MATERIALE PENTRU DUMINICĂ 19 AUGUST 2018
Bună
ziua prieteni și mulțumesc pentru că sunteți aici, cu mine!
Să
vă dea Domnul o sfântă și binecuvântată zi de Duminică în pace și cu sănătate și bucurii! Doamne ajută!
ISTORIE
PE ZILE 19 August
Evenimente
·
1071: Are loc Batalia
de la Mazikert. Sultanul selgiucid Alp Arslan a înfrânt armata
bizantină a împăratului Roman IV Diogenes pe care l-a făcut prizonier.
·
1316:
Regele Carol
Robert de Anjou acordă Clujului statutul de oraș
și-l scoate din posesiunea Episcopiei Catolice
de Alba Iulia. În 19 august 1316, clujenii şi-au
cucerit libertatea, înscriind istoria acestui oraş pe o traiectorie cu adevărat
europeană. Povestea oraşului Cluj, devenit, la 19 august 1316, primul „oraş
liber” de pe teritoriul României de astăzi, este povestea luptei pentru
libertate a unui oraş medieval european. Eliberându-se, în urmă cu 698 de ani,
de sub stăpânirea episcopiei Transilvaniei, cetăţenii de atunci ai Clujului au
reuşit să înscrie evoluţia acestui oraş pe o traiectorie istorică de excepţie.
În preajma anului 1260, Ştefan (István) al V-lea, ducele Transilvaniei şi
moştenitorul tronului Ungariei, a adus la Cluj un grup de colonişti germani
(hospites), pe care i-a aşezat în zona care poartă, astăzi, numele de „Cetatea
Veche” (Ovár). Coloniştii germani au fost înzestraţi cu libertăţi şi privilegii
care urmăreau să refacă cetatea distrusă de marea invazie tătară din 1241-1242
şi să transforme Clujul într-o aşezare urbană importantă. Printre acestea, şi dreptul
de a împrejmui localitatea cu ziduri şi turnuri de apărare, ale căror fragmente
se păstrează în curţile de pe str. Regele Ferdinand, Sextil Puşcariu şi Virgil
Fulicea, sau în curtea Colegiului Naţional „George Bariţiu”. Turnul din colţul
sud-estic al „Cetăţii Vechi” a supravieţuit şi el, parţial, până astăzi, fiind
încorporat în secolul al XVIII-lea în clădirea închisorii de atunci a oraşului
(astăzi Muzeul de Speologie). Accesul în „Cetatea Veche” se făcea prin două
porţi, una fiind situată la mijlocul actualei străzi Matei Corvin (acolo unde
aceasta se îngustează, lângă restaurantul cu acelaşi nume) iar cealaltă
(„Poarta Apei”) pe latura nordică a zidului de incintă, înspre Canalul Morii.
Întreagă această incintă fortificată avea suprafaţa de 7 ha, piaţa centrală a
vechiului oraş fiind actuala Piaţă a Muzeului. Privilegiile primite de
coloniştii germani au fost însă pierdute în 1275, moment în care Clujul a fost
luat, în mod abuziv, în stăpânirea episcopiei Transilvaniei. Cum s-au întâmplat
lucrurile? În 1272, la moartea neaşteptată a regelui Ştefan al V-lea, regatul
Ungariei a fost cuprins de un îndelungat război civil (1272-1282), rămas în
istorie sub denumirea de „vremea tulburărilor”. Partidele aristocratice din
Ungaria se confruntau între ele pentru a obţine controlul asupra puterii
politice, săvârşind numeroase crime, deposedări şi abuzuri. În 1274-1277,
puterea a fost cucerită de Matei (Máté) Csák, voievodul Transilvaniei, împreună
cu rudele şi apropiaţii acestuia, printre care se număra şi episcopul
Transilvaniei, Petru Monoszló (1270-1307). În 1275, episcopul Transilvaniei s-a
prezentat în faţa demnitarilor curţii regale (care erau, cu toţii, apropiaţii
şi complicii săi), pretinzând că fostul rege Ştefan, în ultimele clipe ale
vieţii sale, i-ar fi acordat verbal, pentru mântuirea sufletului său,
stăpânirea asupra oraşului Cluj. După foarte puţin timp, regele ar fi încetat
din viaţă, fără să mai reuşească însă să consemneze în scris această donaţie.
În mod evident, episcopul nu a putut aduce nici măcar un martor în sprijinul
afirmaţiei sale. Merită, de asemenea, să amintim aici şi faptul că, înainte de
a deveni episcop, Petru Monoszló fusese chiar şeful cancelariei regelui Ştefan
(1266-1270). Prin urmare, dacă regele Ştefan i-ar fi făcut, cu adevărat, o
asemenea donaţie verbală în 1272, Petru ar fi avut toate cunoştinţele şi
mijloacele pentru a o consemna imediat în scris şi a o sigila cu pecetea
regală. În mod evident, această pretinsă donaţie a regelui Ştefan nu a fost
făcută niciodată, iar actul din 1275 nu a fost decât o mistificare, realizată
într-un context politic favorabil. Devenit posesiune episcopală, Clujul nu mai
putea aspira la recunoaşterea statutului urban, acesta fiind rezervat
localităţii de reşedinţă a episcopiei, Alba Iulia. Ca urmare, într-un mod
destul de curios, în intervalul 1275-1316, Clujul este numit în
documente villa Clusvar („vár” însemnând în limba maghiară „oraş” sau
„cetate”, iar villa, în latină, având, în general, în documentele
transilvănene, semnificaţia de „sat”). Acest abuz al episcopiei a fost primit
cu ostilitate de comunitatea germană a oraşului. Locuitorii Clujului au
reacţionat imediat, asociindu-se, în 1277, la marea răscoală a saşilor
transilvăneni împotriva Csákilor şi a bisericii catolice a Transilvaniei. Au
urmat alte patru decenii de rezistenţă îndârjită, în condiţiile în care
abuzurile episcopiei erau mereu mai numeroase. În 1282, episcopul Petru a
obţinut, din partea regelui Ladislau, scoaterea Clujului şi a celorlalte
domenii episcopale de sub dreptul de judecată al autorităţilor laice ale
Transilvaniei şi supunerea lor, în exclusivitate, judecăţii episcopale. În
aceeaşi perioadă, episcopul a adus la Cluj locuitori care îi erau credincioşi,
şi care vor intra, mai târziu, într-un îndelungat conflict cu germanii din
localitate, care erau ostili episcopului. În 1307, Clujul a intrat, împreună cu
celelalte domenii şi cetăţi episcopale, în stăpânirea puternicului voievod al
Transilvaniei, Ladislau Kán. La 20 iulie 1313, regele Carol Robert reacorda
însă „satul Cluj” (villa Kuluswar) episcopiei de Alba-Iulia, condusă acum de
episcopul dominican Benedict. Eliberarea Clujului de sub stăpânirea
episcopiei a avut loc în 1316, anul izbucnirii războiul civil dintre regele
Carol Robert de Anjou şi nobilimea din Transilvania, susţinătoare a autonomiei
acestei ţări sub conducerea fiilor fostului voievod Ladislau Kán. Motivele
pentru care regele a răspuns cererilor clujenilor par să fi fost în primul rând
strategice. Pentru a-şi deschide calea către centrul Transilvaniei, Carol
Robert a transformat o arteră comercială pe atunci puţin importantă, cea de pe
valea Crişului Repede, într-un adevărat drum strategic, protejat de cetatea
regală de la Bologa, ridicată şi ea în această perioadă. Acest drum pătrundea
în Transilvania până la Cluj, localitate pe care Carol Robert a transformat-o
în cea mai importantă bază de operaţiuni a armatelor regale care luptau
împotriva nobilimii rebele. Pentru a obţine sprijinul clujenilor, Carol Robert
le-a acordat acestora, prin diploma regală din 19 august 1316, la cererea
conducătorilor oraşului, comitele Tark şi parohul Benedict, libertăţile la care
aceştia aspirau. Clujul a dobândit statutul de „oraş regal” (civitas regia),
devenind astfel cel dintâi oraş de pe teritoriul României de astăzi, potrivit
dreptului urban european. Diploma regală din 19 August 1316 reprezintă un
adevărat act de naştere a oraşului medieval Cluj. Prin acest document,
cetăţenilor localităţii le erau acordate drepturi care, în forma respectivă, nu
mai fuseseră acordate până atunci nici unui alt oraş transilvănean. Clujenii au
obţinut dreptul de a-şi alege ei înşişi judele şi parohul, de a judeca o mare
parte a infracţiunilor săvârşite pe teritoriul oraşului, cu excepţia
omorurilor, furturilor, tâlhăriilor, incendierilor şi rănirilor, asupra cărora
urmau să se pronunţe, împreună, judele oraşului şi judele regal, amenzile
urmând să fie împărţite între rege (2/3) şi oraş (1/3); de a circula liber şi
de a face comerţ în toată Transilvania, fără a plăti vamă pentru mărfurile lor.
Autoritatea voievodului Transilvaniei asupra Clujului era, prin acest document,
complet înlăturată, iar aceea a episcopului de Alba-Iulia era limitată la
chestiunile ecleziastice. Clujenii aveau obligaţia de a plăti regelui un
impozit anual, la sărbătoarea Sfântului Martin, şi de a trimite pentru oastea
regală câte un ostaş bine echipat şi înarmat la fiecare 60 de gospodării. Acest
privilegiu a schimbat pentru totdeauna destinul Clujului, reprezentând
începutul unei ascensiuni continue şi durabile.
·
1561: Maria,
regină a Scoției, în vârstă de 18 ani, se întoarce în Scoția după ce a petrecut 13 ani
în Franța. Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate
sub numele de Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots
(Mary, Regina scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a
devenit regină a Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat
prin decapitare în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind
acuzată de conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I
a Angliei. Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a
sfârșitului său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai
tragic destin din istorie. Tatăl ei, Iacob al V-lea (engleză James) era nepot a
lui Henric al VIII-lea, ceea ce a încurajat-o pe catolica Maria să emită
pretenții la tronul Angliei. Mary fusese educată în Franța și se căsătorise cu
moștenitorul tronului Franței în 1558. După moartea acestuia, în 1560, Maria
s-a întors în Scoția, unde nu a fost agreată de popor. S-a căsătorit cu Henric
Stuart, Lord Darnley. Darnley, însă, a fost ucis, probabil de bărbatul cu care
Maria s-a remăritat după un timp, James Hepburn Bothwell. În 1568 a abdicat în
favoarea fiului ei Iacob al VI-lea, și s-a refugiat în Anglia.
·
1839: Guvernul francez a prezentat inventia, oferita “gratuita lumii intregi”, numita
dagherotip, dupa artistul si fotograful francez Louis-Jacques-Mande Daguerre.
Metoda de functionare a aparatului presupunea fixarea imaginilor pe o placa de
cupru argintata, sensibilizata cu vapori de iod si de brom. Aceasta l-a facut
pe Daguerre sa ramana in istorie ca unul din parintii fotografiei. Louis
Jacques Mandé Daguerre (n. 18 noiembrie 1787 la Cormeilles-en-Parisis,
Val-d’Oise, d. 10 iulie 1851 la Bry-sur-Marne, Val-de-Marne, Franța) este
considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un
artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri.
Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris. Însă
devine foarte cunoscut cu ocazia unor spectacole de „Dioramă”, împreună cu
Charles Marie Bouton (1822) inventatorul acestui sistem, care consta în prezentarea
unor tablouri de mari dimensiuni (22 x 14 m în cazul lor), alcătuit din
diferite planuri și care, sub aspectul unui joc de lumini, dă spectatorului
impresia realității. (Se pot realiza și prin proiecții ale unor imagini statice
desenate sau fotografiate pe un suport translucid). În anul 1826 îl cunoaște pe
Joseph Nicéphore Niépce, care se ocupa cu captarea imaginilor din exterior pe
un suport solid, lucru care-i reușise. Împreună perfecționează sistemul, punând
la punct procedeul care se va numi daghereotipie. Folosește ca agent
sensibilizator iodul pus pe o placă de cupru, acoperit cu un strat de argint.
Printr-o developare în vapori de mercur se obține o imagine negativă în relief
(o matriță). Invenția este prezentată Academiei Franceze de Științe la 19
august 1839 și a obținut brevetul. Fotografia se răspândește rapid nu numai în
Franța, ci în toată lumea.
·
1856: Americanul Gail Borden jr.
(1801-1874), primeste brevetul pentru laptele condensat.
·
1858: Reprezentantii celor şapte puteri (Marea Britanie,
Franta, Austria, Prusia, Rusia, Turcia, Regatul Sardiniei) au semnat Convenţia
de la Paris, potrivit căreia cele două ţări române urmau să poarte numele de
Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti (fiecare cu domn, guvern şi
adunare legiuitoare proprii), rămânând sub suzeranitatea Porţii. Convenţia a
devenit legea fundamentală a ţării şi a rămas în vigoare până în 1864.
·
1916: “Dezastrul de la Turtucaia”,
batalie în care armata româna a fost înfrânta si nevoita sa se predea în fata
atacului germano-bulgar; au murit mii de soldati români si alti 25 000 au fost
luati prizonieri; (19.08/1.09-24.08/6.09).
·
1917: În
cadrul bătăliei de la Mărășești a
avut loc atacul "cămășilor albe" din Regimentul 32
Infanterie "Mircea".
·
1917: Aparitiile Sfintei Fecioare la
Fatima (Portugalia). Sfânta Fecioara apare pentru a patra oara celor trei copii
(Lucia, Iacinta si Francisc). Cei trei copii pastori carora li s-a aratat
Fecioara Maria. Le cere acestora zilnica rugaciune, pentru ei si pentru
pacatosi, promite vindecarea unor sateni, iar din donatiile credinciosilor
indica sa se construiasca o capela.
·
1919: S-a
semnat tratatul de la Rawalpindi, prin care Regatul Unit a
recunoscut independența Afganistanului.
·
1920: Solemnitate la Palatul
Artelor aflat atunci în Parcul Filaret (Parcul Libertatii): Guvernul francez a
decorat prin maresalul Joffre, orasul Bucuresti cu cea mai înalta distinctie
militara – « Crucea de razboi ».
·
1927: Mitropolitul Serghie
proclamă Declaraţia de loialitate a Bisericii Ortodoxe Ruse fata de
Uniunea Sovietică.
·
1934: Hitler primeşte 89,9% din voturile germanilor care sunt
de acord cu noile sale puteri. Adolf Schicklgruber (Hitler), obţine
prerogativele puterii supreme in stat (posibilitatea de a guverna prin
decrete-legi fără a consulta Reichstag-ul). După moartea preşedintelui
Hindenburg, cancelarul Adolf Hitler a preluat şi funcţiile de preşedinte şi şef
al armatei, autointitulându-se Fuhrer.
·
1943:
Semnarea acordului de la Quebec, dintre SUA și Marea Britanie, privind
realizarea bombei nucleare.
·
1954: Congresul american a
votat legea Humphrey-Buler, privind controlul activității comuniste.
Interzicerea Partidului Comunist American.
·
1960: URSS lansează Sputnik 5 cu cățeii Belka și Strelka, 40
de șoareci, 2
șobolani și o varietate de plante la bord. A doua zi, la
întoarcerea pe Pământ toate
animalele erau sănătoase.
·
1960: Războiul Rece:
La Moscova, pilotul
avionului american U-2 doborât, Francis Gary Powers, este condamnat
la 10 ani de închisoare pentru spionaj. Francis
Gary Powers (n. 17 august 1929, Jenkins, Kentucky; d. 1 august 1977, Encino,
Los Angeles, California) a fost un pilot american, care într-o acțiune de
spionaj aerian a fost doborât la Ekaterinburg (Ural) de artileria antiaeriană
sovietică. La 10 februarie 1962 el a fost cedat de sovietici Statelor Unite ale
Americii, în schimbul agentului sovietic Rudolf Ivanovici Abel. Schimbul a avut
loc pe podul Glienicke, un pod peste Havel care lega Berlinul de Vest cu
Potsdam (RDG).
·
1963: A fost lansată în eter
prima emisiune în limba română a postului de radio “Deutsche Welle ” din Koln,
RFG.
·
1979: A fost
inventat CD-ul - Revolutia s-a produs intr-o periferie a orasului Hanovra din
Germania
·
1983: S-au încheiat lucrarile la
prima magistrala a metroului bucurestean care strabate orasul pe axa est-vest,
legând cartierele Titan, Balta Alba si Militari cu centrul Capitalei.
·
1989: In orasul Hanovra din
Germania a fost inventat CD-ul .
·
1989:
Președintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează în funcția de
prim-ministru pe Tadeusz
Mazowiecki, activist al sindicatului Solidaritatea, primul
premier ne-comunist în 42 de ani.
·
1989:
La picnicul Pan-European de
lângă Sopron, cu
ajutorul maghiar, peste
600 de cetățeni est germani fug în Occident. Acesta era sfârșitul RDG-ului.
·
1989: Preşedintele polonez Wojciech Jaruzelski nominalizează
în funcţia de prim-ministru pe Tadeusz Mazowiecki, activist al sindicatului
Solidaritatea, primul premier ne-comunist în 42 de ani. Tadeusz Mazowiecki (n.
18 aprilie 1927, Płock – d. 28 octombrie 2013, Varșovia) a fost un scriitor,
ziarist, filantrop și om politic de orientare creștin-democrată din Polonia,
fost lider al mișcării Solidaritatea și primul premier necomunist din Europa
Centrală și de Est de după al Doilea Război Mondial.
·
1990: Leonard Bernstein dirijează
ultimul său concert, sfârșind cu Simfonia nr. 7 de Ludwig van Beethoven. Leonard Bernstein (n. 25 august 1918, Lawrence, Massachusetts
– d. 14 octombrie 1990) a fost un pianist, dirijor și compozitor american, de
naționalitate evreu. Familia sa a emigrat din localitatea Rovno, Ucraina.
Leonard Bernstein este cunoscut și a rămas în memoria publicului mai ales
pentru prodigioasa sa activitate dirijorală în lumea întreagă. A condus unele
din marile orchestre ale lumii și și-a dedicat o bună parte din activitate
Filarmonicii din New York. Ca promotor al muzicii, a realizat un
remarcabil ciclu de emisiuni TV, de educație muzicală, transmis în multe țări
ale lumii.
·
1991: Puciul de la Moscova:
Puciștii preiau controlul Televiziunii și Radioului. Boris Elțîn, dă un decret prin care toate hotărârile Comitetul de
stat pentru starea excepțională (C.S.S.E.) nu aveau valabilitate pe teritoriul
R.S.F.S. Rusă. Tentativa
sovietică de lovitură de stat din 1991 (19 august 1991), cunoscută și ca Puciul
din august, Puciul Vodka ori Lovitura de stat din august, a fost o încercare a
unui grup de conservatori comuniști sovietici de a-l răsturna de la putere pe
președintele Mihail Gorbaciov și de a prelua controlul asupra țării. Liderii
puciștilor erau comuniști radicali, care considerau că reformele lui Gorbaciov
au mers prea departe și că noul tratat unional făcea ca puterea guvernului
central să scadă prea mult, iar cea a guvernelor republicane să fie prea mare.
Deși lovitura de stat a eșuat după numai trei zile de la declanșare, iar
Gorbaciov s-a reîntors în fruntea statului, evenimentul a anulat orice
posibilitate de păstrare a uniunii într-o formă mai puțin centralizată.
·
1999: În Belgrad, zeci de mii de sîrbi demonstreaza cerand
demisia preşedintelui Republicii Federale Iugoslavia, Slobodan Miloşevici.
·
2005: China și Rusia au început primele
exerciții militare comune în așa-numita „Misiune de Pace 2005”. Exercițiile vor
dura opt zile și vor simula invadarea unei țări imaginare, în zona
Vladivostokului și a regiunii chineze Shandong.
·
2009 - În această zi pilotul
Michael Vergers reuşeşte să stabilească oficial cel mai rapid timp pe circuit
pe Nurburgring într-un Radical SR8 LM. Testul a fost organizat chiar de către
constructorul Radical Sportscar, pentru a demonstra progresele pe care le-au
făcut de la precedentul record stabilit în 2005 de un Radical
SR8.Timpul reuşit a fost de 6 minute şi 48 de secunde, cu 7 secunde mai bun
decât cel reuşit de acelaşi pilot în 2005. De altfel cele două încercări
Radical sunt singurele încununate de un timp sub bariera de 7 minute, Gumpert
Apollo următorul bolid clasat având un timp de 7 minute şi 11 secunde. De
curând timpul stabilit de bolizii Radical a fost bătut de Pagani Zonda R, dar
pentru că acest model este omologat doar pentru circuit figurează într-un
clasament paralel. Radical SR8 LM are însă dreptul de a circula pe şosele şi pentru a
dovedi acest lucru, englezii au condus pe şosea tocmai din Marea Britanie până
la circuitul german. Radical SR8 LM vine cu un motor de Suzuki Hayabusa
modificat pentru a PRODUCE 455 CP şi are o
caroserie inspirată de participările la Le Mans.
Nașteri
·
232: S-a nascut imparatul roman Marcus
Aurelius Probus. A urcat pe tronul imperial
in anul 276 si a domnit pana in anul 282. Originar din Sirmium, Pannonia, fiu
al unui tribun, Probus și-a început cariera militară de foarte tânăr. Ca
soldat, s-a făcut remarcat sub împărații Valerian, Aurelian și Tacit. În anul
morții lui Tacit, 276, Probus a fost numit comandantul militar al „Orientului”,
iar soldații l-au proclamat împărat imediat după moartea lui Tacit. Florianus, care se considera îndreptățit
pentru succesiunea la tron, a fost asasinat de propriii soldați după o campanie
militară nedecisivă. Probus s-a mutat în Occident, a învins goții, dobândind
titlul onorific Gothicus (280), iar poziția i-a fost ratificată de
Senat. În timpul domniei sale, frontiera Rin și
Dunăre a fost consolidată după războaiecu
succes împotriva triburilor germanice ale goților,
alamanilor, francilor, burgunzilor și vandalilor, in urma carora
a restabilit securitatea la frontiere. Cele mai importante dintre operațiunilor sale
militare au fost îndreptate spre eliberarea Galiei de invadatorii
germanici si i-au adus lui Probus titlurile onorifice Gothicus Maximus și
Germanicus Maximus. In anul
282, Marcus Aurelius Carus, comandantul Gărzii pretoriene, a fost
proclamat împărat, iar Probus a trimis trupe împotriva
uzurpatorului, dar acestea au trecut de partea lui Carus. La aflarea acestei vesti, Probus a fost
asasinat de propriii soldați.
·
1646: S-a nascut John Flamsteed,
primul astronom regal englez, cel care a organizat Observatorul din Greenwich
şi a alcătuit primul mare catalog modern al stelelor, în care erau notate peste
3 000 de poziţii ale astrelor; (d.31.12.1719).
·
1745: S-a nascut Johann Gottlieb Gahn, mineralog şi chimist
suedez, descoperitorul manganului; (d. 1818). A descoperit in 1770 ca oasele
contin fosfor, iar in 1774 a reusit sa izoleze manganul metalic prin reducerea
dioxidului de magneziu.
·
1780: S-a nascut Pierre Jean de
Béranger, poet şi şansonetist francez ale cărui cântece s-au bucurat de o mare
popularitate în epocă; (d.16.07.1857).
·
1800: S-a nascut Iacob Cristian
Stanislav Cihac, medic german, a organizat Serviciului sanitar militar din
Moldova. Tot el a înfiintat, impreuna cu Mihai Zotta, “Societatea de
medici si naturalisti din Iasi” (d. 1888).
·
1828: Ioan Rațiu,
politician român (d. 1902).
Dr. Ioan Rațiu (n. 19
august 1828, Turda – d. 4 decembrie 1902, Sibiu), nepot de frate al lui Vasile
Rațiu, om politic român transilvănean, avocat, unul din întemeietorii
Partidului Național Român din Transilvania, al cărui președinte a fost între
1892-1902. A fost unul din principalii autori ai Memorandumului adresat în 28
mai1892 împăratului Francisc Iosif I în numele națiunii române din
Transilvania.
·
1830: S-a nascut Julius Lothar Meyer,
chimist german cu contribuţii importante in clasificarea
elementelor chimice (d. 11.04.1895).
·
1881: George Enescu,
compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor român (d. 1955). George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni,
Botoșani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog,
pianist și dirijor. Este pe bună dreptate considerat unul din cei mai mari
muzicieni români. Între anii 1888-1894 studiază la Conservatorul din Viena. Se
încadrează rapid în viața muzicală a Vienei, concertele sale în care
interpretează compoziții de Johannes Brahms, Pablo de Sarasate, Henri
Vieuxtemps, Felix Mendelssohn-Bartholdy, entuziasmînd presa și publicul, deși
avea doar 12 ani. După absolvirea Conservatorului din Viena cu medalia de argint, își continuă studiile la Conservatorul din Paris
(1895-1899) sub îndrumarea lui Martin Pierre Marsick (vioară), André Gédalge
(contrapunct), Jules Massenet și Gabriel Fauré (compoziție). În ziua de 6
februarie 1898 își face debutul în calitate de compozitor în cadrul Concertelor
Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1. Tot atunci, în
același an, începe să dea lecții de vioară la București și să dea recitaluri de
vioară. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori
invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a
pus pe muzică cîteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dînd
naștere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Din primii ani
ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două
Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie
(1905), Șapte cîntece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa
muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe
țări europene, avînd parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier.
În timpul Primului război mondial rămîne în București. Dirijează Simfonia a
IX-a de Ludwig van Beethoven (pentru prima dată în audiție integrală în
România), compoziții de Claude Debussy, precum și creațiile proprii: Simfonia
Nr. 2 (1913), Suita pentru orchestră Nr. 2 (1915). În același an are loc prima
ediție a concursului de compoziție „George Enescu”, în cadrul căruia
compozitorul oferea cîștigătorilor, din veniturile sale proprii, sume de BANI generoase, precum și
șansa interpretării acestor piese în concerte. După război își continuă
activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas
interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest
Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian
Bach. Face mai multe călătorii în Statele Unite ale Americii, unde a dirijat
orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938). Activitatea sa
pedagogică capătă de asemenea o importanță considerabilă. Printre elevii săi se
numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi
Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a
păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerîndu-l părintele
său spiritual. „Pentru mine, Enescu va rămîne una din veritabilele minuni
ale lumii. (...) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite
din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” (Yehudi Menuhin) În
anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală,
care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă
din lume. Opera o dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se
va căsători mai tîrziu. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din
Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pămînt,
chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13
martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a
interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet. Opera se
inspiră din cele doua piese păstrate din ciclul de tragedii tebane ale lui
Sofocle, Oedip la Colonos și Oedip rege. Libretistul operei a fost Edmond Fleg.
Cariera internațională a operei a fost însă întreruptă de declanșarea celui
de-al Doilea Război Mondial, cînd, în 1940, Paris-ul a fost ocupat de armata
germană. Opera și-a păstrat însă popularitatea în România, fiind de mai multe
ori montată în timpul Festivalului internațional „George Enescu” din
București, premiera românească datînd din 1958, cînd în rolul titular a evoluat
David Ohanesian, regia aparținînd lui Jean Rînzescu iar dirijor fiind
Constantin Silvestri. O spectaculoasă punere în scenă s-a făcut în regia lui
Andrei Șerban (1995), care a provocat numeroase controverse. În ultimii 20 de
ani se observă un puternic reviriment al operei, prin montări în mai multe țări
ale lumii, printre care Italia, Germania, Austria, Marea Britanie, Statele
Unite ale Americii, Portugalia.
·
1883: S-a născut celebra creatoare franceză de modă Gabrielle
Chanel, numită şi „Coco”. In 1916, a lansat o linie a eleganţei feminine care
s-a impus drept “stilul Chanel”; (d.10.01.1971).
·
1935: S-a nascut (Pausa, Bihor),
Dumitru Radu Popescu, prozator, dramaturg și academician român. Dumitru
Radu Popescu a fost membru supleant în CC al PCR din 1968, deputat în Marea
Adunare Națională din 1975. Romanele sale au fost comparate cu cele din cadrul
curentului numit realism magic latino-american, prezentând similitudini,
până la un punct, cu romanele lui Italo Calvino. Este unul dintre dramaturgii
contemporani români extrem de apreciați. Capodoperele sale dramaturgice sunt Pasărea
Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul
din grădina de vară.
·
1939 - S-a născut Ginger (Peter) Baker, baterist şi
compozitor britanic (Cream, Blind Faith, Ginger Baker's Airforce).
·
1940 - S-a născut Jonathan (Roger James Cook), cântăreţ şi
compoziotr britanic.
·
1940 - S-a născut Johnny Nash, cântăreţ, chitarist,
compozitor şi actor american.
·
1941: S-a născut inginerul chimist Mircea Desideriu Banciu,
membru corespondent al Academiei Române, membru al Societăţii europene de
chimie;(d. 2005).
·
1943 - S-a născut Don Fardon (Donald Maughn), cântăreţ
britanic.
·
1943 - S-a născut Billy J. Kramer (William Howard Ashton),
vocalist britanic (Bliiy J. Kramer & The Dakotas).
·
1945 - S-a născut Ian Gillan, vocalist şi compozitor
britanic (Deep Purple, Ian Gillan Band).
·
1946: S-a nascut William Jefferson ( Bill ) Clinton la Hope,
Arkansas – Al 42-lea presedinte al SUA 1993 – 2001.
·
1948: S-a nascut Radu Anton Roman,
jurnalist, scriitor şi realizator TV; (n.Fagaras; d. 29.08. 2005, Bucuresti).
Decese
·
14 e.n: A murit Gaius Julius Caesar Octavianus
Augustus, primul împarat roman (27 î.e.n. – 14). Augustus
Octavianus Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr.,
Nola), a fost primul Împărat Roman. Deși a păstrat în aparenta Republica Romana, insa a condus ca un
dictator pentru mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile
și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Este cunoscut de
istorici cu titlul de Augustus, pe care l-a luat în 27 î.Hr.
·
947: Moare liderul
rebel Abu Yazid (n. 873).
Abū Yazid ibn Mukhallad Kayrād al-Nukkari, a
fost un berber din tribul BanuIfran, care a
condus o revoltă împotriva Califatul Fatimid în Ifriqiya (Tunisia de
azi și in estul Algeriei) începând cu
anul 944. Abū Yazid a cucerit Kairouanpentru un timp,
dar în cele din urmă a fost
respins și ulterior învins de califul
fatimid al-Mansur Billah.
·
1662: A murit Blaise Pascal,
personalitate enciclopedică, filosof şi scriitor francez, deschizător de
drumuri în fizică şi matematică; a scris una dintre cărţile fundamentale de
apologetică creştină: “Cugetări”; (n. 19.06.1623).
·
1819: A încetat din viaţă inventatorul scoţian James Watt,
cel care a adus îmbunătăţiri motorului cu aburi (n. 1736), moment important in
revolutia industriala. James Watt (n. 19 ianuarie 1736 – d. 19/25 august 1819)
a fost un matematician, inventator și inginer scoțian, care a activat într-o
perioadă de efervescență a revoluției industriale, ca fiind cel care a adus
importante îmbunătățiri funcționării mașinii cu abur a lui Thomas Newcomen,
prin inventarea camerei de condensare a aburului separată, respectiv
reproiectarea și adaptarea regulatorului centrifugal la mașinile sale cu abur.
James Watt este, de asemenea, și inventatorul și deținătorul de patent al
locomotivei cu abur si cel care a introdus unitatea de masura denumita
cal-putere, pentru a putea compara puterile diferitelor mașini cu abur ale
timpului și care era, atunci, echivalentul ridicării a 550 livre într-o
secundă, sau echivalentul a 745,7 watt, unitatea de măsură a puterii din
Sistemul International. De numele său este legată, de asemenea, deumirea
watt-ului, ca unitate de măsură a puterii electrice.
·
1822: A încetat din viaţă matematicianul şi
astronomul francez Jean Baptiste Joseph Delambre; (n. 1749). Ca matematician,
s-a distins prin calculele efectuate cu ocazia măsurării meridianului terestru,
operație încredințată de către Academia din Paris. Pentru aceasta, împreună cu
Pierre Méchain, Delambre a măsurat arcul de meridian dintre Dunkerque și
Barcelona. Lucrarea a fost întreruptă de evenimentele din cadrul Revoluției
franceze și a fost reluată în 1799. Un
merit al lui Delambre îl constituie introducerea sistemului metric în Franța în
1791. În 1786, el a prezentat,
la Academia de Științe, o dare de seamă privind observarea tranzitul lui Mercur
în fața Soarelui, din 4 mai 1786. În ceea ce privește măsura unghiurilor, a introdus diviziunea zecimală a
acestora. Ca astronom, a
contribuit la perfecționarea tabelelor astronomice, a determinat traiectoria
lui Uranus (descoperit recent de William Herschel), a lui Jupiter și Saturn și
a stabilit formule speciale pentru verificarea legilor Sistemului solar. De
asemenea a scris și o istorie a astronomiei.
·
1869: A murit juristul si
carturarul roman Damaschin Bojincă. A participat la pregătirea ediţiei
româneşti din 1833 a Codului Calimach şi a fost ministru de justiţie sub
Alexandru Ioan Cuza (n.1802, Gârlişte, Caraş-Severin;d.Dumbrăveni, Suceava). A studiat la Budapesta și a activat în Moldova după 1833, ca al doilea
jurisconsult al statului și ca profesor de drept civil la Academia Mihăileană.
A fost un sustinator al tezelor Scolii latiniste despre originea și
dezvoltarea poporului român.
·
1891: A încetat din viaţă pictorul Theodor Aman, fondator al
scolilor de arte frumoase din Bucureşti şi Iaşi (1864), membru al Academiei
Române (n.20.03.1831, Campulung-Muscel, Arges).
·
1922 - A murit Felipe Pedrell, compozitor, muzicolog,
folclorist, fondator al şcolii naţionale muzicale spaniole (n.19.02.1841).
·
1929: A murit Serghei Diaghilev,
celebru coregraf si impresar; stabilit în Franta din anul 1906, a creat la
Paris, în 1909, “Baletul rus”; (n. 19/31.03.1872) .
·
1936: A decedat Federico Garcia Lorca, poet şi dramaturg
spaniol, ucis de franchisti la începutul războiului civil pentru activitatea sa
antifascistă (“Cântece tigăneşti”, “Casa Bernardei Alba”); (n.15.06.1898).
·
1954: A decedat Alcide De Gasperi, prim-ministru
al Italiei, unul dintre primii care a avansat ideea unei comunităţi europene;
(n.03.04.1881).
·
1961: A murit N.I. Herescu, latinist,
poet, prozator, eseist, traducator, fondator si director al Institutului Român
de Studii Latine din Bucuresti (1937-1945), presedinte al Societatii Scriitorilor
Români, director al Fundatiilor Culturale Regale Carol I din 1940; din anul
1944 s-a aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franta.(n. 6 decembrie 1903).
·
1983: A murit Octav Onicescu,
matematician, membru al Academiei Române, membru al Uniunii interbalcanice a
matematicienilor; este, împreună cu Gh. Mihoc, creatorul şcolii matematice
româneşti de teoria probabilităţilor şi statistică matematică; (n.20.08.1892,
Botosani).
·
1994: A încetat din viaţă chimistul american Linus Pauling,
laureat al Premiului Nobel pentru chimie şi al Premiului Nobel pentru pace; (n.
28 februarie 1901).
·
1999: A murit Mircea Sântimbreanu, scriitor
(director al Editurii Albatros), publicist, scenarist şi producător român de
film (“Lîngă groapa cu furnici”, “Recreaţia mare”); (n.07.01.1926).
·
2014: Dinu Patriciu, politician, om de
afaceri român, hoțul petrolului românesc și al rafinăriilor cele mai moderne
din țară (n. 1950)
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Sf Mc Andrei Stratilat, Timotei, Agapie și Tecla; Duminica a 12-a
după Rusalii – Tânărul bogat
- În calendarul
romano-catolic: Sf. Ioan Eudes, preot
- În calendarul greco-catolic: Ss. Andrei Tribunul și soldații săi, martiri († secolul al III-lea)
- Afganistan: Ziua Independenței (1919)
- SUA: Ziua Națională a Aviației.
SUPLIMENT
ISTORIE PE ZILE 19 August
FILM
DOCUMENTAR
Tracii
Tracii, Istorie
Ascunsa - HD 2013:
RELIGIE
ORTODOXĂ 19 August
Sf Mc Andrei
Stratilat, Timotei, Agapie și Tecla; Duminica
a 12 –a după Rusalii – Tânărul bogat
În aceasta luna, în ziua a nouasprezecea, pomenirea Sfântului
Marelui Mucenic Andrei Stratilat si a celor ce s-au savârsit împreuna cu dânsul
doua mii cinci sute nouazeci si trei de ostasi.
Acest
sfânt a trait în zilele împaratului Maximian. Ostindu-se spre partile
Rasaritului, împotriva puterii persilor, care intrase în hotarele romanilor, si
chemând pe Hristos în ajutor, si înduplecând si pe ceilalti ostasi ca sa-i fie
în ajutor, înfrânsera pe persi si astfel biruind pe vrajmasi, a întors pe
însotitorii lui la credinta în Hristos. Fiind însa pârât el cu ai lui a fost
adus înaintea voievodului Antioh ca un vinovat si întins pe un pat de fier
încins cu foc, iar ostasilor ce erau cu dânsul, li s-au bagat mâinile în
catuse. Dupa aceea rândui Antioh alti o mie de ostasi sa-i scoata din hotarele
tarii; dar si pe acestia, învatându-i sfântul, îi întoarse la credinta în
Hristos. Antioh a poruncit sa li se taie capetele cu sabia.
Tot în aceasta zi, pomenirea
Sfintilor Mucenici Timotei, Agapie si Tecla.
Slavitul
Mucenic Timotei era cu neamul din Palestina, si fiind desavârsit si la viata si
la cuvânt, a fost facut învatator al dreptei credinte. Deci fiind prins, si
stând de fata la Gaza înaintea lui Urban, a spus ca este din partea
crestinilor. Atunci a fost batut rau si chinuit în tot felul si nicidecum
întorcându-se, a fost bagat în foc, unde si-a primit sfârsitul. Si în aceeasi
cetate, Agapie si Tecla Vizianca tinându-se de credinta lui Hristos, au fost
dati la fiare, si si-au luat prin ele cununa muceniciei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
Duminica a 12 –a după Rusalii – Tânărul
bogat
Ev. Matei 19, 16-26
În vremea aceea a venit un tânăr la Iisus,
îngenunchind înaintea Lui și zicându-I: Bunule Învăţător, ce bine să
fac ca să am viaţa veşnică? Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu
este bun, decât numai Unul Dumnezeu. Iar dacă vrei să intri în viaţă,
păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus i-a răspuns: Să nu ucizi, să nu
faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturisești strâmb; cinsteşte pe tatăl
tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Zis-a
Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai
lipseşte? Atunci Iisus i-a spus: Dacă voiești să fii desăvârşit, du-te, vinde
averile tale, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino
şi urmează-Mi. Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat,
căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un
bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne
este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia
lui Dumnezeu. Auzind, ucenicii Lui s-au uimit foarte mult, zicând: Atunci, cine
poate să se mântuiască? Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La
oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă.
Ap. I Corinteni 15, 1-11
Fraţilor, vă aduc aminte Evanghelia pe care v-am binevestit-o,
pe care aţi şi primit-o, întru care şi staţi, prin care şi sunteţi mântuiţi; cu
ce cuvânt v-am binevestit-o – dacă o ţineţi cu tărie, afară numai dacă n-aţi
crezut în zadar – căci v-am dat, întâi de toate, ceea ce şi eu am primit, că
Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; şi că a fost îngropat
şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chefa, apoi
celor doisprezece; în urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi,
dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; după
aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor; iar la urma tuturor, ca
unui născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie. Căci eu sunt cel mai mic
dintre apostoli, care nu sunt vrednic să mă numesc apostol, pentru că am
prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt;
şi harul Lui, care este în mine, n-a fost în zadar, ci m-am ostenit mai mult
decât ei toţi. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine. Deci ori eu,
ori aceia, aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.
Predică la Duminica a XII-a după Rusalii - Tânărul
bogat - Despre desăvârşirea creştină - Pr. Ilie Cleopa
Şi în familie se poate duce o viață creștină,
înaltă, sfântă, dăruită lui Hristos. Oare ce sunt acele mame sfinte, cu copii
mulți, crescuți în rugăciune și bucurie, dacă nu niște femei desăvârșite în
răbdare și iubire? Ce sunt acei credincioși cu viață curată în lume care iau
drumul mănăstirilor sau trăiesc în feciorie și văduvie neîntinată prin sate și
orașe? Apoi, câți creștini ascunși nu trăiesc în lume plini de sfințenie, de
pace, de milă, arzând de dragostea lui Dumnezeu?
Idealul fiecărui creștin pe pământ este mântuirea sufletului,
adică dobândirea vieții veșnice. Până la întruparea și învierea Domnului nostru
Iisus Hristos, nimeni nu se putea mântui, căci raiul era închis și nu era
revărsat peste lume harul Duhului Sfânt. De aceea toți drepții Vechiului
Testament așteaptau izbăvirea sufletelor lor prin moartea și învierea Fiului
lui Dumnezeu.
Mântuirea, după învățătura Sfintei Evanghelii și a Bisericii
Ortodoxe, se dobândește prin păzirea poruncilor date de Dumnezeu oamenilor,
cuprinse atât în decalogul Legii Vechi, cât și în Noul Testament, numit și
legea Harului. Orice creștin care dorește să se mântuiască trebuie să
săvârșească aceste trei condiții: să aibă credință dreaptă în Dumnezeu; să aibă
harul Duhului Sfânt, care se dă tuturor prin cele șapte Sfinte Taine ale
Bisericii Botezul, Mirungerea, Spovedania, Sfânta Împărtășanie, Nunta, Preoția,
Maslul și să împlinească poruncile cuprinse în Sfânta Evanghelie. Fără aceste
trei condiții obligatorii, nu este mântuire. Una din ele dacă lipsește, omul nu
se poate mântui și își pierde sufletul său, "care este mai scump decât
toată lumea".
Aceasta este mântuirea pe calea poruncilor, comună și
obligatorie tuturor oamenilor care cred în Dumnezeu și doresc să moștenească
viața veșnică. Dar mai este și o altă cale de mântuire, mult mai grea, anume
calea desăvârșirii creștine, pe care au mers toți sfinții, apostolii,
mucenicii, ierarhii și cuvioșii. Pentru că nu este obligatorie, ci benevolă, ea
este numită în Sfânta Evanghelie calea sfaturilor evanghelice. Pe această cale
merg de obicei călugării, sihaștrii, văduvele, creștinii care au o chemare
specială de la Dumnezeu și o evlavie deosebită pentru rugăciune, post,
înfrânare, metanii, lacrimi și sărăcie totală de cele materiale. Aceasta este
calea sfințeniei, a îndumnezeirii și a unirii mistice cu Hristos.
Pentru a înțelege mai bine cele două căi de mântuire, să vă
reamintim pe scurt textul Evangheliei de astăzi.
Un tânăr bogat s-a apropiat de Iisus Hristos și L-a întrebat:
Învățătorule bun, ce bine să fac ca să moștenesc viața veșnică? Iar Domnul i-a
răspuns: Dacă voiești să intri în viață, păzește poruncile! Și îi amintește
câteva din Decalog: Să nu ucizi, să nu fii desfrânat, să nu furi, să nu
mărturisești strâmb, cinstește pe tatăl tău și pe mama ta și să iubești pe
aproapele tău ca pe tine însuți. Însă tânărul era un om credincios și corect.
De aceea a răspuns lui Hristos: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea
(Matei 19, 16-20).
Acestea sunt câteva din poruncile principale care asigură
mântuirea tuturor celor ce merg pe această cale. Și tânărul din Evanghelie le
păzea cu sfințenie. Oare câți tineri de astăzi mai împlinesc cu atâta credință
poruncile lui Dumnezeu? Câți dintre fiii și fiicele dumneavoastră vă mai
ascultă, merg la biserică regulat, se spovedesc, primesc Sfintele Taine, fac
rugăciune seara și dimineața, se păzesc de beție și desfrâu?
Dar tânărul din Evanghelie nu era mulțumit sufletește. El simțea
că sufletul său dorea ceva mai mult, adică o viață mai înaltă, unită deplin cu
Hristos. De aceea întreabă: "Ce îmi mai lipsește?" Până aici a fost
cale a poruncilor, obligatorie tuturor. De acum începe calea desăvârșirii, a
urcușului duhovnicesc spre Hristos, care nu este ușor de străbătut.
Și iată ce i-a răspuns Mântuitorul Hristos: Dacă voiești să fii
desăvârșit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor și vei avea comoară în cer;
după aceea, vino și urmează Mie (Matei 19, 20-21). Două lucruri îi cerea
Hristos tânărului care dorea desăvârșirea: să se lepede de cele materiale, prin
împărțirea averii la săraci și să urmeze lui Hristos, părăsind casa, rudele și
toate grijile pământești. Cine nu urcă ambele trepte ale desăvârșirii:
lepădarea de cele trecătoare, adică sărăcia de bună voie și urmarea lui Hristos
nu poate ajunge la treapta desăvârșirii. Dacă numai una o facem și a doua nu,
nu putem urma lui Hristos.
Fără o naștere duhovnicească din nou, fără dezbrăcarea de patimi
și de grijile lumii, nu ne putem îmbrăca cu haina unei vieți noi în Hristos.
Câți oameni nu sunt săraci în lume, și chiar fără familie, dar nu urmează cu
toată inima lui Hristos, pentru că nu se pot lepăda de patimile cele ascunse:
de gândul mândriei, al slavei deșarte, al desfrânării, al iubirii de bani, al
lenevirii și mai ales al voiei proprii. Cine nu se leapădă de voia proprie și
de patimile ascunse din minte și inimă, nu poate face voia lui Hristos și nu-L
va putea purta în inima sa plină de idolii patimilor. Unii ca aceștia nu pot
urca pe scara desăvârșirii creștine. Printre aceștia se numără și tânărul bogat
din Evanghelie, care, auzind că i se cere să-și dea averea la săraci pentru a
urma lui Hristos, s-a întors întristat la casa sa.
Iubiți credincioși,
Păzirea poruncilor Legii, unită cu credința dreaptă în Hristos,
aduc mântuirea omului, dar nu-l fac desăvârșit. Acest lucru îl arată marele
Apostol Pavel când zice: "Nimic nu a desăvârșit Legea" (Evrei 9, 9;
10, 1). Auzind pe Mântuitorul, zicând: “Eu am venit ca viață să aibă, și din
belșug să aibă“ (Ioan 10, 10). De aici trebuie să înțelegem că alta este
treapta celor ce intră în viață, adică se mântuiesc, și alta este treapta celor
ce voiesc să aibă și mai multă viață, adică a celor desăvârșiți. "Cei ce
se mântuiesc, moștenesc viața cea veșnică, iar cei ce sunt desăvârșiți, nu
numai că se mântuiesc, dar moștenesc vistieriile slavei celei dumnezeiești din
ceruri" (Kiriacodromionul, pag, 388, București, 1875).
Prin călcarea poruncilor omul a pierdut raiul, iar prin jertfa
și răscumpărarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, neamul omenesc a moștenit
cerul. De aceea, în Sfânta Evanghelie, Mântuitorul nu a zis: "Fericiți cei
săraci cu duhul, că a acelora este împărăția raiului", ci "Împărăția
Cerurilor", sau "Fericiți cei izgoniți pentru dreptate, că a acelora
este împărăția raiului", ci "Împărăția Cerurilor". Așa a
binevoit Preabunul nostru Mântuitor și Dumnezeu, Care a venit în lume ca prin
jertfa și răscumpărarea Sa, să dea mai mult decât am pierdut la început prin
zavistia diavolului. Cu adevărat aici s-a împlinit cuvântul care zice: “Unde
s-a înmulțit păcatul, a prisosit darul“ (Romani 5, 20).
Despre faptul că sunt diferite trepte ale slavei în cer pentru
cei ce se mântuiesc, ne arată și Sfântul Apostol Pavel care zice: “Alta este
strălucirea soarelui, alta este strălucirea lunii, și alta strălucirea
stelelor, și stea de stea se deosebește în strălucire“ (I Corinteni 15, 41).
Însuși Mântuitorul a arătat zicând: “În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt“
(Ioan 14, 2).
Dumnezeiescul Părinte Efrem Sirul, arătând deosebirea acestor
locașuri ale sfinților din cer, zice: "Multe locașuri ale Tatălui, arată
Mântuitorul măsura minții celor ce se sălășluiesc în cer, adică despărțirile și
deosebirile întru care cu mintea se vor desfăta drepții și sfinții în veacul
viitor. Că nu cu despărțirea locurilor, ci cu rânduiala darurilor sunt multe
locașuri... Căci în veacul ce va să fie, toți drepții se vor sălășlui într-o
bucurie, cu nedespărțirea, și fiecare după măsura sa, dintr-un soare gândit se
strălucește, și după a sa vrednicie trage bucurie și veselie, ca dintr-un aer,
loc, scaun, privire și formă. Și nu vede cineva măsurile celui ce îl întrec pe
el, nici a celui mai jos decât dânsul ca nu cumva, văzând darul covârșitor al
prietenului său, sau lipsa, să-i fie aceasta pricină de întristare sau
suspin...".
Să ne întoarcem acum la cuvântul nostru, despre desăvârșirea
omului. Auzim pe Mântuitorul nostru în Sfânta Evanghelie, zicând: “Fiți
desăvârșiți, precum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit“ (Matei 5, 48). În
ce constă desăvârșirea omului pe acest pământ? La această întrebare ne răspunde
Sfântul Apostol Pavel, zicând: “Dragostea este legătura desăvârșirii“ (Coloseni
3, 14). Adică cel ce are desăvârșită dragoste față de Dumnezeu și de aproapele
său, unul ca acesta a ajuns la fapta cea mare a desăvârșirii în viața sa. Acest
adevăr ni-l arată și Sfântul Maxim Mărturisitorul, zicând: "Cel desăvârșit
în iubire a ajuns la culmea nepătimirii și nu mai cunoaște deosebirea între al
său și al altuia, sau între a sa și a alteia, sau între credincios și
necredincios, între rob și slobod, sau peste tot între bărbat și femeie. Cel
ridicat mai presus de tirania patimilor, căutând la firea cea una a oamenilor,
privește pe toți la fel și are față de toți aceeași dragoste. Căci nu mai este
în el deosebire, nici bărbat au femeie, nici rob, nici slobod, ci toate și
întru toți Hristos" (Galateni 3, 28).
Sfântul Ioan Scărarul spunea că "desăvârșirea este învierea
sufletului mai înainte de învierea trupului".
Sfântul Nichita Stihatul spune că desăvârșirea este
"readucerea puterilor sufletului la starea de la început a naturii omului,
așa cum l-a creat Dumnezeu după chipul și asemănarea Sa, și bun foarte, cum era
el în rai înainte de cădere".
Iar Sfântul Isaac, fiind întrebat de unde cunoaște cineva că a
ajuns la măsura desăvârșirii, zice: "Când se va mișca pomenirea lui
Dumnezeu în mintea omului, îndată inima lui se pornește, spre dragostea lui, și
ochii lui pogoară lacrimi cu îndestulare, că dragostea din pomenirea celor
iubiți aprinde lacrimi. Unul ca acesta niciodată nu este lipsit de lacrimi,
fiindcă de-a pururea își aduce aminte de Dumnezeu, încât și în somn vorbește de
Dumnezeu. Dragostea de Dumnezeu lucrează unele ca acestea care este semn al
desăvârșirii oamenilor în viața lor" (Filocalia X, București, 1981).
Iubiți credincioși,
Până aici am vorbit despre desăvârșirea sau îndumnezeirea omului
în Biserica Ortodoxă, după Sfânta Evanghelie și Sfinții Părinți. Acum să vedem
cum înțelegem noi desăvârșirea și cum o putem realiza astăzi.
Cel mai sigur se realizează desăvârșirea recomandată de Hristos
în Sfânta Evanghelie de astăzi, în cadrul vieții monahale. Întrucât această
Evanghelie este singura care stă la baza întemeierii monahismului creștin,
idealul de desăvârșire în credință, în rugăciune și dragoste se realizează mai
ales în cinul monahal. Oare călugării nu renunță de bună voie la avere, la
cinste, la familie, la toată libertatea vieții pământești și, prin cele trei
voturi monahale ascultare, sărăcie de bună voie și curăție nu își închină
trupul și sufletul slujirii lui Hristos până la moarte? Călugării au făcut
dintotdeauna cele mai mari eforturi și jertfe pentru desăvârșire.
Aceasta o dovedește la noi numărul mare de mănăstiri și schituri
peste o mie începând din secolul IV până astăzi, numărul mare de sihaștri și
chilii pustnicești, ca și marea vocație ce o au românii dintotdeauna pentru
monahism. Monahii sunt considerați niște eroi ai Duhului. Prin jertfa lor ei
s-au rugat pentru lume și pentru țară, s-au jertfit în adânc de smerenie pentru
lauda lui Dumnezeu și mântuirea fiilor acestui neam. Ei s-au luptat cel mai
mult pentru desăvârșirea prin smerenie, prin rugăciuni, prin post și jertfire
de sine. Ei au apărat cel mai mult Ortodoxia și viața morală în rândul
credincioșilor noștri. Ba, unii dintre ei, au devenit harismatici, duhovnici
iscusiți cu mulți fii sufletești, ierarhi cuvioși, luminători și slujitori
aleși ai Bisericii și ai neamului. Este destul să amintim de sfinții: Daniil
Sihastru, Nicodim de la Tismana, Leontie de la Rădăuți, Chiriac de la
Bisericani, Cuvioasa Teodora de la Sihla, Sfântul Calinic de la Cernica și,
recent, Cuviosul Ioan Iacob de la Iordan. Ei s-au jertfit pentru dragostea lui
Dumnezeu și prin pilda lor îndeamnă și pe credincioși să trăiască în lume o
viață creștină curată, smerită, unită cu Hristos.
Dar și în familie se poate duce o viață creștină, înaltă,
sfântă, dăruită lui Hristos. Oare ce sunt acele mame sfinte, cu copii mulți,
crescuți în rugăciune și bucurie, dacă nu niște femei desăvârșite în răbdare și
iubire? Ce sunt acei credincioși cu viață curată în lume care iau drumul
mănăstirilor sau trăiesc în feciorie și văduvie neîntinată prin sate și orașe?
Apoi, câți creștini ascunși nu trăiesc în lume plini de sfințenie, de pace, de
milă, arzând de dragostea lui Dumnezeu?
Să păstrăm cu râvnă evlavia și exemplul personal al părinților
noștri, al mamelor, al monahilor, al duhovnicilor și sfinților noștri. Astăzi
este desăvârșit cel ce se roagă neîncetat, cel ce este împăcat cu toți oamenii,
cel ce miluiește, se smerește și se jertfește pentru apărarea dreptei credințe,
pentru bunăcreșterea copiilor și pentru mântuirea tuturor în Hristos.
Să rugăm pe Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul lumii, să ne ajute
tuturor pe calea desăvârșirii în dragoste, în credință și în rugăciune, spre
lauda lui Dumnezeu și mântuirea sufletelor noastre. Amin.
Film Documentar. Minuni ale Ortodoxiei
ARTE 19 August
INVITAȚIE LA BALET 19 August
Serghei
Diaghilev, celebru coregraf si impresar
Paris Dances
Diaghilev 1 Petrouchka:
MUZICĂ
19 August
George
Enescu
Ginger (Peter) Baker, baterist şi compozitor
britanic (Cream, Blind Faith, Ginger Baker's Airforce).
Jonathan (Roger James Cook), cântăreţ şi
compozitor britanic
Johnny Nash, cântăreţ, chitarist, compozitor şi
actor american
Johnny Nash - Rock
Me Baby •
Don Fardon (Donald Maughn), cântăreţ britanic.
Don Fardon -
Indian Reservation (Full Album):
Billy J. Kramer (William Howard Ashton),
vocalist britanic (Bliiy J. Kramer & The Dakotas).
Billy J Kramer
Ian Gillan, vocalist şi compozitor britanic
(Deep Purple, Ian Gillan Band).
John
Deacon – Queen
Fat Joe, rapper american
Felipe Pedrell, compozitor, muzicolog,
folclorist spaniol
Leonard
Bernstein – Sinfonia nr 7 de Beethoven
BEETHOVEN - Symphony No. 7 - Leonard
Bernstein (1):
BEETHOVEN - Symphony No. 7 - Leonard
Bernstein (2):
BEETHOVEN - Symphony No. 7 - Leonard
Bernstein (3):
BEETHOVEN - Symphony No. 7 - Leonard
Bernstein (4):
Fauré - Love Songs / French Melodies (Century's recording : Paul Derenne)
LA MEJOR MUSICA FRANCESA INSTRUMENTAL Selección de Cecil González 1
50 BALADAS EN ESPAÑOL - BALADAS ROMANTICAS EXITOS Canciones para Enamorados-50 Boleros Inolvidables
Whitney Houston Greatest Hits 2018 - Best Songs Of Whitney Houston
Незабываемая Музыка!! ⭐ Сильная, Мощная и Душевная! ⭐ Послушай
POEZIE
19 August
Federico
Garcia Lorca
Biografie
Federico Garcia-Lorca
Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada - d. 18 august 1936, între Víznar și Alfacar, ibidem) a fost un, poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), datorită simpatiei sale pentru Frontul Național și condiției sale de homosexual declarat.
S-a născut în municipiul Fuente Vaqueros dn Granada (Spania), în sânul unei familii înstărite, pe 5 iunie 1898 și a fost botezat Federico del Sagrado Corazón de Jesús García Lorca. Tatăl său a fost Don Federico García Rodríguez, un moșier, iar mama sa, Dońa Vicenta Lorca, profesoară, a fost cea care i-a stimulat lui Federico gustul pentru literatură.
Încă de la vârsta de doi ani, conform biografului Edwin Honig, Federico García Lorca și-a demonstrat abilitatea de a învăța cântece populare și tot la o vârstă a început să organizeze mici reprezentații de slujbe religioase. Sănătatea lui era șubredă și a început să meargă de-abia la patru ani. Mai târziu avea să citească, obligat fiind să rămână în casă, operele lui Victor Hugo și Miguel de Cervantes.
În perioada studenției, evoluția sa a oscilat, dar, după ce abandonase Facultatea de Drept din Granada pentru a se instala în Rezidența Studenților din Madrid, s-a întors la Universitatea din Granada și a obținut diploma de avocat.
Localizarea meridională a Granadei, care încă păstra vie moștenirea maură, folclorul și caracterul rural, au lăsat urme vizibile în creația lui Lorca, în care se îmbină proza cu romanțele. Don Fernando de los Ríos a fost cel care l-a îndrumat pe atunci pianistul Lorca către poezie; astfel, în 1917, Lorca avea să scrie primul său articol despre José Zorrilla, cu ocazia aniversării sale.
Spania din timpul lui Lorca era moștenitoarea generației lui 98, cu o viață intelectuală în care nume precum Francisco Giner de los Ríos, Benito Pérez Galdós, sau Miguel de Unamuno, și ceva mai târziu José Ortega y Gasset își puseseră amprenta, luptând împotriva problemelor cu care se confrunta Spania în acea perioadă. Au influențat de asemenea sensibilitatea în formare a poetului Lope de Vega, Juan Ramón Jiménez, Antonio Machado, Manuel Machado, Ramón del Valle-Inclán, Azorín și chiar și antologiile de poezie populară.
În 1918 și-a publicat prima carte, Impresii și peisaje, cu banii primiți de la tatăl său. În 1920 a avut loc premiera operei dramatice El maleficio de la mariposa (Fluturele vrăjit) iar în 1921 și-a publicat prima carte de poezii. În 1923 s-au pus în scenă comediile de teatru de păpuși La nińa que riega la Albahaca y el príncipe preguntón (Fetița care udă Busuiocul și principele curios). În 1927, la Barcelona, și-a expus pentru prima oară picturile.
În această perioadă comunică intens cu poeți din generația lui rămași în Spania : Jorge Guillén, Pedro Salinas, Gerardo Diego, Dámaso Alonso, sau Rafael Alberti, dar în primul rând cu regizorul Luis Buńuel și cu pictorul Salvador Dalí, de care se pare că a fost îndrăgostit și căruia i-a dedicat o odă. Dalí a fost cel care a pictat decorațiunile pentru prima dramă a lui Lorca, Mariana Pineda. În 1928 Lorca a publicat revista literară Gallo (Cocoș), dar a trebuit să abandoneze proiectul după doar două numere.
În 1929 Lorca s-a decis să plece la New York. Deja i se publicaseră, pe lângă operele menționate, Canciones (1927) și Primer romancero gitano (1928), considerată opera sa poetică cea mai accesibilă, deci cea mai populară. Lorca se simțea deranjat de cei care îl considerau țigan. De asemenea se spune că în această perioadă l-a cunoscut pe Picasso.
Federico García Lorca (n. 5 iunie 1898, Fuente Vaqueros, Granada - d. 18 august 1936, între Víznar și Alfacar, ibidem) a fost un, poet, prozator și dramaturg spaniol, cunoscut și pentru talentul său în alte domenii ale artei. Încadrat în generația lui 27 a literaturii spaniole, este cel mai popular și influent scriitor spaniol din secolul XX. Ca dramaturg este considerat una dintre figurile de referință ale teatrului spaniol din secolul XX, alături de Valle-Inclán și Buero Vallejo. A murit executat în timpul Războiului Civil din Spania (1936-1939), datorită simpatiei sale pentru Frontul Național și condiției sale de homosexual declarat.
S-a născut în municipiul Fuente Vaqueros dn Granada (Spania), în sânul unei familii înstărite, pe 5 iunie 1898 și a fost botezat Federico del Sagrado Corazón de Jesús García Lorca. Tatăl său a fost Don Federico García Rodríguez, un moșier, iar mama sa, Dońa Vicenta Lorca, profesoară, a fost cea care i-a stimulat lui Federico gustul pentru literatură.
Încă de la vârsta de doi ani, conform biografului Edwin Honig, Federico García Lorca și-a demonstrat abilitatea de a învăța cântece populare și tot la o vârstă a început să organizeze mici reprezentații de slujbe religioase. Sănătatea lui era șubredă și a început să meargă de-abia la patru ani. Mai târziu avea să citească, obligat fiind să rămână în casă, operele lui Victor Hugo și Miguel de Cervantes.
În perioada studenției, evoluția sa a oscilat, dar, după ce abandonase Facultatea de Drept din Granada pentru a se instala în Rezidența Studenților din Madrid, s-a întors la Universitatea din Granada și a obținut diploma de avocat.
Localizarea meridională a Granadei, care încă păstra vie moștenirea maură, folclorul și caracterul rural, au lăsat urme vizibile în creația lui Lorca, în care se îmbină proza cu romanțele. Don Fernando de los Ríos a fost cel care l-a îndrumat pe atunci pianistul Lorca către poezie; astfel, în 1917, Lorca avea să scrie primul său articol despre José Zorrilla, cu ocazia aniversării sale.
Spania din timpul lui Lorca era moștenitoarea generației lui 98, cu o viață intelectuală în care nume precum Francisco Giner de los Ríos, Benito Pérez Galdós, sau Miguel de Unamuno, și ceva mai târziu José Ortega y Gasset își puseseră amprenta, luptând împotriva problemelor cu care se confrunta Spania în acea perioadă. Au influențat de asemenea sensibilitatea în formare a poetului Lope de Vega, Juan Ramón Jiménez, Antonio Machado, Manuel Machado, Ramón del Valle-Inclán, Azorín și chiar și antologiile de poezie populară.
În 1918 și-a publicat prima carte, Impresii și peisaje, cu banii primiți de la tatăl său. În 1920 a avut loc premiera operei dramatice El maleficio de la mariposa (Fluturele vrăjit) iar în 1921 și-a publicat prima carte de poezii. În 1923 s-au pus în scenă comediile de teatru de păpuși La nińa que riega la Albahaca y el príncipe preguntón (Fetița care udă Busuiocul și principele curios). În 1927, la Barcelona, și-a expus pentru prima oară picturile.
În această perioadă comunică intens cu poeți din generația lui rămași în Spania : Jorge Guillén, Pedro Salinas, Gerardo Diego, Dámaso Alonso, sau Rafael Alberti, dar în primul rând cu regizorul Luis Buńuel și cu pictorul Salvador Dalí, de care se pare că a fost îndrăgostit și căruia i-a dedicat o odă. Dalí a fost cel care a pictat decorațiunile pentru prima dramă a lui Lorca, Mariana Pineda. În 1928 Lorca a publicat revista literară Gallo (Cocoș), dar a trebuit să abandoneze proiectul după doar două numere.
În 1929 Lorca s-a decis să plece la New York. Deja i se publicaseră, pe lângă operele menționate, Canciones (1927) și Primer romancero gitano (1928), considerată opera sa poetică cea mai accesibilă, deci cea mai populară. Lorca se simțea deranjat de cei care îl considerau țigan. De asemenea se spune că în această perioadă l-a cunoscut pe Picasso.
Adam (Adan) (Lui Pablo Neruda, înconjurat de
fantasme)
Cu crengi însângerate, dureroase,
e Pomul azi. Lăuză, Eva geme.
Pe rana ei cristale-diademe
se-ntrezăresc, iar pe fereastră oase.
e Pomul azi. Lăuză, Eva geme.
Pe rana ei cristale-diademe
se-ntrezăresc, iar pe fereastră oase.
Şi raza ce de-acum o să se cheme
cu nume legendare, fabuloase,
tumultul vinelor deja uitase,
cu dor de măr. Adam, în astă vreme,
cu nume legendare, fabuloase,
tumultul vinelor deja uitase,
cu dor de măr. Adam, în astă vreme,
visează, pe-a argilei fierbinţeală,
un prunc ce galopează peste tină,
cu fălci zvâcnind pe faţa-i triumfală.
un prunc ce galopează peste tină,
cu fălci zvâcnind pe faţa-i triumfală.
Dar alt Adam visează c-o să vină
o lună împietrită, stearpă, goală,
să ardă pruncuşorul de lumină.
o lună împietrită, stearpă, goală,
să ardă pruncuşorul de lumină.
Diamantul
Diamantul unei stele
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
şi fuge din cuibul uriaş
unde zăcea prizioneră
neştiutoare că are
un lanţ legat de grumaz.
înaltul în cer a brăzdat,
pasăre de lumină ce vrea
din univers să dispară
şi fuge din cuibul uriaş
unde zăcea prizioneră
neştiutoare că are
un lanţ legat de grumaz.
Vânători dintr-o lume străină
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de linişti.
ies să vâneze luceferi,
lebede de-argint nepătat
pe oceanul de linişti.
Puieţii de plop descifrează
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-şi mişcă
în linişte braţele moarte.
În muntele îndepărtat
toţi morţii juca-vor acuma
cărţi. Nespus de tristă
în cimitire viaţa!
abecedarul; li-i dascăl
un plop bătrân care-şi mişcă
în linişte braţele moarte.
În muntele îndepărtat
toţi morţii juca-vor acuma
cărţi. Nespus de tristă
în cimitire viaţa!
Începe-ţi cântul, broscuţo!
Ieşi din cotlon, greieraş!
Faceţi pădurea să sune
de flautele voastre. Eu zbor
neliniştit către casă.
Ieşi din cotlon, greieraş!
Faceţi pădurea să sune
de flautele voastre. Eu zbor
neliniştit către casă.
Sub fruntea mea se zbat
sălbatici, doi porumbei,
şi-n orizont, mai departe,
apeductul zilei se surpă.
Cumplită roată a timpului!
sălbatici, doi porumbei,
şi-n orizont, mai departe,
apeductul zilei se surpă.
Cumplită roată a timpului!
Greiere!
Greiere!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!
Ferice de tine
care-n pat de pământ
mori beat de lumină!
Tu, de la câmpii ai aflat
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.
tainele vieţii,
şi basmul zânei bătrâne
care simţea născându-se iarba,
a rămas în tine închis.
Greiere!
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.
Ferice de tine,
că mori sub sângele
unei inimi albastre.
Lumina-i Dumnezeu ce coboară
iar soarele
ochiul care-l filtrează.
Greiere!
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.
Ferice de tine,
că-n agonia ta simţi
toată povara azurului.
Tot viul ce trece
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.
prin porţile morţii,
mergând cu capul plecat,
c-un aer alb, somnolent.
Cu glas de gând.
Fără sunete...
Întristat,
acoperit cu tăcerea
vălului morţii.
Mai mult, tu, greier vrăjit,
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.
te stingi ţârâind
transfigurându-se
în sunet şi lumină cerească.
Greiere!
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.
Ferice de tine,
că te-nfăşură-n vălu-i
însuşi Spiritul sfânt
al luminii.
Greiere!
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.
Stea sonoră
pe câmpii adormite,
al broaştelor prieten bătrân
şi-al cosaşilor negri,
morminte de aur îţi dăruie
razele sfredelitoare
de soare, ce te rănesc
dulce, în arşiţa verii,
iar soarele inima-ţi fură
s-o facă lumină.
Greiere, fii inima mea
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.
în cereştile câmpuri.
Să moară cântând tot mai stins
sub cerul albastru, rănit,
şi-apoi, când ea n-o mai fi,
o femeie pe care-o ghicesc
s-o-mprăştie cu mâinile ei
în ţărână.
Iar sângele meu peste câmp
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.
fie roua şi dulcele mâl
în care ţăranii-osteniţi
să-nfigă sapele lor.
Greiere!
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.
Ferice de tine,
că te rănesc nevăzutele spade
ale azurului.
N.I. Herescu,
latinist, poet, prozator, eseist, traducator
Biografie
Nicolae I. Herescu
Nicolae. I. Herescu, s-a născut la 6 decembrie 1906, în oraşul Turnu Severin, şi a murit la 16 august 1961, în Zürich (Elveţia). Provenea dintr-o familie boierească, între membrii căreia s-ar fi numărat şi Udrişte Năsturel.
A absolvit Liceul Carol I din Craiova şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia de limbi clasice, din Bucureşti. Şi-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obţinînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti, a urcat rapid treptele didactice, devenind profesor universitar. A fost destinatarul a numeroase scrisori provenind de la nume ilustre ale literaturii române: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia.
Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator şi director al Institutului Român de Studii Latine din Bucureşti (19371945), a fost preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, director al Fundaţiilor Culturale Regale Carol I din 1940. Din anul 1944 sa aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franţa, unde a fost animatorul mişcării literare din exilul românesc şi a funcţionat ca profesor universitar de latină, primind recunoaşterea unor latinişti de valoare internaţională (a coordonat vol. "Ovidiana" Paris, 1958 editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la naşterea poetului latin Ovidiu).
Nicolae I. Herescu era, asadar, fiul generalului Ioan Herescu si al sotiei sale Ecaterina, nascuta Viisoreanu. Numele de Viisoreanu apare uneori si sub forma Vicsoreanu si il intalnim in istorie cu diferite prilejuri, de pilda in contextul rascoalei lui Tudor Vladimirescu. Viisorenii erau boieri pamanteni aliati cu numeroase alte familii boieresti din Oltenia.
Ecaterina Herescu era fiica lui Dimitrie Viisoreanu (1829-1904) si a sotiei sale Elena nascuta Rosianu, iar Dimitrie Viisoreanu era fiul slugerului Constantin Viisoreanu (1794-1840) si al sotiei sale, din neamul Isvoranilor din judetul Olt. Constantin Viisoreanu a fost consilier de Curte (magistrat) la Craiova (1837) si deputat (1839-1840). Socrii sai erau slugerul Mihai (Mihalache) Isvoranu
(+ 1837) si sotia sa Smaranda Isvoranu nascuta Plopeanu. Pe langa sotia lui Constantin Viisoreanu, acestia doi au mai avut si alti copii, intre care o fiica Elena, casatorita cu Sandu Deparateanu, parintii poetului Alexandru Deparateanu, var primar cu bunicul matern al lui N.I. Herescu.
Volume de versuri:
Cartea cu lumină (Craiova, 1927)
şi o carte de tălmăciri din Horaţiu şi Francis Jammes, în colaborare cu Ion Pillat (1927).
Nicolae. I. Herescu, s-a născut la 6 decembrie 1906, în oraşul Turnu Severin, şi a murit la 16 august 1961, în Zürich (Elveţia). Provenea dintr-o familie boierească, între membrii căreia s-ar fi numărat şi Udrişte Năsturel.
A absolvit Liceul Carol I din Craiova şi Facultatea de Litere şi Filosofie, secţia de limbi clasice, din Bucureşti. Şi-a continuat studiile de specialitate la Paris (1927-1929), obţinînd în 1929 doctoratul în litere. Numit la catedra de limbi clasice a Universităţii din Bucureşti, a urcat rapid treptele didactice, devenind profesor universitar. A fost destinatarul a numeroase scrisori provenind de la nume ilustre ale literaturii române: Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu, Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ion Pillat, Agatha Grigorescu-Bacovia.
Latinist, poet, prozator, eseist, traducător, fondator şi director al Institutului Român de Studii Latine din Bucureşti (19371945), a fost preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români, director al Fundaţiilor Culturale Regale Carol I din 1940. Din anul 1944 sa aflat în exil, în Portugalia, apoi în Franţa, unde a fost animatorul mişcării literare din exilul românesc şi a funcţionat ca profesor universitar de latină, primind recunoaşterea unor latinişti de valoare internaţională (a coordonat vol. "Ovidiana" Paris, 1958 editat cu ocazia aniversării a 2000 de ani de la naşterea poetului latin Ovidiu).
Nicolae I. Herescu era, asadar, fiul generalului Ioan Herescu si al sotiei sale Ecaterina, nascuta Viisoreanu. Numele de Viisoreanu apare uneori si sub forma Vicsoreanu si il intalnim in istorie cu diferite prilejuri, de pilda in contextul rascoalei lui Tudor Vladimirescu. Viisorenii erau boieri pamanteni aliati cu numeroase alte familii boieresti din Oltenia.
Ecaterina Herescu era fiica lui Dimitrie Viisoreanu (1829-1904) si a sotiei sale Elena nascuta Rosianu, iar Dimitrie Viisoreanu era fiul slugerului Constantin Viisoreanu (1794-1840) si al sotiei sale, din neamul Isvoranilor din judetul Olt. Constantin Viisoreanu a fost consilier de Curte (magistrat) la Craiova (1837) si deputat (1839-1840). Socrii sai erau slugerul Mihai (Mihalache) Isvoranu
(+ 1837) si sotia sa Smaranda Isvoranu nascuta Plopeanu. Pe langa sotia lui Constantin Viisoreanu, acestia doi au mai avut si alti copii, intre care o fiica Elena, casatorita cu Sandu Deparateanu, parintii poetului Alexandru Deparateanu, var primar cu bunicul matern al lui N.I. Herescu.
Volume de versuri:
Cartea cu lumină (Craiova, 1927)
şi o carte de tălmăciri din Horaţiu şi Francis Jammes, în colaborare cu Ion Pillat (1927).
Narcis
În trup de lapte şi de flori
Veghiază inima ispită
Şi gândul, plantă otrăvită,
Sub frunţi cu îngereşti candori.
Albastra brumă a iubirii,
Etern Narcis încrezător,
În ochi de râmă care dor
Ţi-a pus minunea oglindirii...
Dar rodul raiului e-amar,
Cu miez de lut în coji de vis.
Pe-azur dacă te-apleci, Narcis,
Se sparge somnul de cleştar.
Şi nimfa limpede te strânge
Cu rece braţ nepăsător.
Dispar şi drag şi 'ndrăgitor,
Uniţi în moartea fără sânge.
În ape, cer şi mâl se 'mparte
Zăpada trupului furat...
Pe ceruri fulger sfâşiat, -
Sămânţă de-aur şi de moarte.
Veghiază inima ispită
Şi gândul, plantă otrăvită,
Sub frunţi cu îngereşti candori.
Albastra brumă a iubirii,
Etern Narcis încrezător,
În ochi de râmă care dor
Ţi-a pus minunea oglindirii...
Dar rodul raiului e-amar,
Cu miez de lut în coji de vis.
Pe-azur dacă te-apleci, Narcis,
Se sparge somnul de cleştar.
Şi nimfa limpede te strânge
Cu rece braţ nepăsător.
Dispar şi drag şi 'ndrăgitor,
Uniţi în moartea fără sânge.
În ape, cer şi mâl se 'mparte
Zăpada trupului furat...
Pe ceruri fulger sfâşiat, -
Sămânţă de-aur şi de moarte.
Vasile Voiculescu - Călătorie Spre Locul Inimii
Vasile Voiculescu - Urlet
TEATRU/
FILM 19 August
Dumitru
Radu Popescu (Pasărea
Shakespeare, Acești îngeri triști și Piticul din grădina de vară).
Biografie
Dumitru Radu Popescu
Prozator,
dramaturg si scenarist roman, Dumitru Radu Popescu s-a nascut pe 19 august
1935, in satul Pausa din judetul Bihor.
Ca dramaturg s-a remarcat cu piese precum Pasarea Shakespeare, Acesti ingeri tristi si Piticul din gradina de vara. S-a impus si ca romancier cu un lung ciclu, datorita caruia va fi considerat unul dintre cei mai importanti prozatori ai epocii contemporane.
Primul din acest ciclu a fost romanul F (1969), care a fost urmat de Vanatoarea regala in 1973, apoi de Cei doi din dreptul Tebei (1973), O bere pentru calul meu (1974), Ploile de dincolo de vreme (1976), si Imparatul norilor (1976).
Dumitru Radu Popescu a urmat cursurile liceale la Oradea, iar in 1953 devine student la Medicina, la Cluj. Abandoneaza facultatea in anul III pentru a ocupa un post de corector la revista Steaua din Cluj. In aceeasi perioada se inscrie la Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii din Cluj-Napoca, pe care o absolva in 1961.
Debuteaza publicistic cu versuri, in 1953, in ziarul Crisana din Oradea. Un an mai taziu ii apare in revista Steaua primul text in proza, schita O partida de sah, revista cu care colaboreaza multi ani la rand. In revista Steaua debuteaza si ca dramaturg, cu piesa de teatru Mama. Colaboreaza intens si cu alte reviste, precum Gazeta literara, Luceafarul.
Debutul editorial a avut loc in 1958, cu volumul de schite si povestiri intitulat Fuga. In continuare a publicat numeroase romane, volume de nuvele si piese de teatru. A mai publicat eseuri, schite, scenarii de film, reportaje, insemnari.
Dupa o activitate literara prolifica, de peste un deceniu, este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor in 1981, pozitie pe care o ocupa pana in 1990. Din 2006, Dumitru Radu Popescu este director general al Editurii Academiei Romane si vicepresedinte al Consiliului stiintific editorial. A fost distins in 1970 cu Premiul Academiei Romane, si cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania in 1964, 1969, 1974, 1977 si in 1980.
Ca dramaturg s-a remarcat cu piese precum Pasarea Shakespeare, Acesti ingeri tristi si Piticul din gradina de vara. S-a impus si ca romancier cu un lung ciclu, datorita caruia va fi considerat unul dintre cei mai importanti prozatori ai epocii contemporane.
Primul din acest ciclu a fost romanul F (1969), care a fost urmat de Vanatoarea regala in 1973, apoi de Cei doi din dreptul Tebei (1973), O bere pentru calul meu (1974), Ploile de dincolo de vreme (1976), si Imparatul norilor (1976).
Dumitru Radu Popescu a urmat cursurile liceale la Oradea, iar in 1953 devine student la Medicina, la Cluj. Abandoneaza facultatea in anul III pentru a ocupa un post de corector la revista Steaua din Cluj. In aceeasi perioada se inscrie la Facultatea de Filologie din cadrul Universitatii din Cluj-Napoca, pe care o absolva in 1961.
Debuteaza publicistic cu versuri, in 1953, in ziarul Crisana din Oradea. Un an mai taziu ii apare in revista Steaua primul text in proza, schita O partida de sah, revista cu care colaboreaza multi ani la rand. In revista Steaua debuteaza si ca dramaturg, cu piesa de teatru Mama. Colaboreaza intens si cu alte reviste, precum Gazeta literara, Luceafarul.
Debutul editorial a avut loc in 1958, cu volumul de schite si povestiri intitulat Fuga. In continuare a publicat numeroase romane, volume de nuvele si piese de teatru. A mai publicat eseuri, schite, scenarii de film, reportaje, insemnari.
Dupa o activitate literara prolifica, de peste un deceniu, este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor in 1981, pozitie pe care o ocupa pana in 1990. Din 2006, Dumitru Radu Popescu este director general al Editurii Academiei Romane si vicepresedinte al Consiliului stiintific editorial. A fost distins in 1970 cu Premiul Academiei Romane, si cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Romania in 1964, 1969, 1974, 1977 si in 1980.
Mireasa cu gene
false - Dumitru Radu Popescu:
Dumitru Radu
Popescu - Muntele ( partea I ):
Dumitru Radu
Popescu - Muntele ( partea a II-a ):
PĂCALĂ (1974):
Traieste si ia aminte - Rasputin Valentin 1991
Somnul ratiunii - Antonio Buero Vallejo 1984
GÂNDURI
PESTE TIMP 19 August
Blaise Pascal - Citate:
GLUMEȘTE,
FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 19 August
- La Biroul de
Resurse Umane:
- Ne pare rau, dar nu va putem angaja, pentru ca nu avem ce
sa va dam de lucru.
- Pai, asta n-ar fi asa de grav... - Se intalnesc un
domn si o doamna la nudisti.
Domnul : - Ma bucur ca v-am intalnit!
Doamna : - Vad! - Demonstraţie
matematică: Ecuatia
1
Omul = mancat + dormit + munca + distractie
Magar = mancat + dormit
Atunci:
Omul = magar + munca + distractie
Deci:
Omul - distractie = magar + munca
Cu alte cuvinte:
Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca
Ecuatia 2
Barbat = mancat + dormit + castig bani
Magar = mancat + dormit
Atunci
Barbat = Magar + castig bani
Deci
Barbat - castig bani = Magar
Cu alte cuvinte:
Barbatul care nu castiga bani = Magar
Ecuatia 3
Femeia = mancat + dormit + cheltuiala
Magarul = mancat + dormit
Atunci
Femeia = Magar + cheltuiala
Deci
Femeia - cheltuiala = Magar
Cu alte cuvinte
Femeia care nu cheltuie = Magar
Daca includem:
ecuatia 2 in ecuatia 3
Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie
Concluzia: Barbatul castiga femeia pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar (Postulatul 1)
Si, Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar (Pstulatul 2)
Deci avem,
Barbat + Femeie = Magar + castig bani + Magar + cheltuiala
Atunci din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:
Barbatul + Femeia = 2 Magari, care traiesc fericiti impreuna, eventual pâna la adânci batrâneţi - de, ca-n poveşti ! - O unguroaica sta
"la ocazie" in Aiud. Opreste un TIR, se deschide usa , iar
femeia intreaba, intr-o romana stricata:
-Sui pe mine pan' la Turda?
Soferul :
- Sui pe tine si pan' la Cluj, da' cine tine de volan? - Veverita lipseste
o noapte intreaga de acasa. A doua zi vine toata smotocita, cu blana
jumulita, vai de ea.
- Ce s-a intamplat? o intreaba sotul.
- Pai m-a prins bursucul, m-a dus la el acasa si 3 zile m-a bursucit intruna.
- Dar tu lipsesti doar de o zi!
- Pai am venit numai sa ma schimb si ma intorc. - Azi am reusit sa
nu întîrzii, m-a trezit ceasul desteptator.
- Dar de unde ai vînataia aceea pe frunte?
- De la ceas. Nu m-am ferit la timp cind l-a aruncat nevasta-mea... - Doi nebuni după
stingere stau în pat gata să adoarmă. La un moment dat unul dintre ei
aprinde o lanternă şi luminează pe tavan.
Celalalt:
- Ce faci măi…?
- Ei, ce fac? Mă uit să văd dacă nu a mai rămas vreun bec aprins. - Un tip si-o tipa
in pat...actiune din greu.Dintr-o data se aude o frana de masina in fata
casei,tipul sare din pat,isi ia hainele in brate,tipa ii deschide
geamul,tipul sare.Dupa un timp se aude un ciocanit la usa. Tipa deschide,
in usa ... tipul cu hainele in brate, la care Tipul: \\\"Ma nevasta,
da\\\' stresati mai suntem\\\"
- Batrana statea
amarata pe un balansoar, tinand in brate pe motanul ei, Gicuta. Deodata
apare o zana care-i spune:
− Fiindca ai dus o viata cinstita si ai un suflet bun, iti voi indeplini 3 dorinte! Sta batrana, se gandeste si ii spune prima:
− Vreau sa fiu foarte bogata!
Zana da cu bata magica, transforma casa in palat si o umple pe baba de bani.
− Acum vreau sa fiu tanara si frumoasa!
O face zana printesa.
− Si ultima dorinta: vreau sa-l transformi pe motanu' Gicuta in cel mai frumos barbat din lume!
Zana ii indeplineste si ultima dorinta si dispare. Cateva minute printesa si Gicuta se privesc in ochi. Printesa e tulburata de cat de frumos poate fi Gicuta. Gicuta se ridica, se apropie de ea, se inclina si ii sopteste la ureche:
− Nu cumva iti pare rau acum ca m-ai castrat? - Institutia
casniciei este foarte asemanatoare cu mersul la restaurant in grup.
Comanzi ce vrei, pe urma vezi ce au luat altii si brusc nu iti mai place
ce ai tu!!!!!!!!!
- Un individ e
nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic. Deodata,
cineva ii bate in geam. - Domnule, teroristii i-au rapit pe parlamentarii
Romaniei si cer 100 de milioane de dolari rascumparare. Altfel, ameninta
ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc. Acum mergem din masina in
masina si facem si noi o cheta. - Bine, bine, si cât da fiecare? intreaba
omul din masina. - Cam 5 litri..!
sa ajunga la toti....
·
O femeie nu voia sa-si marite fata cu Abdul.
Incercand sa-l faca sa se razgandeasca, ii spune: - Daca vrei sa te mariti cu
fiica mea, adu-i un Mertzan. - Abdul iubeste, Abdul doreste, Abdul aduce
Mertzan! Aduce Abdul Mertzanul, mama, disperata, incearca din nou : - Fata mea
nu se marita cu tine decat daca o sa aiba vile la munte si la mare. - Abdul
iubeste, Abdul doreste, Abdul cumpara vile! Cumpara Abdul vile, mamei ii vine o
ultima idee : - Fata mea nu poate sa se marite decat cu cineva care o are de 30
de centimetri! - Abdul iubeste, Abdul doreste, Abdul mai taie!
·
La usa suna un tigan si intreaba:
- Nu aveti cumva vreo vechitura de care v-ati putea lipsi?
- Stai putin s-o chem pe soacra-mea!
- Nu aveti cumva vreo vechitura de care v-ati putea lipsi?
- Stai putin s-o chem pe soacra-mea!
- I. De ce este bine
sa mearga soacra la vot?
R. Ca sa se obisnuiasca cu urna. - I. Va veni un alt
razboi Mondial?
R. Nu! Dar va fi o lupta pentru pace, de nu va mai ramane piatra pe piatra. - I. Cum au spart
chinezii site-ul Pentagonului ?
R. Fiecare dintre ei a incercat cate o parola. - I. Care sunt cele 3 mari crize din viata
unui barbat ?
R. Pierderea nevestei, a locului de munca si prima zgarietura pe masina. - I. De ce s-a mutat
Bula la etajul 10 intr-un bloc fara lift?
R. Pentru ca are soacra cardiaca. - I. De ce au
uraganele nume de femei?
R. Pentru ca vin umede si salbatice si pleaca cu casa si masina.
SFATURI UTILE 19 August
PIERSICILE
BUNE PENTRU FICAT
Gustoase şi foarte hrănitoare, piersicile au şi o mulţime de
calităţi terapeutice. Specialiştii în nutriţie recomandă să le introducem în
dieta zilnică, mai ales acum, în plin sezon.
Piersicile au calităţi laxative. Dacă le consumăm regulat,
acestea ajută în procesul de digestie şi apără organismul de diferite tipuri de
cancer şi boli de inimă. Patru piersici mâncate în fiecare dimineaţă în loc de
micul dejun reglează funcţiile intestinale şi hepatice şi întreţin
alcalinitatea sângelui.
Sunt foarte indicate şi pacienţilor cu litiază renală. Pentru a
profita de efectul tuturor componentelor sale, trebuie ca fructul să fie
consumat cu coajă, după ce în prealabil a fost foarte bine spălat sub jet de
apă.
Dacă nu vreţi să mâncaţi fructul, puteţi opta pentru varianta
sucului. Acesta păstrează toate calităţile fructului, inclusiv pe cele laxative
şi, în plus, este şi foarte răcoritor şi gustos. Puţini ştiu că sucul de
piersici este foarte bun şi pentru ten. Aplicat pur şi simplu pe faţă, acesta
dă tenului un aspect strălucitor.
Sunteţi alergic? Înlocuiţi-le cu nectarine!
Persoanele care nu pot mânca piersici din cauza faptului că sunt
alergice la puful de pe coaja acestora le pot înlocui cu nectarinele. Şi aceste
fructe sunt extrem de sănătoase. Este foarte indicat să aşteptaţi să fie bine
coapte, pentru a fi dulci şi zemoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu