REVISTA IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI
ARTE, NR 207 DIN 17 APRILIE 2018 A APĂRUT
ISTORIE PE ZILE 17 Aprilie
Evenimente
·
69: După Prima
Bătălie de la Bedriacum, Vitellius a devenit împărat roman. A
domnit din 17 aprilie 69 până în 22 decembrie 69, fiind unul din împărații
aparținând Anului celor patru împărați. Aulus Vitellius Germanicus
(24 septembrie 15 – 22 decembrie 69), împărat roman din 17 aprilie 69 până în
22 decembrie 69, unul din împărații aparținând Anului celor patru împărați A
fost un apropiat al împăraților Caligula, Claudius și Nero, consul în anul 48,
guvernator (proconsul) al Africii in anul 61 si este numit de Galba, în
decembrie 68, guvernator al Germaniei Inferior. Proclamat împărat de legiunile
din provinciile revoltate împotriva lui Galba (1 ianuarie 69), Vitellius își
trimite trupele în Italia si il invinge pe Otho (proclamat împărat si el la 15
ianuarie 69 dupa asasinarea lui Galba, de legiunile dunarene si asiatice).Patru
zile mai târziu Vitellius a fost recunoscut împărat și de către Senat. După
proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din
Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma. Legiunile
trimise de Vespasian, obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona.
Este ucis de fortele lui Vespasian la 20 decembrie 69 în timpul luptelor de
stradă pentru cucerirea Romei.
·
1524: Exploratorul Giovanni dea
Varranzzano , aflat in serviciul Frantei, a ajuns în golful New York. A
fost primul european care a explorat coasta Americii de
Nord, între actuala Carolina de Nord si Terra Nova, inclusiv golful New York. Giovanni de Verrazzano (c. 1485 – c. 1528) a fost un
explorator italian al Americii de Nord, în serviciul coroanei franceze. El este
renumit datorită faptului că este primul european care a reusit să exploreze
Oceanul Atlantic pe coasta Americii de Nord, între Carolina de Sud și Terra
Nova în 1539, inclusiv golful din New York. Din acest motiv Podul
Verrazano-Narrows este numit în onoarea lui, precum și Podul Jamestown
-Verrazzano de peste estuarul Narragansett.
·
1813: Este inaugurată eparhia Chişinăului şi a Hotinului în
Basarabia ţaristă.
·
1822: Delegaţiile
marii boierimi muntene şi moldovene sosesc la Constantinopol pentru a prezenta
revendicările clasei dominante din ţările române. La 17 aprilie 1822
delegaţiile marii boierimi muntene (şapte boieri) şi moldovene (şase boieri)
sosesc la Constantinopol (astăzi Istanbul) pentru a prezenta revendicările
clasei dominante din ţările române. Acestea erau: -restabilirea
domniilor pămîntene;
-consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;
-excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;
-dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice;
-introducerea unor reforme progresiste etc. Domniile pămîntene au fost ulterior restabilite prin numrea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia. Ioan Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioniță Sandu Sturdza; n. 1762 – d. Paris, 2 februarie 1842) a fost domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 – 5 mai 1828. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din țară, împotriva voinței boierilor emigrați în timpul ocupației turcești și după revoluția lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera țării pentru ei. Intențiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acțiunile acestora. Abia în 1826, după Convenția de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au reîntors zgomotoși în țară. Împăcarea lor cu domnul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări și de la armată. Cu toate aceste evenimente, s-au făcut și îmbunătățiri. S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești. Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului. Odată cu războiul ruso-turc (1828-1829), rușii au intrat din nou în Țările Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia. A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași. A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu. Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 – 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 – 29 aprilie 1828). Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica. A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă. A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara. O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă – 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov. În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava. Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică.
-consolidarea privilegiilor boierimii prin concentrarea puterii în mîinile unui grup restrîns de mari boieri;
-excluderea grecilor din funcţiile civile şi ecleziastice;
-dreptul exclusiv pentru pământeni de a ocupa slujbe publice;
-introducerea unor reforme progresiste etc. Domniile pămîntene au fost ulterior restabilite prin numrea de către Poartă, la 1 iulie 1822 a domnitorilor: Ioan (Ioniţă) Sturdza în Moldova şi Grigore Ghica în Muntenia. Ioan Sturdza (Ioan Sandu Sturdza sau Ioniță Sandu Sturdza; n. 1762 – d. Paris, 2 februarie 1842) a fost domn al Moldovei în perioada 21 iunie 1822 – 5 mai 1828. Se trăgea dintr-o veche familie boierească. A fost numit de turci, la cererea boierilor mici din țară, împotriva voinței boierilor emigrați în timpul ocupației turcești și după revoluția lui Tudor Vladimirescu, care cereau conducera țării pentru ei. Intențiile bune ale lui Sturdza au fost multă vreme paralizate de acțiunile acestora. Abia în 1826, după Convenția de la Cetatea Albă (Akkerman), care reglementa din nou raportul Principatelor Române față de Rusia și Turcia, s-au reîntors zgomotoși în țară. Împăcarea lor cu domnul a costat mult Moldova, pe lângă multe alte favoruri, s-au făcut scutiri de dări și de la armată. Cu toate aceste evenimente, s-au făcut și îmbunătățiri. S-a deschis o școală superioară la Trei Ierarhi, numirea în funcții a fost condiționată de pregătire și nu de rang, s-a sechestrat în folosul statului o parte a averilor mănăstirești. Deși rușii au luat apărarea călugărilor și au impus restituirea averilor, ele au rămas totuși sub controlul domnitorului. Odată cu războiul ruso-turc (1828-1829), rușii au intrat din nou în Țările Române, iar Sturdza a fost dus în Basarabia. A murit în 1842 în Moldova, fără a avea o funcție în stat în acel moment și a fost înmormântat în Biserica Bărboi din Iași. A fost căsătorit cu Ecaterina Rosetti-Roznovanu. Grigore al IV-lea Ghica sau Grigore Dimitrie Ghica (n. 30 iunie 1755 – 29 aprilie 1834) a fost domnitor al Țării Românești (30 iunie 1822 – 29 aprilie 1828). Era nepot de frate al lui Grigore III Ghica. A fost cerut la tron de o parte dintre boieri și a fost primul domnitor pământean în Țara Românească după epoca fanariotă. A avut de luptat cu ambiția boierilor care voiau să conducă singuri țara. O mare parte dintre ei, refugiați după suprimarea revoluției lui Tudor Vladimirescu, nu s-au întors în țară decât după Convenția de la Akkerman (Cetatea Albă – 1826), și în tot acest timp au uneltit împotriva noilor domnitori. Odată cu izbucnirea războiului ruso-turc (1828 -1829), precedat de ocuparea Principatelor Române, Ghica a fugit la Brașov. În timpul domniei a luat și măsuri bune. A sechestrat o parte din averile călugărilor greci, ele rămânând sub controlul domnitorului și după ce aceștia le-au recâștigat. A redeschis școala de la Sfântul Sava. Tot sub el s-a înființat Societatea Filarmonică.
·
1876: La Bolgrad, gubernia Basarabia, apare ziarul Bălgradski
glas. Ziarul a fost editat pînă la 27 august 1877.
·
1880: În
România este aprobată legea privind înfiinţarea băncii de scont şi emisiune –
Banca Naţională a României, cu un capital de 12 000 000 lei. Primul director a
fost Teodor Mehedinţeanu, urmat apoi de Eugeniu Carada. Banca Naţională a României, construită
în urma „Legii pentru înfiinţarea unei bănci de scont şi de circulaţiune”
promulgată la 17 aprilie 1880, a fost construită între 1882 – 1890 după
planurile arhitecţilor Cassien Bernard şi Albert Galleron pe locul fostului han
Şerban Vodă. Motivele care au întârziat finalizarea lucrărilor au fost diverse:
declanşarea războiului sârbo-bulgar, organizarea licitaţiilor pentru
achiziţionarea materialelor sau încredinţarea lucrărilor, capriciile vremii.
Poziţionat cu faţada principală către strada Lipscani, construit în stil
eclectic de factură academică, palatul Băncii Naţionale are un parter înalt şi
două niveluri, cu traveea centrală a intrării marcată de ordonanţa celor patru
coloane corintice, având către cele două colţuri câte două nişe, delimitate de
coloane ionice, în care sunt amplasate cele patru statui ce reprezintă
Agricultura, Industria, Comerţul şi Justiţia, realizate de sculptorul Ioan
Georgescu. Eugeniu Carada (n. 29 noiembrie 1836, Craiova – d. 10 februarie
1910, București) economist politic și scriitor român, director al Băncii
Naţionale, 1910.
·
1888 - A fost ridicat clopotul Patriarhiei, cel mai mare din
ţară, la acea dată.
·
1901: Statul român cedează Academiei Române colecţiile Bibliotecii Centrale din Bucureşti.
·
1907:
În urma fuzionării principalelor grupări conservatoare, Petru P. Carp a devenit șeful
Partidului Conservator. Petre P. Carp
(n. 29 iunie 1837, Iași – d. 19 iunie 1919, Țibănești, județul Iași) a fost un
politician român, membru marcant al Partidului Conservator.
·
1917:
S-a înființat, la Paris, Comitetul Național al Românilor din Transilvania
și Bucovina, sub președinția lui Traian
Vuia, apoi a dr. Ioan Cantacuzino;
a militat pentru independența Transilvaniei și unirea acesteia cu România.
(17/30). Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraș-Severin,
Austro-Ungaria – d. 3 septembrie 1950, București, România) a fost un inventator
român, pionier al aviației mondiale. Pe data de 18 martie 1906 el a realizat
primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un
aparat mai greu decât aerul. Ion Cantacuzino (cunoscut și ca Ioan Cantacuzino, n. 25
noiembrie 1863, București – d. 14 ianuarie 1934, București), medic și
microbiolog român, fondator al școlii românești de imunologie și patologie
experimentală. A fost profesor universitar și membru al Academiei Române.
·
1917: În cadrul administraţiei guberniale de zemstvă a
Basarabiei, s-a format Comisiunea şcolară moldovenească pentru întocmirea unui
plan de naţionalizare a învăţămîntului.
·
1920: Congresul Partidului Poporului din
România, intrunit in zilele de 16-17 aprilie condus de Alexandru Averescu,
aceptat fuzionarea cu gruparea lui Sergiu Niţă a Ligii Poporului din Basarabia,
ceea ce a permis extinderea Partidului Poporului în Basarabia. Noul partid a
avut de înfruntat în Basarabia opoziţia Partidului Ţărănesc, cel mai popular
partid din Basarabia la acel moment.Trebuie menţionat că Congresul Partidului
Poporului din România a fost constituit la 3 aprilie 1918 (16 aprilie 1918,
stil nou) la Iaşi in România.
·
1931:
La Calcutta, India a avut
loc un accident aviatic, în urma căruia aviatorul Radu Beller a murit, iar
principele G.V. Bibescu a fost grav rănit. George-Valentin Bibescu (n. 3 aprilie 1880, București, d. 2
iulie 1941, București), a fost unul dintre cei mai buni piloți români. Este fondatorul
Automobil Clubului Român în 1904. A înființat Clubul Aviatic Român în 1909 și
Liga Națională Aeriană în 1912. Între anii 1911-1912, George Valentin Bibescu a
deținut funcția de comandant al Școlii de pilotaj de la Cotroceni. De asemenea,
în perioada 1920-1923, a deținut funcția de președinte al Comitetului Olimpic
Român. Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1911-1916), și Mare
Maestru Onorific al acesteia în anul 1925. În 1930 este președinte al
Federației Internaționale Aeronautice. George-Valentin Bibescu este
fondatorul aeroportului Băneasa din București, care a luat naștere pe fosta
moșie a mătușii sale, Maria Bibescu, contesă de Montesquiou-Fézensac (azi
cartierul Băneasa). A murit la București la 2 iulie 1941 și este înhumat
la Mogoșoaia.
·
1941: Iugoslavia a capitulat, in
timpul celui de-al doilea razboi mondial, in urma invaziei Germaniei
naziste aliate cu fortele Italiei lui Mussolini.
·
1942:
Prizonierul francez de război, generalul Henri Giraud evadează din castelul
închisoare Festung Königstein. Fortăreața Königstein este cea mai mare cetate din Europa, ea
se află situată în Elbsandsteingebirge (Munții Elbei), deasupra localității
Königstein (Sächsische Schweiz) pe malul stâng al Elbei în districtul
Sächsische Schweiz din landul Sachsen. Platoul stâncos care se ridică cu 240 de
m deasupra Elbei, are o suprafață de 9,5 ha, fortăreața Königstein de pe platou
are o vechime de peste 400 de ani, lungimea de 1 800 de m, cu ziduri construite
din gresie, ce depășesc înălțimea de 42 m. In zona centrală fortăreței se află
o fântână adâncă de 152,5 m, fiind cea mai adâncă fântână din Saxonia și în
Europa fiind pe locul doi.
·
1946: Siria a
obținut independența sa față de ocupația franceză. Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia
de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord, Irak
la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este Damasc, unul
din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este situată în
regiunea supranumită „Cornul Abundenței”, care formează un arc adânc începând
din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și Eufrat, cuprinzând
teritoriul Siriei centrale și al Israelului și continuând până în Valea Nilului
în Egipt. La nord și la sud de această regiune, se întind deșerturi vaste și
stepe care au fost transformate parțial în ogoare roditoare, datorită
irigațiilor artificiale, practicate aici de mii de ani. Controlul guvernului
sirian se întinde azi la doar 30-40% din teritoriul de jure al statului și
asupra a mai puțin de 60% din populație. O țară cu câmpii fertile, munți înalți
și deșerturi, Siria este casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv
arabi sirieni, greci, armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci.
Printre grupările religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii,
mandeanii, șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare
grup comunitar din Siria
·
1947: S-a infiintat Filarmonica de Stat “Oltenia”, din
Craiova.
·
1947 - A
fost înfiinţată Filarmonica de Stat „Banatul” din Timişoara prin asimilarea
orchestrei simfonice a Societăţii filarmonice „Banatul”.
·
1948 - Şi–a
deschis porţile Facultatea de Agronomie, prima facultate din Craiova.
·
1964: Compania Ford lanseza la Targul
Mondial de la New York celebrul Ford Mustang.
·
1964: The Rolling Stones isi lanseaza
primul album, care le poarta numele. The
Rolling Stones este o trupă englezească de muzică rock care a devenit populară
la începutul anilor 1960. Trupa a fost formată la Londra în 1962 de Brian
Jones, Mick Jagger și Keith Richards. The Rolling Stones a lansat 55 de albume
și compilații și au avut 37 de piese în top-10 singles. În 1989 trupa a intrat
în Rock and Roll Hall of Fame iar în 2004, revista Rolling Stone i-a clasat pe
locul 4 în 100 Greatest Artists of All Time. Au vândut peste 200 de milioane de
albume în întreaga lume – British rock band the Rolling Stones after the death
of founder member Brian Jones, in 1969
·
1969: Urmare a invaziei unor tari din Pactul de la Varsovia
in Cehoslovacia, Alexander Dubček, parintele “Primaverii de la Praga”, a fost
inlocuit la ordinul Moscovei din functia de prim–secretar al CC al PC din
Cehoslovacia de catre Gustav Husak. Alexander Dubček (27 noiembrie, 1921 – 7
noiembrie, 1992) a fost un politician slovac și lider, pentru scurtă vreme, al
Cehoslovaciei (1968-1969), cunoscut pentru încercarea sa de a reforma regimul
comunist (primăvara de la Praga).
·
1969: Shirhan Sirhan a
fost condamnat pentru asasinarea lui Robert F.
Kennedy. Sirhan Sirhan
s-a nascut in 1944 in Ierusalim intr-o familie de crestini maroniti, dar el
si-a schimbat religia. Familia sa a sosit in California cu viza de refugiati.
In seara de 5 iunie Sirhan l-a asasinat pe Robert Francis Kennedy in timp ce
acesta participa la o intrunire electorala, motivandu-si crima pe faptul ca
acesta si-ar fi declarat sustinerea pentru Israel in timpul razboilui de sase
zile din iunie 1967. Sirhan a fost declarat vinovat pe 17 aprilie 1969 si condamnat
la moarte 6 zile mai tarziu.Pedeapsa i-a fost comutata la inchisoare pe viata
in anul 1972 si este in prezent detinut in inchisoarea de stat Corcoran. A
depus 14 cereri succesive de eliberare conditionata, dar fara succes.
·
1970: Naveta spatiala Apollo 13 a revenit pe Pamant, dupa o
misiune dramatica, care a tinut lumea cu sufletul la gura.
·
1970 - A
apărut primul album solo al lui Paul McCartney - "McCartney". Paul
cântă la toate instrumentele.
·
1975: Războiul Civil Cambodgian se sfârșește: Khmerii Roșii
au preluat puterea la Phnom Penh, instituind cel mai cumplit regim de teroare
din sec. XX, care a plasat Cambodgia în umbra istoriei contemporane.
·
1990: A fost înregistrată oficial prima candidatură pentru
funcţia de preşedinte al României: Ion Iliescu, propus de Frontul Salvării
Naţionale (FSN).
·
1991:
Delegației Parlamentului României i s-a acordat statutul de delegație
asociată la Adunarea Atlanticului de Nord (din 14
noiembrie 1998,
AAN și-a schimbat numele în Adunarea Parlamentară a NATO).
·
1992: Conventia Democrata Romana a organizat în Piaţa
Revoluţiei din Bucuresti un miting de protest faţă de decizia Senatului de a nu
admite observatori naţionali la alegerile prezidenţiale şi parlamentare.
·
1996: Este inaugurat oficial la
Cernavoda, primul reactor al Centralei nucleare electrice. Au participat
presedintele Ion Iliescu si primul ministru canadian, Jean Chretien. In
prezent funcționează unitățile I și II, care e produc împreună circa 18%
din consumul de energie electrică al țării. Planul inițial, datând de la
începutul anilor 1980, prevedea construcția a cinci unități. Unitatea I are o
putere electrică instalată de 706 mw și produce anual circa 5 TWh. Unitatea II
a fost pornită pe 6 mai 2007, conectată la sistemul energetic national pe 7
august și funcționează la parametri normali din luna septembrie 2007.
·
1998: Începe să emită, la Iaşi, primul post de radio al
Bisericii Ortodoxe Române, Radio Trinitas. Având studioul la Mănăstirea Golia din Iaşi, Radio Trinitas
a făcut parte din Institutului Cultural-Misionar Trinitas al Mitropoliei
Moldovei şi Bucovinei, până la data de 27 octombrie 2007. De la acea dată
Radio Trinitas este parte componentă a Centrului de Presă Basilica al
Patriarhiei Române, odată cu inaugurarea studioului de emisie Radio Trinitas
Bucureşti, din Palatul Patriarhiei. În prezent Radio Trinitas are patru
studiouri, la Iaşi, Bucureşti, Craiova şi Sibiu. NOTĂ: Membrii CNA au aprobat,
la 6.II.2014, solicitarea Patriarhiei Române de a acorda o licenţă naţională
Radio Trinitas, prin reunirea celor 51 de staţii locale pe care le deţine în
prezent.
·
2002 - Fostul
rebel Xanana Gusmao a fost ales prin plebiscit preşedintele celui mai tânăr
stat din lume – Timorul oriental.
·
2003: Preşedintele Romaniei, Ion Iliescu şi premierul Adrian
Nastase, au asistat la Atena la ceremonia semnării tratatelor de aderare la
Uniunea Europeană a celor zece state invitate să devină membre UE începând cu 1
ianuarie 2004.
Nașteri
·
1573:
S-a născut Maximilian I, Elector de Bavaria (d. 1651). Maximilian
I (n. 17 aprilie 1573, München – d. 27 septembrie 1651, Ingolstadt) a fost din
1597 principe al Bavariei și din 1623 totodată unul din cei șapte principi
electori ai Sfântului Imperiu Roman (în locul lui Frederic al V-lea, principe
al Palatinatului, care fusese ales rege al Boemiei în ciuda împotrivirii
împăratului Rudolf al II-lea și a fost înfrânt în Bătălia de la Muntele Alb).
În anul 1609 a pus bazele Ligii Catolice.
·
1735: S-a născut Johann Seivert, lexicograf
transilvănean (d. 1785). Johann Seivert (n. 17 aprilie 1735, Sibiu – d. 27
aprilie 1785, Gușterița, Scaunul Sibiu) a fost un istoric și poet sas. Este
autorul primei lucrări lexicografice publicate despre scriitorii de limbă
germană din Transilvania. A obținut deasemenea rezultate importante în domeniul
cercetării inscripțiilor și al numismaticii. A publicat și sub pseudonimele
Johann Trevies, Johann Strevei, respectiv S**. A fost autorul primei lucrări
lexicografice publicate despre scriitorii de limbă germană din Transilvania. O
altă preocupare a fost lingvistica, astfel că Johann Seivert, alături de Martin
Felmer, au început să strângă terminologia dialectului săsesc. O altă
preocupare importantă a sa a fost istoria Transilvaniei, zguduită de profundele
schimbări structurale din timpul domniei împăratului Iosif al II-lea., si
deasemenea l-a pasionat cercetărea inscripțiilor și numismatica.
·
1863 - S–a
născut, în Egipt (Alexandria), poetul neogrec Constantin Kavafis
(„Corespondenţe după Baudelaire”, „Muntele”, „O noapte la Kalinderi”)
(m.29.04.1933).
·
1878: S-a născut
(in localitatea Bucești, Ivești, jud.Galați), chimistul român Negoiţă Dănăilă,
unul dintre întemeietorii învăţământului românesc de chimie tehnică. Negoiță
Dănăilă (n. 17 aprilie 1878, Bucești, Ivești, Galați – d. 5 februarie 1953) a
fost un chimist român, membru de onoare al Academiei Române. A intrat în
istoria chimiei ca fondator al școlii de chimie tehnologică din România și al
învățământului superior de chimie industrială, prin înființarea în 1919 a
Institutului de Chimie Industrială. A urmat Școala primară în satul natal,
Bucești, iar apoi Liceul Internat din Iași. A absolvit Universitatea din Iași,
Facultatea de Științe, secția fizică-chimie în 1902, plecând cu o bursă din
fondurile „Casei școalelor” la Școala Politehnică din Charlottenburg – Berlin
(1904-1908), unde a obținut în 1909 diploma de doctor a Universității Tehnice
din Charlottenburg.
·
1880 -
S-a nascut arhelogul britanic Leonard Woolley, cunoscut
pentru descoperirea, în 1929, a oraşului antic Ur în
sudul Irakului (17 apr. 1880 - 20 febr. 1960).
Străvechiul oraş Ur din Caldeea, a fost
un mare centru cultural, politic, religios
şi economic - capitală a unui stat puternic.
Biblia spune ca în oraşul Ur s-a născut
patriarhul Avraam, strămoşul poporului evreu.
Străvechiul oraş Ur din Caldeea, a fost
un mare centru cultural, politic, religios
şi economic - capitală a unui stat puternic.
Biblia spune ca în oraşul Ur s-a născut
patriarhul Avraam, strămoşul poporului evreu.
·
1885 - S-a
născut scriitoarea daneză Karen Blixen (pseudonim literar Isak Dinesen),
autoarea romanului ''Ferma mea africană'' (m.07.09.1962).
·
1894 - S-a
născut Nikita Sergheevici Hruşciov, om politic, conducător al Partidului
Comunist din fosta URSS, prim-ministru al ţării; a fost iniţiatorul
“dezgheţului” în politica internă şi externă rusească (m.11.10.1971).
·
1895: S-a nascut la Giurgiu, poetul, prozatorul si
traducatorul Ion Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki). Ion
Vinea (pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, n. 17 aprilie 1895,
Giurgiu – d. 6 iulie 1964, București), poet român în vecinătatea mișcării literare
de avangardă. Frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la
Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă. Nu a profesat
niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara
şi Marcel Iancu, revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva
semănătorismului. Conduce revista „Contimporanul” în anii 1922-1932, revistă
care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi
avangardişti. Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu,
Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), revista condusa de Vinea a găzduit texte ale
autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert
Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu
membrii „comunităţii” avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze
revista mereu în actualitate. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare,
risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără
preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când
la 26 iunie se dă „bun de tipar” volumului „Ora fântânilor” de către Editura
pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă
cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în
ziua de 6 iulie 1964.
·
1897: S-a născut Thornton Wilder, scriitor american, laureat
al premiului Pulitzer pe anul 1926 (d. 1975). Thornton Wilder (n. 17 aprilie 1897, Madison, Wisconsin – d.
7 decembrie 1975, Hamden, Connecticut) a fost un dramaturg și romancier
american. A câștigat de trei ori Premiul
Pulitzer — pentru romanul The Bridge of San Luis Rey și pentru două piese
de teatru Our Town și The Skin of Our
Teeth și National
Book Award (SUA) pentru romanul The Eighth Day.
·
1911 - S-a
născut Hervé Bazin, poet, romancier şi eseist francez, preşedinte al Academiei
Goncourt (1973-1996) (m.17.02.1996).
·
1916 - S–a
născut Sirimavo Bandaranaike, prima femeie prim–ministru din lume în Sri Lanka
(în 1960) (m.10.10.2000).
·
1920: S-a
născut Stere Popescu, coreograf român
(d. 1968). Stere
Popescu (n. 17 aprilie 1920, Galați, d. martie 1968, Londra, Marea Britanie) a
fost un coregraf avangardist român. A studiat baletul cu Floria Capsali. În
paralel a studiat și arhitectura. În anii 1940 a fost prim solist al Operei din
București. A publicat studii teoria dansului în Contemporanul și Luceafărul și
poezii în Revista Fundațiilor Regale. A fost căsătorit cu criticul de artă
Sanda Agalides. A rămas în Franța în noiembrie 1965 după participarea cu piesa
lui Pierre Boulez „Ciocanul fără stăpân” la Festivalul de Dans de la Paris. S-a
sinucis la Londra în 1968.
·
1929 - S-a
născut James Last, basist, compozitor şi şef de orchestră german.
·
1930 - S-a
născut Chris Barber, trombonist britanic (Chris Barber Jazzband).
·
1930 - S-a
născut Alexander Graves, vocalist american (Moonglows).
·
1948 - S-a
născut Jan Hammer, clăpar şi compozitor ceh (Mahavishnu Orchestra).
·
1953 - S–a
născut poetul şi publicistul Paul Balahur (“Anotimpul corăbiilor”, “Ce oră bate
în univers”).
·
1954 - S-a
născut Michael Sembello, chitarist, producător, compozitor şi vocalist
american.
·
1954 - S–a
născut pilotul italian de Formula 1, Ricardo Patrese.
·
1955: S-a născut cântăreaţa de muzică uşoară, compozitoarea
și profesoara de canto, Angela Ciochină. Angela Ciochină (n. 17 aprilie 1955,
comuna Urecheni, județul Neamț – d. 7 iulie 2015, București) a fost o solistă
vocală, compozitoare și profesoară de canto. Angela Ciochină a fost fată de
preot și a absolvit conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (1974-78)
fiind colegă de generație cu regretata Mihaela Runceanu. A studiat cu
profesorii Petre Brâncuși (teoria muzicii), Victor Giuleanu (teorie și
solfegii) și Carmen Petra-Basacopol. Imediat după terminarea facultății a fost
angajată la Ansamblul „Doina” al Armatei. A întreprins turnee în țară cu
Ansamblul artistic al UTC (1975-81) și cu Ansamblul „Doina” al Armatei
(1978-81). De asemenea a concertat și în străinătate în țări precum Bulgaria,
Rusia, Emiratele Arabe Unite, Kuweit, Grecia și Turcia. A lansat câteva șlagăre
de mare succes cum ar fi: „Ești numai tu” (repertoriu internațional), „Odată cu
cîntecul” (George Grigoriu), „Am vrut” (Dan Stoian), „Salcâmul de pe strada
mea” (Cornel Fugaru), „Un copil” (Jolt Kerestely), „Marea mea” (Horia
Moculescu), „Salcia” (Muzica: Horia Moculescu. Piesa i-a fost încredințată
Angelei după plecarea din țară a Mihaelei Mihai). Un mare succes al carierei
sale a fost albumul „Drumuri paralele” (Electrecord, 1985) cu piese compuse de
Victor Socaciu. S-a retras din muzică la sfârșitul anilor’80. Angela Ciochină a
fost și o apreciată profesoară de canto. În 2007, după decesul tatălui ei,
Angela Ciochină s-a reîntors în comuna natală Urecheni din județul Neamț. Ea
suferea de ciroză hepatică și a fost găsită moartă în locuința sa în dimineața
zilei de marți 7 iulie 2015.
·
1955 - S-a
născut Pete Shelley (Peter McNeish), chitarist şi compozitor britanic
(Buzzcocks).
·
1958 - S–a
născut publicistul Şerban Madgearu, fostul preşedinte al Consiliului Naţional
al Audiovizualului. În prezent această funcţie este ocupată de către Ralu
Filip.
·
1960 - S–a
născut actorul Adrian Păduraru („Declaraţie de dragoste”, „Prea cald pentru
luna mai”).
Decese
·
485: A murit filosoful
neoplatonist grec Proclus (n. 8 februarie 411), unul
dintre ultimii mari filosofi clasici. Majoritatea operelor sale reprezintă
comentarii asupra dialogurilor lui Platon, printre aceste dialoguri
enumerându-se autor ca: Parmenides, Republica, Timaeus. Proclus a scris și un
comentariu asupra Elementelor lui Euclid.
·
1080: Moare regele Danemarcei Harald al III-lea și este
succedat de Knut al IV-lea , care mai târziu va deveni primul danez canonizat.
Harald al III-lea Hen (1040 – 17 aprilie 1080) a fost regele Danemarcei din
1074 până în 1080. Harald al III-lea a fost fiul nelegitim al regelui Svend al
II-lea al Danemarcei și a contestat coroana cu unii dintre frații săi. El a
fost un conducător pașnic care a inițiat o serie de reforme. Harald a fost
căsătorit cu verișoara sa, Margareta Hasbjörnsdatter, dar nu a avut nici un
moștenitor și a fost urmat de fratele său, Knut al IV-lea al Danemarcei. Patru
dintre frații săi vitregi au fost, la rândul lor, încoronati regi ai
Danemarcei. Knut al IV-lea (1042 – 10 iulie 1086) cunoscut mai târziu sub
numele de Knut cel Sfânt, a fost regele Danemarcei din 1080 până în 1086. Knut
a fost un rege ambițios care a căutat să întărească monarhia daneză, susținută
cu devotament de Biserica Romano-Catolică. Ucis de rebeli în 1086, el a fost
primul danez care a fost canonizat, fiind recunoscut de Biserica
Romano-Catolică ca patron spiritual al Danemarcei în 1101, sub numele de San
Canuto.
·
1647: A murit cronicarul Grigore Ureche, sfetnic apropiat al domnitorului
Vasile Lupu, mare spătar, iar din anul 1642 mare vornic. Grigore
Ureche (n. cca. 1590 – d. 1647) a fost primul cronicar moldovean de seamă a
cărui operă s-a păstrat. Născut pe la 1590 sau 1595, Grigore a fost fiul lui
Nestor Ureche, boier instruit deținând funcții politice importante la sfârșitul
veacului al XVI-lea, în repetate rânduri purtător de solii la Poarta Otomană,
mare vornic al Țării de Jos pe vremea domniei lui Eremia Movilă. Cronicarul de
mai târziu a învățat carte la Lemberg, la Școala Frăției Ortodoxe, unde a
studiat istoria, geografia, limbile clasice latina și greaca, retorica și
poetica. Reîntors în țară, a participat la viața politică mai întâi ca logofăt,
apoi spătar. În vremea domniei lui Vasile Lupu, a fost unul dintre
sfetnicii apropiați ai acestuia, mare spătar, iar din anul 1642, urmând calea
părintelui său, a ajuns mare vornic al aceleiași Țări de Jos. A murit în anul
1647 în satul Goești din ținutul Cârligăturii și a fost înmormântat într-o
criptă de la mănăstirea Bistrița din Moldova Cronica sa, „Letopiseţul Ţării
Moldovei”e cea mai veche scriere din Moldova în limba romană si descrie istoria
Moldovei din 1359-1594. Cronica a ajuns pînă la noi prin nişte interpolări ale
călugărilor pisari: Simion Dascălul, Misail Călugărul şi Axinte Uricariul.
·
1790: A
încetat din viață Benjamin
Franklin, scriitor, politician american (n. 1706). S-a nascut la Boston
in 1706 si a fost una dintre cele mai cunoscute personalități din istoria
Statelor Unite, unul din asa numitii Parinti Fondatori ai acestei tari,
diplomat, om de stiință, inventator, filozof, profesor și om politic. A
organizat prima bibliotecă din America, a inventatat multe lucruri
indispensabile si in zilele noastre cum ar fi ochelarii bifocali și
paratrăsnetul,fiind unul din pionierii studierii electricitatii. Franklin a
fost cel care i-a convins pe englezi să retragă “Legea timbrului” si i-a
convins pe francezi să intervină în Războiul de Independență al Statelor Unite
de partea coloniilor rasculate. În Statele Unite, a fost unul din semnatarii de
frunte ai Declarației de Independență a Uniunii și al Constituției americane.
·
1896: A murit, la Craiova, Traian Rafael Radu Demetrescu,
poet, prozator si publicist. (n. 1866). Traian Demetrescu, pe numele său
complet Traian Rafael Radu Demetrescu, cu pseudonimul literar Tradem, care
semna ocazional și Traian Demetrescu-Tradem) (n. 3 noiembrie 1866, Craiova – d.
17 aprilie 1896) a fost un poet pre-simbolist. Remarcat de Alexandru
Macedonski pentru poezia Ploaie din senin din „Vocea Oltului” (1882), acesta îi
prefațează și primul volum, Poesii (1885). Va mai publica șase, cu titluri semnificative:
Freamăte (1887), Amurg (1888), Cartea unei inimi (1890), Sensitive (1894),
Acuarele (1896), și șase volume de proză, dintre care două romane și un volum
de note critice. Devenit popular prin versurile și romanele lui, foarte citite
la sfârșitul secolului trecut, anunță în poezie pe George Bacovia. În 1892 se
îmbolnăvește de ftizie, boala agravându-i-se treptat. Se întoarce, astfel, la
Craiova, însă activitatea gazetărească îl acaparează până la a uita să-și mai
îngrijească sănătatea. În 1894, la Editura Librăriei H. Steinberg din
București, i se tipărește volumul Sensitive, cu unele poezii preluate din
volumele anterioare. Tot acum, între lunile 7 februarie și 23 mai, colaborează,
alături de C. Mille, la „Evenimentul literar”. Încercând să-și îmbunătățească
sănătatea, acesta călătorește prin Austria, Bavaria și Elveția. În 1895 i se
tipăresc, la Craiova, romanul Iubita in care transpar multe note autobiografice
și volumul de proze (nuvele) Priveliști din viață, ultima lucrare pe care
autorul a mai supravegheat-o, inaintea decesului sau.
·
1942: A murit Jean Baptiste Perrin, fizician francez, laureat
al Premiul Nobel; (n. 1870).
·
1944 - A
murit Roger Wolcott Sperry, neurobiolog american, laureat împreună cu D. Hubel
şi T. Wiesel, al Premiului Nobel pentru Medicină pe anul 1981 ; a stabilit că
emisferele creierului au funcţii diferite (n.20.08.1913).
·
1945: Moare Ion Pillat, poet si eseist,
laureat al Premiului National pentru Literatura pe anul 1936, membru al
Academiei Romane. (n. 1891). Ion Pillat (n.
31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician,
antologist, editor, eseist, poet tradiționalist și publicist român. Pe linie
maternă a fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul
politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea evocat în poeme din volumul său
cel mai complet din punct de vedere estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum
Bunicul, Bunica, Aci sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului. Și-a
petrecut copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani, pe râul Prut.
După 1945 poezia sa este trecută la „index”, evident din rațiuni strict
politice. Fiul său, criticul și romancierul Dinu Pillat a fost îndepărtat de la
Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat
la temniță politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata
sa, Monica Pillat este o reputată anglistă
·
1945: A
murit Mircea Streinul,
scriitor și poet iconarist (n. 1910).
Mircea Streinul; (n. 2
ianuarie 1910 in localitatea Cuciurul-Mare, din fostul judet Cernauti, azi in
Ucraina – d. 17 aprilie 1945, Bucuresti) a fost un poet si prozator roman.
Urmeaza cursurile liceului „Aron Pumnul” din Cernauti, unde, impreuna cu alti
trei colegi pasionati de literatura, scoate revista „Caietul celor
patru”. Continua cu studii de litere, filosofie, drept si teologie la
Universitatea din Cernauti. impreuna cu Ion Rosea, Gh. Antonovici, George
Drumur, Neculai Pavel si multi alti aderenti ulteriori, infiinteaza in 1931
gruparea „Iconar”, la Cernauti. Cu colaborarea lui Iulian Vesper gruparea
isi infiinteaza in 1933 si o editura proprie. Mircea Streinul debuteaza in
bucovineana Junimea literara cu un fragment de roman in nr. 5-8 din 1929; in
presa bucuresteana debuteaza la 1 noiembrie 1930 cu un poem in revista
Capricorn a lui G. Calinescu . Apare primul sau volum de poeme: Carte de
iconar (1933). Are o intensa activitatea gazetareasca. A fost redactor la
Glasul Bucovinei, Argonaut, Iconar, Fisier, Buna Vestire, Suceava. A colaborat
si la Gindirea, Viata Romaneasca, Vremea, Curentul, Revista Fundatiilor Regale.
Pentru poemele din volumul „Itinerar cu anexe in vis” ia in 1934 premiul de
poezie al Societatii Scriitorilor Romani, al carei vicepresedinte va
deveni. S-a apropiat de miscarea legionara, propunind in 1937 chiar
notiunea de „poezie legionara” (mistica, thanatica, ascetica, anti-confesiva,
panteista, preocupata de temele sacrificiului, adoratiei, invierii, si
guvernata de o viziune cosmica). Din 1938 activitatea lui poetica se incheie si
incepe seria volumelor de proza, din care se disting romanele: Ion Aluion
(1938; premiul JL Al. Bratescu-Voinesti” pe 1939), Drama casei Timoteu (1941),
Pravalia diavolului (1942), Baieti de fata (1944). A fost ost redactor la
ziarul Buna Vestire din Bucureşti (oficiosul Mişcării Legionare). A tradus
un număr însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai
timpului: Diseară se improvizează de Pirandello (teatru); George Trakl – Opere;
Motanul de August Hinrich (comedie în trei acte; Războiul opiului de Hans Jany
Rudi Brungraber (roman); Doamna cu garoafe de J.A. Groman (roman); Orpheu de
Gluck.
A decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.
A decedat în condiţii misterioase după invazia bolşevică, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucureşti.
·
1954: A fost
executat în închisoarea Jilava, după un simulacru de proces pus la cale de
liderul comunist Gheorghiu Dej si camarila sa, Lucretiu Patrascanu, unul din liderii
PCR, participant de seamă la înfăptuirea actului de la 23 august 1944, jurist,
sociolog și publicist, profesor la Universitatea Bucuresti, ministru al
Justiției între 1944 – 1948. Lucrețiu Pătrășcanu (n. 4 noiembrie 1900, Bacău – d. 17 aprilie 1954,
Închisoarea Jilava, București) a fost un om politic român, membru al conducerii
Partidului Comunist Român, ministru, avocat, sociolog și economist. Pentru o
perioadă de timp a fost și profesor la Universitatea București. Licențiat
în drept și doctor în științe economice al Universității din Leipzig,
Pătrășcanu era o figură rară printre puținii comuniști din România. A fost
reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a
declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. Primul comunist
devenit ministru a deținut portofoliul Justiției.
·
1964: George
Vraca, actor român (n. 1896). George
Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București – d. 17 aprilie 1964, București) a fost
un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A
absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în
interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern,
universal și național (Hamlet, Visul unei nopți de vară, Cum vă place,
Neguțătorul din Veneția, Macbeth, Richard al III-lea de Shakespeare, „Din jale
s-a întrupat Electra” de Eugen O’Neil, Vlaicu-Vodă de Alexandru Davilla,
Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George Vraca
excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța ținutei,
gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru, animator,
conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a remarcat în
filmul Tudor. Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva dintre poemele
lui Eminescu, între care și Luceafărul. Prin Decretul nr. 129 din 20 iunie 1952
al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului
George Vraca i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare
Romîne. „Viața lui de actor n-a cunoscut șovăieli și pauze: avea în el
pregătită puterea de afirmare întreagă și conturul unei medalii, care zăcută
mii de timpuri în piatră, iese la lumină cu strălucirea ei de început. Talent
interior și de tenacitate metalică, Vraca era gata făurit și complet, când a
intrat din culise în spectacol. ”— Tudor Arghezi. Luceafarul - Mihai Eminescu - recitat de
George Vraca:
·
1971 - A
murit Carmen Lombardo, cântăreaţă canadiană.
·
1985: A murit Dumitru Ion Suchianu, sociolog, eseist, jurist, istoric, critic literar și critic
de film român. (n. 2 septembrie 1895).
·
1975 - A
murit Octav Pancu-Iaşi, scriitor, publicist şi scenarist (n.14.04.1929).
·
1983 - A
murit Felix Pappalardi, basist, compozitor şi producător american (Mountain).
·
1994 - A
murit Mihail Crama, poet şi prozator (n.01.01.1923).
·
1997 - A
murit pictorul Ion Musceleanu (n.14.10.1903).
·
2006: A murit Mihail-Constantin Eremia, profesor universitar
la Facultatea de Drept din Universitatea București (n. 1956) Mihail-Constantin Eremia (n. 11 noiembrie 1956, orașul Giurgiu; d. 17 aprilie
2006, București) a fost un jurist român, care a lucrat ca profesor universitar
la Catedra de Drept Public a Facultății de Drept din Universitatea
București și Adjunct al Avocatului Poporului între
anii 2005-2006.
·
2007: A decedat popularul solist de muzica usoara roman Gil
Dobrica; (n. 1946). Gil Dobrică (n. 14 februarie 1946, com. Dăbuleni; d. 17
aprilie 2007, Craiova) A fost un solist vocal de muzică pop-rock, soul și
rhythm and blues din România. A avut în repertoriu melodii proprii și preluări
după piese celebre semnate Ray Charles (al cărui admirator declarat a fost) și
alți artiști de gen, printre care John Denver, a cărui piesă intitulată
„Country roads” („Drumuri de țară” – modificată în „Hai acasă”) a devenit cea
mai cunoscută melodie din cariera lui Gil Dobrică.
·
2008 - Actriţa britanică Hazel Court, supranumită
"regina filmelor horror", care a apărut în filme de groază populare
în anii '50 - '60, alături de staruri precum Boris Karloff şi Vincent Price, a
murit. (n. 10 februarie 1926)
·
2010: A
murit Alexandru Neagu,
fotbalist român. Alexandru Neagu (n. 19 iulie 1948, București d.
17 aprilie 2010) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de
fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970.
A jucat pentru o singura echipa, Rapid, chiar şi cînd giuleştenii evoluau
în divizia B. Cînd Rapid a retrogradat, în 1974, Neagu ar fi putut pleca la o
altă formaţie, dar nu a făcut-o.Fosta mare glorie a Rapidului avea toate
calităţile necesare unui adevărat atacant: detentă, şut puternic, plasament şi
simţ de anticipaţie. Sandu Neagu a făcut parte din echipa care a cucerit primul
titlu (sezonul 1966/1967) şi are în palmares două Cupe ale Romaniei (1972 şi
1975).
·
2013: A
murit Paul Dan
Cristea, academician, profesor roman la
Universitatea Politehnica Bucuresti (n. 1983). Paul
Dan Cristea (n. 13 februarie, 1941, București – d. 17 aprilie, 2013) a fost un
inginer electonist și fizician român, membru corespondent (din 2006) al
Academiei Române.
·
2014: A
murit Gabriel García Márquez, scriitor
columbian, laureat Nobel (n. 1927).
Gabriel García Márquez (n.
6 martie 1927, Aracataca, Columbia – d. 17 aprilie 2014, Ciudad de México,
Mexic) a fost un scriitor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru
Literatură în anul 1982, pentru roman și proză scurtă, în care fantasticul și
realul sunt combinate într-o lume liniștită de bogată imaginație, reflectând
viața și conflictele unui continent. Este cunoscut de către prieteni drept
Gabo. Cel mai cunoscut roman al său este: Cien años de soledad (Un veac de
singurătate). Literatura sa se încadrează în paradigma realismului magic.
https://youtu.be/SMowbjHVbn8.
Sărbători
- În
calendarul ortodox: Sf Sfințit Mc Simeon, episcopul Persiei;
- În
calendarul romano-catolic: Sf. Rudolf, martir
- În calendarul greco-catolic: Sf. Simeon,
episcop, martir și însoțitorii săi († 341); Sf. Acaciu, episcop († secolul al III-lea)
- Ziua Internațională a Hemofiliei
- Sarbatoarea
nationala a Republicii Arabe Siriene, aniversarea proclamarii independentei fata de Franta
in anul 1946. Siria, oficial Republica Arabă Siriană, este o țară din Asia
de Vest, mărginită de Liban și Marea Mediterană la vest, Turcia la nord,
Irak la est, Iordania la sud și Israel în sud-vest. Capitala țării este
Damasc, unul din cele mai vechi orașe din lume populate continuu. Siria este
situată în regiunea supranumită „Cornul Abundenței”, care formează un arc
adânc începând din Irak, trecând pe la confluența fluviilor Tigru și
Eufrat, cuprinzând teritoriul Siriei centrale și al Israelului și
continuând până în Valea Nilului în Egipt. La nord și la sud de această
regiune, se întind deșerturi vaste și stepe care au fost transformate
parțial în ogoare roditoare, datorită irigațiilor artificiale, practicate
aici de mii de ani. Controlul guvernului sirian se întinde azi la doar
30-40% din teritoriul de jure al statului și asupra a mai puțin de 60% din
populație. O țară cu câmpii fertile, munți înalți și deșerturi, Siria este
casa diversor grupuri etnice și religioase, inclusiv arabi sirieni, greci,
armeni, asirieni, kurzi, cerchezi, mandeani și turci. Printre grupările
religioase se numără suniții, creștinii, alaviții, druzii, mandeanii,
șiiții, salafiții și iazigii. Arabii suniți constituie cel mai mare grup
comunitar din Siria.
RELIGIE ORTODOXĂ 17 Aprilie
Sf Sfințit Mc Simeon, episcopul Persiei
Viaţa Sfântului
Sfinţit Mucenic Simeon, Episcopul Persiei
Înmulţindu-se creştinii în Persia şi avînd biserici, episcopi,
preoţi şi diaconii lor, s-au pornit spre mînie şi iuţime vrăjitorii cei ce-şi
trăgeau seminţia lor din vrăjitorii cei mai de demult, care erau învăţători,
povăţuitori şi apărători ai păgâneştii şi mincinoasei credinţe persane. S-au
pornit împreună cu ei spre zavistie şi evreii, care sunt vrăjmaşii cei de-a
pururea ai creştinilor, căci unindu-se cu vrăjitorii, au îndemnat pe Savorie,
împăratul Persiei, să ridice prigonire asupra creştinilor. Dar mai întâi au
clevetit pe Sfântul Simeon, care era episcopul cetăţilor ce se numeau Salic şi
Ctesifon, cum că acel episcop al creştinilor ar fi fost vrăjmaş al împărăţiei
persane şi prieten al împăratului grecesc, şi că îl înştiinţează de toate cele
ce se lucrează în Persia.
Deci, Savorie mai
întâi a pus dajdie mare şi grea asupra creştinilor şi au rânduit bărbaţi vameşi
sălbatici peste dăjdiile acelea, obosind cu mari greutăţi pe credincioşi. După
aceea, au început fără sfială a ucide pe preoţii şi slujitorii Bisericii, a
jefui averile Bisericii şi chiar a dărâma bisericile şi a le face una cu
pământul. Iar pe Sfântul Simeon, ca pe un vrăjmaş al împărăţiei persane şi al
mincinoasei credinţe păgâne, a poruncit să-l prindă şi să-l aducă la el. Şi fiind
Sfântul Simeon adus înaintea împăratului, împreună cu doi preoţi, Avdelae şi
Anania, prins şi legat cu lanţuri de fier, nu numai că nu s-a înfricoşat de
mânia aceluia, dar nici nu i s-a închinat lui. Pentru aceasta mai cumplit
mâniindu-se împăratul, a întrebat pe sfântul: "Pentru ce nu te închini
mie, precum te-ai închinat mai înainte?" Sfântul a răspuns: "Mai
înainte n-am fost adus la tine astfel, precum sunt adus acum şi mă închinam,
dând vrednica cinste împărăţiei tale. Iar acum, de vreme ce sunt adus ca să mă
lepăd de Dumnezeul meu şi să mă depărtez de credinţa mea, de aceea nu mi se
cade să mă închin ţie, fiindcă eşti vrăjmaş al Dumnezeului meu!"
Deci, îl îndemna
împăratul să se închine soarelui şi-i făgăduia pentru aceea multe daruri şi
cinste; iar de nu se va închina soarelui, apoi se lăuda că va pierde toată
creştinătatea din împărăţia lui. Însă după ce a văzut pe sfântul viteaz,
neplecat nici de îmbunări, nici de îngroziri, a poruncit să-l arunce în
temniţă. Şi fiind dus sfântul din palatul împărătesc, l-a văzut Husdazat
famenul, care era foarte bătrân şi crescuse pe împăratul Savorie din copilăria
lui şi era cinstit, având cel mai dintâi loc în casa împărătească. Acela şezând
lângă palatul împărătesc şi văzând pe Sfântul Simeon episcopul ieşind afară,
îndată s-a sculat de la locul său şi s-a închinat până jos arhiereului lui
Dumnezeu. Iar Sfântul Simeon şi-a întors faţa de la el şi cu mânie ridicându-şi
glasul, l-a ocărât ca pe un călcător de lege, de vreme ce mai înainte a fost
creştin, iar după aceea se închinase soarelui, de frica împăratului. Iar
Husdazat zdrobit cu inima, a început a plânge şi a se tângui şi, dezbrăcându-şi
hainele cele de mare preţ, s-a îmbrăcat într-o haină neagră şi proastă şi
şezând lângă uşile palatului plângea, zicând în sine: "Vai mie ticălosul,
cum mă voi arăta Dumnezeului meu, de care m-am lepădat! Iată Simeon şi-a întors
faţa de la mine, pentru călcarea legii mele! Cum va căuta spre mine Ziditorul
meu?"
Aceasta zicând, se
mângâia greu. Şi, înştiinţându-se despre aceasta împăratul Savorie, îndată a
chemat la sine pe Husdazat, hrănitorul său şi, văzându-l plângând, l-a
întrebat: "Care este pricina unui necaz ca acesta, şi ce ţi s-a întâmplat,
că atât de mare îţi este mâhnirea?"
Răspuns-a
Husdazat: "Niciodată ceva nenorocit, sau de mâhnire nu mi s-a întâmplat să
văd în casa ta cea împărătească. Aş fi voit mai bine ca toate nenorocirile din
lumea aceasta, mâhnirile şi primejdiile să le sufăr, decât aceea de care acum
mă doare inima şi plâng. Căci până acum trăiesc pe pământ, fiind atât de
bătrân; deşi eram dator a muri demult, totuşi încă mai privesc la soare, căruia
m-am ânchinat ca unui Dumnezeu şi n-am murit mai întâi, decât să mă fi lepădat
de Dumnezeu, Ziditorul a toată făptura.
Şi am cinstit zidirea
mai mult decât pe Făcătorul. Însă am făcut-o cu făţărnicie, nu cu adevărată
inimă, făcând după plăcerea ta, şi m-am făcut pentru amândouă pricinile vrednic
de pedeapsa morţii. Pentru că m-am lepădat de Hristos Dumnezeul meu şi pentru
că m-am făcut necredincios ţie, la bătrâneţile mele. Însă mă jur pe Dumnezeu,
Ziditorul cerului şi al pământului, că de acum nu voi mai face un păcat ca
acesta; nu voi mânia mai mult pe Domnul meu şi Dumnezeu Iisus Hristos,
Împăratul cel fără de moarte, pentru împăratul cel muritor. Nu-mi voi pleca de
acum genunchii mei soarelui, zidirii lui Dumnezeu, ci de acum mai bine mă voi
închina la singur Ziditorul în veci".
Aceasta auzind-o
Savorie împăratul, s-a mirat foarte mult de acea schimbare a lui Husdazat şi a
început a se mânia mai mult asupra creştinilor, socotind că aceia cu vrăji au
amăgit şi au schimbat pe Husdazat. Şi, fiindu-i milă de bătrân, îl ruga ca pe
un tată, să nu facă o defăimare ca aceea zeilor lui, iar lui necinste şi casei
împărăteşti mâhnire. Şi-l sfătuia uneori cu îmbunări, iar alteori cu îngroziri.
Iar Husdazat grăia: "Destul îmi este nebunia ce am făcut-o până la
bătrâneţile mele, iar mai mult decât acum nu voi mai face aceasta, ca să
cinstesc pe făptură, mai mult decât pe Făcător".
Deci, după multe şi
felurite sfătuiri, împăratul văzând pe Husdazat neplecat spre voia lui, l-a
osândit la tăiere cu sabia. Fiind dus la moarte fericitul Husdazat, a chemat la
dânsul pe un oarecare prieten credincios al său, famen împărătesc şi l-a rugat
ca, mergând la împărat, să-i spună cererea lui, zicîndu-i: "Împărate, aşa
grăieşte Husdazat: adu-ţi aminte de slujba mea, cu care din tinereţile mele,
mai întâi tatălui tău, după aceea ţie ţi-am slujit până acum cu toată cuviinţa
şi nu este trebuinţă de martori pentru cele grăite. Tu singur bine ştii. Iar
pentru toate acelea un dar cer de la tine; fă cunoscut tuturor pentru ce mor.
Porunceşte propovăduitorului să strige cu mare glas, ca să ştie domnii şi
boierii şi tot poporul, că nu pentru o necredinţă şi neprimită slujbă a
împăratului moare Husdazat; ci pentru aceea că fiind creştin, n-a voit să se
lepede de Dumnezeul său".
După ce Savorie s-a
înştiinţat de aceasta, îndată a poruncit să se facă după cererea lui Husdazat,
pentru că nădăjduia că în mare frică va duce pe toţi creştinii, când cei ce vor
auzi că nici pe Husdazat, bărbatul bătrân, cinstit şi iubit, pe hrănitorul
împărătesc nu l-a cruţat; ci pentru mărturisirea numelui lui Hristos, fără de
milă l-a dat morţii. Iar Sfântul Husdazat într-alt chip se gândea în sine: că
creştinii, pe care i-a înfricoşat şi i-a mâhnit, auzind de întoarcerea şi de
muceniceasca lui moarte pentru Hristos au să se bucure şi către pătimire
vitejească au să se întărească. Astfel sfântului muce-nic i s-a tăiat capul,
strigând propovăduitorul cu mare glas că nu pentru altceva, decât numai pentru
Hristos şi-a dat capul Husdazat.
Sfântul Simeon
episcopul, aflând despre un sfârşit ca acesta al lui Husdazat, şezând în
temniţă cu preoţii şi cu ceilalţi creştini, s-au umplut cu toţii de negrăită
bucurie şi preamăreau pe Dumnezeu că l-a întors pe Husdazat de la rătăcire şi
cu cunună mucenicească l-a încununat. După aceasta Simeon a fost chemat a doua
oară la împărat şi a vorbit mult înaintea împăratului cu mare îndrăzneală
despre credinţa creştină; dar a se închina soarelui şi împăratului nu voia.
Deci, împăratul mâniindu-se, a poruncit ca pe toţi creştinii cei ce erau în
temniţă şi în lanţuri să-i scoată la moarte, în ziua mântuitoarelor Patimi ale
Domnului nostru Iisus Hristos. Numărul celor scoşi era o sută, între care erau
mulţi preoţi, diaconi şi alţi clerici, osândiţi fiind de împărat, ca toţi să
fie ucişi cu sabia înaintea ochilor lui Simeon, iar la sfârşit şi Simeon să fie
ucis.
Toţi fiind duşi la
moarte legaţi, mai marele vrăjitorilor cu mare glas zicea: "De voieşte
cineva din voi să fie viu şi cu împăratul să se închine soarelui, acela îndată
va fi lăsat liber!" Nici unul n-a grăit împotriva lui, dar nici nu a
răspuns; pentru că nimeni dintre dânşii nu vroia să-şi aleagă viaţa cea
vremelnică, ci fiecare dorea cu osârdie a muri pentru Hristos, Dătătorul de
viaţă. Iar sfântul episcop îi întărea pe dânşii, ca să nu se teamă de moarte,
spunându-le multe din dumnezeieştile cuvinte ale Scripturii şi mângâindu-i cu
nădejdea vieţii celei veşnice întru Împărăţia Cerului. Şi aşa i-au tăiat pe
toţi. La sfârşit şi Sfântul Simeon, păstorul turmei celei cuvântătoare,
trimiţându-şi turma sa înaintea lui Hristos, Începătorul păstorilor, şi-a
plecat capul său sub sabie şi a trecut la Domnul.
Şi au fost tăiaţi şi
amândoi preoţii prinşi împreună cu dânsul, Avdelae şi Anania, amândoi bătrâni.
Dar pe când Anania se pleca sub sabie, a început a tremura de frică. Şi era
acolo un oarecare boier, cu numele Fusic, care era mai mare peste lucrurile din
casa împărătească. El era creştin tăinuit, dar văzând pe preotul Anania că se
teme de tăiere, a strigat către dânsul: "Nu te teme, bătrânule! Închide-ţi
ochii şi fii viteaz, că îndată vei vedea lumina cea dumnezeiască". Iar
dacă a zis aceasta bătrânul acela, îndată s-a cunoscut că este creştin. Deci,
l-au prins şi l-au dus la împărat, iar el fără de frică a zis înaintea
împăratului că este creştin, şi de necurăţia persană se leapădă. Deci,
umplându-se de mânie împăratul, a poruncit ca nu cu sabia, ci cu altă moarte
mai cumplită să-l omoare şi tăindu-i grumajii pe dinapoi, i-a scos limba prin
ceafă şi i-a tăiat-o. După aceea i-a jupuit pielea de pe tot trupul şi aşa a
omorât pe sfânt. În acelaşi ceas a prins şi pe o fiică a lui, fecioară, anume
Askitreia şi, după o tirană chinuire, a ucis-o pentru Hristos.
Şi mulţi alţii au fost
ucişi în acel timp, pentru mărturisirea numelui lui Hristos. Iar după ce a
trecut un an, a fost ucis în Vinerea Mare, Sfântul Azad, eunucul împărătesc cel
preaiubit, şi împreună cu dânsul şi o mie de sfinţi mucenici, pe care,
adunându-i Biserica, îi numără o mie o sută şi cincizeci.
Iar istoricii Sozomon
şi Nichifor povestesc în cărţile lor că au fost ucişi în acea vreme mulţime de
creştini în ziua Patimilor lui Hristos şi la praznicul Paştilor. Pentru că
atunci când a ieşit porunca păgânului împărat Savorie, ca toţi creştinii din
pământul lui să se piardă, atunci credincioşii bărbaţi şi femei, bătrâni şi
tineri, singuri ieşind cu sârguinţă din casă, se dădeau pe dânşii cu osârdie la
moarte şi mureau cu bucurie pentru Domnul lor. Iar după ce a fost ucis Sfântul
Azad, a plâns după dânsul împăratul, fiindcă îl iubea foarte mult şi a poruncit
să se înceteze acele ucideri; dar numai pe învăţătorii şi povăţuitorii
creştini, pe preoţi şi pe episcopi, i-a încredinţat vrăjitorilor, ca să-i caute
pentru muncire; iar pe celălalt popor creştin a poruncit să-l cruţe. Iar noi,
cinstind pomenirea sfinţilor mucenici celor număraţi şi celor fără de număr,
slăvim pe Punătorul de nevoinţă şi Dătătorul de cununi Hristos Mântuitorul
nostru, Cel împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, slăvit în veci. Amin.
ARTE 17 Apriie
INVITAȚIE LA OPERĂ 17 Aprilie
MARIA CALLAS-GIANNI RAIMONDI''LA TRAVIATA''LIVE
19-1-1956:
La Boheme - Freni, Raimondi, Martino, Panerai. Full
Opera:
MUZICĂ 17 Aprilie
Gianni Raimondi, tenor italian
Gianni Raimondi – Recital
James Last,
basist, compozitor şi şef de orchestră german
Chris Barber,
trombonist britanic (Chris Barber Jazzband)
Alexander Graves,
vocalist american (Moonglows)
The Moonglows
Jan Hammer, clăpar
şi compozitor ceh (Mahavishnu Orchestra)
Jan Hammer
Michael Sembello,
chitarist, producător, compozitor şi vocalist american
Pete Shelley (Peter McNeish), chitarist şi
compozitor britanic (B uzzcocks)
Pete Shelley – XL•1 (1983) [full album w/ visuals]:
The Rolling Stones – Primul
album
Primul album solo al lui
Paul McCartney
Victoria
Beckham,
cântăreață britanică
Carmen Lombardo, cântăreaţă
canadiană
Nicu Stănescu
Gil Dobrică
Felix Pappalardi, basist,
compozitor şi producător american (Mountain)
Mountain -
Classical Music - Violin, Viola & Cello
TOP 5 SYMPHONIES - PART I - Beethoven, Brahms, Mendelssohn, Berlioz
Chopin Complete Edition Vol.1
POEZIE 17 Aprilie
Ion Vinea, poet, prozator
și traducător
Biografie Ion Vinea
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mişcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producţiile următoare au o nuanţă mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El şi-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică şi în modelele \"frumosului\" mistificator, încărcat de prejudecăţi naţionaliste şi de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii \"comunităţii\" avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă şi decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiştilor, pe care totuşi s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar şi de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca şi Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenţei artistice asupra fluxului imagistic. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă \"bun de tipar\" volumului \"Ora fântânilor\" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.
Ion Vinea s-a născut pe 17 aprilie 1895 în localitatea Giurgiu. Pseudonimul literar al lui Ion Eugen Iovanaki, poet român în vecinătatea mişcării literare de avangardă.După absolvirea liceului \"Sfântul Sava\" din Bucureşti, frecventează cursurile Facultăţii de Drept, mai întâi la Bucureşti, apoi la Iaşi, unde îşi ia diploma de licenţă. Nu a profesat niciodată avocatura. Încă din anii liceului, scoate împreună cu Tristan Tzara şi Marcel Iancu revista Simbol 1912, cu atitudine netă împotriva semănătorismului. În anii 1914-1916 publică versuri apreciate în mod pozitiv de critică. De la început Vinea a fost socotit un poet modern. A fi modern la acea dată însemna a fi simbolist. Dacă poeziile de ucenicie sunt într-adevăr simboliste, producţiile următoare au o nuanţă mai tonică, Vinea fiind refractar oricărei înregimentări. El şi-a înjghebat propria echipă în jurul revistei Contimporanul, pe care o conduce în anii 1922-1932, revistă care devine principală rampă de lansare a scriitorilor modernişti şi avangardişti. Contimporanul a mobilizat revolta iconoclastă a tinerimii, lovind în tabu-urile burgheze, în platitudinea distins-academică şi în modelele \"frumosului\" mistificator, încărcat de prejudecăţi naţionaliste şi de un ruralism agresiv. Alături de colaborarea scriitorilor români (Barbu Fundoianu, Ilarie Voronca, Ion Barbu ş.a.), Vinea a găzduit texte ale autorilor de pe diverse meridiane (Paul Éluard, Philippe Souppault, Robert Musil, Joyce Trake, Kassak Lajos etc.), întreţinânâd o vastă corespondenţă cu membrii \"comunităţii\" avangardiste europene, fapt care îi permite să păstreze revista mereu în actualitate.Registrul liric al lui Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă şi decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiştilor, pe care totuşi s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar şi de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca şi Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenţei artistice asupra fluxului imagistic. Faţă de creaţia sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-şi versurile în paginile diverselor publicaţii la care colabora, fără preocuparea de a şi le aduna într-un volum. O va face totuşi în anul 1964, când la 26 iunie se dă \"bun de tipar\" volumului \"Ora fântânilor\" de către Editura pentru Literatură. Ion Vinea, în vârstă de 79 de ani, nu îşi va vedea însă cartea în vitrinele librăriilor. Se stinge din viaţă câteva zile mai târziu, în ziua de 6 iulie 1964.
Doleanţe
Gara peticită de lumini,
şine verzi sub luna de venin,
câmp în ceruri înţepat cu spini,
ce tăcere, suflet pal şi mut,
trenurile toate au trecut.
Vântul rupe rufe de mătasă,
gândurile au fugit din casă,
vino, rece mână de mireasă,
pune-mi clopoţei la gât
ca să-ţi treacă de urât.
Ultim şir de roţi, porniţi alene,
felinare, tremuraţi din gene,
ţipă, deznădejde în sirene,
suspinaţi, supape,-n unison,
zgardă, scutură-te de peron.
Gara luminată şi pustie,
trenurile pleacă pe vecie,
ieşi dintr-un sertar, melancolie,
cu panglici, cu bucle şi hârtie,
că paiaţa-i fără de scufie.
1915
Celei
venite
Să-mi fie mâinile tale ultimele
ce aştern inimii
zăpada liniştii dintâi
ca peste un mormânt nou de toamnă.
să fie ochii tăi soarele sumbru
al lumii somnului
spre care-mi învie sufletul.
să-mi fie glasul tău adierea
depărtatelor mări în cari s-au stins clopotele
grele ale rugăciunilor.
să-mi fie pletele tale
salcia de seară
în care mai tremură
uitatele şoapte.
să-mi fie sufletul tău sărut
pe reci pleoape
şi lacrima ta
cugetul limpede
al clipei din urmă.
să fie iubirea târzie
valul care ne leagănă
în veşnicie.
1925
Mustrări
De ce te-ai dus când ştii că-n oră
şoapta destinului pândeşte,
când ştii că orice pas ne rătăceşte,
din pietre că ne poticnesc ispitele,
că unelteşte vântul împotrivă-ne,
şi stelele, fântânile şi arborii
menesc a rău,
că pretutindeni nencetat ivitele
răscruci ne taie căile
că şerpii împletitele,
şi-n orice loc se-abţin blestemele.
De ce-ai rupt lanţul trupurilor noastre
lăsându-le doar gândul drept verigă,
de taina lor cum de nu ţi-a fost frică,
de ce-ai crezut, de ce-ai lăsat
leagănul somnului să ne legene
pe fiecare cu alt vis,
cum de-ai îngăduit ursitelor răgazul
să ne răpună despărtiţ
şi suflului de gheaţă-al veşniciei
să treacă peste jurământul nostru
ca iureşul unei vrăjmaşe oşti
peste-un hotar deschis ?
1930
Magda Isanos
Biografie Magda Isanos
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi - d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.
Debutează în 1932, cu versuri în revista "Licurici" a Liceului de băieţi "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Chişinău.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 17 noiembrie 1944.
Bibliografie selectivă
Poezii, 1943, Iaşi
Cântarea munţilor, poezii, 1945, Bucureşti
Focurile, dramă, în colaborare cu Eusebiu Camilar, 1945, Bucureşti
Tara luminii, poezii, 1946, Bucureşti
Versuri, 1955, Bucureşti
Versuri, 1964, Bucureşti
Cîntarea munţilor, 1988, Bucureşti
Confesiuni lirice, poezii, 1989, Chişinău
Poezii/Poésies, ediţie bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos, 1996, Bucureşti
Magda Isanos (n. 17 aprilie 1916, Iaşi - d. 17 noiembrie 1944, Bucureşti) scriitor român, a fost poetă, prozatoare şi publicistă, soţia lui Eusebiu Camilar.
S-a născut la Iaşi, ca fiică a lui Mihai Isanos şi a Elisabetei (n. Bălan), doctori în medicină. A urmat şcoala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinţii ei, în apropiere de Chişinău, iar liceul la Şcoala eparhială de fete din Chişinău. A studiat la Iaşi (1934-1938) dreptul şi filozofia; licenţiată în drept, a profesat scurt timp avocatura la Iaşi.
Debutează în 1932, cu versuri în revista "Licurici" a Liceului de băieţi "Bogdan Petriceicu Hasdeu" din Chişinău.
S-a stins din viaţă la Bucureşti, la 17 noiembrie 1944.
Bibliografie selectivă
Poezii, 1943, Iaşi
Cântarea munţilor, poezii, 1945, Bucureşti
Focurile, dramă, în colaborare cu Eusebiu Camilar, 1945, Bucureşti
Tara luminii, poezii, 1946, Bucureşti
Versuri, 1955, Bucureşti
Versuri, 1964, Bucureşti
Cîntarea munţilor, 1988, Bucureşti
Confesiuni lirice, poezii, 1989, Chişinău
Poezii/Poésies, ediţie bilingvă română-franceză, traducere de Elisabeta Isanos, 1996, Bucureşti
Sarută-mă
Saruta-mi
ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi
gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi
fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.
Logodnă de primăvară
Vai, frumusetea
ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu
tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de
suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele
noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti
albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca
gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti
iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu
tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de
suspine
mi-i inima de cind nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele
noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti
albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrine ca
gradina
(mai mindra decit cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti
iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decit am spus.
Toporași
Cu sacu-i plin de
banalitati s-a prezentat
si anul asta zana
primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia
oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând
să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au
răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu
mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum
se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi
s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate
să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici
nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care
ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a
dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa
de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara,
printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era
să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca
pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o
oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în
schimb aveam în suflet toporasi.
si anul asta zana
primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia
oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând
să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au
răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu
mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum
se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi
s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate
să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici
nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care
ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a
dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa
de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara,
printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar când era
să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca
pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o
oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în
schimb aveam în suflet toporasi.
Poetul şi
publicistul Paul Balahur (“Anotimpul corăbiilor”, “Ce oră bate în univers”).
Traian Demetrescu
Date biografice
1866 — La 3 noiembrie se naste Traian Rafael Radu
Demetrescu, al doilea copil al lui Radu Dumitru si al Ioanei Anica.
Copilareste la Craiova si la Caracal, unde erau bunicii dupa tata.
Copilareste la Craiova si la Caracal, unde erau bunicii dupa tata.
1879-1880 — Se inscrie in clasa I la Liceul
"Carol I" din Craiova.
Publica versuri in ziarele din Craiova "Alarma" si "Clopotul".
Publica versuri in ziarele din Craiova "Alarma" si "Clopotul".
1883 — Publica in revista "Literatorul"
editata de Macedonski poeziile Meditatiune, Batranete, Plansul
fericirii, Nenorocire.
1885 — Apare primul sau volum Poezii, sub
pseudonimul Tradem, cu o prefata de Macedonski.
1886 — Este redactor la "Revista literara"
in Bucuresti.
Ii apare al doilea volum de poezii Freamate.
Ii apare al doilea volum de poezii Freamate.
1887 — Se intoarce in Craiova si scoate ziarul
"Amicul libertatii" si "Revista olteana". Aici isi publica
multe din lucrari.
In paralel publica si in "Curierul Olteniei".
Apare volumul Amurg.
In paralel publica si in "Curierul Olteniei".
Apare volumul Amurg.
1888 — Apare Intre doi, traducere dupa
Coppée.
1889 — Apare volumul Cartea unei inimi.
La 8 februarie tine la Ateneul din Craiova conferinta Evolutia in literatura.
La 8 februarie tine la Ateneul din Craiova conferinta Evolutia in literatura.
1890 — Se stabileste in Bucuresti.
Colaboreaza la "Adevarul" cu cronici literare.
Publica in "Economistul", "Viitorul", "Luceafarul".
Apare volumul Saracii.
Colaboreaza la "Adevarul" cu cronici literare.
Publica in "Economistul", "Viitorul", "Luceafarul".
Apare volumul Saracii.
1891 — Apare la Craiova volumul de critica literara si
dramatica Profile literare.
1892 — Apare jurnalul sau Intim.
1893 — Scrie cronica literara, politica si proza in
"Munca", apoi in "Lumea noua" si in "Evenimentul
literar".
Traduce din Byron, Hugo, Lamartine, Michelet.
Traduce din Byron, Hugo, Lamartine, Michelet.
1894 — Apare la Bucuresti volumul de poezii Senzitive.
1895 — Apare romanul Iubita.
Apare in Craiova traducerea dupa Coppée, Lautarul din Cremona.
Bolnav de tuberculoza se intoarce in Craiova.
Merge sa se trateze la Reichenhall si Solka.
Apare in Craiova traducerea dupa Coppée, Lautarul din Cremona.
Bolnav de tuberculoza se intoarce in Craiova.
Merge sa se trateze la Reichenhall si Solka.
1896 — Apare la Iasi volumul de poezii Aquarele si
la Craiova volumul Privelisti din viata.
La 17 aprilie Traian Demetrescu moare si este inmormantat la Craiova in cimitirul Ungureni.
Apar postum volumele Cum iubim, Simpli si Nuvele postume.
La 17 aprilie Traian Demetrescu moare si este inmormantat la Craiova in cimitirul Ungureni.
Apar postum volumele Cum iubim, Simpli si Nuvele postume.
Melancolie
Când, primăvara, vine-n cârduri
Poporul blând de rândunele,
Eu parcă-aştept să se rentoarcă
Şi visurile mele.
Când viaţa pare mai frumoasă
Şi mai lipsită de suspine,
Eu tot aştept să se rentoarcă
Şi visele-mi senine...
Se duce vara... şi se duce
Poporul blând de rândunele,
Iar eu mă simt tot mai departe
De visurile mele...
Floare
de drum
Pe-o margine de drum, departe,
Ca un pribeag pierdut în lume,
Creştea o floare solitară,
Ce poartă cel mai dulce nume.
Înstrăinată-ntr-o mulţime
De ierburi şide grâne-nalte,
Părea batjocorită, moartă,
Uitată, printre celelalte.
Sub vântul ce trecea zburdalnic
Ea s-apleca tot spre pământ,
Precum o floare gânditoare
Ce plânge lângă un mormânt.
Nu ştiu de ce atras spre dânsa,
Apropiindu-mă încet,
Am cugetat adânc atuncea
La sufletul unui poet!
Trec orele...
Trec orele ca nişte note
Din simfoniile durerei,
În urma lor rămân eterne
Melancoliile tăcerei...
Tot ce-ai crezut odinioară,
Tot ce-ai visat, tot ce-a fost sfânt
Te turbură cu nesfârşitul
Şi tristul gol că nu mai sunt...
Ca cerul unei seri de toamnă
Se-ntunecă pierduta minte:
Nimicul îşi întinde noaptea
Pe calea ducerei-nainte...
Uimit în loc s-opreşte omul
Ca-n faţa unui ne-nţeles:
Din gândurile risipite
Nehotărârea a cules...
Şi clară o lumină numai
Îi stă-n adâncul cugetării:
Că trece, - şi rămân în urmă-i
Nemărginirile uitării...
Ion Pillat
Biografie
Ion Pillat (n. 31 martie 1891, București – d. 17 aprilie 1945), a fost un academician, antologist,
editor, eseist, poettradiționalist și publicist român. Pe linie maternă a
fost înrudit cu familia Brătianu. Bunicul său a fost cunoscutul
politician Ion Brătianu, acesta fiind adesea
evocat în poeme din volumul său cel mai complet din punct de vedere
estetic, Pe Argeș în sus, în poeme precum Bunicul, Bunica, Aci
sosi pe vremuri sau Ochelarii bunicului.
Și-a petrecut
copilăria la moșiile Florica, pe Argeș și la Miorcani,
pe râul Prut. După 1945 poezia sa este
trecută la "index", evident din
rațiuni strict politice. Fiul său, criticul
și romancierul Dinu Pillat a fost
îndepărtat de la Facultatea de Litere unde era asistent al lui George Călinescu fiind condamnat la temniță
politică, iar manuscrisele i-au fost confiscate și distruse. Nepoata sa, Monica Pillat este o reputată anglistă.
Ion Pillat s-a născut
la București în casa din Calea Dorobanților 6.Tatăl său era moșier și
parlamentar, iar mama sa, Maria Pillat, a fost a doua fiică, în ordinea
vârstei, a lui Ion C. Brătianu.Primii ani ai copilăriei i-a petrecut
pe moșia bunicului, Florica, unde a învățat în particular întreaga școală
primară.A urmat cursurile școlii primare nr. 1 din Pitești, iar în 1905 a terminat liceul Sfântul Sava din București. Mama sa l-a luat cu
ea la Paris, pentru a continua studiile acolo.Cu ocazia excursiei
la Chartres, a descoperit arta gotică, care l-a inspirat pentru
prima sa poezie În catedrală.
În 1910, s-a înscris
ca student la Sorbona unde a studiat
în principal istoria și geografia, dar a făcut în paralel și dreptul.Titu Maiorescu i-a publicat în 1911, o parte din
poezii în Convorbiri literare.În 1912, aflat în București
în vacanță, l-a cunoscut pe Alexandru Macedonski, căruia i-a editat volumul Flori
sacre.În 1913 a obținut licența în litere la Paris și a participat la
campania din Bulgaria, în timpul războiului balcanic.A obținut în 1914 și licența în drept,
apoi a revenit definitiv la București unde a publicat volumul Eternități
de-o clipă.
S-a căsătorit în 1915
cu pictorița Maria Procopie-Dumitrescu. În 1916 a editat volumul Plumb al lui George Bacoviași a preluat conducerea revistei Flacăra,
împreună cu Adrian Maniu și Horia Furtună. A participat la conferința de pace de la Paris ca secretar al
lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În
ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux,
volumul Grădina dintre ziduri.
În 1921 a apărut, sub
îngrijirea sa, volumul Poezia toamnei, o antologie din versurile
poeților români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună
cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul
de versuri Pe Argeș în sus, în care două poeme celebre conțin
portretele bunicilor săi, Bunicul șiBunica. În 1925 a Publicat
volumul Satul meu și a scos împreună cu criticul Perpessicius Antologia poeților de azi.
În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată
a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și
poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat Poeme într-un
vers, influențate de haiku și tehnica
poemelor într-un vers din literatura chineză și din literatura japoneză.
A primit în 1936 premiul național
pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În1937 a tradus
din Charles Baudelaire și a publicat volumul Țărm
pierdut. A publicat în 1942 o antologie de
traduceri din poezia germană și volumul de versuri Împlinire.
În 1944, sub titul Poezii - Ion Pillat|Poezii, a
apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941.
La data de 17 aprilie 1945 a suferit o
congestie cerebrală în plină stradă; a fost transportat acasă (pe actuala
stradă Alexandru Philippide la nr.9) în stare de inconștiență, iar în jurul
orei 22 a decedat.
Volume de versuri publicate
·
Limpezimi, Craiova, 1928
·
Antologia poeților de azi
Traduceri
·
Eternități de-o clipă. Éternités d’un
instant, traducere în limba franceză de Andreea Dobrescu-Warodin, 1980
·
Monostiches et autres poèmes, traducere în limba
franceză de Gabrielle Danoux et Muriel Beauchamp, 2015
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet şi
coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi şi lună după
lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani şi clipă după
clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simţindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe braţele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă
mine
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!
Şi cum scriu, un singur ţipăt greu
Din odaia-ţi de bolnavă vine-
Şi ce mic, ce gol e visul meu!
1927
Timpul
În sticlă nu-i, în
ceasul cu nisip
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.
Nu-i în apus şi nici în auroră,
Şi urma-i pe pământ nu are chip.
Ce curge lin şi sec aceeaşi oră.
Nu-i în apus şi nici în auroră,
Şi urma-i pe pământ nu are chip.
Dar îl aud târziu, la
foc de sobă,
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Cum pasu-i apăsat îşi face drum
Venind din ţara umbrelor şi cum
În inimă îmi bate ca-ntr-o tobă.
Recheamă tot ce-a fost
şi o să fie.
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri şi azi.
Toţi anii mei cu clipa lor învie
Dintotdeauna, fără ieri şi azi.
Simt mâna-i cum m-atinge
ca o moarte,
Şi în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
Şi în oglindă stă un alt obraz,
Îngălbenind ca fila dintr-o carte.
Cismigiu de toamna
Verde nou al primaverii,
ros al florilor de vara,
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Toamna, galbenul din frunza ta tarzie mi-e mai drag,
Fie ca-n velinti tacute inimi de-aur le presara,
Fie ca fosneste-n taina matasosului tau steag.
Zi senina, zi rodita ca o poama de lumina,
Cata floare prea devreme scuturata te-a dorit,
Sa te pot culege astazi — cer, si suflet, si gradina —
Cismigiule de toamna, de-amintire biruit.
De pe podul ce oglinda arcu-ntins al pietrei sale
Peste apa unde lebezi dorm pe teiul tremurat,
Cine m-a chemat pe nume, cine m-a oprit in cale?
Umbra ta de altadata si un ram ingandurat.
Verde dor al primaverii,
foc al dragostei din vara,
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.
Toamna, parul de-aur moale al iubirii mi-e mai drag
Cand strivesc si ani, si zile ce covorul tau presara
Si-mi fosnesti a moarte-n suflet, matasos si galben steag.
Mircea Streinul
Biografie Mircea Streinul
Scriitor si poet iconarist, nãscut la 22 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (judetul Cernãuti), Bucovina. Studiile primare în comuna natalã, secundare (liceul "Aron Pumnul" din Cernauti); Mircea Streinul (desen de Rudolf Rybiczka)studii universitare în litere, filosofie si drept la Universitatea din Cernãuti. Licentiat în teologie.
Fondatorul "Grupãrii Iconar" în anul 1931 alãturi de Gheorghe Antonovici, George Drumur, Ion Rosca si Neculai Pavel, apoi al "Colectiei Iconar" si "Editurii Iconar" (având colaborarea lui Iulian Vesper), si în final co-fondator al revistei "Iconar" (împreunã cu Liviu Rusu, Traian Brãileanu, Iulian Vesper si altii) apãrute în mod succesiv la Cernãuti, Mircea Streinul a desfãsurat în paralel o vie activitate literarã editând revistele "Argonaut", "Caietul celor 4" si "Fisier".
Fost redactor la ziarul "Buna Vestire" din Bucuresti (oficiosul Miscãrii Legionare), a colaborat intens la numeroase ziare si reviste cu versuri, esseuri si articole: "Crai-Nou", "Indrumarea", "Pana literara", "Orion", "Plai", "Viata Bucovinei", "Tara Sipenitului", "Cronica Romaneasca", "Tribuna" (aparute in Bucovina); "Frize", "Gandirea", "Revista Mea", "Vremea", "Pagini Literare", "Raboj", "Pamantul", "Capricorn", "Insemnari", "Izvod", "Orientari", "Lanuri", "Floarea de foc", "Curentul", "Bloc", "Arc", "Grai moldovenesc", "Petrodava", "Treisprezece", etc.
A tradus un numar însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: "Diseara se improvizeazã" de Pirandello (teatru); "George Trakl - Opere"; "Motanul" de August Hinrich (comedie in trei acte; "Razboiul opiului" de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); "Doamna cu garoafe" de J.A. Groman (roman); "Orpheu" de Gluck.
Decedat în conditii misterioase dupã invazia bolsevicã, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucuresti.
OPERA:
-"Carte de iconar" (versuri). Cernăuți, 1933;
-"Itinerariu cu anexe în vis" (premiul național de poezie pe anul 1934 al Societatii Scriitorilor Români). Colectia "Iconar", Cernăuți, 1934;
-"Tarot sau călătoria omului" (cu cinci gravuri în linoleum de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1935;
-"Divertisment". Editura "Iconar", Cernăuți, 1936;
-"Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi". Editura "Țara Sipenitului", Cernăuți, 1936;
-"Comentarii lirice la poeme într'un vers de Ion Pillat". Cernăuți, 1936;
-"Cerbul de aur" (f.a.d.);
-"Meșterul Manole" (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Cernăuți, 193(6)?;
-"Legionarii urcau spre cer" (roman). Cernăuți;
-"Poeții tineri bucovineni" (antologie, cu 14 portrete în peniță de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1938;
-"Contribuția Bucovinei tinere la poezia românească" (studiu). În revista "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), Vol. III, Nr. 11, 1938, Cernăuți;
-"Aventura Domnișoarei Zenobia Magheru". Editura "Vremea", București, 1938. 128 pag.;
-"Ion Aluion". Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernăuți, 1938. 280 pag.;
-"Viața în pădure". Editura "Fundația pentru literatură și artă", Buc., 1939. 236 pag.;
-"Mircea Streinul - Opera lirică (1929-1939)". Vol. I, Cernăuți, 1939;
-"Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui băiat de stradă", 1940 (f.a.d.);
-"Istoria literaturii române. Îndrumător pentru tineret" (în colaborare cu Dan Pantazescu). București, 1941;
-"Drama casei Timotei". Editura "Cultura Românească", Bucuresti, 1941;
-"Prăvălia Diavolului", Vol. I-II. Editura "Cultura Românească", București, 1942 (primul roman românesc având ca descripție ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolșevică);
-"Soarele răsare noaptea". Editura "Publicom", București, 1943;
-"Băieți de fată". București, 1944.
Scriitor si poet iconarist, nãscut la 22 Ianuarie 1910 în comuna Cuciurul-Mare (judetul Cernãuti), Bucovina. Studiile primare în comuna natalã, secundare (liceul "Aron Pumnul" din Cernauti); Mircea Streinul (desen de Rudolf Rybiczka)studii universitare în litere, filosofie si drept la Universitatea din Cernãuti. Licentiat în teologie.
Fondatorul "Grupãrii Iconar" în anul 1931 alãturi de Gheorghe Antonovici, George Drumur, Ion Rosca si Neculai Pavel, apoi al "Colectiei Iconar" si "Editurii Iconar" (având colaborarea lui Iulian Vesper), si în final co-fondator al revistei "Iconar" (împreunã cu Liviu Rusu, Traian Brãileanu, Iulian Vesper si altii) apãrute în mod succesiv la Cernãuti, Mircea Streinul a desfãsurat în paralel o vie activitate literarã editând revistele "Argonaut", "Caietul celor 4" si "Fisier".
Fost redactor la ziarul "Buna Vestire" din Bucuresti (oficiosul Miscãrii Legionare), a colaborat intens la numeroase ziare si reviste cu versuri, esseuri si articole: "Crai-Nou", "Indrumarea", "Pana literara", "Orion", "Plai", "Viata Bucovinei", "Tara Sipenitului", "Cronica Romaneasca", "Tribuna" (aparute in Bucovina); "Frize", "Gandirea", "Revista Mea", "Vremea", "Pagini Literare", "Raboj", "Pamantul", "Capricorn", "Insemnari", "Izvod", "Orientari", "Lanuri", "Floarea de foc", "Curentul", "Bloc", "Arc", "Grai moldovenesc", "Petrodava", "Treisprezece", etc.
A tradus un numar însemnat din operele reprezentative ale scriitorilor universali ai timpului: "Diseara se improvizeazã" de Pirandello (teatru); "George Trakl - Opere"; "Motanul" de August Hinrich (comedie in trei acte; "Razboiul opiului" de Hans Jany Rudi Brungraber (roman); "Doamna cu garoafe" de J.A. Groman (roman); "Orpheu" de Gluck.
Decedat în conditii misterioase dupã invazia bolsevicã, la data de 17 Aprilie 1945, în Bucuresti.
OPERA:
-"Carte de iconar" (versuri). Cernăuți, 1933;
-"Itinerariu cu anexe în vis" (premiul național de poezie pe anul 1934 al Societatii Scriitorilor Români). Colectia "Iconar", Cernăuți, 1934;
-"Tarot sau călătoria omului" (cu cinci gravuri în linoleum de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1935;
-"Divertisment". Editura "Iconar", Cernăuți, 1936;
-"Zece cuvinte ale fericitului Francisc din Assisi". Editura "Țara Sipenitului", Cernăuți, 1936;
-"Comentarii lirice la poeme într'un vers de Ion Pillat". Cernăuți, 1936;
-"Cerbul de aur" (f.a.d.);
-"Meșterul Manole" (libret pentru o operă de Paul Constantinescu), Cernăuți, 193(6)?;
-"Legionarii urcau spre cer" (roman). Cernăuți;
-"Poeții tineri bucovineni" (antologie, cu 14 portrete în peniță de Rudolf Rybiczka). Editura "Iconar", Cernăuți, 1938;
-"Contribuția Bucovinei tinere la poezia românească" (studiu). În revista "Însemnări Sociologice" (Dir. Traian Brăileanu), Vol. III, Nr. 11, 1938, Cernăuți;
-"Aventura Domnișoarei Zenobia Magheru". Editura "Vremea", București, 1938. 128 pag.;
-"Ion Aluion". Tipografia "Mitropolitul Silvestru", Cernăuți, 1938. 280 pag.;
-"Viața în pădure". Editura "Fundația pentru literatură și artă", Buc., 1939. 236 pag.;
-"Mircea Streinul - Opera lirică (1929-1939)". Vol. I, Cernăuți, 1939;
-"Guzli sau Tsui-Tsui, romanul unui băiat de stradă", 1940 (f.a.d.);
-"Istoria literaturii române. Îndrumător pentru tineret" (în colaborare cu Dan Pantazescu). București, 1941;
-"Drama casei Timotei". Editura "Cultura Românească", Bucuresti, 1941;
-"Prăvălia Diavolului", Vol. I-II. Editura "Cultura Românească", București, 1942 (primul roman românesc având ca descripție ororile stalinismului după ocuparea Bucovinei în 1940 de către Rusia bolșevică);
-"Soarele răsare noaptea". Editura "Publicom", București, 1943;
-"Băieți de fată". București, 1944.
Meteorologie
Barometrele
campestre cari le stiu,
nu au arcuri de otel, si nici argintul viu
nu svâcneste 'n ele.
Bunul Dumnezeu, cum a'ngrijit de toate cele!
Vrei sa stii de-o fi în lanuri soare
mult? Citeste'n jocul rond de rândunele:
daca aripa se'nscrie bine, fac prinsoare
ca vei cauta racoarea serii, -
la toamna s'or aprinde'n ramuri merii
si vei spune - pentru-a câta oara? -
"Calda strasnic fu aceasta vara!"
Unchiul ostru al lui Pascoli zicea:
"Stele linistite, dimineata va ploua".
***
Când vad cum plugurile ara,
fierul lor îl simt în mine
si-alerg cu cerul peste seara
ca sa strig spre el: "Vecine!".
nu au arcuri de otel, si nici argintul viu
nu svâcneste 'n ele.
Bunul Dumnezeu, cum a'ngrijit de toate cele!
Vrei sa stii de-o fi în lanuri soare
mult? Citeste'n jocul rond de rândunele:
daca aripa se'nscrie bine, fac prinsoare
ca vei cauta racoarea serii, -
la toamna s'or aprinde'n ramuri merii
si vei spune - pentru-a câta oara? -
"Calda strasnic fu aceasta vara!"
Unchiul ostru al lui Pascoli zicea:
"Stele linistite, dimineata va ploua".
***
Când vad cum plugurile ara,
fierul lor îl simt în mine
si-alerg cu cerul peste seara
ca sa strig spre el: "Vecine!".
Arestarea unui îndrăzneţ pungaş
Joi seara
pe când comerciantul de porci Sidac Dumitru
din Coclucica no. 143
se găsea cu agentul de la Primărie Dubniciuc la un pahar
de vin
în restaurantul lui Tauber
din strada regina Maria,
şi-a făcut apariţia în birt un anume Dumitrescu,
care,
dându-se şi el măcelar şi negustor de vite din Bucureşti,
s-a aşezat la masa tovarăşului de profesiune Sidac.
Începând discuţia asupra chestiunilor profesionale
ce-i priveau,
Dumitrescu i-a spus
între altele
tovarăşului Sidac
că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten
al său
cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase
la Noua Suliţă.
La propunerea lui Dumitrescu,
Sidac a plecat cu el la Otelul Imperial,
unde au pus la cale plecarea pe a doua zi
la Noua Suliţă.
De la otel au plecat apoi
cu birja
la restaurantul Treffer
din strada Regina Maria.
Aici s-au aşezat la o masă şi au consumat câteva
sticle de vin.
În timpul când şedea la masă,
Dumitrescu era obsedat de gândul
cum ar putea să-i scoată din buzunar
lui Sidac
portmoneul cu suma de 7000 lei.
La un moment dat,
Pungaşul, cu o rară dibăcie, i-a scos tovarăşului său
portmoneul din buzunar,
fără ca acesta să simtă sau să observe ceva.
Plata consumaţiei a făcut-o
de data aceasta,
bine înţeles,
Dumitrescu,
care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai
devreme
decât tovarăşul său.
Puţin mai târziu a părăsit şi Sidac birtul.
Nu făcuse însă nici zece paşi, când,
din întâmplare,
pipăindu-şi buzunarele,
a constatat spre marea lui surprindere că îi lipseşte
portmoneul cu suma de 7000 lei.
Nefiind nimeni lângă el în birt,
bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu.
În culmea disperării
a anunţat imediat cazul agentului Mohilniţchi,
care împreună cu sergentul Ionescu Iordache
s-a transportat în grabă la Otelul Imperial,
unde l-au aşteptat pe pungaş.
Individul Dumitrescu,
odată în posesiunea banilor
s-a dus în localul de noapte San Souci,
unde a consumat mai multe sticle de şampanie.
Într-un târziu de noapte
s-a înapoiat la otel,
unde agentul a pus mâna pe el şi l-a predat Poliţiei.
La percheziţia corporală
s-a găsit asupra lui Dumitrescu suma de
6426 lei.
Fiind interogat asupra provenienţei acestor bani,
pungaşul a mărturisit că a plecat din Bucureşti cu suma
de 7800 lei,
dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al
său,
iar restul i-a rămas de cheltuială.
Deoarece spusele pungaşului nu corespund adevărului,
el a fost depus în arest,
iar cercetările continuă.
pe când comerciantul de porci Sidac Dumitru
din Coclucica no. 143
se găsea cu agentul de la Primărie Dubniciuc la un pahar
de vin
în restaurantul lui Tauber
din strada regina Maria,
şi-a făcut apariţia în birt un anume Dumitrescu,
care,
dându-se şi el măcelar şi negustor de vite din Bucureşti,
s-a aşezat la masa tovarăşului de profesiune Sidac.
Începând discuţia asupra chestiunilor profesionale
ce-i priveau,
Dumitrescu i-a spus
între altele
tovarăşului Sidac
că lojează la Otelul Imperial împreună cu un prieten
al său
cu care Sidac ar face cumpărături de porci avantajoase
la Noua Suliţă.
La propunerea lui Dumitrescu,
Sidac a plecat cu el la Otelul Imperial,
unde au pus la cale plecarea pe a doua zi
la Noua Suliţă.
De la otel au plecat apoi
cu birja
la restaurantul Treffer
din strada Regina Maria.
Aici s-au aşezat la o masă şi au consumat câteva
sticle de vin.
În timpul când şedea la masă,
Dumitrescu era obsedat de gândul
cum ar putea să-i scoată din buzunar
lui Sidac
portmoneul cu suma de 7000 lei.
La un moment dat,
Pungaşul, cu o rară dibăcie, i-a scos tovarăşului său
portmoneul din buzunar,
fără ca acesta să simtă sau să observe ceva.
Plata consumaţiei a făcut-o
de data aceasta,
bine înţeles,
Dumitrescu,
care pentru a nu fi descoperit s-a grăbit să plece mai
devreme
decât tovarăşul său.
Puţin mai târziu a părăsit şi Sidac birtul.
Nu făcuse însă nici zece paşi, când,
din întâmplare,
pipăindu-şi buzunarele,
a constatat spre marea lui surprindere că îi lipseşte
portmoneul cu suma de 7000 lei.
Nefiind nimeni lângă el în birt,
bănuiala a căzut deci asupra lui Dumitrescu.
În culmea disperării
a anunţat imediat cazul agentului Mohilniţchi,
care împreună cu sergentul Ionescu Iordache
s-a transportat în grabă la Otelul Imperial,
unde l-au aşteptat pe pungaş.
Individul Dumitrescu,
odată în posesiunea banilor
s-a dus în localul de noapte San Souci,
unde a consumat mai multe sticle de şampanie.
Într-un târziu de noapte
s-a înapoiat la otel,
unde agentul a pus mâna pe el şi l-a predat Poliţiei.
La percheziţia corporală
s-a găsit asupra lui Dumitrescu suma de
6426 lei.
Fiind interogat asupra provenienţei acestor bani,
pungaşul a mărturisit că a plecat din Bucureşti cu suma
de 7800 lei,
dintre care 1000 lei i-a dat pe drum unui prieten al
său,
iar restul i-a rămas de cheltuială.
Deoarece spusele pungaşului nu corespund adevărului,
el a fost depus în arest,
iar cercetările continuă.
Isus binecuvântând stelele
Atât de-ncetu cântă svon stelar,
că morţii doar l-aud în crucea serii;
în grâne coapte, de culoarea mierii,
draci mulţi neghinei pregătesc cântar.
Hulubi de abur, rupţi din nori într-una,
se-nneacă-n jocul de lumini stelare ;
prin cerc de-albastră apă moartă,-n zare
pluteşte nufărul de aur - luna.
Târziu, muncit şi plin de colb, Isus
deschide poarta ţarinei şi merge
spre lanul foşnitor ; şi fruntea-şi şterge
sub ploaia albă-a razelor de sus.
Apoi, oprindu-se trudit pe-un hat,
Isus binecuvântă deopotrivă
şi stelele, şi zarea milostivă,
uitând că e flămând şi însetat.
Mihail Crama, poet
şi prozator
Biografie Mihail Crama
(pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad)
s-a născut la 01 ianuarie 1923
s-a stins din viaţă la data de 16 aprilie 1994
Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul Mihai Eminescu pentru antologia Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior: Decor penitent, 1947, Dincolo de cuvinte, 1967, Determinari, 1970, Codice, 1974, Ianuarii, 1976 si ciclul inedit Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri: Trecerea, 1981, Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985), Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica, Singuratatea din urma, 1986, si Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi nepublicat; autorul a dat la dactilografiat partea finala a romanului in ultimele zile ale vietii sale.
(pseudonimul lui Eugen Enăchescu Pasad)
s-a născut la 01 ianuarie 1923
s-a stins din viaţă la data de 16 aprilie 1994
Mihail Crama (1923-1994) este cunoscutul premiant al Fundatiilor Regale (Decor penitent, 1947) si al Academiei Romane, Premiul Mihai Eminescu pentru antologia Imparatia de seara, 1979, care include volumele de versuri aparute anterior: Decor penitent, 1947, Dincolo de cuvinte, 1967, Determinari, 1970, Codice, 1974, Ianuarii, 1976 si ciclul inedit Decor penitent II, volum reeditat si in editie bilingva (The realm of dusk, 1984). Publica, de asemenea, volumele de versuri: Trecerea, 1981, Dogma, 1984 (Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, 1985), Intrarea in legenda, 1990. Postum, ii apar volumele Copil la Curtile Romane, in anul 1995, si Cina cea mare, in 1998. Poetul a fost si autor al unor romane de inspiratie autobiografica, Singuratatea din urma, 1986, si Calator spre portile asfintitului, scris intre 8 aprilie 1988 si 4 decembrie 1991, ramas pina astazi nepublicat; autorul a dat la dactilografiat partea finala a romanului in ultimele zile ale vietii sale.
Elegie
MĂ-ngrop în ochii tăi ca-ntr-un mormânt,
şi cald va fi ca-n ceştile cu vin -
genunchii mei coboară-n începuturi;
atâtea ierni cotropitoare vin...
şi cald va fi ca-n ceştile cu vin -
genunchii mei coboară-n începuturi;
atâtea ierni cotropitoare vin...
Amurg
Aceasta e poarta infernului, iata
ce poarta ciudata cu fata spre-apus
Scrieti pe ea despre noi, inca o data,
c-am trecut, c-am vaslit, c-am ajuns.
ce poarta ciudata cu fata spre-apus
Scrieti pe ea despre noi, inca o data,
c-am trecut, c-am vaslit, c-am ajuns.
Înserarea
Cald in oul matern -amare viscole se cern in placentare lumi
uitate -doar el, saminta, mai strabate la torsul lumilor etern.
Tu lasa-ma-n genunchi, te chem intors
Ia fata ta uitata -opreste-o clipa muta roata; de ani si ani mi-e frig si gem si-amare viscole se cern in placentare lumi uitate.
Si nu mai vreau - si foc si lemn -reda-ma-acelui vechi repaos din care lumile-ncepura, esentei tale de epura la torsul lumilor etern.
Ninsori de mii de ani se cern
si bintuie viscole lunatec,
si nu te-arati sub cer iematec —
din bulb rahidian in jos
pe calea marelui simpatic
turme aud. bolovanos,
si ma cutremur si mi-e frig
si nimeni nu-i sa spuna-o vorba;
zadarnic numele ti-l strig
Rivnesc culcus de cald - o, tata,
tu, lasa-ma-n genunchi, eden
intors la fata ta uitata.
Uluitorul timp sa urce
acele geruri mari si fum.
incremenirea ta de scrum
ca leaganul dintii al lumii, ce surd acelasi cintec cinta de naste monstri sau petunii.
Aceleasi viscole sub zare, destine singure, minate de turma marilor primare, innebunesc
Gradini! si iata!
Tu, lasa-ma-n genunchi, etern intors la fata ta uitata.
Tu lasa-ma-n genunchi, te chem intors
Ia fata ta uitata -opreste-o clipa muta roata; de ani si ani mi-e frig si gem si-amare viscole se cern in placentare lumi uitate.
Si nu mai vreau - si foc si lemn -reda-ma-acelui vechi repaos din care lumile-ncepura, esentei tale de epura la torsul lumilor etern.
Ninsori de mii de ani se cern
si bintuie viscole lunatec,
si nu te-arati sub cer iematec —
din bulb rahidian in jos
pe calea marelui simpatic
turme aud. bolovanos,
si ma cutremur si mi-e frig
si nimeni nu-i sa spuna-o vorba;
zadarnic numele ti-l strig
Rivnesc culcus de cald - o, tata,
tu, lasa-ma-n genunchi, eden
intors la fata ta uitata.
Uluitorul timp sa urce
acele geruri mari si fum.
incremenirea ta de scrum
ca leaganul dintii al lumii, ce surd acelasi cintec cinta de naste monstri sau petunii.
Aceleasi viscole sub zare, destine singure, minate de turma marilor primare, innebunesc
Gradini! si iata!
Tu, lasa-ma-n genunchi, etern intors la fata ta uitata.
TEATRU/FILM 17 Aprilie
Cu George Vraca
Biografie George Vraca
George
Vraca (n. 25 noiembrie 1896, București - d. 17 aprilie 1964, București) a fost
un renumit actor român, unul dintre numele mari ale scenei românești. A
absolvit cursurile Conservatorului de artă dramatică. S-a remarcat în
interpretarea unor roluri principale din repertoriul clasic și modern,
universal și național („Hamlet”, „Visul unei nopți de vară”, „Cum vă place”,
„Neguțătorul din Veneția”, „Macbeth”, „Richard al III-lea” de Shakespeare, „Din
jale s-a întrupat Electra” de Eugen O'Neil, „Vlaicu-Vodă” de Alexandru Davilla,
„Fântâna Blanduziei” de Vasile Alecsandri etc.). Interpretările lui George
Vraca excelau prin adâncimea înțelegerii rolului, distincția și eleganța
ținutei, gestica sobră și dicțiunea exemplară. A fost director de teatru,
animator, conducător de colective artistice. Ca actor de cinematograf s-a
remarcat în filmul „Tudor”. Spre sfârșitul vieți, a recitat la radio câteva
dintre poemele lui Eminescu, între care și Luceafărul.
Acest
actor provenea dintr-o familie de aromâni. El ar fi vrut să devină agronom, dar
întâlnirea de la Iași cu celebrul compozitor George Enescu și cu Maria Ventura
l-au determinat să se dedice teatrului, să devină actor. La Conservator l-a
îndrumat actorul Nicolae Soreanu care avea să fie și partenerul său pe scenă. A
fost director al Teatrului Nottara. În 1952 i s-a acordat titlul de
"artist emerit". Avea o voce inconfundabilă. A fost apreciat
deopotrivă de public și de critici.
Print si Cersetor (Povesti vinil audio):
LUCEAFARUL Eminescu:
GEORGE VRACA recită "Și dacă..." de Mihai
Eminescu:
Cu actorul Adrian Păduraru
(„Declaraţie de dragoste”, „Prea cald pentru luna mai”)
Biografie Adrian Păduraru
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică, la clasa profesoarei Sanda Manu, în anul 1984. Colegii săi de
promoție au fost Carmen Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan
Popa, Cristian Rotaru, Oana Pellea și Claudiu Istodor. Din clasa doamnei Olga
Tudorache colegii săi au fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen Ciorcilă,
Marina Procopie, Radu Duda, Mihai Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
A debutat cu rolul Un soldat în piesa „Diavolul și bunul Dumnezeu” de J. P. Sartre, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Mic, București. Pe scena Teatrului National „Vasile Alecsandri” Iasi, sectia Suceava, debuteaza cu rolul Domnul Gabor din „Desteptarea primaverii” de Frank Wedekind.
A putut fi văzut în numeroase piese de teatru, dintre care amintim: Sganarel, Don Juan - Don Juan de Molière, regia: Irina Popescu Boieru - 1998; Fratele - Roberto Zucco de Bernard Marie Koltes, regia: Alexander Hausvater - 1999; Luigino - Mizerie și noblețe de Eduardo Scarpetta, regia: Irina Popescu Boieru - 2001; Volodea - Circul Matteo de Adrian Lustig, regia: Dan Vasile - 2001; Bogdan - Apus de soare după Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia: Eugen Todoran - 2004; Peer Gynt - Peer Gynt de Henrik Ibsen, regia: Cristian Ioan - 2005
A jucat în numeroase producții cinematografice, dintre care menționăm: Cucoana Chirița, regia Mircea Drăgan - 1986; Extemporal la dirigenție, regia Nicolae Corjos - 1987; Chirița în Iași, regia Mircea Drăgan - 1988; Secretul armei... secrete, regia Alexandru Tatos - 1988; Momentul adevarului, regia Andrei Blaier - 1989; Moartea unui artist, regia Horea Popescu - 1989; Jusqu'a la morte, regia Lionel Epp (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 1998; Journal intime, regia Christian Francois, (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 2000; A (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 2002.
A debutat cu rolul Un soldat în piesa „Diavolul și bunul Dumnezeu” de J. P. Sartre, regia Silviu Purcărete, la Teatrul Mic, București. Pe scena Teatrului National „Vasile Alecsandri” Iasi, sectia Suceava, debuteaza cu rolul Domnul Gabor din „Desteptarea primaverii” de Frank Wedekind.
A putut fi văzut în numeroase piese de teatru, dintre care amintim: Sganarel, Don Juan - Don Juan de Molière, regia: Irina Popescu Boieru - 1998; Fratele - Roberto Zucco de Bernard Marie Koltes, regia: Alexander Hausvater - 1999; Luigino - Mizerie și noblețe de Eduardo Scarpetta, regia: Irina Popescu Boieru - 2001; Volodea - Circul Matteo de Adrian Lustig, regia: Dan Vasile - 2001; Bogdan - Apus de soare după Barbu Ștefănescu Delavrancea, regia: Eugen Todoran - 2004; Peer Gynt - Peer Gynt de Henrik Ibsen, regia: Cristian Ioan - 2005
A jucat în numeroase producții cinematografice, dintre care menționăm: Cucoana Chirița, regia Mircea Drăgan - 1986; Extemporal la dirigenție, regia Nicolae Corjos - 1987; Chirița în Iași, regia Mircea Drăgan - 1988; Secretul armei... secrete, regia Alexandru Tatos - 1988; Momentul adevarului, regia Andrei Blaier - 1989; Moartea unui artist, regia Horea Popescu - 1989; Jusqu'a la morte, regia Lionel Epp (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 1998; Journal intime, regia Christian Francois, (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 2000; A (producție Atlantis Film, Alisee Film, Paris - M6) - 2002.
HD Declaraţie de dragoste [1985]:
Echilibru fragil - Edward Alben
Papa se lustruieste (1964) - Spyros Melas
La rascruce de vanturi - Emily Bronte 1969
GÂNDURI PESTE TIMP 17 Aprilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu