Mă găsiți zilnic cu noutăți la adresa
http//:dicuoctavian.blogspot.com/
REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 195
DIN 5 APRILIE 2018
ISTORIE
PE ZILE 5 Aprilie
Evenimente
·
823: Lothar I este
încoronat rege al Italiei de către Papa Pascal I. Lothar I (795-29
Septembrie 855) a fost împărat al Imperriului Romano- German intre anii
817-855, (pe care l-a co-guvernat impreuna cu tatăl său până la 840). Lothar a
fost fiul cel mare al împăratului carolingian Ludovic cel Pios și al soției lui
Ermengarde de fiica Hesbaye a Ingerman ducele de Hesbaye. După moartea tatălui,
Charles a luptat împotriva fratelui sau Louis într-un război civil de trei ani
(840-843). Luptele dintre cei doi frati au dus la destramarea Imperiului Franc
fondat de bunicul lor Charlemagne, și a pus bazele aparitiei statelor Franța și
Germania.
·
1081: Alexios
I Comnen este încoronat împărat bizantin la Constantinopol,
fondand dinastia Comnenilor. A moștenit un imperiu aflat in colaps
in urma confruntărilor cu turcii selgiucizi în
Asia Mică și cu normanzii din Balcanii de Vest, dar a fost capabil să
oprească declinul militar si financiar si sa recuperareze
teritorii pierdute anterior. Razboaiele pe care le-a
purtat, au fost pentru Europa de Vestun
catalizatorul care a contribuit la organizarea Cruciadelor.
·
1242: În
timpul unei lupte pe gheata lacului Peipus, forțele ruse conduse de Alexandru
Nevski, cneazul Novgorodului, resping o invazie a Cavalerilor
Teutoni.
·
1722: Exploratorul olandez Jacob Roggeveen descoperă
o insulă în Oceanul Pacific, pe care băștinașii o numeau Rapa Nui. Descoperitorul o
va boteza Paasch Eyland (Insula Paștelui). Jacob Roggeveen (n. 1 februarie 1659, Middelburg – d. 31
ianuarie 1729, Middelburg) a fost un explorator din Țările de Jos, trimis să
descopere ipoteticul continent Terra Australis, dar care a descoperit, în
schimb, accidental, Insula Paștelui.
·
1792: Președintele american George Washington își exercită autoritatea sa de veto asupra unui proiect de lege, prima dată când această
putere este utilizată în Statele Unite ale Americii.
·
1818: Gheorghe Lazăr este
numit dascăl (profesor) de aritmetică, geometrie şi geografie la şcoala de la
Sfîntul Sava din Bucuresti, unde inaugurează cursurile de limbă română. Gheorghe Lazăr (n. 5 iunie 1779, Avrig – d. 17 septembrie
1823, Avrig) a fost un pedagog, teolog, traducător și inginer român, considerat
fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească (în 1818 a înființat
în București prima școală cu predare în limba română, Școala de la Sfântul
Sava)
·
1877: Are loc la Opera
Comica din Paris premiera operei Cinq-Mars, a compozitorului francez Charles
Gounod.
·
1879: Izbucneste Razboiul
Pacificului. Chile declară război Boliviei și Perului.
·
1900: La Knossos in Creta,
sunt descoperite tablite de lut cu o scriere hieroglifica Linear B. Linear B este on scriere
silabic folosita de greacii micenieni, fiind un tip de scriere care a precedat
alfabetul grecesc cu mai multe secole.
·
1904: In București a luat ființă Automobil Clubul Regal, în
prezent Automobil Clubul Român (ACR). Automobil Clubul Regal Român (ACRR)
a fost o asociaţie sportivă de automobilism înfiinţată în 1904, patronată de
Casa Regală, cu sediul în Bucureşti. Este precursorul actualului Automobil
Clubul Român. Reprezenta totodată forul suprem al automobilismului din ţara
noastră şi avea numeroase atribuţii în domeniu: promova automobilismul,
stabilea legături internaţionale şi semna convenţii internaţionale privind
circulaţia automobilelor, semnalizarea şoselelor, eliberarea de permise auto
internaţionale, etc. Era afiliată „Asociaţiei Automobil Cluburilor Recunoscute”
cu sediul la Paris. Preşedinte de onoare erau regele şi regina, iar membrii se
împărţeau în membri „activi” (care aveau toate drepturile) şi „turişti” (cu
drepturi restrânse). ACRR era organizată în teritoriu în 4 cluburi regionale:
- ACRR Cluj (primul înfiinţat, în 1921 şi cel mai activ club regional)
- ACRR Banat-Crişana (Timişoara);
- ACRR Moldova de sus (Cernăuţi);
- ACRR Moldova de jos (Iaşi, 1928). Regionalele aveau o largă autonomie bugetară şi decizională şi erau cele care se ocupau de cultivarea efectivă a automobilismului în teritoriu. ACRR a mai patronat şi „Motoclubul Român”, prin care promova motociclismul. Publica o revistă lunară intitulată „Auto-Sport”.
- ACRR Cluj (primul înfiinţat, în 1921 şi cel mai activ club regional)
- ACRR Banat-Crişana (Timişoara);
- ACRR Moldova de sus (Cernăuţi);
- ACRR Moldova de jos (Iaşi, 1928). Regionalele aveau o largă autonomie bugetară şi decizională şi erau cele care se ocupau de cultivarea efectivă a automobilismului în teritoriu. ACRR a mai patronat şi „Motoclubul Român”, prin care promova motociclismul. Publica o revistă lunară intitulată „Auto-Sport”.
·
La 5 aprilie 1910, la
Sibiu, Transilvania, are loc Conferinţa Naţională a Partidului Naţional Român.
În cadrul Conferinţei se analizează situaţia politică, economică şi socială a
românilor din Transilvania.
·
1923 -
Firestone începe producţia de anvelopelor balon (aşa numitele tyre ballon),
fiind primele cauciucuri cu aer sub presiune produse şi puse în vânzare pentru
modelele în serie largă. Firestone era la acea vreme cel mai important
constructori de anvelope, echipând modelele Ford T cu pneuri. Noul model de cauciuc, deşi era o
evoluţie a precedentelor tipuri, era radical îmbunătăţit. Până atunci,
folosirea aerului sub presiune, deşi îmbunătăţea confortul, reprezenta un punct
vulnerabil pentru anduranţa gumelor, un cauciuc rezistând mai puţin de 500 km.
Firestone a venit cu un nou concept de cauciuc cu o formă de elipsă, de aici îi
vine şi numele inspirat de baloanele cu aer cald de la acea vreme, şi cu
inserţii de bumbac pentru a îl face mai rezistent, dar la fel de elastic. Invenţia Firestone a fost bine
primită de constructorii de automobile, în 1924 61% din cele 11 modele de
automobile oferite pe piaţa americană având noul tip de cauciuc. Şi maşinile
europene au trecut la noul standard.Această invenţie este una dintre cele mai
importante descoperiri în istoria auto, scăzând considerabil numărul de pene şi
astfel automobilul a devenit un mod de transport de încredere. În plus noul tip de pneu reducea
foarte mult şi consumul, se spune că un automobil Ford T dotat cu vechile
cauciucuri putea parcurge 5-9 km cu 1 litru de combustibil, în timp ce un Ford
A putea străbate 8-12 km cu noile anvelope pneumatice.
·
1924: Printr-o
Ordonanță militară a Comandamentului Corpului II armată
se interzice activitatea Partidului Comunist Român, acuzat de „acțiuni
anti-românești” după diversiunea de la Tatar-Bunar. A rămas în ilegalitate până
în 1944. Partidul Comunist Român (PCR) a fost creat în anul 1921 ca
rezultat al scindării ramurii bolsevice de
extremă stânga a Partidului Socialist din Romania. A fost o mică organizare
politică ilegală, subordonată Cominternului si URSS care a susținut
ideologic revolutia comunista. Partidul comunist și-a început ascensiunea la
putere în România după Actul de la 23 august 1944 la care a participat ca
parte din Blocul National Democrat (BND). Apoi, conform strategiei
staliniste și cu sprijinul armatei sovietice de ocupatie, PCR și-a eliminat
treptat adversarii. După abdicarea forțată a regelui Mihai I,a instaurat
Republica Populara Romana. Între 1947-1989 PCR a fost singurul partid
politic oficial din România. În articolul 3 al Constitutiei Romaniei din 1965,
PCR era numit “forța politică conducătoare a întregii societăți din Republica
Socialistă România”. Sub conducerea P.C.R. în România a fost instaurată
asa zisa ”dictatura a proletariatului, în economie s-a instituit dirijismul,
societatea civilă a fost practic distrusă de principiile dictatoriale ale
P.C.R., iar cenzura a sufocat libertatea de gândire.
·
1929: este aprobată legea privind contractele de muncă în România, prin
care se reglementează relaţiile de muncă dintre patroni şi salariaţii din
industrie şi comerţ precum şi stabilirea duratei zilei de muncă, dreptul la
concedii de odihnă, dreptul la preaviz în caz de concediere etc.
·
1933: In timpul marii
crize economice din SUA, presedintele Franklin D. Roosevelt a decretat
inchiderea pentru o zi a tuturor bancilor de pe teritoriul statului si
suspendarea operatiunilor financiare. El a semnat două ordine executive: 6101
si 6102, care interziceau stocarea aurului și acumularea de Certificate de aur
de catre cetățenii SUA.
·
1944: are loc bombardamentul masiv al aviaţiei americane asupra
Ploieştilor, în cadrul celui de-Al Doilea Război Mondial.
·
1946: Trupele sovietice se
retrag de pe insula Bornholm, teritoriu apartinand Danemarcei, dupa 11 luni de
ocupatie.
·
1951: La New York a avut loc procesul prin care au fost condamnați la
moarte soţii Ethel si Julius Rosenberg, cetățeni americani acuzați că au
transmis Uniunii Sovietice secretele de fabricație a bombei atomice. Soții
Rosenberg au fost executați pe scaunul electric la 19 iunie 1953 în celebra
închisoare Sing - Sing din statul New York. În ceea ce privește procesul
celor doi spioni, el fost unul dintre cele mai mediatizate şi controversate
procese desfășurate în plin Război Rece. Soţii Rosenberg, care făceau parte
dintr-o reţea de spionaj controlată de Moscova, au fost acuzați că au livrat
sovieticilor mai multe dosare top-secret despre tehnologia de fabricare a
bombei atomice, din cadrul “proiectului Manhattan'’. Ethel și Julius Rosenberg
fost arestaţi după ce o rudă de a lor, David Greenglas, cumnat cu Iulius
Rosenberg și frate cu Ethel Rosenberg, i-a denunţat la FBI că transmit
sovieticilor informaţii din zona cercetărilor atomice. După arestare, soții
Rosenberg au fost anchetaţi și găsiţi vinovaţi de spionaj, fiind condamnați la
moarte într-un proces ce a avut loc în ziua de 5 aprilie 1951. După acest proces,
opinia publică americană a fost cuprinsă de panică, sursa
principală a acestei stări de spirit fiind faptul că Uniunea Sovietică
realizase deja primele teste nucleare, iar monopolul atomic al Statelor Unite
era astfel amenințat. Chiar dacă soţii Rosenberg nu şi-au recunoscut niciodată
vinovăţia, ei au sfârşit pe scaunul electric,iar finalul acestui proces face
parte dintre acele cauze celebre care nu contenesc să alimenteze chiar și
astăzi controverse şi polemici . Si totuși , la acea vreme, caracterul
mediatizării a reflectat intens îngrijorarea Statelor Unite pentru pierderea
poziției de singura putere nucleară, îngrijorare amplificată și de faptul
că după descifrarea codurilor secrete folosite de ambasada sovietică din
Washington, s-a descoperit că Moscova înfiltrase o serie de agenţi şi în
locurile unde cercetătorii americani lucrau la o altă armă cu distrugere in
masa și anume bomba cu hidrogen.
·
1955: Sir Winston
Churchill demisionează din funcţia de prim-ministru al guvernului britanic,
dupa o activitate de peste 50 de ani. Dupa retragerea sa din viata politica s-a
dedicat scrisului. Pentru operele sale, în special pentru Al doilea război
mondial (în șase volume), i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatura in
1953, când a primit si titlul de lord. Printr-o hotărâre a Congresului va
deveni, în 1963, cetățean de onoare al SUA. Este cunoscut ca o mare
personalitate a secolului XX si unul din cei mai importanţi conducători din
istoria Regatului Unit şi a lumii întregi. Sir Winston
Leonard Spencer Churchill (n. 30 noiembrie 1874 – d. 24 ianuarie 1965) a fost
un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Al Doilea Război
Mondial. Deseori apreciat ca fiind unul din cei mai mari lideri de război ai
secolului, a servit ca prim-ministru în două mandate (1940-1945) și
(1951-1955). A fost ofițer în Armata Britanică, istoric, scriitor și artist.
Este singurul prim-ministru britanic laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură (în 1953) și a fost prima persoană care a primit titlul onorific de
Cetățean de Onoare al Statelor Unite.
·
1960: Celebrul solist
american Elvis Presley a fost lasat la vatra din Armata SUA dupa un serviciu
militar de 2 ani in Europa.
·
1973: La clinica chirurgicală nr.2 din Târgu Mureș, o
echipă de medici, condusă de prof. dr. Ioan Pop de Popa,
efectuează prima operație pe cord deschis din România.
·
1976: În China are
loc Incidentul Tiananmen când mulțimea strânsă în Piața Tiananmen solicită
eliberarea lui Deng Xiaoping, simbolul și speranța reformării societății chineze. Deng Xiaoping (n. 22 august 1904, d. 19 februarie 1997) a
fost un lider al Partidului Comunist din China. Deși niciodată nu a avut titlul
de șef de stat sau șef de guvern, Deng a fost liderul de facto al Republicii Populare Chineze de
la sfârșitul aniilor 1970 până la începutul aniilor 1990. A fost fondatorul
„socialismului cu caracteristice chinezești” și a reformei economice din China,
cunoscută ca „economia de piața socialistă”. Este crediat cu faptul că a adus
China mai aproape de capitalism și a determinat creșterea foarte rapidă a
economiei chineze timp de peste trei decenii
·
1983: Scandal diplomatic: acuzați de spionaj, 40 de diplomați
sovietici sînt expulzați de la Paris.
·
1989: În Polonia este
încheiat compromisul dintre guvern și reprezentanții opoziției prin care se
prevede crearea unei a doua Camere a Parlamentului – Senatul, instituirea
postului de președinte al republicii și organizarea de alegeri libere.
·
1991: Ion Iliescu,
preşedintele României, a semnat la Moscova, Tratatul de colaborare, bună
vecinătate şi amiciţie dintre URSS şi România. A fost singurul tratat incheiat
de o fosta tara socialista cu U.R.S.S., chiar inainte de destramarea imperiului
sovietic si a fost considerat cel putin “neinspirat”. Documentul surprinde fara
nici un dubiu, fara interpretari personale, esenta relatiilor dintre Iliescu si
Kremlin, si arata un regim care in 1991 isi vedea salvarea in mentinerea
influentei Uniunii Sovietice in fostul lagar socialist si chiar pe plan
mondial. Evident,conditia pentru a te invirti pe orbita in jurul Kremlinului
era incheierea unui nou tratat politic cu URSS, tratat pe care Adrian Nastase
l-a parafat la Moscova, la 22 martie 1991, iar presedintii Iliescu si Gorbaciov
l-au semnat la 5 aprilie, tot la Moscova. Tratatul nu a fost ratificat de Parlamentul
Romaniei. Petre Roman sustine ca s-a opus.
·
1992: În Peru, are loc o
lovitură de stat a președintelui Alberto
Fujimori, care a suspendat garanțiile
constituționale.
·
1992: In Kenmore, New
York, un bărbat a sărit de la o fereastră de la etajul al patrulea, a căzut pe
o maşină şi a supravieţuit. El a luat imediat liftul, a urcat iar la la etajul
patru, a sarit şi a cazut din nou peste aceeaşi maşină, supravieţuind doar cu o
glezna fracturata.
·
1999: În urma unui raid al NATO, vizând
cazarmele din localitatea minieră Aleksinaci (200 km la sud de Belgrad), 17 civili
au fost uciși din cauza unei bombe de 250 kg, ghidată prin laser, abătută
asupra unei zone rezidențiale. La 6 aprilie, Pentagonul admite
că bomba, lansată de un avion american, și-a ratat, se pare, ținta.
·
2000: Yoshiro Mori, 62 de ani, a fost ales premier al Japoniei; el îi
succede lui Keizo Obuchi, aflat în comă.
·
2001: Liderul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Vladimir Voronin, a fost ales președintele țării.
·
2004: Regina Elisabeta a
II-a a Marii Britanii începe
o vizită de stat în Franța pentru
a celebra cea de-a 100 aniversare a „înțelegerii prietenești”.
·
2006: Ionel Haiduc este
ales noul președinte al Academiei Române. El îl înlocuiește pe Eugen Simion,
care a condus această instituție timp de două mandate. Va fi instalat în
funcție în 20 aprilie.
·
2009: Alegeri parlamentare
în Republica Moldova. Partidul Comunistilor pierde alegerile, care sunt
castigate de Alianta pentru Integrare Europeana.
Nașteri
·
1288: S-a nascut Împăratul
Go-Fushimi al Japoniei; (d. 1336).
·
1588: S-a nascut
filosoful englez Thomas Hobbes (d. 4 decembrie 1679), cel mai cunoscut
pentru tratatul său Leviatanul (1651). Hobbes a fost preocupat
de filozofia politică și de alte subiecte, oferind o definiție a
naturii umane. A fost contemporan cu Francis Bacon și cu René Descartes și a
scris un răspuns la meditațiile lui René Descartes. Hobbes este unul dintre cei
mai mari sistematicieni ai raționalismului și un bun cunoscător al filosofiei
lui Descartes. Pentru a scăpa de teroare din timpul Revoluției engleze,
Hobbes s-a mutat la Paris în perioada 1640-1651, întorcându-se în Anglia
după căderea lui Cromwell.
·
1732: S-a nascut Jean Honoré Fragonard, pictor, desenator,
gravor francez; (d. 1806).
·
1894: S-a
născut Pamfil Şeicaru, publicist, memorialist, prozator.A fondat în 1928, la
Bucureşti, ziarul “Curentul”.
Pamfil Șeicaru (n. 18 aprilie 1894, Buzău — d. 21 octombrie 1980, München, Germania), ziarist român, director al ziarului „Curentul”, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. Marele jurnalist roman se autocaracteriza astfel: „Mă numesc Pamfil Șeicaru, născut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiană în aprilie 1918, după ce am fost demobilizat și de atunci am continuat să fiu comentator al evenimentelor politice interne și externe, colaborând succesiv la diverse ziare și reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca sef-redactor, proprietar fiind ing. Titus Enacovici. Articolul de fond (leit articol) era semnat de mine. În anul 1924 am fost ales presedinte al Sindicatului ziariștilor. În 1927 am demisionat de la ziarul Cuvântul si am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societati anonime, unde am funcționat ca director și redactor-șef… Din ianuarie 1927 și până la 9 august 1944, când am plecat din țara, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul țării…”
Pamfil Șeicaru (n. 18 aprilie 1894, Buzău — d. 21 octombrie 1980, München, Germania), ziarist român, director al ziarului „Curentul”, cel mai combativ cotidian românesc în perioada dintre cele două războaie mondiale. Este considerat a fi cel mai mare gazetar dintre cele două războaie mondiale. Marele jurnalist roman se autocaracteriza astfel: „Mă numesc Pamfil Șeicaru, născut în anul 1894, luna aprilie… Am intrat în presa cotidiană în aprilie 1918, după ce am fost demobilizat și de atunci am continuat să fiu comentator al evenimentelor politice interne și externe, colaborând succesiv la diverse ziare și reviste. În 1923 am fost angajat la ziarul Cuvântul, ca sef-redactor, proprietar fiind ing. Titus Enacovici. Articolul de fond (leit articol) era semnat de mine. În anul 1924 am fost ales presedinte al Sindicatului ziariștilor. În 1927 am demisionat de la ziarul Cuvântul si am luat conducerea ziarului Curentul, al unei societati anonime, unde am funcționat ca director și redactor-șef… Din ianuarie 1927 și până la 9 august 1944, când am plecat din țara, articolul de fond era semnat de mine. Am fost ales de trei ori ca deputat independent în Parlamentul țării…”
·
1900 - S-a născut actorul american Spencer Tracy
(”Bătrînul şi marea”, ”Tatăl miresei”) (m.10.06.1967).
·
1903 - S-a născut Frank Warner, cântăreţ şi
compozitor american.
·
1908: S-a nascut dirijorul austriac Herbert von Karajan; (d.
1989). Herbert von Karajan, sau Heribert Ritter von Karajan, în Austria Ritter
fiind rangul nobiliar de cavaler (n. 5 aprilie 1908, Salzburg – d. 16 iulie
1989, Salzburg) a fost un dirijor austriac de origine aromână.
·
1912 - S-a născut Vasile Copilu-Cheatră, poet şi
prozator (“Cartea moţului”, “Viaţa lîngă cer”, “Cîntece cu căluşul în gură”).
·
1916: S-a nascut actorul
britanic Gregory Peck. A obtinut in 1962 premiul Oscar pentru cea mai buna
interpretare in filmul “Sa ucizi o pasare cantatoare”. A fost distins
cu“Medalia Libertăţii” – 1960, Premiul “Jean Hersholt” – 1968, “Premiul special
pentru întreaga carieră” – 1988 şi 1989, “Premiul de onoare al centrului
Cultural Kennedy” – 1991. Gregory Peck a fost numit “Comandor al Ordinului
Artelor şi Literelor” în 1991 (“Să ucizi o pasăre cântătoare”, “Zăpezile de pe
Kilimanjaro”, “Tunurile din Navarone”). A decedat la 12 iunie 2003.
·
1922 - S-a născut Gale Storm (Josephine Owaissa
Cottle), cântăreaţă şi actriţă americană.
·
1928 - S-a născut regizorul de film şi prozatorul Mircea Săucan,
stabilit în Israel (filme: Când primăvara e fierbinte (1960), Ţărmul n-are
sfârşit (1962), Alerta (1965), Meandre (1966), 100 de lei (1973), Le Retour
(1996) ; lucrări publicate: Camera copiilor (1968), Manuscrisul de la Ciumati
(1989), Izidor Manecuta (1990), David Rege (1991), Parastasul (1994),
Funérailles ŕ Bucarest (2000) (m. 13 apr. 2003).
·
1928 - S-a născut Tony Williams, vocalist american
(The Platters).
·
1929 - S-a născut Ivar Giaever. fizicianul şi
biologul american de origine norvegiană. În 1973, obţine împreună cu Brian
Josephson şi Leo Esaki, Premiul Nobel pentru Fizică, pentru cercetările în
domeniul “efectului de tunel în mecanica cuantică”.
·
1929 - S-a născut actorul britanic Sir Nigel
Hawthorne („Richard al III-lea”, „A douăsprezecea noapte”) (m.26.12.2001).
·
1932 - S-a născut Billy Bland, cântăreţ american.
·
1932 - S-a născut scriitorul Fănuş Neagu, membru
corespondent al Academiei Române, director al Teatrului Naţional „I. L.
Caragiale” din Bucureşti (1993-1997) (”Îngerul a strigat”, ”Frumoşii nebuni ai
marilor oraşe. Fals tratat despre iubire”, ”Amantul Marii Doamne Dracula”).
·
1938 - S-a născut Colin Powell, secretar de stat al
SUA de la 16.01.2001. Şef al Statului Major interarme în timpul administraţiei
lui George Bush, el a condus armata americană în timpul Războiului din Golf
(Kuweit şi Irak, 1991). A fost distins cu cele mai înalte distincţii militare
americane: ”Legion of Merit”, ”Bronze Star”, ”Air Medal”, ”Purple Heart”,
”Ronald Reagan Freedom Award”.
·
1941 - S-a născut Allan Clarke, vocalist şi
compozitor britanic (The Hollies).
·
1941 - S-a născut David LaFlamme, violonist,
chitarist, vocalist şi compozitor american (It's A Beautiful Day).
·
1941 - S-a născut David Swarbrick, violonist şi
vocalist britanic (Fairport Convention).
·
1942 - S-a născut regizorul britanic Peter
Greenaway, unul dintre cei mai controversaţi şi mai personali cineaşti din anii
80-90, fiind considerat un intelectual exhibiţionist. Face din filmele sale
spectacole ale decadenţei, în care evoluează personaje respingătoare prin
gesturile şi gîndurile lor, plasate într-o ambianţă de mare rafinament plastic
(”The Pillow Book”).
·
1944 - S-a născut Nicholas Caldwell, vocalist
american (The Whispers).
·
1944 - S-a născut Crispian St. Peters (Robin Peter
Smith), cântăreţ şi chitarist britanic.
·
1949 - S-a născut
compozitorul şi realizatorul de emisiuni radio Şerban Georgescu. S-a afirmat pe
scena muzicală românească prin zeci de şlagăre, în anii ‘80, interpretate de
Carmen Rădulescu şi apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit ulterior soţie.
Melodii ca „Întoarce-te”, „Fată dragă”, „Te-am văzut, mi-ai plăcut” au câştigat
numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri (d. 4
mar. 2007)
·
1950 - S-a născut Agnetha (Agnetha Ase Faltskog),
cântăreaţă suedeză (ABBA).
·
1951 - S-a născut Everett Morton, baterist britanic
(The Beat).
·
1954 - S-a născut Stan Ridgway, vocalist şi
compozitor american (Wall Of Voodoo).
·
1955 - S-a născut Pia Zadora (Schipani), cântăreaţă
americană.
Decese
·
582: A murit Eutihie,
Patriarhul Constantinopolului; (n. 512).
·
1794: A murit ghilotinat
Georges Jacques Danton, revoluționar francez,unul dintre conducătorii
Revoluţiei din Franţa din 1789 (n.28.10.1759).
·
1851 - A murit Ioan D. Negulici, pictor, traducător
şi publicist. S-a remarcat la “Curierul românesc”, sub îndrumarea lui Heliade
Rădulescu, gazetă pe care, de altfel, a şi condus-o între 01.10.1845-01.12.1846
(n.1812).
·
1943: A murit actorul Tony Bulandra, societar al Teatrului
Naţional Bucureşti; (n. 13 martie 1881).
·
1946 - A murit poetul avangardist Ilarie Voronca
(“Ulise”, “Zodiac”, “Act de prezenţă”) (n.18.12.1903).
·
1960: A murit Asztalos Istvan, scriitor roman de
nationalitate maghiara.
·
1964: A murit generalul
american Douglas MacArthur, erou al razboiului din Pacific si al razboiului din
Coreea; (n. 1880).
·
1975: A
decedat Chiang Kai-Shek (Jiang Jieshi), om politic chinez (n. 1887). A fost
președinte al guvernului național din Nanjing (1928-1949), șef al Gomindanului
– Kuomintang (formațiune politică naționalistă, primul partid politic chinez,
după model occidental, fondat în 1921) si a contribuit la unificarea Chinei. A
condus China în al doilea război chino-japonez in timpul celui de - al doilea
război mondial. Dupa lupte indelungate duse cu fortele comuniste conduse de
Mao, guvernul și armata lui Chiang s-au retras în Taiwan si a continuat lupta
impotriva comunistilor, care instaurasera un regim de teroare in China
continentală. Chiang a condus insula în calitate de președinte al Republicii
China și general al Kuomintang până la moartea sa în 1975. El a condus China
continentală 22 de ani, și Taiwanul 30 de ani.
·
1994: A murit Kurt Cobain,
cântareț de rock american, membru al formației Nirvana (n.20 februarie 1967). Copleşit de succesul său,
legenda rock Kurt Cobain, s-a sinucis, lasand o opera remarcabila. Este cel
care a inventat stilul “grunge”iar albumul sau ”Nevermind”, sa bucurat de unul
dintre cele mai mari succese din istoria muzicii rock. Impreuna cu trupa sa,
Nirvana, a produs trei albume de studio. Inainte de a se sinucide avea vârsta
de 27 de ani.
·
1996 - A murit episcopul ortodox Emilian Birdaş,
membru de onoare al Academiei Române (n.1921).
·
2003 - A murit poeta
Mariana Marin. (n. 10 februarie 1956)
·
2005: A murit Saul Bellow, scriitor canadian, laureat al
Premiului Nobel ; (n. 1915)
·
2008: A murit actorul american Charlton Heston,
una dintre ultimele legende ale Hollywood-ului, recompensat în 1959 cu un
premiu Oscar pentru rolul din filmul "Ben-Hur" (n. 4 octombrie 1923)
Sărbători
- În calendarul ortodox: Sfânta
și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii) Sf Mc Teodul și Agatopod; Sf
Mc Victorin și cei împreună cu el
- În calendarul
romano-catolic: Sf. Vincențiu Ferrer, preot (1350-1419)
- În calendarul
greco-catolic: Ss. Claudiu, Diodor,
Victor, Victorin, Papiu și însoțitorii lor, martiri († secolul al III-lea)
- România: Ziua
Automobilistului
ARTE
5 Aprilie
INVITAŢIE
LA OPERETĂ 5 Aprilie
Liliacul
de Johann Strauss jr
Die Fledermaus - J.
Strauss jr.
Cinq-Mars de Charles Gounod
MUZICĂ 5 Aprilie
Frank Warner, cântăreţ şi
compozitor american
Herbert von Karajan
Gale Storm (Josephine Owaissa Cottle), cântăreaţă şi actriţă americană
Tony Williams, vocalist american (The Platters)
Best Of The Platters'
Billy Bland, cântăreţ american
Allan Clarke, vocalist şi compozitor britanic (The Hollies)
The Hollies:
David LaFlamme, violonist, chitarist, vocalist şi compozitor american (It's
A Beautiful Day)
It's a Beautiful Day
David Swarbrick, violonist şi vocalist britanic (Fairport Convention)
Fairport Convention
Nicholas Caldwell, vocalist american (The Whispers)
Crispian St. Peters (Robin Peter Smith), cântăreţ şi chitarist britanic
Judas Priest:
Şerban Georgescu
Madalina Manole si Serban Georgescu - "Vreau
inima ta":
Agnetha (Agnetha Ase Faltskog), cântăreaţă suedeză (ABBA)
Agnetha, after ABBA,
Everett Morton, baterist britanic (The Beat)
The beat -
Stan Ridgway, vocalist şi compozitor american (Wall Of Voodoo)
Wall of Voodoo -
Pia Zadora (Schipani), cântăreaţă americană
Kurt Cobain, cântareț de rock american, membru al
formației Nirvana
The Best Baroque Strings Music By Handel | Reading Studying Focus Meditation
POEZIE 5 Aprilie
Vasile Copilu-Cheatră,
poet şi prozator
Biografie Vasile Copilu
Cheatră
Beneficiind de posibilitatea de a cunoaşte personal doi reprezentanţi din familia poetului V.Copilu Cheatră, soţia şi nepoata de frate, şi având privilegiul de a-mi fi fost încredinţate, de către soţie, trei manuscrise ale acestuia: Zodia Berbecului roman auto-biografic, Balada popândăului amintiri din lagăr şi Lacrimi pentru serafimi scriitori pe care i-am cunoscut, am putut alcătui o interesantă biobibliografie a autorului-moţ, născut la Vulcan (Hunedoara) la 5 aprilie 1912 mort, de un cancer la coloana cervicală, la 7 decembrie, 1997, la Braşov.
Poetul s-a născut la Vulcan - Petroşani şi a copilărit până la vârsta de şase ani acolo, doar printr-un mic accident biografic (tatăl, minier, plecat să lucreze pentru câţiva ani la minele de cărbune din Valea Jiului). Este fiul lui Copilu Ioan a lui Cheatră, miner şi agricultor şi al Iulianei (n. Todor). Şcoala primară, în comuna Iara (1919 1924); Liceul de Băieţi din Turda (1925 1929); Şcoala Normală de Învăţători din Cluj (1929 1932); Liceul Gheorghe Bariţiu din Cluj (1933 1937); Învăţător la Albac şi Abrud (1934 1938); Şcoala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj (1939 1940); Academia Pedagogică din Bucureşti (1940 1942); Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1944 1946).
Debutează cu povestirea O zi de vacanţă în Patria lui Ion Agârbiceanu, naş literar, şi cel care i-a sugerat şi supranumele de Cheatră, fiindu-i chiar acest patriarh al literaturii române cum a fost supranumit autorul Fefeleagăi şi al Arhanghelilor. Debut editorial, mai întâi în proză cu romanul Neamul nevoii, Editura Anca, Cluj, 1933 şi apoi în versuri cu Cartea moţului, Editura Lanuri, Mediaş, 1937. Au urmat alte volume de versuri şi proză: Cântece cu căluşul în gură, poeme protest împotriva Diktatului de la Viena (1942, alteori apare 1945); Viaţa lângă cer, nuvele (1943); Voievod peste cuvinte, poem dedicat poetului naţional Mihai Eminescu (1943); Bună dimineaţa , Ţară, poem (1945);
Arestat la 22 mai 1950 de către securitatea comunistă, pe motive politice, poetul petrece în lagărul de muncă forţată, lagărul morţii de la Capul Midia, 831 de zile de arest preventiv. În lagăr va scrie o Baladă a popândăului, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec, şi care devine un fel de imn al deţinuţilor. Povestea acestei balade şi a zilelor chinuitoare petrecute în lagăr, alături de alţi intelectuali şi oameni politici de marcă (prinţul Sturza, generalul Mociulschi, Corneliu Coposu, etc.) este cuprinsă în manuscrisul Balada popândăului, aflat în posesia noastră. După eliberarea din lagăr publică puţin şi greu, regimul ţinându-l în domiciliu forţat la Braşov, supraveghindu-l şi suspectându-l mereu de intenţii duşmănoase. Acum publică doar culegeri de folclor: Cântece noi despre Avram Iancu (1968); Cântece pentru Avram Iancu (1972); Iancule, ce mândru eşti (1972). Aceasta până în 1981, când regimul comunist, vroind a-şi face propagandă, se îndură să-l trimită în străinătate, în Spania şi Portugalia, pe urmele lui Aron Cotruş (datorită prieteniei trainice dintre cei doi poeţi) şi ca să arate străinilor ce libertate de exprimare au în Republica Socialistă România, inclusiv foştii bandiţi, îi îngăduie lui Ion Dudu Bălan să alcătuiască, în acelaşi an, o antologie din lirica lui V. Copilu Cheatră, pe care poetul s-o ia cu el, antologie apărută sub titlul Cântecul moţilor. Apoi mai publică volumul de versuri Iara (1989). După revoluţie publică un volum şapirografiat intitulat Psalmii solomonarului de la Groapa Papii (1995). Postmortem, prin îngrijirea soţiei Ana Copilu Cheatră (cea de-a doua soţie, prima, Iulia, murind mai de timpuriu), apar volumele Uliţa copilăriei(1998), volumaş încredinţat chiar de poet tiparului, dar pe care n-a mai apucat să-l vadă gata, apoi Craiul munţilor, roman (1998).
Au rămas în manuscris, gata de tipar, volumele: Zodia Berbecului roman autobiografic; Balada popândăului amintiri din lagăr şi Lacrimi după serafimi (în variantă pentru îngeri) scriitori pe care i-am cunoscut. Aceste trei manuscrise se află în posesia noastră, încredinţate de doamna Ana Copilu Cheatră.
Colaborări la: Gând românesc, Universul literar, Curentul literar,Patria, Blajul, Familia, Luceafărul, Revista fundaţiilor regale, Symposion, Astra, Tribuna, Steaua, România literară, Vatra. În perioada 1943 1944, împreună cu Ioan Popa-Zlatna şi I. V. Munteanu, editează gazeta săptămânală Detunata, având ca program apărarea drepturilor moţilor. Tot acum pune, la Zlatna, şi bazele unei edituri cu acelaşi nume.
Înrâurirea operei lui Aron Cotruş, inclusiv pe latura expresionistă a creaţiei de factură revoluţionar-activistă şi protestatar-vindicativă, este evidentă în lirica lui V. Copilu Cheatră.
Beneficiind de posibilitatea de a cunoaşte personal doi reprezentanţi din familia poetului V.Copilu Cheatră, soţia şi nepoata de frate, şi având privilegiul de a-mi fi fost încredinţate, de către soţie, trei manuscrise ale acestuia: Zodia Berbecului roman auto-biografic, Balada popândăului amintiri din lagăr şi Lacrimi pentru serafimi scriitori pe care i-am cunoscut, am putut alcătui o interesantă biobibliografie a autorului-moţ, născut la Vulcan (Hunedoara) la 5 aprilie 1912 mort, de un cancer la coloana cervicală, la 7 decembrie, 1997, la Braşov.
Poetul s-a născut la Vulcan - Petroşani şi a copilărit până la vârsta de şase ani acolo, doar printr-un mic accident biografic (tatăl, minier, plecat să lucreze pentru câţiva ani la minele de cărbune din Valea Jiului). Este fiul lui Copilu Ioan a lui Cheatră, miner şi agricultor şi al Iulianei (n. Todor). Şcoala primară, în comuna Iara (1919 1924); Liceul de Băieţi din Turda (1925 1929); Şcoala Normală de Învăţători din Cluj (1929 1932); Liceul Gheorghe Bariţiu din Cluj (1933 1937); Învăţător la Albac şi Abrud (1934 1938); Şcoala Normală Superioară de pe lângă Universitatea din Cluj (1939 1940); Academia Pedagogică din Bucureşti (1940 1942); Facultatea de Litere şi Filozofie a Universităţii din Bucureşti (1944 1946).
Debutează cu povestirea O zi de vacanţă în Patria lui Ion Agârbiceanu, naş literar, şi cel care i-a sugerat şi supranumele de Cheatră, fiindu-i chiar acest patriarh al literaturii române cum a fost supranumit autorul Fefeleagăi şi al Arhanghelilor. Debut editorial, mai întâi în proză cu romanul Neamul nevoii, Editura Anca, Cluj, 1933 şi apoi în versuri cu Cartea moţului, Editura Lanuri, Mediaş, 1937. Au urmat alte volume de versuri şi proză: Cântece cu căluşul în gură, poeme protest împotriva Diktatului de la Viena (1942, alteori apare 1945); Viaţa lângă cer, nuvele (1943); Voievod peste cuvinte, poem dedicat poetului naţional Mihai Eminescu (1943); Bună dimineaţa , Ţară, poem (1945);
Arestat la 22 mai 1950 de către securitatea comunistă, pe motive politice, poetul petrece în lagărul de muncă forţată, lagărul morţii de la Capul Midia, 831 de zile de arest preventiv. În lagăr va scrie o Baladă a popândăului, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec, şi care devine un fel de imn al deţinuţilor. Povestea acestei balade şi a zilelor chinuitoare petrecute în lagăr, alături de alţi intelectuali şi oameni politici de marcă (prinţul Sturza, generalul Mociulschi, Corneliu Coposu, etc.) este cuprinsă în manuscrisul Balada popândăului, aflat în posesia noastră. După eliberarea din lagăr publică puţin şi greu, regimul ţinându-l în domiciliu forţat la Braşov, supraveghindu-l şi suspectându-l mereu de intenţii duşmănoase. Acum publică doar culegeri de folclor: Cântece noi despre Avram Iancu (1968); Cântece pentru Avram Iancu (1972); Iancule, ce mândru eşti (1972). Aceasta până în 1981, când regimul comunist, vroind a-şi face propagandă, se îndură să-l trimită în străinătate, în Spania şi Portugalia, pe urmele lui Aron Cotruş (datorită prieteniei trainice dintre cei doi poeţi) şi ca să arate străinilor ce libertate de exprimare au în Republica Socialistă România, inclusiv foştii bandiţi, îi îngăduie lui Ion Dudu Bălan să alcătuiască, în acelaşi an, o antologie din lirica lui V. Copilu Cheatră, pe care poetul s-o ia cu el, antologie apărută sub titlul Cântecul moţilor. Apoi mai publică volumul de versuri Iara (1989). După revoluţie publică un volum şapirografiat intitulat Psalmii solomonarului de la Groapa Papii (1995). Postmortem, prin îngrijirea soţiei Ana Copilu Cheatră (cea de-a doua soţie, prima, Iulia, murind mai de timpuriu), apar volumele Uliţa copilăriei(1998), volumaş încredinţat chiar de poet tiparului, dar pe care n-a mai apucat să-l vadă gata, apoi Craiul munţilor, roman (1998).
Au rămas în manuscris, gata de tipar, volumele: Zodia Berbecului roman autobiografic; Balada popândăului amintiri din lagăr şi Lacrimi după serafimi (în variantă pentru îngeri) scriitori pe care i-am cunoscut. Aceste trei manuscrise se află în posesia noastră, încredinţate de doamna Ana Copilu Cheatră.
Colaborări la: Gând românesc, Universul literar, Curentul literar,Patria, Blajul, Familia, Luceafărul, Revista fundaţiilor regale, Symposion, Astra, Tribuna, Steaua, România literară, Vatra. În perioada 1943 1944, împreună cu Ioan Popa-Zlatna şi I. V. Munteanu, editează gazeta săptămânală Detunata, având ca program apărarea drepturilor moţilor. Tot acum pune, la Zlatna, şi bazele unei edituri cu acelaşi nume.
Înrâurirea operei lui Aron Cotruş, inclusiv pe latura expresionistă a creaţiei de factură revoluţionar-activistă şi protestatar-vindicativă, este evidentă în lirica lui V. Copilu Cheatră.
Graiul nostru de la Iara
Graiul nostru de la Iara
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude
Peste chiote şi trude,
Peste cazne şi năprasne,
Ogoit de mult în basme
Care-au fost străvechi istorii,
Graiul meu cel plin de glorii,
Se aude, se aude
Cu mirosne de flori ude.
Ude sunt cu mir şi har
Din Crezmezeu şi Hotar;
Se aude pân departe,
Până dincolo de moarte.
În furtună semănat,
Freamătu-i în lung şi-n lat
Se tot duce, se tot duce,
Când mai aspru, când mai dulce,
Cu aghiasmă de pământ
Din păduri ce nu mai sunt,
Din amiezele de gând
Trece peste ani cântând...
Mioriţele din grai
Când sunt fluiere sau nai,
Când sunt taină, când sunt dor,
Lacrima măicuţelor.
Când s-aude peste Iara,
Stă luceafăru-n loc de seară,
Să-l asculte, să-l audă,
Ca pe-o rugă, ca pe-o rudă...
Rădăcini ca de oţel
Sunt mormintele din el.
Frige, de frumos, ca para;
Ca din flori de rouă ude
Se aude, se aude
Peste chiote şi trude,
Peste cazne şi năprasne,
Ogoit de mult în basme
Care-au fost străvechi istorii,
Graiul meu cel plin de glorii,
Se aude, se aude
Cu mirosne de flori ude.
Ude sunt cu mir şi har
Din Crezmezeu şi Hotar;
Se aude pân departe,
Până dincolo de moarte.
În furtună semănat,
Freamătu-i în lung şi-n lat
Se tot duce, se tot duce,
Când mai aspru, când mai dulce,
Cu aghiasmă de pământ
Din păduri ce nu mai sunt,
Din amiezele de gând
Trece peste ani cântând...
Mioriţele din grai
Când sunt fluiere sau nai,
Când sunt taină, când sunt dor,
Lacrima măicuţelor.
Când s-aude peste Iara,
Stă luceafăru-n loc de seară,
Să-l asculte, să-l audă,
Ca pe-o rugă, ca pe-o rudă...
Rădăcini ca de oţel
Sunt mormintele din el.
Psalmul păcurarilor
|
|
Frate de coliba, feciori padureti,
Ne-am hranit cu mure si-un blid de bureti, Hai sa-nchidem brisca, rugine-n ponoara, N-ati vazut, padurea, cum trage sa moara? Langa Detunata am vazut o stea, Ca o alduita zmeura mustea. Sufletul de-acuma ni-l dam la iernat, Pentru noi viata aici s-a-ncuiat. Vom vedea apoi care din noi stie Sa-si mai cate rostul in vre-o pascalie. Vanturile, norii, au spurcat seninul, Ne-a ramas doar bata, visul si aminul. Azi, pe la ojina, l-am vazut chiar eu, Mi-a facut cu, dalba, mana Dumnezeu. Uite-I sus pe munte si-a-nceput sa ninga Dintr-un blid cu noi poate-ar vrea sa-ncinga E batran sireacu si de grija noastra, A albit colie geana lui albastra. Pravila ne spune sa iernam in sat, Padina, padurea, nu ne mai da pat. Mioarele noastre in fiece seara isi aimega visul cu fata spre tara Mi se rupe inima ca te las padure, Te-as lua cu mine sa nu mi te fure, Dar voi ruga vantul, aspru, sa te crute Si-oi da de pomana din cas la maicute. |
Romulus Vulpescu
Biografie Romulus Vulpescu
Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea) este un poet, scriitor şi traducător român.
Opere
Poezii
* Poezii, 1965
* Romulus Vulpescu şi alte poezii, 1970
* Arte & meserie, 1979;
* Versuri (1948 - 1993)
* Vraiştea, versuri, 2004.
Proză
* Proză - Exerciţii de stil (proză şi teatru), 1967;
* Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 1973;
* Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise şi rostite de autor), disc, \"Electrecord\", 1986;
* Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii şi de controverse: Zodia Cacealmalei si Praznicul puşlamalelor), 2002;
Traduceri
* François Villon, Opurile magistrului, 1958
* Marcos Ana, Rădăcinile zorilor (poezie spaniolă), 1961
* Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9 (proză braziliană), 1962
* François Rabelais, Gargantua, 1963
* Gargantua şi Pantagruel, 1968
* Poeţi ai Pleiadei, 1965
* Dante Alighieri, Vita Nuova, 1971
* Alfred Jarry, Ubu (marea gesta), 1969
* Aucassin şi Nicoleta, 1974
* Charles d\'Orléans, Poezii, 1975
* Pleiada (ediţie bilingvă), 2001
* François Villon (şi anonimi), Deocheatele, 2005
Romulus Vulpescu (n. 5 aprilie 1933, Oradea) este un poet, scriitor şi traducător român.
Opere
Poezii
* Poezii, 1965
* Romulus Vulpescu şi alte poezii, 1970
* Arte & meserie, 1979;
* Versuri (1948 - 1993)
* Vraiştea, versuri, 2004.
Proză
* Proză - Exerciţii de stil (proză şi teatru), 1967;
* Procesul Caragiale-Caion (teatru-document), 1973;
* Armura noastră - cartea (30 de poezii scrise şi rostite de autor), disc, \"Electrecord\", 1986;
* Hîncu - ba! (două volume de polemici, de opinii şi de controverse: Zodia Cacealmalei si Praznicul puşlamalelor), 2002;
Traduceri
* François Villon, Opurile magistrului, 1958
* Marcos Ana, Rădăcinile zorilor (poezie spaniolă), 1961
* Carolina María de Jesús, Strada A, nr. 9 (proză braziliană), 1962
* François Rabelais, Gargantua, 1963
* Gargantua şi Pantagruel, 1968
* Poeţi ai Pleiadei, 1965
* Dante Alighieri, Vita Nuova, 1971
* Alfred Jarry, Ubu (marea gesta), 1969
* Aucassin şi Nicoleta, 1974
* Charles d\'Orléans, Poezii, 1975
* Pleiada (ediţie bilingvă), 2001
* François Villon (şi anonimi), Deocheatele, 2005
Romanţă
«Sa ne iubim
cît suntem înca màturi»
Spuneam spre seara, sarutîndu-ti sînii.
«Sa ne iubim, printre dojeni si sfaturi,
Uitînd calendaristica tarînii.
– Priveste-mi mîna, crîncena pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atîtor fete
Cu-al caror trup am savîrsit pacate.
Retine clipa: fruntea se usuca
Si coapsa amuteste-n asternuturi;
Si tîmpla grea atîta-i de uituca,
Si ochii se destrama sub saruturi.
Curînd, sau mai tîrziu, ne vom supune
Îngenuncheati Prea-sumbrei Principese,
Ceruti de radacini cu guri nebune,
Multiplicati în vrejul care iese.
Opreste-ti sus, pe umarul meu, gura:
Restituiti de cursul clorofilii,
Cu buze vinetii va fi malura;
Platanul va fosni din verzi sigilii».
Spuneam spre seara, sarutîndu-ti sînii.
«Sa ne iubim, printre dojeni si sfaturi,
Uitînd calendaristica tarînii.
– Priveste-mi mîna, crîncena pecete
Ce-a anulat amoruri perimate:
Sigiliul ei – pe coapsa-atîtor fete
Cu-al caror trup am savîrsit pacate.
Retine clipa: fruntea se usuca
Si coapsa amuteste-n asternuturi;
Si tîmpla grea atîta-i de uituca,
Si ochii se destrama sub saruturi.
Curînd, sau mai tîrziu, ne vom supune
Îngenuncheati Prea-sumbrei Principese,
Ceruti de radacini cu guri nebune,
Multiplicati în vrejul care iese.
Opreste-ti sus, pe umarul meu, gura:
Restituiti de cursul clorofilii,
Cu buze vinetii va fi malura;
Platanul va fosni din verzi sigilii».
Vine
vremea
Vine o
vârstă, vine o veste, vine o vreme,
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă,
Cheamă ziua, cheamă ora, cheamă clipa tuturora.
Cheamă, pleacă, vine, este !
Vine vama să-mi măsoare porţia de har,
Vine vama cu închisoare, căci am fost tâlhar.
Vine ziua să coboare discul meu solar,
Vine ziua să fiu boare, cer şi aer clar.
Vine vestea să-mi strecoare că respir mai rar,
Vine vestea că-i răcoare pe itinerar,
Vine ora care doare, scrisă în calendar,
Vine ora ca odoare să vă las în dar.
Vine vârsta când dogoare patul de coşmar,
Vine vârsta de rigoare şi de somn sumar.
Vine clipa să înfioare mitul necesar,
Vine clipa când mioare în folclor tresar.
Vine vremea la izvoare să mă întorc deci iar,
Vine vremea să dau floare, poate fructe chiar.
Vine o vamă, vine o voce, vine, cheamă
Cheamă, pleacă, vine, este !
În
fiecare zi
În fiecare
zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;
Ne reculegem într-un cerc închis
Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Însingurati în doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
În zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi într-un tîrziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
În fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, în loc,
Ramîne un desert de disperare.
George Arion, poet, prozator, eseist, scenarist,
ziarist român
Biografie George Arion
George
Arion (n. 5 aprilie 1946, Tecuci)
este un autor de romane mystery & thriller român, poet, prozator, eseist,
libretist și publicist. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.[1]
În
prezent este directorul Publicațiilor Flacăra din România.
Președinte al Fundației "Premiile Flacăra", președinte al Romanian
Crime Writers Club. A fost caracterizat în momentul publicării primului său
roman polițist, Atac în bibliotecă, drept „un Raymond
Chandler român” de către criticul literar Ovid S.
Crohmălniceanu, el însuși autor de paraliteratură.
Ziaristul și caricaturistul Octavian
Andronic l-a numit „un San
Antonio dâmbovițean”.
Referințe critice
·
"Cu George
Arion începem să avem și noi un roman polițist autohton." - Ov. S.
Crohmălniceanu, România Literară, 1984
·
"Supunându-se
locurilor comune ale genului, George Arion iese din canoanele romanului
polițist prin savoarea limbajului și continua tentație a ironiei." - Mihai
Coman, SLAST, nr. 21, 1986
·
"Nu cred să
existe în literatura noastră actuală vreun personaj care să-l întreacă în
popularitate pe Andrei Mladin[2].
Construit parcă în joacă, acest suav lungan a reușit...să cucerească inimile
celor mai diverse categorii de cititori (și, mai ales, cititoare) ajungându-se
chiar la adevărate scandaluri între copii și părinți, frate și soră, soț și
soție, iubit și iubită în vederea dreptului de a lectura mai întâi decât
celălalt (cealaltă, ceilalți), cartea." - Tudorel Urian, Viața
Studențească 28 ianuarie, 1987
·
"Romanele
polițiste ale lui Arion se remarcă prin scriitura alertă, prin umor și prin
limbajul pitoresc al personajelor." - Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel
Sasu, "Dicționarul Scriitorilor Români", 1995
·
"George Arion
este un virtuoz al epicului de sursă polițistă." - Dumitru Micu,
"Istoria literaturii române de la creația populară la
post-modernism", 2000
Romane de tip
mystery&thriller
·
Atac in bibliotecă,
1983 - Editura Eminescu
·
Profesionistul.
Țintă în mișcare, 1985 - Editura Eminescu
·
Trucaj,
1986 - Editura "Albatros"
·
Pe ce picior
dansaṭi?,1990 - Editura Eminescu
·
Crimele din
Barintown, 1995 - Editura Flacăra
·
În 1996 publică
integrala Andrei Mladin intitulată Detectiv fără voie la
Editura All;
reeditare în 2008 la Crime Scene Publishing.
·
Nesfârṣita zi de
ieri, 1997 - Editura Flacăra; reeditare sub titlul
"Șah la rege" în 2008 la Editura "Tritonic"
·
Cameleonul,
2001 - Editura "Fundației Pro"; reeditare în 2009 la "Crime
Scene Publishing"
·
Anchetele unui
detectiv singur, 2003 - Editura "Fundației
Premiile Flacăra"
·
Spioni în arșiță,
2003 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
·
Necuratul din Colga,
2004 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
·
Crime sofisticate,
2009 - "Crime Scene Publishing"
·
Fortăreața
nebunilor, 2011 - "Crime Scene Publishing"
·
Attack in the
Library, 2011 - "Profusion Crime", London
·
Sufocare,
2012 - "Crime Scene Publishing"
·
Cible royale (traducerea
in franceză din Nesfârṣita zi de ieri), 2014 - Genèse
Edition, Paris-Bruxelles.
·
Insula cărților,
2014 - "Crime Scene Press"
·
Qui veut la peau
d'Andreï Mladin ? (traducerea
in franceză din Atac in bibliotecă), 2015 - Genèse Edition,
Paris-Bruxelles.
Poezie
·
Copiii lăsați
singuri, 1979 - Editura "Scrisul Românesc"
·
Amintiri din
cetatea nimănui, 1980 - Editura "Cartea
Românească"
·
Traversarea,
1997 - Editura "Fundației Premiile Flacăra"
·
Uite cine nu
vorbește (Versuri pentru copii), 1997 - Editura
"Flacăra"
Critică literară
·
Alexandru
Philippide sau Drama unicității, 1981 - Editura
Eminescu
·
Din 2006 susține o
rubrică de prezentare a cărților polițiste în ediția de duminică a
"Jurnalului Național"
Publicistică
·
Interviuri,
1979 - Editura Eminescu
·
Interviuri II,
1982 - Editura Eminescu
·
Dialogul
continuă", 1988 - Editura "Albatros"
·
Viața sub un
președinte de regat, 1997 - Editura Flacăra
·
O istorie a societății
românești contemporane în interviuri(1975-1999), 1999 -
Editura "Fundației Premiile Flacăra"; reeditare în 2005
·
Liniște! Corupții
lucrează pentru noi, 2003 - Editura "Fundației
Premiile Flacăra"
·
Cele mai frumoase
100 de interviuri, 2011 - Editura Flacăra
Scenarist de film
·
Scenariu la
filmul Enigmele se explică în zori - 1989
·
Scenariu la
filmul Atac în bibliotecă - 1992
Televiziune
·
Scenariu la
serialul polițist Detectiv fără voie - 2001
Teatru și operă
Autograf -
monolog dramatic, 150 de spectacole la Teatrul Național București
·
Scena crimei -
tragicomedie polițistă difuzată la Radio România Actualități în 2008; montată
pentru prima oară la Teatrul "Tudor Vianu" din Giurgiu
·
Libretul
operei În labirint - muzica Liana Alexandra; montată la Opera
din Timișoara în 1987
·
Amintiri din livada
cu meri - tragicomedie polițistă, difuzată la Radio
România Actualități în 2011
·
Misterul unei nopți
cu viscol - revista Familia, nr. 11-12, 2012
Vers și muzică
·
A realizat împreună
cu Eugen Cristea CD-ul Soldat căzut din iubire la care a
contribuit cu versurile.
Ilarie Voronca
Biografie Ilarie Voronca
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP şi Integral şi al mişcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat şi Roneiro Valcia.
Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, şi de revista acestuia Sburătorul literar, unde şi debutează în 1922 cu versuri simboliste influenţate de George Bacovia şi de lirismul melodios şi maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiaşi factură în revistele Flacăra, Năzuinţa şi Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restrişti. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristeţile şi deznădejdea omului condamnat la existenţa cenuşie a oraşelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea şi sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentaţiei asociaţiilor insolite, nu anunţă viitoarea evoluţie a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate faţă de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la apariţia volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuşi în 1924, împreună cu Victor Brauner şi Stephan Roll, publicaţia de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial şi tehnic probează orientarea poetului în această etapă.
Ilarie Voronca văzut de Robert DelaunayÎn 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendinţă în scrisul lui Voronca. Poetul părăseşte constructivismul şi intră în sfera de influenţă a suprarealismului, mişcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susţinut şi el nu încetineşte nici după stabilirea poetului în Franţa, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viaţa literară din România. După această dată, creaţia sa aparţine spaţiului literar de adopţie: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..
Naturalizat francez în 1938, va participa la mişcarea de rezistenţă, ca scriitor şi luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în ţară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în acelaşi an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 şi 1965, tânărul grup de literaţi "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din Bucureşti apar, sub îngriţirea lui Saşa Pană, două volume de Poeme alese.
Opere
Restrişti, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă şi desene de Victor Brauner)
Colomba, Colecţia Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay şi portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare)
Ulise, Colecţia Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare)
Plante şi animale. Terase, Colecţia Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuşi)
Brăţara nopţilor, editura unu, Bucureşti, 1929 (cu un desen de Victor Brauner)
A doua lumină, editura unu, Bucureşti, 1930 (tiraj de 250 de exemplare)
Zodiac, editura unu, Bucureşti, (1930) (desen şi copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare)
Invitaţie la bal, editura unu, Bucureşti, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare)
Incantaţii, Editura "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931 (cu portret de Miliţa Petraşcu pe frontispiciu)
Act de prezenţă, Colecţia "Carte cu Semne", Bucureşti, 1932
Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1932 (ilustraţii de Victor Brauner, Jules Perahim şi Michonze; tiraj de 230 de exemplare)
Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefaţă de Georges Ribemont-Dessaignes şi portret de Marc Chagall)
Patmos şi alte şase poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1933
Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934
Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934
Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate)
La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate)
La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare)
Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937
Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937
Oisiveté, Editions Sagesse, 1938
Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938
L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce)
Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939
Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941
Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare)
La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942
La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944
L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka)
Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade)
Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945
Contre-solitude, Editions Bordas, 1946
Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne şi de autor)
Diner, Editions PAS, 1952 (conţine colaje de Jeanne Coppel)
Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate)
Poeme, Editura Univers, Bucureşti, 1961 (traducere de Saşa Pană şi prefaţă de Eugen Simion)
Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine)
Onze récits, Rougerie, 1968
Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 (copertă de Constantin Guluţă şi prefaţă de Saşa Pană)
Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, Bucureşti, 1973 (traducere şi prefaţă de Saşa Pană)
Interviul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu şi Barbu Brezianu şi prefaţă de Ion Pop şi Barbu Brezianu)
Perméables, Le trident Neuf, 2005
Ilarie Voronca (n. Eduard Marcus, 31 decembrie 1903, Brăila - d.8 aprilie 1946, Paris) a fost un poet evreu român de avangardă, promotorul revistelor 75 HP şi Integral şi al mişcării integraliste. A mai semnat sub pseudonimele Alex Cernat şi Roneiro Valcia.
Începuturile literare ale lui Ilarie Voronca sunt legate de activitatea cenaclului Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu, şi de revista acestuia Sburătorul literar, unde şi debutează în 1922 cu versuri simboliste influenţate de George Bacovia şi de lirismul melodios şi maladiv al lui Camil Baltazar. Publică apoi poezii de aceiaşi factură în revistele Flacăra, Năzuinţa şi Contimporanul, care vor constitui materia lirică a volumului de debut, din 1923, intitulat Restrişti. Este o poezie de atmosferă, care transcrie tristeţile şi deznădejdea omului condamnat la existenţa cenuşie a oraşelor de provincie. Aproape nimic din tonalitatea şi sistemul imagistic al acestor poezii, în afara tentaţiei asociaţiilor insolite, nu anunţă viitoarea evoluţie a poetului, caracterizată prin extrema receptivitate faţă de doctrinele avangardiste.
Astfel, la numai un an de la apariţia volumului de debut, Ilarie Voronca aderă la atitudinea pragmatic inovatoare cuprinsă în Manifestul activist către tinerime al revistei Contimporanul, publică el însuşi în 1924, împreună cu Victor Brauner şi Stephan Roll, publicaţia de avangardă constructivistă 75 HP (din care apare un singur număr), colaborează la alte reviste similare precum Punct sau Integral. Ermetismul, expresia eliptică, selectarea vocabularului poetic din domeniul industrial şi tehnic probează orientarea poetului în această etapă.
Ilarie Voronca văzut de Robert DelaunayÎn 1927, apare la Paris poemul Colomba, cu două portrete de Robert Delaunay, care marchează o nouă tendinţă în scrisul lui Voronca. Poetul părăseşte constructivismul şi intră în sfera de influenţă a suprarealismului, mişcare concretizată prin onirismul imaginii. Ritmul publicării plachetelor de versuri este foarte susţinut şi el nu încetineşte nici după stabilirea poetului în Franţa, în 1933, de unde păstrează legături strânse cu viaţa literară din România. După această dată, creaţia sa aparţine spaţiului literar de adopţie: L'Apprenti fantôme (1938), Beauté de ce monde (1940), Arbre (1942), etc..
Naturalizat francez în 1938, va participa la mişcarea de rezistenţă, ca scriitor şi luptător. În ianuarie 1946 face o vizită în ţară, unde este întâmpinat cu un entuziasm general. Se sinucide în acelaşi an, la 8 aprilie, în Paris, în timp ce lucra la un Manual al perfectei fericiri.
La zece ani de la moarte, prietenii francezi publică volumul Poèmes choisis, iar în 1964 şi 1965, tânărul grup de literaţi "Pont de l'épée" adună într-un volum poemele inedite ale lui Voronca. În 1972, la editura Minerva din Bucureşti apar, sub îngriţirea lui Saşa Pană, două volume de Poeme alese.
Opere
Restrişti, Editura Rahova Arte Grafice, 1923 (copertă şi desene de Victor Brauner)
Colomba, Colecţia Integral, Paris, 1927 (copertă de Sonia Delaunay şi portrete de Robert Delaunay; tiraj de 134 de exemplare)
Ulise, Colecţia Integral, Paris, 1928 (portret de Marc Chagall; tiraj de 206 de exemplare)
Plante şi animale. Terase, Colecţia Integral, Paris, 1929 (cu desene de Constantin Brâncuşi)
Brăţara nopţilor, editura unu, Bucureşti, 1929 (cu un desen de Victor Brauner)
A doua lumină, editura unu, Bucureşti, 1930 (tiraj de 250 de exemplare)
Zodiac, editura unu, Bucureşti, (1930) (desen şi copertă de M. H. Maxy; tiraj de 300 de exemplare)
Invitaţie la bal, editura unu, Bucureşti, 1931 (cu un desen de Victor Brauner; tiraj de 100 de exemplare)
Incantaţii, Editura "Cultura Naţională", Bucureşti, 1931 (cu portret de Miliţa Petraşcu pe frontispiciu)
Act de prezenţă, Colecţia "Carte cu Semne", Bucureşti, 1932
Petre Schlemihl, Tipografia Bucovina, Bucureşti, 1932 (ilustraţii de Victor Brauner, Jules Perahim şi Michonze; tiraj de 230 de exemplare)
Ulysse dans la cité, Éditions du Sagittaire, Paris, 1933 (traducere în franceză de Roger Vailland, prefaţă de Georges Ribemont-Dessaignes şi portret de Marc Chagall)
Patmos şi alte şase poeme, Editura Vremea, Bucureşti, 1933
Patmos, Editions des Cahiers Libres, 1934
Poèmes parmi les hommes, Editions des Cahiers du "journal des poetes", 1934
Permis de Séjour, Editions R.A. Corréa, Tipografia Labor, Paris, 1935 (tiraj de 525 de exemplare numerotate)
La poésie commune, Editions G.L.M., Paris, 1936 (tiraj de 225 exemplare numerotate)
La joie est pour l'homme. Poèmes, suivis de trois poèmes à la gloire du sommeil, Editions Les Cahiers du Sud, Marseille, 1936 (tiraj de 512 de exemplare)
Pater Noster suivi de Ebauches d'un Poème, Editions Avant-poste, Bruxelles/Paris, 1937
Amitié des choses, Editions Sagesse, 1937
Oisiveté, Editions Sagesse, 1938
Le marchand de quatre saisons, Edition Les Cahiers du "journal des poetes", 1938
L'apprenti fantome et cinq poèmes de septembres, Les Éditions des Presses du Hibou, 1938 (tiraj de 100 de exemplare hors-commerce)
Beauté de ce monde, Éditions du Sagittaire, 1939
Lord Duveen ou l'invisible à la portée de tous, Editions de l'Ilot, 1941
Les Témoins, Editions du Méridien, Rodez, 1942 (tiraj de 206 de exemplare)
La confession d'une âme fausse, Editions du Méridien, 1942
La clé des réalités, Editions du Méridien, 1944
L'interview, Editions Jean Vigneau, 1944 (cu un portret de Halicka)
Henrika, 1945 (cu un frontispiciu de F. Delanglade)
Souvenirs de la planète Terre, Sagel, Paris, 1945
Contre-solitude, Editions Bordas, 1946
Les chants du Mort, Editions Charlot, 1947 (traducere în română de Jacques Lassaigne şi de autor)
Diner, Editions PAS, 1952 (conţine colaje de Jeanne Coppel)
Poemes choisis, Seghers, Paris, 1957 (cu o reproducere după portretul de Marc Chagall; tiraj de 700 de exemplare numerotate)
Poeme, Editura Univers, Bucureşti, 1961 (traducere de Saşa Pană şi prefaţă de Eugen Simion)
Poèmes inédits, Editions Guy Chambelland, 1964 (cu un desen de Abidine)
Onze récits, Rougerie, 1968
Poeme alese (2 vol.), Editura Minerva, Bucureşti, 1972 (copertă de Constantin Guluţă şi prefaţă de Saşa Pană)
Mic manual de fericire perfectă, Cartea Românească, Bucureşti, 1973 (traducere şi prefaţă de Saşa Pană)
Interviul, Cartea Românească, Bucureşti, 1989 (traducere de Ion Pop, Irina Fortunescu şi Barbu Brezianu şi prefaţă de Ion Pop şi Barbu Brezianu)
Perméables, Le trident Neuf, 2005
Bucurii îngăduite
Cum se
bucura de eleganta trestiilor, ratele salbatice,
papurisul destrama un cântec pe panglica nemiscarii
în ierburi aluneca taciunii din privirea vulpilor
bursucii se leagana în adiere cu arbustii
pitpalacii împletesc un sal din lumina sunetului,
caprele negre fac alpinism,
oglindesc înaltimile,
ploaia daruie scoarte oltenesti pamântului,
si plugurile fac dragoste cu tarâna, o saruta, o musca,
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovlecii,
soarele da malai vrabiilor e o bucurie în argint
a vocilor.
papurisul destrama un cântec pe panglica nemiscarii
în ierburi aluneca taciunii din privirea vulpilor
bursucii se leagana în adiere cu arbustii
pitpalacii împletesc un sal din lumina sunetului,
caprele negre fac alpinism,
oglindesc înaltimile,
ploaia daruie scoarte oltenesti pamântului,
si plugurile fac dragoste cu tarâna, o saruta, o musca,
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovlecii,
soarele da malai vrabiilor e o bucurie în argint
Fruntariile
vorbelor
Talangile
vacilor au vrajit buruienile
iarba îsi înclina elegant trupul ca o dantuitoare
sub stânca gusterul izvorului se trezeste
viorile pomilor primesc arcusul vântului
de departe vânatorul întârziat sperie pasarea ecoului.
Dar în ugere funda norilor se desface
anotimpul a primenit rochia zarilor
si botul vacilor adulmeca muntii ca alte ugere
ce steag laptele pentru descuierea noptii
cum trece ca o mângâiere prin osul gândului
cum saruta buzele si daruie o catifea gâtlejului
laptele clatina o cadelnita de arome
împrumuta o dulceata din privirea vacilor
leaga la tâmpla convalescentului naframa pasunilor
laptele suna în doniti cremenea vagaunilor
flutura în pupila dantela cascadelor
mazarea visului în pastaia inimii.
iarba îsi înclina elegant trupul ca o dantuitoare
sub stânca gusterul izvorului se trezeste
viorile pomilor primesc arcusul vântului
de departe vânatorul întârziat sperie pasarea ecoului.
Dar în ugere funda norilor se desface
anotimpul a primenit rochia zarilor
si botul vacilor adulmeca muntii ca alte ugere
ce steag laptele pentru descuierea noptii
cum trece ca o mângâiere prin osul gândului
cum saruta buzele si daruie o catifea gâtlejului
laptele clatina o cadelnita de arome
împrumuta o dulceata din privirea vacilor
leaga la tâmpla convalescentului naframa pasunilor
laptele suna în doniti cremenea vagaunilor
flutura în pupila dantela cascadelor
mazarea visului în pastaia inimii.
Odăi
visate
Când trec pe
unde furam iubire prin odai
Si umbre de-altadata ma-ntâmpina ma-ncearca
Un lacat rugineste în aer si e parca
S-ar auzi un geamat de dulai.
Nu mai sunt eu? Sunt altul? Si haina nu ma-mbraca
Îmi cade de pe umeri. Si umerii-s vapai.
Si pasul regaseste singur, uitase cai
Gânduri zvâcnesc ca pestii în pescareasca barca.
Îmi pipai tot trecutul si-l recunosc - armura
Dar nu mai stiu pe clape sa cânt si nu mai sunt
Insul de vraja care sa-nvie scumpa gura.
Genunchii - doua urne - se-apropie de pamânt.
Si umplându-l de argila ca de o apa pura
Trec tremurând pe-alee prin câte umbre sunt.
Si umbre de-altadata ma-ntâmpina ma-ncearca
Un lacat rugineste în aer si e parca
S-ar auzi un geamat de dulai.
Nu mai sunt eu? Sunt altul? Si haina nu ma-mbraca
Îmi cade de pe umeri. Si umerii-s vapai.
Si pasul regaseste singur, uitase cai
Gânduri zvâcnesc ca pestii în pescareasca barca.
Îmi pipai tot trecutul si-l recunosc - armura
Dar nu mai stiu pe clape sa cânt si nu mai sunt
Insul de vraja care sa-nvie scumpa gura.
Genunchii - doua urne - se-apropie de pamânt.
Si umplându-l de argila ca de o apa pura
Trec tremurând pe-alee prin câte umbre sunt.
Mariana
Marin
Biografie
Mariana Marin
Este absolventa a Facultatii de Limba si Literatura Romana din cadrul Universitatii Bucuresti, membra de seama a „celui de-al doilea val al „Cenaclului de luni de pe langa Casa studentilor din Capitala, condus de criticul literar Nicolae Manolescu.
Debuteaza editorial cu volumului Un razboi de o suta de ani, 1981.
Ca si la alti colegi marcanti de generatie, formatia poetei trebuie coroborata cu activitatea amintitului „ Cenaclu de luni. and in prima poezie din volumul de debut Un razboi de o suta de ani, Mariana Marin, cea mai autentica poeta textualista, ni se adreseaza atat de familiar (Nu-ti fie teama, cititorule!) se atesta aici direct noul raport ce se stabileste intre instanta textului si instanta lectoriala (cititorul ipocrit!), un raport de substituire prin care actiunea poetica se deplaseaza definitiv catre receptor; acesta este invitat brusc in sala de disectie (desigur ca intrebati cine anume? nimeni altul decat cititorul acela ce indrazneste tot mai mult), urcat pe masa de operatie, unde se trezeste cu toate organele alaturi, si, pentru a nu se inspaimanta in aceasta noua ipostaza, va fi imbarbatat astfel de catre poeta, prin respiratie gura la gura: Brusc iti aduci aminte ca nu esti singur / si incepi sa citesti incepi sa citesti / incepi sa citesti / o pagina alba care se scrie singura.
Dar Mariana Marin se detaseaza de spiritul ludic al multor semeni; se desparte de aura de feminitate, continuandu-le in acest sens mai degraba pe Ileana Malancioiu si pe Angela Marinescu. Versurile ei colcaie de obsesii, cuprind realitatea „cu obrazul nefardat, cu ochii umflati, buhaita (Nicolae Manolescu). Poezia se naste adeseori din teroarea si absurdul maidanului cotidian. Criticul literar Dana Dumitriu ii surprinde „teatralitatea structurala si „discretia confesiunii, iar Nicolae Manolescu, reliefandu-i sentimentul agonic ce domina buna parte din poezia sa, subliniaza nota expresionista a textului „ce rasuceste gatul subiectivitatii si se infunda cu voluptate in realitatea din jur, incat pana si 'Singuratatea canina care ma captuseste pare -o femeie de strada'. Actul marturisirii, al implicarii, imbraca o tristete funciara. „Atelierele s-au inchis. Au devenit inutile.
Desi asistam la grozaviile spectacolului textual (Vedeti, parabola isi macina zi de zi dintii; Priveam inapoi: amintirea umeda a salii de disectie imi invada narile, / - Cel mai de sus a cazut capul meu), de cele mai multe ori, insa, rostirea poetica este neutra ca si cum s-ar derula in gol un discurs ce se neaga pe sine prin lipsa totala de implicare din partea subiectului enuntator. Sa devina, oare, poezia un asemenea enunt neutru? E vorba mai degraba de o noua retorica a gravitatii.
Volume de versuri:
Un razboi de o suta de ani, Bucuresti, Editura Albatros, 1981;
Cinci, volum colectiv, Bucuresti, Editura Litera, 1982;
Aripa secreta, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986;
Atelierele, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Elegie XII a aparut in volumul Atelierele, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Atelierele a aparut in volumul cu acelasi nume, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Dictatura pentru minte, inima si literatura a aparut in volumul Atelierele, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1990.
Aprecieri critice
"Direct politice sunt versurile din sectiunea a treia, titulara, a Atelierelor, cu motouri din Ghiu si Stratan, care arata perfect doua lucruri: unitatea de generatie a acestei poezii, dincolo de inevitabilele elemente individuale; si sentimentul tragicului istoric de care optzecistii sunt patrunsi, in pofida ironiei si ludismului lor. Nimic nu e mai potrivit a spune despre ei ca vad cu limpezime cum se apropie sfarsitul sinistrei farse si cum cade cortina. Sentimentul e agonic, final, sufocant. Imaginatia, grotesca. () Cortina cade peste poemul care da titlul acestui ciclu si intregului volum, superb in resemnarea lui solemna si tragica, fara indoiala o capodopera.*
(Nicolae Manolescu - Literatura romana postbelica, voi. I, .Poezia", Editura Aula, Brasov, 2001, p. 395)
„Tot ce aminteste de biografia launtrica e indepartat prin extirpari cinice ale afectivitatii, exhibat cu violenta in viziuni incrancenate, ce se incheaga intr-un spectacol al exorcismului demonic. Cruzimea imaginatiei, hranita de ironii taioase, produce contemplatii reci ale alteritatii, incremeniri extatice ale sufletului. () Impresia e de suferinta incurabila, de predestinare, de existenta blestemata, monstruoasa. () Aproape totul este admirabil in aceste poeme, dense si cutremurate de frisonul spaimei, de la deturnarea subiectivitatii inspre impersonalitatea sardonica pana la complicitatile malefice instituite intre eul liric si discursul poetic () Teatralismul satanic si ironic, in care Mariana Marin se produce cu rezultate indiscutabile, este insa linia cea mai fertila care da acestei poezii originalitate puternica, coplesitoare."
(Radu G. Teposu - Istoria tragica & grotesca a intunecatului deceniu literar noua, Editura Eminescu, Bucuresti, 1993, pp. 83-34) (G.M.)
Ultimul poem de dragoste in gradina de trandafir
|
Vechi cantec de dragoste
|
Elegie XI
|
TEATRU/FILM 5 Aprilie
În regia lui Mircea Săucan, stabilit în Israel (filme:
Când primăvara e fierbinte (1960), Ţărmul n-are sfârşit (1962), Alerta (1965),
Meandre (1966), 100 de lei (1973), Le Retour (1996) ; lucrări publicate: Camera
copiilor (1968), Manuscrisul de la Ciumati (1989), Izidor Manecuta (1990),
David Rege (1991), Parastasul (1994), Funérailles ŕ Bucarest (2000)
Biografie Mircea Săucan
Mircea
Saucan s-a nascut în 1928 la Paris, din parinti comunisti, tatal fiind fiu de
cioban român, mama evreica maghiara, care faceau parte din organizatia
"Comintern". Primii ani i-a petrecut acolo, si la Praga, familia
stabilindu-se în 1934 la Carei, de unde se trageau. În 1940 multe din rudele lui
au fost transportate la Auschwitz, în lagarele de concentrare germane, dar
familia lui a scapat mutându-se în apropiere de Sighisoara.
A urmat
cursurile de regie la Moscova. Reîntors în tara, a devenit în 1952, directorul
Studioului Cinematografic "Alexandru Sahia", dar si Secretarul de
Partid al acestuia... În cardul acestuia, a facut câteva documentare, si filmul
"Pe Drumul Libertatii" în 1954. A urmat "Casa de pe Strada
noasta" în 1957 si câteva alte filme, precum "Pagini de Vitejie"
în 1959, "Când Primavara e fierbinte" în 1960 si "Alerta"
în 1960, facute din ce în ce mai greu, fiindca perioada "stalinista",
care l-a favorizat f. mult, trecuse...
Mircea
Saucan e un nume pe nedrept uitat din cinematografia romaneasca. A facut cel
putin doua filme fundamentale, cu mult inaintea timpului lor:
"Meandre" (1966) si "Suta de Lei" (1973).
Regimul
nu l-a inghitit, desi arta lui nu era fatis ostila comunistilor. Regizorul
chiar studiase la Moscova. Filmele lui Saucan reprezentau un strigat de
libertate, care n-avea legatura cu o doctrina sau alta.
Comunistii
l-au supus la presiuni enorme. A editat Meandre cu un securist in sala de
montaj. E un miracol ca pelicula a fost salvata pana azi.
Saucan a
fost impins -la propriu- pana in pragul sinuciderii, scos pe linie moarta din
punct de vedere profesional si, pana la urma, obligat sa emigreze in 1987 (in
Israel, unde a si murit in 2003).
Filmografie - scenarist
MEANDRE - un film de Mircea Saucan (1967):
În regia Silviu Purcărete
Biografie Silviu Purcărete
Silviu Purcărete a absolvit secția de regie a
IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț (Romeo și
Julieta de Shakespeare) și Teatrul din Constanța (Ecuba deEuripide, Miles
Gloriosus de Plauto), începând din 1978 lucrează la Teatrul Mic din București
(Giraudoux, Sartre, Shakespeare) și devine professor la Institutului de Artă
Teatrală și Cinematografică.
În 1986 pune în scenă un spectacol cu piesa Campiello de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru.
În anul 1992 e numit director artistic al Teatrului Bulandra din București.
Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din gradina de vară de D.R.Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și W.Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra după Seneca și Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia (1998), ambele după Eschil, A douasprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004).
Multe dintre spectacolele sale montate la Craiova (Titus Andronicus, Ubu Rex, Phaedra, A douasprezecea noapte) au fost invitate la numeroase festivaluri din intreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk).
În anul 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani după creează o școală pentru tineri actori.
În străinătate pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti(Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn).
Regizează în Regatul Unit piesele teatrale Decameronul, Phaedra și Danaidele (Glasgow), Orestia (Lyric Hammersmith), Ubu Rex (Edinburgh International Festival) și Furtuna(Nottingham Playhouse), iar in 2007 Macbeth de Eugen Ionescu pentru Royal Shakespeare Company.
În 2002 înființează propria sa companie teatrală.
Troilus și Cresida a fost prima sa colaborare cu Teatrul Katona József din Budapesta. Spectacolul a fost prezentat în 2006 la București în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare.
Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.
În 1986 pune în scenă un spectacol cu piesa Campiello de Goldoni cu care câștigă Premiul Național pentru Teatru.
În anul 1992 e numit director artistic al Teatrului Bulandra din București.
Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care prezintă Piticul din gradina de vară de D.R.Popescu (1989), Ubu rex cu scene din Macbeth după Alfred Jarry și W.Shakespeare (1990), Titus Andronicus de W. Shakespeare (1992), Phaedra după Seneca și Euripide (1993), Danaidele (1995) și Orestia (1998), ambele după Eschil, A douasprezecea noapte, după W. Shakespeare (2004).
Multe dintre spectacolele sale montate la Craiova (Titus Andronicus, Ubu Rex, Phaedra, A douasprezecea noapte) au fost invitate la numeroase festivaluri din intreaga lume (Avignon, Edinburgh, Tokio, Melbourne, Montreal, Glasgow, Bath, Varna, Gdansk).
În anul 1996 devine director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care produce, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani după creează o școală pentru tineri actori.
În străinătate pune în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Giacomo Puccini (Essen), Parsifal de Richard Wagner (Scottish Opera), Roberto Devereux de Gaetano Donizetti(Wiener Staatsoper), Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau (Opera Bonn).
Regizează în Regatul Unit piesele teatrale Decameronul, Phaedra și Danaidele (Glasgow), Orestia (Lyric Hammersmith), Ubu Rex (Edinburgh International Festival) și Furtuna(Nottingham Playhouse), iar in 2007 Macbeth de Eugen Ionescu pentru Royal Shakespeare Company.
În 2002 înființează propria sa companie teatrală.
Troilus și Cresida a fost prima sa colaborare cu Teatrul Katona József din Budapesta. Spectacolul a fost prezentat în 2006 la București în cadrul Festivalului Internațional Shakespeare.
Din 2003, Silviu Purcărete e membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.
Filmografie - scenarist
Danaidele:
Capul de rățoi cu Radu Beligan, Marin Moraru, Virgil Ogășanu
GÂNDURI
PESTE TIMP 5 Aprilie
Romulus Vulpescu - Citate:
RELIGIE
ORTODOXĂ 5 Aprilie
Sfânta
și Marea Joi (Denia celor 12 Evanghelii); Sf Mc Teodul și
Agatopod; Sf Mc Victorin și cei împreună cu el
Sf Mc Teodul și Agatopod; Sf Mc Victorin și
cei împreună cu el
Sfinții Mucenici Teodul și Agatopod († 303-305) – Acești sfinți mucenici au
trăit în vremea împăraților Dioclețian (284-305) și co-imperatorului Maximian
(285-305). Agatopod era diacon și se afla la vârsta senectuții, iar Teodul era
citeț (lector). Amândoi slujeau în Biserica din Tesalonic, când Dioclețian și
Maximian au poruncit cea mai dureroasă persecuție din istoria creștinismului.
În timpul acestei persecuții creștinii erau obligați să se închine idolilor.
Cei care nu făceau acești lucru erau martirizați. Agatopod și Teodul s-au
înfățișat înaintea lui Faustin, guvernatorul Tesalonicului și au mărturisit că
sunt creștini. Guvernatorul nu a reușit să-i determine să renunțe la credința
lor astfel a hotărât să fie aruncați în mare, primind cununa muceniciei în
apele golfului Salonic. Valurile le-au scos trupurile la mal, iar averile lor
au fost împărțite văduvelor și săracilor, după cum hotărâseră înainte de
sfârșitul lor martiric.
Din
aceşti doi sfinţi, Teodul era mai tânăr, iar Agatopod mai ajuns de vârstă, şi
amândoi erau din cetatea Tesalonicului. Pentru credinţa lui Hristos au stat
înaintea stăpânitorului Faustin şi neplecându-se a jertfi idolilor, ci credinţa
lui Hristos neclintit păzind-o, au fost aruncaţi în adâncul mării şi aşa s-au
săvârşit. Însă li s-a arătat lor ceea ce era să fie prin descoperire mai
înainte de sfârşit, căci li se părea amândorura că au intrat într-o corabie
care sfărâmându-se de întreitele valuri ale furtunii şi cei ce împreună înotau
pierzându-se, ei singuri scăpând, s-au suit peste un munte, care era înalt până
la cer, arătând vedenia pătimirea lor cea mare şi suirea lor la cer.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 38 – 5 Aprilie
A:
PLĂCINTE
Plăcintă cu ciuperci
·
foi de plăcintă;
·
500 g ciuperci;
·
50 g margarină;
·
1 ceapă;
·
Sare;
·
Piper
Dacă nu avem foi de plăcintă se prepară un aluat din 250
g făină, 250 g margarină, ½ pahar cu apă caldă şi sare şi se lasă la rece.
Se curăţă
ciupercile, se spală bine şi se taie felioare subţiri.
Se înăbuşă
pe foc, într-o cratiţă acoperită, în margarină cu ceapa tăiată solzişori, sarea
şi piperul măcinat.
Când s-au
înmuiat şi zeama din ele a scăzut se lasă să se răcorească.
Se împarte
aluatul în două.
Una din
jumătăţi se întinde de forma şi mărimea tăvii.
Se unge
tava, se aşază foaia şi se coace la cuptor.
Se scoate
din cuptor, se întind ciupercile scăzute şi răcorite pe toată suprafaţa foii,
iar jumătatea cealaltă de aluat care a fost păstrată la rece, se întinde şi se
pune în tavă deasupra compoziţiei.
Se dă la
cuptor până se rumeneşte.
B: SALATE
Salată de varză
·
1 varză mică;
·
2 morcovi;
·
1 rădăcină ţelină;
·
6 căţei usturoi pisat;
·
Sare;
·
5 linguri ulei;
·
3 linguri oţet;
·
Mărar
Peste varza tocată fideluţă, amestecată cu morcovul şi
ţelina date pe răzătoare se toarnă amestecul de sare, ulei şi oţet.
Usturoiul
pisat şi mărarul se adaugă la sfârşit.
C: SOSURI
Sos indian
·
25 g margarină;
·
2 cepe;
·
1 rădăcină pătrunjel;
·
Cimbru;
·
1 foaie dafin;
·
Frunze de ţelină;
·
1 linguriţă făină;
·
Sare;
·
Boia iute;
·
1 ceaşcă apă
Se taie ceapa solzişori şi se căleşte în margarină.
Se adaugă
făină şi se amestecă continuu.
Când făina
capătă culoare gălbuie se stinge cu apă.
Se adaugă
restul ingredientelor şi se fierbe circa 30 minute.
D:
BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Borş de sfeclă roşie
·
1 sfeclă roşie de mărime potrivită;
·
1 ceapă;
·
2 cartofi;
·
1 ceaşcă zarzavat pentru ciorbă;
·
1 ceaşcă suc de roşii;
·
½ l borş;
·
2 – 3 linguri ulei;
·
Sare;
·
Leuştean
Se coace sfecla la cuptor, se curăţă şi se dă pe
răzătoarea mare.
În 2 l apă
se fierb cartofii tăiaţi cuburi şi zarzavatul pentru ciorbă.
Când
cartofii sunt aproape fierţi se adaugă sfecla, sucul de roşii şi ceapa rumenită
în ulei.
După ce mai
dă un clocot se adaugă borşul, sarea şi leuşteanul.
Se mai
fierbe încă 5 minute.
E:
MÂNCĂRURI
Mâncare de cartofi cu castraveţi muraţi
·
1 kg cartofi;
·
200 g ceapă;
·
500 g castraveţi muraţi;
·
1 ceaşcă ulei;
·
2 linguri bulion;
·
1 legătură mărar;
·
Sare;
·
Piper
Se curăţă cartofii, se spală, se taie felii şi se prăjesc
puţin în uleiul încins.
Se scot
cartofii şi în restul de ulei se căleşte ceapă.
Se pune
bulionul, se stinge cu apă caldă şi se adaugă cartofii.
Se lasă la
foc mic.
Când cartofii sunt fierţi se adaugă castraveţii fierţi
separat fără coajă şi seminţe.
Se pune sare şi piper.
Se pune mâncarea în tavă, se garniseşte deasupra cu felii
de roşii sau suc de roşii şi verdeaţă şi se dă la cuptor să se rumenească bine.
F:
DULCIURI
Cremă de ananas
·
1 cutie compot ananas;
·
1 pachet fulgi porumb;
·
½ ceaşcă zahăr;
·
3 ceşti apă;
·
1 cutie jeleu ananas;
·
Cireşe din dulceaţă pentru glazură
Se strecoară ananasul şi se păstrează zeama.
Se păstrează
2 rondele întregi de ananas, iar restul se taie bucăţele mici.
Într-o oală
se amestecă fulgii de porumb, zahărul şi apa şi se pun la foc mic să fiarbă
până când se leagă.
Amestecând
se adaugă pe rând zeama de la compot, jeleul şi fructele de ananas.
Se udă cu
apă o formă de 1 Kg, se unge fără să se şteargă, se răstoarnă în ea compoziţia
şi se lasă câteva ore la frigider până se leagă bine.
Se scoate
crema pe un platou, se garniseşte cu cireşe din dulceaţă şi cu feliile de
ananas reţinute, tăiate în sferturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu