AM SELECȚIONAT ACESTE MATERIALE POTRIVITE PENTRU DATA DE 3 AUGUST 2018 SPRE A FI VIZIONATE DE PRIETENII MEI - TREBUIE SĂ LE DESCHIDEȚI ȘI SĂ LE PARCURGEȚI ÎN LINIȘTE

Bună ziua, prieteni!

Să începem cu:

Enrique Iglesias Greatest Hits - Best Songs of Enrique Iglesias 2018 - Enrique Iglesias Songs

ISTORIE PE ZILE 3 August

Evenimente

• 8: Generalul roman Tiberius ii infrange pe dalmati in batalia de la raul Bathinus. Tiberiu Cezar Divi Augusti Filius Augustus (16 noiembrie 42 î.Hr. – 16 martie 37 d.Hr.) a fost imparat de la AD 14 la AD 37.

· 435: Nestorie, Patriarhul Constantinopolelui inițiatorul ereziei nestorianismului, este detronat si este exilat de imparatul Theodosius al II-lea, la o manastire din Egipt.

· 881: Bătălia de Saucourt-en–Vimeu, in Picardia: Oastea regelui francilor Louis al III– lea ii înfrânge pe vikingi, evenimentulfiind celebrat în poemul Ludwigslied, scris în germana veche. Acesta este considerat unul dintre cele mai vechi texte in vechea limba germana. Poemul a fost transcris într-un manuscris din secolul al IX-lea la mănăstirea Saint-Amand, fiind acum păstrat la biblioteca din Valenciennes (Codex 150, f. 141v-143R). A fost scris în anturajul regelui, la scurt timp după bătălie și înainte de moartea regelui Ludovic (Louis sau Ludwig) al III-lea la 5 august 882. Cu toate acestea, antetul poemului sugerează că acesta este o copie a unui text mai vechi, scris după moartea regelui.

· 1342: Incepe asediul de 21 de luni al cetatii Algeciras ocupata de arabi. Căderea de Algeciras a fost un pas decisiv în Reconquista crestinilor spanioli, oferind Regatul Castilia principalul port de pe coasta de nord de Strâmtoarea Gibraltar. Orașul va fi ulteriorbaza principală de acțiune a armatelor creștine.

· 1347: După unsprezece luni de asediu, oraşul francez Calais s-a predat armatei engleze, dupa ce regele Angliei Edward al III – lea Plantagenet a promis ca nu va masacra locuitorii, cu condiţia sa i se dea cheile cetatii. Trupele franceze care s-au baricadat în oraș sub conducerea lui Jean de Vienne la data de 4 septembrie 1946, au fost nevoite sa se predea, după o rezistență eroică. Sase notabilitati din oraș si insusi Eustache de Saint-Pierre s-au predat ostatici la curtea regelui Eduard, salvând astfel orașul de la distrugere. Deja slăbiți de foametea cauzată de îndelungatul asediu, locuitorii orașului erau aproape decimați de ciumă. Fortareata a servit ca punct de sprijin strategic si cap de pod pentru raidurile engleze în Franța. In cele din urmă orasul a fost recastigat de francezi in timpul reginei engleze Mary I, in anul 1558.

· 1492: Cristofor Columb a pornit în prima sa călătorie spre Lumea Noua, plecand din portul spaniol Palos de la Frontera cu navele Santa Maria – de aproximativ 30 metri lungime care era sub comanda sa, Pinta și Nina – două caravele mai mici, de aproximativ 15 m lungime. Cele două nave mai mici erau comandate de către Martín Alonso Pinzón și fratele său Vicente Yañez Pinzón și cu 90 de oameni. Este ales pentru traversarea oceanului drumul alizeelor. La 12 octombrie 1492, la ora 2 noaptea, Rodrigo de Triana – un marinar de pe nava Pinta zărește pământul, descoperind astfel Lumea Nouă (America). Sunt descoperite insulele: Santa Maria Conception, Fernandina, Isabella, Juna, Bohio -Española. Pe 15 martie 1493 Columb a revenit triumfător în Spania. Înainte de a se întoarce în Spania, Columb a răpit între zece și douăzeci și cinci de indieni, pe care i-a luat cu el. Doar șapte sau opt din ei au ajuns vii în Spania, ei făcând o impresie deosebită la Sevilia. De asemenea, el a lăsat pe teritoriul descoperit 39 dintre oamenii sai și a întemeiat așezarea La Navidad, care astăzi este o localitate din Haiti. Expediția se va încheia la 15 martie 1493.

· 1571: Bătălia de la Famagusta; turcii cuceresc insula Cipru de la venețieni.

· 1601: În lupta de la Guruslău, trupele lui Mihai Viteazul și ale lui Gheorghe Basta îl înfrâng pe Sigismund Bathory; șase zile mai târziu, Mihai Viteazul este ucis la 3 km sud de Turda, din ordinul generalului imperial G.Basta. Trupul i-a fost îngropat pe câmpia Turzii, iar capul eroului îi fu luat de comisul Radu Florescu și adus la mănăstirea Dealului (lângă Târgoviște), unde odihnește și astăzi. Bătălia de la Guruslău (maghiară Goroszló) a avut loc pe 3 august 1601 și s-a dat între oastea Imperiului Habsburgic condusă de Giorgio Basta, o oaste de cazaci și oastea Țării Românești condusă de Mihai Viteazul pe de o parte și oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory pe de altă parte. Ea a făcut parte dintr-o serie de confruntări militare între Imperiul Otoman și statele europene în perioada 1591-1606. Mihai Viteazul i-a cerut ajutor împăratului Rudolf al II-lea de Habsburg cu prilejul unei vizite făcute la Praga în perioada 23 februarie – 5 martie 1601. Împăratul i-a acordat ajutor atunci când a auzit că generalul Giorgio Basta a pierdut controlul asupra Transilvaniei în favoarea nobilimii maghiare transilvănene conduse de Sigismund Báthory, care acceptase protecția Imperiului Otoman. Între timp, forțele loiale lui Mihai din Țara Românească conduse de fiul său, Nicolae Pătrașcu, îl alungaseră pe Simion Movilă din Moldova și se pregăteau să reintre în Transilvania.

· 1778: A fost inaugurat “Teatrul Scala” din Milano, unul dintre cele mai renumite teatre de operă din lume, cu opera “Europa Riconosciuta” de A. Salieri.

· 1783: În Japonia, Muntele Asama erupe omorând 35.000 de oameni.

· 1858: Exploratorul britanic John Hanning Speke a descoperit Lacul Victoria și îi va da numele reginei de atunci a Marii Britanii. A descoperit și izvorul Nilului Alb in 1862 dezlegand misterul izvoarelor Nilului, care i-a preocupat pe cercetătorii Continentului Negru ani îndelungați. A decedat la 15 septembrie.

· 1888: Erupția violentă a vulcanului din insula Vulcano, Italia.

· 1914: Primul Război Mondial: Germania declară război Franței.

· 1914: România: Consiliul de Coroană din 3 august (stil nou) desfășurat la Castelul Peleș, la inițiativa regelui Carol I, dezbate problema intrării României în Primul Război Mondial. S-a votat cu o majoritate zdrobitoare în favoarea neutralității.

· 1914: Inaugurarea Canalului Panama. 79,6 km. lungime, 30 - 300 m. lățime și 14 metri adâncime.

· 1919: Armata română intră în Timișoara și aduce o mare contribuție la reîntregirea teritoriilor românești. Evenimentul a coincis cu ocuparea Budapestei de catre armata romana si alungarea regimului comunist instaurat de Kun Bela in Ungaria. Unităţile sârbe părăsisera Timişoara în 27 iulie 1919. În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al judeţului Timiş – Torontal de către Consiliul Dirigent, decretează preluarea puterii şi instalarea administraţiei româneşti. La 1 august 1919 a sosit în Timişoara prima unitate de jandarmi români, iar la 3 august 1919 îşi fac intrarea solemnă în oraş, unităţile Armatei Române, sub comanda colonelului Economu. Au fost momente înălţătoare, care au marcat, în zbuciumata istorie a Timişoarei o impresionantă zi de sărbătoare. Potrivit mărturiilor din acel timp,pregătiri mai amănunţite pentru primirea Armatei Române nu s-au putut face. Dat fiind situaţia specială existentă în Banat, momentul sosirii trupelor române s-a ştiut doar cu trei zile înainte. O mărturie de atunci consemnează următoarele: „Anunţul dat s-a lăţit ca fulgerul printre români şi însufleţirea a fost atât de mare încât bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni s-au grăbit să ia parte la sărbătoarea cea mare a primirei fraţilor cari ne-au adus libertatea dorită de veacuri. Manifestarea publicului pentru acest moment înălţător a fost spontană, instinctivă, iar nu pusă la cale şi a decurs în cea mai perfectă ordine, cu toate că afluenţa de mase a fost enormă”. Peste 100.000 de oameni, de pe cuprinsul întregului Banat, sosiţi cu trenul, cu căruţele sau călare au fost prezenţi la această sărbătoare românească. Flamura tricoloră împodobea o mare parte a caselor, drapate şi ele cu covoare româneşti şi ghirlande de flori. Străzile erau inundate de mulţimea celor dornici să ovaţioneze soldaţii unui Regiment care a luptat cu eroism pe fronturile din Dobrogea şi Moldova. La ora 10,00, pe Calea Lugojului, intră în oraş coloana militară. În acordurile „Răsunetului”, Deşteaptă-te Române, îi întâmpină „un banderiu” de 900 de tineri bănăţeni călare, toţi în haine albe, naţionale, cu căciula de dorobanţ, decorată cu panglică tricoloră. A fost un spectacol emoţionant. În fruntea primului batalion al Armatei Române se afla figura impunătoare a colonelului Virgil Economu. Prefectul, dr. Aurel Cosma adresează salutul de „bună venire”. „Veacuri de-a rândul am avut bucurii puţine, supărări multe, după cum arată istoria. Acum, fraţii noştri, aţi venit în leagănul românilor, vărsând sânge pentru noi, care am gemut sub stăpânire străină.” De la intrarea în oraş, coloana militară, urmată de sutele de călăreţi bănăţeni, se îndreaptă spre Biserica ortodoxă română din cartierul Fabric. În faţa ei, pe un altar improvizat, protopopul Ioan Oprea, asistat de şase preoţi, oficiază un serviciu divin. Răspunsurile le dau sutele de corişti români veniţi din satele învecinate. În cuvinte de aleasă simţire, protopopul Oprea salută Armată Română. Îi răspunde colonelul Economu: „Dumnezeu a fost totdeauna în inimile românilor, în inimi curate, cu sentimente valabile şi ne-a învăţat ca românul să se iubească şi să nu trăiască despărţit.” Iată ce declara Iosif Velceanu, cunoscut om de cultură, martor ocular al evenimentelor, referitor la ziua de 3 August 1919: “Şi iată că la 3 august 1919 sosi deci ziua mult aşteptată şi dorită! Peste noapte metropola îmbrăcase haine de sărbătoare. Ca o vrajă a unei nopţi de vară, înfloriră pretutindeni steagurile tricolore. Dimineaţa, Metropola se deştepta transformată într-o podoabă neobişnuită de drapele româneşti, care fluturau vesel pe case şi palate, pe turlele bisericilor şi frontispiciile tramvaielor. Vitrinele prăvăliilor şi geamurile cafenelelor erau toate împodobite cu portretele regelui Ferdinand I şi al Reginei Maria, iar între ele era împodobit cu panglici tricolore portretul moştenitorului de tron, Carol. Lumea orăşeană asalta balcoanele şi ferestrele palatelor, iar mulţimea ocupase străzile, publicul românesc din Timişoara şi din jur se aglomerase spre centru, grăbind să-şi asigure loc în Piaţa Unirii, unde autorităţile aşteptau sosirea armatei române. Armata regală română, armata glorioasă, în ochii plini de admiraţie ai lumii, venită ca să ieie în stăpânire moştenirea. Azi a intrat cu glorie în cetatea Timişorii.”

· La 19 martie 1919, colonelul francez Fernand Vyx a prezentat Ungariei, din partea aliatilor invingatori in razboi, “Nota Vyx”, prin care se ordona fortelor militare ungare sa se retraga in granitele Ungariei, pana la tratativele de pace cu Aliatii. “Nota Vyx” a provocat o serioasa aliena¬re nationala. Presedintele Mihaly Karolyi si-a inaintat demisia,iar doua zile mai tarziu (pe 21 martie 1919),bolsevicul Bela Kun a proclamat Republica Sovietica Ungaria. Prima promisiune a lui Kun a fost restaurarea “Ungariei Istorice”, adica a “Ungariei Mari”. Kun se baza, in primul rand pe sprijinul lui Lenin si pe probabilitatea unui razboi intre Rusia sovietica si Aliati. Promisiunea bolsevicilor lui Kun a dat apa la moara sperantelor revizioniste ale maghiarilor. La sfarsitul lui mai 1919, trupele Republicii Sovietice Ungare invadeaza teritoriul Slovaciei. Dupa cateva succese initiale, la 17 iunie 1919, insa, confruntate cu amenintarile de interventie ale SUA si Frantei, trupele bolsevice ale lui Bela Kun sunt nevoite sa se retraga din Slovacia. Bela Kun se intoarce imediat contra Romaniei si isi trimite trupele in Transilvania. Planul militar de ocupare a intregului Ardeal, prevedea jonctiunea dintre fortele bolsevice din Ungaria si cele din Rusia sovietica, pe teritoriul Transilvaniei.Următoarele atacuri ale armatei bolşevice maghiare s-au desfaşurat conform planurilor lui Lenin,care prevedeau declanşarea la scara europeană a unor mari demonstraţii muncitoreşti pentru apărarea Ungariei bolşevice.La 19 spre 20 iulie 1919, armata ungară a atacat puternic armata română, respingând-o până la Oradea. A avut loc o contraofensivă şi, după şapte zile de lupte crâncene, trupele române se apropiau de Budapesta.La 3 august 1919, patru escadroane de roşiori, dintre care unul din Craiova, sub comanda colonelului Rusescu, au pătruns în Budapesta, fara ordin .Grupul avea patru sute de cavalerişti şi era dotat cu două tunuri şi zece mitraliere. În jurul orei douăzeci, detaşamentul de cavalerie român descaleca în curtea cazărmii de husari „Arhiducele Josif”din Budapesta.A doua zi, la ora optsprezece, aflat pe bulevardul Andrássy din Budapesta, comandantul armatei române care operase în Ungaria, generalul Mărdărescu, va privi parada militarilor români din compunerea Diviziei 1 Vânători.Acţiunea impetuoasa pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu, acesta luand măsuri disciplinare împotriva ofiţerului care îndrăznise să îi ştirbească din aureola victoriei totale.Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 august ca dată a ocupării capitalei ungare, acţiunea din 3 august fiind tratată cu discreţie. Generalul Mărdărescu a devenit ulterior ministru de război. Războiul romano-maghiar din 1919 s-a desfăşurată pe o perioadă de nouă luni. Românii au pierdut 188 de ofiţeri şi 11. 478 de soldaţi, din care 69 ofiţeri şi 3.601 de soldaţi morţi . Românii au început retragerea din Ungaria în noiembrie 1919. Între 14 februarie şi 28 martie 1920, toate unităţile Armatei Române a părăsit teritoriul Ungariei . Principalii lideri bolsevici au fugit din Ungaria. Bela Kun si alti kuneristi s-au refugiat in Austria, unde se afla la putere un guvern social-democrat.Au fost insa arestati si au ramas intr-un lagar pana in iulie 1920, cand un acord privind schimbul de prizonieri intervenit intre Austria si Rusia sovietica, a permis unui numar de 415 kuneristi sa se refugieze la Moscova.La Moscova, Bela Kun a intrat in randul Partidului Comunist (bolsevic) din Rusia sovietica. A primit cetatenia sovietica si a fost numit in conducerea Komiternului,raspunzand de Germania, Austria, Cehoslovacia si Romania.Prima sarcina a lui Kuhn in Rusia sovietica a fost conducerea “Comitetului Revolutionar”din Crimeea (1920). Bela Kun a ordonat executarea a 10.000 de prizonieri albi. Victor Serge afirma in “Memoriile unui revolutionar” ca Bela Kun este vinovat de masacrarea a 10.000 de alb-gardisti, care formau detasamentele generalului Piotr Nikolaevici Wrangel.Victor Serge spunea ca Bela Kun le-a promis acestora amnistierea daca se predau. Ulterior, dupa ce trupele lui Wrangel s-au predat conform intelegerii, Bela Kun a ordonat executarea lor.Acelasi lucru il confirma si Gyorgy Borsany in “The Life of a Communist revolutionary, Bela Kun” (Columbia University Press, 1993).In Komitern, Bela Kun a fost un apropiat colaborator al lui Grigori Zimoviev. Pe 27 martie 1921, Kun – in virtutea “Teoriei ofensivei” – a condus un puci esuat, al minerilor din centrul Germaniei (Communist Marzaction Putsch).Lenin l-a acuzat de iresponsabilitate politica. Victor Serge scrie ca Lenin a numit actiunea pucistilor din Germania “les betises de Bela Kun” (“prostiile lui Bela Kun”), in sedinta secreta a “Comitetului Operativ” bolsevic de la Moscova. Discutiile cu ceilalti membri ai exilului maghiar din Rusia faceau obiectul “notelor” inaintate, cu mare constiinciozitate, lui Bela Kun catre OGPU (fosta CEKA, politia politica).Astfel mai multi exilati unguri au fost arestati la sfarsitul anilor ’20 si inceputul anilor ’30 si executati.Acuzat de legaturi cu “trotkismul”, Bela Kun – impreuna cu sotia, fiica si ginerele – au fost arestati in mai 1937 si trimisi in GULAG. In 1989, guvernul sovietic a anuntat ca Bela Kun a fost executat in GULAG, pe 29 august 1938. In 1956, surpriza: Bela Kun – cel care a practicat “Teroarea Rosie” (“Baietii lui Lenin”) – a fost reabilitat, odata cu Laszlo Rajk (creatorul Securitatii ungare, AVO) – in procesul numit de mass-media occidentala “destalinizarea si dezghetul” hrusciovist – devenind “martiri ai Ungariei”.Celalalt mare kunerist – Tibor Szamueli (Comisar pentru Afacerile Militare) – seful “Baietilor lui Lenin”, care aplicau legea “Terorii Rosii”, s-a refugiat la 1 august 1919, cand armata romana se pregatea sa intre in Budapesta, in Austria.Tibor Szamueli, in automobilul personal, a incercat sa treaca clandestin granita, dar a fost observat de granicierii austrieci. In schimbul de focuri, Tibor Szamueli a fost ucis. (Dupa alte surse, s-ar fi sinucis).Jeno Ländler – “Comisar pentru Afacerile Interne” sub regimul Bela Kun – s-a refugiat tot in Austria, unde a continuat sa fie unul dintre liderii exilatilor bolsevici unguri. A murit in 1928 la Cannes. A fost incinerat, iar urna cu cenusa lui Landler a fost depusa la Moscova, in zidul Kremlinului, unde se afla si astazi. In 1956, Landler a fost reabilitat si el in asa-numitul proces de “destalinizare”. Un grup statuar il imortalizeaza pe Bela Kun, avand in dreapta pe Tibor Szamueli si in stanga pe Jenö Ländler. Monumentul poate fi admirat si astazi, in anul de gratie 2008, la Budapesta.Prabusirea puterii bolsevice din Ungaria in urma interventiei armatei regale romane a permis fortelor conservatoare conduse de Istvan Bethlem si Miklos Horthy sa preia controlul incepand din Ungaria de Vest. Detasamentele lui Miklos Horthy si-au luat revansa, dezlantuind “Teroarea Alba”.Sustinatorii Republicii Sovietice Ungare, comunistii, intelectualii cu idei de stanga, evreii, tiganii au fost arestati sau executati sumar. Cum au pus românii opinca pe Parlamentul din Budapesta (din însemnările generalului Marcel Olteanu) … Şi au intrat trupele noastre în Budapesta la începutul lunii august 1919. Palatul Parlamentului maghiar a fost pus sub paza unui pluton de vînători. Şeful gărzii de la intrarea principală era sergentul Iordan, un oltean de la Craiova, potrivit de stat, negru, uscat şi foarte vioi. Deasupra palatului a văzut Iordan cum fîlfîia în vînt flamura ungurească – roşu-alb-verde. Faptul acesta nu l-a supărat prea tare, dar nici nu i-a plăcut… Dîndu-şi capela pe ceafă şi scărpinîndu-se după ureche şi-a zis: “Să dau jos steagul unguresc şi să pun fanionul de la companie?… Asta ar şti şi madama de la popota domnilor ofiţeri s-o facă”… “Dar am să chibzuiesc în aşa fel ca să rămînă de pomină şi să fie şi talpa României răzbunată…” Zis şi făcut. Chemînd pe căprarul Bivolaru, s-au suit în norii Budapestei şi au coborît steagul în lungul sforii, drept la jumătatea steajerului şi, luînd apoi opinca răsuflată a căprarului, s-a urcat ca un pui de urs şi a pus-o drept căciulă în capul steajerului, lăsîndu-i nojiţele s-atîrne-n vînt. Şi aşa a fîlfîit multă vreme în cerul Budapestei steagul maghiar cu opinca românească deasupra lui… “Cine oare să fi făcut această tragică glumă? – îmi zise tovarăşul meu de preumblare, domnul Ferency, un distins avocat pe care îl cunoscusem în metropola maghiară; şi zicînd, îmi arătă cu mîna priveliştea originală şi neaşteptată, care oprea în drum şi întorcea capetele şi altor trecători, ca fiind cel mai caracteristic şi ironic simbol al îngrozitoarei realităţi, al catastrofalei prăbuşiri a unui organism orgolios şi despotic, tocmai sub călcîiul acelui organism pe care ţinuse genunchiul de fier atît amar de vreme, pe care întotdeauna l-a considerat nevrednic de lumina soarelui şi de care totuşi o viaţă-ntreagă s-a temut”… “Cine oare să fi dat vîntului şi să fi ilustrat cu atîta măiestrie şi atît de dureros dezastrul iremediabil al regatului Sfîntului Ştefan?”, mai rosti domnul Ferency, cu privirea tristă, pierdută în văzduh, întrebînd parcă cerul unguresc, dezolant de senin în ziua aceea. Apoi se întoarse cu privirea spre mine, şi deşi nu mai zicea nimic, am înţeles că ar vroi o lămurire. Îmi era milă de el, căci era un om distins la simţire. “Mă voi interesa, domnule doctor”, îi zisei cu o nuanţă de înduioşare şi, apropiindu-mă de santinelă, îi spusei să strige pe şeful gărzii. “Este chiar acolea, domnule general”, îmi răspunse vînătorul mic şi îndesat, încordîndu-se şi făcînd cu capul un gest despre cheiul Dunării.

- Cum îl cheamă?

- Don sergent Iordan.

- Dar tu ştii cine a dat ordin de s-a aciuat opinca ceea deasupra steagului unguresc?

- Da, domnule general, chiar don sergent a dat ordin azi dimineaţă şi tot dînsul a şi executat ordinul… acum stă de un ceas acolo să vadă ce-o să zică lumea şi tot în cer se uită ca să îndemne şi pe alţii… Mă-ntorc puţin spre stînga şi nu departe zăresc un sergent şi un căprar, care, fără să mă bage în seamă, gustau cu frenezie roadele isprăvii lor – ilustraţia magistrală a unui moment istoric. Priveau cînd la trecătorii enervaţi şi sanchii, cînd la opinca impertinentă, şi pe feţele lor tuciurii şi asprite de viforul vremilor se lămurea cea mai desăvîrşită satisfacţie. Păreau nişte inspiraţi şi nişte draci geniali. Întreaga oaste românească, întreaga naţie mi s-au părut că se oglindesc în aceşti doi zdrenţăroşi, sublimi chiar prin gradul de perfecţiune la care poate ajunge o zdreanţă… De-aş fi fost singur! O! i-aş fi privit ceasuri întregi fără să mă satur… Şi, poate, i-aş fi luat de gît şi i-aş fi sărutat! Dar… le-am făcut semn să se apropie şi, arătînd domnului Ferency pe sergent, i-am zis încet, foarte încet: “Acesta este glumeţul, care fără o intenţie răutăcioasă, desigur, şi cu toată naivitatea unui poznaş, te-a făcut poate să suferi”… Şi domnul Ferency, scăldîndu-şi ochii între genele-i umede, mi-a replicat cu adîncă melancolie:

- Dacă din sufletul şi mintea unui simplu ţăran ca acesta s-a desprins o asemenea poznă, atunci nu mă mir că sînteţi aci! În după-amiaza aceleiaşi zile, m-am îndreptat din nou spre Palatul Parlamentului. Mă simţeam dator faţă de Iordan; trebuia să-i dau ceea ce în faţa durerii domnului Ferency, nu i-am putut da. L-am chemat – era nedespărţit de Bivolaru -, mi-a povestit cum i-a dat în gînd şi cum a înfăptuit isprava lui. L-am lăudat şi mi-am plimbat mîna mult pe faţa lui suptă şi radioasă şi i-am dat un pachet de ţigări regale. Şi nu ştiu cum, m-am pomenit că iau de nas pe căprarul Bivolaru, care se tot apropia de mine şi pe care, cu cît îl priveam, cu atît mai mult punea stăpînire pe firea mea. Era mic de statură, faţa îi era smeadă şi foarte pîrlită de soare şi vînt; în fundul capului purta nişte ochi mici, căprui şi scăpărători. Avea dinţi mărunţi, albi şi frumoşi, şi peste buza arsă de frigurile ostenelilor abia mijea o mustaţă roşcovană -, un vulpoi de Mehedinţi. Purta capelă pe sprînceană, iar în ce priveşte îmbrăcămintea părea înfăşurat cu totul într-un covor de petice, căruia expresia lui îi dădea ceva din prestanţa unor odăjdii de samurai japonez fanatic. O crestătură adîncă îi stăpînea obrazul stîng şi alta mai lată se răsfăţa pe gît sub urechea dreaptă; mai în sus de mînă, pe antebraţul stîng, se zărea o cicatrice respectabilă… L-am întrebat unde a fost rănit. Mi-a răspuns cu naivitate şi scurt: “Peste tot, domnule general”. Şi desfăcînd repede o moletieră, mi-a arătat o rană de schijă, abia vindecată, la pulpa dreaptă; apoi, descheind singurul nasture pe care îl mai avea la veston, puse degetul pe o dîră de baionetă în lungul coastelor din dreapta care se vedea în întregime printre cele cîteva şuviţe de pînză destrămată ce alcătuiau cămaşa lui Bivolaru. Şi era gata să-mi mai arate, dar l-am întrerupt: “Bine, bine… văd că eşti crestat ca un răboj; dar unde ai căpătat rănile? În ce lupte?…” Şi iarăşi cîntecul lui: “Peste tot, domnule general. În Carpaţi, la Răşinari, la Olt, la Siret, la Oituz şi chiar pe Tisa în aprilie, că eu, domnule general, am fost poate în patruzeci de atacuri mari şi, în adevăr, eu sînt răbojul isprăvilor regimentului nostru… pe mine sînt crestate toate de la 1916 încoace… şi nu mă las nici mort!…”

- Ei şi acum îţi pare bine că făcurăm România Mare şi că faci de gardă, tu, căpraru Bivolaru de la Mehedinţi, tocmai aci la Budapesta? Şi el, încordîndu-se şi privindu-mă soldăţeşte drept în lumina ochilor, îmi răspunse sfătos şi cu mîndrie:

- E lucru mare, domnule general… Dar… am auzitără că mai e şi o Vienă! Acestui nebun în toate minţile, acestui prototip al zdrenţelor noastre glorioase de la 1917, care îşi da seama perfect pînă unde se poate întinde fiziceşte România Mare, nu-i intra totuşi în cap că numai pentru ce vedea s-a ostenit el şi atîţia au albit meleagurile cu oasele lor. El, Bivolaru, sinteza neamului său, elegant la simţire şi la gîndire, fără să poată exprima, înţelegea totuşi numai una: “faima şi duhul românesc cît mai departe, şi peste România-Mare, România spirituală, România fără hotare”.

· 1929: In Romania se infiinteaza ”Regia autonomă a poştelor, telegrafelor şi telefoanelor” (PTT), care a luat în exploatare şi administrare serviciile publice de poştă, telegraf şi telefon.

· 1934: După moartea lui Paul von Hindenburg, Adolf Hitler a comasat postul de cancelar al Germaniei și cel de președinte al Germaniei, proclamându-se Führer. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

· 1936: La Jocurile Olimpice de la Berlin, Jesse Owens a câștigat proba de 100 m. James Cleveland „Jesse“ Owens (n. 12 septembrie 1913 în Oakville, Alabama – d. 31 martie 1980 în Tucson, Arizona) atlet american. Dintre toți atleții care au participat la Jocurile Olimpice de-a lungul timpului puțini au impresionat mai mult ca Jesse Owens, tânărul american de culoare care a câștigat patru medalii de aur la Jocurile Olimpice din 1936, de la Berlin. Conducătorul nazist Adolf Hitler a dorit să folosească Jocurile de la Berlin pentru a dovedi supremația rasei așazise ariene, însă Owens a demonstrat contrariul. Mulțimea îl adora, pentru că era un atlet adevărat, care și-a câștigat admiratori grație vitezei și agilității sale.

· 1940: Generalul francez Charles de Gaulle este condamnat la moarte in contumacie, de un tribunal militar al regimului marioneta instalat de ocupantii nazisti la Vichy, pentru atentat la siguranta statului si dezertare. Pe 18 iunie, de Gaulle s-a adresat populaţiei franceze în timpul unei emisiuni difuzate de BBC de la Londra. El a cerut soldaţilor armatei franceze şi populaţiei să continue lupta alături de Aliaţi împotriva Axei. În Franţa, “Apelul din 18 iunie” nu a avut o audienţă largă, dar un nou discurs al generalului de Gaulle de pe 22 iunie a fost ascultat la nivel naţional în Franţa. Se consideră că “Apelul” a pus bazele organizării Rezistenţei Franceze împotriva ocupaţiei Germaniei Naziste în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Discursul de pe 18 iunie a rămas unul dintre cele mai celebre alocuţiuni din istoria Franţei, însă în ciuda eforturilor lui de Gaulle, Pétain a semnat pe 22 iunie actele capitulării şi a devenit liderul unui stat marionetă francez cu capitala la Vichy.

· 1941: Puternic bombardament sovietic asupra municipiului Constanța. Catedrala și alte clădiri din zona peninsulară sunt grav afectate.

· 1958: Submarinul american cu propulsie nucleară “Nautilus” a efectuat prima traversare în imersiune a Polului Nord. “Nautilus” a fost primul submarin atomic lansat de Statele Unite ale Americii, la data de 21 ianuarie 1954.

· 1960: Niger își câștigă independența față de Franța.

· 1963: Formația The Beatles a apărut pentru ultima dată la Cavern Club din Liverpool, după ce susținuseră în acest local peste 300 de spectacole începând cu 1961.

· 1975: S-a încheiat vizita oficială, de două zile, efectuată în România de președintele american Gerald Ford.

· 1977: Se termină greva minerilor din Valea Jiului.

· 1988: Autoritatile sovietice il elibereaza din inchisoare pe tanarul aviator german Mathias Rust, care fusese condamnat la patru ani de internare intr-un lagar munca, pentru ca a incalcat spatiul aerian sovietic, aterizand in Piata Rosie din Moscova la 28 mai 1987, umilind intregul sistem de supraveghere si aparare aeriana al URSS.

· 1997 - A intrat în vigoare Convenţia europeană pentru reprimarea terorismului.

· 2005: Mahmoud Ahmadinejad devine președinte al Iranului.

Nașteri

· 1654: Karl I, Landgraf de Hesse-Kassel (d. 1730)

· 1770: Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei (d. 1840)

· 1811: S-a nascut Elisha Graves Otis, inventatorul american care a conceput in 1852, dispozitivele de siguranta pentru lifturi; (d. 08.04.1861).

· 1817: Arhiducele Albert, Duce de Teschen, general austriac (d. 1895)

· 1834: S-a născut Ioan M. Bujoreanu, prozator, autor dramatic, publicist şi traducător (a tradus din Boccaccio, Florian şi Paul de Kock); (m. 1899).

· 1863: Géza Gárdonyi, scriitor și jurnalist maghiar (d. 1922)

· 1865: Iancu Flondor, om politic român din Bucovina (d. 1924)

· 1867: Stanley Baldwin, politician englez (d. 1947)

· 1872: Regele Haakon al VII-lea al Norvegiei (d. 1957)

· 1873: Bruno Petzold, scriitor german (d. 1949)

· 1877: László Székely, arhitect maghiar (d. 1934)

· 1904: Clifford D. Simak, scriitor american (d. 1988)

· 1905 (3/16 august): S-a născut la Iaşi regizorul de teatru şi profesorul roman de etnie evreiasca Moni Ghelerter (numele la naştere, Solomon Ghelerter ). Unele surse dau naşterea sa la 3 iulie 1905. A fost regizor la Teatrul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti şi profesor de actorie la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică Ion Luca Caragiale din Bucureşti; ( d. 4 noiembrie 1979, Bucureşti).

· 1905: Franz König, cardinal austriac, inițiator al reconcilierii cu Biserica Ortodoxă Română (d.2004)

· 1907: Ernesto Geisel, lider militar și politician brazilian, al 29-lea președinte al Braziliei (d. 1996)

· 1913: Marin Voiculescu, medic român (d. 1991)

· 1926: S-a născut la Fălticeni, in judeţul Suceava, prima femeie căpitan de cursă lungă din România Teodora Angela Lefterescu; (d. 29 aprilie 2007, Constanţa). În anul 1999 primeste titlul de cetăţean de onoare al municipiului Fălticeni. În ultimii ani din viaţă a locuit în Constanţa, si a fost înmormântată în localitatea Urluia din Dobrogea.

· 1926: Tony Bennett, cântăreț american de jazz

· 1934: S-a născut Jonas Savimbi, politician angolez, întemeietorul şi conducătorul mişcării UNITA (Uniunea Naţională pentru Independenţa Totală a Angolei); (d. 22 februarie 2002).

· 1935, în satul Volontiri, judeţul Cetatea Albă, România (azi satul Volontiri, raionul Ștefan Vodă, Republica Moldova), se naște Primadona Operei Naționale din Republica Moldova, Maria Bieșu. Artistă a Poporului, Laureată a Premiilor de Stat, profesor universitar, academician, "Doctor Honoris-Causa" , Cavaler al “Ordinului Republicii" și deţinătoarea Ordinului Naţional “Steaua României" - Maria Bieşu este o cîntăreaţă de operă prin excelenţă. Maria Bieșu a interpretat diverse roluri: Floria Tosca, Cio-Cio-san, Norma, Aurelia, Olga, Natalia, Ruxanda, Iolanta, Cuma, etc.: personaje din opere renumite, cu tematici variate. La fel de importantă este şi activitatea concertistică a Mariei Bieşu, în care se produce cu creaţii de cameră. În acest domeniu de activitate, Maria Bieşu s-a remarcat prin simţul fin al stilului, lucrul minuţios cu textul muzical şi cel poetic, profunzimea redării conţinutului, plinătatea emoţională şi sinceritatea interpretării. Devine președinte al Uniunii Muzicienilor din Republica Moldova din 1987 și Vicepreședinte al Uniunii Mondiale a Muzicienilor din Moscova din 1992. Elena Vdovina, muzicolog din Rpublica Moldova, afirmă că "vocea Mariei Bieșu impresionează pînă în adîncul sufletului prin tembrul ei irepetabil, pătruns de frumusețe, căldură și prospețime. Ea te cucerește prin neobișnuita eleganță a vocalismelor, prin tehnica filigranată.”

· 1940: Martin Sheen, actor american

· 1941 - S-a născut Beverly Lee, cântăreaţă americană (Shirelles).

· 1947 - S-a născut Sean Tyla, chitarist şi compozitor britanic (Man, Ducks Deluxe, Tyla Gang).

· 1948 - S-a născut Jean-Pierre Raffarin, premierul francez în exerciţiu.

· 1949 - S-a născut B.B. Dickerson, basist american (War).

· 195o: S-a nascut in Bucuresti, miliardarul roman Dinu Patriciu. Dan Costache Patriciu (d. 19 august 2014, Londra), a fost un politician și om de afaceri care a activat în domeniul petrolier, bancar și imobiliar, fiind unul dintre cei mai bogati români.A activat si in randurile Partidului National Liberal.

· 1951 - S-a născut John Graham, chitarist şi percuţionist american (Earth, Wind & Fire).

· 1952: Osvaldo Ardilez, fotbalist argentinian

· 1953: Dana Dogaru, actriță româncă de teatru și film

· 1953 - S-a născut Ian Bairnson, muzician şi compozitor britanic (Alan Parsons Project, Pilot).

· 1955: Renate Weber, jurist și politician român

· 1956 - S-a născut Ian Crichton, chitarist şi compozitor canadian (Saga).

· 1962: S-a nascut la Ramnicul Sarat, Maria Bitang, antrenoare federală a echipei de gimnastică a României.

· 1963: James Hetfield, membru fondator al trupei Metallica

· 1969: S-a nascut la Piatra Neamt, cunoscuta prezentatoare si realizatoare TV, Mihaela Radulescu (n.Andreea Țigănașu).

· 1979: Evangeline Lilly, model și actriță canadiană

· 2000: Landry Bender, actriță americană

Decese

· 1460: A murit regele James al II-lea al Scotiei ; (n.16 octombrie 1430). James al II- lea, care a domnit ca rege al Scotiei din 1437, a fost fiul lui JamesI și al Joanei de Beaufort. La 21 februarie 1437 tatal sau a fost asasinat, iar James al II-lea i-a urmat pe tron la varsta de numai 6 ani.

· 1792: Sir Richard Arkwright, inventator și industriaș englez (n. 1732)

· 1826: Moare la varsta de 45 de ani, René Laennec, inventatorul stetoscopului.

· 1857: A murit popularul scriitor francez Eugène Sue; (n.1804). Una dintre cele mai cunoscute carti pe care le-a publicat a fost “Misterele Parisului”, tradusa in mai multe editii si in limba romana.

· 1867: Philipp August Böckh, savant, filolog, istoric german (n. 1785)

· 1889: A încetat din viaţă poeta Veronica Micle (numele la naştere: Ana Câmpeanu), cunoscută în special datorită iubirii care a legat-o de Mihai Eminescu; (n. 22 aprilie 1850). S-a sinucis cu arsenic la Mănăstirea Văratec.

· 1895: A decedat la Slănic Moldova, Dimitrie Brândză, om de ştiinţă, medic şi botanist român, membru titular al Academiei Române; (n. 10/22 octombrie 1846, Bivolu, azi Viişoara, Botoşani). Dupa ce a terminat cursurile Academiei Mihăilene, absolvă pe cele ale Facultăţilor de Ştiinţe Naturale şi Medicină ale Universităţii din Paris, obţinând doctoratul, în 1869. Activează ca medic şi profesor de botanică la Universitatea din Iaşi si in 1874, este transferat la Universitatea din Bucureşti, la catedra de ştiinţe naturale, desfăşurând o activitate multilaterală. În 1882 obţine de la ministrul educaţiei, Petre S.Aurelian, acordul de a înfiinţa o secţie botanică la Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din Bucureşti. În 1884 un incendiu distruge întreaga colecţie de plante de la Muzeul de Istorie Naturală, ceea ce determină guvernul să aloce fonduri pentru înfiinţarea unei grădini botanice la Cotroceni. De menţionat că gradina botanică din acea perioadă era poziţionată între Palatul Universităţii şi Biserica Rusă. În 1885 sunt începute primele lucrări la noua grădină din Cotroceni, fiind ridicată clădirea institutului botanic şi amenajate grădinile din preajma sa. Grădina Botanică din Bucureşti, îi poartă astazi numele.

· 1924: A decedat Joseph Conrad (Josef Teodor Konrad Korzeniowski), prozator englez de origine polonă (n. 03.12.1857). Printre cele mai cunoscte romane ale sale se numara: Palatul lui Almayer (1895); Proscrisul din arhipelag (1896); Negrul de pe Narcis (1897); Inima întunericului (1899); Nostromo (1904); Agentul secret (1907); Sub ochii Occidentului (1911); Hotarul din umbră (1917)

· 1924: A decedat Vladimir Hertza, jurist şi om politic român, primul primar al oraşului Chişinău după Marea Unire,in perioada 1918-1919; (n. 14 mai 1868, Chişinău). În 1917 a fost ales în funcţia de vicepreşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc şi al Societăţii Culturale Moldoveneşti. El a jucat un rol însemnat în infaptuirea unirii Basarabiei cu tara mama, România. A fost preşedintele Zemstvei jud. Orhei, primul preşedinte al Comisiei Şcolare Moldoveneşti. În 1917 a devenit vicepreşedinte al Partidului Naţional Moldovenesc şi al Societăţii Culturale Moldoveneşti, jucând un rol important în actul Unirii. A fost delegat şi la conferinţele de pace, in care s-a tratat chestiunea Basarabiei.

· 1929: A murit Emil Berliner, inventator germano-american, cel care a inventat gramofonul cu discuri orizontale de ebonită; (n. 20.05.1851).

· 1942: Richard Willstätter, biochimist german, laureat al Premiului Nobel (n. 1872)

· 1954 - A murit scriitoarea franceză Sidonie-Gabriele Colette, dansatoare, mim, figură a music-hall-ului parizian la începutul secolului XX (n.28.01.1873).

· 1961: George Breazu, muzicolog român (n. 1887)

· 1961: Giovanni Battista Angioletti, scriitor italian (n. 1896)

· 1977: A încetat din viaţă arhiepiscopul ortodox cipriot Makarios al III- lea, [Mihail Mouskos], primul preşedinte al Ciprului (n.13 august 1913).

· 1983 - A murit Carolyn Jones, actriţă, titulara rolului Morticia din cunoscuta ecranizare „Addams Family” (n.1929).

· 2004 - A murit Henri Cartier-Bresson, maestru de necontestat al şcolii franceze de fotografie; a fondat împreună cu Robert Capa, în 1947, agenţia de fotografie Magnum (n.22.08.1908).

· 2008: A încetat din viaţă scriitorul dramaturgul si istoricul rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1970, Aleksandr Soljeniţîn, autor a numeroase romane monumentale despre lagărele sovietice, intre care cel mai cunoscut in intreaga lume este “Arhipelagul Gulag”; (n. 11 decembrie 1918). Deși, de cele mai multe ori, scrierile sale erau interzise de autoritatile sovietice, el a reușit să publice o serie de cărți in regim samizdat. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, fiind omagiat „Pentru forța etică cu care a continuat tradițiile inalienabile ale literaturii rusești”. El a fost expulzat din Uniunea Sovietică în 1974 dar s-a întors în Rusia, în 1994, după ce regimul comunist s-a prăbușit impreuna cu URSS.

· 2011: Bubba Smith, fotbalist american (n. 1945)

· 2015: A murit la Bucuresti, medicul Mircea Laurenţiu Popescu, director general al Institutului Naţional ”Victor Babeş” din Bucureşti (1993-2015). A fost descoperitorul telocitelor, un tip de celule umane cu rol regenerativ, capabile să vindece inima pacienţilor care au suferit un infarct miocardic si rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie ”Carol Davila” din Bucureşti (1992-2004). A fost membru al Academiei Române, preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Medicale a Academiei Române (2006-2014) şi preşedinte al Academiei de Ştiinţe Medicale (2006-2011); (n. (n. 15 aprilie 1944, Câmpulung ). A primit numeroase premii, intre care se disting: Premiul Academiei de Stiinte „Victor Babes” -1985
Premiul Academiei din Paris Medalia de Argint a Universitatii”Rene Descartes”- 1993
Premiul Academiei din Paris Medalia de Aur a Universitatii”Rene Descartes”- 1998
Cele mai noi conferite in 2009: Ordinul National Steaua Romaniei si Top 100 IBC Health Professionals
Multiple titluri de Honoris causa conferite de catre Universitatile din tara, dar si din strainatate. A fost acuzat că ar fi colaborat cu fosta Securitate în arhivele căreia figurează ca informator sub numele de cod „Preda”.

Sărbători

· În calendarul ortodox: Sf Cuv Isaachie, Dalmat și Faust; Sf Mironosiță Salomeea; Sf Cuv Teodora din Tesalonic

· În calendarul romano-catolic: Sf. Lidia, ucenica sf. Paul

* În calendarul greco-catolic: Sf. Isachiu († 383); Sf. Dalmat († 440); Sf. Faust († 451), cuvios

· România: Ziua Municipiului Timișoara (este data intrării armatei române în Timișoara în anul 1919). Prin Hotărârea Consiliului Local nr. 217 din 1999 este desemnata ca zi a oraşului, ziua intrării trupelor româneşti în Timişoara, la 3 august 1919.

SUPLIMENT ISTORIC 3 August

1940. Ocuparea Cadrilaterului de către Bulgaria (1)

Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu

Contextul internațional

În vara anului 1940, beneficiind de sprijinul Uniunii Sovietice[1] și al Germaniei[2], guvernul bulgar și-a intensificat pretențiile revizioniste față de România. Concomitent, Germania, mai ales, și-a sporit presiunile asupra României, la 31 iulie 1940 Wilhelm Fabricius, prezentând lui Mihail Manoilescu, ministrul român al Afacerilor Străine, o foiţă de hărtie de culoare verde cu următorul text: „Führer-ul socotește retrocedarea Dobrogei de sud în graniţa de la 1913, inclusiv Silistra și Balcicul, ca o soluţie extraordinar de loială și de dreaptă, care trebuie acceptată pur și simpluî el însuși a dat bulgarilor sfatul să nu pretindă mai mult, așa ca să nu intre într-un sistem de tărguieli cu românii”.[3] Uluit, acesta a apreciat că o asemenea intervenţie avea „un adevărat caracter de sentinţă arbitrară”, cu atât mai mult cu cât era „absolut sigur că de această comunicare au luat act și bulgarii”.[4]

În acest context, la 3 august 1940, Victor Cădere, ambasadorul român la Begrad, s-a întâlnit, la Sofia, cu primul-ministru bulgar și cu ministrul de Externe, făcând cunoscut că românii erau de acord să cedeze Cadrilaterul, dar doreau să păstreze Silistra și o suprafaţă de circa 2 000 kmp, între vechea frontieră, litoralul Mării Negre și o linie care ar fi plecat de la vest de Balcic spre nord. „Din nenorocire - continuă Mihail Manoilescu - bulgarii erau încurajaţi de toată lumea în rezistenţa lor și anume nu numai de puterile Axei, ci și de ministrul Angliei la Sofia. Cât despre ministrul U.R.S.S., el propune chiar o frontieră comună între Bulgaria și Rusia prin împărţirea Dobrogei românești”.[5] Ca urmare, ministrul de Externe bulgar a refuzat să trimită delegaţi la București înainte ca românii să recunoască „cedarea integrală a Cadrilaterului”.[6] și să se întâlnească cu minsitrul de externe român.

În faţa acestei situaţii, încercând să schimbe decizia germană, ministrul român al Afacerilor Străine a trimis câte un Memorandum lui Joachim von Ribbentrop și Galeazzo Ciano în problema Cadrilaterului, fapt care a creat iritare la Berlin, subsecretarul de stat și șeful protocolului refuzând să primească documentul și să-l înainteze ministrului de Externe german. Mai mult, a comunicat că „ar fi cu totul împotriva intereselor României dacă am mai stărui în acestă chestiune în care Hitler și-a spus cuvântul fiindcă aceasta ne-ar dezavantaja la tratativele mult mai importante pe care le avem cu Ungaria”.[7] Pe aceeași linie, ziarul „Berliner Boersenzeitung” avertiza categoric (2 august 1940), prin articolul „Fals eroism”, semant de Karl Megerle: „Ceea ce nu se face astăzi nu va fi mâine ușor de făcut și se plătește, de regulă, foarte scump”. În aceeași zi, subsecretarul se stat Weiszacker a cerut ambasadorului roman la Berlin ca România să înceapă cât mai curând și să finalizeze cât mai repede tratative directe cu Ungaria și Bulgaria. Presiuni asemănătoare a făcut, la București, și ministrul german, Manfred von Killinger.

În faţa acestei situaţii, guvernul român, precizează Mihail Manoilescu, a reluat „cu și mai multă energie încercarea de a obţine de la bulgari renunţarea lor la Silistra și litoralul Mării, inclusiv Balcicul”.[8] În acest sens, la 12 august 1940, Ion Gigurtu și Mihail Manoilescu au convocat pe ministrul bulgar la București căruia i-au declarat că „noi considerăm Cadrilaterul în această clipă, după recomandarea cu caracter de quasi arbitraj a Führer-ului ca fiind deja retrocedat Bulgariei și formulăm problema invers, și anume, dacă bulgarii înţeleg să dea un gaj de prietenie pentru noi lăsându-ne o porţiune din Cadrilater (Silistra și Coasta, inclusiv Balcicul), atrăgând atenţia că preferinţa noastră merge spre Coastă cu Balcicul. Dacă Bulgaria nu cedează nimic din poziţia pe care o are graţie unei conjuncturi, tot o conjunctură poate într-o zi să schimbe situaţia”.[9] Refuzul guvernului bulgar a sosit la 14 august. Peste două zile guvernul român a elaborat un Memoriu asemănător în care arăta că „împăcarea definitivă a poporului bulgar cu cel român nu poate fi concepută altfel decât prin dovezi de comprehensiune date de amăndouă părţile”.[10] Documentul a fost înmânat ministrului de Externe bulgar, la 17 august, de către ambasadorul român la Sofia, Eugen Filitti, care a fost primit în audienţă și de regele Boris al III-lea. Și de această dată propunerile românești au fost respinse.

Cu toate acestea, în Bulgaria se manifesta nervozitate, întreţinută de manifestări cu caracter revizionist. Referindu-se la o emisiune a postului de radio Sofia, care în cadrul unui program muzical a transmis compoziţia „Epopeea Turtucaei” și reportajul „Frumuseţile litoralului Mării Negre”, în care s-a insistat asupra pitorescului zonei Balcic-Caliacra, N.Batzaria se întreba, într-un articol publicat în ziarul „Universul” din 16 august 1940: „Nu sunt oare acestea gesturi și manifestaţiuni cel puţin inoportune în aceste zile când este vorba să se stabilească, într-o atmosferă serioasă, raporturi de bunăvecinătate între România âi Bulgaria? Socotim că răspunsul este cuprins în întrebarea însăşi”. Pentru a calma spiritele, primul ministru bulgar a precizat, într-o cuvăntare rostită în faţa redactorilor principali ai ziarelor din Sofia, că „este necesară liniștea și mult sânge rece” și a asigurat că „guvernul face tot posibilul pentru apărarea intereselor ţării și nu va scăpa nimic din vedere care ar putea duce la justa rezolvare a problemelor importante puse la ordinea zilei”.[11]

În acest timp în România se manifesta deja resemnarea, atenţia principală fiind îndreptată spre graniţa de vest a ţării, unde Ungaria, sprijinită și ea de Germania și Italia, făcea presiuni puternice.

- Va urma -

----------------------------------------------

[1] În iulie 1940, V.M.Molotov a declarat lui Augusto Rosso, ambasadorul italian la Moscova, că „guvernul sovietic consideră întemeiate pretenţiile Bulgariei asupra Dobrogei și asupra unui acces la Marea Egee”.

[2] Joachim von Ribbentrop a făcut cunoscut că Reich-ul manifestă „o înţelegere deplină faţă de dorinţele revizioniste ale Bulgariei faţă de România”.

[3] Mihail Manoilescu, Urmare la Memorii, p. 155.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem, p. 211.

[6] Ibidem.

[7] Ibidem, p. 213.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem, p. 215.

[11] „Universul” din 15 august 1

RELIGIE ORTODOXĂ 3 August

Sf Cuv Isaachie, Dalmat și Faust; Sf Mironosiță Salomeea; Sf Cuv Teodora din Tesalonic

Despre Sfântul Cuvios Isaachie, care este prăznuit și la 30 mai, știm că a avut îndrăzneala de a merge la Constantinopol în fața împăratului arian Valens (364-378) cerându-i să deschidă biserica ortodocșilor, dacă nu vrea să piară în război. Împăratul nu a dat crezare cuvintelor Sfântului Isaachie, îndeplinindu-se astfel prorocia.

Sfinții Cuvioși Dalmat, ostaș al împăratului Teodosie cel Mare (379-395), și Faust, fiul său, pomeniți și ei astăzi, au fost monahi în mănăstirea Cuviosului Isaachie de lângă Constantinopol. Aici au trăit amândoi în post și în rugăciune, ostenindu-se să împlinească pustniceștile îndatoriri. Când Cuviosul Isaachie a ajuns la bătrânețe, Dalmat a fost ales egumen al mănăstirii, aceasta numindu-se astfel, cu timpul, „Mănăstirea lui Dalmat”. Sfântul Dalmat a fost de mare ajutor Sfinților Părinți la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes din 431, când a fost combătut nestorianismul. Și Sfântul Faust a avut o viață sfântă, străbătând cu dumnezeiască râvnă toată scara nevoințelor pustnicești.

Sfânta Salomeea Mironosița –

A fost soția lui Zevedei și mama celor doi Sfinți Apostoli Iacob și Ioan Evanghelistul. Ea a cerut Mântuitorului cinstea ca ei să fie așezați unul de-a dreapta și unul de-a stânga în Împărăția Sa (Matei 20, 20-22). Salomeea nădăjduia, ca mulți iudei de altfel, într-o împărăție pământească a lui Iisus. De abia, mai târziu s-a încredințat de înaltul înțeles al răspunsului primit atunci. Salomeea a fost de față la patimile și răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos (Matei 27, 56). În dimineața Sfintei Învieri a fost la mormânt împreună cu celelalte mironosițe, cărora li s-a arătat Mântuitorul Hristos. Sfintele mironosițe împreună cu Salomeea au fost prinse și întemnițate împreună cu alți creștini. După aceea au fost urcați într-o corabie și lăsați în mijlocul mării. Corabia a ajuns pe coastele Provencei, în Franța de azi. Mironosițele au răspândit în această parte cuvântul Domnului. Maria lui Cleopa și Salomeea s-au stabilit într-o insulă de la gura Romului, unde au rămas până la moarte.

Sf Cuv Teodora din Tesalonic.

Această cuvioasă a fost născută în insula Eghina, din părinţi creştini dreptcredincioşi, Antonie şi Hrisanta, a căror dreaptă credinţă şi faptă bună a fost arătată în acea vreme, când Biserica lui Hristos se tulbura de eresul iconoclasmului, în împărăţia lui Mihail Valvos, de care eres nu numai nu s-a vătămat acea bună doime; ci, ca o lumină în întuneric prin dreapta credinţă a luminat.

Din nişte părinţi ca aceştia fiind născută fericita Teodora, după creşterea sa, a fost dată după bărbat şi a născut o fiică. După aceea, din cauza năvălirii barbarilor, s-a mutat în cetatea Tesalonic, unde, crescând pe fiica sa, a făcut-o mireasa lui Hristos. După ce a murit bărbatul ei, a intrat în mănăstirea de fecioare, la fiica sa şi s-a tuns în rânduiala monahicească. Prin viaţa sa îmbunătăţită, prin pustniceştile nevoinţe şi ostenelile ascultării, atât a plăcut lui Dumnezeu, încât, nu numai în viaţă ci şi după moartea sa, multe minuni a făcut.

Trecând după moartea sa câţiva ani şi murind egumena mănăstirii aceleia, s-a pus trupul ei mort, în mormânt aproape de Sfânta Teodora; şi când s-a descoperit mormântul aceleia, atunci au putut să vadă toţi cei ce erau acolo, o minune mare. Căci Cuvioasa Teodora, după mulţi ani de la sfârşitul său, mişcându-se, ca şi cum ar fi fost vie, a făcut puţin loc egumenei ce se aşeza lângă dânsa, dând locul cel mai larg povăţuitoarei sale, cum şi smerenia sa arătându-şi după moarte; şi toţi văzând acest lucru s-au înspăimântat şi au strigat: „Doamne, miluieşte!”.

Încă şi mir mirositor şi tămăduitor izvora din sfintele ei moaşte şi se făceau tămăduiri multe, prin ungerea cu acel mir: diavolii se izgoneau, orbii vedeau şi toate neputinţele se vindecau, întru slava lui Hristos Dumnezeu. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 3 August

A. PLĂCINTE, GUSTĂRI

Minipizza

· 2 gogoşari

· 1-2 ardei graşi galbeni

· 100 g tofu

· 2-3 fire ceapă verde

· 2 linguri ulei de măsline

· 2 linguriţe cimbru

· Mărar

Pentru aluat:

· 200 g margarină

· 300 g făină

· 150 ml apă caldă

· ¼ linguriţă sare

Din făina proaspăt cernută, apă şi sare se frământă un aluat omogen.

Se întinde din aluat o foaie potrivit de groasă, se unge cu margarină şi se pliază.

Se lasă la rece minimum o oră.

Se întinde din nou foaia.

Cu un pahar se taie cercuri care se aşază într-o foaie neunsă.

Se ung cu ulei de măsline amestecat cu cimbru şi mărar tocat.

Se aşază deasupra câte o rondelă de gogoşar, cubuleţe de ardei gras, tofu şi puţină ceapă.Se coace la cuptor la foc moderat, 20-30 minute.

B. SALATE

Salată caldă de fasole

· 300 g fasole boabe

· 1 ceapă

· ½ linguriţă ghimbir

· 1 lingură pastă de ardei

· 2 foi dafin

· Ulei de măsline

· Sare

· Piper

Fasolea înmuiată cu o seară înainte se pune la fiert în apă cu sare şi foi de dafin.

Se căleşte ceapa în ulei.

Se adaugă pasta de ardei.

După ce a dat 2 clocote se pun boabele fierte de fasole bine scurse.

Se lasă pe foc câteva minute.

Se aromatizează cu ghimbirul praf şi se potriveşte de sare şi piper.

Se serveşte cât mai caldă după ce s-au presărat deasupra câteva seminţe de susan.

C. SOSURI

D. BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume cu tarhon

· 3 morcovi

· 1 rădăcină pătrunjel

· 1 ceapă

· ½ ţelină

· 4 cartofi

· 200 ml suc de roşii

· 2-3 linguri orez

· 1 lingură ulei de măsline

· 1 lingură tarhon

· Pătrunjel

· Sare

Legumele tăiate cubuleţe se pun la fiert în apă cu sare.

Când sunt fierte se scot legumele din supă şi aceasta se păstrează.

Se trec legumele prin sită sau se pasează cu blenderul.

Piureul astfel obţinut se subţiază cu supa rămasă de la fierberea legumelor.

Se toarnă sucul de roşii.

Se adaugă orezul şi se lasă la fiert la foc mic.

Când orezul este fiert se potriveşte gustul de sare şi se opreşte focul

Se pune uleiul de măsline.

Se aromatizează cu pătrunjel şi cu tarhon.

E. MÂNCĂRURI

Sarmale cu orez, soia şi nucă

Ingrediente: Frunze de vie sau de varză, 200 gr orez, 100 gr soia măcinată, 150 gr nucă măcinată, 4 cepe mari, un morcov, piper, sare şi condimente de legume, pastă de tomate, o lingură de zahăr, pătrunjel şi mărar frunze.

Mod de preparare: Se căleşte ceapa tocată mărunt, morcovul apoi orezul şi puţină apă şi se lasă să fiarbă puţin. Se ia de pe foc şi se amestecă toate celelalte ingrediente sare şi piper după gustul fiecaruia. Se fac sărmăluţele se pun într-o oală de preferat de lut (dă o savoare deosebită la toate mâncărurile făcute în acea oală) se acoperă cu apă şi se dau la cuptor. Dacă varza este proaspătă se adaugă o cană de borş sau o jumătate de lămâie stoarsă şi puţină sare. Iese nemaipomenit.

F. DULCIURI

Chec cu mere

· 6 mere curăţate şi tăiate felii subţiri;

· 1 ½ ceaşcă zahăr;

· 1 ceaşcă ulei;

· 3 ceşti făină;

· 1 linguriţă praf de copt;

· 1 linguriţă bicarbonat;

· 1 linguriţă sare;

· 1 linguriţă scorţişoară;

· ½ ceaşcă nucă pisată;

· ½ ceaşcă stafide;

· 1 vanilie;

· Zahăr pentru pudrat

Se pun merele cu zahărul într-o cratiţă mare la foc mic până ce zahărul se topeşte. Merele nu trebuie să se coacă, doar să se înmoaie.

Se ia cratiţa de pe foc şi se adaugă pe rând o parte din făină, mirodeniile, sarea, nuca şi stafidele.

Se amestecă cu grijă şi se adaugă uleiul şi restul de făină. Compoziţia trebuie să fie groasă.

Se toarnă în tava tapetată cu ulei şi făină şi se coace la foc potrivit 45 – 50 minute.

Când se răceşte bine se pudrează cu mult zahăr

ARTE 3 August

INVITAȚIE LA OPERĂ 3 August

Antonio Salieri - L'Europa Riconosciuta [M.Verazi] (1778):

Maria Bieşu

MUZICĂ 3 August

Tony Bennett

Beverly Lee, cântăreaţă americană (Shirelles).

The Shirelles - Greatest Hits - Full Album – HD:

Sean Tyla, chitarist şi compozitor britanic (Man, Ducks Deluxe, Tyla Gang).

Tyla Gang: Yachtless (1977

B.B. Dickerson, basist american (War).

War -

John Graham, chitarist şi percuţionist american (Earth, Wind & Fire).

John Graham

Ian Bairnson, muzician şi compozitor britanic (Alan Parsons Project, Pilot).

Alan Parsons Project:

Ian Crichton, chitarist şi compozitor canadian (Saga).

Saga -

James Hetfield –Membru fondator Metalica

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Laura! (Mantovani)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video Album! H.D.

Schumann: Cello Transcriptions

Enya Greatest Hits | The Very Best Of Enya | Enya Best Collection 2018

Classical Music for Brain Power - Vivaldi

Luis Miguel,Julio Iglesias Exitos Sus Mejores Romanticas - Best Songs Of Luis Miguel, Julio Iglesias

POEZIE 3 August

Veronica Micle

Biografie

Veronica Micle s-a nascut la data de 22 aprilie 1850 in Nasaud, Romania. A fost poeta, insa a fost mai ales cunoscuta drept femeia care i-a cucerit inima celui mai mare pot roman al tuturor timpurilor- Mihaei Eminescu.

A fost al doilea copil al lui Ilie Campeanu si al sotiei sale, Ana. Tatal sau a murit dupa ce aceasta s-a nascut, iar apoi mama sa a luat decizia de a se muta la Targu Neamt in Moldova. Dupa trei ani s-au mutat in Iasi. A urmat Scoala Centala de Fete din Iasi pe care a terminat-o in 1863.

Rectorul Universitatii din Iasi a fost profesorul care a examinat-o pe Veronica la examenul de absolvire. Cei doi s-a indragostit si s-au casatorit la o biserica din Cluj la 7 august 1864. Aceasta avea numai varsta de 14 ani, iar sotul sau era mai in varsta cu 30 de ani decat ea. Au avut doua fete- Virginia si Valeria. Virginia a ajuns poeta si s-a maritat cu Eduard Gruber, in timp ce Valeria a devenit o cantareata de opera sub numele de Hilda.

In 1872 Veronica Micle a publicat in "Noul curier roman" primele sale versuri care au aparut peste putini ani si in "Columna lui Traian" si in "Convorbiri literare". In martie 1872, in timpul ce se afla la Viena, aceasta l-a intalnit pe Mihai Eminescu. Este cunoscut faptul ca dragostea acestora a durat toata viata lor. Relatia lor a devenit una amoroasa in 1875, cand Eminescu a venit la salonul literal al carui gazda era Veronica, sfarsind prin a-si dedica unul altuia poezii.

In 1877 Eminescu a trebuit sa plece la Bucuresti pentru e edita ziarul "Timpul". Tristetea acesteia s-a reflectat in volumul sau de poezii ce a aparut in aceeasi perioada. In 1979 sotul Veronicai a murit, lasand-o cu o situatie financiara foarte precara. Ea a trebuit sa se intoarca la Bucuresti, unde si-a cautat o pensiune pentru a locui.

In 1883 Eminescu a numit-o logodnica sa. Insa in 1883 acesta a fost diagnosticat cu sifilis. Veronica a ramasa alaturi de el incurajandu-l pana in iunie 1889 cand acesta a murit.

Dupa moartea poetului, aceasta s-a retras la Manastirea Varatec, unde a scris un volum de poezii intitulat "Dragoste si Poezie". Volumul cuprindea atat poezii de-ale sale, dar si de-ale lui Eminescu. A murit pe 3 august 1889 la manastire, dupa ce a luat arsenic. Trupul sau a fost inmormantat acolo, iar casa sa din Targu Neamn este acum un muzeu.

Sinuciderea Veronicăi Micle

La sfârşitul vecerniei, aproape de miezul nopţii, călugăriţele de la mănăstirea Văratec au rămas nemişcate. Clopotele bisericii începuseră să bată rar şi funebru, a moarte. În casa cu etaj a maicii Fevronia Sârbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viaţă în a cincizecea noapte scursă de la trecerea la cele veșnice a lui Mihai Eminescu.

4 august 1889. O agonie de douăzeci de ore pune capăt unei vieţi de 39 de ani. O viaţă care fusese, cum însăşi poeta o definea, “o complicare ciudată de întâmplări, de fericiri care nu m-au fericit”. Chemat urgent de la Iaşi, doctorul Taussig explică decesul printr-o fulgerătoare congestie cerebrală. Sticluţa cu arsenic, fusese golită repede, după miezul nopţii de 3 spre 4 august, cu “lăcomie hotărâtă”. O sinucidere premeditată. În ultima scrisoare, datată 1 august, Veronica Micle o ruga pe Smaranda Gârbea, una din apropiatele sale, să-i procure, prin fratele ei, medic la spitalul din Bălţăteşti, încă o doză de picături de arsenic, necesare pentru tratamentul anemiei de care suferea fiica ei cea mică, Virginia. În seara de 3 august primise în vizită mai multe persoane – câteva femei cunoscute din Iaşi, familia Curelaru din Roman, câteva călugăriţe. În discuţii revenea, inevitabil, figura lui Eminescu, detaliile morţii lui. (Trecuse abia o lună de când sicriul cu trupul său fusese depus în biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti.) Revenise, desigur, şi întâmplarea bizară de la Poiana Ţigăncii, care o urmarea obsesiv: în timp ce-şi oglindea chipul în apă pârâului, îi apăruse imaginea lui Eminescu.

Tradiţia rămasă în mănăstire fixează această întâmplare în dimineaţa zilei de 3 august, când deprimarea poetei atinsese cota maximă. Ciudata viziune a speriat-o, accentuând gândul morţii. Veronica Micle se retrăsese la Văratec la două săptămâni după moartea lui Eminescu. Văratecul era locul odihnei estivale a intelectualilor moldoveni. În ultima vară se afla la Văratec şi Elisabeta Conta, sora filosofului Vasile Conta, care avea să povestească despre marea amărăciune a Veronicăi Micle, “un caracter ferm şi o inteligenţă ieşită din comun”. O viaţă trăită în adoraţia geniului eminescian, dar asaltată de bârfe şi calomnii, o viaţă plină de nefericiri şi greutăţi materiale, marcată de stranii simetrii (moare exact la 10 ani de la decesul soţului sau, Ştefan Micle, în 4 august 1879). “Doamna Veronica”, îşi amintea maică Epraxia Diaconescu, moartă în 1967, la 107 ani, “era frumoasă, cu părul bălai şi răvăşit, ochii mari şi albaştri ca cerul senin, cânta ca un înger…”

În cadenţa eminesciană care îi marchează întreaga poezie, Veronica Micle îşi presimţea moartea într-un poem neterminat, datat 1 august: “O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie şi curma a mele gânduri/ S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,/ Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,/ Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,/ Să dorm pe veci.” La 6 august 1889, întunericul mormântului închidea pentru totdeauna trupul bălai al Veronicăi Micle, înhumată lângă bisericuţa Sf. Ioan de la Văratec.

Pe scurt despre Veronica Micle:

Nume: Veronica Micle
Locul nasterii: Nasaud, Romania
Data nasterii: 22 aprilie 1850
Data mortii: 3 august 1889
Locul mortii: Varatec, Romania
Parinti: Tatal Ilie Campeanu, mama Ana Campeanu
Frati / Surori: Un frate, Radu Campeanu
Culoarea ochilor: Albastri
Culoarea parului: Blond
Sot: Stefan Micle (decedat)
Copii: Doua fete, Valeria Micle si virginia Livia
Ocupatie: Poeta
Studii: Scoala Centrala de fete,

De ce ne place de Veronica Micle?

Veronica Micle ne place datorita aurei de mister ce o inconjoara in special datorita faptului ca nu a fost tocmai o dragoste implinita a marelui poet national Mihai Eminescu. Deasemenea poeziile create de aceasta precum si compatibilitatea artistica si amoroasa dintre aceasta si Mihai Eminescu intareste legatura dintre cei doi.

De ce este Veronica Micle faimoasa?

Veronica Micle este faimoasa deoarece ea a fost marea iubire a poetului Mihai Eminescu si totodata muza din poeziile lui. Veronica Micle a fost deasemenea o poeta indragita care a lansat cateva lucrari importante, majoritatea reflectand dragostea ei pentru Eminescu.

Cele mai imprtante lucrari ale sale :

- 1872 Rendez-vous
- 1872 Plimbarea de mai in Iasi, (May walk in Iasi)
- 1887 Poezii, (Poetry)
- 1909 Poezii, (Poems)
- Dragoste si Poezie, Bucuresti (Love and poetry).

Drag mi-ai fost

Drag mi-ai fost, mi-ai fost odată,

Dar ce-a fost n-a fost să mai fie,

Am văzut c-această lume

Făr-de tine nu-i pustie.

Şi luceafărul pe ceruri

Place mult cum străluceşte,

Dar apune şi dispare

Soarele când se iveşte.

El cu discul său cel falnic

Te deşteaptă la viaţă

Şi te face să uiţi iute

Steaua cea de dimineaţă.

Tu luceafăr mi-ai fost mie

Ce în zori de ziuă luce,

Şi-ai apus, - acum la soare

Eu privesc cu mult mai dulce.

Sunt lăcrimioarele-nflorite

Sunt lăcrimioarele-nflorite

Şi când duios mă uit la ele

La tine mă gândesc, iubite,

Şi-mi amintesc vremile-acele

Când înflorite lăcrimioare

Cu drag îmi trimeteai tu mie,

Şi când era în orice floare

Un semn de-amor, de bucurie.

Ah! florile atunce date

N-a mai rămas nimic din ele

În vânt sunt toate spulberate,

Simţirea ta, vremile-acele!

De-ai şti…

De-ai şti, iubite, cât de mult

Mi-i dor ca glasul tău s-ascult,

Ai veni pe-aripi de vânt

Şi mi-ai spune un cuvânt.

Vorba fie rea sau bună,

Am vorbi-o împreună,

M-ai vedea, eu te-aş privi,

Vorbele s-ar înmulţi.

Tu mi-ai spune una mie,

Eu ţi-aş spune multe ţie

Făr-de rost şi chibzuire,

Însă toate de iubire.

Vino dar pe-aripi de vânt,

Vin de-mi spune un cuvânt,

Că mi-i dor atât de mult

Glasul tău să-l mai ascult.

TEATRU/FILM 3 August

Cu Dana Dogaru

Biografie

Actrita Dana Dogaru s-a nascut la Bucuresti, pe 1 august 1953. Din copilarie a fascinat-o scena si a dorit sa fie actrita.
Dana Dogaru spunea: ,, Această artă este ca o interminabilă și fascinantă călătorie cu trenul…este de dorit să se oprească în momentul în care tu, actorul, încetezi din viață’’.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale – București, promotia 1976.
Debutul in teatru a avut loc in 1977, cand a jucat rolul Eva din spectacolul „Ulciorul sfărĺmat“, la Teatrul Nottara. Au urmat multe alte roluri ca Stanca din „Răceala“ lui Marin Sorescu, Fata din ,,Jocul’’ de Ion Băieșu, Juliette din ,,Mâța în sac’’ de Feydeaux, Silvia din ,,Acești îngeri triști’’ de D.R.Popescu,
Paulina din ,,Fecioara și moartea’’ de A. Dorfman, si altele.
Debutul in film: lung metrajul „Eu, tu și Ovidiu“, in 1977. Alte filme in care a fost distribuita: ,,Hangita’’, ,,Hanul dintre dealuri’’, ,,Hartia va fi albastra’’, ,,E atit de aproape fericirea’’, ,,Expeditia’’, ,,Francesca’’, ,,Nunta muta’’, etc.
Vocea profunda a Danei Dogaru ne-a atras atentia si in multe piese de teatru radiofonic; ,,Insula’’ de Mihail Sebastian, ,,Idiotul’’ de Fiodor M.Dostoievski, ,,Hangita’’ de Carlo Goldoni, etc.
In 2008 a primit premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol secundar, cu rolul dublu mama si chelnerița japoneză din piesa ,,În rolul victimei’’ de la Teatrul Metropolis.
A facut parte din juriul Festivalul Național de Comedie de la Galați.
A fost casatorita cu actorul Mihai Dogaru , decedat si are o fiica, Irina si un nepot, Andrei. Sotul sau actual este medic in Bucuresti.

Dana Dogaru a creat un rol de exceptie, Ana, din piesa "Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa", creatie a monstrului sacru, dramaturgul Horia Lovinescu, piesa care s-a jucat ani la randul pe scena Teatrului Nottara, cu o distributie de zile mari: George Constantin, Alexandru Repan, Stefan Sileanu si Dana Dogaru.

Filme cu Dana Dogaru

· Sieranevada (2016) - dna. Mirica Trailer

· Cealaltă Irina (2009) Trailer

· Francesca (2009) - Doamna Elena Trailer

· Nunta mută (2008) - nuntaş Trailer

· Hârtia va fi albastră (2006) - dna. Andronescu Trailer

· Moartea domnului Lăzărescu (2005) - Vecina Miki Trailer

· Adio, Europa! (2003)

· Conferință la nivel înalt (1994)

· Puricele (1993) - Raymonde Chandebise

· Vinovatul (1991)

· Expeditia (1988)