca traducator( Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003).

· 2001: Clifford Shull, fizician american (n. 1915)

· 2009: A decedat Marga Barbu (Margareta-Yvonne Butuc, n.1929), actriță română de teatru și film, sotia scriitorului Eugen Barbu. S-a născut în 24 februarie 1929, la Ocna Şugatag, judeţul Maramureş, iar după ce a împlinit 14 ani, s-a mutat cu familia la Bucureşti. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1950. Distribuită începând cu 1953 pe marile ecrane, a devenit cunoscută datorită rolului hangiţei Aniţa din seria „Haiducilor” şi al Agathei Slătineanu din seria „Mărgelatu”, dar şi pentru rolul din „Domnişoara Aurica” (regia Şerban Marinescu, 1986). A mai jucat, de asemenea, în „Bietul Ioanide”, de Dan Piţa (1980), şi „Comoara din Carpaţi”, regizat de Cornel Todea (1975). Ultimul film pe care l-a realizat a fost „Lacrima cerului ” (1989). Marga Barbu a fost căsătorită de două ori, prima dată cu actorul Constantin Codrescu şi apoi cu scriitorul Eugen Barbu. A fost decorată, în 2004, cu Ordinul Naţional „Serviciul Credincios”, în grad de cavaler.

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Sfințit Mc Ipatie, episcopul Gangrei; Sf Mc Veniamin, diaconul; Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morților

· În calendarul romano-catolic: Sf. Beniamin, diacon, martir

· În calendarul greco-catolic: Sf. Ipațiu, episcop, martir († secolul al IV-lea)

· “Ziua Libertatii” în Malta

ARTE 31 Martie

MUZICĂ 31 Martie

Johann Sebastian Bach

Joseph Haydn

The Best of Haydn:

Shirley Jones, actriţă şi cântăreaţă americană

John D. Loudermilk, compozitor şi cântăreţ american

Herb Alpert, trompetist, compozitor, cântăreţ, producător şi propietar de casă de discuri american

Mouth (Willem Duyn), cântăreţ olandez (Speedway, Mouth & McNeal)

Mouth & MacNeal

Rod Allen, chitarist britanic (Fortunes)

The Fortunes:

Mick Ralphs, chitarist, pianist şi compozitor britanic (Mott The Hoople, Bad Company)

Bad Company-

Al Goodman, vocalist şi compozitor american (Moments)

Thijs Van Leer, clăpar, flautist şi compozitor olandez (Focus)

Focus:

Adrian Enescu, compozitor şi instrumentist

Adrian Enescu:

Richard Hughes, baterist american (Winter Brothers)

Winter Brothers Band:

Pat McGlynn, chitarist britanic (Bay City Rollers)

Pat McGlynn:

Angus Young, chitarist şi compozitor australian (AC/DC)

Angus Young (AC/DC) guitar solo

Adrian Pleşca "Artanu", vocalist român (Timpuri Noi, Partizan)

Henryk Wieniawski

Franz Abt

Florentin Delmar, compozitor, pianist şi dirijor

Selena (Selena Quintanilla-Pérez)

ÎNREGISTRĂRI NOI:

J.S. Bach: Matthäus Passion

Haydn: Keyboard Concertos (Cologne Chamber Orchestra & Helmut Müller-Brühl)

Best English Love Songs 2018 New Songs Playlist - Songs Perfect Falling In Love

LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA. (Parte 3 de 3).Selección de Cecil González

POEZIE 31 Martie

Ion Pillat

Biografie

Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist, editor, eseist, poettradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.

Și-a petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut. După 1945 poezia sa este trecută la "index", evident din rațiuni strict politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.

Ion Pillat s-a născut la București în casa din Calea Dorobanților 6.Tatăl său era moșier și parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea vârstei, a lui Ion C. Brătianu.Primii ani ai copilăriei i-a petrecut pe moșia bunicului, Florica, unde a învățat în particular întreaga școală primară.A urmat cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești, iar în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din București. Mama sa l-a luat cu ea la Paris, pentru a continua studiile acolo.Cu ocazia excursiei la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru prima sa poezie În catedrală.

În 1910, s-a înscris ca student la Sorbona unde a studiat în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din poezii în Convorbiri literare.În 1912, aflat în București în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori sacre.În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.A obținut în 1914 și licența în drept, apoi a revenit definitiv la București unde a publicat volumul Eternități de-o clipă.

S-a căsătorit în 1915 cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacoviași a preluat conducerea revistei Flacăra, împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul Grădina dintre ziduri.

În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile poeților români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri Pe Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, Bunicul șiBunica. În 1925 a Publicat volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeților de azi. În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un vers, influențate de haiku și tehnica poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză.

A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm pierdut. A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire. În 1944, sub titul Poezii - Ion Pillat|Poezii, a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.

La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconștiență, iar în jurul orei 22 a decedat.

Volume de versuri publicate

· Visări păgâne, 1912

· Eternități de o clipă, 1914

· Amăgiri, 1914

· Grădina între ziduri,1919

· Pe Argeș în sus, 1923

· Satul meu, 1925

· Biserica de altădată, 1926

· Întoarcere, 1928

· Limpezimi, Craiova, 1928

· Caietul verde, 1932, ediție definitivă, 1937

· Scutul Minervei, București, 1934

· Poeme într-un vers, 1936

· Țărm pierdut, 1937

· Umbra timpului, 1939

· Balcic, București, 1942

· Asfodela, București, 1943

· Antologia poeților de azi

· Florica (poezii, cu desene de Ștefan Popescu) 1926

· Împlinire 1942

Traduceri

· Eternități de-o clipă. Éternités d’un instant, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin, 1980

· Monostiches et autres poèmes, traducere în limba franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2015

Romanţă

Ti-am dat un trandafir, jucand
L-ai aruncat in mare
Si valurile mi l-au luat
In larga inserare.
S-a dus-si nimeni nu mai stie
De-un trandafir ce moare.

Ti-am dat si inima-ntr-o zi,
O zi de sarbatoare.
Razand ai prins-o, te-ai jucat
Cu ea cu nepasare.
Te-ai dus-si nimeni nu mai stie
De inima ce moare.

Steaua

Vremea

Am oprit in lunca apa curgatoare
La un scoc de moara printre verzi arini;
Am oprit pe ape lin-tremuratoare
Zilele de vara, razele de soare,
Noptile senine, stelele si luna
Pentru totdeauna
Vremea care curge n-am putut s-o tin.
Am inchis in palma pui de randunele,
Le-am simtit bataia inimii in chin;
Am oprit in brate dragostele mele…
Pasare de-o toamna, dragoste cu jele,
Le-am cules ca frunza moarta cand da bruma
Pentru totdeauna
Vremea care zboara n-am putut s-o tin.
Am pastrat in suflet ganduri, vorbe, glume,
Zambetul ce iarta, plansetul hain;
Am pastrat in minte fete fara nume
Intalnite-n cale si pierdute-n lume,
Le-am in mine una cate una
Pentru totdeauna
Vremea, vremea insa, n-am putut s-o tin.

Nichita Stănescu

Biografie

Nichita Stănescu (n. Nichita Hristea Stănescu, 31 martie 1933, Ploiești, județul Prahova — d. 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din București) a fost un poet, scriitor și eseist român, ales post-mortem membru alAcademiei Române.^[2]

Considerat atât de critica literară cât și de publicul larg drept unul dintre cei mai de seamă scriitori pe care i-a avut limba română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”^[3], Nichita Stănescu aparține temporal, structural și formal, poeziei moderniste sau neo-modernismului românesc din anii 1960 - 1970. Nichita Stănescu a fost considerat de unii critici literari, precum Alexandru Condeescu ^[4] și Eugen Simion,^[5] un poet de o amplitudine, profunzime și intensitate remarcabilă, făcând parte din categoria foarte rară a inovatorilor lingvistici și poetici.

A fost laureat al Premiului Herder.

Familia

Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, s-a născut la 19 aprilie 1908. Linia sa genealogică are la origine țărani prahoveni veniți la oraș, în Ploiești, la începutul anilor 1800. Mai apoi, foștii țărani prahoveni au devenit meșteșugari și comercianți ploieșteni, precum bunicul poetului, Hristea Stănescu, specializat în producerea și comercializarea unor țesături grele de tipul abalei.

Mama sa, Tatiana Cereaciuchin, s-a născut în ziua de 16 februarie 1910, la Voronej. Tatăl Tatianei a fost fizicianul și generalul Nikita Cereaciuchin.

Ca urmare a Revoluției din Octombrie, generalul Cereaciuchin se refugiază discret și rapid împreună cu familia sa, formată din soție și două fete, în România, inițial în Constanța și ulterior la Ploiești, unde se stabilesc.

Aici, în orașul petroliștilor dar și al lui Ion Luca Caragiale, viitorii părinți ai lui Nichita se vor întâlni și căsători la 6 decembrie 1931.

Întâiul lor născut va purta, emblematic, prenumele ambilor bunici, al generalului-fizician rus și al comerciantului român, Nichita (și) Hristea Stănescu.

Educație

În perioada 1944 - 1952 a urmat Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești, iar între 1952 - 1957 a urmat cursurileFacultății de Filologie a Universității din București.

Viața personală

În 1952, s-a căsătorit cu Magdalena Petrescu, dar cei doi se vor despărți după un an. În 1962 s-a căsătorit cu poeta și eseista Doina Ciurea, din a cărei dragoste se va plămădi tema volumului O viziune a sentimentelor. Ulterior, fiind împreună cu poeta și autoarea Gabriela Melinescu, se vor inspira reciproc în a scrie și a construi universuri abstracte. În 1982 se căsătorește cu Todorița (Dora) Tărâță.

Din spusele lui Ștefan Augustin Doinaș, în vara lui 1977, atunci când s-a împrietenit cu Nichita, acesta era deja dependent de alcool, mai precis - de vodcă.^[6] Crizele hepatice ale poetului s-au înrăutățit spre 1981, când a și fost internat la Spitalul Fundeni.^[6] Doi ani mai târziu, s-a stins din viață în noaptea de 12 spre 13 decembrie.^[6]

Activitatea literară

· 1955 - Nichita și-a adunat poeziile sale „bășcălioase” într-un volum numit Argotice — cântece la drumul mare și publicat foarte târziu, după moartea sa, în 1992, de Doina Ciurea

· 1957 - În luna martie, Nichita Stănescu debutează simultan în revistele „Tribuna” din Cluj și în „Gazeta literară” cu trei poezii.

· 1957-1958 - Este pentru scurt timp corector și apoi redactor la secția de poezie a Gazetei literare (director, Zaharia Stancu).

· 1960 - La sfârșitul anului debutează cu volumul Sensul iubirii.

· 1963 - Are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia.

· 1964 - Apare la începutul anului O viziune a sentimentelor, un volum cu care poetul primește Premiul Uniunii Scriitorilor. O cunoaște pe poeta Gabriela Melinescu, și în tensiunea relației lor poetul creează cele mai explozive poeme ale sale.^[^{judecată de valoare}^]

· 1965 - Apare în martie volumul de poezii Dreptul la timp.

· 1966 - Publică la Editura Tineretului volumul 11 elegii. Elegiile vor aparea integral însă abia în anul următor, în prima sa antologie, Alfa.

· 1967 - Trei volume ale sale sunt tipărite: Roșu vertical, antologia Alfa și volumul de poezii Oul și sfera.

· 1969 - Tipărește Necuvintele, care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare și volumul de poezii Un pământ numit România. Este numit redactor-șef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu.

· 1970-1973 - Este redactor-șef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban.

· 1970 - Publică volumul În dulcele stil clasic și a doua antologie din opera sa cu un titlu neutru, Poezii. Susține o rubrică lunară în revista „Argeș”.

· 1971 - Apar în Iugoslavia două cărți traduse: Belgradul în cinci prieteni, ediție bilingvă de poezii inedite și Nereci(Necuvintele).

· 1972 - Publică două noi volume de poezii: Belgradul în cinci prieteni și Măreția frigului. Pentru volumul de eseuriCartea de recitire obține pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

· 1973 - Scoate o antologie de poezii de dragoste Clar de inimă.

· 1974 - În martie, de ziua lui, are o revelație a morții sub forma unui îngrozitor tunel oranj.

· 1975 - Obține pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor și i se atribuie Premiul internațional „Johann Gottfried von Herder”. Tipărește cea de-a patra antologie a sa, Starea poeziei, în colecție Biblioteca pentru toți. Devine publicist comentator la „România literară”. Se mută în ultima sa locuință, din Str. Piața Amzei nr. 9.

· 1977 - La 4 martie poetul încearcă, în zadar, să-l salveze pe prietenul său Nicolae Ștefănescu, și este lovit de un zid care s-a prăbușit după cutremur. În urma șocului suferă o paralizie de scurtă durată a părții stângi a corpului care va lăsa ceva sechele și după vindecare.

Scriitorul suedez Arthur Lundkvist îl propune Academiei Suedeze pentru includerea pe lista candidaților la Premiul Nobel.

· 1978 - Publică volumul de poezii Epica Magna, care primește în același an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române

· 1979 - Lansează volumul de poezii Opere imperfecte.

Editura Narodna Kultura din Bulgaria îi publică volumul Bazorelief cu îndrăgostiți, traducător Ognean Stamboliev.

Este nominalizat de Academia Suedeză la Premiul Nobel pentru Literatură, alaturi de Max Frisch, Jorge Borges, Leopold Sedar Senghorn.Laureatul va fi poetul grec Odysseas Elytis.

· 1980 - Discul „Nichita Stănescu - o recitare”, realizat de Constantin Crișan in colaborare cu Augustin Frățilă, este pus în vânzare de Casa de discuri Electrecord. Vizitează Satu Mare, fiind acompaniat de scriitorii Gheorghe Pituț, Petre Got, Ion Iuga, Mihai Olos, George Vulturescu, Radu Ulmeanu, Alexandru Pintescu.

· 1981 - În august are prima criză hepatică. Aceste crize vor continua în toamnă și poetul se internează la spitalul Fundeni.

· 1982 - În februarie moare tatăl poetului. Volumul Noduri și semne, subintitulat Recviem pentru moartea tatălui este o selecție din tot ce a scris poetul de la ultima sa apariție editorială.

· În iulie se căsătorește cu ultima sa soție, Todorița Tărâță (Dora). Călătorește prin Macedonia și Iugoslavia, înainte să-și fractureze piciorul stâng în luna noiembrie în Vrancea, accident care-l va imobiliza în casă timp de șase luni.

· 1983 - La finele lunii ianuarie, Nichita Stănescu și Aurelian Titu Dumitrescu solicită directorului Editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu, publicarea între coperte a lucrării Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu.

· 1983 - La 31 martie, la împlinirea a 50 de ani de viață, poetului i se organizează o sărbătorire națională.

· Continuă să-i apară traduceri ale poeziilor peste hotare, în special în Iugoslavia. În timpul unei călătorii în această țară va avea o criză foarte gravă, ce necesită intervenția medicilor.

· 1985 - Apare volumul inedit Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Cartea Românească, 1985, (inițial Nichita Stănescu șiAurelian Titu Dumitrescu au publicat în întregime Antimetafizica în suplimentul literar al „Scânteii Tineretului”, în 1983).

· 1992 - Este editată Argotice — cântece la drumul mare, subintitulată „poezii”, ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de Doina Ciurea, București, Editura Românul, 1992.

· 2001 - În Bulgaria, la Editura Zaharie Stoyanov,Sofia - colectia Ars Poetika apare O viziune a sentimentelor, traducere si prefata Ognean Stamboliev. Volum premiat de Uniunea traducatorilor din Bulgaria si Soros.

· 2012 - Reprezentat cu trei poeme (maximum) în Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition (English/Romanian) - Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă (Engleză/Română) - (antolog și traducător Daniel Ioniță, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

+ Ordinea cuvintelor - 300 poeme - traducerea,prefata si tabel cronologic de Ognean Stamboliev, ed Avangardprint, Bulgaria, 2013

Premii literare

· 1964 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii " O viziune a sentimentelor".

· 1969 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de poezii " Necuvintele".

· 1972 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul de eseuri " Cartea de recitire"

· 1975 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru antologia de poezie “Starea poeziei” (selecție de autor)

· 1975 Premiul Internațional "Gottfried von Herder"

· 1978 Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul de poezii “Epica Magna”

· 1982 Premiul "Cununa de aur" a Festivalului internațional de poezie de la Struga (Macedonia iugoslavă)

Operele lui Nichita Stănescu

Volume antume publicate cronologic:

· Sensul iubirii, 1960, Editura de Stat pentru Literatură și Artă

· O viziune a sentimentelor, 1964, Editura pentru Literatură

· Dreptul la timp, 1965, Editura Tineretului

· 11 elegii, 1966, Editura Tineretului

· Roșu vertical, 1967

· Alfa, 1967, Editura Tineretului

· Oul și sfera, 1967, Editura pentru Literatură

· Laus Ptolemaei, 1968, Editura Tineretului

· Necuvintele, 1969, Editura Tineretului

· Un pământ numit România, 1969, Editura Militară

· În dulcele stil clasic, 1970, Editura Eminescu

· Poezii, 1970, Editura Albatros

· Belgradul în cinci prieteni, 1972, Editura Dacia

· Cartea de recitire, 1972, Editura Dacia

· Măreția frigului. Romanul unui sentiment, 1972, Editura Junimea

· Clar de inimă, 1973, Editura Junimea

· Starea poeziei, 1975, Editura Minerva

· Epica Magna, 1978, Editura Junimea

· Opere imperfecte, 1979, Editura Albatros

· Carte de citire, carte de iubire, 1980, Editura Facla

· Noduri și semne, 1982, Editura Cartea Românească

· Respirări, 1982, Editura Sport-Turism

· Strigarea numelui, 1983, Editura Facla

Un pământ numit România
I

Şi-a venit un nor cu coarne
peste sufletul meu, Doamne
să mă-npungă a venit
numai chiar din infinit.

Şi-a venit un os subţire
dintr-o altă-naltă fire
dat cu fluier supt de sunet
şi cu fulger fără tunet.

A venit la mine nimeni,
săruri şi piper şi chimeni,
verdele din frunza smulsă,
laptele din ţâţa scursă
şi mi-au pus la ploape-un fel
de vedere, de cercel
şi în inimă nisip
şi pe chip altfel de chip,
voind nevăzută hidră
să mi-o-ntoarcă-n sus, clepsidră.

Nemaivrând în mine sânge,
ochiului i-au dat a plânge
tot cu luna lacrimă
cu stelele patimă.

A venit la mine "Da"
care tocmai învia
şi-a venit la mine "Nu"
de însumi vărsat în tu.

Au venit să îmi propună
ca să fiu la noapte lună
şi-ntre coaste să îmi fiu
alergare de-argint viu,
de aur, de platină,
de stejar, de paltină,
de cuvânt, de necuvânt,
neştiind că sunt pământ.

II

Atârnat de ploaie ca vântul de nori
ca negrul de aripa neagră.
Bate bătrânul fâlf, bate,
zboară bătrânul pe sub pământ
printre viermi şi rădăcinile minunate
ale stejarului, ale plopului, ale gutuiului,
ale prunului, arinului,
ale nuştiucuiului.

III

Peşte, lapţii tăi de peşte,
dedesubt mereu aflat
ah, Carpaţilor, cereşte
stâncile din voi decad
mai ducând la vale o monedă
sau vreun vultur smuls impar,
decăzut prin lumea cea concretă
roaba legilor cu har.
Per Scorilo, Decebalus
pe un vechi, oho, de tot
zeu-inel ţinând dantura
cea lactee strânsă-n bot.
A băut din ţâţa mare
hrana cea otrăvitoare
cântărită în cântare,
ţepenită în cleştare
cum e musca-n chihlimbare,
cum e trupul pe picioare
şi mirosul din pahare
şi pistolul în şerpare,
cum e, "are" în "nu are" ,
nu-ştiu-ce în nu-ştiu-cum,
ieri şi mâine în acum.

IV

Duce-ţi trupurile. Un dulce dor
mă paşte-n câmpul de mohor:
Neânşeuat,
nepotcovit, neânjugat.
Duceţi trupurile. Să se lase
albul cel mai alb pe oase,
să îmi fie duhul ghimp
rupând pielea de pe timp.

Duceţi trupurile. File
spartă coasta-colivie,
inima să iasă-afară
la vedere peste ţară.
Duceţi trupurile. Fie
spartă coasta-colivie,
inima să iasă-afară
la vedere peste ţară.
Duceţi trupurile. Doamne,
să ne dezbrăcăm de haine,
cum e apa dezbrăcată
de izvorul care-o poartă
şi se-mbracă-n cel ce-o bea
însetat de setea sa
de rămâne tot neud
de la nord până la sud.

Trupurile! Nu vederea
cea căzută-n ochi ca mierea
nici auzul, nici mirosul
locuind în trup ca osul.
Duceţi trupurile. Vină
peste noi din nou lumină.

Duceţi trupurile. Bate
mulţime-n singurătate.

Scade marea. Trupurile
valuri scad în tuburile
pietrelor din cuburile
sărurilor,
malurilor.

Duceţi trupurile,
trupurile
Scade marea, cuburile
sărurilor se usucă
cu un fel de dor
de ducă.

V

De două mii, pământul, de ani
se îngraşă cu trupuri
din trupurile noastre
născând mereu copaci.

Şi timpu-şi smulge ochii
şi-i lasă ca pe-o nadă
cercând să prindă-un peşte al vederii.

Se-ntinde o blândeţe
încolăcind în sus
câte o rază-a lunii împietrită.

De două mii de ani acest pământ
din trupurile noastre face parte.

Noaptea, în lanul cel de grâu
când fluier herghelia din prundişuri
suntem de faţă eu şi tu
şi tu şi tu,
viii şi morţii laolaltă.

Un nod e-n viaţă. Restul
frânghiuei spânzură în jos.
O mie de strămoşi atârnă-aici
de fiecare suflet.

Străbunii dorm,
apele curg,
luna răsare
şi apune.
Pământ de carne eşti,
pământ de carne...
Pentru un om o, câtă lume!

Pământ atârnând înapoi cu morţii tăi,
tu care-mi începi direct din spinare,
pământ de carne de mii de ori
sărată sub şei de sare.

Pământ de carne, bun de mâncare,
pământ de oase străluminând
o, ce miros violent,
ce sfântă duhoare
de diamant au pietrele tale,
pământule de pământ!

Am să te-ngraş la rândul meu
cu mine,
lăsându-ţi doar scheletul alb
să-ţi fie verighetă-n jurul râurilor,
pământ de carne,
pământule de pământ.

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Primăvara

Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te iveşti istovitor de dulce
cu sânii bulbucaţi zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.

Te stingi încet din mine, iară
sub piept loveşte-n căldărim o minge
şi ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.

Alături de mocirlele uscate
ies pomii toţi cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?

Un orizont pierdut, cu buze roşii
sărută-n creştet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
şi mor în primăvară ofticoşii...

Gheorghe Tomozei

Biografie Gheorghe Tomozei

Gheorghe Tomozei (n. 29 aprilie 1936, Bucureşti - d. 31 martie 1997, Bucureşti) este un poet şi un eseist român contemporan.

Am fost o vreme la conducerea revistei Argeş, din Piteşti, subintitulată „revistă politică, socială, culturală”, perioadă în care revista a scos şi un fel de supliment, denumit Biblioteca Argeş în care au publicat adevărate plachete mulţi poeţi

Opere publicate
Pasărea albastră (1957);
Steaua polară (1960);
Lacul codrilor, albastru (1961);
Vârsta alintului (1963);
Fântâna culorilor (1964);
Noaptea de echinox (1964);
Poezii (1966);
Patruzeci şi şase de poezii de dragoste (1967);
Altair (1967);
Cântece de toamnă mică (1967);
Dacă treci râul Selenei (Copilăria lui Eminescu),1967;
Filigran, proze jurnalistice (1968);
Suav anapoda (1969);
Dincolo de crizanteme (1969);
Poezii de dragoste (1970);
Toamnă cu iepuri (1970);
Târgovişte. monografie lirică (1971);
Miradoniz (Copilăria si adolescenţa lui Eminescu) (1970);
Misterul clepsidrei (1971);
Atlantis (1971);
Lovas mennyorszag (Eden cu cai), trad. în lb. maghiară (1971);
Moartea unui poet (1972);
Tanit (1972);
Efigii (1972);
Maşinării romantice (1973);
Muzeul ploii, proze şi poeme în proză (1973);
La lumina zăpezii (1974);
Negru Vodă (1974);
Carul cu mere (1974);
Războiul de treizeci de ani între dulăi si motani (1974);
Gloria ierbii (1975);
Cronica lui Stavrinos (1975);
Istoria unei amfore; Ţara lui Făt-Frumos (1976);
Poema Patriei (1977);
O oră de iubire (1978);
Peregrin valah; Ierbar de nervi (1978);
Amintiri despre mine (1980);
Focul hrănit cu mere (1981);
Manuscrisele de la Marea Neagră; Ninive (1982);
Prea târziu, prea devreme. Poeme fără final (1984);
Carte de motanică, 1984;
Urmele poetului Labiş. Biografie (1985);
Plantaţia de fluturi. Însemnări (1988);
Miradoniz. Copilăria şi adolescenţa lui Eminescu (1989);
Un poet din Tibet,poeme (1995)

Traduceri
Sonete de William Shakespeare, Editura Litera, 2003, ISBN 973-8358-03-5
Sonnets ediţie bilingvă integrală a sonetelor lui William Shakespeare, Editura Pandora-M

Atlantida

Plajele memoriei cu nisipuri de ceara,
Se imbogatesc cu o ultima intruchipare a ta.
Indepartata, incetand sa doara
Ca o statuie de ceara, ori poate de nea...
Alta data la moartea unei iubiri
Inima mi se umplea de un vid racoros
Paream un tarm uitat de aripile subtiri ale ultimului albatros
Un lut amar, pradat de diamante...
Vocea se spargea in cioburi de aer
Sangele cald se retragea in plante
Si ramaneam sa sun, sa rasun
Clopot fara de vaer....
Tarziu, ca niste marinari lasi care
Se intorc pe corabia parasita bantuita de vanturi
Umbra, glasul, proprii pasi,
Reveneau peste-ale puntii sovaielnice scanduri.
Si corabia se-avanta peste mari cu panze vii
Peste apele moarte...
Adaugand o zare noua stiutelor zari,
O chemare spre mai departe....
Dincolo de dezastre, de naufragii, priveam stancile-n flacari
Printre care alba-mi corabie trecu
Si spuneam cu ochii arsi de miragii:
" Nu....nu tu ai fost marea dragoste,
Nu.........................."
Dar totul e altfel, e altfel acum.
Ma simt doborat de ciudate poveri
Gesturi, cuvinte, culori topite-n fum
Le port cu mine spre nicaieri.
Ca o piramida ce fuge-n deserturi cu criptele goale
Ca o campie chemandu-si florile moarte-n pamat
Ratacesc prin anotimpurile lumii, egale,
Fara linsite sint.
Un ocean voi fi iar tu, impietrita,
Imi vei fulgera trupul, vei ramane-n adanc
Atlantida pe care n-o zaresc,
Desi in mine-o strang....
Alunec corabie beata peste nisipuri,
Ard peste pietre , ocean de corali parasit
Transfigurat, rasar in mii de chipuri
Si esti cu mine vesnic, te strig neauzit...
Marea iubire e-n urma, ori poate undeva inainte....
"Sigur am sa te uit, imi spun"..
Varsta mea strabatu o presimtire a noptii
Vine o dimineata noua, fierbinte
"Dar daca ai fost tu?"....

Privelişte

Se uită poetul cu ochiul
la floarea de ochiu-boului
cum ar privi plodul
din vara oului.

Şi ar da el oricât
şi firele de sânge de pe gât
şi-ar da şi cămaşa subţire
a ultimei lui iubire
ar da tinereţile şi bucuriile,
iisuşi, mariile,
să poată poate pricepe
ce contur, la capătul privirii începe.
Ar da foame şi sete
de-ar putea să vadă
ce vede.

Ţara mea

Ţara mea de cremene
Cine să îţi semene?
Ţara mea şi-a stelelor,
Cuibul rândunelelor,
cu înalte ierbi,
şi cu pas de cerbi,
Ţara cu izvoare
licărind în soare,
vreau să cresc viteaz
precum vechii brazi,
şi voinic m-aş vrea
ca şi dumneata.

TEATRU/FILM 31 Martie

Cu Marieta Rareș

Biografie Marieta Rareș

Data naşterii: 31.03.1896 · Data decesului: 04.02.1993 · Ocupaţie: Actriţă ·Zodia: Berbec

Filme cu Marietta Rareș

· Femeia din Ursa Mare (1982)

· La capătul liniei (1982)

· Lumina palidă a durerii (1981) - Tudora

· Ștefan Luchian (1981) Trailer

· Cine mă strigă? (1979) - Bunica

· Revanșa (1978)

· Aus dem Leben eines Taugenichts (1973)

· Cireșarii (1972) - Bunica

· Puterea și adevărul (1971)

· Gaudeamus igitur (1965)

· Sarutul (1965)

· La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955) - mama lui Ghiţă

· In sat la noi (1951) - soţia lui Ion Lepădat

· Ecaterina Teodoroiu (1930)

· Ecaterina Teodoroiu (1921) - Ecaterina Teodoroiu

Sotul ideal (teatru radiofonic) romantic,politic:

La capătul liniei [1982] [Drama]:

Cu Marga Barbu

Biografie Marga Barbu

Vreme de aproape trei decenii, filmele cu haiduci deveniseră o supapă pentru realizatori și public deopotrivă. Cenzorii comuniști le aprobau aproape fără discuție, iar spectatorii aveau parte de un spectacol pe cât de onest, pe atât de cuceritor. S-au succedat diverși eroi în fruntea afișului, dar prezența feminină a rămas constantă - de șase ori Anița, de șase ori Agatha, de două ori Zulnia... în total, de paisprezece ori Marga Barbu, acoperind aproape integral perioada de maximă putere creatoare a actriței: de la treizeci la șaizeci de ani.
Viitoarea eroină a publicului român amator de aventuri cu săbii, pistoale și cavalcade, consacrată ca Marga Barbu, s-a născut la data de 24 februarie, 1929, în localitatea maramureșeană Ocna Șugatag. În 1950 a absolvit I.A.T.C. "Ion Luca Caragiale", din București, și nu peste mult s-a căsătorit cu actorul Constantin Codrescu. Deși căsnicia lor nu a durat, cei doi s-au reîntâlnit ulterior de multe ori ca parteneri pe scenă sau pe platoul de filmare, colaborând în continuare ca buni colegi și profesioniști. Viitorul ei avea să fie determinat de cea de-a doua căsătorie, cu cunoscutul scriitor Eugen Barbu - scenarist, împreună cu Nicolae Paul-Mihail, al tuturor filmelor haiducești care aveau să-i aducă celebritatea.
Înaintea acestora, începturile carierei sale au fost jalonate de câteva roluri mai puțin semnificative - la debut, Simina, din "Nepoții gornistului" (Dinu Negreanu, 1953), urmat de "Răsare soarele" (D.N., 1954), "Vultur, 101" (Andrei Călărașu, 1957), "Pădurea spânzuraților" (Liviu Ciulei, 1964), "Procesul alb" (Iulian Mihu, 1965), "La porțile pământului" - foto 1 (Geo Saizescu, 1966), sau "Amprenta" (Vladimir Popescu-Doreanu, 1967).
În 1966, din mașina de scris a celui de-al doilea soț al ei s-a născut celebra Anița, hangița iubitoare de haiduci, din filmul care avea să devină un precursor al producțiilor românești de acțiune: "Haiducii" (Dinu Cocea). Succesul peste așteptări al acestuia a dus inițial la realizarea a două continuări, în aceeași echipă scenarist/regisor: "Răpirea fecioarelor" și "Răzbunarea haiducilor" (ambele, în 1968).
Erou al filmelor, partener al Aniței și căpetenie a cetei de haiduci era Amza (Ion Besoiu) - alături de care s-au mai impus câteva personaje cu suflu lung, începând cu Răspopitul (Toma Caragiu) și Parpanghel (Jean Constantin).
Doi ani mai târziu, Ion Besoiu a părăsit proiectul - dar, de vreme ce publicul "mai cerea", autorii l-au înlocuit aproape din mers pe Amza cu Anghel Șaptecai (Florin Piersic), și astfel s-a turnat cea de-a doua trilogie din serie: "Haiducii lui Șaptecai" (1970), "Zestrea domniței Ralu" (1971) și "Săptămâna nebunilor" (1973). Pe tot parcursul acestui sextet, Anița a evoluat ca un personaj temperamental, dinamic, multicolor și extrem de senzual, câștigând inimile a milioane
de admiratori.
În paralel, Eugen Barbu a scris și serialele de televiziune "Urmărirea" (Radu Gabrea, 1971) și "Un august în flăcări" (Dan Pița, Aexandru Tatos, Doru Năstase, 1973), în care a inclus anume pentru soția sa rolul Gerda, speculându-i tocmai datele opuse celor ce o consacraseră până atunci (răceala, cinismul, sofisticarea de tip teuton). S-au adăugat rolurile din "Facerea lumii" (Gh. Vitanidis, 1971), "Dragostea începe vineri" (Virgil Calotescu, 1972), "Ultimul cartuș" (Sergiu Nicolaescu, 1973), "Tatăl risipitor" (Adrian Petringenaru, 1973), "Zile fierbinți" (Sergiu Nicolaescu, 1976), "Melodii, melodii" (Francisc Munteanu, 1978), "Omul care ne trebuie" (Manole Marcus, 1979), "Bietul Ioanide" (Dan Pița, 1979), sau "Wilhelm Cuceritorul" (Sergiu Nicolaescu, 1982).
A fost și perioada de apogeu al carierei teatrale a Margăi Barbu, desfășurată cu precădere pe scena de la Nottara, unde era distribuită mai ales în roluri de comedie din genul farsei și al vodevilului - cele mai mari succese de public înregistrându-le "Mâța în sac" (Georges Feydeau) și "Mizerie și noblețe" (Eduardo Scampetta).
Cum publicul cerea din nou filme de acțiune, scenariștii au reînviat vechea formulă cu o nouă sextalogie, axată în jurul aceluiași Florin Piersic - aici, întruchipând un fel de haiduc mai modern, din perioada pre-pașoptistă: nu mai puțin celebrul Mărgelatu. Spre deosebire de fosta Anița (femeie de casă, parteneră fidelă și cinstită a eroului), de astă dată Marga Barbu s-a confruntat de provocarea rolului de compoziție Agatha Slătineanu (o antagonistă perfidă și intrigantă), evoluând pe parcursul filmelor "Drumul oaselor" (Doru Năstase, 1980), "Trandafirul galben" (D.N., 1982), "Misterele Bucureștilor" (D.N., 1983), "Masca de argint" (Gheorghe Vitanidis, 1985), "Colierul de turcoaze" (G.V., 1985) și "Totul se plătește" (Mircea Moldovan, 1986).
În aceeași perioadă, actrița a avut și șansa întâlnirii cu cel mai complex personaj din cariera ei, în "Domnișoara Aurica" (Șerban Marinescu, 1985) - portretul unei fete bătrâne din Bucureștiul interbelic, prezentă în câteva dintre prozele și piesele de teatru ale lui Eugen Barbu.
Deși filmele de acțiune ale serialului cu Mărgelatu, care se turnau în continure, deveneau tot mai repetitive și mai convenționale, publicul le îndrăgea, mai ales dat fiind că în acel ultim deceniu, cel mai întunecat, al evului comunist, peripețiiile picarești din secolul al XIX-lea încă mai reușeau să simuleze o undă de prospețime - astfel că, la sfârșitul anilor '80, s-a dat startul celei de-a treia serii, axate în jurul aventurierei Zulnia - adversară a haiducilor Gheară (Șerban Ionescu) și Lică (Ion Crăciun). S-au putut realiza două filme: "Martori dispăruți" (Dan Mironescu, 1988) și "Lacrima cerului" (Adrian Istrătescu-Lener, 1989) - acesta din urmă reprezentând și cântecul de lebădă al actriței. O dată cu Revoluția din Decembrie, Eugen Barbu a părăsit zona cinematografiei, petrecându-și ultimii ani de viață în încercarea de a demara proiectul editorial-politic "România Mare".
Pe lângă simpatia publicului, Marga Barbu a rămas și în inimile colegilor de scenă și platou, fiind reținută ca o parteneră tonică, stimulativă, plină de umor și care, spre deosebire de alte actrițe, nu precupețea nimic pentru a-și juca rolurile cum i se cerea - lucru cu atât mai relevant, cu cât filmele de aventuri în care excela (mai ales în condițiile niciodată sută la sută satisfăcătoare de la noi), presupuneau eforturi și sacrificii considerabile. Își trata cu haz autoironic chiar și propriile hachițe - de pildă, terorizând amical operatorii cu convingerea ei că avea profilul drept mult mai avantajos. Chiar dacă în ultimii douăzeci de ani a trăit retrasă, o dată cu Marga Barbu resimțim, mai ales noi, cei care devoram filmele românești din deceniile VII-IX ale secolului douăzeci, pierderea unui personaj emblematic al trecutului nostru.

Filme cu Marga Barbu

Vezi filme

· Lacrima cerului (1989)

· Martori dispăruți (1988)

· Totul se plătește (1986) - Agatha Slatineanu

· Colierul de turcoaze (1985) - Agatha Slatineanu

· Domnișoara Aurica (1985) - Aurica

· Masca de argint (1985) - Agata Slatineanu

· Misterele Bucureștilor (1983)

· Wilhelm Cuceritorul / Glorie și onoare (Cucerirea Angliei) (1982)

· Trandafirul galben (1981) - Agatha

· Bietul Ioanide (1980) - Angela Valsamaky-Farfara

· Drumul oaselor (1980) - Agata Slatineanu

· Omul care ne trebuie (1979)

· Melodii, melodii... (1978)

· Arborele genealogic / (1977) - Mariana, fiica Suzanei

· Comoara din Carpati (1975)

· Zile fierbinți (1975) - actrita Clara

· Tatăl risipitor (1974) - Catinca, sotia mosierului Necsesti

· Ultimul cartuș (1973) - Doamna Semaca

· Un august în flăcări (1973) - Gerda Hoffman

· Dragostea începe vineri (1972) - Iulia

· La Revolte des Haidouks (1972) - Anitza

· Zestrea domniței Ralu (1972) - Anita

· Facerea lumii (1971) - Irma / Gabi

· Haiducii lui Șaptecai (1971) - Anita

· Săptămâna nebunilor (1971) - Anita

· Urmărirea (1971)

· Răpirea fecioarelor (1968) - hangita Anita

· Răzbunarea haiducilor (1968) - hangita Anita

· Amprenta (1967)

· Haiducii (1966) - hangita Anita

Haiducii

Film - Haiducii (1966):

Mărgelatu: Misterele Bucurestilor | Margelatu HQ:

Totul se plateste | Margelatu HQ:

Cu Tamara Crețulescu:

Biografie Tamara Crețulescu

Tamara a absolvit I.A.T.C. în 1971, cu Diplomă de Merit - media 10. Fiind șefă de promoție, a fost imediat repartizată la Teatrul Național "I. L Caragiale" București unde, în cei 40 de carieră, a făcut roluri memorabile în piese de teatru precum "Un fluture pe lampă" de Paul Everac, "Dona Diana", "Jocul Ielelor" și "Danton" de Camil Petrescu, "Apus de soare" de Barbu Ștefănescu Delavrancea, "Richard al III-lea" și "A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, "Fata din Andros" a lui Terențiu, "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale sau "Exilații" de James Joyce. În 1977 a primit Premiul de creație T.N.B. pentru rolul Elise din piesa "Acord" de Paul Everac. În perioada 2004 - 2010 a susținut one woman show-ul "Shirley Valentine" de Willy Russell, în regia Lilianei Câmpeanu și-n traducere proprie. Pe marele ecran, Tamara Crețulescu a jucat în filme precum "Ciprian Porumbescu", regia Gheorghe Vitanidis, "Destine romantice", regia Haralambie Boroș, "Vacanța cea mare", regia Andrei Blaier, "Zăpada era caldă", regia Constantin Vaeni, "O vară de neuitat", regia Lucian Pintilie (pentru care a primit Premiul Uniunii Cineaștilor din România pentru rol secundar) sau "Logodnicii din America", regia Nicolae Mărgineanu. Tamara a fost prezentă și pe micul ecran, printre rolurile sale numărându-se Agnes din "Apollon de Bellac" de Giraudoux în regia Sandei Manu sau Varia din "Livada de vișini" de Cehov, în regia lui Cornel Todea.
Între anii 1996-1999, Tamara Crețulescu a fost profesor asociat la Universitateea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L.Caragiale" București. În 2005, Ministerul Educației și Cercetării i-a acordat Diploma de Doctorat, examenul fiind susținut cu teza "Condiția actorului in secolul XX".

Filme cu Tamara Crețulescu

· Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011) - Mia Trailer

· În derivă (2010) - Maria Pascali Trailer

· Logodnicii din America (2007) - Maria Trailer

· Binecuvântată fii, închisoare (2002) Trailer

· Ce lume veselă... (2002)

· Aici nu mai locuiește nimeni (1995) - arhitecta

· Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer

· Vacanța cea mare (1988)

· Din prea multa dragoste (1986)

· Glissando (1985)

· Destine romantice (1981)

· Ora zero (1979)

· Vis de ianuarie (1979) - Hermiona Asachi

· Cadavrul viu / (1975)

· Livada de visini / (1975)

· Scrisori apocrife (1975)

· Muntele ascuns (1974)

· Sub pecetea tainei (1974)

· Despre o anumită fericire (1973) - Liana Popu

· Astă seară dansăm în familie (1972) - Corina Trailer

· Ciprian Porumbescu (1972)

Suflete tari - teatru Camil Petrescu

Livada de visini HD:

Florin si Florica - Vasile Alecsandri

GÂNDURI PESTE TIMP 31 Martie

Nichita Stănescu - Citate

RELIGIE ORTODOXĂ 31 Martie

Sf Sfințit Mc Ipatie, episcopal Gangrei; Sf Mc Veniamin diaconul; Sâmbăta lui Lazăr – Pomenirea morților

Sfantul Ipatie s-a nascut in Cilicia si a fost episcop in Gangra. A participat la primul sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. In timp ce se intorcea de la Constantinopol,a fost prins si batut de ereticii novatieni. O femeie din grupul acestora l-a lovit pe sfant cu o piatra in cap si in urma acestei lovituri, Sfantul Ipatie a trecut la cele vesnice. Femeia a inebunit in clipa in care a vazut moartea acestuia. Mai tarziu, a fost dusa la mormantul sfantului unde va primi vindecarea. Dupa tamaduire, aceasta femeie isi va petrece toata viata in lacrimi si rugaciune.

Sfântul Mucenic Veniamin, diaconul a pătimit pentru credinţa în Mântuitorul Iisus Hristos în timpul persecuţiei regelui Persiei, Bahran al V-lea, împotriva creştinilor, în anul 424.

Pomenirea morților în Sâmbăta lui Lazăr

Sâmbăta care precede sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim este ultima zi din Postul Sfintelor Paşti în care se mai fac pomeniri de obşte pentru cei adormiţi. Această sâmbătă este cunoscută în tradiţia creştină ca Sâmbăta lui Lazăr.

Biserica a hotărât să se facă pomenirea celor plecaţi din lumea aceasta, mijlocind pentru odihna şi pentru iertarea păcatelor lor. Pomenirea celor care nu mai sunt printre noi este o dovadă de iubire nemărginită, care trece prăpastia morţii. Prin rugăciunile noastre se realizează comuniunea aceasta cu cei plecaţi la Domnul. Îi pomenim, îi aducem în faţa lui Dumnezeu, mijlocim pentru ei, îi includem într-un dialog al rugăciunii cu Dumnezeu, dialog care revarsă foloase şi asupra lor.

Slujbele de pomenire a celor adormiți poartă numele de parastas, cuvânt de proveniență greacă, care înseamnă înfățișare înaintea cuiva, mijlocire. Deci, prin acest serviciu religios se mijlocește înaintea lui Dumnezeu pentru cei morți. Cu acest prilej se aduc la biserică prinoase (colivă, vin, colaci) care, după ce sunt binecuvântate, se împart pentru sufletele adormiților noștri.

Ortodoxia se fundamentează pe înviere, iar viaţa pământească nu îşi găseşte rost decât privită eshatologic.

Moartea este o poartă prin care Cel înviat (Hristos) ne lasă să trecem prin moarte în viaţă. Viaţa noastră se îngustează până ce Botezul nostru şi moartea noastră coincid. Fără moarte, viaţa ar fi ireală, ar fi un vis fără deşteptare, spunea Atenagora, Patriarhul Constantinopolului.

De asemenea, Părintele Dumitru Stăniloae evidenţiază faptul că moartea este prăpastia sau puntea universală de trecere spre o alta existență, spre existența veșnică.

În general moartea dă sens și adâncime vieții noastre pământești, ajutând chiar prin aceasta la maturizarea spirituală și la mântuirea noastră, precizează părintele Stăniloae.

Învierea lui Lazăr

Biserica Ortodoxă comemorează astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos şi anume învierea lui Lazăr, prietenul Domnului, cel mort de patru zile.

Evenimentul, care a avut loc în Betania, este relatat în Sfânta Evanghelie după Ioan, la capitolul 11, versetele de la 1 la 45.

Părintele Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti explică faptul că această minune prevesteşte Învierea Domnului

Prin învierea lui Lazăr din morţi, Mântuitorul Iisus Hristos îşi prevesteşte propria Înviere. Dacă a avut puterea să ridice un om din moarte înseamnă că El Însuşi va putea birui moartea. Din această perspectivă, sâmbăta lui Lazăr poate fi numită un fel de ’mică înviere’ în sensul în care ea prevesteşte, aşa cum spuneam, ceea ce se va întâmpla peste câteva zile.

SFATURI UTILE 31 Martie

7 sfaturi duhovniceşti ale Părintelui Ilie Cleopa

Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii.

Cine mulțumește lui Dumnezeu în boală, este un martir de bunăvoie.

Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă întâi, că sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” Slăveşte-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu, îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu toată inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în ziua aceea.

Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!

Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.

Omul se mântuieşte oriunde dacă are trei fapte bune: credinţa dreaptă în Iisus Hristos, faptele bune şi smerenia. Iar cine nu le are pe acestea nu se mântuieşte nicăieri.

Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 33 – 31 Martie

A. PLĂCINTE
Prăjitură din multe foi şi aluat franţuzesc de post
• 250 g făină;
• 250 g margarină;
• ½ pahar apă;
• 1 linguriţă oţet;
• Sare;
• Marmeladă
Se cerne făina pe planşetă.
Se adaugă apă, sare, oţet şi 1/10 din cantitatea de margarină.
Se frământă bine până se obţine un aluat care nu se mai lipeşte de mână şi de planşetă.
Se lasă să se odihnească o jumătate de oră.
Se întinde din acest aluat o foaie pe cât posibil pătrată, cu latura de circa 40 cm.
În mijlocul foii se pune margarina, care mai înainte a fost frământată repede cu puţină făină, apoi se împătureşte foaia în patru şi se întinde din nou cu vergeaua.
Se împătureşte din nou în patru şi se lasă la rece o jumătate de oră.
Se repetă de patru ori această operaţie, la intervale de câte o jumătate de oră.
Se recomandă ca în timp ce se lucrează aluatul franţuzesc să se folosească cât mai puţină făină pentru presărat planşeta şi aluatul, iar la împăturit, să se îndepărteze cu o perie specială toată făina de pe aluat.
Se întinde pe tava de copt câte o foaie subţire, care se înţeapă cu furculiţa în mai multe locuri şi apoi se coace, la început la foc iute, apoi la foc potrivit.
Se procedează la fel cu toate foile.
Când sunt gata coapte, aceste foi se taie în benzi de 8 – 10 cm lăţime, care se ung cu marmeladă.
Se suprapun apoi câte 5 benzi, se ung deasupra cu un strat subţire de marmeladă fină şi se presară atât deasupra cât şi pe lături cu foietaj tocat mărunt.
Se taie apoi în bucăţi.

B. SALATE
Salată cu măsline
* 100 g măsline,
* 1 ceapă,
* 1 ardei roşu,
* 1 ardei verde,
* 2 roşii,
* ulei,
* oţet,
* zahăr,
* usturoi verde,
* sare,
* piper.
Ceapa se taie cubuleţe foarte fine, la fel ardeii şi roşia. Într-un vas se amestecă legumele cu măslinele, se adaugă ulei, oţet, sare, piper, zahăr şi se lasă la frigider 10-15 minute. Se serveşte pre sărată cu usturoi verde tocat.

C. SOSURI
Sos alb
• 1 lingură făină;
• 1 lingură margarină;
• 2 pahare vin alb;
• 1 pahar apă
Se topeşte margarina peste care se pune făina în ploaie şi se lasă la foc mic, amestecând continuu până capătă culoare gălbuie.
Se stinge cu vin alb şi apă.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă cremă de praz
* 1 kg praz,
* 3 linguri ulei de măsline,
* 1 lingură făină,
* 1 cană lapte de soia sau supă strecurată,
* vegeta.
Prazul se taie în bucăţi subţiri şi se înăbuşe în puţină apă cu ulei, se adaugă făina şi se stinge cu apă sau zeamă de zarzavat. Se lasă să fiarbă bine ca să poată trece prin sită. După ce s-a trecut prin sită, se subţiază cu lapte de soia sau supă si se mai pune să dea un clocot pe foc. Se pune sare şi se serveşte cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI
Mâncare de morcovi
• 750 g morcovi;
• 1 ceaşcă ulei;
• 25 g zahăr;
• 10 g sare;
• 50 g margarină
Se curăţă morcovii şi se dau pe răzătoarea mare, apoi se călesc în ulei.
Separat se arde zahărul şi se stinge cu o cană de apă, se adaugă peste morcovi şi se lasă la foc mic până scade bine.
Se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi se dă la cuptor 15 minute.
Se serveşte fierbinte garnisit cu gogoşari în suc de roşii.

F. DULCIURI
Cartofi din cacao
* 250 g biscuiţi simpli,
* 100 g nuci măcinate,
* 100 g zahăr,
* 1 pahar de esenţă de cafea,
* 2 linguri de cacao,
* esenţă de rom,
* coaja rasă de portocală.
Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

vineri, 30 martie 2018

J.S. Bach: Matthäus Passion

Haydn: Keyboard Concertos (Cologne Chamber Orchestra & Helmut Müller-Brühl)

Best English Love Songs 2018 New Songs Playlist - Songs Perfect Falling In Love

LAS 100 MELODIAS MAS BELLAS DE LA HISTORIA. (Parte 3 de 3).Selección de Cecil González

Florin si Florica - Vasile Alecsandri

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz