19 IULIE 2018
MATERIALELE SELECȚIONATE DE MINE SPECIFICE ACESTEI ZILE
Bună
ziua, prieteni!
Putem discuta chiar și dansând pe aceste selecțiuni minunate:
TANGOS ORQUESTADOS CLASICOS. Selección de Cecil González
După cum ați observat mă
străduiesc să aduc în fața Dumneavoastră, zilnic, materiale, cred eu,
interesante și utile și nu cred că este cineva care poate spune, cu mâna pe
inimă, că avea cunoștință de toate acestea înainte de a le citi aici, in
cronologia mea.
Scopul meu este ca aceste
materiale să ajungă la cât mai mulți oameni, dar pentru aceasta am nevoie de
ajutorul Dumneavoastră pentru a distribui aceste materiale în forma inițială,
integral, așa cum au fost prezentate de mine și pentru aceasta vă mulțumesc din
suflet!
Vă doresc o zi minunată!
ISTORIE
PE ZILE 19 Iulie
Evenimente
·
64: Marele
incendiu din la Roma începe în zona comerciala a
orasului și, în curând scapa complet de sub control. Conform
unei legende vinovatul pentru provocarea acestei catastrofe ar
fi fost insusi imparatul Nero. Potrivit lui Tacitus, focul s-a răspândit
repede și a ars timp de șase zile. Doar patru din cele paisprezece cartiere ale
Romei au scăpat de foc, trei au fost complet distruse, iar alte
șapte au suferit pagube serioase. Tot Tacitus relateaza ca Nero i-a
invinuit pe crestini de dezastru si a ordonat masacrarea lor, aruncarea
acestora la câini, răstignirea sau arderea lor ca torte vii, pentru a
servi ca exemplu.
·
711: Cucerirea araba a
Spaniei: In bătălia de la Guadalete fortele lui Tariq ibn Ziyad
înving vizigoţii conduşi de regele Roderic.
·
1333: In batalia
de la Halidon Hill englezii ii inving decisiv pe scotienii aflati sub comanda
lui sir Archibald Douglas, in timpul celui de-al doilea razboi de independenta
scotian.
·
1553: Lady Jane Grey este înlocuită
de Maria I ca regină a
Angliei după numai nouă zile de domnie. Jane Grey (n. 12
octombrie 1537 Leicestershire – d. 12 februarie 1554), cunoscută și cu numele
de Regina celor nouă zile, a fost regină a Angliei doar pentru nouă zile (10
iulie 1553 – 19 iulie 1553) Pe 9 iulie 1553, Consiliul de Coroana a informat-o pe Jane
despre decizia defunctului rege Eduard al Vi-lea de a ii succeda la tron, iar o
zi mai târziu, a fost declarată regină a Angliei, sub denumirea de Jane I.
Fiind o persoană extraordinar de inteligentă, ea ar fi trebuit să-și dea seama
de situația deznadajduita in care se afla. Maria Tudor, sora fostului rege lui
Eduard al VI-lea, a adunat oaste la Norfolk, și, pe 19 iulie
1553 a intrat în Londra, acuzand-o pe Jane I de trădare
, dupa care, a întemnițat-o împreună cu soțul ei, în Turnul
Londrei. Șase luni mai târziu, pe data de 12 februarie 1554, Jane Grey a
fost decapitată în Tower Green, iar soțul ei, Guildford Dudley, a fost executat
în Tower Hill. Maria I (engleză Mary
I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de
Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de
facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558.
Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată
Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal
cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la
sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți
religioși; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).
·
1864: În China dupa căderea orasului Nankin, se sfarseste
războiul ţărănesc al taipinilor.
·
1870: Războiul
franco-prusac: Franța a declarat război Prusiei. Conflictul se va încheia la 26 februarie 1871 prin
înfrângerea Franței. Războiul franco-german sau Războiul franco-prusac, de multe ori numit în
Franța Războiul din 1870 (19 iulie 1870-10 mai 1871) a fost un conflict dintre
Franța și Prusia, care a fost sprijinită de Confederația Germană de Nord și
statele sud-germane Baden, Württemberg și Bavaria. Impunătoarea victorie
germană a dus la actul final de unificare a Germaniei și la formarea Imperiului
German sub Kaiserul Wilhelm I de Prusia. A reprezentat de asemenea sfârșitul
domniei lui Napoleon al III-lea și a celui de Al doilea Imperiu Francez, care a
fost înlocuit de cea de a Treia Republică Franceză. În cadrul reparațiilor de
război, Franța a cedat Alsacia-Lorena, provincii pe care Imperiul German le va
deține până la sfârșitul Primului Război Mondial.
·
1877: Marele Duce Nicolae,
comandantul suprem al armatelor rusești, a adresat principelui Carol o telegramă cifrată în
care, relatându-i despre înfrângerea suferită de trupele rusești în cea de-a
doua bătălie de la Plevna, i-a
cerut cu insistență ajutorul. Primele unități ale Armatei Române au trecut
Dunărea și au luat în primire paza podului de vase Zimnicea-Svistov. La 19 iulie 1877, stil vechi (31 iulie 1877, stil nou),
Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o
înfrîngere completă la Plevna, Bulgaria, în timpul Războiului ruso-turc de la
1877-1878. O parte din trupele rusești au intrat în panică, Marele Duce Nicolae
al Rusiei și-a mutat cartierul general si însuși țarul Alexandru II-lea era
gată să se retragă peste Dunăre. În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae
al Rusie scria: ”Turcii au conccentrat la
Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că
suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu
și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi
mișcările. Nicolae”. Principele Carol a tărăgănat interventia in
razboi a Armatei Române, pană în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei
a solicitat oficial ajutorul militar românesc. A urmat Bătălia de la Plevna, în
care victoria armatei române a pus bazele independenței de stat a României.
·
1900: Se deschide metroul din Paris. Reţeaua este compusă din 16 linii, cu preponderenţă subterane,
având o lungime totală de 214 km. Sistemul, devenit unul dintre simbolurile
oraşului, este de remarcat prin densitatea reţelei sale în centrul Parisului şi
pentru omogenitatea stilului său arhitectural, influenţat de Art Nouveau.
·
1908: Este fondat clubul
olandez de fotbal Feyenoord.
·
1934 - În această zi Harold T. Ames a
aplicat la oficiul de patente american pentru autentificarea farurilor
escamotabile. Acest element de design era inspirat chiar din funcţionalitatea
ochiului, blocul optic ieşind din caroserie după aceeaşi mişcare ca şi cea
pleoapei. Invenţia americanului a fost expusă pe cel mai interesant proiect al
său, modelul Cord 810, unul dintre prototipurile care au influenţat designul
automobilelor americane ce au urmat. Farurile escamotabile nu au fost însă un
succes şi deşi şi Buick Y-Job, considerat primul concept auto din istorie, a
venit în 1938 cu aceeaşi soluţie, de abia în anii '60 popularitatea
lor a crescut substanţial, în special în Statele Unite, acolo unde nu se
permiteau blocurile optice aerodinamice. Printre modele cele mai celebre cu
faruri escamotabile numim: BMW M1, BMW Seria 8, Chevrolet Corvette, Ferrari
456, Ferrari Testarossa, Honda NSX, Lamborghini Diablo, Lotus Esprit, Mazda
RX-7, Mitsubishi Eclipse, Nissan 300 ZX, Opel GT, Porsche 944, Toyota Celica,
Volvo 480. Ultimul modele automobile cu faruri escamotabile produse au fost
Lotus Esprit şi Corvette C5, ambele ieşind din producţie în 2005. Astăzi
această soluţie nu mai este una populară.
·
1961: Tunisia impune o blocadă
bazei navale franceze de la Bizerta.
Patru zile mai tarziu, armata franceza ocupa intregul oras.
·
1965: La
Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, Nicolae Ceaușescu a
fost ales în funcția de secretar general al Partidului. (19/24). Nicolae Ceaușescu (n. 26 ianuarie 1918, Scornicești – d. 25 decembrie
1989, Târgoviște) a fost un om politic comunist român, secretar general al
Partidului Comunist Român, șeful de stat al Republicii Socialiste România din
1967 până la căderea regimului comunist, survenită în 22 decembrie 1989. La 22
decembrie 1989, printr-un decret al CFSN semnat de Ion Iliescu, a fost
constituit Tribunalul Militar Excepțional. La 25 decembrie 1989, soții Nicolae
și Elena Ceaușescu au fost judecați în cadrul unui proces sumar de acest
tribunal, condamnați la moarte și executați la câteva minute după pronunțarea
sentinței. În iulie 2015, România a interzis prin lege „cultul lui Ceaușescu”.
·
1976: La Olimpiada de la Montreal, a
fost descoperit în sabia scrimerului Boris Onistchenko un fir care îi permitea
să înscrie puncte, fără sa atinga adversarul.
·
1979: Rebelii de stanga sandinişti
răstoarna in Nicaragua guvernul dictatorial al lui Somoza .
·
1981: Într-o întâlnire privată cu preşedintele american Ronald
Reagan, primul-ministru francez François Mitterrand dezvăluie existenţa
dosarului Adio, o colecţie de documente care arată că sovieticii au furat
de secrete tehnologice americane.
·
1985: Presedintii U.R.S.S. si ai
S.U.A., Gorbaciov si Reagan, se intalnesc la Geneva. Este sfarsitul
«Razboiului rece».
·
1994: Leonid Kucima devine preşedinte
al Ucrainei. A fost al doilea președinte al Ucrainei, din 19 iulie 1994 până
în 23 ianuarie 2005.
·
1995: Miniştrii de Externe ai
României, Germaniei şi Franţei, Teodor Meleşcanu, Klaus Kinkel şi Herve de
Charette au semnat, la Paris, un document politic conţinând proiecte concrete
de colaborare trilaterală în domeniul politic, economic şi militar.
·
1996:
Senatul Statelor Unite ale Americii a
aprobat prin consens proiectul de lege care prevede acordarea clauzei națiunii
celei mai favorizate, pe bază permanentă României.
·
1996:
La Atlanta (SUA) se
desfășoară a XXVI-a
ediție a Jocurilor Olimpice; delegația României cuprinde 168
de sportivi participanți la 18 dintre cele 31 discipline olimpice. Prin numărul
de medalii obținute, România se clasează pe locul 14, cu
patru medalii de aur, patru de argint și șase de bronz.
·
1996: Presedintele Bosniei a acceptat sa demisioneze şi să
se retragă din viaţa publică şi politică, în urma discuţiilor maraton
purtate de presedintele iugoslav Slobodan Milosevic cu trimisul special Statele
Unite, Richard Holbrooke. Radovan Karadzic a fost ulterior trimis
in judecata de procurorii Tribunalului International de la Haga, fiind
acuzat de genocid şi crime împotriva umanităţii.
·
2001: Cel de-al treilea Centru de
Transplant de Celule stem din ţară a fost deschis la Târgu Mureş.
·
2001 - Consiliul Europei a adoptat, la
Strasbourg, o recomandare în vederea prevenirii rasismului, a xenofobiei şi a
intorelanţei rasiale în sport, în special în fotbal.
·
2013:
Alpiniștii români Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salasan și Teo Vlad au
reusit, în premieră românească, să cucereasca vârful pakistanez Nanga Parbat, înalt de 8125 m. Nanga Parbat (Muntele
pleșuv) sau Diamir (Regele munților) este al nouălea vârf ca înălțime de pe
Pământ și al doilea ca înălțime din Pakistan. Nanga
Parbat înseamnă
„Muntele Golaș”, în hindi parbat derivă din parvata „munte”. Muntele a
fost descoperit de frații germani Schlagintweit. Este considerat între
alpiniști ca unul dintre piscurile de peste 8.000 de metri altitudine ca unul
cele mai grele de escaladat. În contrast cu Muntele Everest, chiar „ruta
convențională Kinshofer” este foarte dificilă din cauza pantelor mari și
pericolului avalanșelor, care au dus la 61 de accidente mortale. Posibilitatea
de a muri la escaladarea acestui munte este considerată de trei ori mai mare
decăt cea a urcării Everestului. Vârful Nanga Parbat are o înălțime de
8.125 de metri și trei versanți principali: Ra Kot, Diamir și Rupal. În
anul 1997, ca parte dintr-o expediție internațională, regretatul Mihai
Cioroianu a reusit ascensiunea în premieră românească a vârfului Nanga Parbat,
de 8125 metri. Victoria a fost dedicată celor căzuți în anul 1996 pe acest
munte – Răzvan Petcu și Gabi Stana, membrii ai primei expediții în întregime
românească care a atacat vârful Nanga Parbat. În data de 19 Iulie 2013,
echipa integral romaneasca formata din Zsolt Torok, Marius Gane, Aurel Salașan,
Teo Vlad și Bruno Adamcsek , a reusit în PREMIERĂ ROMÂNEASCĂ ascensiunea lui
Nanga Parbat, fața Rupal, pe ruta Schell. NU s-a folosit oxigen suplimentar sau
serpași, baieții echipând ei singuri integral ruta. Cucerirea celui de-al
nouălea optmiar al lumii s-a realizat pe un traseu care a durat mai bine de o
lună de la data plecării din București spre Pakistan. Echipa românească a fost
și singura care a rămas pe munte în ultima parte a traseului, ca urmare a
tragediei din 23 iunie, în care 11 alpiniști străini au fost uciși într-un atac
terorist asupra taberei Diamir, situată pe celălalt versant al muntelui.
·
2015: În prezența primarului general al Capitalei, Dl Dr Sorin
Oprescu a fost dat în exploatare Pasajul subteran de la Piața Presei Libere.
Nașteri
·
1814: S-a nascut Samuel Colt,
inventatorul celebrului revolver care ii poarta numele; (d.10.01.1862).
·
1834: S-a
născut Edgar Degas, pictor
francez (d. 1917). Edgar Germain Hilaire Degas (n. 19 iulie 1834, Paris – d. 27 septembrie 1917,
Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A
început cu academismul clasic, însă după câtva timp revine la tematica
realistă, pentru care și-a căutat idei în teatrele pariziene, în lumea
fascinantă a balerinelor, atelierele modistelor, la cursele de cai sau în
studierea corpului omenesc. S-a distins cu talentul excepțional de desenator și
cu pasiunea pentru obiectele efemere în mișcare. Împreună cu Claude Monet,
Auguste Renoir, Camille Pissarro este unul din intemeietorii impresionismului.
Edgar Degas și-a păstrat însă stilul său propriu independent, pe care el îl
numește realist. Motivele preferate le tratează cu uimitoare noutate,
limitările de perspectivă sunt asemănătoare cu cadrele de fotografie. A folosit
pastelul și a încercat numeroase tehnici de pictură și grafică. A lăsat după el
o moștenire originală și multilaterală, de circa două mii de lucrări, tablouri
în ulei, pasteluri și sculpturi.
·
1893 - S-a născut Vladimir Vladimirovici Maiakovski, poet şi
dramaturg rus (“Ploşniţa”, “Baia de abur”) (m.14.04.1930).
·
1896: A.J. Cronin, scriitor scoțian
(d. 1981). Printre
cartile sale de succes se numara Castelul palarierului, Citadela, Cheile
regatului.
·
1898 - S-a născut Herbert Marcuse, filosof şi
sociolog german (m. 29 iulie 1979).
·
1905 : S-a nascut Nicolae
Carandino, ultimul dintre supravieţuitorii procesului Iuliu Maniu. El a făcut
parte din grupul celor 4 oameni politici din conducerea Partidului Naţional
Ţăranesc, desemnaţi de Iuliu Maniu să părăsească ţara pentru a crea un nucleu
credibil şi competent al rezistenţei româneşti în Occident. Grupul a fost
arestat la Tămădău, în zorii zilei de 14.07.1947. A fost gazetar,
traducător şi director al Teatrului Naţional din Bucureşti. A decedat la
data de 16.02.1996.
·
1926 - S-a nascut Sue Thompson (Eva Sue McKee),
cantareata americana.
·
1934: Tita
Chiper, ziaristă româncă, scenaristă de filme de animație, autoare de
proză pentru copii (d. 2002)
·
1937 - S-a nascut George Hamilton IV, cantaret,
chitarist, compozitor si prezentator TV american.
·
1938 - S-a nascut Vikki Carr (Florencia Bisenta de
Casillas Martinez Cordona), cantareata americana.
·
1944 - S-a nascut Commander Cody (Gordon Frayne),
vocalist si pianist american (Commander Cody And His Lost Planet Airmen).
·
1946 - S-a nascut Allan Gorrie, basist si vocalist
britanic (Average White Band).
·
1946: S-a nascut in Bucuresti,
Ilie Nastase, jucător profesionist de tenis de câmp şi unul dintre cei mai
importanţi jucători de tenis ai anilor 1970, numărul unu mondial in
tenis de două ori, în 1972 şi 1973. Ilie Năstase a fost unul
dintre cei mai importanți jucători de tenis ai anilor 1970, fiind de
două ori numarul unu in clasamentul mondial, în anii 1972 ai 1973.
Printre cele 57 de titluri la simplu pe care Ilie Năstase le-a câștigat
de-a lungul carierei sale, se numără și US Open in 1972,
respectiv Roland Garros în 1973. La dublu a câștigat
turneele de la Wimbledon, în 1973, Roland Garros în 1970 și
US Open în 1975. A câștigat de asemenea de patru ori Turneul
campionilor în anii 1971, 1972, 1973 și 1975. Pentru echipa de Cupa
davis a României a jucat timp de 18 ani un număr de 146 de meciuri de
simplu și dublu, câștigând 109. Alături de Ion Tiriac a fost finalist al
Cupei Davis de trei ori, în 1969, 1971 și 1972.
·
1947 - S-a nascut Bernie Leadon, chitarist, vocalist
si compozitor american (Flying Burrito Brothers, Eagles).
·
1947 - S-a născut Brian May, chitarist, compozitor şi
vocalist britanic (Smile, Queen).
·
1953 - S-a nascut Silver Pozzoli, vocalist american
(Club House).
·
1984 - S-a nascut Diana Mocanu, dubla campioana
olimpica la natatie, la Jocurile de la Sydney.
Decese
·
514: A murit
Papa Symmachus. A fost Papa intre 22 noiembrie 498 si 19 iulie
514. Pontificatul său a fost marcat de o schismă gravă , dupa
ce papa a fost proclamat judecător suprem şi imun în
creştinătate, înlocuind oficiul permanent al Domnului Iisus. Acest moment istoric a însemnat, totodată,
începutul războaielor religioase în Europa. Cu ocazia alegerilor papale
din anul 498, majoritatea clerului şi o parte din senat au dorit un papă
energic şi autoritar, care să reprezinte cât mai bine poziţia Bisericii Romane. În acest scop au votat pe diaconul sardinian
Symmachus, un nou convertit din pagânism, ale cărui ambiţii continuau
pretenţiile papei Gelasius (492-496) , care afirmase principiul că autoritatea
papală este mai presus de cea imperială, şi că papii au primit coroana nu de la
puteri pământeşti ci de la Christos. Majoritatea din Senat şi o minoritate a clerului l-au ales, în
aceeasi zi, pe prezbiterul Laurentius care avea să domnească – ca”antipapă” –
între anii 408-507, concomitent cu Symmachus.
·
1931: A decedat Nicolae Paulescu, om
de ştiinţă român, medic şi fiziolog, profesor la Facultatea de Medicină din
Bucureşti, a descoperit hormonul antidiabetic eliberat de pancreas, numit mai
târziu insulină. A fost membru al Academiei Romane;
(n.08.11.1869).
·
1943: A murit
femeia pilot sovietica Ekaterina Budanova;(n. 1916).
·
1965: Primul preşedinte al Coreei
de Sud a murit în exil. Fostul lider al Republicii Coreea de Sud, Syngman
Rhee, a murit în exil în SUA,in Hawaii, la vârsta de 90 de ani. În 1948, Rhee a devenit primul
presedinte al Coreei de Sud, după alegeri în care a câştigat
180 din cele 196 de voturi ale membrilor Adunării Naţionale.
·
1992: Judecatorul italian
anti-Mafia, Paolo Borsellino (n.1940), este asasinat de o
bmba plasata de Mafia la Palermo, in Sicilia. Au
fost ucisi impreuna cu el cinci ofiteri de poliţie.
·
1993: Dionisie M. Pippidi,
arheolog, epigrafist și istoric român, membru al Academiei Române (n.1905)
·
1993: A
decedat Jean Negulesco, regizor
american de origine română, membru de onoare al Academiei Române (n. 1900)
·
2006 - Actorul american Jack Warden, de două
ori nominalizat la premiile Oscar şi cunoscut pentru rolul de jurat din
celebrul film "Doisprezece oameni furioşi", a decedat. (n. 1920)
·
2006 - A murit Raoul Şorban, critic de artă şi scriitor,
declarat "Cetăţean de onoare al statului Israel" şi "Drept între
popoare", înalt titlu acordat de Israel celor care, în timpul celui de-al
doilea război mondial, au salvat de la moarte evrei (“Invazie de stafii”)
(n.04.09.1912).
·
2009 - A murit scriitorul american de origine
irlandeză Frank McCourt, laureat al premiului Pulitzer pentru romanul
"Angela's Ashes"
·
2010 - David Warren, australianul care a inventat
"cutia neagră", a cărei analiză permite identificarea cauzelor
accidentelor aeriene, a decedat (n. 1925)
·
2011: A
decedat Arsenie Papacioc,
duhovnic român (n. 1914). Din anul
1976, era duhovnicul Manastirii Sfanta Maria din Techirghiol. Părintele
Papacioc a trecut prin pușcăriile comuniste, unde a pătimit alături de
parintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic,
Mircea Vulcanescu si altii.
19 iulie 711
Bătălia de la Guadaleta
a avut loc la 19 iulie 711 pe malurile Guadaletei, la sud de Peninsula Iberică,
între trupele Califatului omeyyad şi cele ale regatului vizigot condus de
Roderic. Omeyyazii au repurtat o victorie decisivă care a dus la căderea
dramatică a reagtului vizigot şi a permis cucerirea Peninsulei Iberice de către
musulmani.
În Africa de Nord,
conducătorul omeyyad din Ifriqiyya, Musa ibn Nusayr a împins cucerire
teritoriului până la Oceanul Atlantic la vest. A eşuat de a pune stăpânire
peste Ceuta (un oraş autonom spaniol de pe coasta marocană, pe coasta
mediteraniană a strâmtorii Gibraltar, în faţa Peninsulei Iberice, la
aproximativ 15 km de coastele provinciei spaniole Cadix), dar a reuşit să
cucerească în schimb Tanger.
Apoi a impus islamul
unei populaţii unde predominau religiile tradiţionale, atât creştinilor cât şi
evreilor. Contele Iulian, guvernatorul bizantin din Ceuta, s-a aliat cu Musa,
probabil pentru a se răzbuna pe regele vizigot Roderic, care a încercat să-i
dezonoreze fiica şi pe care îl considera ca uzurpatorul tronului vizigot.
De fapt, regatul
vizigot se afla atunci în plin război civil, cu o nobilime care complota
neîncetat împotriva regelui Roderic (fiul lui Theoderfred din Cordova), care
preluase puterea după ce l-a răsturnat de pe tron pe predecesorul lui, Witizza
(fiul regelui Egica).
În 710, generalul Tariq ibn Malik, în
fruntea a 400 de oameni şi 100 de cai a debarcat în sudul Peninsulei Iberice cu
intenţia de a testa şi pregăti cucerirea. Potrivit surselor spaniole, contele
Iulian l-ar fi însoţit pe Tarik în timpul acestei expediţii în rolul de ghid.
În primăvara anului 711, Musa
ibn Nusayr l-a trimis pe Tarik ibn Ziyad să cucerească Peninsula
Iberică, în fruntea a aproximativ 12.000 de oameni, în cea mai mare parte
berberi. Tariq a debarcat la Gibraltar, probabil în noaptea de 27 spre 28
aprilie 712. După debarcare, acesta şi-a ars navele şi a ţinut un discurs
soldaţilor lui, devenit celebru:
„O oameni, unde este portiţa de scăpare?
Marea este în spatele vostru, şi pentru Dumnezeu nu aveţi decât sinceritate şi
răbdare [...].”
În timpul debarcării musulmanilor, Roderic
era prins cu stingerea unei revolte a bascilor la Pampeluna, în nordul
Peninsulei. Ştirea acestei debarcări nu i-a venit decât peste două trei
săptămâni. Atunci, s-a îndreptat spre sud, în marş forţat, pentru a-i opri pe
omayyazi.
Între timp, Tariq a cucerit Algeciras şi
Cadiz, apoi s-a îndreptat spre Sevilla. Rodric a organizat o armată de 30.000
de oameni la Cordoba şi a plecat în întâmpinarea omayyazilor conduşi de
tenacele Tariq.
Ciocnirea dintre cele doă forţe adverse a
avut loc la Guadaleta, aproape de Cadiz, deşi unii istorici susţin că ar fi
avut loc în apropiere de Barbate, la Medinia-Sidonia sau în apropiere de laguna
de la La Janda, în timp ce alţii propun Jimena de la Frontera sau malurile
râului Guadarranque, la câţiva kilometri nord de Gibraltar.
Omayyazii au efectuat atacuri extrem de
violente urmate însă de retageri rapide, în timp ce vizigoţii manevrau în masă.
Fiii lui Witizza s-au retras din bătălie, preferând să trădeze, lăsând astfel
descoperite flancurile armatei vizigote. Cavaleria omayyazilor, care reprezenta
aproximativ o treime din efective, a pătruns atunci în breşa adânc creată,
urmată imediat de infanterie, şi a produs pierderi majore forţelor vizigote,
până ce invadatorii au reuşit să-l ucidă pe regele Roderic.
Consecinţele bătăliei de la Guadaleta au
fost dramatice pentru vizigoţi şi pentru Peninsula Iberică vizigotă. Omayyazii
au decimat nobilimea războinică vizigotă în timpe ce pierderile suferite de
aceştia nu s-au ridicat la mai mult de 3.000 de oameni. Această victorie i-a
permis de asemenea lui Tariq de a-şi reorganiza cavaleria şi de a primi noi
forţe din Africa de Nord pentru a-şi întări efectivele cu aproape 5.000 de
oameni trimişi de Nusayr.
Tariq a profitat din plin de pe urma
acestei victorii strălucitoare şi a înaintat rapid, bazându-se şi pe o
conjunctură extrem de favorabilă, prin faptul că în Peninsula Iberică avea loc
un război civil. În plus, mulţi iberici au colaborat cu arabii, deoarece erau
exasperaţi din cauza foametei şi a diverselor epidemii şi doreau o stabilitate
politică, în special populaţia evreiască, persecutată de monarhia creştină, i-a
primit pe arabi favorabil.
Cucerirea arabă s-a desfăşurat atât de
repede încât vizigoţii, în stare de panică, nu au avut nici măcar răgazul de
a-şi alege un nou rege!
Conducătorul arab a pus stăpânire în grabă
pe Toledo, capitala vizigoţilor, după celebra bătălie de la Guadaleta, ceea ce
marchează colapsul definitiv al regatului vizigot în Spania.
Doi ani mai târziu, către 714, Musa ibn
Nusayr a debarcat în sfârşit la Algesiras cu o armată de 18.000 de berberi şi
arabi şi a cucerit Zaragoza, pe care a rebotezat-o Medina Albaida Saraqusta,
oraş integrat emiratului Cordova. S-a întâlnit cu Tariq la Talavera, care i-a
înmânat prada bogată.
Cei doi şefi arabi au cucerit apoi
majoritate din Peninsula Iberică, supusă în numele califului omayyad Al-Walid
I. Doar în unele zone muntoase din nord s-au organizat unele nuclee de
rezistenţă împotriva invadatorilor musulmani, în special în Cordilierii
Cantabrici şi în Pirinei.
În anul 712, Musa i-a retras comanda lui
Tariq asupra Peninsulei Iberice (Al-Andalus), numindu-l la conducere pe fiul
acestuia, Abd Allah.
Musulmanii vor rămâne în Peninsula Iberică
timp de aproape opt secole!
Sărbători
·
În calendarul en oie: Sf Cuv Macrina, sora Sf
Vasile cel Mare; Sf Cuv Die; Aflarea moaștelor Sf Cuv Serafim de Sarov
·
În calendarul romano-catolic: Sf. Arsenie,
pustnic
·
În calendarul Greco-catolic:
Sf. Macrina, sora sf. Vasile cel Mare, cuvioasă († 380); Sf. Die,
cuvios († 431)
RELIGIE
ORTODOXĂ 19 Iulie
Sf Cuv Macrina, sora Sf Vasile
cel Mare; Sf Cuv Die; Aflarea moaștelor Sf Cuv Serafim de Sarov
În aceasta luna, în
ziua a nouasprezecea, pomenirea Preacuvioasei Maicii noastre Macrina.
Sora a sfântilui Vasile cel Mare (praznuit la 1 ianuarie) si a sfântului
Grigorie de Nyssa (praznuit la 10 ianuarie), sfânta Macrina era cea mai mare
din cei zece copii ai acestei familii de sfinti. La nasterea ei (anul 327), un
personaj misterios i-a aparut in trei rânduri mamei ei, poruncindu-I sa dea
copilei numele de Tecla, prima mucenita si modelul fecioarelor crestine
(praznuita la 24 septembrie). Ea a pastrat secret acest nume si a dat copilei
numele bunicii ei, Macrina cea Batrâna, care a fost ucenita a sfantului
Grigorie Taumaturgul (praznuit la 17 noiembrie) si a trait câtiva ani in
padurile din Pont, in timpul Marii Persercutii.
Aceasta sfânta, fiind împodobita cu frumusetea trupului si de neam bun, a
fost logodita dupa un mire asemenea ei. Si numai cât se logodira, logodnicului
ei, prin locuri straine, I s-a întâmplat moarte. Iar fericita Macrina, vrând
altii multi sa o ia, si-a ales vaduvia, cu nimic ispitind-o dulceata nuntii. De
aceea, osebindu-se de toata împreunarea lumeasca, traia cu maica-sa, silindu-se
si nevoindu-se cu dumnezeiestile Scripturi, si hranind, ca o a doua mama, pe
cei ce erau nascuti dupa dânsa, frati si surori. Caci, fiind de toti zece
prunci, ea era mai mare. Si traind cu cuviinta si sihastreste pâna la cea de
apoi rasuflare, catre Domnul s-a dus.
Tot în aceasta zi,
pomenirea Preacuviosului Parintelui Die, facatorul de minuni.
Sfântul Die s-a născut dintr-o familie de credincioşi în Antiohia – Siria,
spre sfârşitul sec. al IV-lea. Încă din tinereţe s-a remarcat prin felul său de
viaţă. Obişnuia să mănânce puţin şi nu în fiecare zi, stăpânindu-şi trupul prin
privegheri şi neîncetate rugăciuni. Pentru aceste nevoinţe, Sf. Die a ajuns la
despătimire şi a primit de la Domnul darul facerii de minuni.
În vremea aceea, Dumnezeu i-a apărut într-o viziune şi i-a dat poruncă să
meargă la Constantinopol şi să-I slujească Lui şi poporului de-acolo. Astfel,
Sf. Die s-a en oie într-un loc singuratic, în spatele oraşului, ducând război
cu vrăjmaşul care dorea să-l gonească. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunea şi iată
că toiagul său a înfrunzit, a început să crească şi a devenit un stejar falnic
care a stat multă vreme în picioare, chiar şi după moartea lui.
Oamenii din împrejurimi veneau la sfânt pentru sfaturi şi cuvinte
folositoare, găsind acolo tămăduire pentru neputinţele sufleteşti şi trupeşti.
Sf. Die îi vindeca pe bolnavi cu rugăciunea şi tot ce primea dădea săracilor,
nevoiaşilor şi celor bolnavi.
Chiar şi împăratul Teodosie cel Tânăr, auzind de faptele Sf. Die, a venit
la el însoţit de Patriarhul Atticus al Constantinopolului (406-425) pentru a
primi binecuvântare. Împăratul a vrut să construiască o mănăstire în locul unde
se nevoia Sf. Die, aducând chiar cele necesare construcţiei. Apoi l-a hirotonit
preot după care l-a numit egumen. În scurt timp, mulţi fraţi întru Hristos s-au
adunat la mănăstirea Sf. Die. en oi lipsea pe atunci mănăstirii era o fântână.
Călugării săpaseră multă vreme fără să găsească fir de apă dar prin rugăciunile
sfântului Dumnezeu le-a dăruit un izvor de apă cristalină care a umplut fântâna
până sus. Altă en , tot prin rugăciunile sale, sfântul a readus la viaţă un om
înecat. Dumnezeu a făcut multe minuni prin Sf. Die.
Pe când era deja foarte bătrân, Sf. Die s-a îmbolnăvit grav. Şi-a luat
rămas bun de la fraţi, a primit Sfintele Taine şi a rămas nemişcat în patul său
ca şi când ar fi murit. Sfinţia Sa Patriarhul Atticus (prăznuit în duminica din
săptămâna brânzei) a venit la mănăstire pentru slujba de înmormântare împreună
cu Patriarhul Alexandru al Alexandriei care se afla pe atunci în
Constantinopol. Dar sfântul părinte s-a ridicat de pe patul de moarte spunând
că Dumnezeu i-a mai îngăduit 15 ani de viaţă. Foarte mult s-au bucurat fraţii
la auzul acestor cuvinte.
Astfel, după încă 15 ani de viaţă, în care a păvăţuit, a vindecat şi a
odihnit pe cei nevoiaşi şi neputincioşi, i-a fost anunţată plecarea sa la
Domnul de către un bărbat en oie îmbrăcat în haină preoţească apărut în altarul
bisericii. Mulţumind la Dumnezeu că I s-a arătat clipa morţii, Sf. Die s-a
săvârşit în pace fiind înmormântat în mănăstirea sa.
Tot în aceasta zi,
aflarea moastelor sfântului Serafim de Sarov.
Cel între sfinţi
cuviosul părintele en oi Serafim de Sarov a fost un ascet rus care a en o în
Mănăstirea Sarov (Rusia) în secolul al XVIII-lea, şi al cărui cult a cunoscut o
mare răspândire în întreaga lume ortodoxă începând cu secolul XX. Este prăznuit
în principal la 2 ianuarie, iar în unele biserici şi la 19 iulie, ziua aflării
moaştelor sale
Moastele sfantului Serafim de Sarov au fost descoperite in ziua de 3 iulie
1903. Zilele urmatoare a avut loc o mare procesiune la care au participat mai
mult de 200.000 de en oie si familia regala a Rusiei. Sfântul a fost canonizat
de Biserica Rusa in mod festiv la Sfânta Liturghie din 19 iulie 1903.
Cu ale lor sfinte
rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte en oi. Amin.
ARTE 19 Iulie
MUZICĂ
19 Iulie
Elvis
Presley
Brian
May
Brian May Star Licks
BEST SOUND Instructional Video Full (1984):
Sue Thompson (Eva Sue McKee)
George Hamilton IV
Vikki Carr (Florencia Bisenta de Casillas Martinez Cordona)
Commander Cody (Gordon Frayne)
Allan Gorrie
Bernie Leadon
Silver Pozzoli
Devienne Bassoon Sonatas | Classical Music HD
Lollipops & Roses! (Jack Jones)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album! H.D.
André Kostelanetz And His Orchestra – The Way We Were And Other Great Movie Themes Of Today GMB
Vivaldi: Concerto in C for bassoon: For you, my friend
Tomaso Albinoni: Homage to a Spanish Grandee (Simon Standage, Collegium Musicum 90)
A Man & A Woman! (The London Pops Orchestra)(Lyrics+Song/Movie?Artist Info) 4K Music Video Album!
Успокаивающая и Расслабляющая Коллекция Музыки для Отдыха от Сергея Аверьянова
POEZIE
19 Iulie
Vladimir
Maiakovski
Biografie
Vladimir Maiakovski
Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 Moscova, 14 aprilie 1930)- poet şi dramaturg rus
Adevărat copil al secolului Vladimir Maiakovski este poetul care a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii literare cunoscute de istoria literaturii universale
S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obişnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeaşi naţionalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea şi iscusinţa sa precum şi prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relaţiile cu cei din jur, şi-a câştigat respectul şi dragostea ţăranilor localnici. Din copilărie am înţeles limpede îşi aminteşte sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski că munca este baza vieţii. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înţelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită şi cultivată în suflet de părinţi prin pilda lor". În 1902 Maiakovski se înscrie la şcoala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama şi cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-şi va termina studiile până în 1908. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc şi începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activităţi subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă şi se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova (singura instituţie de învăţământ superior în care studenţii erau primiţi fără a prezenta certificatul de bună purtare" eliberat de politie). Îndoindu-se de capacităţile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereţii spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepţionale. Dacă ş-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia
1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
1913 VLADIMIR MAIAKOVSKII TRAGEDIIA
1915 OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni)
1916 FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor)
1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
1917 CELOVEK (Omul)
1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluţiei)
1918 MISTERIIA-BUFF( Comediile Misterul buf)
1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
1918 LEVII MARCH (Marşul de stânga)
1921 Poemul 150.000.000
1922 LIUBLIU
1923 PRO ETO (Despre asta)
1923 LIRIKA
1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
1924 Maiakovski si poeziile sale
1924-1925 PARIZ
1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
1926 KAK DELAR STIKHI
1926 MOYE OTKRYTIYE AMERIKI
1927 HOROSHO!
1928 KON-OGON
1929 KLOP (Ploşniţa)
1930 BANYA (Baia)
1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski şi Lili Brik intre anii 1915-1930
Vladimir Vladimirovici Maiakovski (rusă Владимир Владимирович Маяковский) (Bagdadi, 19 iulie 1893 Moscova, 14 aprilie 1930)- poet şi dramaturg rus
Adevărat copil al secolului Vladimir Maiakovski este poetul care a săvârşit una dintre cele mai mari revoluţii literare cunoscute de istoria literaturii universale
S-a născut la 19 iulie 1893 în satul georgian Bagdadi care mai târziu în onoarea sa a fost numit Maiakovski. Tânărul Maiakovski încă din copilărie s-a obişnuit să respecte pe cei care muncesc, indiferent dacă erau de aceeaşi naţionalitate cu el, sau de alta. Tatăl poetului, Vladimir Konstantinovici Maiakovski, a lucrat timp de 17 ani la Bagdadi, ca brigadier silvic, prin cinstea şi iscusinţa sa precum şi prin ideile lui democratice, atitudinea prietenoasă în relaţiile cu cei din jur, şi-a câştigat respectul şi dragostea ţăranilor localnici. Din copilărie am înţeles limpede îşi aminteşte sora poetului, Ludmila Vladimirovna Maiakovski că munca este baza vieţii. Familia noastră avea un mare respect pentru muncă... Dragostea pentru muncă, înţelegerea înaltei ei meniri, ne-a fost sădită şi cultivată în suflet de părinţi prin pilda lor". În 1902 Maiakovski se înscrie la şcoala din Kutais unde va studia până în 1906 când tatăl său moare de septicemie. Astfel în 1906 se mută la Moscova împreună cu mama şi cele două surori mai mari Olga si Ludmila unde-şi va termina studiile până în 1908. În acelaşi an se înscrie în Partidul Social Democrat Rusesc şi începe să scrie literatură marxistă. În 1909 este închis 6 luni pentru activităţi subversive. După eliberare abandonează politica pentru o perioadă şi se înscrie la Şcoala de Arte din Moscova (singura instituţie de învăţământ superior în care studenţii erau primiţi fără a prezenta certificatul de bună purtare" eliberat de politie). Îndoindu-se de capacităţile sale de poet, el s-a avântat cu toată energia tinereţii spre pictură. Succesele lui Maiakovski, în special în desen, au fost excepţionale. Dacă ş-ar fi dorit, ar fi putut deveni pictor. Dar încă din 1911, el se întoarce de data aceasta definitiv, la vechea lui pasiune, poezia
1912 POSHCHOCHINA OBSHCHESTVENNOMU VKUSU (O palma gustului public)
1913 VLADIMIR MAIAKOVSKII TRAGEDIIA
1915 OBLAKO V SHTANAKH (Norul cu pantaloni)
1916 FLEYTA POZVONOCHNIK (Flautul vertebrelor)
1916 PROSTAE KAK MYCHANIE
1916 VOINA I MIR, (Războiul si lumea)
1917 CELOVEK (Omul)
1918 ODA REVOLYUTSI (Oda revoluţiei)
1918 MISTERIIA-BUFF( Comediile Misterul buf)
1918 POET ROBOCII (Poetul muncitor)
1918 LEVII MARCH (Marşul de stânga)
1921 Poemul 150.000.000
1922 LIUBLIU
1923 PRO ETO (Despre asta)
1923 LIRIKA
1924 VLADIMIR ILYITSH LENIN
1924 Maiakovski si poeziile sale
1924-1925 PARIZ
1925 SOBRANIE SOCHINENII (4 vol.)
1926 KAK DELAR STIKHI
1926 MOYE OTKRYTIYE AMERIKI
1927 HOROSHO!
1928 KON-OGON
1929 KLOP (Ploşniţa)
1930 BANYA (Baia)
1930 VO VES GOLOS (În gura mare)
1934-1938 POLNOE SOBRANIE SOCHINENII, (13 vols.)
1978 SEMYA MAIAKOVSKII V PISMAKH
1982 V.V. MAIAKOVSKII I. L.IU. BRIK - Corespondenta dintre Vladimir Maiakovski şi Lili Brik intre anii 1915-1930
Secretul tinereţii
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
prin poiene dosite socot că
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-şi clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veşminte să poarte,
primăvara, în nopţile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti
maimuţoi care-n zori roşcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti
irosesc în amor, după toane.
Tinereţe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinereţe! Eşti numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,
aprinzând viitorului farul
unor zile mai bune.
prin poiene dosite socot că
rostul lor e - în urlete asurzitoare -
să-şi clătească gâtlejul cu votcă.
"Tineretul" nu-înseamnă cei care
vor pocite veşminte să poarte,
primăvara, în nopţile clare,
bătând bulevarde...
Nu, nu-nseamnă că-s tineri aceşti
maimuţoi care-n zori roşcovane -
tot ce clocotă-n vinele lor tinereşti
irosesc în amor, după toane.
Tinereţe e asta?... Pospai!
Că ai optsprezece-ani? Poţi să ai.
Tineretul sunt cei
care astăzi - la luptă venindu-le rândul -
le vor spune acelor ce-au căzut pentru ei:
"Noi schimba-vom pământul!..."
Tinereţe! Eşti numele, harul
luptătorilor lumii, gata-n front să se-adune,
aprinzând viitorului farul
unor zile mai bune.
Ei şi!
Desface ochi cât baniţa
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.
Gazeta... Parcă muşcă.
Ne mai împroaşcă graniţa
miros de praf de puşcă.
Aceste ştiri, cu miile,
ne-nvaţă în furtună.
Ni-s bune bucuriile,
tristeţea nu e bună.
Furtunile istoriei,
oceanul cât l-or bate,
cu vasele victoriei
le-om spinteca pe toate.
Să dea socoteală!
Tobe războinice-n lume dau sfoară.
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece ţară
e spintecat de oţel.
Dar de ce –
foame, frig,
viaţă grea,
şi-opărită cu sânge lumea-şi poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea şi Albania.
Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pământul
ca un trunchi fără braţe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhaţe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpânul
războaielor?
Banul!
Când,
tu frunziş de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
când ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?
Zăngăne arme să-nceapă măcel.
Rob după rob,
În fiece ţară
e spintecat de oţel.
Dar de ce –
foame, frig,
viaţă grea,
şi-opărită cu sânge lumea-şi poartă jelania?
Doar pentru că
undeva,
cineva,
vrea şi Albania.
Omul pe oameni îi muşcă-nrăit,
lumea se năruie ca o baracă,
doar pentru ca
prin Bosfor,
gratuit,
vase străine să treacă.
Ciuntit
văd pământul
ca un trunchi fără braţe,
strivit ca omida,
gemînd ca dihania,
doar pentru ca
cineva
să înhaţe
Mesopotamia.
În numele cui, stăvilarul puhoaielor
l-a spart ăst cizmoi, bădăranul?
Dumnezeu?
Libertatea-i stăpânul
războaielor?
Banul!
Când,
tu frunziş de pe creanga lor goală,
tu mugurul bun, tu altoiul,
când ai să-i chemi să dea socoteală:
De ce războiul?
Elena Ștefoi, poetă, publicistă și diplomată româncă
Biografie
Nastere: 19 iulie 1954,
Boroaia, judetul Suceava
A absolvit in 1973 Liceul „Nicu Gane din Falticeni, iar in 1980 Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Debuteaza in 1975 in revista „Amfiteatru cu o pagina de versuri, prezentata fiind de Constanta Buzea, iar editorial in 1983, la Cartea Romaneasca, cu volumul Linia de plutire, care primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesoara (1980-1987), apoi corector, iar din 1990 jurnalist. Lucreaza actualmente in colegiul redactional al revistei „Dilema. Este comentator politic in cadrul redactiei bucurestene a postului de radio „Europa libera . Scrie si proza scurta (dar are in pregatire si un roman), eseu politic, cronica literara. Poezia sa este cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in antologii sau reviste din Anglia, S.U.A., Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Suedia, Franta.
Poezia Elenei Stefoi este un triumf impotriva liricii asa-zis feminine. Cultiva inesteticul, apoi negarea, apocalipticul, urletul existential, tipatul dezamagirii. Accentele expresioniste sunt cultivate cu predilectie sub semnul himericului cosmaresc, al uratului. Unui asemenea spatiu poetic ii corespunde un text adecvat: „discursul poetic are o complicatie premeditata, cu intortocheri studiate ale imaginarului, cu treceri surprinzatoare dintr-un regim intr-altul al lui (Radu G Teposu). Refuzand o anumita estetica, pe cea traditionala, considerata depasita, in fondpoeta ne propune o alta estetica, provenita din sinceritatea tensionata a actului liric. Aceasta sinceritate ii permite patrunderea in viscerele sentimentului si ale textului. Toposul cel mai frecvent in linia de plutire a Elenei Stefoi. reluat in cele mai multe texte, parc a fi frica; orice aducere in discurs a unui semn scriptura!, in loc sa dea acea senzatie de descarcare a nervilor, acea senina regasire a sinelui in altul, da, dimpotriva, asa cum o atesta vocea autoreferentiala, o stare cu totul contrara, un frison neplacut ca si cum scrierea ar fi devenit, fie si numai prin anticiparea intamplatoare a actului, o tortura launtrica inexplicabila. De aceea, descrierea poemului (de care intotdeauna frica ne va fi) se deruleaza exorcizam in dublu registru; ca o defensiva a eului ce nu-si poate afla o alta cale de manifestare si, in mod simultan, ca o fireasca ofensiva a textului asupra realului. intre doua imperative (ar trebui sa ma apar si ar trebui sa ma tem), nu exista decat optiunea oarba a descrierii nude a ceea ce i se intampla subiectului, acest act substituindu-se, probabil, unei adevarate soteriologii: (Ar trebui sa ma tem cum se temea bunicul de farmece, spui, ar trebui sa-mi pregatesc bocancii pentru marsul in forta. Sub perna ta cateva fictiuni dolofane / sapa o groapa ori de cate ori ai neaparata nevoie / de liniste. Si tot ele, cu randul, iti gadila talpile.
Volume de versuri publicate:
Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Repetitie zilnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986;
Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Cateva amanunte, Bucuresti, Editura Albatros, 1990.
Nici o viziune ca lumea a aparut in volumul Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Vorbele si mireasma lor categorica a aparut (in aceasta forma) in volumul Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE
„La Elena Stefoi o anumita rigoare a rostirii se insoteste cu o evidenta rigoare a principiilor. A principiilor morale. (Oamenii «cu principii» nu au disparut, desi par a fi la moda cei fara.) Poezia Elenei Stefoi ofera spectacolul unui om tinar care strabate lumea ingindurat. ingrijorat. Jocurile ei sarace si bucuriile ei retinute cad sub umbra acestei ingrijorari. Poetul nu raspunde numai de soarta cuvintelor. Raspunde, daca simte aceasta chemare, si de soarta oamenilor. in fata revarsarilor de cuvinte ale altora, pline de spirit — de spiritualitate, de tinerete, de vitalitate — cele citeva vorbe ale poetei se retrag sfioase. Sfioase, in umbra lor, si tari."
FLORIN MUGUR
A absolvit in 1973 Liceul „Nicu Gane din Falticeni, iar in 1980 Facultatea de Psihologie din Bucuresti. Debuteaza in 1975 in revista „Amfiteatru cu o pagina de versuri, prezentata fiind de Constanta Buzea, iar editorial in 1983, la Cartea Romaneasca, cu volumul Linia de plutire, care primeste Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor.
Dupa absolvirea facultatii este, un timp, profesoara (1980-1987), apoi corector, iar din 1990 jurnalist. Lucreaza actualmente in colegiul redactional al revistei „Dilema. Este comentator politic in cadrul redactiei bucurestene a postului de radio „Europa libera . Scrie si proza scurta (dar are in pregatire si un roman), eseu politic, cronica literara. Poezia sa este cunoscuta peste hotare prin traduceri aparute in antologii sau reviste din Anglia, S.U.A., Germania, Austria, Polonia, Ungaria, Suedia, Franta.
Poezia Elenei Stefoi este un triumf impotriva liricii asa-zis feminine. Cultiva inesteticul, apoi negarea, apocalipticul, urletul existential, tipatul dezamagirii. Accentele expresioniste sunt cultivate cu predilectie sub semnul himericului cosmaresc, al uratului. Unui asemenea spatiu poetic ii corespunde un text adecvat: „discursul poetic are o complicatie premeditata, cu intortocheri studiate ale imaginarului, cu treceri surprinzatoare dintr-un regim intr-altul al lui (Radu G Teposu). Refuzand o anumita estetica, pe cea traditionala, considerata depasita, in fondpoeta ne propune o alta estetica, provenita din sinceritatea tensionata a actului liric. Aceasta sinceritate ii permite patrunderea in viscerele sentimentului si ale textului. Toposul cel mai frecvent in linia de plutire a Elenei Stefoi. reluat in cele mai multe texte, parc a fi frica; orice aducere in discurs a unui semn scriptura!, in loc sa dea acea senzatie de descarcare a nervilor, acea senina regasire a sinelui in altul, da, dimpotriva, asa cum o atesta vocea autoreferentiala, o stare cu totul contrara, un frison neplacut ca si cum scrierea ar fi devenit, fie si numai prin anticiparea intamplatoare a actului, o tortura launtrica inexplicabila. De aceea, descrierea poemului (de care intotdeauna frica ne va fi) se deruleaza exorcizam in dublu registru; ca o defensiva a eului ce nu-si poate afla o alta cale de manifestare si, in mod simultan, ca o fireasca ofensiva a textului asupra realului. intre doua imperative (ar trebui sa ma apar si ar trebui sa ma tem), nu exista decat optiunea oarba a descrierii nude a ceea ce i se intampla subiectului, acest act substituindu-se, probabil, unei adevarate soteriologii: (Ar trebui sa ma tem cum se temea bunicul de farmece, spui, ar trebui sa-mi pregatesc bocancii pentru marsul in forta. Sub perna ta cateva fictiuni dolofane / sapa o groapa ori de cate ori ai neaparata nevoie / de liniste. Si tot ele, cu randul, iti gadila talpile.
Volume de versuri publicate:
Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Repetitie zilnica, Bucuresti, Editura Eminescu, 1986;
Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989;
Cateva amanunte, Bucuresti, Editura Albatros, 1990.
Nici o viziune ca lumea a aparut in volumul Linia de plutire, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983.
Vorbele si mireasma lor categorica a aparut (in aceasta forma) in volumul Schite si povestiri, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
REFERINTE
„La Elena Stefoi o anumita rigoare a rostirii se insoteste cu o evidenta rigoare a principiilor. A principiilor morale. (Oamenii «cu principii» nu au disparut, desi par a fi la moda cei fara.) Poezia Elenei Stefoi ofera spectacolul unui om tinar care strabate lumea ingindurat. ingrijorat. Jocurile ei sarace si bucuriile ei retinute cad sub umbra acestei ingrijorari. Poetul nu raspunde numai de soarta cuvintelor. Raspunde, daca simte aceasta chemare, si de soarta oamenilor. in fata revarsarilor de cuvinte ale altora, pline de spirit — de spiritualitate, de tinerete, de vitalitate — cele citeva vorbe ale poetei se retrag sfioase. Sfioase, in umbra lor, si tari."
FLORIN MUGUR
Cariera
diplomatică:
Consilier al ministrului Afacerilor Externe (1997-1998)
Consul general al României la Montreal (1999-2001).
Din 2005 Excelenţa Sa, Doamna Elena Ştefoi, este Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Canada.
Volumele publicate:
„Linia de plutire”
(Cartea Românească, 1983)
„Repetiţie zilnică”
(Editura Eminescu, 1986)
„Schiţe şi povestiri”
(Cartea Românească, 1989)
„Câteva amănunte”
(Editura Albatros, 1990)
„Alinierea la start”
(Cartea Românească, 1996)
„Drept minoritar, spaime naţionale”
(un dialog cu senatorul UDMR Frunda Gyorgy; Kriterion, 1997)
„În urma învingătorilor”
(Paralela 45, 2005), antologie de poezie din perioada 1983-2005
„Undeva în alt plan” - „Somewhere in a Different Realm”
(Paralela 45, 2008 ), ediţie bilingvă
Premii literare:
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1983.
Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor de Limbă Ungară din România, 1997.
Consilier al ministrului Afacerilor Externe (1997-1998)
Consul general al României la Montreal (1999-2001).
Din 2005 Excelenţa Sa, Doamna Elena Ştefoi, este Ambasador Extraordinar şi Plenipotenţiar al României în Canada.
Volumele publicate:
„Linia de plutire”
(Cartea Românească, 1983)
„Repetiţie zilnică”
(Editura Eminescu, 1986)
„Schiţe şi povestiri”
(Cartea Românească, 1989)
„Câteva amănunte”
(Editura Albatros, 1990)
„Alinierea la start”
(Cartea Românească, 1996)
„Drept minoritar, spaime naţionale”
(un dialog cu senatorul UDMR Frunda Gyorgy; Kriterion, 1997)
„În urma învingătorilor”
(Paralela 45, 2005), antologie de poezie din perioada 1983-2005
„Undeva în alt plan” - „Somewhere in a Different Realm”
(Paralela 45, 2008 ), ediţie bilingvă
Premii literare:
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1983.
Premiul Asociaţiei Jurnaliştilor de Limbă Ungară din România, 1997.
Poem de tranziţie
Într-o parte foc într-o parte apă
la mijloc o lamă de cuţit
pe care ca o ciupercă tânără culeasă în zori
se desparte sufletul meu de draga lui rădăcină
în flăcări se pierde un ghem otrăvitor de cuvinte
în valuri se îneacă o înţelegere
Într-o parte foc într-o parte apă
la mijloc o lamă de cuţit
pe care ca o ciupercă tânără culeasă în zori
se desparte sufletul meu de draga lui rădăcină
în flăcări se pierde un ghem otrăvitor de cuvinte
în valuri se îneacă o înţelegere
de care n-are nimeni nevoie
pe micul meu Macintosh vezi o anumită fereastră
doar după ce ai închis ferestrele atotştiutoare
de dinainte
dar undeva în cenuşa ori în mâlul Cortinei de Fier
se minunează de sine însăşi o mână
pe micul meu Macintosh vezi o anumită fereastră
doar după ce ai închis ferestrele atotştiutoare
de dinainte
dar undeva în cenuşa ori în mâlul Cortinei de Fier
se minunează de sine însăşi o mână
care tocmai a învăţat alfabetul.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 222
La vânătoare de rămăşiţe
O sihăstrie înălţată cu greu
de la coperta întâi la coperta a patra
în prag magice stratageme de tinereţe
viscolul în care ne-am întâlnit
lăcomia ce înmugurea universul
în ziua aceea de vară de-a lungul falezei
de pe turlă pleacă odată cu tine
eternitatea la vânătoare de rămăşiţe
spre tolba ei de duzină tânjesc
herghelii de ciclopi şi bacante
roiuri esopice legând între ele
semnele negre străine pătrate pe hartă
într-o chilie la marginea patului
orbecăie sintaxa alternativă
şi în propriul său nimb
ca pe o scrumieră improvizată
uitat de Dumnezeu mocneşte
trecutul nostru comun.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
La vânătoare de rămăşiţe
O sihăstrie înălţată cu greu
de la coperta întâi la coperta a patra
în prag magice stratageme de tinereţe
viscolul în care ne-am întâlnit
lăcomia ce înmugurea universul
în ziua aceea de vară de-a lungul falezei
de pe turlă pleacă odată cu tine
eternitatea la vânătoare de rămăşiţe
spre tolba ei de duzină tânjesc
herghelii de ciclopi şi bacante
roiuri esopice legând între ele
semnele negre străine pătrate pe hartă
într-o chilie la marginea patului
orbecăie sintaxa alternativă
şi în propriul său nimb
ca pe o scrumieră improvizată
uitat de Dumnezeu mocneşte
trecutul nostru comun.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 226
Circuitul compromisului în natură
Ceva anume o mănuşă solzoasă un pericol diform
atrage cuvintele compromise ceaţa
Circuitul compromisului în natură
Ceva anume o mănuşă solzoasă un pericol diform
atrage cuvintele compromise ceaţa
din dicţionarele lumii
pe un munte de măşti se căzneşte soarele să răsară
razele lui se pierd pentru încă un anotimp
pe un munte de măşti se căzneşte soarele să răsară
razele lui se pierd pentru încă un anotimp
una de alta
mintea se pune bine cu toate variantele morţii
sufletul doar cu tăişul confuz al celei din urmă epoci istorice
fericiţi vom fi de frică să nu se răzbune
nefericiţi de frică să nu ajungem s-o răzbunăm.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
mintea se pune bine cu toate variantele morţii
sufletul doar cu tăişul confuz al celei din urmă epoci istorice
fericiţi vom fi de frică să nu se răzbune
nefericiţi de frică să nu ajungem s-o răzbunăm.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 231
În faţa instanţei
Ştiu unde sunt
albele spaţii din textul oarecum mediocru
pe care mai mândră decât dictatorii
şi vajnică foc moartea îl poartă în spate
m-au ferit mereu de legături inutile
de credinţa duşmănitoare de profitabila şovăială
cu tabieturi de judecător zilnic le tot aruncasem
ca pe o cutie goală de somnifere
permise numai handicapaţilor
cu lipsa de umor a condamnatului pe nedrept
le voi scoate acum din gunoi
dovedind că există că mă cunosc
şi nu s-au dezis încă de mine.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
În faţa instanţei
Ştiu unde sunt
albele spaţii din textul oarecum mediocru
pe care mai mândră decât dictatorii
şi vajnică foc moartea îl poartă în spate
m-au ferit mereu de legături inutile
de credinţa duşmănitoare de profitabila şovăială
cu tabieturi de judecător zilnic le tot aruncasem
ca pe o cutie goală de somnifere
permise numai handicapaţilor
cu lipsa de umor a condamnatului pe nedrept
le voi scoate acum din gunoi
dovedind că există că mă cunosc
şi nu s-au dezis încă de mine.
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 242
La mijloc de drum
Un alt timp altă ierarhie a măştilor
bătrânii susţin că natura însăşi
e pe cale să-şi piardă simţul măsurii
nou-născuţii nu văd pe celălalt mal
decât reptile cu faţă umană jucării
La mijloc de drum
Un alt timp altă ierarhie a măştilor
bătrânii susţin că natura însăşi
e pe cale să-şi piardă simţul măsurii
nou-născuţii nu văd pe celălalt mal
decât reptile cu faţă umană jucării
de desfăcut în bucăţi
alergând de la unii la alţii se bâlbâie memoria mea
muşcă ţărâna flutură steagul victoriei
o călăuzeşte un nor ironic înţesat cu lozinci
o soarbe o groapă provocatoare în care
alergând de la unii la alţii se bâlbâie memoria mea
muşcă ţărâna flutură steagul victoriei
o călăuzeşte un nor ironic înţesat cu lozinci
o soarbe o groapă provocatoare în care
colcăie noile coduri
am dorit să-i înţeleg şi să-i apăr pe cei dinainte
îi voi putea oare face să plângă de bucurie
am dorit să-i înţeleg şi să-i apăr pe cei dinainte
îi voi putea oare face să plângă de bucurie
pe cei care vin?
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Elena Ştefoi, În urma învingătorilor,
Editura Paralela 45, 2005, p. 246
TEATRU/FILM
19 Iulie
Toti fiii mei Teatru radiofonic dupa Arthur Miller
Praznicul ciubotarului - Thomas Dekker
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 19 Iulie
Nae Lăzărescu și Vasile Muraru la dentist/sexolog
Horatiu Malaele Cercul de Marin Sorescu
Politistul Scofala
GÂNDURI
PESTE TIMP 19 Iulie
V. V. Maiacovski – Citate:
A.J. Cronin – Citate:
Francesco Petrarca – Citate:
Arsenie Papacioc – Citate:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu