REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZIÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE,

NR 216 DIN 26 APRILIE 2018

ISTORIE PE ZILE 26 Aprilie

Evenimente

· 1336: Francesco Petrarca (20 iulie 1304 – 19 iulie 1374), a urcat pe muntele Ventoux (1.912 m), un munte situat in regiunea Provența din sudul Franței, supranumit „Uriașul de Provence”. Petrarca a fost un savant și poet italian renascentist si unul dintre cei mai vechi umanisti, fiind numit adesea „parintle umanismului”. În secolul al 16-lea, Pietro Bembo a creat modelul modern de limba italiană bazat pe lucrările lui Petrarca, precum și pe cele ale Giovanni Boccaccio, și Dante Alighieri, aprobat ulterior ca model pentru stilul italian de Accademia della Crusca. Sonetele lui Petrarca au fost admirate și imitate în toată Europa în timpul Renașterii și au devenit un model pentru poezia lirică. Petrarca a strabatut Europa,a servit ca ambasador și a fost numit „primul turist”, pentru că a călătorit doar pentru plăcere. Acesta a fost si motivul pentru care a urcat pe muntele Ventoux. In 1345 a descoperit personal o colecție de scrisori ale lui Cicero a caror existenta era pana atunci necunoscuta

· 1462: Incepe marea campanie militară a sultanului Mehmed II-lea împotriva domnului Vlad Ţepeş al Munteniei. Turcii il înlocuiesc pe Vlad Ţepeş cu fratele său Radu, zis cel Frumos. Radu cel Frumos a fost domn al Țării Românești de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475). Este fiul lui Vlad Dracul și vine la domnie cu ajutor turcesc dat de sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș.

· 1564: Genialul dramaturg englez William Shakespeare a fost botezat in Stratford-upon – Avon, Warwickshire, Anglia (data nașterii sale este necunoscuta).

· 1775: În urma convenției încheiate între Imperiul Otoman și Austria, Bucovina intră în componența Imperiului Habsburgic.

· 1792: Rouget de Lisle lansează, la Strasbourg, cântecul “Chant de guerre de l’armée du Rhin“ (Cântecul de război al armatei de pe Rin), cunoscut şi devenit celebru sub numele de” La Marseillaise”, devenit imnul national al Frantei. La Marseillaise a fost compusă (text inițial și muzică) de , în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1792, după declararea războiului cu Austria. Titlul sau inițial a fost „Chant de guerre pour l’armée du Rhin” (tr. Cântecul de război al armatei de pe Rin). La 30 iulie 1792, melodia a fost cântată de soldații republicani din Marsilia, la intrarea lor în Paris, de acolo venindu-i numele Marseillaise. La 14 iulie 1795, La Marseillaise a devenit oficial imnul național al Franței.

· 1818: Aflat în drum de la Hotin spre Chişinău, împăratul rus Alexandru I înnoptează in localitatea Bălţi, din Basarabia ţaristă, unde îl ajunge vestea despre naşterea nepotului său Alexandru, viitor împărat. Cu această ocazie a dat dispoziţie să i se acorde lacalităţii statutul de oraş.

· 1824: împăratul rus Alexandru I vizează decizia Consiliului de Miniştri cu privire la transportarea în Rusia a ţuicii basarabene doar prin vămile de la Dubăsari şi Movilău, întrucît acestea dispun de funcţionari şi instrumente necesare de măsurat.

· 1828, stil nou (14 aprilie 1828, stil vechi): începe Războiul ruso-turc de la 1828-1829. Cauzele războiului sunt legate de situaţia creată în sud-estul Europei odată cu declanşarea luptei de eliberare naţională a grecilor. În primăvara 1825, revoluţia greacă, este reprimată sîngeros prin intervenţia paşei de Egipt, Ali Paşa, eveniment care determină la 1827, Rusia, Franţa şi Anglia să atace şi distrugă flota turco-egipteană în cadrul bătăliei de la Navarin. Intervenţia militară a Rusiei, va încălca Convenţia de la Akkerman, turcii rupînd relaţiile diplomaice cu Rusia. Ruperea relaţiilor diplomatice va servi pentru Rusia pretext al începerii Războiului ruso-turc de la 1828-1829. În cadrul războiului ruso-turc 1828-1829, trupele Rusiei ţariste trec Prutul şi în cîteva zile ocupă Moldova şi Valahia. În locul domnilor celor două principate, care se retrăseseră, se instituie o administraţie militară rusă, în frunte cu contele Pahlen, numit preşedinte deplin împuternicit al adunărilor (divanurilor Moldovei şi Valahiei). Rusia va repurta victorie după victorie, în sprijinul ei venind şi trupe de voluntari români conduse de I. Solomon şi Gh. Magheru, voluntari bulgari, sîrbi, greci, etc. Pacea de la Adrianopol din 14 septembrie 1829, stil nou (2 septembrie 1829, stil vechi), pune capăt războiului. Turcia este nevoită să ceară pace, înainte de a fi pe deplin distrusă. În urma războiului, principatul Valahia îşi restituie vechile cetăţi din stînga Dunării (Turnu, Giurgiu şi Brăila), ambele principate româneşti îşi recapătă autonimia administrativă şi domniile pămîntene, libertatea comerţului pentru toate produsele sale (desfiinţarea monopolului turcesc la comerţ), scutirea de obligaţii pentru aprovizionarea cu produse a Constantinopolului şi cetăţilor de la Dunăre, limitarea obligaţiilor la plata tributului, dreptul de a înfiinţa armată pentru ordinea internă (miliţia) precum şi înfiinţarea cordoanelor sanitare la hotar. Administraţia rusă urma să fie dureze în principatele româneşti pînă la plata totală de către Turcia a uriaşelor despăgubiri de război în valoare de 11 500 000 ducaţi.

· 1848: 26. 04 / 8.05: La Sibiu a avut loc o conferinţă a conducătorilor români din Transilvania, unde s-a aprobat un proiect de program redactat de Simion Bărnuţiu, care trata în esenţă problema recunoaşterii politice a naţiunii române şi rxprima protestul împotriva preconizatei „uniuni” a Transilvaniei cu Ungaria.

· 1877: răspunzînd bombardamentului turc asupra Brăilei, Calafatului, Bechetului, Olteniţei şi Călăraşilor, artileria română bombardează Vidinul, toate în cadrul Războiului ruso-turc 1877-1878.

· 1879: Agenţia diplomatică a României la Belgrad a fost ridicată la rangul de legaţie.

· 1902: S–a înființat "Fotbal Club Timișoara". Peste câțiva ani se va transforma în Clubul Atletic Timișoara.

· 1906 - Pierce Arrow începe construcţia la noua sa fabrică în Buffalo New York. Contribuţia acestei mărci la dezvoltarea automobilelor nu a fost foarte mare, în schimb Pierce a lăsat industriei arhitectura pentru uzinele moderne de automobile. George Pierce l-a angajat pe Albert Kahn, un arhitect de origine germană, să îi proiecteze cea mai modernă fabrică de automobile. Kahn a schiţat astfel Pierce Arrow Factory Complex din Buffalo New York, pornind de la ideea unui spaţiu cât mai modularizabil dispus, pe un singur etaj şi cu o incintă foarte luminoasă. Pentru a elimina problema incendiilor, foarte frecvente la acea vreme în unităţile de producţie de automobile, totul a fost construit din beton. Ulterior Albert Kahn a fost numit chiar arhitectul Detroit-ului pentru că a construit majoritatea fabricilor de automobile, pornind tocmai de la designul uzinei Pierce. În prezent această clădire face parte din patrimoniul american fiind declarată monument istoric. Pierce Arrow nu a avut o istorie foarte îndelungată însă marca de lux este amintită pentru modelele foarte exclusiviste fabricate. Se spune că absolut toate modelele fabricate la uzina din Buffalo au devenit obiecte de cult pentru colecţionari, la bursa rarităţiilor fiind foarte bine cotate.

· 1913: A fost semnat, la Petersburg, un protocol prin care Bulgaria a cedat României orașul Silistra și câteva mici teritorii în sudul Dobrogei (26 aprile/9 mai).

· 1915: A fost încheiat Tratatul de alianţă dintre Italia şi Puterile Antantei, în urma căruia guvernul italian a declarat război monarhiei austro-ungare. În ciuda acordurilor existente între Bucureşti şi Roma, guvernul italian nu a informat guvernul român asupra semnării acestui tratat.

· 1920: are loc înfiinţarea la Cluj, România, din iniţiativa lui Emil Racoviţă, a primului Institut speologic din lume. Emil Racoviță (n.15 noiembrie 1868, Iasi - d.17 noiembrie 1947, Cluj) savant, explorator si biolog, este considerat fondatorul biospeologiei, stiinta care studiaza fauna din subteran – pesteri si ape freatice. A devenit academician în 1920 și a fost președinte al Academiei Romane în perioada 1926- 1929.

· 1923: Ducele de York (viitorul rege George al VI-lea al Regatului Unit) se căsătorește cu Lady Elizabeth Bowes-Lyon la Westminster Abbey.

· 1925: Paul von Hindenburg îl învinge pe Wilhelm Marx în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale germane și devine primul șef de stat al Republicii de la Weimar ales direct.

· 1931: New York, a avut loc prima emisiune televizată, experimental: protagonista emisiunii a fost actrița Fay Marbe.

· 1933: S-a infiintat Gestapo, politia secreta a Germaniei naziste. S-a aflat în subordinea SS-ului, administrat de Reichssicherheitshauptamt (RSHA). Împreună cu aparatul de informații numit Sicherheitsdienst, a fost încorporat în 1939 în RSHA (Departamentul IV). În fiecare lagăr de concentrare nazist exista o secție a Gestapoului, numită oficial Politische Abteilung („secția politică”). Activând ca o instituție inchizitorială, a fost responsabilă de moartea a mii de oameni. La Procesul de la Nürnberg a fost declarată organizație criminală de către tribunalele militare aliate.

· 1937: Bombardarea barbară a orașului spaniol Guernica de către aviația germană.

· 1945: A fost adoptată Carta Națiunilor Unite (a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945).

· 1954: Are loc Conferința de la Geneva cu scopul de a restabilirea păcii în Indochina și în Coreea.

· 1964: Oficialii statelor africane Tanganika și Zanzibar și-au dat mâna pentru a forma un nou stat, Tanzania.

· 1976: Decernarea premiului "Pomme d'or" al Federației internaționale a ziariștilor și scriitorilor de turism (FIJET), zonei turistice Bucovina din România.

· 1986: A avut loc un grav accident nuclear la Centrala atomo-electrica de la Cernobâl (Ucraina), aflata la 200 km de Kiev. Vartejuri de foc si praf s-au ridicat la inaltimea de aproape doi kilometri cu o puterea egala cu o suta de explozii atomice de la Hiroshima si Nagasaki luate impreuna, iar din reactorul afectat au fost aruncate pana la 1 miliard curie de energie radioactiva si aproximativ 156 tone de produse suprimate. Se spune ca efectele nu vor disparea nici in 300 de ani.

· 1992: Regele Mihai efectuează prima vizită în România după 1989. A fost primit cu entuziasm de bucuresteni.

· 1993: Curtea Constituţională a decis că Academia Română are competenţa de a stabili normele ortografice ale limbii române. “â” a avut câştig de cauză asupra lui “î”.

· 2005: Răpitorii celor trei jurnaliști români au prelungit pînă pe 27 aprilie, la ora 18.00, ultimatumul dat autorităților române cu privire la retragerea trupelor din Irak.

· 2005: In urma presiunilor internationale Siria isi retrage ultimii 14000 de soldati din Liban, punand capat a 29 de ani de ocupatie militara a acestei tari.

Nașteri

* 121: S-a născut Marcus Aurelius, împărat roman (d. 180). A fost un imparat din dinastia Antonină si a domnit între anii 161 si 180 d.I.Chr. Marc Aureliu, în latină Marcus Aurelius (n. 26 aprilie 121, Roma, d. 17 martie 180, probabil la Vindobona, azi Viena) a fost un împărat roman din dinastia Antoninilor, între anii 161 și 180 d.Hr., și filosof stoic. Născut ca Marcus Annius Verus sau Marcus Catilius Severus, a luat mai târziu, după ce a fost adoptat de împăratul Antoninus Pius, numele de Marcus Aelius Aurelius Verus. Ca împărat s-a numit Marcus Aurelius Antoninus Augustus.

· 757: S-a născut în Cordoba emirul Hisham I sau Hisham Al-Reda (al doilea emir Umayyad din Cordoba). A domnit intre anii 788-796. In timpul domniei sale s-a confruntat cu penetrarea carolingiană de-a lungul Pirineilor în 793 fapt care l-a determinat sa porneasca un jihad (razboi sfant) împotriva francilor crestini. Trupele sale nu au reusit sa cucereasca Girona și Narbonne. Generalul umayyad Abd-al-Malik ibn Abd-al-Wahid ibn Mughith a fost mai norocos la Carcassonne. Cu toate acestea, în mod surprinzător expediția nu a avansat mai adânc în teritoriul carolingian, dar a luat o prada bogata si numerosi sclavi, care au servit la extinderea Marii Moschei din Cordoba și la construirea mai multor moschei.

· 1573: Maria de Medici, regină a Franței, a doua soție a lui Henric al IV-lea (d. 1642)

· 1648: Pedro al II-lea al Portugaliei (d. 1706)

· 1655: Rinaldo d'Este, Duce de Modena (d. 1737)

· 1711 - S-a născut David Hume, filozof, istoric şi economist scoţian, un adept al empirismului, unul dintre reprezentanţii cei mai de seamă ai Iluminismului scoţian (m.25.08.1776).

· 1782: Maria Amalia a celor Două Sicilii (d. 1866)

· 1798 - S-a născut pictorul francez Ferdinand Victor Eugene Delacroix, cunoscut pentru picturile "Dante

şi Vergiliu în Infern", "Măcelul din Chios", "Libertatea conducând poporul", "Femei din Alger", "Lupta lui Iacob cu Îngerul" (m. 13 august 1863)

· 1841: Wilhelm Scherer, critic și filolog austiac (d. 1886)

· 1865: Akseli Gallen-Kallela, pictor și grafician finlandez (d. 1931)

· 1879: Owen Willans Richardson. fizician britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1959)

· 1886 - S-a născut Ma Rainey (Gertrude Malissa Pridgett), cântăreaţă americană de blues (m.22.12.1939).

· 1889: Ludwig Wittgenstein, filosof englez de origine austriacă (d. 1951)

· 1894: Rudolf Hess, politician german nazist (d. 1987)

· 1898: Vicente Aleixandre, poet spaniol, distins cu Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1977 (d. 1984)

· 1900: S-a născut Charles Richter, fizician şi seismolog american (26 apr. 1900 – 30 sept. 1985). În 1935 a inventat scara ce măsoară intensitatea mişcărilor seismice şi care-i poartă numele (scara Richter).

· 1905 - S–a născut regizorul francez Jean Vigo. Format la şcoala suprarealismului şi a dadaismului, el a fost numit „Rimbaud al cinematografului” („Apropo de Nisa”, „Nota zero la purtare”) (m.10.10.1934).

· 1915 - S-a născut Johnny Shines, bluesman american (m.20.04.1992).

· 1920 - S-a născut scriitorul Alexandru Husar.

· 1922: S-a născut poetul Ştefan Augustin Doinaş (pseudonimul lui Ştefan Popa), membru al Academiei Române, preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor. Este cunoscut pentru scrierile „Omul cu compasul”, „Alter ego”, „Anotimpul discret”, „Lamentaţii” – volume de poezii; „Lampa lui Diogene”, „Orfeu şi tentaţia realului”, „Măştile adevărului poetic”; (m. 25 mai 2002).

· 1926 - S-a născut Jorgen Ingmann, chitarist şi compozitor danez.

· 1932: Michael Smith, chimist englez, laureat Nobel (d. 2000)

· 1933: Arno Allan Penzias, fizician american, laureat Nobel

· 1935: George Draga, compozitor român

· 1936: Virgil Andriescu, actor român

· 1937: S-a născut in satul Mireșu Mare, județul Prahova, criticul, istoricul literar şi profesorul universitar, Ieronim Tătaru; (m. 21 august 2013, Ploiești). A fost redactor-șef la revista Axioma și președinte al Societății Culturale „I.L. Caragiale”. A debutat publicistic la revista Luceafărul (București) (1959) si editorial cu volumul Poetică și stilistică, Ploiești, 1976. A colaborat la România literară, Luceafărul, Contemporanul, Limbă și literatură, Buletinul Societății de Științe Filologice din România și Buletinul Filialei Prahove a aceleiași Societăți, Colocvii, Ecoul, Gazeta cărților, Anuarul Muzeului de Istorie și Arheologie Prahova, Prahove, Axioma (cu deosebire) și la alte publicații (inclusiv antologii de studii literare), cu studii, articole, eseuri, cronici literare.

· 1938 - S-a născut Duane Eddy, chitarist şi compozitor american.

· 1938 - S-a născut Maurice Williams, cântăreţ şi compozitor american.

· 1938 - S-a născut scriitorul Dan Claudiu Tănăsescu.

· 1940 - S-a născut Bobby Rydell (Robert Louis Ridarelli), cântăreţ american.

· 1941 - S-a născut Claudine Clark (pseudonim Joy Dawn), cântăreaţă americană.

· 1943 - S-a născut Gary Wright, pianist, vocalist şi compozitor american (Spooky Tooth).

· 1944 - S-a născut Giorgio Moroder, vocalist, compozitor şi producător de origine americană.

· 1945 - S-a născut Tony Murray, basist britanic (The Troggs).

· 1946 - S-a născut Ronny Dayton (John "Bucky" Wilkins), vocalist, chitarist şi compozitor american (Ronny & The Daytonas).

· 1947: David Byrne, membru al Comisiei Europene responsabil pentru sănătate și protecția consumatorului

· 1949: Constantin Amarie, politician român

· 1949 - S-a născut Jimmy Hall, vocalist, saxofonist şi compozitor american (Wet Willie).

· 1956: Adriana Trandafir, actriță română

· 1960 - S-a născut Roger Taylor, baterist britanic (Duran Duran, Arcadia).

· 1981: Matthieu Delpierre, fotbalist francez

Decese

· 757: A decedat papa Stefan al II-lea. A fost papa de la 26 martie 752, pana la moartea sa, succedand pe tronul pontifical papei Zaharia.

· 1192: A decedat impăratul japonez Go-Shirakawa (Go-Shirakawa-Tenno) (18 octombrie 1127 – 26 aprilie 1192). A fost al 77- lea împărat al Japoniei, in conformitate cu ordinea tradițională de succesiune.A domnit din 1155, pana in anul 1158.

· 1731: Daniel Defoe, scriitor britanic (n.1660)

· 1865: O unitate de cavalerie a Statelor Unite, il impusca mortal pe asasinul presedintelui american Abraham Lincoln, John Wilkes Booth,care incerca sa scape de urmaritori în Virginia.

· 1910: Bjørnstjerne Bjørnson, poet, prozator, dramaturg și ziarist norvegian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1903 (n. 1832). Este considerat unul dintre „cei patru mari” ai literaturii norvegiene a secolului al XIX-lea (alături de Henrik Ibsen, Alexander Kielland şi Jonas Lie)

· 1926 - A murit Jules Louis Gilliéron, lingvist francez de origine elveţiană, considerat, alături de E. Edmont, drept creatorul geografiei lingvistice, membru de onoare al Academiei Române (n.21.12.1854).

· 1932: Hart Crane, poet american (n. 1899)

· 1938: A murit filosoful austriac Edmund Husserl, considerat fondatorul fenomenologiei, care a jucat un rol hotărâtor în dezvoltarea existențialismului.; (n. 8 aprilie 1859).

· 1940: Carl Bosch, chimist german, laureat Nobel (n. 1874)

· 1949: A murit la Bucuresti, botanistul Emanoil Teodorescu, considerat întemeietor al şcolii române de algologie şi al învăţământului universitar de fiziologia plantelor. A fost licentiat în științe naturale (1893), al Universitatii Sorbona din Paris, fiind șef de promoție. Întors în țarã a ocupat un post de asistent la Universitatea din Iași, apoi la Institutul Botanic din București. În 1898 pleacã din nou la Paris pentru a lucra la Laboratorul de Biologie Vegetalã de la Fontainebleau. Sub conducerea profesorului Gaston Bounier își susține (1899) teza de doctorat „Influența diverselor radiațiuni luminoase asupra formei și structurii plantelor”. Între anii 1907 – 1935, a fost profesor titular la Catedra de Anatomie și Fiziologie Vegetalã din cadrul Facultãții de științe a Universitãții din București și director al Institutului Botanic. A organizat la Bucureşti, primul laborator de fiziologie vegetală din România, iar in cursul cercetãrilor sale, a descoperit o nouã specie de alge (Dunaliella), nouã varietãți și 18 noi alge. A fost membru titular al Academiei Române din 1945 si vicepreşedinte al acestui for și membru corespondent al Academiei de științe din Franța ; (n. 10 mai 1866 la Simincea, Suceava).

· 1951: Arnold Sommerfeld, fizician și matematician german (n. 1868)

· 1963: A murit medicul, poetul, prozatorul şi dramaturgul român Vasile Voiculescu, cunoscut pentru scrierile „Din Ţara Zimbrului”, „La pragul minunii” şi „Lostriţa”; (n. 27 noiembrie 1884). Din 1930 a iniţiat la Radiodifuziunea Română o rubrică permanentă pentru săteni, „Programul pentru sate”, care va deveni „Ora satului” (în care a fost prezent atât ca medic, cu sfaturi de specialitate, cât şi ca reporter de actualităţi rurale); a colaborat, de asemenea, constant la emisiunea „Universitatea Radio”; după 1944 a participat la reuniunile literare ale grupului „Rugul aprins” de la Mănăstirea Antim din Bucureşti; în august 1958 a fost arestat si condamnat alături de alți membri sau colaboratori ai Rugului Aprins (Sandu Tudor, Sofian Boghiu, Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Alexandru Mironescu, Adrian Făgețeanu, Roman Braga etc.). Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, devenind deținut la vârsta de 74 de ani, și caruia i s-a luat dreptul de a publica, a lăsat o operă literară de mare rafinament artistic, din care fac parte și „Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare”. Creațiile au fost elaborate între 1954 – 1958. Cele 90 de sonete ale sale sunt o monografie închinată „paradisului și infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu. În închisoare s-a îmbolnăvit de cancer și a murit, fiind eliberat cu mai puţin de un an înainte de moarte, doborât de boală în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, în locuința sa din București (strada Dr. Staicovici nr. 34). A fost membru post-mortem al Academiei Române (1993).

· 1967: A murit Nicolae Cernescu, chimist şi pedolog cu activitati de cercetare în domeniul ştiinţei solului; membru titular al Academiei Române din 1963; (n. 1904).

· 1969: Morihei Ueshiba, cel care în anii 1940 a dezvoltat tehnicile și filosofia aikido (n.1883)

· 1969 - A murit scriitorul Mihail Axente (n.1898).

· 1981: Jim Davis, cartoonist american (n. 1909)

· 1982: A decedat operatorul si directorul de imagine de film Ovidiu Gologan; (n. 14 mai 1912, Constanța). Este operatorul care, la a 1 iunie 1946, a filmat momentul executării la închisoarea militară Jilava a mareșalului Ion Antonescu și a trei dintre principalii săi colaboratori: profesorul Mihai Antonescu, viceprim-ministru și ministru de externe, profesorul Gheorghe Alexianu, guvernatorul Transnistriei, și generalul Constantin Z. Vasiliu, comandantul Jandarmeriei Române. Materialul a fost filmat pe o peliculă de 35 mm și confiscat imediat de Securitate. A fost directorul de imagine al filmelor Moara cu noroc (1955), Pădurea spânzuraților (1964). Ciprian Porumbescu (1973, în colaborare cu Aurel Kostrakiewicz).

· 1984: Count Basie, jazzman american (n. 1904).

· 1990 - A murit Dexter Gordon, saxofonist de jazz şi actor american (n.1923).

· 2002: Brândușa Prelipceanu, jurnalistă și traducătoare româncă (n. 1949)

· 2004: A murit, la Köln, in Germania, esteticianul de renume mondial Titus Mocanu (la nastere Vasile); (n.1 noiembrie 1923, Braila). A studiat filosofia la Universitatea din Cluj (și pe când era în refugiu la Sibiu), unde a fost membru al cercului literar organizat de studenții lui Lucian Blaga. După luarea licenței în 1947 a fost asistent la Facultatea de Filosofie și Drept (1947-1948), dar a fost înlăturat din învățământul superior când a avut loc reforma învățământului din 1948. Și-a luat doctoratul la Universitatea din Cluj în anul 1969 cu lucrarea „Despre sublim”, lucrare care a fost publicată în 1970. A fost membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, unde a fost secretarul secției de critică. A colaborat la Viața românească, Steaua, Revista de filosofie, Contemporanul, Arta, Forum etc. În 1979 a emigrat în RFG, la doi ani după ce soția, Elisabeth Axmann, rămăsese acolo. Acolo a lucrat ca cercetător șiințific la Academia de Artă din Düsseldorf și a colaborat la The Southwestern Journal of Philosophy (de ex. eseul „The Striving for Totality’”, 1980) și la emisiuni ale postului de radio Europa Liberă.

· 2006: A decedat în urma unui stop cardio-respirator, fostul ministru ţărănist Ulm Spineanu; (n. 3 martie 1943). A fost vicepreședinte al PNTCD și membru al delegației permanente al partidului. În anul 1991 a fost ales membru supleant al Biroului de Conducere, Coordonare și Control al PNTCD. La alegerile legislative din 3 noiembrie 1996, a fost ales senator PNTCD de Dâmbovița, pe listele CDR pentru legislatura 1996-2000. La data de 11 decembrie 1996 a fost învestit de către Parlament în funcția de ministru de stat, ministrul Reformei, funcție pe care a deținut-o până la 5 decembrie 1997, când a avut loc prima remaniere a Guvernului condus de Victor Ciorbea. De numele său se leagă programul economic și de reformă cu care Cabinetul Ciorbea a condus România în perioada 1996-2000. A avut o activitate didactică universitară sustinută în cadrul Universității Politehnice din București și la Școala Națională de Științe Administrative și Politice. A lucrat ca profesor invitat la universități din Cracovia, Belgrad, Paris și Moscova (1978-1980).

· 2007: Fostul atacant dinamovist, maestru emerit al sportului, Florea Dumitrache, a încetat din viaţă; (n. mai 1948). S-a legitimat în anul 1961 la Rapid București, a trecut după doi ani la T.U.G, unde în 1964 a fost descoperit de antrenorul Traian Ionescu, cel care l-a transferat la Dinamo, club în cadrul căruia a realizat marile performanțe ale activității sale de jucător. Atacant de mare valoare, Dumitrache a făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României, prezentă la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic, 1970, numărându-se printre componenții săi de bază. Florea Dumitrache a fost un jucător remarcat prin driblingurile sale de excepție, foarte derutante, dar și prin eficacitatea și spectaculozitatea loviturilor de cap.

· 2009: A murit actriţa Cătălina Murgea. In anul 2007 a primit premiul Gopo pentru cea mai bună actriţă într-un rol secundar, pentru interpretarea din „Legături bolnăvicioase”, de Tudor Giurgiu; (n.26 ianuarie 1941 Bucuresti). A absolvit „Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica” (IATC) din Bucuresti in 1961 la clasa prof. George Dem Loghin. A fost colega cu Gheorghe Dinica, Marian Hudac, Marin Moraru, Ioana Manolescu, Virgil Ogasanu, Adriana Pitesteanu, Gheorghe Poenaru, Traian Stanescu.. etc. Cariera ei artistică se întinde pe aproximativ 47 de ani, lucrând de-a lungul timpului cu trupele de teatru din Piatra Neamț, Bacău și Giurgiu. Cătălina Murgea a jucat și în 15 filme și a colaborat cu Televiziunea Română și Radioul public.

· 2014: A decedat Petre Bokor, regizor de teatru şi film, scriitor, traducător şi profesor universitar ; (n. 24 mai 1940). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa de regie film. Cariera și-a început-o lucrând alături de Mircea Veroiu și Dan Pițain calitate de co-scenarist și co-regizor la filmul Apa ca un bivol negru. A semnat și regia filmului Tufă de Veneția. În anul 1977 emigrează în Canada unde devine directorul Teatrului Francez din Edmonton și profesor de artă teatrală la Universitatea Alberta. A fost profesor la Universitatea Națională Australiană și regizor la Canberra, în Australia, timp de doi ani. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Cluj. După căderea regimului comunist Petre Bokor a revenit la Bucureşti, unde a pus în scenă mai multe spectacole.

Sărbători

În calendarul ortodox: Sf Sfințit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei; Sf Glafira; Sf Mc Chiril, Chindeu și Tasie din Asiopolis (Cernavodă) – Dezlegare la pește
În calendarul romano-catolic: Sf. Anaclet, papă, martir; Sf. Marcelin, papă, martir
În calendarul greco-catolic: Sf. Vasile, episcop, martir († 322)
Ziua Mondială a Proprietății Intelectuale
Ziua Nationala in Republica Unită Tanzania

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 26 Aprilie

CERNOBÂL – POVESTEA DEZASTRULUI DIN URSS

Explozia reactorului 4 de la Centrala Nucleară de la Cernobîl, din Ucraina, din 26 aprilie 1986, se numără printre cele mai mari dezastre produse de om. Potrivit specialiştilor, efectele accidentului de la Cernobîl pot fi comparate cu cele produse în urma exploziei a 500 de bombe nucleare, de mărimea celor de la Hiroshima şi Nagasaki. Statisticile arată că peste 60 000 de oameni au murit ca urmare a radiaţiilor, iar mai mult de două milioane au avut şi mai au de suferit.

Centrala Atomoelectrică de la Cernobîl, situată într-o zonă împădurită, cu o densitate scăzută a populaţiei, la circa 130 km nord de Kiev şi aproximativ 20 km sud de frontiera cu Belarus, era compusă din patru reactoare nucleare de tip RBMK-1000, capabile de a produce 4 GW de putere electrică. Reactoarele 1 şi 2 au fost construite între anii 1970 şi 1977, în timp ce reactoarele 3 şi 4 au fost finalizate în 1983. Două reactoare RBMK se aflau în proces de construcţie la momentul accidentului.

Testul de dinaintea catastrofei

Asemenea altor centrale electrice nucleare, proiectul sovietic avea un miez de reactor care conţinea tije de combustibil radioactiv de uraniu. În reactoarele de la Cernobîl au fost folosite ca moderator blocuri de grafit în interiorul cărora se aflau încastrate tije de control din bor. Căldura emanată de tijele de combustibil era înlăturată din miez de un agent de răcire (apa normală aflată sub mare presiune pompată în miez unde fierbea şi crea un jet de aburi extrem de fierbinte). După ce era separată, apa era pompată înapoi în miez, iar aburii treceau prin turbine producând energie electrică.

La 25 aprilie, înainte de a opri unitatea pentru un control de rutină, echipajul reactorului de la Cernobîl 4 a început pregătirile pentru un test ce avea scopul de a determina cât timp turbinele ar continua alimentarea cu energie în cazul unei pierderi a aportului de energie electrică. Acest test mai fusese efectuat în anul precedent, însă turbinele nu au asigurat puterea necesară. Ulterior, au fost făcute îmbunătăţiri, fapt ce a determinat efectuarea unor noi teste.

Pentru efectuarea testului, era necesară reducerea capacităţii reactorului la 30%, însă autorităţile sovietice din domeniul energetic nu au aprobat acest lucru. Prin urmare, reactorul a rămas setat la 50% din capacitatea sa, pentru o perioadă de alte 9 ore, timp în care computerele şi sistemele de siguranţă au fost închise. Pe 26 aprilie, echipa de la Cernobîl a primit aprobarea pentru a relua procedurile de reducere a capacităţii reactorului. În acel moment este posibil ca operatorul să fi comis prima greşeală: în loc să menţină nivelul la 50%, a uitat să reseteze un aparat, fapt ce a determinat o scădere vertiginioasa a nivelului de producere a energiei, ajungând până la 1%. Acest nivel era mult prea scăzut pentru derularea testului.

O altă greşeală care a condus la dezastru a fost aceea că, pentru a ridica nivelul de producţie a energiei la 7%, au fost îndepărtate simultan un număr prea mare de tije de control, care au fost apoi reintroduse în reactor tot simultan, procedură care a determinat o creştere atât de dramatică a nivelului energetic, încât reactorul a fost distrus. O eroare similară, dar cu consecinţe mult mai puţin grave, se produsese deja într-un reactor de acelaşi tip în Lituania, în anul 1983, însă aceste date nu au fost transmise şi personalului operaţional de la Cernobîl.

Explozia s-a produs în jurul orei 01:30, distrugând capsula de beton din jurul reactorului. Aerul a pătruns în interior interacţionând cu grafitul fierbinte şi radioactiv, în urma reacţiei obţinându-se CO gazos inflamabil care a provocat un incendiu în reactor. În total 8 tone de substanţe radioactive au fost aruncate din reactor şi împrăştiate în jurul zonei sau luate de vânt.

În primele zece ore de la producerea accidentului, a fost pompată apă în miezul reactorului pentru a stinge incendiul şi a opri eliberarea de materiale radioactive în atmosferă. Circa 200-300 de tone de apă au fost pompate pe oră în jumătatea intactă a reactorului în cadrul acestei disperate acţiuni. Încercarea nu a fost încununată de succes, existând riscul ca apa să inunde reactoarele 1 şi 2.

Următoarea încercare de stingere a flăcărilor a constat în aruncarea a circa 2 400 tone de plumb şi 1 800 tone de nisip, operaţiune demarată între 27 aprilie şi 5 mai cu ajutorul a peste 30 de elicoptere militare. Nici aceasta operatiune n-a fost eficace, din contra, a agravat situatia, caci caldura s-a intetit sub acele materiale, temperatura din reactor şi cantitatea de radatii crescând în mod dramatic. Ulterior, miezul a fost răcit cu azot, iar pe 6 mai s-a reuşit ca focul şi emisiile radioactive să fie ţinute sub control.

Urmările dezastrului

Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat de fapt. Oraşul Prypiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat abia o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Mai mult decat atat, abia pe 23 mai 1986 au început pregătirile pentru a se distribui populaţiei iod pentru a preveni absorbirea iodului radioactiv-practic mult prea târziu, căci cea mai mare cantitate din acest element radioactiv fusese deja eliberată în primele zece zile.

Toate persoanele implicate in acest accident (cei 600 de pompieri, precum si echipa de operare care a fost implicata in lupta cu focul) au fost sever iradiate. 134 dintre aceşti oameni au fost expuşi unor doze de radiaţii între 0, 7 şi 13 Sv, suferind de aşa-numitul Sindrom acut de radiaţii (ARS). Prin urmare, în decurs de numai câteva ore, aceşti oameni au fost expuşi unui volum de radiaţii de până la 13. 000 de ori mai mare decât 1 millisievert (doză maximă de radiaţii la care poate fi expusă populaţia care trăieşte în apropierea unei centrale nucleare).

31 de muncitori au murit la scurtă vreme după acest accident. Aproximativ 800 000 de oameni au fost implicaţi în operaţiunile de curăţare de la Cernobîl, până în anul 1989, sănătatea lor fiind sever afectată. Se pare că 300 000 dintre ei au fost expuşi unor doze de radiaţii de peste 0, 5 Sv.

În urma estimărilor, s-a ajuns la concluzia că întreaga cantitate de xenon, jumătate din cea de cesiu şi de iod şi 5% din restul elementelor radioactive din reactor au fost aruncate în atmosferă. Cea mai mare parte a contaminat zona învecinată centralei nucleare, în timp ce gazele cu densitate scăzută au fost purtate de vânt, iniţial, de-a lungul Ucrainei, Belarusului, Rusiei, iar într-o măsură mai mică, în Scandinavia, Polonia, Cehoslovacia, Austria şi sudul Germaniei. În ultimele zile, direcţia vântului s-a schimbat, emisiile radioactive afectând mai ales ţările din sudul continentului: România, Grecia, Bulgaria şi Turcia. Totuşi, suprafaţa cu cel mai mare grad de risc de iradiere includea nordul Ucrainei, sudul şi estul Belarusului şi zona de vest, la graniţa dintre Rusia şi Belarus. La momentul exploziei, în această regiune de aproximativ 140.000 km2 locuiau 7 milioane de persoane, dintre care 3 milioane erau copii.

Depunerile radioactive au afectat România mai ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza schimbării direcţiei vântului. În noaptea de 1 mai, staţiile care se ocupau cu măsurarea radioactivităţii au transmis că, în anumite zone ale ţării, s-au înregistrat valori depăşite ale radioactivităţii. Cel mai ridicat grad de poluare a fost atins în Iaşi, unde s-a ajuns la nivelul de alarmare. Totodată, radioactivitatea a crescut foarte mult şi în Suceava, Târgu-Mureş, Galaţi şi Tulcea.

Pentru a opri emisiile radioactive, zona activă a reactorului a fost acoperită cu un ''sarcofag'' de beton, care opreşte radiaţiile. Oraşul Cernobîl, ca şi Prypiat, au fost evacuate şi probabil nu vor mai fi locuite vreodată, întrucât nivelul de radiaţii va ajunge la cote normale în jurul anului 2525.

Acestea sunt datele reale ale acestei catastrofe produse acum 31 ani!

2525 – 1986 = 539 ani până când zona va putea fi locuită din nou!

SFATURI UTILE 26 Aprilie

Remediu de casă miraculos, care ajută părul alb să revină la culoarea naturală!

Un articol de Calin Petru Barbulescu

In primul rand, daca veti inteba pe cineva care a folosit acest remediu, va va raspunde ca in urma utilizarii lui i s-a imbunatatit vederea. Altii va vor spune ca le-a adus o curatare a tenului, insa cel mai uimitor efect al acestui remediu miraculos este ca are puterea de a transforma parul alb in parul pe care il aveati inainte!

Iata mai jos cum se poate prepara uimitorul remediu:

Ingrediente necesare:

100 de grame de ulei din seminte de in

2 lamai

1 capatana mica de usturoi

500 de grame de miere

Metoda de preparare:

Curatati usturoiul si puneti-l intr-un vas al unui blender. Spalati lamaile, curatati de coaja doar o lamaie, cea de-a doua trebuie sa ramana cu tot cu coaja si adaugati-le peste usturoi. Dati drumul la blender pana cand cele doua ingrediente se vor zdrobi foarte bine.

Dupa aceea, adaugati uleiul din seminte de in si mierea, amestecand cu o lingura, pana cand preparatul va deveni unul omogen. Dupa ce l-ati amestecat bine, transferati tot continutul intr-un borcan cu capac. Inchideti bine capacul si puneti-l la frigider. Acolo se va pastra in cele mai bune conditii.

Metoda de tratament:

Consuma o lingura din acest amestec cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa. Este recomandat sa consumati acest amestec de minim trei ori pe zi.

Faceti tratamentul 30-40 de zile si cu siguranta efectele nu vor intarzia sa apara.

Acest articol este oferit sub licenta Creative Commons. Il puteti republica oriunde incluzand autorul, sursa si sa lasati toate link-urile intacte.

Despre Autor:
Calin Petru Barbulescu este autor pentru Secretele.com . „Iubirea este una dintre caile care duce la o eliberare spirituala completa. Viata o primesti gratis, nu ajunge sa platesti pentru ea, iar viata pe care o incepem plangand trebuie s-o terminam razand. Numai impreuna putem sa lasam o mostenire plina de iubire generatiilor viitoare!” Pe Calin Petru Barbulescu il puteti gasi si pe Facebook

RELIGIE ORTODOXĂ 26 Aprilie

Sf Sfințit Mc Vasilevs, episcopul Amasiei; Sf Glafira; Sf Mc Chiril, Chindeu și Tasie din Axiopolis (Cernavodă)

Sfântul Sfințit Mucenic Vasilevs, Episcopul Amasiei

Sfântul Vasile a fost mitropolit în Amasia în secolul al IV-lea. Împărăteasa Constantina avea în slujba ei o fecioară frumoasă creștină, Glafira, din Italia, pe care, văzând-o împăratul Liciniu, s-a aprins de poftă. La sfatul împărătesei, Glafira a răspândit zvonul că și-a ieșit din minți și de aceea a trebuit să fie eliberată din slujba împărătesei. Apoi a fost încredințată unor creștini din Armenia. Pe drum au făcut un popas în cetatea Amasia Pontului, unde au hotărât să rămână o vreme la creștinul Quintus. Aflând că se zidește o biserică în cetate, Glafira a dat mult aur episcopului Vasile și a scris împărătesei să trimită daruri. Oamenii împăratului au aflat și i-au spus lui Liciniu care, plin de mânie, a scris conducătorului Amasiei să-i trimită pe episcopul Vasile și pe Glafira la dânsul, în Nicomidia. Între timp însă, Glafira a răposat. Dregătorul l-a prins pe Vasile, l-a pus în lanțuri și l-a trimis la împărat. Împreună cu episcopul au mers și doi diaconi, Pertenie și Teotim. Vasile a fost întemnițat, iar diaconii locuiau într-o casă vecină, dar puteau să-l viziteze și să se roage împreună. Împăratul i-a cerut episcopului să renunțe la credința creștină, dar acesta a refuzat, preferând să moară decât să se lepede de Hristos. Din porunca împăratului, Sfântul Vasile a fost ucis la 26 aprilie 322, iar trupul lui a fost aruncat în mare, de unde a fost scos de creștini și înmormântat cu mare cinste.

Tot în această zi, sfânta Glafira, cu pace s-a săvârşit.

Fecioara Glafira era slujnica soţiei împăratului Licinius, Constanţia. Acesta s-a rănit de frumuseţea ei şi căuta apropierea ei. Fecioara a cerut ajutorul împărătesei, ca să scape de împăratul curtezan. Îmbrăcînd-o în haine bărbăteşti şi dându-i bani de călătorie, împărăteasa a trimis-o la Pontus împreună cu un alt slujitor credincios. Împăratului i-au spus că Glafira a înnebunit şi că este pe moarte. Pe drum spre Armenia, Sf. Glafira s-a oprit la Amasea, unde a fost găzduită de episcopul locului, Sf. Vasile.

La vremea aceea sfântul construia o biserică în oraş. Sf. Glafira a donat toţi banii de la Constanţia pentru construcţia bisericii şi i-a scris împărătesei să-i mai trimită alţii ca să poată termina construcţia. Împărăteasa i-a îndeplinit rugămintea dar scrisoarea a căzut în mâinile lui Licinius, care înfuriat, i-a ordonat guvernatorului oraşului să-i trimită pe ierarh şi pe fecioară la el. Însă Sf. Glafira a murit înainte să ajungă edictul în Amasea iar Sf. Vasile a fost dus la împărat. Doi diaconi, Partenie şi Teotim l-au urmărit pe Sf. Vasile şi s-au stabilit într-un loc aproape de închisoarea unde era acesta ţinut.

Evlaviosul creştin Elpidefor l-a mituit pe gardian şi în fiecare noapte mergea cu Partenie şi Teotim să-l viziteze pe sfânt. Cu o seară înainte de proces, el a început să cânte Psalmi rostind „şi dacă m-aş sălăşlui la marginea mării şi acolo …mâna ta mă va povăţui şi mă va ţine dreapta Ta” (Psalmi 138/139:9-10). Acelea erau cuvinte profetice.

De trei ori sfântul a căzut în lacrimi şi diaconii se temeau că nu va putea îndura chinurile dar el i-a liniştit.

La proces sfântul a refuzat cu tărie să se lepede de credinţă şi să devină preot păgân, aşa încât a fost condamnat la moarte. Elpidefor le-a dat bani soldaţilor ca să-l lase pe Vasile să se roage şi să vorbească cu prietenii săi înainte de execuţie. Apoi sfântul i-a spus călăului: „Prietene, du la îndeplinire ce ţi s-a spus” şi liniştit şi-a plecat capul ca să-l taie sabia.

Elpidefor a vrut să cumpere cu bani de la soldaţi rămăşiţele pământeşti ale sfântului dar soldaţilor le-a fost frică de împărat şi au aruncat trupul şi capul sfântului în mare. După acestea un înger al lui Dumnezeu i-a apărut lui Elpidefor în vis de trei ori spunîndu-i: „Episcopul Vasile este la Sinope şi te aşteaptă.”

Auzind mesajul, Elpidefor şi diaconii au mers pe mare până la Sinope, unde au angajat nişte pescari care să-i ajute cu plasele de pescuit. Când au aruncat năvoadele acolo unde au spus cei doi diaconi, nu au găsit nimic. Atunci Elpidefor le-a spus să arunce plasele în numele Domnului Dumnezeului său, pe Care el Îl proslăvea şi abia atunci năvoadele au scos la suprafaţă moaştele Sf. Vasile care avea capul alipit de corp şi numai urma loviturii de sabie se mai vedea pe gât. Sfintele moaşte ale Sf. Vasile au fost duse la Amasea şi îngropate în biserica construită de el însuşi.

Sfinți români

În Axiopolis (lângă Cernavoda de azi), un centru important din Sciția Mică a staționat o legiune militară romană, care, în timpul persecuțiilor împotriva creștinilor ale împăratului Dioclețian și continuate apoi de Liciniu, a făcut multe victime în rândul creștinilor de aici, ale căror nume sunt consemnate în acte martirice. Din cei care au pătimit aici, Chiril, Chindeu și Tasie, ale căror nume sunt pomenite într-o inscripție descoperită în anul 1947, sunt cei mai cunoscuți. Sfântul Chiril era cinstit în Axiopolis, având cinci zile de sărbătoare. Era fie un martir local, fie că numai suferise aici pentru Hristos, probabil într-o zi de 26 aprilie. Se crede că pe mormântul lui s-ar fi ridicat o biserică, ale cărei ruine se mai văd și azi. La fel stau lucrurile și în cazul lui Chindeu, un sfânt local, probabil un daco-roman. În privința lui Tasie, unii istorici socotesc că este una și aceeași persoană cu ostașul martir Dasius, care a pătimit în Durostorum, în ziua de 20 noiembrie 304, și ar fi suferit martiriul la Axiopolis, iar mai târziu moaștele i-au fost așezate, pentru o vreme, în Durostorum. Moaștele lui au fost mutate în anul 579 la Ancona (Italia), unde se păstrează și astăzi, în Biserica ‘Sfântul Cyriacus’.

ARTE 26 Aprilie

MUZICĂ 26 Aprilie

Ma Rainey (Gertrude Malissa Pridgett), cântăreaţă americană de blues

Johnny Shines, bluesman american

Jorgen Ingmann, chitarist şi compozitor danez

George Draga, compozitor român

George Draga, Lieduri, Alina Bottez & Ieronim Buga:

Duane Eddy, chitarist şi compozitor american

Maurice Williams, cântăreţ şi compozitor american

Maurice Williams & The Zodiacs:

Bobby Rydell (Robert Louis Ridarelli), cântăreţ american

Claudine Clark (pseudonim Joy Dawn), cântăreaţă americană

Claudine Clark:

Gary Wright, pianist, vocalist şi compozitor american (Spooky Tooth)

Spooky Tooth

Giorgio Moroder, vocalist, compozitor şi producător de origine americană

Tony Murray, basist britanic (The Troggs)

The Troggs-

Ronny Dayton (John "Bucky" Wilkins), vocalist, chitarist şi compozitor american (Ronny & The Daytonas)

Jimmy Hall, vocalist, saxofonist şi compozitor american (Wet Willie)

WET WILLIE

Roger Taylor, baterist britanic (Duran Duran, Arcadia)

Duran Duran - LIVE

Count Basie

Dexter Gordon, saxofonist de jazz şi actor american

ÎNREGISTRĂRI NOI:

5 Hours Renaissance Lute Music By Dowland | Baroque Classical Music HD

TOP 5 CONCERTOS - PART I - Concertos for Relaxation, Work, Study

AMERICA LATINA EN ACORDEON. Selección de Cecil González

Saxophone Cover Popular Songs 2018 - Best Instrumental Saxophone Covers 2018

Telemann: The Paris Quartets (Bruggen, Schroder, Bylsma, Leonhardt) CD 1

J. S. Bach: Double Concerto (Podger, Cicic): For you, my friend

Mendelssohn: Piano Works

Vivaldi - Greatest Hits

HÄNDEL Ode for St. Cecilia's Day HWV 76 | Baroque Classical Music HD

Top 10 Beautiful Saxophone Greatest Hits 2018 - Top 10 Popular Songs Greatest Hits Cover

POEZIE 26 Aprilie

Vicente Aleixandre

Biografie Vicente Aleixandre (traducere automata din spaniolă)

Vicente Pío Marcelino Cirilo Aleixandre și Merlo s-a născut la 26 aprilie 1898 în Sevilia, în sânul unei familii burgheze. În 1900, tatăl, inginer feroviar, a fost transferat la Malaga, unde a petrecut copilăria poetului. A fost coleg de clasă al lui Emilio Prados în școala lui Don Ventura Barranco. În 1909 familia sa mutat la Madrid, unde tânărul Aleixandre a studiat bacalaureatul la școala Teresiană. În 1914 a intrat la Facultatea de Drept a Universității din Madrid și la Școala de Comerț. În 1919 a obținut o diplomă în drept și a fost numit profesor asistent de drept comercial spaniol, în timp ce el a predat un curs pentru străini în Student Residence și a apărut primul său poem publicat cu un semn ultraist și sub pseudonimul lui Alejandro G de Pruneda, în revista Sevillian "Grecia".

La acea vreme a început relația cu Margarita Alpers și a lucrat ca corespondent administrativ în secretariatul companiei Ferrocarriles Andaluces. A întâlnit-o pe Rafael Alberti la Ateneo de Madrid, iar în același an, în 1922, sănătatea lui a început să se descompună din cauza unei artrită infecțioasă din genunchi. De-a lungul acestor ani a trăit prima sa pasiune tânără și mare cu actrița de varietate Carmen de Granada și a început să scrie prima sa colecție de poezii, Ammbito, care a fost înscrisă în curentul pur poeziei Juanan-moniste. În 1923 sa întâlnit cu Eva Seifert, care ar fi prietenul său cel mai necondiționat.

În 1925 a fost declarat nefrită tuberculoasă care sa încheiat cu eliminarea unui rinichi în 1932. În 1927 a participat la omagiu la Góngora și a devenit prieten cu Juan Ramón Jiménez și Federico García Lorca. La 12 octombrie a participat, alături de Dámaso Alonso și Rafael Alberti, la premiera, de Margarita Xirgú, a Mariana Pineda de Lorca.În același an, familia Aleixandre sa mutat pe strada Velintonia nr. 3.

În 1929 a călătorit la Malaga pentru a vizita poeții grupului Litoral: Altolaguirre și Prados, la acea vreme, iar în anii următori, o schimbare radicală a concepției sale poetice, după o lungă perioadă de odihnă din cauza bolii sale.Gerardo Diego a inclus în antologia sa poezia spaniolă (1915-1931). În 1935 sa întâlnit cu Pablo Neruda și Miguel Hernández și a colaborat în revista lui Neruda Caballo verde pentru poezie. Când războiul a izbucnit în 1936, el a rămas în Madrid, în 1937 a publicat schița biografică despre prietenul său Federico García Lorca, recent ucis. La sfârșitul războiului, casa familiei fusese distrusă, dar în 1942, deja reconstruit, Vicente și sora sa Conchita s-au mutat înapoi la ea și au rămas acolo toată viața ei.

În 1942 sa întâlnit cu Carlos Bousoño, a cincea carte Sombra del paraíso, apărută în 1944. În 1949 a fost ales în calitate academică la Academia Regală Spaniolă, ocupând fotoliul scrisorii O.

Lucrarea sa a dus la o poezie antropocentrică care sa apropiat de preocupările poeziei sociale predominante, dar întotdeauna fidelă conceptului său de intimitate existențială, în această etapă aparțin Istoria inimii, din 1954 și Într-un vast domeniu, din 1962. În 1969 poezii din consumare se distinge cu Premiul Criticului. La 6 octombrie 1977 Academia Suedeză ia acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

El a murit pe 13 decembrie 1984.

Umbra finală

Ideea oarbă, suflet adumbrit,
Pe cine-am sărutat acum, pe cine?
Pe-un suflet sau pe-un boţ fără lumine,
Pe-un os ce toată vlaga mi-a-ngiţit?

Acum eram de patimi pârjolit,
Acum sălta şi inima din mine
Şi iată din pârjol numai ruine
Abia mocnind şi ele-n asfinţit.

Sub braţul meu ca secera-ndoită,
Sub pieptul meu jucând ca un mister,
M-ai dus cu tot cu sânge în ispită...

O, noapte! În nimica nu mai sper.
Nu-mi minte simţul clipa rătăcită
Şi umbra cade peste efemer.

În piață

Frumos, minunat de umil și dătător de încredere, însuflețitor și profund
e să te simți în bătaia soarelui, printre ceilalți, împins,
purtat, condus, amestecat, târât vuitor.

Nu-i bine
să rămâi pe țărm
ca digul sau ca o moluscă ce vrea cu gesturi de calcar să imite stânca.
Ci pur și senin e să te-adaugi fericirii
de-a curge și de a te pierde,
pomenindu-te prins în mișcarea prin care palpită amplificată marea inimă a oamenilor.

Ca insul care stă aici nici nu știu la ce etaj,
și l-am văzut coborând niște scări
și cutezător intrând în mulțime și pierzându-se.
Marea masă trecea. Dar minuscula inimă afluentă era ușor de recunoscut.
Acolo, cine să-l recunoască? Acolo, cu speranță, cu hotărâre, sau cu credință, cu temătoare îndrăzneală,
cu tăcută smerenie, acolo și el
trecea.

Era o mare piață deschisă și mirosea a existență.
Mirosea a soare imens descoperit, a vânt ondulându-l,
un vânt imens ce-și trecea peste creștete mâna,
mâna lui mare ce mângâia frunțile unite reconfortându-le.

Și era șerpuirea-n mișcare
asemeni unei ființe unice, nu știu dacă neajutorată, nu știu dacă puternică,
ci existentă și perceptibilă, ci acoperind pământul.

Acolo fiecare se poate privi și se poate bucura și recunoaște.
Când, în după-amiaza încinsă, singur în biroul tău,
cu ochii stranii și întrebarea pe buze,
ai vrea să afli ceva de la propriul tău chip,

nu te căuta în oglindă,
într-un dialog stins în care nu te-auzi.
Coboară-ncet, coboară și caută-te-n ceilalți.
Acolo-s toți și printre ei și tu.
O, dezgolește-te și contopește-te și recunoaște-te.

Intră încet, ca-notătorul care, temător, pe cât de-ndrăgostit pe-atât de neîncrezător în apă,
își vâră-ntâi picioarele în spumă
și simte apa înghițindu-l și-i gata să se-ncumete și-i aproape decis.
Și-acum, cu apa până la brâu, încă nu se încrede.
Dar își întinde brațele, își deschide în sfârșit amândouă brațele și se dăruie cu totul.
Și-acolo se recunoaște puternic și crește și se avântă
și-naintează și stârnește spume și sare și e-ncrezător,
și despică și palpită-n apele vii, și cântă, și-i tânăr.

Așa, intră cu picioarele goale. Intră în clocot, în piață.
Intră-n torentul care te cheamă și fii acolo tu însuți.
O, mică, măruntă inimă, inimă vrând să bată
ca să fie și ea unanima inimă ce o cuprinde!

(traducere de Sorin Mărculescu, din vol. Umbra paradisului, Ed. Univers, 1972, Colecția Orfeu)

Poetul îşi aminteşte viaţa sa

Iartă-mă: am adormit.

A dormi nu înseamnă a trăi. Pace oamenilor!

A trăi nu înseamnă a suspina sau a presimţi cuvinte

care ne vor trăi mai departe.

Să trăieşti în ele? Cuvintele mor.

Sunt frumoase când sună, dar nu durează nicicând.

Astfel soseşte claritatea nopţii. Ieri, când dimineaţa

sau ziua, împlinându-se, îşi arunca

ultima rază pe chipul tău.

Închide ochii sub penelul luminii.

Dormi.

Noaptea e lungă.

Ștefan Augustin Doinaș

Biografie Ştefan Augustin Doinaş

26 aprilie 1922 – 25 mai 2002

Născut în comuna Caporal Alexa din judeţul Arad, Ştefan Augustin Doinaş a fost unul dintre poeţii cărturari, o figură de maestru olimpian, amintindu-ne de scriitorii altor vremuri. În timpul studenţiei clujeano-sibiene din anii războiului, a fost unul dintre componenţii de seamă ai Cercului Literar de la Sibiu şi a semnat chiar "Manifestul" acestuia, care a apărut în ziarul "Viaţa" în 1942.
A debutat în 1939, cu o poezie, în "Jurnalul literar", câştigând apoi, cu volumul "Alfabet poetic", în 1947, premiul Lovinescu. Volumul însă nu a mai apărut, din cauza instaurării comunismului, eveniment tragic ce l-a trimis în spatele gratiilor, pentru convingerile sale, şi pe poet. Astfel încât Ştefan Augustin Doinaş a reuşit să debuteze în poezie abia în 1964, cu volumul "Cartea mareelor", în care trecea de la baladă la o poezie cerebrală. Din cărţile sale ulterioare de versuri, care i-au consolidat un renume de autor fundamental al poeziei româneşti, menţionam "Omul cu compasul" (1966), "Seminţia lui Laocoon" (1967), "Papyrus" (1974). Abia în 1978 reuşeşte să-şi publice volumul "Alfabet poetic". Mai publică "Hesperia" (1979) şi "Foamea de UNU" (1987), înainte de anul de răscruce 1989. "Interioriul unui poem" şi "Psalmii" sunt câteva dintre semnele poetice pe care ni le-a trimis în anii din urmă. Dar Doinaş este şi autorul unor cărţi de eseuri şi reflecţii pe marginea poeziei româneşti şi a poeziei în general: "Lampa lui Aladin" (1970), "Poezie şi modă poetică" (1972), "Orfeu şi tentaţia realului" (1974), "Lectura poeziei" (1980). A tradus din marii poeţi ai lumii, începând cu "Faust" de Goethe şi continuând cu poemele lui Hölderlin, Mallarmé, Gotfried Benn si Paul Valéry. A fost, în ultimul deceniu, directorul revistei "Secolul XX", apoi preşedintele fundaţiei cu acelaşi titlu, care s-a transformat în "Secolul 21". Activitatea sa literară acoperă toate genurile şi în fiecare şi-a spus decisiv cuvântul. Meritele sale culturale şi literare i-au fost recunoscute din plin, poetul devenind academician.

Ştefan Augustin Doinaş – Elegie:

Ştefan Augustin Doinaş -Astazi ne despartim*:

Mantuire - Stefan Augustin Doinas: http://youtu.be/T1QVxd0esZo.

Vasile Voiculescu

Vasile Voiculescu (n. 27 noiembrie 1884, Pârscov judeţul Buzău – d. 26 aprilie 1963, Bucureşti ), a fost medic, poet crestin, prozator şi dramaturg român. Colaborator al revistei Gandirea si membru al gruparii „Rugului Aprins“.

Vasile Voiculescu se naşte la 27 noiembrie 1884 in comuna Parscov Jud buzau ca fiu al lui Costache Voiculescu, gospodar cu stare, şi al Sultanei (născută Hagiu), fiica unui negustor. Începe şcoala în satul Pleşcoi în anul 1890. Încheie cursul primar la Buzău. Urmeaza studii liceale la Liceul „Alexandru Hâjdeu” şi apoi la Liceul Gheorghe Lazăr din Bucureşti. Preocupat de materialism, pozitivism şi evoluţionism citeşte pe Littré Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin şi Spencer. Studiază opera lui Wundt, Höfding, Pierre Janet şi W. James, atras de psihopatologie şi de psihofizică.

· Începuturile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influenţa benefică a poeziei lui Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie-n curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă. Înclinaţia spre teluric şi elementar, sentimentul religios, sunt semnificate prin simboluri şi alegorii. Apar treptat semnele expresionismului: tumultul vieţii pulsând în vegetaţia din jur, sufletul devine spaţiul unor frământări ca în pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naşterea, venirea Magilor, moartea Mântuitorului. În volumul Poeme cu îngeri sunt foarte multe prezenţe angelice, întreg universul poetic e cuprins de această hierofanie.

· Devine medic şi doctor în medicină la Bucureşti, ţine la radio o serie de conferinţe faimoase de medicină pentru ţărani, dar pasiunea pentru scris se amplifică, scriind şi povestiri fantastice. În proză îi apar postum Capul de zimbru, Ultimul Berevoi, amândouă volume de povestiri; romanul Zahei orbul şi Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise în perioada când a fost exclus din viaţa literară, iar din dramaturgie putem cita piesele: Duhul pământului, Demiurgul, Gimnastică sentimentală,Pribeaga.

· În 1941 este distins cu Premiul Naţional de poezie.

· A făcut 4 ani de detenţie în închisorile comuniste (1958 – 1962). A fost condamnat dintr-o eroare judiciară.

· Poetul român care, după 1948, a suferit cumplit pentru convingerile sale democratice, fiind băgat la vârsta de 74 de ani în penitenciar, şi interzicându-i-se să publice, ne-a lăsat o operă literară de rafinament artistic.

· Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare … sunt dovada incontestabilă a stăpânirii de către Vasile Voiculescu a limbajului artistic, cu nebănuite rafinamente. Creaţiile sunt elaborate între 1954 – 1958. Cele 90 de sonete sunt o monografie închinată „paradisului şi infernului iubirii”, conform criticului Ovid S. Crohmălniceanu.

· În inchisoare se îmbolnăveşte de cancer şi moare, doborât de boală, în noaptea de 25 spre 26 aprilie 1963, la Bucureşti (Str. Dr. Staicovici 34).

Bibliografie selectivă

· Poezii, Bucureşti (1916)

· Din ţara zimbrului, Bârlad (1918)

· Pârga, Editura Cartea românească, (1921)

· Poeme cu îngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)

· Destin, Editura Cartea românească, (1933)

· Urcuş (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1937)

· Întrezăriri (poeme), Fundaţia pentru literatură şi artă, (1939)

· Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu (1964)

Proză

· Capul de zimbru, nuvele postume, 1966

· Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966

· Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966

Dramaturgie

· volumul Duhul pământului, conţinea piesele Umbra şi Fata ursului

· Demiurgul, 1943

· Gimnastică sentimentală, 1972

· Pribeaga,

Bătea la Poarta Cerului O Rază (Adagio):

Vasile Voiculescu - Trei Poeme: http://youtu.be/nqgpxXoQWYo;

Sonet

Orbul - Vasile Voiculescu: http://youtu.be/AWJNQfpu12k.

TEATRU/FILM 26 Aprilie

Cu Adriana Trandafir

Biografie Adriana Trandafir

Actrita Adriana Trandafir, nascuta pe 26 aprilie 1956 intr-o comuna de langa Pitesti este numita Rudotel, pentru veselia pe care o imprastie in jur si felul ei optimist de a aborda problemele, oricat de complicate ar fi ele.

Si nu a fost o rasfatata a vietii! Cand avea 15 ani, Adriana si-a pierdut mama. A crezut ca acesta este cel mai groaznic lucru care i se poate intampla unui om. Dar au urmat si alte evenimente dureroase. In urma cu 11 ani, Adriana a avut de infruntat un divort si socul despartirii de familie si de fiul ei, Stefan, pe-atunci in varsta de sapte ani. "A ramas fara copil, fara casa, fara nimic din ce agonisise in anii de casatorie. "Si parasita de tatal meu, care a plecat din Tribunal la brat cu fostul meu sot!" Legiuitorul - care, in majoritatea covarsitoare a cazurilor, incredinteaza copilul mamei - a considerat ca aceasta ar fi exceptia. Motivul invocat? Profesia de actrita!
Mama singura, Adriana are doi copii, Stefan, in varsta de 18 ani, si Maria Speranta, care a implinit de curand 9 ani. Adriana Trandafir joaca de mai bine de 24 de ani pe scena Teatrului Odeon.

Speranta Adrianei este ca Stefan si Maria Speranta sa fie, candva, impreuna ("pentru ca glasul sangelui este mai puternic decat orice lege de pe lumea asta!").

Este absolventa a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, Facultatea de Teatru, sectia actorie, clasa prof. univ. Leopoldina Balanuta, Alexa Visarion si Alexandru Lazar.

Intre anii 1979 si 1982 este actrita a teatrului de Stat din Resita si din 1982 pana-n 2005 este actrita a Teatrului Odeon. Ca actrita de film a jucat in cateva filme si a avut colaborari cu Casa de Film Ager si Atlantis (peste 15 filme), colaborari cu televiziunea fiind moderatoarea unor emisiuni ca : " O vedeta populara", " Vecinii ", spectacole de teatru si divertisment si este colaboratoare permanenta a Radiofuziunii Romane.

De fiecare data cand ii este greu sau are o premiera si se lupta cu emotiile, Adriana urca la locul stiut numai de ea si se roaga. Optimismul si increderea i-au dat forta de a lupta si i-au transformat visurile in realitate.

Detinatoarea a numeroase premii :

Premiul Uniter 2004 pentru Cea mai buna actrita intr-un rol secundar pentru rolul Mama din spectacolul " De ce fierbe copilul in mamaliga";

Premiul pentru cea mai buna actrita de comedie in 2002 la Festivalul de Teatru de la Galati pentru rolul Rose Quimet din spectacolul " Cumetrele";

Premiul pentru cea mai buna actrita de comedie in 2000 la Festivalul de Teatru de la Galati pentru rolul Ana din spectacolul "Stele in lumina diminetii";

Marele Premiu de interpretare la Festivalul de Teatru Contemporan, Braila pentru rolul Maria Tanase in " Pasarea maiastra - Maria Tanase in 19888, 1989, 1990, 1996.

Marele Premiu la Gala Recitalurilor actoricesti, Bacau 1995;

Premiul de Interpretare la Festivalul National Studentesc de Teatru 1979;

Cel mai bun spectacol si Premiul pentru regie la Festivalul de Teatru Shakespeare de la Durham / Anglia pentru spectacolul "romeo si Julieta" / 1978.

Este presedinta a Fundatiei Maria Tanase, avand un talent muzical incontestabil.

Parintele Mavrodin (de Emil Mladin) - Teatru Radiofonic: https://youtu.be/7k_EDjgq39A;

Dumnezeu binecuvanteaza America:

Cu Cătălina Murgea

Biografie Cătălina Murgea

Catalina Murgea (*26.01.1941 Bucuresti) a absolvit "Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica" (IATC) din Bucuresti in 1961 la clasa prof. George Dem Loghin. A fost colega cu Gheorghe Dinica, Marian Hudac, Marin Moraru, Ioana Manolescu, Virgil Ogasanu, Adriana Pitesteanu, Gheorghe Poenaru, Traian Stanescu.. etc. Actrița și omul de televiziune, Cătălina Murgea s-a stins pe 26.04.2009 din viață, la vârsta de 68 de ani. Cariera ei artistică se întinde peste aproximativ 47 de ani, lucrând de-a lungul timpului cu trupele de teatru din Piatra Neamț, Bacău și Giurgiu. A jucat cu plăcere atât în comediile lui Ion Luca Caragiale, cât și în dramele lui William Shakespeare, multe roluri fiind și premiate la diverse festivaluri. Cătălina Murgea a jucat și în 15 filme și a colaborat cu Televiziunea Română și Radioul public

Filme cu Cătălina Murgea

· Înainte și După 22/12/1989 (2009) - vecina

· Clanu' Spranceana (2007) - Lumina Spranceana

· Legături bolnăvicioase (2006) - Doamna Benes Trailer

· Tuvalu (1999) - Martha

· Bloodstone: Subspecies II (1993)

· Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

· Hotel de lux (1992)

· Vinovatul (1991)

· Noiembrie, ultimul bal (1989)

· Pas în doi (1985)

· Faleze de nisip (1983)

· Concurs (1982)

· Angela merge mai departe (1981)

· Tranzit / (1977) - Klaudia

Legături bolnăvicioase (2006):

Pas în doi (1985)

Cu Virgil Andriescu

Biografie Virgil Andriescu

,,Pana sa intru la actorie, m-am dus la Constructii Instalatii, unde am cazut cu succes. Un prieten, Facaianu il chema, care intrase la Belle Arte la Nicolae Grigorescu, imi zice: «De ce nu te-ai duce sa dai la Teatru?», si m-am dus si m-am inscris la Teatru. Mai erau zece zile pana la concurs, si a venit domnul profesor Cojar si m-a intrebat: «Dumneata ce faci? Poftim pe scena si spune-ne ce ai pregatit». «Domnule, nu am pregatit nimic.» «Ia iesi afara, la revedere!». Dupa mine a iesit o pustoaica si a zis «nene, te invat eu sa spui poezii», acum este una dintre marile noastre actrite, Agata Nicolau. M-a dus la Biblioteca Nationala si mi-a gasit ea trei poezii, «Timpul», «Vulpea si masca» de Esop si ceva de Alecsandri. Din 24 am intrat al 24-lea. Am intrat in Institut la clasa profesorului A. Pop Martian. Striga catalogul si intreaba cine e Andriescu Virgil. «Eu, domn' profesor». «Draga, ati avut nota nu stiu care dumneata si inca unu, si eu am inclinat pentru dumneata, pentru ca mi s-a parut ca esti mai prezentabil.»''

,,Am o sotie, Margareta Andriescu, o femeie extraordinara, care m-a inteles in cei aproape 40 de ani de cand suntem casatoriti. De-a lungul timpului am jucat destul de mult si am jucat spectacole cu roluri foarte mari, in general pentru ca am fost un temperament foarte vulcanic si prin structura eram puternic.''

A revenit pe scena teatrului Odeon in 2006: ,,Eu nu am mai jucat teatru din 2000. Am fost pentru o perioada de trei ani directorul Teatrului Ovidiu din Constanta si apoi nu am mai jucat teatru absolut deloc. Am facut cateva seriale de film pentru televiziune, dar teatru nu am mai jucat. Mi-era si foarte dor de scena, mi-era si frica. Cel mai tare mi-era frica sa nu ma lase memoria, ca nu o sa mai pot rezista publicului, care te si admira, dar te si pedepseste daca gresesti.''

Filme cu Virgil Andriescu

Vezi filme

· Amintiri din Epoca de Aur 1 - Tovarăși, frumoasă e viața! (2009) - Un pensionar vigilent Trailer

· Un caz de dispariție (2005)

· Război în bucătărie (2001)

· Triunghiul Morții (1999)

· Frumosii nebuni ai marilor orase / (1998)

· Punctul zero (1996)

· Huntress: Spirit of the Night (1995)

· Mincinosul (1995)

· To vlemma tou Odyssea / Privirea lui Ulise (1995) Trailer

· Începutul adevărului / Oglinda (1994)