REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

NR 166 DIN 7 MARTIE 2018

Bună dimineața, prieteni!

Ieri am mai adăugat un an în drumul existenţei mele pe acest pământ, prilej de a da mulţumire Domnului pentru că m-a adus până aici.

Mulţumesc prietenilor şi familiei pentru cuvintele frumoase scrise sau rostite cu acest prilej.

Să ne rugăm Domnului pentru sănătate, viaţă lungă şi bătrâneţe liniştită cu pace şi bucurii pentru toţi prietenii noştri.

RELIGIE ORTODOXĂ 7 Martie

Sf Sfințiți Mc Efrem, episcopal Tomisului, Vasilevs, Evghenie, Capiton, Eterie, Agatodor și Elpidie, episcopi de Herson

Viaţa Sfinților Mucenici Episcopi din Cherson: Vasile, Efrem, Evghenie, Capiton, Agatodor, Elpidie și Eterie

În anul al şaisprezecelea al împărăţiei lui Diocleţian, preasfinţitul Patriarh al Ierusalimului, Efrem, a trimis mulţi episcopi în diferite ţări ca să vestească apostoleşte cuvântul lui Dumnezeu şi să propovăduiască pe Hristos. Dintre aceia, doi episcopi, Efrem şi Vasile, au mers în ţara Tavroschitiei; şi, ieşind în cetatea Cherson, s-au ostenit amândoi, propovăduind pe adevăratul Dumnezeu, la acel popor fără Dumnezeu, luminând pe cei întunecaţi cu întunericul închinării la idoli elineşti. După aceea Sfântul Efrem, lăsând pe chersoneni în grija Sfântului Vasile, a mers la sciţii care locuiau pe lângă Dunăre şi acolo, propovăduind, pe mulţi i-a întors la Hristos. Iar după destule dureri şi osteneli ce a suferit în bunăvestirea lui Hristos, i s-a tăiat capul cu sabia, în ziua a şaptea a lunii martie. Iar Sfântul Vasile, văzând în Herson rătăcirea necredinciosului popor şi calea cea dreaptă a mântuirii arătând-o lor, a pornit cu mânie pe popor; şi, prinzindu-l acei păgâni, l-au bătut fără milă şi l-au izgonit din cetate. Apoi el, ducându-se într-un munte, şedea într-o peşteră; iar depărtarea acelui munte de cetatea Herson era ca la o sută de stadii şi se numea Partenon, adică fecioresc; deoarece într-acel munte a fost o capişte de idoli a unei fecioare, zeiţă elinească. Într-acel munte şezând, Sfântul Vasile se bucuracu duhul că s-a învrednicit pentru Hristos a suferi răni şi izgonire, însă se mâhnea şi se tânguia pentru pierderea sufletelor omeneşti celor înşelate de diavol şi, pentru întoarcerea lor, se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi. Nu după mult timp, oarecărui boier hersonean i-a murit singurul copil pe care-l avea şi l-a îngropat afară din cetate; iar părinţii lui cu multă jale şedeau lângă mormânt trişti şi plângând. Sosind noaptea, iar ei neplecând încă de la mormântul fiului lor, li s-a arătat în vis fiul lor care murise, zicându-le: "Pentru ce plângeţi şi vă tânguiţi de moartea mea? Nu puteţi să mă luaţi de aici viu, că zeii noştri nu pot să mă învie, fiind idoli neînsufleţiţi, învăţându-se de diavol spre amăgirea şi pierderea oamenilor. Dar de voiţi să mă aveţi viu, rugaţi pe omul acela străin pe care bătându-l l-aţi izgonit, ca să se roage pentru mine la Dumnezeul lui, şi să credeţi în Acel Dumnezeu, pe care el Îl propovăduieşte. Căci Acela este adevăratul Dumnezeu, Care are stăpânire peste cei vii şi peste cei morţi, puternic ca să mă scoale din morţi, cu rugăciunile acelui bărbat care de voi este mâhnit". Deşteptându-se din somn acei părinţi, şi-au spus unul altuia vedenia lor şi, văzând-o potrivită, foarte s-au mirat şi s-au veselit; apoi, îndată alergând în cetate, au spus vecinilor şi prietenilor lor.

După ce s-a făcut ziuă, îndată cercetară pe omul lui Dumnezeu pretutindeni şi l-au aflat în peştera cea mai sus pomenită. Boierul acela cu casnicii săi mergând la el, au căzut la sfintele lui picioare, rugându-l să învie pe fiul lor. Iar Sfântul se lepăda, zicând: "Cum pot eu să fac aceasta, fiind om păcătos? Dar de veţi crede în Dumnezeul Cel propovăduit de mine, apoi veţi câştiga ceea ce cereţi; că Acela este singur puternic a învia morţi din mormânt". Iar ei au zis: "Dacă vom avea pe fiul nostru viu, apoi toate cele ce vei voi şi vei porunci, repede le vom face". Iar omul lui Dumnezeu, Vasile, sculându-se, a mers împreună cu dânşii la mormânt şi, după ce a prăvălit piatra de pe mormânt, a intrat înăuntru. Apoi, făcând semnul Crucii spre cel mort, s-a rugat lui Dumnezeu. După aceea luând apă şi sfinţind-o, a turnat peste cel mort, chemând pe Preasfânta Treime în chipul Sfântului Botez.

Atunci îndată a înviat mortul şi a grăit, slăvind pe Dumnezeu, şi a cuprins spaimă mare pe toţi cei ce erau acolo şi bucurie negrăită celor ce-l născuseră. Şi cădeau la picioarele arhiereului, numindu-l mare, iar pe Dumnezeul Cel propovăduit de dânsul mărturisindu-L că este adevărat şi atotputernic. Apoi, luând pe arhiereul lui Dumnezeu, pe Sfântul Vasile, l-au dus în cetate cu mare cinste şi s-a botezat boierul acela împreună cu toată casa sa, crezând în Hristos. Deci mulţi din popor văzând acea minune, s-au unit cu cei credincioşi şi creştea Biserica lui Hristos în Herson; iar capiştele cele necurate elineşti se împuţinau cu încetul.

Diavolul, văzând aceasta, a intrat în inima iudeilor celor ce locuiau în Herson. Aceia au îndemnat pe elini ca să se scoale asupra creştinilor, iar mai vârtos asupra Sfântului Vasile, mai marele lor, ca să-l ucidă. Căci ziceau astfel: "Se va risipi cu înlesnire creştinătatea, dacă se va ucide dascălul lor". Deci s-a adunat nenumărată mulţime de pagini înarmaţi, şi au năvălit fără de veste cu zgomot asupra arhiereului lui Dumnezeu şi, trăgându-l afară din casa lui, i-au legat picioarele şi l-au târât pe uliţele cetăţii, călcându-l cu picioarele şi ucigându-l cu pietre. Târându-l la locul unde creştinii puseseră un stâlp şi o cruce, acolo arhiereul lui Dumnezeu, Vasile, şi-a dat sfântul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, sfârşindu-se muceniceşte, în a şaptea zi a lunii martie, în care şi Sfântul Efrem a fost tăiat de sciţi cu sabia. Iar trupul Sfântului Vasile l-au târât afară de porţile cetăţii şi l-au aruncat spre mâncarea câinilor şi a păsărilor, unde zăcu multe zile fără îngropare. Însă, prin grija lui Dumnezeu, era nevătămat, căci noaptea se arăta deasupra acestui mucenicesc trup o stea prealuminoasă şi un lup, şezând aproape, îl păzea de câini; iar ziua zbura un vultur pe deasupra trupului, nelăsând să se apropie păsările cele mâncătoare de trupuri, până ce creştinii, furându-l noaptea, l-au îngropat cu cinste.

După uciderea Sfântului episcop Vasile, unul din ucenicii lui, înnoptând cu corabia în latura Helespontului, a aflat acolo trei episcopi, ostenindu-se întru bunavestire a lui Hristos, pe Evghenie, Elpidie şi Agatodor. Aceia, împreună cu Sfinţii Efrem şi Vasile, fuseseră trimişi la propovăduire de preasfinţitul Ermon, patriarhul Ierusalimului. Pe aceia ucenicul aflându-i acolo, le-a spus despre sfârşitul Sfântului Vasile; iar ei auzind, au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce a încununat cu mucenicească cunună pe plăcutul Său. După aceea sfătuindu-se, s-au suit într-o corabie şi au plutit la cetatea Hersonului, voind să urmeze Sfântului Vasile. Şi, propovăduind în Herson pe Hristos Dumnezeu, se adăuga în toate părţile numărul credincioşilor.

Însă precum a înarmat diavolul asupra Sfântului Vasile pe iudei şi pe elini, tot astfel i-a înarmat şi asupra lor. Că, adunându-se mulţimea lor, au prins pe sfinţii episcopi şi i-au târât legaţi pe cale, bătându-i cu lemne şi cu pietre, până ce sfinţii mucenici şi-au dat cinstitele lor suflete în mâinile Domnului. Iar trupurile lor le-au tras afară din cetate pe poarta prin care s-a obişnuit a scoate la îngropare pe cei morţi; şi le-au aruncat afară neîngropate, spre mâncarea câinilor şi a păsărilor. Însă creştinii, luându-le în taină, le-au dat cinstitei îngropări. Deci sfinţii trei episcopi, Evghenie, Elpidie şi Agatodor, au pătimit după un an de la uciderea Sfântului Vasile, în aceeaşi zi, adică la şapte martie.

După câţiva ani a fost trimis la Herson episcopul Eterie de către patriarhul Ierusalimului, în zilele marelui Constantin, care începuse a veni la credinţă. Văzând Sfântul Eterie în Herson cumplita necredinţă a poporului, care nu îngăduia cât de puţin pe creştini în cetate, s-a dus la Constantinopol, la împăratul Constantin şi s-a jeluit asupra necuratului popor din Herson care strâmtora pe creştini. Iar împăratul a dat poruncă să locuiască creştinii în Herson în linişte şi să facă adunările lor, spre lauda lui Dumnezeu, fără nici o opreală, iar toţi cei ce li se vor împotrivi să se izgonească afară din cetate. Cu această poruncă împărătească, Sfântul Eterie întorcându-se în Herson, a veselit foarte mult turma lui Hristos, iar necredincioşii s-au mâhnit şi s-au tulburat.

Zidind episcopul în cetate o biserică creştinească şi toate bine întocmindu-le, iarăşi s-a dus la împărat ca să-i dea mulţumire pentru acea facere de bine. Iar când se întorcea, a căzut în boală şi, ajungând cu corabia la ostrovul Aas, a sosit sfârşitul vieţii sale celei vremelnice şi începutul celei veşnice. Acolo îngropându-l, credincioşii au pus deasupra mormântului său o cruce; şi au crescut copaci înalţi, care arătau de departe mormântul sfântului. Sfârşitul Sfântului Eterie a fost în şapte zile ale lunii martie, în care s-au săvârşit şi cei mai dinainte episcopi.

Înştiinţându-se creştinii despre Sfântul Eterie, au plâns mult după dânsul, apoi au trimis la împăratul Constantin, înştiinţându-l despre sfârşitul episcopului lor şi au cerut altul în locul aceluia. Apoi s-a trimis în locul lui Eterie, fericitul Capiton, episcopul Bisericii din Herson, şi s-a primit de credincioşi cu bucurie. După aceea, adunându-se mulţimea poporului necredincios şi apropiindu-se acel episcop nou, cerea de la dânsul semne, ca să-şi adeverească credinţa cu minune că este dreaptă, ca astfel şi ei să poată a se încredinţa. Deci ziceau astfel: "Să se aprindă un cuptor mare de foc şi să intre în el episcopul creştin. Şi de nu va arde, ci va fi viu, apoi cu toţii ne vom boteza!"

Sfântul Capiton, nădăjduind spre Dumnezeu, s-a învoit cu sfatul lor şi a poruncit ca să se facă un cuptor mare, anume pentru aceasta pregătit. Aprinzându-se cuptorul foarte tare, sfântul episcop - pe când tot poporul privea la el -, şi-a pus omoforul şi se ruga lui Dumnezeu cu umilinţă ca să-şi arate puterea Sa cea dumnezeiască, precum altădată în cuptorul Babilonului, pentru încredinţarea poporului necredincios. După multă rugăciune, diaconul a strigat cu mare glas: "Să luăm aminte!" Atunci arhiereul a intrat în cuptor şi a stat în văpaia aceea un ceas, rugându-se cu mâinile întinse spre cer, dar n-a primit nici o vătămare din acea văpaie mare de foc. Apoi, luând cărbuni aprinşi în felonul său, a ieşit la popor fără de nici o vătămare, şi toţi erau cuprinşi de mare mirare şi de frică, privind la acea slăvită minune - căci focul nu se atinsese nici de veşmintele lui, ba încă şi felonul plin de cărbuni aprinşi nu se aprinsese -, şi cu mare glas şi cu o gură au strigat: "Unul este Dumnezeu, Dumnezeul creştinilor, Cel mare şi tare, Care a păzit pe robul Său nears în cuptor".

Atunci toată cetatea Herson şi ţara aceea au primit credinţa creştină, prin acea minune slăvită fiind încredinţaţi. Şi s-a vestit acea minune marelui Constantin, cum şi la întâiul Sinod a toată lumea din Niceea, adică a celor 318 Sfinţi Părinţi; şi toţi preamărind pe Dumnezeu, se minunau de credinţa cea mare şi de îndrăzneala către Dumnezeu a Sfântului episcop Capiton. Iar după câţiva ani, Sfântul Capiton, plecând cu corabia din Herson la Constantinopol s-a ridicat o furtună mare şi corabia a fost aruncată de valuri spre gura râului Nipru. Acolo se aflau nişte oameni necredincioşi şi fără de Dumnezeu, şi, scoţând pe toţi câţi se aflau în corabie şi toate jefuindu-le, numai pe singur arhiereul lui Dumnezeu, Capiton, l-au înecat în apă.

Aşa s-a sfârşit muceniceşte, în douăzeci şi una de zile ale lunii decembrie; însă pomenirea lui este numărată cu cei dinainte arhierei din Herson care au pătimit în ziua a şaptea a lunii martie; deoarece şi sfântul lui suflet este împreunat cu ale celor din ceruri. Toţi aceşti şapte arhierei ai lui Dumnezeu, episcopi ai Hersonului, stau că şapte îngeri înaintea Preasfintei Treimi, a Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh, Unul Dumnezeu, slăvindu-L împreună cu toţi sfinţii, în veci. Amin.

PSALMII 81 – 85

Psalmul 81

1.	Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca.
2.	Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta?
3.	Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi faceţi dreptate celui smerit, celui sărman.
4.	Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i.
5.	Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului.
6.	Eu am zis: "Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt".
7.	Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi.
8.	Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

Psalmul 82

1.	Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule!
2.	Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul.
3.	Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi.
4.	Zis-au: "Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel".
5.	Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut:
6.	Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi Agarenii,
7.	Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir.
8.	Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot.
9.	Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul Chişon.
10.	Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ.
11.	Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: "Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu".
12.	Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vântului,
13.	Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii,
14.	Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta.
15.	Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta, Doamne.
16.	Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară.
17.	şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.

Psalmul 83

1.	Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor!
2.	Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu.
3.	Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi:
4.	Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
5.	Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda.
6.	Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus,
7.	În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege,
8.	Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion.
9.	Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob!
10.	Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului Tău!
11.	Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor.
12.	Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate.
13.	Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

Psalmul 84

1.	Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob.
2.	Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor.
3.	Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale.
4.	Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi.
5.	Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam?
6.	Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine.
7.	Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă.
8.	Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său
9.	Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul.
10.	Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru.
11.	Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat.
12.	Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit.
13.	Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său;
14.	Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

Psalmul 85

1.	Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu.
2.	Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine.
3.	Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu.
4.	Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine.
5.	Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.
6.	În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit.
7.	Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale.
8.	Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău.
9.	Că mare eşti Tu, Cel ce faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu.
10.	Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău.
11.	Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac.
12.	Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos.
13.	Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor.
14.	Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat.
15.	Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale.
16.	Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 17 – 7 Martie

A. PLĂCINTĂ

Plăcintă cu brânză Tofu

· foi de plăcintă (pregatite din aluat fraged: 1 pachet margarină, 6 linguri lapte de soia, 3 linguri oţet de mere şi făină cât cuprinde);

· brânză Tofu 600 g, amestecată cu 6 linguri de lapte de soia, vanilie, miere, după gust.

După ce aluatul a stat la rece, 3-4 ore îl împărţim în două bucăţi.

Întindem prima foaie, o acoperim cu umplutura din brânză Tofu.

Deasupra aşezăm a doua foaie.

Vom unge o tavă cu ulei şi o tapetăm cu făina sau griş.

Plăcinta va sta la foc potrivit 40 de minute.

B: SALATE

Salată franţuzească

· 500 g cartofi fierţi;

· 150 g morcov;

· 150 g ţelină;

· 150 g mazăre;

· 2 linguri pătrunjel fin tocat;

· 100 g castraveţi muraţi;

· 2 mere;

· Oţet;

· Sare;

· Piper măcinat;

· Zahăr;

· 2 linguri muştar;

· 1 ceaşcă maioneză de post;

· 2 linguri kechup

Se curăţă morcovii şi ţelina şi se taie cubuleţe.

Se fierb cu mazărea şi pătrunjelul în apă sărată, se scurg bine şi se pun într-un castron mare.

Se adaugă castraveciorii, cartofii şi merele tăiae cuburi.

Se adaugă muştarul, sarea, oţetul, piperul, maioneza de post şi kechupul şi se amestecă bine.

C. SOSURI

Pentru reţetele de azi nu e necesar a se prepara separat sosuri.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de ciuperci

· ¼ kg ciuperci;

· 1 morcov;

· 1 ţelină mică;

· 1 cartof;

· 1 ceaşcă orez;

· 1 ceapă;

· 1 legătură pătrunjel;

· 1 legătură leuştean

· Sare;

· 1 linguriţă margarină sau ulei;

· 1 ½ l borş de putină

Se curăţă, se spală şi se taie zarzavaturile şi se pun într-o oală la fiert cu 1 l apă şi cu orezul.

Când sunt pe jumătate fierte se adaugă ciupercile tăiate felii şi fierte în prealabil.

Se adaugă borşul şi sarea.

Se mai lasă să clocotească, se potriveşte la gust şi se adaugă o linguriţă de margarină sau ulei şi verdeaţa fin tocată.

E: MÂNCĂRURI

Varză dulce călită

· 1 varză circa 1 kg;

· 1 ceapă;

· 1 ceaşcă ulei;

· Piper;

· Sare,

· Mărar

După ce s-au scos cotoarele se taie varza fideluţă, se sărează şi se frământă puţin cu mâna.

Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.

Se sărează, se pune piperul şi mărarul tocat mărunt.

După preferinţă se poate adăuga zeama de la o lămâie.

F. DULCIURI

Tort cu nucă şi gem
Ai nevoie de:
Pentru foi:
3 ½ căni făină
1 cană zahăr
½ cană ulei
1 cană apă
1 cană nucă măcinată
1 linguriţă bicarbonat

Pentru umplutură:
800 g gem acrişor
1 cană nucă măcinată

Pentru glazură:
250 g zahăr pudră
6 linguri cacao
8 linguri apă clocotită
2 linguri ulei
100 g frişcă vegetală pentru decor

Cum se prepară
Se amestecă apa calduţă cu făina şi se adaugă pe rând zahărul, uleiul, nuca măcinată şi bicarbonatul stins cu oţet sau zeamă de lămâie.

Se lasă aluatul 1 oră la frigider şi în acest timp se amestecă gemul cu nuca măcinată.

Se împarte apoi aluatul în 5 bucăţi din care se întind 5 foi care se coc pe dosul tăvii de tort, la foc potrivit, 10-15 minute fiecare.

După ce s-au copt toate foile şi s-au răcit, se umplu cu compoziţia de gem. Pentru că foile sunt de post, ele vor fi puţin tari chiar dacă stau cu gem de pe o zi pe alta. De aceea fiecare foaie se stropeşte cu 2-3 linguriţe de sirop fiert din apă, zahăr şi 1 esenţă de rom.

Se pregăteşte glazura: se amestecă apa clocotită cu zahărul, cacaoa şi uleiul şi se îmbracă tortul cu acest amestec. Se decorează cu nucă şi frişcă vegetală.

Se păstrează torul acopertit cu o folie de plastic, la temperatura camerei şi nu la frigider.

ISTORIE PE ZILE 7 Martie

Evenimente

· 161: Împăratul Antoninus Pius moare și este succedat de fii săi adoptivi Marcus Aurelius și Lucius Verus.

· 321 – Imparatul Constantin cel Mare decreteaza ziua Soarelui (duminica), zi de repaus saptamanal in Imperiul Roman. “Toti magistratii si populatia care locuieste la orase sa se odihneasca in venerabila Zi a Soarelui (Dies Solis).”Silvestru, episcopul Romei in timpul lui Constantin cel Mare, schimba numele primei zile a saptamanii,( Dies Solis), denumind-o “Ziua Domnului”. La 366, Conciliul de la Laodicea decreteaza oficial transferarea sfinteniei Sabatului asupra duminicii , zicand: “Crestinii sa nu iudaizeze stand nelucratori Sambata, ci sa lucreze in ziua aceea… Si daca totusi sunt gasiti iudaizand, sa fie anatema!” (C. Hefele, Istoria conciliilor bisericii, vol. II, pag. 316). In 386, Sinodul din Aquilea recunoaste schimbarea oficiala a lui “Dies Solis” (ziua soarelui) in “Dies Dominica” (Ziua Domnului, duminica). Ieronim din Betleem, prin anul 400, scria: “Daca ziua intai e numita ziua soarelui de catre pagani ,noi o admitem ca atare cu voie buna, fiindca in aceasta zi a aparut lumina si a rasarit Soarele neprihanirii noastre”.

· 1395 – Mircea cel Batran, domnul Tarii Romanesti și regele Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei si Croatiei, au încheiat la Brasov un tratat de cooperare militară antiotomană. Mircea a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin si în plus i-a mai acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în tratatul militar între cele două țări, încheiat la Brașov în 1395. În acelasi an 1395, Baiazid I (zis și Ildîrîm sau Fulgerul), a trecut Dunărea invadand Tara Romaneasca în fruntea unei forțe însemnate (aprox. 40.000 de soldați, după unii autori). Mircea bazându-se pe o armată mai mică (aprox 12.000 de soldați), neputându-se opune într-o luptă deschisă, a ales o tactică de hărțuire. În ziua de 17 mai 1395 (după alte surse 10 octombrie 1394, armata Țării Românești înfrânge avangarda otomană într-un loc mlăștinos și împădurit, numit Rovine. Bătălia nu este decisivă, căci Mircea cel Bătrân, după o luptă dată lângă Argeș, pierde tronul și se retrage în Transilvania. Strategia militară abordată de către acesta precum și tactica retragerii îi aduce o oarecare faimă între conducătorii acelei vremi. În Țara Românească, turcii îl așază în scaun pe un anume Vlad, care va fi înlăturat de către Mircea abia în 1397, cu ajutor militar din partea lui Sigismund de Luxemburg. Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă), principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437.

· 1441: Iancu de Hunedoara devine voievod al Transilvaniei. El el deține această funcție pe lîngă cea de comite al Timişoarei şi cea de ban al Severinului. Ioan de Hunedoara, alternativ Ioan (Ion) Huniade, Iancu de Hunedoara sau Ioan Corvin (n. ca. 1387 - d. 1456) (în latină Ioannes Corvinus, în germană Johann Hunyadi, în maghiară Hunyadi János, în slovacă Ján Huňadi) a fost ban al Severinului din 1438, voievod al Transilvaniei între 1441-1456 și regent al Ungariei între 1446-1452, mare comandant militar, tatăl regelui Matia Corvin. Apărător al creştinătăţii contra otomanilor, Iancu de Hunedoara, a fost învins la Varna (1444) şi Kossovopolje (1448), dar a reuşit să-l învingă pe Mehmed al II-lea Cuceritorul la Belgrad (1456).

· 1471: Bătălia de la Soci (7 martie 1471), dintre domnul Ţării Româneşti, Radu cel Frumos (1462 – 1473, 1473 – 1475), şi cel al Moldovei, Ştefan cel Mare (1457 – 1504), pentru Chilia. Ocuparea Chiliei de către Ştefan a generat un şir de conflicte cu Radu cel Frumos, care a încercat în mai multe rânduri să recupereze această cetate maritimă. După incursiunea domnului moldovean, concretizată în arderea Brăilei, Târgului de Floci şi a ţinutului Ialomiţei, Cazimir IV (1447 – 1492), regele Poloniei, care se temea „ca nu cumva Basarab [Radu cel Frumos] să năvălească fără veste asupra lui [Ştefan cel Mare] cu ajutor turcesc” (Jan Długosz), încearcă o mediere, dar fără nici un rezultat. Fără declaraţie de război, Ştefan atacă Ţara Românească, în 7 martie 1471, incepând astfel un „ război cu Radul voievod la Soci” (Cronicile slavo-române). Despre localizarea bătăliei au existat opinii diferite – fie în Ţara Românească, fie în Moldova –, dar în ultima vreme, cei mai mulţi istorici sunt de părere că Socii se aflau în judeţul Râmnicu Sărat, la graniţa dintre cele două state (aşa cum a demonstrat istoricul Constantin C. Giurescu). Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânşii [munteni] mulţime mare. Şi toate steagurile lui au fost luate şi schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Şi mulţi viteji au fost prinşi atunci, care au şi fost tăiaţi. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis şi Stan logofăt” (Ibidem). Victoria a lui Ştefan cel Mare apare în toate sursele contemporane, moldovenii s-au întors încărcaţi de prăzi şi cu 17.000 de robi ţigani. La 13 iulie 1471 , domnul moldovean scrie suzeranului său, la Cameniţa, relatându-i faptele şi anunţându-l că Radu a construit o fortificaţie la hotarul cu Moldova. Îi cere totodată să mediezepax vera et concordia între cei doi. Radu cel Frumos construise o cetate pe cursul inferior al Siretului – Crăciuna –, în apropiere de vărsarea Buzăului, pentru a preîntâmpina noi atacuri şi ca sprijin în vederea recuceririi Chiliei. Multiplele conflicte dintre cei doi domni români se înscriu în dorinţa voievodului moldovean „de a începe războiul cu Radul şi a pune astfel fundamentul unei politici în stil mare, de ofensivă în contra necredincioşilor. Primul pas al acestei noi orientări trebuia să fie readucerea Munteniei în sfera lui Ştefan, recâştigarea Ţării Româneşti pentru politica creştină” (I. Ursu). Radu cel Frumos a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475). Este fiul lui Vlad Dracul și vine la domnie cu ajutor turcesc dat de sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș.

· 1842: Frederic Francisc al II-lea devine Mare Duce de Mecklenburg și va conduce Marele Ducat timp de 41 de ani.

· La 7 martie 1856 (24 februarie 1856, stil vechi) a fost înființată Facultatea de drept la Iași, Moldova, prima facultate din cadrul viitoarei Universități Alexandru Ioan Cuza. În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica în Moldova, acesta acordă o atenţie deosebită reorganizării învăţămîntului care se soldează cu activităţi concrete la nivelul celui mediu şi superior. În 1856 la Iaşi, Moldova sunt inaugurate primele facultăţi de Drept şi Filosofie. Un rol important în organizarea învăţămîntului în Moldova l-au avut învăţaţii dascăli ardeleni, Simion Bărnuţiu, August Trebonoi Laurian (Augustin Trifan), Florian Aaron, etc, care au găsit aici, după 1848, o ospitalitate binefăcătoare în condiţiile regimului absolutist din Transilvania. Simion Bărnuţiu, în 1856, este numit profesor la Facultatea de Drept, unde ţine cursuri de istoria dreptului roman, de drept natural, privat şi public, de logică şi de psihologie.

· 1876: Alexander Graham Bell primește brevetul pentru o invenție pe care el o numește telefon. Alexander Graham Bell (n. 3 martie 1847, Edinburgh, Scoția – d. 22 august 1922, insula Cap Breton, Canada) a fost un om de știință, inventator și, ulterior, industriaș american, care în anul 1876 a brevetat pentru prima dată în istorie un dispozitiv capabil să emită și să recepționeze cuvintele rostite. În transmițător undele sonore loveau o diafragmă flexibilă de care era atasat un magnet permanent.

· 1887 – Conferinţa Partidului Naţional Român de la Sibiu, îl alege ca preşedinte al partidului pe George Bariţiu. George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania. George Bariţiu a fost unul dintre intemeietorii ziaristicii româneşti ardelene, istoric, publicist şi militant pentru emanciparea naţională a românilor din monarhia habsburgică. El s-a născut la data de 4 iunie 1812, în localitatea clujeană Jucu de Jos, într-o familie de preoţi, atât tatăl cât şi bunicul său fiind prelaţi greco-catolici. Studiile primare le-a efectuat la şcoala unitariană din Remetea (jud. Alba), iar pe cele medii la Liceul Piariştilor din Cluj-Napoca. A fost unul dintre membri Comitetului Naţional Român ales de Adunarea de la Blaj din 3/15 mai 1848, cu sediul la Sibiu şi însărcinat cu coordonarea acţiunilor revoluţionare. Alături de Andrei Şaguna, Timotei Cipariu şi Simion Bărnuţiu a participat la întemeierea, în 1867 a Astrei. Încă de la bun început George Bariţiu a deţinut funcţia de secretar al Asociaţiunii, pentru ca, în perioada 1888-1893 să fie desemnat preşedintele acesteia. La Sibiu a pus bazele revistei Transilvania, organul oficial al Asociaţiunii, pe care a condus-o până la moarte, în paralel cu ziarul Observatorul, care a fiinţat între 1878 şi 1885. În plan politic, George Bariţiu a fost unul dintre fruntaşii Partidului Naţional Român. A redactat “Memorandumul” din 1882, în care a demascat politica de deznaţionalizare dusă de guvernele monarhiei dualiste. Preocupat de cercetarea istoriei Transilvaniei, a publicat, alături de numeroase documente şi studii, lucrarea sa fundamentală “Părţi alese din istoria Transilvaniei pe 200 de ani în urmă”, redactată în trei volume între anii 1889-1891. Membru fondator al Academiei Române (1867), George Bariţiu a fost ales, cu câteva luni înainte de moarte, preşedinte al acestui prestigios for ştiinţific. S-a stins din viaţă la Sibiu, la data de 2 mai 1893, lăsând posterităţii o bogată operă pusă în slujba făuririi conştiinţei, demnităţii şi unităţii naţionale.

· 1887 – A fost înfiinţată prima şcoală naţională în Albania.

· 1912: Roald Amundsen a anuntat descoperirea Polului Sud. Dupa ce a aflat ca americanii Robert Peary si Frederick Cook au atins Polul Nord, Amundsen a decis sa ajunga la Polul Sud. Astfel, exploratorul norvegian s-a imbarcat la bordul vasului „Fram” fara sa precizeze care este tinta sa. Abia in momentul in care nava a acostat la Madeira, acesta si-a informat echipajul de directia aleasa. Robert Falcon Scott era deja in drum spre Antarctica cand norvegianul s-a gandit sa il concureze. De altfel, cursa celor doi spre Polul Sud a intrat in legenda pentru dramatismul ei. Amundsen si-a stabilit baza in Golful Balenelor, de unde a plecat in marea aventura la 19 octombrie 1911 insotot de patru echipieri cu patru sanii si 52 de caini. El a fost nevoit sa strabata o zona necunoscuta pana atunci, insa curajul si determinarea exploratorului au facut ca la 14 decembrie steagul norvegian sa fie arborat la Pol cu 35 de zile inainte de sosirea lui Scott. Anuntul atingerii Polului Sud a fost facut pe 7 martie 1912 cand echipajul a ajuns in Australia. Roald Amundsen s-a nascut în 1872, in apropierea orasului Sarpsborg din sud-estul Norvegiei. Intreaga viata si-a dedicat-o explorarii arctice, pasiune care i-a provocat de altfel moartea in iunie 1928 cand a disparut in timpul unei misiuni de salvare la Polul Nord.

· 1914 – Printul Wilhelm de Wied, împreună cu soţia sa Sophie von Schönburg-Waldenburg şi cei doi copii ai lor, ajung în Albania la Durrës, unde era stabilită reşedinţa sa, pentru a-si începe domnia.

· 1919 – La Tarutino, Republica Democratică Moldovenească, şi-a desfăşurat lucrările Congresului Nemţilor din Basarabia, care au votat alipirea lor necondiţionată la România.

· 1936 – Trupele germane ocupă regiunea demilitarizată a Renaniei, încălcând astfel Tratatul de Pace de la Versailles si intelegerile de la Locarno.

· 1939: În România începe guvernarea Armand Călinescu (7 martie - 21 septembrie 1939).

· 1960: Primii 20 de cosmonauți sovietici au fost selectați pentru pregătirea zborului spațial.

· 1968: TVR a scos revista oficială a primei ediții a Festivalulio „Cerbul de Aur”, în cinci limbi.

· 2001: Ariel Sharon devine prim-ministru al Statului Israel. Ariel Sharon (născut Ariel Scheinermann, la 27 februarie 1928, în Kfar Malal, în Palestina sub mandat britanic – d. 11 ianuarie 2014, Tel Hashomer, Ramat Gan, Israel) a fost un general și politician israelian, prim ministru al Israelului între anii 2001-2006.

· 2001 – Reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare au semnat Declaraţia politică privind aderarea României la NATO.

· 2009: NASA a lansat sonda (misiunea) spațială Kepler (numită așa după astronomul german Johannes Kepler), care are scopul de a descoperi noi exoplanete asemănătoare Pământului care orbitează alte stele, cu ajutorul unui telescop și al unui fotometru speciale.

Nașteri

· 189: S-a născut Publius Septimius Geta, împărat roman (d. 211). Publius Septimius Geta (n. 7 martie 189 – d. 26 decembrie 211) a fost al doilea fiu al împăratului Septimius Severus și frate cu Caracalla. În anul 208 sau 209 a fost numit Caesar și desemnat urmaș la tronul imperiului împreună cu fratele său. În februarie 211, după moartea lui Septimius Severus, cei doi frați își asumă guvernarea în Roma. După scurt timp au început rivalitățile între cei doi frați. La finalul aceluiași an, Caracalla l-a asasinat pe Geta în palatul imperial. Geta a murit în brațele mamei sale, Julia Domna. Mulți aliați ai acestuia au fost și ei omorâți. Cauzele rivalității dintre ei ar fi, după unii, gelozia din cauza popularității din ce în ce mai mari a lui Geta, iar după alții, încercarea de a-și îndepărta fratele de la tron, iar acesta doar s-a apărat.

· 1693 – S-a nascut Papa Clement al XIII-lea;(d.1769). A fost episcop al Romei și Papa, între 6 iulie 1758 și 2 februarie 1769. Papa Clement al XIII-lea (cu numele laic Carlo della Torre di Rezzonico; n. 7 martie 1693, Veneția — d. 2 februarie 1769, Roma) a fost ales papă la 6 iulie 1758. A fost un episcop al Romei și Papă al Bisericii Universale, între 6 iulie 1758 și 2 februarie 1769. Este cunoscut cu numele în latină Clemens XIII, în italiană Clemente XIII, în franceză Clément XIII.

· 1765: Nicéphore Niépce, pionierul fotografiei (d. 1833)

· 1785 - S-a născut Alessandro Manzoni, prozator, poet, dramaturg şi critic literar italian (m.22.05.1873). Alessandro Francesco Tommaso Manzoni (n. 7 martie 1785, Milano – d. 22 mai 1873, Milano) a fost un scriitor și critic literar italian. A scris romane, dramaturgie, fiind promotorul liricii romantice în țara sa și un teoretician al romantismului italian. Este autorul recenziei „Scrisoare asupra romantismului”. Cea mai cunoscută operă a sa este romanul I Promessi Sposi apărut în anul 1827, evocare patetică și realistă a Lombardiei secolului al XVII-lea și care se remarcă prin unitatea construcției, adevărul psihologic și caracterul poetic. În scrierile sale din domeniul teoriei literare, a pledat pentru libertatea genurilor și reconstrucția poetică a adevărului istoric.

· 1788: S-a născut Antoine César Becquerel, fizician francez (d. 1878). Antoine Cesar Becquerel (n. 8 martie 1788 – d. 18 ianuarie 1878) a fost un fizician francez, pionier al studiului fenomenelor electrice și luminescente. A fost tatăl fizicianului Alexandre-Edmond Becquerel și bunicul fizicianului Antoine Henri Becquerel.

· 1792 – S-a născut astronomul britanic John Frederick William Herschel; (m.11 mai 1871). El a fost fiul Mariei Baldwin și al astronomului William Herschel. A numit șapte dintre lunile planetei Saturn și patru luni ale planetei Uranus si a avut multe contribuții in cercetarile privind razele ultraviolete.

· 1847 - S-a născut compozitorul Constantin Dimitrescu (m.09.05.1928).

· 1850 - S-a născut Tomáš Garrigue Masaryk, om politic, filosof, primul preşedinte al Republicii Cehoslovace (1918-1935) (m.14.09.1937). Tomáš Garrigue Masaryk (n. 7 martie 1850, d. 14 septembrie 1937), cunoscut și sub numele de Thomas Masaryk, a fost un politician, sociolog și filozof austro-ungar. Original, el și-a dorit să reformeze monarhia habsburgică într-o democrație federală, dar, în timpul Primului Război Mondial, acesta a dorit abolirea monarhiei și, cu ajutorul aliaților a reușit în cele din urmă acest lucru. A fost căsătorit cu pianista Charlotte Garrigue, al cărei nume de familie și l-a adăugat la al său.

· 1855 - S-a născut Elias Schwarzfeld, jurist, scriitor, istoric (m.1915).

· 1857: Julius Wagner-Jauregg, neurolog și psihiatru austriac, laureat Nobel (d. 1940)

· 1872 - S-a născut pictorul olandez Piet Mondrian, fondatorul neoplasticismului ("Compoziţie cu roşu şi negru") (m.01.02.1944). Si-a adus o contributie importanta la mișcarea artistica De Stijl care a fost fondată de Theo van Doesburg, fiind promotorul unei forme de non-reprezentare pe care el a numit- o neoplasticism.

· 1875: S-a nascut Maurice Joseph Ravel, compozitor si pianist francez. S-a nascut la Cibourne, o localitate la granita cu Spania. La varsta de 7 ani, dupa ce familia s-a mutat in Paris, Ravel a inceput sa studieze pianul, iar cativa ani mai tarziu a semnat prima compozitie. Parintii l-au incurajat sa isi continue studiile, astfel ca Ravel s-a inscris la Conservatorul din Paris. Pe durata cursurilor a incercat in dese randuri sa castige o bursa la Roma, dar nu a avut noroc. A parasit Conservatorul in 1905 cand a pierdut un premiu prestigios cu toate ca era considerat favorit. Scandalul, cunoscut in presa vremii ca „Afacerea Ravel”, a dus si la demisia directorul institutiei, Theodore Dubois. In ciuda problemelor, Ravel nu a dezarmat devenind unul dintre compozitorii de seama ai secolului XX, lucrarile sale pentru pian, muzica de camera si pentru orchestra devenind repere. Statul francez i-a acordat Legiunea de onoare in 1920, dar compozitorul a refuzat distinctia. Nu acelasi lucru s-a intamplat in 1929, cand a acceptat sa devina doctor Honoris Causa al Universitatii Oxford. Dupa ce in 1932 a fost implicat intr-un accident de circulatie, Maurice Ravel a ramas cu sechele, iar cinci ani mai tarziu a fost supus unei interventii chirurgicale neurologice care a fost insa un esec. S-a stins din viata in 28 decembrie 1937, fiind inmormantat in cimitirul Levallois Perret din Paris.

· 1904: Reinhard Heydrich, ofițer german SS (d. 1942)

· 1908 – S-a născut actriţa italiană Anna Magnani; (m.26 septembrie 1973).

· 1909: Léo Malet, scriitor francez (d. 1996)

· 1924: Kobo Abe, scriitor, fotograf și inventator japonez (d. 1993)

· 1929 - S-a născut scriitorul Székely János (m.1992).

· 1938: David Baltimore, biolog american, laureat Nobel

· 1938: Albert Fert, fizician francez, laureat Nobel

· 1940 - S-a născut actorul Traian Stănescu.

· 1940 - S-a născut scenograful Dan Jitianu.

· 1941 - S-a născut Danyel Gerard, compozitor francez.

· 1942 - S-a născut Hamilton Bohannon, cîntăreţ, compozitor şi baterist american.

· 1943 - S-a născut Chris White, basist, compozitor şi producător britanic (Zombies).

· 1946: Matthew Fisher, muzician britanic (Procol Harum)

· 1946 - S-a născut Peter Wolf (Blankfield), vocalist şi compozitor american (J. Geils Band).

· 1947 - S-a născut Ion Deaconescu, poet şi traducător.

· 1954 - S-a născut cântăreţa de muzică uşoară

· 1960: Ivan Lendl, jucător ceh de tennis

· 1962 - S-a născut Taylor Dayne (Lesley Wonderman), cîntăreaţă americană.

· 1971 - S-a născut Rachel Weisz, actriţă americană.

· 1972 - S-a născut baschetbalistul american Shaquille O'Neal.

· 1978: Sophie, Prințesă a Prusiei

Decese

· 322 î.Hr.: A murit Aristotel, unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice (n. 384 î.Hr). Aristotel (în greacă: Αριστοτέλης, Aristoteles) (n. 384 î.Hr. – d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat domenii filozofice ca Metafizica, Logica formală, Retorica, Etica. De asemenea, forma aristotelică a științelor naturale a rămas paradigmatică mai mult de un mileniu în Europa.

· 161 – A decedat imparatul roman Antonius Pius si este succedat de fii săi adoptivi Marcus Aurelius si Lucius Verus; (n. 19 septembrie 86). Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius (19 septembrie 86 – 7 martie 161) împărat Roman în perioada 138-161. A fost cel de-al patrulea din „Cei cinci împărați buni”. Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius (n. 26 aprilie 121, Roma, d. 17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) fiu al lui Annius Verus, a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180 d.Hr., și filosof stoic. Era nepot prin alianță al viitorului împărat (între anii 138-161) Antoninus Pius, care l-a adoptat la dorința împăratului Hadrian, predecesorul său. Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. După ce Antoninus Pius a devenit el însuși împărat, l-a căsătorit în anul 145 pe Marc Aureliu din motive dinastice cu fiica sa, Annia Galeria (sau Faustina minoris) și în anul următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus. Lucius Ceionius Commodus Verus Armeniacus (n. 15 decembrie 130, Roma – d. 169), cunoscut simplu ca Lucius Verus, împărat roman împreună cu Marcus Aurelius, între 161 și 169. A murit de ciumă în 169, în timpul războiului cu marcomanii, pe Dunăre

· 1274: A încetat din viață Toma d'Aquino, teolog și filosof italian, canonizat în 1323 (n. 1225). Sfântul Toma de Aquino (n. cca. 1225, Aquino, Regatul Siciliei – d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. Procesul canonizării lui a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323. A fost cel mai important susținător clasic al Teologiei naturale și parintele curentului filosofic numit tomism. Influența sa asupra gândirii occidentale este considerabilă, și o mare parte a filosofiei moderne a fost conceputa luand in considerare dezvoltarea sau respingerea ideilor sale, în special în domeniul eticii, dreptului natural sau metafizicii. Spre deosebire de alti teologi ai timpului, Sf.Toma d’Aquino a îmbrățișat mai multe idei ale filosofiei lui Aristotel.

· 1517: Maria de Aragon, regină a Portugaliei (n. 1482)

· 1724: Papa Inocențiu al XIII-lea (n. 1655)

· 1809 – A încetat din viaţă Jean Pierre Francois Blanchard, inventator, pionier al aeronauticii;(n. 4 iulie 1753).

· 1842: Paul Friedrich, Mare Duce de Mecklenburg-Schwerin (n. 1800)

· 1845: Constantin Faca, dramaturg și poet român (n. 1800). ACA Constantin, se naste la c. 1800, Bucuresti - moare in 7 mart. 1845, Bucuresti.

Dramaturg si poet.

Fiul lui Ioan (sau Constantin) Faca, clucer, si al Mariei (n. Hrisoscoleo).

Se trage dintr-o familie de boieri mijlocii de origine greceasca. Studiaza acasa si, probabil, la Acad. Greceasca de la Magureanu. Membru in Obsteasca Adunare (1838), presedinte al Tribunalului de Comert din Bucuresti (1842), procuror la inaltul Divan (1843).

Desi inrudit cu domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, se numara printre opozanti, avind vederi liberale. Prieten cu Anton Pann, apropiat si de cercul lui Heliade-Radulescu, a fost membru al Soc. Filarmonice si un sustinator convins al teatrului romanesc.

Piesa Comodia vremii (1833) si dialogul Conversatii ridiculizeaza snobismul si galomania, intr-un mod destul de blajin insa, demonstrind aptitudini dramatice aflate inca in stare embrionara.

Cunoscut posteritatii multumita lui I. Heliade-Radulescu, care-l editeaza in 1860, Constantin Faca a lasat doar citeva fabule si poezii satirice (Vulpea, Ministrul, Blestemul lumii) lipsite de vigoare, dar nu si de duh, si isi datoreste locul in istoria literara mai ales celor doua incercari dramatice. Piesa Comodia vremii, cunoscuta si cu titlul Frantuzite le, scrisa in 1833 si jucata in 1835 de elevii Scolii de Mimica si Declamatie a Societatii Filarmonice, se numara printre textele de debut ale dramaturgiei pasoptiste. Ea denota mai curind inclinarea satirica a autorului si acordarea lui la spiritul vremii (ridiculizarea frantuzomaniei va fi unul dintre caii de bataie favoriti ai comediilor acestei epoci), capacitatea de observatie si puterea de a schita portrete comice, decit indeminarea in alcatuirea unei actiuni dramatice.

Compusa in versuri si impartita in trei acte, Comodia vremii e, de fapt, o insailare de scene scurte, insuficient elaborate, nu lipsite de haz, dar fara a depasi stadiul de pretext dramatic. Desi inspirata de Pretioasele ridicole, miezul actiunii e diferit de cel al piesei lui Moli6re: eroinele lui Constantin Faca nu sint inselate in pretentiile si sperantele lor de a-si popula salonul cu tineri educati si la moda, ci impiedicate sa-si realizeze proiectul, prin hotarirea ferma a tatalui de a nu ingadui in casa lui instapinirea noului mod de viata. Dimitrache, Simion si Panaiotache nu sint niste impostori, ci, ca si Elena si Luxandra, reprezentanti ai tinerei generatii, lipsiti de sanatosul respect pentru economie si avere, furati de mirajul unei pseudoculturi reduse aproape exclusiv la mondenitate, dar inzestrati totusi cu o anume subtirime de cuget si maniere care lipsesc cu desavirsire „batranilor".

Conflictul ia nastere deci nu intre pretentii si realitate, ci intre parinti si copii, reprezentind moduri diferite de comportare, de abordare a vietii si de ierarhizare a valorilor ei. Autorul nu e de acord cu mondenitatea exagerata ce risca sa devina parazitism si persifleaza manifestarea ei exterioara cea mai frapanta, galomania lingvistica, dar atitudinea lui nu e lipsita de oarecare nuante. Mai intii, frantuzis-mul exprimarii tinerilor nu e mimat, ci autentic: nici una dintre vorbele folosite nu e gresit inteleasa si nici incorect pronuntata (.abia doua sau trei verbe primesc desinente grecesti); stil-cirea cuvintelor franceze e doar o falsa impresie de natura vizuala, datorata transcrierii lor in alfabet chirilic, iar efectul comic se datoreaza contextului neaos in care sint plasate. Apoi, batrinii nu sint scutiti nici ei de privirea ironica a autorului: sfaturile lor, oricit de intelepte, recurg mai putin la argumente temeinice si mai mult la stereotipii de gindire, iar idilica lume veche pe care o regreta e, de fapt, una a comoditatii intelectuale si a patriarhalei chiverniseli.

Datorita caracterului schematic al subiectului, confruntarea celor doua puncte de vedere e pur declarativa. Finalul nu e un adevarat dezno-damint: desi momentan coconul Ianache invinge, cuvintele lui fac sa se prevada o serie intreaga de rebeliuni familiale viitoare. Autorul nu ofera deci o solutie, ci-l lasa pe spectator sa aleaga una conforma cu propriu-i punct de vedere, multumindu-se sa atraga atentia asupra slabiciunilor fiecareia dintre pozitiile aflate in confruntare. Mai categoric este Constantin Faca in dialogul Conversatii, in care, mizind tot pe efecte de comic lingvistic, pledeaza pentru teatrul national si denunta snobismul neintemeiat al celor ce-l dispretuiesc.

OPERA:
Din ale lui Constantin Faca, in I. Heliade-Radulescu, Poezii inedite, Bucuresti, 1860;
Como-dia vremii (Frantuzitele), in trei acte, in versuri, ed. dupa original cu o introducere de V. Vircol, Bucuresti, 1906;
Frantuzitele. Comedie farsa in doua acte in versuri. Satire si fabule, pref. si comentarii de I. Heliade-Radulescu, ed. noua, tiparita prin ingrijirea d-lui 1.. Rosea, Bucuresti, 1906;
Primii nostri dramaturgi, ed. ingrijita si glosar de Al. Niculescu, antologie, studiu introductiv si notebio-bibliografice de FI. Tornea, Bucuresti, 1956;
inceputurile teatrului romanesc, antologie, pref. si note de T. Avramescu, Bucuresti, 1963.

REFERINTE CRITICE:
G. Bogdan-Duica, Istoria literaturii romane moderne, 1923;
G. Calinescu, Istoria;
. Massoff, Teatrul romanesc, I, 1961;
idem, Istoria teatrului in Romania, I, 1965;
I.L.R., II;
D. Popovici, Romantismul .

· 1931: Lupu Pick, actor și regizor

· 1931: Akseli Gallen-Kallela, pictor și grafician finlandez (n. 1865)

· 1932 – A încetat din viaţă Aristide Briand, om politic , laureat al Premiului Nobel pentru Pace, în 1926; (n. 28 martie 1862).

· 1942: Nina Arbore, pictor, grafician român (n. 1889)

· 1965: Louise Mountbatten, a doua soție a regelui Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei (n. 1889)

· 1977 - A murit Virgil Gheorghiu, poet, eseist, muzicolog, pianist (volume: “Marea vînătoare”, “Cîntarea de faun”) (n.22.03.1903).

· 1982 - A murit regizorul Konrad Wolf, figură de prim plan a cinematografiei germane (filmele: „Stele”, „Oameni cu aripi”) (n.20.10.1925).

· 1983: Dumitru D. Panaitescu, eseist și traducător român (n. 1915)

· 1997: Edward Mills Purcell, fizician american (n. 1912)

· 1999 - A murit Stanley Kubrick, regizor american de film, autorul unor filme de referinţă din creaţia cinematografică a secolului XX (filmografie: „Spartacus”, „Portocala mecanică”, „Lolita”) (n.26.07.1928). Stanley Kubrick (n. 26 iulie 1928—d. 7 martie 1999) a fost un regizor, scenarist și producător de film american, câștigător al Premiului Oscar, care în ultimii 40 de ani ai carierei sale a locuit în Anglia. Kubrick a fost renumit prin grija cu care își alegea subiectele, metoda lentă de a lucra, varietatea de genuri pe care le-a abordat și perfecționismul său. Este de asemenea recunoscut ca unul dintre cei mai inovativi și influenți regizori de film din istoria cinematografică. A regizat o serie de filme foarte apreciate, adesea controversate, filme care au fost percepute ca o reflexie a naturii sale obsesive și perfecționiste. Filmele sale sunt caracterizate de prezența elementelor de suprarealism, expresionism, dar și a unui pesimism ironic, fiind totodată și unele dintre cele mai originale, provocative și vizionare făcute vreodată. Șapte dintre cele șaisprezece filme ale sale realizate ca regizor sunt prezente în lista IMDb Top 250.

· 2002 – A murit Alexandru Balaci, critic şi istoric literar, membru al Academiei Române; a fost unul dintre cei mai străluciţi traducători ai literaturii italiene, la noi, şi coordonatorul monumentalei lucrări „Istoria literaturii italiene” (n.12.06.1912).

· 2004 – A murit medicul Nicolae Cajal, membru al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române şi preşedinte al Fundaţiei „M.H.Elias”; (n.01.10.1919).

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Sfințiți Mc Efrem, episcopul Tomisului; Vasilievs; Evghenie; Capiton; Eterie; Agatodor și Elpidie, episcopii din Cherson

· În calendarul romano-catolic: Ss. Perpetua și Felicitas, martire. Sfintele Mucenițe Perpetua și Felicitas au fost martirizate la Cartagina în anul 203, în timpul prigoanei lui Septimius Severus (193-211), fiind aruncate pradă fiarelor, apoi ucise cu pumnalul. S-a păstrat o relatare bogată a morții lor, în parte de prima mână, redactată de Perpetua însăși, în parte de un scriitor din aceeași perioadă. Perpetua era o patriciană, căsătorită de tânără, la Cartagina. Tatăl ei, în vârstă, a vizitat-o în închisoare și a vrut să o îndemne la apostazie, amintindu-i de copilul ei, de numai un an. Felicitas era sclavă și, cu puțin timp înainte de execuție, născuse o fetiță. Prăznuirea lor în Biserica Ortodoxă se face pe 1 februarie. Sărbătorite în Biserica Catolică la 7 martie.

· În calendarul greco-catolic: Ss. Efrem, Vasile, Eugen episcopi și alții, martiri († secolul al IV-lea). Sfântul Sfinţit Mucenic Efrem a trăit în secolele III-IV, păstorind Eparhia Tomisului undeva între anii 300-304, urmându-i în scaunul episcopal sfântului ierarh Evanghelicus al Tomisului. Atestarea sa ca păstor al Daciei Pontice se regăseşte în sinaxarele greceşti şi romane. Prăznuirea sa se face pe 7 martie, dimpreună cu ceilalţi Sfinţi Mucenici din Cherson.

ARTE 7 Martie

MUZICĂ 7 Martie

Compozitorul Constantin Dimitrescu

Dans ţărănesc - Constantin Dimitrescu:

Maurice Ravel

The Best of Ravel:

Danyel Gerard, compozitor francez

Hamilton Bohannon, cîntăreţ, compozitor şi baterist american

Chris White, basist, compozitor şi producător britanic (Zombies)

Matthew Fisher, muzician britanic (Procol Harum)

Peter Wolf (Blankfield), vocalist şi compozitor american (J. Geils Band)

Cântăreţa de muzică uşoară Gina Pătraşcu

Taylor Dayne (Lesley Wonderman), cîntăreaţă americană

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Vivaldi: Concertini Per Le Solennita (Giuliano Carmignola, Sonatori De La Marca)

Hot Top 100 Romantic Love Songs 2018 New Song Playlist - Best English Love Songs Collection HD

Scarlatti - Sonatas for Harpsichord (reference recording : Blandine Verlet)

The Best Relaxing Classical Music By Scarlatti - Relaxation Meditation Focus Reading

POEZIE 7 Martie

Ion Deaconescu, poet şi traducător

Biografie

DEACONESCU Ion, se naste la 7 mart. 1947, comuna Tirgu Logresti, judetul Gorj. Poet si traducator. Fiul Iui Marin Deaconescu, functionar, si al Auricai (n. Stanescu). Scoala elementara in comuna natala (1954-l961); Liceul „Tudor Arghezi" din Craiova (1961 -l965); Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Craiova (1965-l968); licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti (1972).

Dr. in filologie cu teza Proza romana si iugoslava contemporana in context european (1982). Prof. de liceu (1972-l976); asistent la Facultatea de Filologie a Univ. din Craiova (1976-l989); lector de lb. romana la Uni v. din Skopje, Novi Sad si Belgrad (1984-l989).

Colaboreaza la Ramuri, Steaua, Tribuna, Convorbiri literare, Manuscriptum, Secolul 20, Orizont, Lumina, Macedonian Review, Kultu-ren Jivot din Iugoslavia, Nouvelle Europe din Luxemburg, Balcanica din Italia, / Mument din Malta.

Debut cu poezia Pastel, in ziarul inainte din Craiova (1968); debut editorial cu ciclul de versuri Aparat de fotografiat sufletul, in volum colectiv Unsprezece poeti (1981). Alte volum de poezii: Vasul de bruma (1985) si Eternitatea clipei (1986). Alcatuieste, impreuna cu Al. Caprariu, antologia poetilor laureati ai Serilor de poezie de la Struga, Iugoslavia, intitulata Poezie si umanitate (1986).

Autor al antologiei Poeti olteni (1982) si al unor comprehensibile meditatii critice despre poezia romana din Iugoslavia (Poezie si epoca, 1988).

Traduce din Ato Sopov, Petre Bakevski, Sreten Perovici si Boris Visinski.

Debutul editorial intr-un volum colectiv (Unsprezece poeti, 1981) l-a dezavantajat pe Ion Deaconescu, aminindu-i cu aproape cinci ani consacrarea. Cu atit mai mult, cu cit poezia lui mai degraba sugereaza o atmosfera decit impune teme si arhetipuri existentiale. Ceea ce Ia Generatia optzecista era ironie livresca si deconstructie postmodernista, la Ion Deaconescu ia forma unei viziuni a sentimentelor comunicate printr-o retorica putin agresiva, dar persuasiva prin repetitie si teatralitate discret mimata. in fond, lipsindu-i teribilismul, e mai aproape de generatia sa prin modelele lirice subsecvente primelor manifestari nonconformiste: asumarea interogatiei romantice, de pilda, prin renuntarea la jocurile intertextuale si la minimalism. Nevoia de confesiune si de aventura a cunoasterii se consuma aproape exclusiv in spatiul obsesiilor lingvistice, chiar daca, prea declarativ, interesul pentru cuvint risca sa devina simplu vehicul pentru o experienta narata si sa nu semnifice ceea ce poezia este de fapt: un mai departe al vederii, inspre zonele „dinlauntrul lucrurilor", si in strainare prin limbaj („certitudine a neintelesu-rilor").

Volumele Vasul de bruma (1985) si Eternitatea clipei (1986) sugereaza existenta unui exil ca semn al memoriei tradate si ca refugiu intr-o suprarealitate imanenta fiintei umane. Poezia fiind mai reala decit realitatea, urmeaza ca in interiorul limbajului poetul are deopotriva revelatia libertatii si a limitelor sale. Neputind fotografia sufletul, neputindu-l comunica, Ion Deaconescu se multumeste sa constate blagian doar gustul amar al cuvintelor. Poeti olteni (1982) e mai mult decit o antologie, e un dictionar sui-generis, inregistrind cincizeci si trei de autori nascuti ori stabiliti in Oltenia pe durata unui secol de literatura. Datele biografice sau cele pri vind opera, debutul si colaborarile, selectia numelor chiar ofera cartii un interes mult mai larg decit ilustrarea prin nume consacrate a spiritului creator local. in lipsa lucrarilor de sinteza, ea poate fi o sursa documentara utila in critica si istoria literara contemporana. Poezie si epoca (1988) e o prima tentativa de omologare intr-o lucrare de sinteza a valorilor poeziei romanesti din spatiul iugoslav.

In zece eseuri e urmarita evolutia a zece poeti de limba romana intr-un teritoriu liric extrem de original si divers. Laureatii Serilor de poezie de la Struga (Iugoslavia) sint prezentati ca ambasadori ai „infratirii prin poezie" in antologia Poezie si umanitate (1986), alcatuita in colaborare cu Al. Caprariu.

OPERA:
Aparat de fotografiat sufletul, in voi. colectiv Unsprezece poeti. Iasi, ]9S;
Strigatul memoriei. Poeme [in macedoneana], Skopje, 1985;
Vasul de bruma. Versuri, Bucuresti, 1985;
Eternitatea clipei. Versuri, Craiova, 1986;
Masca pentru voce. Poeme (in sirbo-croata), Cetinje, 1987;
Poezie si epoca. Eseuri, Novi Sad, 1988;
Poezie si umanitate. Eseu, Novi Sad, . Traduceri: A. Sopov, Nasterea cuvintului, Poezii, selectie, pref. si note de Tr. Nica, Cluj-Napoca, 1981;
Poezie si umanitate, antologie, introducere si trad. de Al. Caprariu si ~, cuvint inainte de M. Matevski, Cluj-Napoca, 1986;
P. Bakevski, Poeme, Craiova, 1989;
S. Perovici, Moara de vise. Poeme, Craiova, 1989;
B. Visinski, Curcubeul, roman, pref. de ~, Bucuresti, 1989.

REFERINTE CRITICE:
C. Livescu, in Cronica, nr. 19, 1982;
G. Muntean, in Romania literara, nr. 17, 1982;
S. Cioculescu, ibidem, nr. 10, 1983;
O. Ghi-dirmic, in Convorbiri literare, nr. 10, 1985;
Al. Ruicu, in Ramuri, nr. 8, 1985.

Constantin Faca, dramaturg și poet român

Biografie

FACA Constantin, se naste la c. 1800, Bucuresti - moare in 7 mart. 1845, Bucuresti.
Dramaturg si poet.

Fiul lui Ioan (sau Constantin) Faca, clucer, si al Mariei (n. Hrisoscoleo).

Se trage dintr-o familie de boieri mijlocii de origine greceasca. Studiaza acasa si, probabil, la Acad. Greceasca de la Magureanu. Membru in Obsteasca Adunare (1838), presedinte al Tribunalului de Comert din Bucuresti (1842), procuror la inaltul Divan (1843).

Desi inrudit cu domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, se numara printre opozanti, avind vederi liberale. Prieten cu Anton Pann, apropiat si de cercul lui Heliade-Radulescu, a fost membru al Soc. Filarmonice si un sustinator convins al teatrului romanesc.

Piesa Comodia vremii (1833) si dialogul Conversatii ridiculizeaza snobismul si galomania, intr-un mod destul de blajin insa, demonstrind aptitudini dramatice aflate inca in stare embrionara.

Cunoscut posteritatii multumita lui I. Heliade-Radulescu, care-l editeaza in 1860, Constantin Faca a lasat doar citeva fabule si poezii satirice (Vulpea, Ministrul, Blestemul lumii) lipsite de vigoare, dar nu si de duh, si isi datoreste locul in istoria literara mai ales celor doua incercari dramatice. Piesa Comodia vremii, cunoscuta si cu titlul Frantuzite le, scrisa in 1833 si jucata in 1835 de elevii Scolii de Mimica si Declamatie a Societatii Filarmonice, se numara printre textele de debut ale dramaturgiei pasoptiste. Ea denota mai curind inclinarea satirica a autorului si acordarea lui la spiritul vremii (ridiculizarea frantuzomaniei va fi unul dintre caii de bataie favoriti ai comediilor acestei epoci), capacitatea de observatie si puterea de a schita portrete comice, decit indeminarea in alcatuirea unei actiuni dramatice.

Compusa in versuri si impartita in trei acte, Comodia vremii e, de fapt, o insailare de scene scurte, insuficient elaborate, nu lipsite de haz, dar fara a depasi stadiul de pretext dramatic. Desi inspirata de Pretioasele ridicole, miezul actiunii e diferit de cel al piesei lui Moli6re: eroinele lui Constantin Faca nu sint inselate in pretentiile si sperantele lor de a-si popula salonul cu tineri educati si la moda, ci impiedicate sa-si realizeze proiectul, prin hotarirea ferma a tatalui de a nu ingadui in casa lui instapinirea noului mod de viata. Dimitrache, Simion si Panaiotache nu sint niste impostori, ci, ca si Elena si Luxandra, reprezentanti ai tinerei generatii, lipsiti de sanatosul respect pentru economie si avere, furati de mirajul unei pseudoculturi reduse aproape exclusiv la mondenitate, dar inzestrati totusi cu o anume subtirime de cuget si maniere care lipsesc cu desavirsire „batranilor".

Conflictul ia nastere deci nu intre pretentii si realitate, ci intre parinti si copii, reprezentind moduri diferite de comportare, de abordare a vietii si de ierarhizare a valorilor ei. Autorul nu e de acord cu mondenitatea exagerata ce risca sa devina parazitism si persifleaza manifestarea ei exterioara cea mai frapanta, galomania lingvistica, dar atitudinea lui nu e lipsita de oarecare nuante. Mai intii, frantuzis-mul exprimarii tinerilor nu e mimat, ci autentic: nici una dintre vorbele folosite nu e gresit inteleasa si nici incorect pronuntata (.abia doua sau trei verbe primesc desinente grecesti); stil-cirea cuvintelor franceze e doar o falsa impresie de natura vizuala, datorata transcrierii lor in alfabet chirilic, iar efectul comic se datoreaza contextului neaos in care sint plasate. Apoi, batrinii nu sint scutiti nici ei de privirea ironica a autorului: sfaturile lor, oricit de intelepte, recurg mai putin la argumente temeinice si mai mult la stereotipii de gindire, iar idilica lume veche pe care o regreta e, de fapt, una a comoditatii intelectuale si a patriarhalei chiverniseli.

Datorita caracterului schematic al subiectului, confruntarea celor doua puncte de vedere e pur declarativa. Finalul nu e un adevarat dezno-damint: desi momentan coconul Ianache invinge, cuvintele lui fac sa se prevada o serie intreaga de rebeliuni familiale viitoare. Autorul nu ofera deci o solutie, ci-l lasa pe spectator sa aleaga una conforma cu propriu-i punct de vedere, multumindu-se sa atraga atentia asupra slabiciunilor fiecareia dintre pozitiile aflate in confruntare. Mai categoric este Constantin Faca in dialogul Conversatii, in care, mizind tot pe efecte de comic lingvistic, pledeaza pentru teatrul national si denunta snobismul neintemeiat al celor ce-l dispretuiesc.

Virgil Gheorghiu, poet

Biografie Virgil Gheorghiu

Virgil Gheorghiu (*22 martie 1903, Roman - †7 martie 1977, Bucureşti) este un poet român, pianist şi critic muzical.

Virgil Gheorghiu s-a născut la 22 martie în Roman. După studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1928-1930), îşi continuă studiul la Viena şi la Schola Cantorum din Paris. Debutează în literatură în 1925 cu volumul de poezii Cântările răsăritului, prefaţat de Demostene Botez. Între 1926 şi 1928 ia parte la mişcarea de avangardă din Iaşi şi - împreună cu Aurel Zaremba - editează revistele suprarealiste Prospect şi XX-literatură contimporană.

Paralel cu cariera de muzicolog se desfăşoară şi cea de pianist, mai întâi în trio-ul Boniş (1932-1939) şi, după război, la Filarmonica din Bucureşti. Compune muzică vocal-simfonică şi de cameră şi este foarte activ ca cronicar muzical.

Cariera sa, împărţită între muzică şi poezie, se intersectează cu avangarda în perioada aderării la gruparea din jurul revistei unu, din care este însă exclus pentru că publica şi în alte reviste, ca Bilete de papagal (editată de Tudor Arghezi), Adevărul, Cuvântul liber. Volumele publicate după 1930 - Febre (1933), Marea vânătoare (1935), Tărâmul celălalt (1938), Pădurea adormită (1941) - nu se înscriu, propriu zis, pe coordonatele avangardei. Ele combină, în diferite proporţii, modernismul tinzând către rigoare formală şi un suprarealism particularizat prin accente expresioniste, în direcţia cultivării grotescului şi a violenţei imagistice.

Opere

* Cântările răsăritului, Editura Viaţa Românească, Iaşi, 1925
* 8-11-19, editura unu, Bucureşti, 1930 (poem-afiş)
* Febre, Rosenthal Gravor, Bucureşti, 1932
* Marea vânătoare, Editura Fundaţia pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1935
* Tărâmul celălalt, Fundaţia pentru literatură şi artă "Regele Carol II", Bucureşti, 1938
* Cântece de faun, Fundaţia Regală pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1940
* Pădurea adormită, Editura Prometeu, 1941
* Din muzica şi viaţa compozitorilor, Editura Contemporană, 1942 (prefaţă de Ionel Teodoreanu; muzicologie)
* Un muzician genial: George Enescu, biografie romanţată, Editura Fortuna, 1944 (muzicologie)
* Iniţiere muzicală, Colecţia "Biblioteca de buzunar" (nr. 17), Editura de Stat, Bucureşti, 1946 (muzicologie)
* Poeme, Editura pentru literatură şi artă, Bucureşti, 1966
* Poezii, Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1968
* Curent continuu, Editura Tineretului, Bucureşti, 1968
* Ţinută de seară, Editura Eminescu, Bucureşti, 1970
* Trezirea faunului, Editura Eminescu, Bucureşti, 1973
* Sonete, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975
* Cântece finale de faun, Editura Eminescu, Bucureşti, 1977
* Poezii, Colecţia "Poeţi români contemporani", Editura Eminescu, Bucureşti, 1986 (ediţie îngrijită de Elis Buşneag şi prefaţată de Valeriu Râpeanu; conţine şi volumul postum Cartea Rondelurilor)

Poemul lacrimilor

Când oamenii tari şi tăcuţi ai lumilor viitoare
Vor întâlni semnele acestea de azur,
Întâia lor tristeţe
Va luneca de-a lungul rândurilor mele
Ca un fior, ca o flacără prin moartea mea,
Atunci prin gândul lor îndepărtat
Îmi voi aminti
De lacimile sălciilor cari nu ating liniştea oglinzilor.
Plânsul grotelor oprit în drum de inelarul stalactitei
Ca o durere presimţită a surpării viitoare.

Mă voi mâhni
De Isuşii troiţelor plângând în lemn
Călătorii odihniţi în prăpăstii,
Şi de izvoarele scorburii clipind pentru scufundarea comorilor,
Prin ochii lor am să revăd,
Lacrima ierbii din geana plecată pe imaşuri
De stele purtate ca un camfor la pieptul copilăriei mele.

De căprioare, de virginităţi
Cu rugăciunea în mijlocul lacrimii
Îmi voi aminti.
De plânsul nevăzut al răşinilor în despletirea pădurilor
Ca ochii stinşi ai mamei
Peste monogramele valizelor.

Sonet

Lucra Manole meşterul cu trudă
Şi fără spor la zidul legendar,
Că-n faptul nopţii, piatra de sub var
Smintea din loc cu tencuiala udă.
Dar n-a mai fost istovul în zadar,
Când a zidit cu desnădejde crudă,
În temelii, nici om străin, nici rudă,
Ci draga lui: trup viu, cu ochi de jar.

S-a-năbuşit năprasnic fericirea,
Dar întărită-i schela. Turnuri sfinte
Sclipesc urcând în soare mânăstirea.

Asemeni lui, purtând un vis în minte,
Poeţii îşi ating desăvârşirea
Zidind iubirea vieţii în cuvinte.

Strofe libere

Visările pământului în miezul nopţilor,
Buton de sonerie galactică atinge
Şi ziua următoare rulanta scenă schimbă.

Copil al scormonirii, cu palma în pământ
Băteam, să aflu Geea ce mai avea de gând.

La hanuri vechi, din mustul spărgând ulcele roşii,
Prin lut întorşi, în taină mă sărutau strămoşii.

Doar cerul, buze strânse,
Păstra cuvinte grele,
Ca scoicile venite
La ţărm, închise-n ele.

TEATRU/ FILM 7 Martie

Cu actorul Traian Stănescu

Biografie

Traian Stănescu (n. 27 martie 1940, Făget, județul Timiș) este un actor român de teatru și de film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1961, clasa profesor G.D.Loghin, după care este repartizat la Teatrul de Stat Piatra Neamț (actualmente Teatrul Tineretului). Perioada petrecută aici (1961 - 1964) reprezintă o frumoasă pagină din cariera sa de actor, perioadă pe care o rememorează cu plăcere: are ocazia să joace în premiere memorabile (joacă rolul lui Vulpașin în „Domnișoara Nastasia”, Tom, în „Menajeria de sticlă”, regia Cornel Todea etc.)^[1] și are ocazia de a fi membru al unui colectiv artistic tânăr și valoros.

Revine în București din 1964, mai întâi la Teatrul Giulești, apoi la Teatrul Mic, pentru ca din 1968 să devină actor al Teatrului Național „I. L. Caragiale”^[2],^[1], iar din 2002 societar de onoare al acestuia.

A jucat în nenumărate piese pe parcursul carierei, dintre care amintim : „Enigma Otiliei”, „Regele Lear”, „Richard al III-lea”, „Cine are nevoie de teatru”, „Orfeu în Infern”, „Ondine”, „Amanții insângerați”, „Sâmbata, duminică, luni” etc ^[1].

Recitator remarcabil din Eminescu ^[3], Accepta în anii'80 ca și mulți alți slujitori de seamă ai Thaliei, sa apara în spectacole omagiale televizate dedicate lui Nicolae Ceaușescu ^[4].

A colaborat la mai multe spectacole de teatru Radio și TV; activitate filmografică îndelungată.

Căsătorit din 1977 cu actrița Ilinca Tomoroveanu, au împreună un fiu, Mihai Stănescu.

Filme:

· Drumul oaselor (1980) - trimisul bancherului Burkhardt

· Orgolii (1982) - prof.dr. Codreanu

· Trandafirul galben (1982) - aga Mavrodineanu

· Misterele Bucureștilor (1983) - aga Villara

· Surorile (1984) - activistul Pavel Golea

· Masca de argint (1985) - aga Villara

· Colierul de turcoaze (1986) - aga Villara

· Pădurea de fagi (1987) - dr. Radu Bejan

· Începutul adevărului (Oglinda) (1994)

· Tandrețea lăcustelor (2002) - Mișu

· Enigmele se explică în zori (1987)

Clipa de răgaz (1986)
Probleme personale (1981)
Convoiul (1981)
La răscrucea marilor furtuni (1980) - generalul Odobescu
Muntele alb (1978)
Dincolo de orizont (1978)
Fata bună din cer (1977)
Oaspeți de seară (1976)
De trei ori București (1967) - Mihai (segmentul "Aterizare forțată")
Castelanii (1964) - inginerul
Dragoste lungă de-o seară (1963)

Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Traian Stănescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”

Misterele Bucureștilor 1983 [History / War] FILM ROMANESC ONLINE:

Trandafirul galben (1982)

Padurea spanzuratilor (1971) - Liviu Rebreanu

GÂNDURI PESTE TIMP 7 Martie

CITATE DIN Toma d'Aquino

Sfântul Toma de Aquino (n. cca. 1225, Aquino, Regatul Siciliei - d. 7 martie 1274, Mănăstirea Fossanova, Statul Papal, azi comuna Priverno, Italia) a fost un călugăr dominican, teolog, filosof, doctor al Bisericii. Procesul canonizării lui Toma a fost început de Papa Ioan al XXII-lea în 1316 și a fost sanctificat la data de 21 iulie 1323. Summa theologiae (Summa teologică), lucrarea sa de căpătâi, este rodul unor preocupări constante ale lui Toma de a da expresie unei cerințe pedagogice fundamentale: prezentarea organică și sistematică a cunoștințelor. Să reţinem câteva citate:

Se pare că echitatea este contrariul a două virtuţi: contrariul dreptăţii, pentru că nu ţine cont de lege; contrariul rigorii pentru că este chiar opusul ei. În concluzie ea nu este o virtute... Prin urmare echitatea e mai mult un viciu decât o virtute... În plus ea are pretenţia să interpreteze intenţia legiuitorului, dar aceasta este o putere care nu aparţine decât autorităţii constituite.
Rugăciunea nu este urmarea meritelor noastre, ci a îndurării lui Dumnezeu.
Pentru orice faptă de iubire pornită dintr-un suflet, acesta merită viaţa de veci.
În intelect nu este nimic mai mult decât ceea ce a fost înainte în simţuri.
Legislaţia umană nu dobândeşte caracter de lege decât în măsura în care se conformează dreptei raţiuni; de aici se vede că ea îşi are puterea de la legea veşnică. În măsura în care ea s-ar îndepărta de raţiune, ar trebui declarată nedreaptă, căci nu ar corespunde noţiunii de lege; ar fi mai degrabă o formă de violenţă.
Este mai de dorit minimul de cunoaştere a lucrurilor foarte importante decât cunoaşterea socotită foarte sigură a lucrurilor foarte mărunte.