AM SELECȚIONAT ACESTE MATERIALE PE CARE LE CONSIDER POTRIVITE PENTRU ZIUA DE 23 IUNIE 2018 ȘI VĂ INVIT SĂ LE VIZIONAȚI!

Să începem cu:

Sergey Grischuk - Love Forever

ISTORIE PE ZILE 23 Iunie

Evenimente

·         79:  Titus ii succede la tronul imperiului tatalui sau Vespasian, devenind  al zecelea împărat roman.

·         930: A fost convocat pentru prima oara “Altingul” – adunarea reprezentantilor marilor comunitati din Islanda, o adunare în aer liber, la aproximativ 45 km est de ceea ce urma să devină ulterior capitala țării, Reykjavik. Althing-ul este, de facto, cel mai vechi parlament continuu funcțional pana in zilele noastre din lume. De asemenea, fondarea sa a marcat începutul existenței statului organizat islandez.

·         1298 - Ducele Albrecht von Habsburg este ales Imparat al Sfantului Imperiu Romano-German.

·         1314: Se declanseaza primul război de Independenţă scotian si incepe bătălia de la Bannockburn (la sud de Stirling). Incepe  bătălia de la Bannockburn (la sud de Stirling), un punct de reper în istoria Scoției, batalie soldata cu o victorie scoțiana importanta în Primul Război de Independență Scotian. Castelul Stirling, o cetate regală scoțiană, ocupat de englezi, a fost asediat de către armata scoțiana, iar armata engleza  a fost învinsă într-o luptă de o armată  scotiana inferioara numeric  comandată de regele Scotiei, Robert Bruce. Regele englez Edward a  fugit lasand in urma trupele întrate in  debandadă. Resturile armatei engleze au încercat să scape spre frontiera engleză, nouăzeci mile la sud, cea mai mare parte a soldatilor englezi fiind uciși de trupele  scoțiene urmăritoare sau de populatie. Robert Bruce (11 iulie 1274 – 7 iunie  1329), a fost rege al Scotiei din 1306 până la moartea sa în 1329, si a condus Scoția în timpul războaielor de independență scoțiene  împotriva Angliei. El a recâștigat independenta Scoției și este un erou național al scotienilor.

·         1532: Henric VIII și François I au semnat tratatul secret împotriva împăratului Carol V. Henric al VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa. Francisc I al Franței (12 septembrie 1494 – 31 martie 1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles d’Angoulême și al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême și duce de Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu fiica acestuia, Claude a Franței. Carol Quintul (n. 24 februarie 1500 – d. 21 septembrie 1558) a fost împărat romano-german din 1519, până la abdicarea sa în 1556. A domnit, de asemenea, ca rege al Spaniei, cu titulatura „Carol I”, din 1516 până în 1556. Ca moștenitor a patru dintre casele regale importante din Europa, a realizat o uniune personală a unor teritorii întinse și dispersate, incluzând Sfântul Imperiu Roman, Aragon, Castilia, Napoli, Sicilia, Țările de Jos și coloniile spaniole din Americi. Când a renunțat la tron, și-a împărțit ținuturile între fiul său, Filip al II-lea al Spaniei, și fratele său, împăratul Ferdinand I.

·         1641: Au fost depuse in biserica “Trei Ierarhi” din Iasi de către domnitorul Vasile Lupu, moastele Sfintei Paraskeva. Aducerea moaștelor sfintei la Iași a reprezentat un gest de recunoștință din partea patriarhului Partenie I și a membrilor Sinodului Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, pentru faptul că domnitorul Vasile Lupu a plătit toate datoriile Patriarhiei Ecumenice. Începând din anul 1889, aceste moaste au fost mutate în Catedrala Mitropolitana din Iasi.

·         1657: Bătălia de la Varşovia [Polonia] Operaţiune militară iniţiată de principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi II (1648 – 1660), în alianţă cu regele Suediei Carol al X-lea Gustav (1654 – 1660) împotriva Poloniei. Implicarea activă a lui Gheorghe Rákóczi II în diplomaţia central şi est-europeană i-a consolidat prestigiul, certificat şi de încheierea tratatului cu Suedia, la 20 noiembrie 1656. Negocierile cu regele suedez au dat consistenţă intenţiilor principelui transilvan de a fi încoronat ca rege al Poloniei. Acţiunea militară menită să-l înlăture pe regele polon, descendent al dinastiei Wasa, a început în ianuarie 1657, în condiţii nefavorabile de iarnă. Efortul depus de trupele transilvane pentru traversarea Carpaţilor, spre teritoriul polon s-a soldat cu pierderi în rândurile combatanţilor (îndeosebi la trecerea prin pasul Prislop) şi a demoralizat grosul trupelor rákócziene. Oastea transilvană era susţinută de 2 000 de oşteni moldoveni, sub comanda serdarului Grigore Hăbăşescu şi de alţi 2 000 de munteni, coordonaţi de boierul Odivoianul. Gheorghe Rákóczi II a fost consiliat în mai multe rânduri de reprezentantul Curţii regale polone (misiunea lui Gheorghe Lubomirski), de trimisul extraordinar al imperialilor (Francisc Weselényi) şi de oameni din anturajul ţarului (reprezentantul Curţii moscovite Viskinov), să renunţe la planurile sale politice. Armatele polone au fost mobilizate în regiunea Gdańsk-ului şi la Cracovia, în încercarea de a face faţă atacului suedez, dinspre nord, şi celui transilvan, dinspre sud. Primele schimburi de focuri între oştile comandate de principe şi poloni au avut loc în regiunea Sambor şi s-au soldat cu victoria lui Gheorghe Rákóczi II. La 28 martie 1657, acesta a intrat în Cracovia, pentru ca, o săptămână mai târziu, să reia înaintarea către nord. Transilvănenii au traversat Vistula, la Opatow, şi, la 7 aprilie 1657, au făcut joncţiunea cu trupele lui Carol al X-lea Gustav, la Schwielowa, unde pretendentul la coroana polonă a fost primit cu mare fast. Lipsa de coerenţă a diplomaţiilor, dublată de schimbările survenite în politica externă a Imperiului Habsburgic, a Rusiei şi Suediei (debarcarea daneză) i-au determinat pe combatanţi să-şi redimensioneze planurile de război. La rândul lor, polonii au căutat să-şi mobilizeze în întregime trupele şi, în ultimă instanţă, să ceară ajutor tătarilor. Suedia şi-a anunţat oficial intenţia de a se retrage din Polonia, în speranţa că va reuşi să pună capăt provocării daneze şi nesupunerii Brandenburg-ului. Gheorghe Rákóczi II, secondat de câteva detaşamente suedeze rămase în teatrul de operaţiuni, a intrat, la 23 iunie 1657, în Varşovia. În ciuda acestui fapt, finalizarea obiectivelor principelui transilvan a fost ratată, acesta văzându-se „abandonat ca o navă în furtună fără valuri şi rame”. Retragerea suedezilor a fost dublată de veşti dezastruoase despre înaintarea dinspre Apus a trupelor imperiale şi dinspre Răsărit a tătarilor. În aceste condiţii, Gheorghe Rákóczi II a hotărât retragerea, mai întâi alături de cazaci, decizie ce avea să-l coste piesele de artilerie şi o mare parte din oaste. Eşecurile suferite l-au convins de necesitatea semnării tratatului de pace cu polonii, la Czerny Ostrów (22 iulie 1657). Condiţiile impuse de regalitatea polonă au fost pe măsura dezastrului provocat de aliaţi, principele transilvan fiind obligat să respecte un traseu prestabilit, fiind asistat de contele polon Sapieha. Lipsa de dinamism din rândul armatelor în retragere, ca şi nesiguranţa principelui au adus enorme prejudicii, cei mai mulţi dintre combatanţi sfârşind în captivitate polonă sau tătară. Mai mult, în urma acestor înfrângeri, Poarta a refuzat să-i mai recunoască lui Gheorghe Rákóczi II calitatea de principe, motiv pentru care, întoarcerea sa a impus clarificări în relaţia suzerano-vasalică.

·         1724 - Rusia si Turcia semneaza Tratatul de la Constantinopol.

·         1760 - Bătălia de la Landshut, Silezia: Austria invinge Prusia.

·         1848:  Dimitrie Brătianu este acreditat ca agent diplomatic al Ţării Româneşti pe lângă Cabinetele din Pesta şi Viena, primind imputernicirea de a reprezenta interesele tarii pe langa „diversele puteri prietene din Europa” si pentru a susţine cauza Principatelor  in Imperiul Habsburgic. Dimitrie C. Bratianu (n. 1818, Pitesti – d. 8 iunie 1892, Bucuresti),   om politic, diplomat, pentru o scurta perioada prim-ministru al Romaniei, timp in care a prezidat ceremonia de incoronare a lui Carol I. Este fratele cel mare al lui I. C. Bratianu, impreuna participand la fondarea Partidului National Liberal. Intre cei doi frati au existat dintotdeauna disensiuni, astfel ca Dumitru devine lider al disidentilor liberali in timpul lungii guvernari a fratelui sau, pozitie din care a determinat caderea guvernului. Spre sfarsitul vietii are loc o impacare istorica in sanul familiei, iar Dimitrie C. Bratianu devine pentru scurt timp presedinte al Partidului National Liberal, dupa moartea fratelui. A fost Mason activ al Lojilor: „L’Athénée des Etrangers” si „La Rose du Parfait Silence”.

·         1859: Apare “Nichipercea” saptamanal satirico-literar condus de N.T. Orasanu, un pamfletar temut in epoca sa.

·         1860 - A fost înfiinţat Serviciul Secret al Statelor Unite ale Americii

·         1868: Inventatorul american Christopher Latham Sholes (tipograf de meserie) a patentat inventia sa pe care a numit-o “Type-Writer” (masina de scris), pe care a vandut-o companiei de  armament  Remington.

·         1879: David Emmanuel îşi ia doctoratul la Sorbona cu teza „Etude des intégrales abeliennes de troisieme espace”, devenind astfel al doilea român doctor în matematici la Sorbona. David Emmanuel (n. 31 ianuarie 1854, Bucureşti – d. 4 februarie 1941, Bucureşti) a fost matematician  român de origine evreiasca.   considerat unul dintre întemeietorii şcolii matematice moderne din România. A fost membru de onoare (din 1936) al Academiei Române.

·         1881: S-au stabilit relații diplomatice între România și Spania. Juan Pedro de Aladro a prezentat regelui Carol I scrisorile de acreditare, in calitate de insarcinat cu afaceri ale Spaniei in Romania; legatia Romaniei la Madrid a fost infiintata la 14/27.06.1913, prin acreditarea lui George Cretzianu (23.06/5.07).

·         1887 - In Canada a fost creat primul parc national, Banff National Park.

·         1894: Are loc la Paris, la Sorbona, din initiativa lui Pierre de Coubertin, un Congres care hotaraste reluarea, intr-un cadru modern, a Jocurilor Olimpice, urmand ca prima editie sa se desfasoare in 1896, la Atena. Romania, care se afla printre invitate, propune ca oina sa fie introdusa in programul Jocurilor Olimpice.

·         1914 - Revolutia Mexicana. Pancho Villa a cucerit provincia Zacatecas din mainile lui Victoriano Huerta.

·         1917: Se intrunesc  la Chisinau, in Palatul Libertatii,  delegatii comitetelor militare din Iasi, Odessa, Chisinau s.a., care hotarasc constituirea “Sfatului imputernicitilor soldatilor si ofiterilor moldoveni de pe frontul romanesc”, organ central de coordonare a activitatii tuturor organizatiilor ostasesti moldovenesti din intreaga Rusie. Sfatul imputernicitilor cere convocarea la Chisinau, pe baza proportionala, a Sfatului Tarii, care sa hotarasca asupra proiectului autonomiei Basarabiei pe temeiul national si teritorial. Se cerea, de asemenea, numirea de catre guvernul rus in functia de comisar gubernial a unui roman basarabean si inlocuirea tuturor comisarilor judeteni cu reprezentanti ai basarabenilor, formarea de unitati militare nationale, invatamant in limba nationala, demilitarizarea administratiei s.a.

·         1919 - Razboiul Estonian de Independenta. Armata estoniana a invins decisiv fortele germanilor baltici la Cesis. Acest succes este sarbatorit astazi ca Ziua Victoriei in Estonia.

·         1921 - pe baza propunerilor Comisiei Consultative Heraldice, Parlamentul voteaza legea privind noua stema a Romaniei Mari.

·         1923: A luat ființă, la București, Societatea Națională de credit Industrial, al cărei scop era stimularea dezvoltării industriale a țării.

·         1923: Vizita oficiala in Polonia a regelui Ferdinand I, insotit de primul ministru I.I.C. Bratianu si de ministrul de Externe, I.G. Duca.

·         1924: A fost adoptată o noua lege Lege privind organizarea armatei (reglementa, între altele, durata serviciului militar).

·         1937:  Londra, 23-25 iunie. Concurs hipic, organizat cu prilejul încoronării regelui George al VI-lea al Angliei, a cărui Cupa Challenge de Aur a revenit călărețului român Henry Rang. Trofeul „Daily Mail" a fost cucerit de Felix Țopescu, tatăl cunoscutului comentator sportiv de televiziune, Cristian Țopescu. Maior de cavalerie, Henri Rang, a reuşit  si  marea performanţă de  a cuceri prima medalie olimpică pentru România într-un sport individual. Henri Rang s-a născut la data de 8 iunie 1902. Era originar din orașul Lugoj. Între anii 1932 și 1938, Rang cu calul Delfis, a fost medaliat la competițiile ecvestre organizate la Paris, Nisa, Berlin, Varșovia și Londra. A urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, după care a activat în diferite regimente de cavalerie și în Școala de Ofițeri de Cavalerie, iar după război în Regimentul 1 roșiori din Lugoj. S-a stins din viaţă la numai 44 de ani. Era într-o zi de Crăciun – 25 decembrie 1946. George al VI-lea al Angliei (engleză George VI of the United Kingdom) (pe numele sau întreg Albert Frederick Arthur George, 14 decembrie 1895, d. 6 februarie 1952) a fost rege al Marii Britanii, al Irlandei și al altor dominioane britanice, împărat al Indiei din 11 decembrie 1936 până la decesul său din 6 februarie 1952.

·         1938 - In SUA a fost fondata Autoritatea Aeronautica Civila.

·         1940 – Al Doilea Razboi Mondial. Adolf Hitler a vizitat Parisul abia ocupat de armata germana.

·         1941 - Al Doilea Razboi Mondial. Frontul Activistilor Lituanieni a declarat independenta fata de URSS si a format un guvern provizoriu, care nu va rezista decat cateva saptamani, pana la venirea germanilor.

·         1942 – Al Doilea Razboi Mondial. Primul tren cu evrei a plecat din Paris catre camerele de gazare de la Auschwitz.

·         1942 - Al Doilea Razboi Mondial. Cel mai nou avion de vanatoare german, Focke-Wulf Fw 190, a fost capturat intact dupa ce a aterizat din greseala in Tara Galilor.

·         1944: Thomas Mann devine cetățean american. Paul Thomas Mann (n. 6 iunie 1875, Lübeck – d. 12 august 1955, Kilchberg, în apropiere de Zürich) a fost romancier german, eseist, unul dintre marii scriitori ai secolului XX, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1929 (argumentul principal fiind romanul Casa Buddenbrook).
Motivația Juriului Nobel
„…în principal pentru marele roman „Casa Buddenbrook”, care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o constant sporită apreciere ca o operă clasică a literaturii contemporane”

·         1950 - Parlamentul elveţian refuză dreptul de vot pentru femei.

·         1956 - In Franta, Adunarea Nationala a facut primii pasi pentru crearea Comunitatii Franceze, votand o lege care transfera din competentele Parisului catre autoritatile din Africa de Vest Franceza

·         1956 - Gamal Abdel Nasser a fost ales presedinte al Egiptului.

·         1958 - Biserica Reformata Olandeza a acceptat primele femei in randurile sale.

·         1959: Fizicianul  german Klaus Fuchs este eliberat din închisoare, dupa o detentie care a durat   nouă ani. A fost unul dintre oamenii de ştiinţă care au  lucrat   în timpul  celui de-al doilea război mondial la Los Alamos, in Statele Unite,  la producerea bombei atomice americane si a fost condamnat la 14 ani de închisoare in  martie 1950, după ce a fost găsit vinovat de a fi transmis informaţii care au permis Uniunii Sovietice să îşi construiasca  propria  bombă atomică. 

·         1961: A intrat în vigoare Tratatul asupra Antarcticii, elaborat în anul 1959; tratatul bloca, pe o perioadă de 30 de ani, pretențiile oricărui stat la o suveranitate teritorială în Antarctica, unde cercetarea științifică este liberă, iar orice activitate cu scopuri militare este interzisă. Antarctica este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km.

·         1967 - Presedintele american Lyndon B. Johnson s-a intalnit cu premierul sovietic Nikolai Kosaghin, la Glassboro, New Jersey.

·         1968 - 74 de oameni sunt ucisi si 150 raniti intr-o busculada creata la o poarta inchisa de la un stadion in timpul unui meci de fotbal la Buenos Aires.

·         1983: Papa Ioan Paul al II-lea se întâlneşte  cu Lech Walesa,  seful sindicatului Solidaritatea, interzis de autoritatile comuniste din Polonia.

·         1985:  Echipa națională de handbal masculin a obținut, la Frankfurt pe Main (Germania), titlul de campioană mondială universitară.

·         1985:  Un avion Boeing 747, aparținând companiei „Air India", care efectua un zbor pe ruta Ottawa - New Delhi s-a prăbușit în largul coastelor Irlandei. Și-au pierdut viața 329 de persoane.

·         1990 Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești de legislatura a XII-a, în cadrul primei sesiuni, apelînd la adevăr că toţi oamenii sunt egali şi au dreptul la viaţă, libertate şi bunăstare, înţelegînd responsabilitatea istorică pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultură şi tradiţii milenare, respectînd dreptul la suveranitatea tuturoar popoarelor, în scopul instaurării legii, protecţiei legale şi stabilităţii sociale, exprimînd dorinţa poporului, declară solemn: Republica Sovietică Socialistă Moldovenească este un stat suveran.

·         1992: Seful mafiot new-yorkez John Gotti este condamnat la inchisoare pe viata fara dreptul de a fi eliberat conditionat. Gotti era  şeful unei  mari familii a  Mafiei americane. John Joseph Gotti, Jr. (n. 27 octombrie 1940 în The Bronx, New York, SUA – d. 10 iunie 2002 în Springfield, Missouri, SUA) a fost șeful familiei mafiote Gambino, după asasinarea precedentului șef Paul Castellano. John Gotti a fost cel mai puternic șef mafiot al perioadei sale. Era cunoscut presei ca “The Dapper Don”, deoarece purta haine scumpe. În 1992, Gotti a fost condamnat pentru 13 crime, obstrucție în fața justiției, conspirație de a comite crimă, pariuri ilegale, extorcare de fonduri și evaziune fiscală, primind pedeapsa de închisoare pe viață, unde a murit 10 ani mai târziu de cancer.

·         1993 - A fost parafat, la Bucuresti, Tratatul politic de baza romano-lituanian.

·         1995:  S-a deschis Bursa de Mărfuri Bucureşti.

·         1996:  Deputatul PNŢCD Ion Raţiu a fost reales, în unanimitate, în funcţia de preşedinte al Uniunii Mondiale a Românilor Liberi (UMRL).

·         2001: S-a desfășurat, la Teatrul de Balet „Oleg Danovski" din Constanța, prima ediție a Concursului Internațional de Dans (23 iunie - 1 iulie)

·         2001: Pelerinajul Papei Ioan Paul al II-lea în Ucraina (23-27). Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

·         2004: Biroul Electoral Central  a dat publicităţii rezultatele finale ale turului doi al alegerilor din Romania. PSD a câştigat cel mai mare număr de mandate, respectiv 799 (43,47%), fiind urmat de PNL, cu 336 mandate (18,28%), PD – cu 309 mandate (16,81%) şi PUR – cu 111 mandate.

·         2004 - A fost inaugurata prima cafenea bancara din Romania – “ BT Caffe ”.

·         2004: Gloria Macapagal Arroyo, a fost proclamată oficial, de Congresul filipinez, învingătoare în alegerile prezidențiale din 10 mai 2004

·         2005: Reuniunea miniștrilor afacerilor externe din Grupul celor șapte state puternic industrializate plus Rusia (G-8) (Londra)

·         2005: Forumul Crans Montana. Sunt așteptați să participe președintele ucrainean Viktor Iușcenko, președintele în exercițiu al OSCE, Dimitrij Rupel, președintele georgian Mihail Saakașvili, primul ministru macedonean Vlado Buckovski și vicepreședintele Băncii Mondiale Jean Francois Rischard (Monaco, 23-25)

·         2005: Miniștrii de finanțe și directorii băncilor centrale din 55 de țări, care sunt membre ale Băncii Islamice de Dezvoltare (IDB) se întâlnesc în vederea sprijinirii comerțului din cadrul blocului islamic (Malaezia, Kuala Lumpur, 23-24)

·         2006: Primul concert al formației Depeche Mode în România. Depeche Mode este o formație britanică de muzică synthpop/electronic fondată în 1980 în orașul Basildon, din comitatul Essex, provincia Anglia din Marea Britanie. Este una dintre cele mai longevive și de succes formații apărute în perioada New Wave și New Romantic, dar erau de fapt parte a scenei “futuriste” alături de Soft Cell, Gary Numan și The Human League. Multe din videoclipurile lor au fost difuzate în heavy rotation pe MTV. Se estimează că până în 2006 Depeche Mode au vândut peste 73 de milioane de albume în întreaga lume și au avut patruzeci și patru de piese în UK Singles Chart. Au avut mai multe melodii de top 40 în Marea Britanie fără a fi #1 decât orice alt artist și au influențat mulți din artiștii cunoscuți de astăzi, în parte datorită tehnicilor de înregistrare și utilizării de mostre (sampling). Deși foarte influenți în scena modernă electro-dance, rămân de obicei clasificați în genul alternativ. Depeche Mode a fost fondat în 1980 de Dave Gahan (voce), Martin Gore (clape, chitară, voce, compozitor principal după 1981), Andrew Fletcher (clape secundare) și Vince Clarke (clape, compozitor principal 1980-81). Vince Clarke a părăsit formația după lansarea albumului de debut din 1981; curând înlocuit de Alan Wilder (clape primare) care a cântat în formație din 1982 până în 1995. După plecarea lui Wilder, Gahan, Gore și Fletcher au continuat să interpreteze ca trio.

·         2013: La ora locală 17:00, cel puțin 18 români au murit și alți 29 au fost răniți într-un accident de autocar în defileul râului Morača, la Grlo, în apropiere de Podgorica, capitala statului Muntenegru. Autocarul, un Neoplan Tourliner, aparținând companiei Gregory Tour, a derapat de pe drum, prăbușindu-se într-o râpă la aproximativ 40 m mai jos de nivelul drumului. Accidentul a avut loc la 48 km nord de Podgorica, capitala și cel mai mare oraș din Muntenegru. Toate cele 47 de persoane de la bordul autobuzului erau cetățeni români. Cauza principală a accidentului a fost viteza excesivă, conform rezultatelor anchetei procurorilor muntenegreni. Autocarul circula cu 80 km/oră pe un segment de drum unde viteza maximă admisă era de 40 km/oră. Călătorii aflaţi pe şosea au fost cei dintai care au dat primul ajutor în acest tragic accident. Printre aceştia, o echipă de alpinişti amatori – din care şi un medic – au organizat şi coordonat acţiunea de scoatere a răniţilor din râpă. S-au format ad-hoc două şiruri de localnici care scoteau tărgile cu răniţi, din mână în mână, pe corzile alpiniştilor.

Nașteri

·         47 î.Hr.: S-a nascut  Ptolemeu Caesarion din Egipt, fiul lui Iulius Cezar şi al reginei Egiptului Cleopatra (d. 30 î.Hr.). Ptolemeu al XV – lea d.30 i.Hr.), a fost ultimul rege din dinastia ptolomeică a  Egiptului, si a fost numit coregent de mama sa la varsta de numai trei ani, in anul 44 î.Hr. Acesta avea să devină rege al Egiptului elenistic, ca print mostenitor al tronului si a fost executat de trupele lui Octavianus, viitorul prim imparat al Romei. Odata cu  el a disparut dinastia Lagides a faronilor din Egipt, tara fiind direct administrata de Roma.

·         1433 – Francis al II-lea, Duce de Bretagne (m. 1488).

·         1456 - Margareta a Danemarcei, soţia lui James al III-lea din Scoţia (m. 1486).

·         1534 - Oda Nobunaga, warlord japonez (m. 1582).

·         1540 - Johann Baptista Serranus, compozitor.

·         1612 - Justus G Schottel, [Schottelius], poet german.

·         1612 - André Tacquet, matematician belgian (m. 1660).

·         1668: Giovan Battista (Giambattista) Vico a fost un filozof, retor, istoric si  jurist  italian, recunoscut ca unul dintre cei mai mari gânditori ai epocii Iluminismului. El  a fost un apologet al antichității clasice. Este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa Scienza Nuova din  1725. Vico este un precursor al  filosofiei moderne a istoriei, desi acest termen  nu se găsește în scrierile sale (Vico vorbește despre o „istorie a filosofiei povestit filozofic”).

·         1703: S-a nascut Maria Leszczyńska, soţia regelui Ludovic al XV-lea al Franţei și bunica poloneza a regilor Ludovic al XVI-lea, Ludovic al XVII-lea, si Carol al X-lea; (d. 24 iunie  1768).   A fost a doua fiică a regelui Stanisław Leszczyński al Poloniei (mai târziu Duce de Lorena) și al lui Katarzyna Opalińska. Maria i-a dăruit regelui Ludovic 10 copii în zece ani, opt fiice și doi fii; doar unul din cei doi băieți, Delfinul Louis-Ferdinand a supraviețuit copilăriei.  Ludovic XV era un notoriu afemeiat și a avut numeroase metrese dintre care cea mai cunoscută este Madame de Pompadour.

·         1763: S-a nascut in colonia franceza Martinica, Josephine de Beauharnais, (Marie-Josèphe Rose Tascher de la Pagerie), prima soţie a lui Napoleon Bonaparte şi împărăteasă a Franţei din 1804 (d. 29 mai 1814). Joséphine de Beauharnais (n. 23 iunie 1763 – d. 29 mai 1814) a fost prima soție a lui Napoleon I și prima Împărăteasă a francezilor. Reședința ei preferată a fost Castelul Malmaison. Prin fiica ei, Hortense, a fost bunica maternă a lui Napoleon al III-lea. prin fiul ei, Eugène, a fost străbunica ultimilor regi și regine ai Suediei și Danemarcei ca și a ultimei regine a Greciei. Actualele case regale ale Belgiei, Norvegiei și Luxembourgului sunt descendenții ei.

·         1824 - Carl Reinecke, violonist, dirijor si compozitor german.

·         1834: S-a nascut  Alexandru Odobescu, prozator și istoric român, membru al Societății Academice Române (d. 10 noiembrie 1895). La  14 februarie 1851 a înființat impreună cu alți studenți români de la Paris, societatea politică și culturală a studenților români din Franța, Junimea Românească. Tot în acea perioadă, Alexandru Odobescu s-a aflat în preajma revoluționarilor români exilați (Nicolae Bălcescu, Nicolae Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gheorghe Magheru) si împreună cu  Gheorghe Crețeanu și Dimitrie Florescu, face parte din comitetul de redacție al revistei Junimea Romana,  care apărea la Paris. În această revistă el publică articolul Muncitorul român, remarcabil prin îndrăzneala ideilor și prin compoziția sa, care îi evidențiază spiritul progresist, democratic. Intors in tara, Alexandru Odobescu a  fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. În 1861 scoate la București Revista română pentru științe, litere și arte în care tipărește de-a lungul anilor, printre altele: Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu, Cugetările lui Alecu Russo și Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon. În această revistă Odobescu își publică studiile Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu țara, istoria și datinele românilor, Răsunete ale Pindului în Carpați și Poeții Văcărești. Tot în Revista română publică în 1862 Psaltirea diaconului Coresi (note) și Câteva ore la Snagov (o călătorie arheologică). În același an (1862), domnitorul Alexandru Ioan Cuza îl numește pe Odobescu director în Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru ad-interim, la Ministerul Treburilor Străine. Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa. După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul Notice sur la Roùmanie (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea Antichitățile preistorice ale României. La 10 septembrie 1870 Alexandru Odobescu este ales membru al Societății Academice Române (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al. Papiu Ilarian. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900). A publicat de asemenea studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați) si studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII).  A fost   membru titular al Societăţii Academice Române din 1870. Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 23 ianuarie 1834.

·         1846 - S-a născut George Sax, inventatorul saxofonului

·         1867: S-a născut in localitatea Mintiu, Bistriţa-Năsăud, istoricul Iulian (Iuliu) Martian, membru al Academiei Române din 1933; (m. 26 octombrie 1937).  A fost membru pe viaţă al ASTREI. În zilele premergătoare Marii Uniri, Biroul Consiliului Naţional Român din Năsăud, l-a avut  ca preşedinte. Arheolog amator, a strâns date privitoare la descoperirile arheologice din Transilvania, publicând iniţial în limba germană, şi apoi în limba română, un important repertoriu. Ii revine meritul de a fi descoperit manuscrisul miscelaneu din secolul al XVII-lea, cunoscut sub numele de „Codicele Marţian”,  o culegere de texte religioase apocrife   publicat de Nicolae Drăgan în 1914, în studiul „Două manuscripte vechi: Codicele Todorescu şi Codicele Marţian”. Sunt copii foarte vechi, din secolul al XVI-lea, motiv pentru care sunt importante pentru studiul limbii române vechi.

·         1889: Anna Ahmatova, (Anna Andreevna Gorenco), poetă rusă (d. 1966). Anna Ahmatova (nume real: Anna Andreevna Gorenko, n. 11/23 iunie, 1889, Bolșoi Fontan, lângă Odessa – d. 5 martie 1966, Domodedovo, lângă Moscova) a fost o poetă rusă. Și-a început activitatea în 1912, fiind considerată una din persoanele cele mai reprezentative ale curentului literar denumit „Acmeism”. După Revoluția Socialistă din Rusia, publicarea lucrărilor Annei Ahmatova a fost interzisă. În perioada celui de-al Doilea Război Mondial și-a reluat activitatea, dar în 1946 a fost din nou criticată de organele partidului comunist și împiedicată să-și publice lucrările. În 1956, după moartea lui Stalin, Anna Ahmatova a fost reabilitată și a redevenit una din persoanele cele mai importante din lumea literată a Uniunii Sovietice. În 1964 i s-a decernat premiul internațional de poezie Aetna-Taormina, iar în 1965 i se decernează titlul de doctor honoris causa de către Universitatea Oxford din Regatul Unit. În 1964, la vârsta de 74 de ani, Anna Ahmatova a fost aleasă președinte al Uniunii Scriitorilor din Uniunea Sovietică. A tradus în rusă versuri ale poetului Mihai Eminescu.

·         1894: S-a nascut Regele Eduard al VIII-lea al Marii Britanii , monarhul care a abdicat în 1936, pentru a se căsători americanca Wallis Simpson, o femeie divortata. Eduard al VIII-lea (Edward Albert Christian George Andrew Patrick David, mai târziu Duce de Windsor; n. 23 iunie 1894 – d. 28 mai 1972) a fost rege al Marii Britanii, Irlandei și împărat al Indiei de la moartea tatălui său, George al V-lea, din 20 ianuarie 1936 până la abdicarea sa din 11 decembrie 1936. A fost al doilea monarh al Casei de Windsor, după ce tatăl său a schimbat numele casei regale din Saxa-Coburg-Gotha în 1917.

·         1894: Are loc la Paris, la Sorbona, din initiativa lui Pierre de Coubertin, un Congres care hotaraste reluarea, intr-un cadru modern, a Jocurilor Olimpice, urmand ca prima editie sa se desfasoare in 1896, la Atena. Romania, care se afla printre invitate, propune ca oina sa fie introdusa in programul Jocurilor Olimpice.

·         1897: S-a nascut la Husi, marele actor român de teatru şi film, Alexandru Giugaru;  (d. 1986). Alexandru Giugaru (n. 23 iunie 1897, Huși; d. 15 martie 1986) a fost un actor român de comedie. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actorului Alexandru Giugaru i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”. Ulterior (după anul 1960, dar înainte de 1966) a primit și titlul de Artist al Poporului. Pentru activitatea sa, în anul 1964 a obținut Premiul de Stat. A fost distins cu Ordinul Muncii clasa II (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”. Astăzi, Casa de cultură din municipiul Huși îi poartă numele

·         1907: S-a nascut economistul englez James Meade, laureat al Premiului Nobel (d. 1995). James Edward Meade (n. 23 iunie 1907– d. 22 decembrie 1995) a fost un economist britanic, laureat al Premiului Nobel pentru economie în 1977.

·         1909: Ovidiu Papadima, istoric și critic literar român (d. 1996). Ovidiu Papadima (n. 23 iunie 1909, Sinoie, Mihai Viteazu, județul Constanța  – d. 26 mai 1996) a fost un eseist, istoric literar, cronicar literar și folclorist român. A urmat studiile liceale la Liceul Alexandru Papiu Ilarian din Târgu Mureș, fiind primul din clasa sa. După absolvirea liceului în 1928, a studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București între 1928 și 1931. Între 1937 și 1940 s-a dedicat studiilor doctorale în Germania, fiind beneficiarul unei burse Alexander von Humboldt. Imediat după obținerea doctoratului, a ocupat poziția de lector al catedrei de literatură română la Universitatea din Viena (1940 – 1941). A debutat în postura de cronicar literar, încă de la 23 de ani, în paginile Revistei “Gândirea”, alături de Tudor Vianu. A mai funcționat ca secretar de redacție la Revista Fundațiilor Regale (1941 – 1947). Din 1941 devine asistent al profesorului George Călinescu, iar ulterior a ocupat poziția de șef de lucrări la Facultatea de Litere și Filosofie din București. A devenit doctor în litere cu teza Ideologia literară pozitivistă în literatura românească a secolului al XIX-lea (1944). A lucrat, de asemenea, ca cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară “G. Călinescu”. Arestat pe considerente politice fabricate și apoi condamnat politic în 1952, a fost închis în închisorile din Calea Rahovei, Ghencea, Craiova, Poarta Albă (adică la șantierul primei încercări de construire a Canalului Dunăre – Marea Neagră, unde a ajuns să cântărească doar 44 de kg), Gherla și Jilava. Extenuat total fizic, a fost eliberat pe 7 octombrie 1955. După ce i s-a refuzat orice fel de publicare a oricareia dintre scriierile sale până în 1963, a fost complet reabilitat politic în 1971. Cei doi fii ai săi sunt Ștefan (n. 1953, matematician) și Liviu (n. 1957, critic literar).

·         1910 - S-a născut dramaturgul Jean Anouilh (opere: "Invitaţie la castel", "Ciocârlia", " Micuţa Molière") (m. octombrie 1987). Jean Marie Lucien Pierre Anouilh (n. 23 iunie 1910, Bordeaux – d. 3 octombrie 1987, Lausanne) a fost un dramaturg francez.

·         1912 - S-a născut matematicianul Alan Turing, pionier al informaticii. A realizat o contribuţie interesantă la dezbaterea privind inteligenţa artificială - Testul Turing. (m. iunie 1954). Alan Mathison Turing, (n. 23 iunie 1912, Londra, Regatul Unit – d. 7 iunie 1954, Wilmslow, Cheshire, Regatul Unit) a fost un informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof și maratonist britanic. A fost o personalitate deosebit de influentă în dezvoltarea informaticii, aducând o formalizare a conceptelor de „algoritm” și „computație⁠” cu mașina Turing, care poate fi considerată un model de calculator generic.

·         1923 - S-a născut Dotty Todd, cântăreaţă americană.

·         1929 - S-a născut June Carter, cântăreaţă şi compozitoare countrz americană (Carter Family).

·         1929 - regizorul si scenaristul elvetian de film Claude Goretta.

·         1937 - S-a nascut politicianul finlandez Martti Ahtisaari, presedinte al Finlandei (1994-2000) si laureat cu Premiul Nobel pentru Pace in 2008.

·         1937 - actorul de teatru si film Dorel Visan (din filmografie: “Senatorul melcilor”, “Prea tarziu”, “Vulpe vanator”, “Cel mai iubit dintre pamanteni”).

·         1940 - Adam Faith, actor si cântaret britanic.

·         1943 - dirijorul si pianistul american James Levine.

·         1944 - S-a născut Rosetta Hightower, cântăreaţă americană (Orlons).

·         1945 - S-a născut Paul Goddard, basist american (Atlanta Rhythm Section, Al Kooper).

·         1948 - S-a născut István Antal, politician român de etnie maghiară.

·         1951 - În această zi în Grasse, Franţa, s-a născut Michele Mouton prima şi singura femeie care s-a impus în etapele de WRC. Franţuzoaica a fost chiar aproape de a îşi trece în palmares şi un titlu în 1982, clasându-se la final pe locul secund în spatele lui Walter Rohrl. În 1984 ea a reuşit să devină şi singura femeie care s-a impus în dificila urcare Pikes Peak, performanţă repetată şi în 1985. Astfel Michele este văzută drept cea mai de succes femeie în sporturile cu motor. Michele a debutat în Campionatul Mondial de Raliuri în 1974 pentru Fiat mutându-se apoi la Audi, în perioada de glorie a germanilor datorită performantelor Audi Quattro S1. Pilotând un astfel de bolid, Mouton a câştigat primul raliu în 1981 la San Remo şi în carieră a mai bifat prima treaptă a podiumului şi în 1982 în Raliurile Portugaliei, Braziliei şi Acropolis. În cele 50 de raliuri la care a participat a terminat de 9 ori pe podium şi în 1982 lipsa de fiabilitate a privat-o de a deveni şi prima femeie campion în WRC. În prezent este Preşedintele Comisiei pentru Motorsport Feminin FIA.

·         1952 - S-a născut Betty Dragstra, cântăreaţă olandeză (Pussycat).

·         1959: Petru Tărniceru, politician român

·         1962 - S-a născut Richard Coles, clăpar şi compozitor britanic (Communards).

·         1972: Zinedine Zidane, fotbalist francez, antrenor. Zinedine Zidane (n. 23 iunie 1972), popular poreclit „Zizou”, este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal francez de origine algeriană kabâlă. A antrenat echipa Real Madrid Castilla între anii 2014-2015; pe 4 ianuarie 2016 a fost numit antrenor principal al echipei de fotbal Real Madrid CF, înlocuindu-l pe Rafael Benítez. Zidane a jucat ca mijlocaș ofensiv, fiind cunoscut pentru evoluția sa la națională de fotbal a Franței, Juventus Torino și Real Madrid. Este considerat unul din cei mai buni fotbaliști ai tuturor timpurilor. A fost numit cel mai bun fotbalist european din ultimii 50 de ani, în baza sondajului UEFA Golden Jubilee Poll. Mijlocaș care prin eleganța driblingului, echilibrul, pasele precise, acuratețea șuturilor și loviturile libere bine a devenit unul dintre cei mai mari artiști ai jocului și un succesor natural al lui Michel Platini în postul de conducător de joc al Franței. Zidane a intrat în atenția internațională în urma celor două goluri înscrise cu capul în finala Campionatului Mondial de Fotbal 1998 contra Braziliei, două goluri care au adus Franței primul titlu mondial. Zidane a primit trofeul Balonul de Aur fiind considerat cel mai bun jucător al turneului. Pe 25 aprilie 2006, Zidane a anunțat oficial retragerea sa de la echipa națională a Franței după Campionatul Mondial de Fotbal, Germania 2006. Acum este antrenorul echipei Real Madrid.

·         1974 - Maria Carolina Christina, Printesa din Olanda.

·         1984: S-a nascut la Ploieşti cântăreaţa română de muzică pop şi dance, Andreea Georgiana Bălan. A devenit cunoscută ca membră a duetului Andrè, în cadrul căruia a activat între anii 1998 şi 2001 şi a lansat 7 albume. Formaţia a primit în 2002 patru discuri de platină şi unul de aur pentru cele 1.500.000 de exemplare ale albumelor vândute, fiind formaţia românească cu cele mai mari vânzări. După destrămarea formaţiei Andrè, lansează pe 23 iunie 2002 primul album solo, si de atunci a lansat încă 5 albume şi 20 de videoclipuri. În 2007 participă la emisiunea Dansez pentru tine, unde se clasează pe locul 1. Alături de acelaşi partener, Petrişor Rudge, participă şi la varianta internaţională a emisiunii, care s-a desfăşurat în Mexic, unde a terminat pe locul al doilea. Este printre cele mai bine vândute artiste din România din punctul de vedere al concertelor din 2008 până în prezent, fiind clasată în top 3 şi este recunoscută ca având cele mai spectaculoase show-uri din România, îmbinând cu succes muzica şi dansul. A colaborat, printre alţii, cu Connect-R, Keo sau Puya.

Decese

·         79:  A murit imparatul roman Caesar Vespasianus Augustus, sau Titus Flavius Vespasianus (n. 17 noiembrie anul  9  î.Hr.). A condus Imperiul  Roman din decembrie 69 (Anul celor patru împărați. Este fondator al Dinastiei flavilor si a fost încoronat în  perioada de instabilitate politică (război civil) și criză economică de dupa moartea  lui Nero. A fost proclamat împărat la Alexandria, la 1 iulie 69 de legiunile din Orient  si a fost recunoscut în întregul Imperiu după ocuparea Romei și moartea lui Vitellius (20 decembrie 69), întemeind o nouă dinastie, aceea a Flavilor (69-96). Personalitate energică, Vespasian a fost  preocupat de restabilirea liniștii in imperiul  grav afectat de războiul civil. A reorganizat finanțele și armata, si a  creat o flotă în Marea Neagră, a reconstruit Capitolul și numeroase edificii din Roma distruse și a început construcția Colosseumului. În august 70, fiul său Titus  a cucerit Ierusalimul și  a  incheiat  în 72-73 războiul din Iudeea, care este reorganizată ca provincie de sine stătătoare. Vespasian a dispus construirea la Roma a sute de latrine publice (vespasiene), pentru care a perceput taxe de folosire. A fost criticat de unii senatori că scoate bani din ceva atât de murdar, la care Vespasian a replicat: „banii nu au miros” (în latină pecunia non olet.

·         1565 - Turgut Reis (Dragut), comandant al Marinei Militare Otomane, moare în timpul asediului Maltei.

·         1944 - A murit, la Londra, pictorul român Arthur Segal. (n. 23 iulie 1875)

·         1959: A murit scriitorul si muzicianul  francez Boris Vian. A suferit un atac de cord intr-o sala de cinematograf si a murit  în drum spre spital. Boris Vian s-a nascut 10 martie 1920 si  a fost  scriitor, inginer, inventator, poet, textier, interpret, critic si muzician de jazz (trompeta). La  aceste talente multiple, ar trebui să adăugăm cele de la vorbitor şi traducător de limba engleza. El este autorul a numeroase texte de cântece, care au fost interpretate, inclusiv Henri Salvador, Yves Montand şi Lavilliers Bernard. In Romania cartea sa “Spuma zilelor) s-a bucurat de un mare succes.

·         1972 - A murit Marin Iorda, prozator si dramaturg (n. 8.09.1901).

·         1995: Jonas Salk, medic american, creatorul vaccinului împotriva poliomielitei (n. 1914). Jonas Edward Salk (n. New York City, New York, SUA, 28 octombrie 1914 – d. La Jolla, California, SUA, 23 iunie 1995) a fost un biolog american, creatorul vaccinului contra poliomielitei. Vaccinul zis Salk a fost unul dintre primele vaccinuri eficace pentru imunizarea contra unui virus în general. El a fost esențial pentru campania mondială de eradicare a poliomielitei, altădată una din bolile cele mai ucigătoare, mai ales la copii. Vaccinul funcționează pe principiul virusului slăbit. Adică injectarea unei forme slăbite, sau inofensive, a virusului poliomielitei la pacient, permite corpului uman să dezvolte o imunitate contra acestuia, fără totuși a se îmbolnăvi grav. Imunizat contra formei slăbite, corpul este în consecință imunizat și contra formei mai virulente a aceluiași virus. În 1961, Albert Sabin avea să dezvolte un vaccin administrabil pe cale orală, plecând de la o formă slăbită a virusului. Salk nu a patentat niciodată vaccinul său, el nu gândea să devină milionar, estimând că salariul său și donațiile îi vor permite să viețuiască decent. Un ziarist i-a pus întrebarea ”De ce nu a patentat vaccinul său?”, și el i-a răspuns ”Se patentează soarele?”. Pentru acest savant, rezultatul muncii lui aparține omenirii.

·         1996 - A murit Aurel Chirescu, poet; a alcatuit, impreuna cu Ion Frunzetti si Matei Alexandrescu antologia de poezie “Atlasul liric al poeziei romanesti contemporane ”,(n. 11.09.1911).

·         1996: A murit Andreas Papandreu, fost prim-ministru al Greciei (n. 1919). Andreas Papandreou (n. 5 februarie 1919 Chios – d. 23 iunie 1996 în Ekali) a fost un politician grec. În urma puciului militar din anul 1967 a fost arestat, dar ulterior a devinit prim-ministru al Greciei între anii 1981-1989 și 1993-1996. În perioada 1974 – 1996 a fost lider al Mișcării Panhelenice Socialiste (PASOK). Este tatăl lui Giorgos Andreas Papandreou.

·         2006: Aaron Spelling, producător american de televiziune (n. 1923)

·         2011: Dennis Marshall, fotbalist costa rican (n. 1985)

·         2011: A murit actorul american Peter Falk, interpretul celebrului detectiv Colombo; (n.1927). Peter Michael Falk (n. 16 septembrie 1927 – d. 23 iunie 2011) a fost un actor american de film, evreu de origine. A devenit popular în special datorită rolului din serialul „Columbo”, în care a fost protagonist mai bine de 20 de ani, fiind recompensat în 1973 pentru rolul Columbo cu Golden Globe pentru Cea mai bună prestație actoricească.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Mc Agripina; Sf Sfințit Mc Aristocle, preotul; Dezlegare la pește

·         În calendarul romano-catolic: Sf. Alice, martiră

·         În calendarul greco-catolic: Sf. Agripina, martiră († secolul al III-lea)

• Luxemburg, Ziua națională - Aniversarea zilei de naștere a Marei Ducese Charlotte

RELIGIE ORTODOXĂ 23 Iunie

Sf Mc Agripina; Sf Sfințit Mc Aristocle, preotul; Dezlegare la pește

Sfanta Mucenita Agripina -

Sfânta fecioară Agripina era născută şi crescută în preaslăvita cetate Roma cea veche. Ea din tinereţe s-a dat lui Dumnezeu şi s-a făcut, după cum spune Apostolul, bună mireasmă a lui Hristos între cei ce se măntuiesc. Pentru că, precum un trandafir cu bun miros împodobeşte o grădină, tot aşa şi ea prin pilda vieţii sale celei curate şi îmbunătăţite, a împodobit inimile credincioşilor şi le-a umplut de mireasmă, gonind toată ispita patimilor, pentru că şi-a înfrumuseţat sufletul cu curăţia fecioriei şi s-a logodit cu Hristos, pentru care a alergat la munci cu îndrăzneală, pe vremea împărăţiei lui Valerian, şi s-a dat la multe bătăi pentru dragostea mirelui său, Hristos. Deci a fost bătută cu toiege şi a suferit sfărâmarea oaselor, a fost dezbrăcată de haine şi întinsă cu legături, din care a scăpat fiind dezlegată cu mână nevăzută de îngerul Domnului, care întărind-o pe ea, sfânta a zdrobit toată păgânătatea şi în munci şi-a dat sufletul său lui Dumnezeu.

Iar alte roabe ale lui Hristos ca: Vasa, Paula şi Agatonica, luând în taină trupul muceniţei, au ieşit cu el din cetatea Romei şi, trecând din loc în loc şi călătorind pe mare, au ajuns în eparhia Siciliei şi acolo au îngropat acel sfânt trup. Iar când Sicilia a primit în sine acele cinstite moaşte muceniceşti, îndată s-a izbăvit de întunecata răutate diavolească şi încă s-a apărat şi de agareni cu rugăciunile Sfintei Agripina, căci atunci când agarenii au mers în cetate, unde era biserica ei, şi au îndrăznit a da război spre ea, vrând să o ia, deodată au fost daţi pierzării celei desăvârşite. Iar de la cinstitul ei mormânt se dădeau tămăduiri de toate bolile şi se curăţau toţi cei ce veneau cu credinţă, astfel că toate neputinţele se izgoneau cu sfintele ei rugăciuni şi cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Sfantul Mucenic Aristocleu, preotul - 

A fost preot in orasul Tamasa din insula Cipru. In timpul persecutiei imparatului Maximian Galeriu (285-305), s-a ascuns intr-o pestera in munte. Peste ceva timp a aflat cum erau chinuiti crestinii din orasul Salamina. Atunci parintele Aristocleu a parasit pestera in care se ascundea si s-a dus in mijlocul acelora pentru a-i incuraja. Pe drum s-a oprit la Biserica "Sfantul Apostol Barnaba". De aici a plecat din nou la drum insotit de doi crestini, Dimitrian diaconul si Atanasie dascalul, care doreau si ei sa se afle in mijlocul celor ce patimeau pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Toti trei au primit moarte martirica pentru marturisirea credintei in Iisus Hristos.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 23 Iunie

A: PLĂCINTE

Ştrudel cu nucă

Foaia:

·       500 g făină;

·       1 pahar cu apă călduţă;

·       3 linguri ulei;

·       1 linguriţă oţet;

·       1 linguriţă sare

Se cerne făina pe masa de aluat.

Se adună în moviliţă, se face o adâncitură în care se pune uleiul, apa călduţă şi o linguriţă de oţet.

Se amestecă cu lingura, încorporând făina în lichid, iar după ce începe să se formeze aluatul se ia la frământat cu mâna.

Se frământă, se bate cu vergeaua, se bate de masă; se lasă apoi acoperită la loc cald.

După vreun sfert de oră se întinde o foaie cu vergeaua, se acoperă şi se lasă să mai stea un sfert de oră.

Se întinde pe o masă suficient de mare o faţă de masă care se presară cu făină.

Se ia foaia în mâini şi cu dosul mâinilor se întinde de la mijloc către margini, apoi se pune pe masă şi se trage de margini uşor, de jur împrejur, subţiind-o din ce în ce mai mult, până ajunge ca o foiţă de ţigare, iar marginile au trecut de marginea mesei.

Se rup marginile groase, se lasă foaia să se usuce câteva minute, apoi se face ştrudel cu diferite umpluturi: mere, nuci, vişine, dovleac, mac, cacao.

Umplutura:

·       400 g nuci măcinate;

·       300 g zahăr;

·       2 – 3 linguri margarină amestecată cu ulei

După ce s-a uns foaia cu margarină, se presară nucile amestecate cu zahărul, apoi se rulează şi se coace.

B: SALATE

     Heringi cu mere

·       500 g heringi săraţi

·       800 g mere

·       500 g ceapă

·       300 g cartofi

·       125 g ulei

·       150 g lămâie

·       60 ml oţet

·       Eventual sare

Heringii şe curăţă, se scot fileurile şi se trec prin maşina de tocat împreună cu ceapa tăiată în sferturi, merele curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate în sferturi şi cartofii copţi şi curăţaţi.

        Se adaugă ulei, zeamă de lămâie sau oţet şi eventual sare şi se amestecă până devine o pastă spumoasă.

        Se pune pe platou şi se ornează cu felii de lămâie şi câteva măsline.

        Se poate servi ca gustare sau ca salată.

C: SOSURI

Sos de peşte

·       1 kg peşte;

·       1 pahar vin;

·       Sos alb obţinut din:

-         1 lingură margarină;

-         1 lingură făină;

-         Apă;

-         Sare;

-         Piper;

·       Zarzavat de supă

Sosul alb:

Se pune ½ lingură margarină într-o cratiţă pe foc, se adaugă făină, se amestecă.

Se adaugă puţin câte puţin un pahar apă rece, amestecând mereu să nu se formeze cocoloaşe.

Dacă sosul este prea gros se diluează cu apă fierbinte.

Se pune sare şi piper, iar când se serveşte se adaugă restul de ½ lingură margarină, amestecând până se topeşte.

Acest sos este baza multor sosuri calde.

Sosul de peşte:

Se pune peştele curăţat, spălat şi tăiat bucăţi într-o oală cu 2 cepe, 2 morcovi, sare, piper măcinat, rădăcină şi frunză de pătrunjel, o foaie dafin.

Se acoperă cu apă şi se lasă să fiarbă încet, la foc domol.

Se adaugă ¼ l vin alb şi se mai lasă să fiarbă împreună până ce carnea este fiartă bine.

Se strecoară apoi printr-o sită deasă.

Cu acest lichid se stinge un rântaş de făină preparat cu ½ lingură margarină şi o ligură făină.

Se amestecă totul bine şi se mai lasă să fiarbă împreună la foc foarte mic, amestecând mereu.

Se poate adăuga zeamă de lămâie şi piper măcinat.

Se serveşte la rasol de peşte

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă pescărească

·       1 kg peşti mici (biban, caras, plătică);

·       1/2 kg crap;

·       Zarzavaturi pentru ciorbă;

·       3 ardei graşi;

·       5 – 6 roşii;

·       Sare;

·       Piper;

Se pun să fiarbă împreună cu zarzavaturile peştii mici până se sfărâmă carnea de pe ei.

În această zeamă, strecurată se pun bucăţi de peşte mare (crap, nisetru, morun), care se lasă să fiarbă împreună cu felii de roşii şi ardei graşi tăiaţi, vreo 20 minute.

Se adaugă verdeţuri tocate.

Pentru ca această ciorbă să fie reuşită se cer două condiţii:

-         să ai la dispoziţie diferite specii de peşti;

-         peştele să fie foarte proaspăt (viu).

E: MÂNCĂRURI

Plachie de crap

·       1,5 kg crap;

·       6 cepe;

·       6 roşii;

·       1 legătură pătrunjel verde;

·       Foi de dafin;

·       ¼ l vin;

·       Făină;

·       Ulei;

·       Sare;

·       Piper

Se taie peştele felii şi se dau prin făină, apoi se prăjesc.

Se taie cepele felii subţiri şi se rumenesc uşor.

Se adaugă câteva roşii, sau zeamă de roşii fierte şi strecurate, sau o lingură de bulion, paharul cu vin, sare, piper boabe, 2 – 3 foi de dafin şi pătrunjel verde tocat.

Se pun toate acestea într-o cratiţă, împreună cu bucăţile de peşte prăjit.

Se lasă să dea în fiert, apoi se trece cratiţa la cuptor şi se lasă să fiarbă încet şi să scadă cât trebuie, dar se ia în considerare că răcindu-se, mâncarea mai scade.

Se aşază într-o farfurie rotundă şi se lasă la rece.

Se serveşte a doua zi când sosul e puţin închegat, mai ales dacă s-a pus şi capul peştelui la plachie.

Se poate servi şi caldă, dar e mult mai bună rece.

F: DULCIURI

Compot de mere

* ¾ kg mere;

* 2 pahare apă;

* 1 pahar zahăr;

* 1 plic zahăr vanilat sau scorţişoară

Se pune la fiert zahărul cu apa.

Se curăţă merele, se taie în sferturi, se îndepărtează căsuţa cu sâmburi.

Se pun în siropul care fierbe, adăugând şi vanilie, scorţişoară sau coajă de lămâie.

Se fierbe la foc mic.

Când merele sunt moi, ca să intre o scobitoare cu uşurinţă, se dau la o parte de pe foc.

Se aşază fructele în compotieră, iar zeama se strecoară şi se pune peste ele.

ARTE 23 Iunie

MUZICĂ 23 Iunie

Dotty Todd, cântăreaţă americană.

June Carter, cântăreaţă şi compozitoare countrz americană (Carter Family).

The Carter Family 

Adam Faith

James Levine

Rosetta Hightower, cântăreaţă americană (Orlons).

Paul Goddard, basist american (Atlanta Rhythm Section, Al Kooper).

Atlanta Rhythm Section: 

Betty Dragstra, cântăreaţă olandeză (Pussycat).

Betty Dragstra: 

Richard Coles, clăpar şi compozitor britanic (Communards).

The Communards -

Depeche Mode

Depeche Mode's Greatest Hits

Andreea Bălan, cântăreață

Carl Reinecke

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

A. VIVALDI: Violin Concerto in E-flat major RV 260, Concerto Köln

6 Hours Debussy: Complete Music for Piano Solo

Novák - Slovak Suite / South Bohemian Suite (reference recording : František Vajnar)

MUSICA RELAJANTE MARAVILLOSA EN PIANO. Selección de Cecil González

Loreena Mckennitt Greatest Hits - The Best Of Loreena Mckennitt - Loreena Mckennitt Collection 2018

Working in Jazz - The best of jazz

POEZIE 23 Iunie

Anna Ahmatova

Biografie Anna Ahmatova

Anna Andreyevna Gorenko(1888-1966), poeta de origine rusă, ce a scris sub numele de Anna Akhmatova s-a fost născut în apropiere de Odesa, Ukraina, dar şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii ei în Saint Petersburg, Rusia. Ea a scris mai întâi volumele de poezii romantice, Vecher(Seara, 1912) şi Chyotki(Mătanie, 1914), care au câştigat imediat popularitate şi au avut aprecieri critice positive
La Akhmatova motivul poetic este dragostea, în special cea interzisă şi dragostea tragică.
La maturitate abordează teme civice, patriotice şi religioase în volumele Belaya staya, Podorozhnik( Pătlagină) şi Anno Domini MCMXXI(1922).
Această diversitate a temelor abordate a fost greşit interpretată de criticii oficiali ai URSS clasificând-o "burgheză şi aristocrată". Mai mult, pornind de la o poezie unde trata două motive: dragostea şi Dumnezeu, a fost caracterizată ca fiind jumătate călugăriţă şi jumătate prostituată. Executarea în 1921 a fostului său soţ, Gumilyov, acuzat de participarea la o conspiraţie antisovietică a complicat şi mai mult situaţia ei.
Din 1923 ea a intrat într-o perioadã de linişte completã izgonire literarã, şi nici un volum al ei nu a mai fost publicat în URSS până în 1940. După acest an câteva din poeziile sale au fost publicate în revista literară lunară Zvezda şi a publicat un volum, cu selecţii din poeziile aparute anterior, sub titlul Iz shesti knig care, după câteva luni, a fost brusc retras de la vânzare şi din biblioteci. Cu toate acestea, în Septembrie 1941, în timpul invaziei germane, Akhmatovei i-a fost permis să încurajeze la radio femeile din Leningrad şi St. Petersburg. Apoi fost evacuată la Tashkent, unde ea citea din poeziile sale, inspirate de razboi, soldaţilor răniţi aflaţi în spital. Chiar a şi publicat un numãr de poezii inspirate de rãzboi într-un volum mic apărut în Tashkent în 1943. La sfârşitul rãzboiului s-a întors la Leningrad, unde poeziile sale au început sã aparã în revistele şi ziarele locale.
În August 1946 a fost cu asprime criticată de CC al partidului comunist pentru erotismul, misticismul(din poeziile ei) şi indiferenţă ei politică. Poezia ei a fost criticatã aspru şi ea a fost iarăşii a calificată drept prostituatã-cãlugãriţă. 
În 1950 a încercat o împăcare cu partidul, scriind un numãr de poezii în care îl elogia pe Stalin şi comunismul sovietic, sperând la eliberarea fiului ei, Lev Gumilyov, care a fost arestat în 1949 şi a exilat la Siberia.
După moartea lui Stalin, Akhmatova a fost încet reabilitatã, şi un volum de poezii al ei, incluzând şi unele dintre traducerile ei, au fost publicate în 1958. Dupã 1958 un numãr de ediţii ale poeziilor ei, incluzând unele dintre eseurile sclipitoare despre Pushkin, au fost republicate în URSS.
Akhmatova a tradus lucrări superbe ale altor poeţi şi scriitori cum ar fi: Victor Hugo, Rabindranath, Tagore, Giacomo Leopardi, e.t.c.
În 1964, în Italia, i s-a acordat premiul Etna-taormina, ceea ce a însemnat o recunoaştere internaţională a valorii poeziei sale, iar în 1965 a primit titlul de doctor onorific la Oxford University. 
După moarte faima ei a continuat să crească…

Esti singur azi si-mpovarat de tine ...

Esti singur azi si-mpovarat
de tine,
De slava si de visuri despartit,
Dar ai ramas iubitul pentru mine,
Cu cat mai trist, cu-atat mai indragit.

Bei vin mereu, ti-s noptile murdare,
Mai stii daca traiesti cu-adevarat ?
Si ochii-ti verzi cu zvarcoliri de mare
Marturisesc ca pacea n-ai aflat.

Invoca moartea inima-ti nebuna,
Afurisind al soartei pas greoi,
Si vantul de apus mi-aduce-ntr-una
Din partea ta mustrari si rugi, puhoi

Spre tine iar, cum pot sa viu fierbinte ?
Sub cerul pal, aici, in tara mea,
Stiu doar sa cant si sa-mi aduc aminte,
Tu nici macar atat nu cuteza !

Tristeti sporind, trec zile fara veste ...
Ce rugaciuni de dragul tau sa fac ?
Iubirea mea atat de mare este,
Ca n-ai putut nici tu sa-i vii de hac. 

Pe luna noua, intr-o seara ...

Pe luna noua, intr-o
seara,
M-a parasit iubitul. Si ...?
" O, dansatoarea mea pe sfoara,
Cam cat vei supravietui? "

Eu i-am raspuns ca nu ma doare
Si ca-i mai bine pentru noi,
Dar sa m-aline nu-s in stare
Nici cele patru cape noi.

Un gol adanc sub pasi se casca,
Acelasi gol in suflet simt ...
Mi-admir umbrela chinezeasca,
Pantofii proaspat dati cu-argint.

In sala - vechea veselie,
Surade gura mea oricui.
Dar inima, ea stie, stie,
Ca-n loja cincea, nimeni nu-i ... 

Furişaţi prin uşă...

Furişaţi prin uşă,
Teii intră-n casă...
Biciul şi-o mănuşă
Le-ai uitat pe masă.

Galbenă-i lumina,
Dorul nu-mi dă pace,
Nu pricep pricina
C-ai plecat, şi pace!

Lunga bucurie,
Viaţa-n zori m-aşteaptă,
Inimă candrie,
Fii mai înţeleaptă!

Graba multă strică,
Nu mai bate tare!
Sufletele, cică,
Sunt nemuritoare!

BIOGRAFIE Alexandru Odobescu

S-a născut la Bucureşti, fiu al generalului Ioan Odobescu şi al Ecaterinei (n. Caracas). Începe studiile la Colegiul "Sf. Sava" din Bucureşti, iar din 1850 studiază la Universitatea din Paris arheologia şi literele. În anii studenţiei s-a apropiat de revoluţionarii români exilaţi în Franţa, cu deosebire de Nicolae Bălcescu, a cărui mare personalitate l-a influenţat mult. El a editat principala operă a lui Bălcescu "Românii supt Mihai-Voievod Viteazul", adăugându-i o prefaţă, care reprezintă prima sinteză asupra vieţii şi activităţii marelui istoric şi revoluţionar. Sub influenţa ideilor revoluţionarilor exilaţi, tânărul Al. Odobescu a publicat în revista "Junimea română" articolul "Muncitorul român". În acest articol, după ce descrie farmecul Bărăganului, în care "se aude, din timp în timp, câte un glas duios, cântând o doină tristă şi melancolică", scriitorul formulează idei noi şi revoluţionare: "Negreşit, muncitorul e stâlpul României. De la dânsul să învăţăm a ne iubi patria. Dar a sosit timpul ca România să formeze toată o singură şi puternică naţiune, care se va destinde pe amândouă poalele Munţilor Carpaţi…"

Poet şi istoric

 Tot acum scrie poezia „Odă României”, realizată în manieră romantică pe baza antitezei trecut-prezent. Tot în perioada studiilor de la Paris a scris articolul "Bazele unei literaturi naţionale",în care îşi precizează concepţia despre literatură. Mergând pe linia programului stabilit de revista "Dacia literară", scriitorul Odobescu dezvoltă ideea caracterului popular al literaturii, afirmând că literatura "înalţă şi lărgeşte ideile unui popor şi curăţeşte morala unei societăţi". El militează pentru o literatură caracterizată prin echilibru, armonia formei, simplitatea şi perfecţiunea compoziţiei. După anul 1855, când s-a întors în ţară, a publicat  nuvelele istorice "Mihnea-Vodă cel Rău" (1857) şi "Doamna Chiajna" (1860), ambele fiind scrise sub influenţa nuvelei lui Costache Negruzzi, după cum însuşi autorul mărturiseşte. În "Mihnea Vodă cel Rău" conflictul are loc între două familii de boieri – cea a armaşului Dracea şi cea a lui Pârvu Basarab. În manieră romantică este zugrăvită atmosfera lugubră în care moare bătrânul armaş Dracea. În "Doamna Chiajna" este prezentată o eroină romantică deosebit de energică. Prin cele două nuvele, Odobescu realizează două "scene istorice" romantice, excepţionale ca evocare istorică şi ca reconstituire a atmosferei epocii, deşi ca realizare artistică sunt sub valoarea operei lui Costache Negruzzi.

 "Fals tratat de vânătoare"

 Capodopera operei literare a lui Al.Odobescu este, fără îndoială, "Pseudokinegetikos"- o scriere cu totul originală. Autorul îşi numeşte cartea drept "epistolă scrisă cu gând să fie precuvântare la cartea Manualul vânătorului". Această carte aparţine unui prieten al lui Odobescu, numit C.C.Cornescu, care-i ceruse să scrie o prefaţă la "Manualul vânătorului". Plecând de la acest pretext, Odobescu brodează pe tema vânătorii un excepţional eseu, în care este oglindită vânătoarea în principalele ramuri ale artei: muzică, pictură, sculptură, literatură, din toate timpurile şi de pe toate meridianele. Impresionează erudiţia autorului în ceea ce priveşte câmpul vast al culturii universale, talentul de scriitor şi pregătirea în domeniul artelor. Impresionează, de asemenea, paginile descriptive, tablourile de natură, cum este, de pildă, descrierea Câmpiei Bărăganului. Cartea este structurată în 11 capitole, având un motto  semnificativ: "difficiles nugae" - "nimicuri anevoioase", care sugerează, după cum spunea Tudor Vianu, lipsa de pretenţii a autorului, dar şi truda cercetării. Primele trei capitole formează o amplă introducere la analiza diferitelor opere artistice care au ca temă vânătoarea. După ce mărturiseşte că nu are înclinaţii de vânător, autorul realizează o excepţională descriere a Bărăganului, o adevărată pagină antologică a artei descriptive în literatura română. Mândru că a petrecut şi el o parte din copilărie pe Câmpia Bărăganului, autorul exclamă: "Et in Arcadia ego" ( "Şi eu am trăit în Arcadia”).(NOTĂ: Arcadia – regiune în vechea Grecie, socotită în Antichitate ca ţară a fericirii). Începând cu capitolul al IV-lea comentează capodopere ale artei universale din domeniile sculptură, muzică, pictură, literatură, plecând de la opera scriitorului german Lessing "Laocoon sau despre limitele dintre artele plastice şi poezie". Se opreşte mai întâi la sculptura antică "Diana cu ciuta", apoi la sculptura medievală a lui Jean Goujon "Diana de Poitiers", după care analizează gravura lui Albrecht Dürer "Sf.Hubert". Capitolul al VI-lea este dedicat unor opere muzicale care au ca temă vânătoarea: "Wilhelm Tell"  de Rossini; "Anotimpurile" de Vivaldi; "Freischütz" de Weber. Capitolele al VII-lea şi al VIII-lea sunt consacrate picturii, insistând asupra pictorului olandez Rubens, pe care-l numeşte "acest domn al pictorilor flamanzi". În capitolul al IX-lea se opreşte asupra literaturii ruse, cu deosebire asupra lui Turgheniev, cu povestirile sale de vânătoare. Cea mai mare parte a capitolelor al X-lea şi al XI-lea este ocupată de basmul bisoceanului despre "Feciorul de împărat cel cu noroc la vânat". Scriitorul relatează o călătorie prin Munţii Buzăului, unde a fost călăuzit de "un voinic bisocean, un fel de oacheş Apolon muntenesc, care cunoştea ca-n palmă toate cotiturile munţilor".  Odobescu a rămas  impresionat  de felul cum vorbea bisoceanul şi a exclamat: "Aş da ani din viaţa-mi ca s-o pot scrie întocmai cum el o rostea, în acea limbă spornică, vârtoasă şi limpede a ţăranilor noştri” Ultimul capitol, al XII-lea, numit de autor ca fiind "cel mai plăcut pentru cititor" este o glumă: constă din puncte de suspensie. Capodopera lui Al. Odobescu, eseul "Pseudokinegetikos" este lucrarea unui umanist de tip clasic, nuanţat colorată de romantismul paşoptist şi, mai ales, de creaţia folclorică naţională, care-i dă nota specifică. Stilul acestei capodopere este acela al unui cărturar presărat cu expresii populare, este stilul omului de mare cultură, al savantului. Ca scriitor, Al.Odobescu aparţine perioadei literare postpaşoptiste (1860-1870), alături de alţi doi mari scriitori români care aparţin aceleiaşi perioade: Nicolae Filimon şi B.P.Hasdeu. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), şi profesor de arheologie la Universitatea din Bucureşti. Este autorul unui tratat de istoria a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) şi a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Petrossa, vol. I-III, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cîntecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu ţara, istoria şi datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpaţi). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeţii Văcăreşti, Mişcarea literară din Ţara Românească în sec. XVIII). Autorul unor romane istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) şi volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874). Format la şcoala clasicismului francez şi la acea a antichităţii, om de gust şi de ştiinţă, fondator al arheologiei la noi, şi istoric, scrie o proză admirabilă în eleganţă şi puritate. A priceput, ca şiJunimea, că literatura adevărată trebuie să exprime sufletul poporului român aşa cum se reflectă în istorie, în limbă, în folclor. Cu drept cuvânt, Maiorescu, care-l stima mult, îl privea ca pe unul din ai lor. Şi Odobescu se opusese fanteziilor etimologice ale Academiei şi reuşise să publice un dicţionar opus celui al lui Laurian şi Massim. Nuvelele lui istorice, Mihnea cel Rău şiDoamna Chiajna, şi mai ales spiritualul Fals tratat de vânătoare - Pseudokinegetikos, în care se vede imensa lui erudiţie, gustul constant, poezia delicioasă a evocării peisajului românesc, au încântat generaţiile trecute.

Cronologie

§  23 ianuarie 1834 - Se naşte la Bucureşti Alexandru, al doilea copil al lui Ioan Odobescu, generalul de la 1848 care s-a împotrivit mişcării revoluţionare, şi al Ecaterinei, fiica doctorului în medicină Constantin Caracaş.

§  1848 - După ce învăţase acasă carte cu institutorul Bârzotescu, Alexandru devine elev al Colegiului Sf. Sava, în urma unui examen dat cu Petrache Poenaru, urmaşul lui Gheorghe Lazăr; aici are colegi pe Theodor Aman, viitor mare pictor, şi pe Alexandru Sihleanu, „liră de argint”, aşa cum este caracterizat de către Eminescu în Epigonii.

§  1848, 19 iunie - Este alături de mama sa în mijlocul revoluţionarilor, ca martor ocular, cu toate că tatăl său complota împotriva guvernului provizoriu.

§  Printre manuscrise se află o încercare datând din această perioadă: Mihai Viteazul, înfăţişare dramatică în trei părţi.

§  1850 -  În toamnă se găseşte la College de France din Paris, unde are profesori pe J. Michelet şi pe Edgar Quinet.

§  1851, 14 februarie - Apare la Paris Junimea Românească, societate politică şi culturală a studenţilor români, al cărei membru era şi Al. I. Odobescu.

§  Se află în preajma revoluţionarilor români exilaţi (Nicolae Bălcescu, N. Golescu, C.A. Rosetti, I. Voinescu II, Gh. Magheru). Odobescu ţine în cercul acesta conferinţa Viitorul artelor în România, al cărei text apare postum, în 1907: „E un adevăr recunoscut acuma că artele sunt expresia simţirilor unui popor întreg şă că numai în acest caz sunt ele întemeiate cu putere (...)”

§  Apare la Paris revista Junimea română, sub redacţia lui Gh. Creţeanu, Al. I. Odobescu, Dimitrie Florescu; aici, Odobescu publică articolul Muncitorul român, remarcabil prin îndrăzneala ideilor şi prin compoziţia sa, care îi evidenţiază spiritul progresist, democratic: „Peste puţin pământul va fi înapoiat muncitorului, prin îngrijirea şi iubirea căruia pustiele se va schimba în holde-nalte şi bogate, în livezi roditoare, în păşuni verzi şi fragede, pe care vor paşte frumoasele vite ale României; bordeiele, unde abia pătrund razele soarelui, vor deveni case luminoase, îmbelşugate şi fericite”.

§  1852 -  Se iniţiază în tainele literaturii greco-romane, din care şi traduce (treisprezece opere din Horaţiu, primul cânt al Iliadei şi al Odiseei, primul cânt al Georgicelor lui Virgiliu); tot acum scrie poema Oda României, apărută însă abia la 1855 în revista România literară a lui Vasile Alecsandri:

§  1853, 13 decembrie - Îşi susţine bacalaureatul în litere şi se înscrie la Facultatea de Litere din Paris, pe care n-o termină, nereprezentându-se la examenul de licenţă.

§  Într-un moment când mişcarea arheologică ia un deosebit avânt, Odobescu a urmărit-o cu fervoare, fiind în relaţie directă cu câţiva promotori ai acesteia (Guizet, Vitet, Prosper Merimée).

§  1855 - Se întoarce în ţară, începând o carieră funcţionărească: e şef de masă la Postelnicie, apoi procuror la Curtea de apel din Bucureşti din Bucureşti şi funcţionar la Ministerul cultelor.

§  În România literară a lui V. Alecsandri îi apar Oda României, Satira latină, Întoarcerea în ţară pe Dunăre.

§  1857 -  În Românul publică scena istorică Mihnea-Vodă cel rău, care apare în acelaşi an în volum: Scene istorice din cronicile Ţării Româneşti - Mihnea-Vodă cel rău (1508 - 1510): „Episoadele istorice ale lui Odobescu au ca model, cu bună ştiinţă, nuvela lui Negruzzi. Însă odobescu e «anticar», istoric, arheolog, şi ca atare, atenţia lui merge în direcţiunea reconstrucţiei. Înţelegând spiritul de partid al cronicilor muntene şi cruzimea răzbunării politice, a ţinut să sublinieze elementul facţionar, evitând să strângă acţiunea în jurul eroului central. Imaginea lui, fără aripi, e ţinută totuşi în loc de tipicul romantic, şi punctul coagulant al totului îl formează mereu personajul «damnat»”.

§  1858 - Se căsătoreşte cu Alexandra (Saşa) Prijbeanu, fiica naturală a Ruxandrei Băleanu şi a lui Pavel Kiseleff.

§  1860 - Publică în Revista Carpaţilor scena istorică Doamna Chiajna.

§  Se tipăreşte volumul Scene istorice din cronicile româneşti: Mihea Vodă (cel Rău) - Doamna Chiajna, în a cărui prefaţă Al. I. Odobescu mărturiseşte: „Faptele istorice ale unei ţări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu când traiul şi ideile, obiceiul şi graiul de acolo sau de atunci nu sunt cunoscute. Scopul romanţelor istorice este, în parte, d-a ni le arăta; ăsta este şi folosul lor instructiv”.

§  1861 -  Scoate la Bucureşti Revista română pentru ştiinţe, litere şi arte în care tipăreşte, printre altele, de-a lungul anilor, Istoria românilor supt Mihai-Voievod Viteazul de N. Bălcescu,Cugetările lui Alecu Russo şi Ciocoii vechi şi noi de Nicolae Filimon.

§  Publică studiile Cântece poporane ale Europei răsăritene în raport cu ţara, istoria şi datinele românilor şi Răsunete ale Pindului în Carpaţi.

§  Tot în Revista română publică studiul Poeţii Văcăreşti.

§  1862 - În Revista română publică: Psaltirea diaconului Coresi (note) şi Câteva ore la Snagov, „o călătorie arheologică” (T. Vianu), evidenţiindu-se atât plăcerea scriitorului de a-şi desfăta cititorii prin erudiţie, cât şi înclinaţia acestuia spre o retorică neobişnuită a textului: „O! Matei Basarab, cu adânc respect îţi datorează naţiunea română pe care azi, din negura anilor, tu încă ai şti s-o înveţi a-şi apăra şi a-şi dobândi drepturile sale răpite! Numele tău glorios, pe care-l întâlnim în fruntea oricărei propăşiri naţionale, ar trebui să insufle o veneraţiune religioasă poporului pentru care ai jertfit, în muncă şi sudoare, o viaţă de aproape optzeci de ani! În chipul tău smead şi costeliv, înconjurat de o barbă albă şi rară, în buzele-ţi subţiri şi zâmbitoare, în fruntea ta lată şi înaltă, în ochii tăi mici şi vii, afundaţi sub sprâncene negre şi stufoase, îmi place adesea a descoperi câtă fineţe, câtă înţelepciune şi câtă energie trebuiesc spre a forma caracterul unui mare domnitor”.

§  Al. I. Cuza îl numeşte director în Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice.

§  1863 - Este ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice, apoi, ad-interim, la Ministerul Treburilor Străine.

§  1867 - Organizează Pavilionul românesc din cadrul Expoziţiei universale de la Paris la care a fost expus şi tezaurul de la Pietroasa.

§  1868 - Călătoreşte la Petersburg. Împreună cu P.S. Aurelian scrie Notice sur la Roùmanie.

§  1869 - Împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internaţional de antropologie şi arheologie istorică de la Copenhaga, unde susţine lucrarea Antichităţile preistorice ale României.

§  1870, 10 septembrie - Este ales membru al Societăţii Academice Române, la propunerea d-lui Al. Papiu Ilarian.

§  1872 - Ţine la Ateneul Român conferinţa Artele din România în periodul preistoric.

§  1873 - Al. I. Odobescu este ales membru corespondent al Institutului arheologic din Roma.

§  Alcătuieşte Artele din epoca romană şi în timpul barbarilor.

§  1874 - Este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti.

§  În sesiunea Academiei Române critică dicţionarul latinizat al lui Laurian şi Massim.

§  Apare Pseudo-Kinegeticos: „«Pseudo-Kinegeticos» este un pot-pourri bine armonizat, un magazin de bric-à-brac literar, cuprinzând orice obiect artistic, de la descripţia exactă de amator a unui tablou, până la cuplet. Farmecul stă în scandalul de a surprinde un om atât de serios, schiţând cancanul pe scara rulantă a bibioltecii lui înţesate cu autorii greci sau de a ascunde litografii libertine în sala cu marii maeştri ai picturii” (G. Călinescu).

§  1875 - Apar basmele Jupân Rănică Vulpoiul şi Tigrul păcălit.

§  1877 - Apare, sub îngrijirea lui Odobescu, volumul Istoria românilor supt Mihai Voievod Viteazul de Nicolae Bălcescu (fragmente apăruseră, tot sub îngrijirea lui Odobescu, între 1861 -1863 în Revista Română).

§  Alcătuieşte Curs de arheologie. Istoria arheologiei. Studiul introductiv la această ştiinţă, volum încununat de Academia Română cu Premiul Năsturel-Herescu.

§  1878 - Apare cartea Moţii şi curcanii, conţinând două conferinţe ţinute la Ateneul Român.

§  1879 - Este ales Secretar general al Societăţii Academice Române.

§  1880 - Se stabileşte la Paris pentru un an.

§  1881 - Este numit secretar de legaţie la Paris.

§  1882 - Are loc premierea piesei Nea Frăţilă.

§  1887 - Odobescu publică volumul Zece basme mitologice prelucrate după Tales of Ancient Greece de G.W. Cox.

§  Publică Scrieri Literare şi Istorice (trei volume).

§  1889 - Academia Română îi acordă premiul Năsturel-Herescu pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885 - 1888: Scrieri Literare şi Istorice.

§  Apare la Paris Tezaurul de la Pietroasa, lucrare de arheologie istorică în limba franceză.

§  1891 - Devine directorul Şcolii Normale Superioare.

§  1894 - Publică manuale şcolare, printre care şi unul de gramatică.

§  10 noiembrie 1895 - Al I. Odobescu se sinucide, în urma unor tragice evenimente de ordin familial şi public.

Aurel Chirescu, poet

Biografie Aurel Chirescu

Aurel Chirescu (11 septembrie 1911, Craiova - 23 iunie 1996) - poet. Este fiul Eleonorei (născută Groşeanu) şi al lui Dumitru Chirescu, ofiţer.

A urmat şcoala primară în comuna Trişcu şi liceul la Craiova şi Bucureşti. Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosof ie a Universităţii din Bucureşti (1934), activează ca profesor de limba şi literatura română la mai multe licee din capitală. Devine membru al Societăţii Scriitorilor Români în 1944. A fost, un timp, inspector în Direcţia Artelor şi în Direcţia Generală a Teatrelor de pe lângă Ministerul Culturii Naţionale şi al Cultelor.

În 1927 Chirescu editează revista şcolară „Amicii culturii”, unde îi apare şi prima poezie; adevăratul debut are însă loc în 1928, în „Arhivele Olteniei”. Semnează şi A. Craiov, Figaro, Ky-Res-Ku (Jiji). Colaborează la „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români”, „Gândirea”, „Convorbiri literare”, „Universul literar”, „Revista Fundaţiilor Regale”, „România literară” etc. Între 1933 şi 1935, scoate revista „Litere”. Sporadic a scris şi articole culturale, proză scurtă, epigrame.

În 1939 îi apare volumul de versuri Finister, pentru care primeşte, din partea Fundaţiilor Regale, Premiul Scriitorilor Tineri. Chirescu este autorul unei poezii reflexive, abstracte, de o tonalitate gravă. Călătoria, temă proprie poemelor din Finister, se înscrie în perimetrul cunoaşterii spirituale şi încearcă o transcendere a barierelor ce împrejmuiesc lumea opacă, limitată, o pătrundere în misterele ce nu se revelează decât, poate, în vis. În versuri se disting reminiscenţe din lirica lui Lucian Blaga, dar şi unele sunete care amintesc de Tudor Arghezi. Legătura cu mitul este percepută ca o poruncă al cărei sol este poetul: „din ani de mit” vine chemarea de a reîmpărţi lumii culorile paradisului, de a realiza, cel puţin prin rostire poetică, o întoarcere la taina primordială.

Poetul nutreşte speranţa că i se va dezvălui măcar un semn al divinităţii; când, în cele din urmă, căutarea îşi află împlinirea în chiar sufletul său, intervine neputinţa fiinţei de a suporta atâta adevăr (Trup sfânt). Alteori, se pleacă de la motivele baladelor populare, ca în Legendă, unde se face aluzie la drama Meşterului Manole, apropiată de condiţia stihuitorului care clădeşte „din flori şi fărâme” ce se năruie întruna.

Concomitent, Chirescu foloseşte ritmul şi rima specifice poeziei populare (Umbre de baladă,Singuraticul pom). Domină cuvinte precum „duh”, „tăcere”, „fum”, „ceaţă”, sugerând o lume greu de perceput. Volumul următor, Stinsa oglindire (1943), este distins cu Premiul Academiei Române, raportul fiind redactat de Lucian Blaga, entuziasmat de stilul şi de structura internă a poemelor, de unitatea şi maturitatea viziunii autorului.

În 1944, Chirescu a alcătuit, împreună cu Matei Alexandrescu şi Ion Frunzetti, Atlasul liric al poeziei româneşti contemporane. Alte volume de versuri publicate de el sunt Ospăţul de taină (1944), Făt-Frumos din lacrimă (basm versificat după Mihai Eminescu, 1945), Finister 2(1970) şi Metafore (1971), în care sunt antologate volumele anterioare şi este inclus, sub titlul Poeme noi, ciclul Metafore. Prin intermediul „metaforelor”, poetul pune şi acum întrebări existenţiale. Contemplând fântânile, meditează la implacabila condiţie umană: nimeni nu izbuteşte să fugă din el însuşi (Metafora fântânilor); omul se zbate între două hotare - cel de început, cuvântul, şi „acel ce va fi iarăşi, la sfârşit” (Metafora cuvintelor).

Versurile din Pasărea de cenuşă (1972) valorifică superior ermetismul expresiei poetice, concentrându-se asupra „renaşterii” ca şansă unică a vieţii. Aici este tradus în poezie sensul câtorva creaţii plastice, intrându-se, astfel, în sfera interferenţelor dintre arte. Un experiment, dar şi o performanţă se realizează în volumele Brâncuşi (1972) şi Brâncuşi II (1974), ediţii bilingve, traducerea în limba franceză fiind făcută de Sandu Tzigara-Samurcaş. Segmentând grafic versul, poetul sugerează conturul sculpturilor lui Brâncuşi. Genarul (1974) este o prelucrare după Mihai Eminescu.

Opera literară

·         Finister, Bucureşti, 1939;

·         Stinsa oglindire, Bucureşti, 1943;

·         Ospăţul de taină, Bucureşti, 1944;

·         Făt-Frumos din lacrimă, Bucureşti, 1945;

·         Finister 2, Bucureşti, 1970;

·         Metafore, prefaţă de Alexandru A. Philippide, Bucureşti, 1971;

·         Brâncuşi. Poeme-Poemes, I-II, ediţie bilingvă, traducere de Sandu Tzigara-Samurcaş, Bucureşti, 1972-1974;

·         Pasărea de cenuşă, Bucureşti, 1972;

·         Genarul, Bucureşti, 1974;

·         Poeme alese, Bucureşti, 1995;

·         Supliciile, Bucureşti, 1995.

Antologii

·         Atlasul liric al poeziei româneşti contemporane, Bucureşti, 1944 (în colaborare cu Matei Alexandrescu şi Ion Frunzetti).

Tărâm nou

Nu-i aici nimic din câte-aş vrea
Să privesc, să cuget, să pătrund,
Liniştea pe suflet cade grea
Ca pietrişul apelor de prund.

Niciun cântec nu-l găsesc întreg,
Cerului sau lutului să-l cânt,
Nu e nici o vrajă s-o dezleg,
Nu-i nici o durere s-o descânt.

Totu-i geam, e apă, e oglindă,
Nu sunt taine, nu sunt nici unghere...
Albe-amurguri prind să se întindă,
Peste albe lespezi de tăcere...

Şi mi-ar fi odihna mai ursuză,
Însă, Doamne, la plecarea mea
Pentru nopţi şi pentru călăuză
Mi-a trimis de sus, din cer, o stea.

TEATRU/FILM 23 Iunie

Cu Alexandru Giugaru (n. 23 iunie 1897, Huși; d. 15 martie 1986) a fost un actor român de comedie.

Biografie Alexandru Giugaru

Marele actor Alexandru Giugaru s-a nascut la 23 iunie 1897, in Huși. A absolvit Liceul Cuza Voda din orașul natal si in 1916 era absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din București.

A jucat împreuna cu o trupa de artiști la cinematografele bucureștene, în pauza dintre filme, numere de revista, dar si pe scena Teatrului Armatei.

La Teatrul Național din Bucuresti a jucat in spectacole ca cele din Trilogia satirică a lui I.L. Caragiale, în regia lui Sică Alexandrescu : O scrisoare pierdută, O noapte furtunoasă, D`ale carnavalului, alaturi de Grigore Vasiliu Birlic, Ion Finteșteanu, Radu Beligan, Elvira Godeanu, etc, Revizorul de Gogol, cu care a mers in turneu la Moscova, Bădăranii de Carlo Goldoni, in turneu la Veneția, Conu Leonida față cu reacțiunea, interpretată în travesti alături de Grigore Vasiliu Birlic, Coana Chirița de Tudor Mușatescu Take, Ianke și Cadâr regizata de Ion Fintesteanu, Nevestele vesele din Windsor, etc.

Primul film in care a apărut este Nabadaile Cleopatrei, in 1925.

Alexandru Giugaru a fost căsătorit si a avut doi copii, un fiu si o fiică. A murit la 15 martie 1986.

A jucat în filmele:

·         Legenda celor două cruci (1925)

·         Năbădăile Cleopatrei (1925)

·         Cererea în căsătorie (1926)

·         Sturmflut der Liebe (1929)

·         O noapte furtunoasă (1943) - Jupân Dumitrache

·         O scrisoare pierdută (1953) - Zaharia Trahanache

·         Directorul nostru (1955)

·         Popescu 10 în control (1955)

·         Două lozuri (1957) - Comisarul Turtureanu

·         D-ale carnavalului (1958)

·         Telegrame (1959)

·         Băieții noștri (1959)

·         Bădăranii (1960) - jupân Lunardo

·         Post restant (1961)

·         Doi baieti ca pâinea calda {1962}

·         Tudor (1962)

·         Mofturi 1900 (1964)

·         Corigența domnului profesor (1966)

·         Haiducii (1966)

·         Vin ciclistii {1968}

·         Răpirea fecioarelor (1968) - Hristea Belivacă

·         Balcescu (Tv) {1974}

Badaranii (1960) -

O scrisoare pierduta (1953): 

Telegrame (1959) - I.L. Caragiale - film complet: 

Cu Dorel Visan (din filmografie: “Senatorul melcilor”, “Prea tarziu”, “Vulpe vanator”, “Cel mai iubit dintre pamanteni”).

Biografie Dorel Vișan

Dorel Visan s-a nascut in judetul Cluj, comuna Tauseni, pe 23 iunie 1936.

Cariera:

A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale" din București in 1965. Primul teatru la care a jucat a fost Teatrul "Lucian Blaga" din Cluj si aici s-a desfasurat intreaga sa cariera. Timp de 7 ani, pana in anul 2000, a fost Director general al Teatrului Naţional clujean.

Pe scena clujeana a jucat in spectacole ca: „Jocul dragostei şi al întâmplării”, "Unchiul Vanea", „A douăsprezecea noapte”, „Wozyeck” de Büchner.

Nu a mai jucat teatru din anul 2000. Ultimul rol: Fundulea din "Visul unei nopti de vara".

Debutul in cinematografie a avut loc in 1974 cu "Pacala". Au urmat : "Trecătoarele iubiri", Tănase Scatiu", " Mânia", " Într 

e oglinzi paralele", " Înainte de tăcere" "Bietul Ioanide" , " Rug si flacără", "Mireasa din tren", " O lacrimă de fată", " Eroii nu au varsta", "Declaratie de dragoste", "Padureanca", "Morometii", "Senatorul melcilor", "Occident", serialul Tv "Inima de tigan", " Beyond America", "Cocosul decapitat".

A recitat din lirica eminesciana in spectacole de poezie.

Dorel Visan a fost profesor la Universitatea "Babeş-Bolyai" din Cluj si este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj.

A fost casatorit din anul 1964 pana la decesul sotiei, Maria Visan si are trei copii.

In anul 2008 a aparut cartea "Căutător de destine: Puşa Roth în dialog cu Dorel Vişan", in care il descoperim pe artist.

Pe scurt despre Dorel Visan:


Ocupatia: Actor, poet
Data nasterii: 23 iunie 1937
Zodia: Berbec
Locul nasterii: Com. Tauseni, Jud. Cluj, Romania
Nationalitate: Roman
Religie: Ortodox
Stare civila: necasatorit. Dorel Vişan a fost casatorit timp de 29 ani cu Maria Vişan, ea decedand in 1993.
Copii: 3 baieti
Studii: Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti, promotia 1964
Debut in poezie: 1995- in revista "Steaua"
Carti publicate: "Vremea cireșelor amare"-1998; "Păcate.."-2000; "Psalmi"-2003; "De vorba cu Domnul".
Premii: Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Filmului Românesc de la Costineşti -1981, Cel mai bun actor al anului -1987, Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul din "Senatorul melcilor"-Franta, Premiul de Excelenţă la TIFF -2003

“Senatorul melcilor”

“Cel mai iubit dintre pamanteni”

“Prea tarziu”

Troilus si Cressida - William Shakespeare

GÂNDURI PESTE TIMP 23 Iunie

Alexandru Odobescu - Citate: