MATERIALE SELECȚIONATE
PENTRU
SÂMBĂTĂ 29 SEPTEMBRIE 2018
Bună ziua, prieteni!
Să aveți o zi de sâmbătă plăcută în compania postărilor mele!
Nu uitați, materialele selecționate și prezentate zilnic de mine
vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de
învățat din ele!
Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua
misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!
Vă reamintesc denumirile grupurilor tematice pe care am onoarea să
le administrez:
1. ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST
PENTRU ASTĂZI;
2. COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC –
TRADIȚII ȘI MODERNISM;
3. DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE;
4. DAȚI INIMII MOTIV SĂ ZÂMBEASCĂ;
5. GÂNDURI PESTE TIMP;
6. GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE
TÂNĂR;
7. ISTORIE PE ZILE;
8. INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI
BALET;
9. ÎȚI PLACE HISTORIA (ISTORIA);
10. MUZICĂ;
11. MUZICA
– CHEIA FERMECATĂ CE DESCHIDE UȘA SUFLETELOR;
12. PE
O ARIPĂ DE CÂNT;
13. POEZIE;
14. PRIETENI
CĂRORA LE PLACE RADIO SIMPLU;
15. RELIGIE
ORTODOXĂ;
16. SFATURI
UTILE;
17. TEATRU/FILM.
În aceste grupuri se pot înscrie NUMAI prietenii mei! Toate cele
bune!
Să începem programul cu muzică bună:
2 Hour Italian Música - Instrumental Italian Música - Relaxing - Música Italian instrumental
ISTORIE
PE ZILE 29 Septembrie
Evenimente
·
440: Leon
I este ales papă. Este cunoscut ca Papa Leon cel
Mare si a condus Biserica Romei între anii 440 - 461. În anul 452, Papa Leon a stăvilit
invazia hunilor lui Attila în peninsula Italică, întâlnindu-se cu el la
Mantova, unde l-a convins să elibereze robii și să facă drum întors. S-au
păstrat 69 de predici în care Papa Leon cel Mare a clarificat unele probleme
dogmatice crestine fundamentale. Papa Leon cel Mare a fost ridicat în rândul
sfinților atat în Occident cat și în Orient.
·
642:
Generalul Amr ibn al-'As intră în Alexandria, desăvârșind astfel
cucerirea arabă a Egiptului.
·
855: Benedict III devine
papă. A stat pe scaunul pontifical pana la 17
aprilie 858, data mortii sale fiind al 104-lea pontif roman din lista publicata
in Annuario Pontificio.
·
1227: Imparatul Sfantului Imperiu Romano –
German, Frederic al II-lea este excomunicat de papa Grigore al IX-lea,
pentru ca nu si-a onorat promisiunea de a incepe a VI-a Cruciada. A plecat in anul urmator in Tara Sfanta, insa
excomunicarea sa nu a fost ridicata. Frederic al II-lea (n.26 decembrie 1194 – d.13 decembrie 1250), era
descendent al lui Fredeick I Barbarossa si fiul împăratului Henric al
VI-lea și al Constanței de Sicilia. A
fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”), pentru
că era un om învățat, vorbitor al mai multor limbi, după unii istorici:
italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. A fost adesea numit o „creatură de minune” între
monarhii germani din evul mediu, iar umanistul și istoricul
elvețian Jacob Bruckhardt (1818-1897) l-a apreciat ca fiind primul om modern pe
tron.
·
1364: In bătălia
de la Auray, forțele anglo – bretone le inving pe cele franceze.
Este sfârşitul Războiului Breton de Succesiune, în 1365 fiind semnat Tratatul
de la Guerande. Bătălia de la Auray (în engleză Battle of Auray, în franceză
Bataille de Auray) a fost o importantă bătălie Războiului de 100 de Ani, care a
avut loc pe 29 septembrie 1364 între forțele anglo-bretone pe de-o parte și cele
franceze pe de altă parte.
·
1578: Este intemeiat de colonistii spanioli
orasul Tegucigalpa, actuala capitalaa Hondurasului.
·
1760: Fortăreața Detroit, în frunte cu maiorul Robert
Rogers, se predă fără luptă
împotriva trupelor britanice, ca ultima fortăreață franceză în America de Nord.
·
1829: Este infiintata Politia Metropolitana din Londra, care
va deveni cunoscuta mai târziu sub numele de Scotland Yard.
·
1911: Italia declară război Imperiului Otoman, după ce otomanii au lăsat să treacă termenul
ultimatumului italian de predare a orașului Tripoli.
·
1918: Primul Război
Mondial, Bătălia de la St. Quentin Canal.
Linia Hindenburg este strapunsa de către
forțele aliate. Bulgaria semnează un armistițiu. Construirea liniei Hindenburg a început în
septembrie 1916, iar Bătălia de la St Quentin Canal a
implicat forte britanice, australiene și americane, în atacarea fortificatiilor
germane ale liniei Siegfried si a
liniei a Hindenburg. Sub
comanda generalului australian Sir
John Monash, asaltul trupelor aliate aatins toate
obiectivele sale, linia Hindenburg fiind complet strapunsa, iar
rezistența germana infranta.
·
1918: A fost adoptată declaraţia redactată de Vasile Goldiş privind
hotărîrea naţiunii române din Transilvania, de a se aşeza “printre
naţiunile libere“. Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român, întrunit la
Oradea, adoptă în unanimitate o declaraţie redactată de Vasile Goldiş privind
hotărîrea naţiunii române din Transilvania, de a se aşeza “printre
naţiunile libere” (în temeiul dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de
soarta sa). Se constituie un “Comitet de acţiune“, cu sediul la Arad, avîndu-l
în frunte pe Vasile Goldiş.
·
1938: Se semneaza Acordul de la München prin care Marea
Britanie, Franța și Italia recunosc cedarea regiunilor locuite de germanii
sudeți din Cehia către Germania, și a celor locuite de polonezii din Cehia
(regiunea Cieszyn) către Polonia. A fost un prim pas spre ocuparea totală a
Cehoslovaciei de către Germania şi spre modificarea raporturilor de forţe din
Europa ceea ce a dus pana la urma la declansarea celui de-al doilea război
mondial. Succesiunea evenimentelor care au urmat Acordului de la München:
1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938).
2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populației de origine poloneză ocupată de armata cehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938).
3. Ungaria ocupă regiunile de graniță (treimea sudică a Slovaciei) și sudul Regiunea Transcarpatia cu populație majoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938).
4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia, cu populație minoritară maghiară (care a devenit autonomă din octombrie 1938).
5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numit Protectoratul Boemiei și Moraviei.
6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german. Acordul de la München (cehă: Mnichovská dohoda; slovacă: Mníchovská dohoda; germană: Münchner Abkommen; franceză: Accords de Munich; italiană: Accordi di Monaco; engleză: Munich Agreement) a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei, au autorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie. Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferință, cehii și slovacii numesc uneori Acordul de la München, Dictatul de la München. Termenul Trădarea de la München este de asemenea folosit pentru că alianța militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franța nu a fost respectată. În prezent, actul este numit simplu Acordul de la München (Mnichovská dohoda).
1. Germania ocupă Regiunea Sudetă (octombrie 1938).
2. Polonia anexează regiunea Zaolzie, o zonă cu majoritatea populației de origine poloneză ocupată de armata cehă în perioada 1918-1920 (octombrie 1938).
3. Ungaria ocupă regiunile de graniță (treimea sudică a Slovaciei) și sudul Regiunea Transcarpatia cu populație majoritară maghiară, conform Primului arbitraj de la Viena (noiembrie 1938).
4. În martie 1939, Ungaria anexează Regiunea Transcarpatia, cu populație minoritară maghiară (care a devenit autonomă din octombrie 1938).
5. Teritoriul ceh rămas devine satelitul german numit Protectoratul Boemiei și Moraviei.
6. Ce a mai rămas din Cehoslovacia devine Republica Slovacă, un alt satelit german. Acordul de la München (cehă: Mnichovská dohoda; slovacă: Mníchovská dohoda; germană: Münchner Abkommen; franceză: Accords de Munich; italiană: Accordi di Monaco; engleză: Munich Agreement) a fost o înțelegere care a permis Germaniei Naziste să anexeze Regiunea Sudetă (Sudetenland) care aparținea Cehoslovaciei. Regiunea Sudetă era situată în zona de graniță a Cehoslovaciei și era locuită în principal de etnici germani. Acordul a fost negociat la o conferință care a avut loc în München, Germania, de puterile mari ale Europei, fără ca reprezentanții Cehoslovaciei să participe. În prezent, acordul este apreciat ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre băncile sale. De aceea, când Marea Britanie și Franța au dat Sudetenland Germaniei, au autorizat implicit ca Germania să ocupe întreaga Cehoslovacie. Întrucât Cehoslovacia nu a fost invitată la conferință, cehii și slovacii numesc uneori Acordul de la München, Dictatul de la München. Termenul Trădarea de la München este de asemenea folosit pentru că alianța militară pe care Cehoslovacia o avea cu Franța nu a fost respectată. În prezent, actul este numit simplu Acordul de la München (Mnichovská dohoda).
·
1939: A fost format un guvern roman condus de Constantin Argetoianu. Era descendent al unor vechi şi influente familii boiereşti din Ţara
Românească, fiul generalului Ion Argetoianu, fruntaş al Partidului
Conservator. Urmează la Paris cursuri universitare si
îşi obţine licenţa în drept şi litere şi doctoratul în medicină. La 26
februarie 1898, Argetoianu îşi începe cariera diplomatică fiind admis în
Centrala Ministerului Afacerilor Străine şi promovează rapid treptele
ierarhice, de la ataşat la secretar şi consilier de legaţie. A primit portofoliul Ministerului de
Finanţe, iar din 13 iunie, portofoliul Ministerului de Interne, in guvernul
condus de la 13 martie 1920 de generalul Alexandru Averescu. În octombrie
1920, a ordonat ocuparea militară a întreprinderilor şi arestarea fruntaşilor
grevei generale. Dupa atentatul
de la Senat din 8 decembrie 1920, comis de Max Goldstein, care, animat de idei
comuniste , urmărea să distrugă „elita burgheziei” şi să contribuie la
„victoria socialismului”, atentat in care au murit Dimitrie Greceanu
(ministrul Justiţiei), episcopul Radu (de la Oradea), senatorul Spirea
Gheorghiu şi a fost rănit grav generalul Constantin Coandă, preşedintele
Senatului. Max Goldstein a fost
prins în încercarea de a trece în Bulgaria şi a fost condamnat la muncă silnică
pe viaţă, murind în închisoare după o lungă grevă a foamei, iar pe 12 mai 1921,
Argetoianu, in calitate de ministru de Interne a organizat arestarea
delegaţilor socialişti care au votat afilierea fără rezerve la Internaţionala
Comunistă, act ce a stârnit şi reacţii critice, deoarece printre întemniţaţi se
aflau şi câţiva parlamentari. Dupa ce a fost instituţionalizată prin
Constituţia din 27 februarie 1938, dictatura regală, iar pe 30 martie a fost
adoptat decretul de dizolvare a partidelor politice, moment Argetoianu a
fost numit consilier regal. Mai mult, pe 8 aprilie 1938 a fost ales
preşedintele Consiliului Superior Economic, care avea rolul de a coordona
politica economică a României şi de a elabora un plan de dezvoltare pe cinci
ani. După renunţarea lui Nicolae Iorga la fotoliul de preşedinte al Senatului,
pe 15 iunie 1939 Argetoianu a fost numit în noua funcţie, pe care o va deţine
până la abdicarea regelui Carol al II-lea. Pe 28 septembrie 1939, Constantin Argetoianu a fost desemnat preşedinte
al Consiliului de miniştri si a doua zi va constitui noul guvern. In data de 23 noiembrie Argetoianu şi-a depus
mandatul, dar a rămas consilier regal şi preşedinte al Senatului. A participat la Consiliul de Coroană din
dimineaţa zilei de 27 iunie 1940, si s-a pronunţat pentru cedare în faţa
ultimatumului sovietic. „Nu putem face război. Să păstrăm armata pentru alţi
duşmani”. La 28 iunie s-a efectuat o remaniere a guvernului Gheorghe Tătărescu,
Argetoianu devenind pentru doar o săptămână ministru de Externe. Principalul său act a fost anunţul că România
renunţă la garanţiile date de Marea Britanie şi Franţa la 13 aprilie 1939. La 4
iulie, guvernul Tătărescu a demisionat. În cadrul celor două Consilii de
Coroană din 30 august 1940 a avut o poziţie clară: „Nu discutăm şi nu ne putem
opune, ne supunem, suntem cu genunchii pe grumaz”. România Mare era sfâşiată.
In aprilie 1944 a plecat în Elveţia, cu
speranţa că va contribui la obţinerea de către România a unor condiţii mai bune
de armistiţiu din partea puterilor occidentale. Gestul surprinzător a survenit
pe 8 noiembrie 1946, când Argetoianu a revenit în ţara ocupată de trupele
sovietice cu speranţa de a-şi relua activitatea politică. În mai 1947 şi-a fondat un nou partid,
Uniunea Naţională Muncă şi Refacere, care însă nu a putut rezista acţiunilor
comuniştilor de a acapara întreaga putere în stat şi a înlătura forţele de
opoziţie. În acel an au fost „decapitate” toate formaţiunile politice care
ameninţau ordinea comunistă, iar speranţa bătrânului politician a fost
spulberată. În noaptea de 5/6
mai 1950, Constantin Argetoianu a fost arestat de autorităţile comuniste. Cinci
ani mai târziu, pe 6 februarie 1955, şi-a găsit sfârşitul la penitenciarul din
Sighet, având vârsta de 84 de ani.
·
1940: Noile autorităţi române (instalate la începutul
lunii) hotărăsc retragerea ţării din „Înţelegerea Balcanică” (alianţă regională
de securitate şi cooperare, încheiată la 9 februarie 1934, la Atena, între
reprezentanţii României, Iugoslaviei, Greciei şi Turciei si care avea drept
scop, menţinerea statu-quo-ului statornicit în Balcani, în urma primului război
mondial).
·
1944: Sovieticii au invadat Iugoslavia.
·
1954: Douăsprezece țări au semnat un acord privind
înființarea Consiliului European pentru
Cercetare Nucleară, care a devenit cel mai mare laborator de fizica
particulelor din lume. Organizația
Europeană pentru Cercetare Nucleară, cunoscută mai ales prin
acronimul CERN, păstrat de la vechea denumire în limba franceză Conseil européen pour la recherche nucléaire este
o organizație europeană de cercetare științifică, care operează cel mai mare
laborator din lume pentru cercetarea particulelor elementare. Laboratorul este
situat la câțiva kilometri nord-vest de Geneva, la granița dintre Elveția și
Franța. Fondată în 1954, organizația are în prezent 22 de state membre. Israel
este prima (și unica în prezent) țară non-europeană cu statut de membru deplin.
Funcția primară a complexului CERN este de a furniza acceleratoare de particule
elementare și alte tipuri de infrastructuri necesare fizicii particulelor de
energii înalte. La CERN au fost realizate numeroase experimente de diferite
tipuri, implicând colaborarea internațională.
·
1955: Premiera mondială a operei Îngerul de foc,
de Serghei Prokofiev are loc la Teatro La Fenice din Veneția. Serghei Serghievici Prokofiev (n. 23 aprilie
1891 – d. 5 martie 1953) a fost un compozitor, pianist și dirijor rus care a
stăpânit numeroase genuri muzicale și este adesea considerat unul dintre cei
mai importanți compozitori ai secolului XX. A compus lucrări într-o varietate
de genuri, inclusiv opere, balete, simfonii, concerte, muzică de cameră și
muzică de film.Îngerul de foc, Op. 37 (1919-1927)
·
1957: În
Kyshtym, Uniunea Sovietică, explodează un tank cu substanță radioactivă.
Numărul morților e necunoscut. 10 000 locuitori au trebuit evacuați.
·
1962: Canada lansează
pe orbită satelitul Alouette 1, stabilind o premieră: acesta era primul satelit
lansat de un alt stat în afară de SUA și URSS.
·
1971: Statuia în bronz a lui George Enescu
(operă a sculptorului Ion Jalea) a fost dezvelită Monumentul este situat în
inima Bucureștilor, pe peluza din fața Operei Române din Bucureşti, de pe
Bulevardul Mihail Kogălniceanu nr. 50 din sectorul 5.
·
1988: Alpinista Stacy Allison a devenit prima femeie din SUA care a reusit
sa escaladeze Everestul.
·
1997: Presedintele Emil Constantinescu a apreciat drept corecta decizia
Comisiei Europene privind statele care urmau sa inceapa negocierile de aderare
la Uniunea Europeana, recunoscand faptul ca cele cinci state central si
est-europene propuse de Comisia Europeana pentru inceperea negocierilor de
aderare (Cehia, Estonia, Polonia, Slovenia si Ungaria) se afla in fata Romaniei
din punct de vedere al indeplinirii standardelor economice si sociale.
·
1998 – A fost descoperit, la Mănăstirea Petru Vodă, trupul Părintelui
Ilie Lăcătuşu (n. 6.12.1909-m. 22.07.1983), în condiţiile corespunzătoare
sfintelor moaşte: nestricăcios, frumos mirositor; câteva luni mai târziu, la
Televiziunea Română a fost difuzat filmul “Semne”, realizat de regizorul Cornel
Ciomâzgă, în care era relatată descoperirea.
·
2003: David Hempleman-Adams traversează Antlanticul pentru prima dată
într-un balon cu aer cald; distanța dintre Canada și Irlanda a fost parcursă în
76 de ore.
Nașteri
·
106 î.Hr: S-a nascut Pompei cel Mare (Gnaeus sau Cnaeus Pompeius
Magnus, d. 28 septembrie 48 î.Hr.), general şi om de stat roman. Fiu al
lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale,
Pompeius a fost căsătorit cu Aemilia, fiica vitregă a lui Sulla. A
fost trimis în Sicilia, apoi în Africa de Nord pentru a lichida ultimele
rezistenţe ale partidei popularilor in timpul razboiului civil. Din 76 î.Hr.
duce lupte grele în Spania împotriva lui Sertorius, iar la revenirea sa în
Italia înfrânge în 71 î.Hr. ultimele forţe ale armatei sclavilor rasculati
condusi de Spartacus. In anul 70 î.Hr. este ales
consul împreună cu Crassus, iar in anul 67 î.Hr., prin „Lex Gabinia”, i
se conferă puteri extraordinare („imperium maius”) pentru 3 ani, cu misiunea de
a combate pirateria din Marea Mediterană. În 66 î.Hr., îi este încredinţată
comanda supremă în Orient în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea,
regele Pontului. Pompei îl învinge pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II
cel Mare, regele Armeniei. La întoarcere la Roma, îşi serbează triumful,
primeşte cognomenul de „Magnus”. În anul 60 î.Hr. se constituie primul
triumvirat între Pompei, Cezar şi Crassus, înţelegere privată şi secretă a
celor trei împotriva aristocraţiei senatoriale. Dupa moartea lui Crassus la
Carrhae şi gloria lui Cezar în Gallia, triumviratul se destramă
iar Pompei se apropie de Senat, care in 52 î.Hr., il desemneaza „consul sine
collega”, cu misiunea de a restaura ordinea. La 7 ianuarie 49 î.Hr., printr-un
„senatus consultum ultimum”, Cezar este demis din funcţii, iar Pompei este
însărcinat cu apărarea republicii. Trei zile mai târziu, când traversează
Rubiconul cu legiunile sale, Cezar declanşează războiul civil. La 9 august
48 î.Hr. are loc bătălia de la Pharsalos, în centrul Greciei, în care Cezar îl
învinge pe Pompei, deşi acesta avea o armata de două ori mai numeroasa.
Înfrânt, Pompei se refugiază în Egipt, unde este asasinat la 28 septembrie 48
î.Hr. din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea Theos Philopator. Istoria va
consmna transformarea ulterioară a Romei, de la Republică la Principat şi
apoi în Imperiu.
·
1511: S-a nascut Miguel Servet, cunoscut și ca Miguel de
Villanueva (d. 27 octombrie 1553), teolog, medic si umanist spaniol, preocupat
de astronomie, geografie,anatomie, studiul biblic si jurisprudenta În medicină,
Miguel Servet a fost descoperitorul circulației pulmonare (mica circulație). Ca
teolog, Miguel Servet a fost un protestant radical, refuzând să accepte dogma
Trinității (Sfanta Treime). Denunțat Inchiziției, Marele Consiliu din Geneva îl
condamnă pentru erezie „din cauza celor 17 scrisori remise Sfântului Oficiu de
către Jehan Calvin, predicator în Geneva”. A refuzat să își renege convingerile
si a fost ars pe rug la Geneva, pe 27 octombrie 1553, împreună cu cărțile sale.
·
1518: Tintoretto, pictor italian (d. 1594). Jacopo
Comin zis Tintoretto (n. 29 septembrie 1518, Veneția, d. 31 mai 1594 ibidem) a
fost unul dintre cei mai mari reprezentanți ai școlii venețiene de pictură,
marcând trecerea spre curentul manierist apărut în perioada de maturitate a
Renașterii. În tinerețe a fost numit Jacopo Robusti, pentru că tatăl său,
Giovanni Battista Robusti apărase cu multă îndârjire (in modo robusto) porțile
orașului Padova împotriva armatelor imperiale. Adevăratul său nume de familie,
Comin, familie originară din Brescia, a fost de curând descoperit de Miguel
Falomir, curator al muzeului Prado din Madrid și făcut cunoscut publicului cu
ocazia retrospectivei Tintoretto din 29 ianuarie2007. Porecla care l-a făcut
celebru, Tintoretto, o datorează tatălui său care se ocupa cu vopsitul de
mătăsuri aduse din Orientul Îndepărtat („boiangiu” = tintore). Încă din acea
perioadă viitorul pictor a început să studieze culorile, menținându-și această
preocupare și mai târziu de-a lungul activității sale artistice. E posibil ca
artistul să fi moștenit de la tatăl său extraordinarul simț al culorilor,
stilul dinamic și ferm. Pentru energia sa fenomenală demonstrată în execuția
picturilor a fost supranumit și „Il Furioso”, iar folosirea dramatică a
perspectivei și a jocului luminii cu umbra a făcut din el un precursor al
stilului baroc. Tintoretto și-a dedicat artei toată energia și tot entuziasmul,
lăsând posterității o operă de o forță dramatică unică.
·
1547: S-a născut Miguel de Cervantes Saavedra, scriitor,
poet, dramaturg, autorul celebrului roman “Iscusitul hidalgo Don Quijote de la
Mancha” (m. 22 aprilie 1616). Miguel de Cervantes Saavedra (n. 29 septembrie
1547, Alcalá de Henares – d. 22 aprilie 1616, Madrid) a fost un romancier, poet
și dramaturg spaniol, considerat simbolul literaturii spaniole, cunoscut în
primul rând ca autorul romanului „El ingenioso hidalgo don Quijote de la
Mancha”, („hidalgo” este un reprezentant al micii nobilimi) pe care mulți
critici literari l-au considerat primul roman modern și una din cele mai
valoroase opere ale literaturii universale.
·
1571: S-a nascut pictorul italian
Caravaggio, un precursor al stilului baroc si unul dintre cei mai mari novatori
din istoria picturii; (d.18 iulie 1610). Michelangelo
Merisi da Caravaggio (n. 29 septembrie 1571 – d. 18 iulie 1610, Porto Ercole),
numit după orașul său natal Caravaggio, lângă Milano, a fost un pictor italian
considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari
novatori din istoria picturii. Caravaggio respinge ierarhia genurilor și
canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul
omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul
folosește un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le înfățișează ca
imagini de viață cotidiană. dând astfel tablourilor religioase o dimensiune
umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din
secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se
amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre
aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului.
·
1703: S-a nascut pictorul francez Francois Boucher; (d.30 mai
1770). A fost un reprezentant al stilului rococco , portretist remarcabil,
renumit pentru picturile sale idilice și senzuale, cu tematică bucolică sau
alegorica. A reflectat fidel in operele sale viata de curte in Franta din
timpul domniei regelui Ludovic al XV-lea.
·
1758: S-a nascut celebrul
amiral britanic Horatio Nelson, duce de Bronte.
A participat la razboaiele napoleniene si s-a remarcat in bataliile navale de la Abukir, unde a distrus flota franceza, si de la Trafalgar, unde s-a confruntat cu fortele franco-spaniole. Englezii il considera erou national, considerand ca victoriile sale au facut ca Anglia sa nu fie invadata de Franta. Nelson a intrat in marina britanica la doar 12 ani, iar la 20 de ani a devenit capitan. in timpul Revolutiei Franceze i s-a incredintat comanda vasului de lupta “Agamemnon”. In timpul bataliilor purtate in Marea Mediterana si-a pierdut un ochi. A fost facut amiral dupa victoria de la Cape St. Vincent, din 1797. La scurt timp dupa aceea, din cauza unei rani a fost nevoit sa isi amputeze un brat. Batalia care i-a adus faima a fost cea de la Trafalgar, din sud-vestul Peninsulei Iberice, din 21 octombrie 1805. Nelson a obtinut o victorie completa asupra foltei franco-spaniole condusa de amiralul Villeneuve, care a fost facut prizonier. Comandantul britanic nu a apucat sa se bucure de victoria sa fiind impuscat in umar si piept de un puscas francez. A murit cu 30 de minute inainte de incheierea luptei, nu inainte de a spune: “Slava Domnului. Mi-am facut datoria.”
A participat la razboaiele napoleniene si s-a remarcat in bataliile navale de la Abukir, unde a distrus flota franceza, si de la Trafalgar, unde s-a confruntat cu fortele franco-spaniole. Englezii il considera erou national, considerand ca victoriile sale au facut ca Anglia sa nu fie invadata de Franta. Nelson a intrat in marina britanica la doar 12 ani, iar la 20 de ani a devenit capitan. in timpul Revolutiei Franceze i s-a incredintat comanda vasului de lupta “Agamemnon”. In timpul bataliilor purtate in Marea Mediterana si-a pierdut un ochi. A fost facut amiral dupa victoria de la Cape St. Vincent, din 1797. La scurt timp dupa aceea, din cauza unei rani a fost nevoit sa isi amputeze un brat. Batalia care i-a adus faima a fost cea de la Trafalgar, din sud-vestul Peninsulei Iberice, din 21 octombrie 1805. Nelson a obtinut o victorie completa asupra foltei franco-spaniole condusa de amiralul Villeneuve, care a fost facut prizonier. Comandantul britanic nu a apucat sa se bucure de victoria sa fiind impuscat in umar si piept de un puscas francez. A murit cu 30 de minute inainte de incheierea luptei, nu inainte de a spune: “Slava Domnului. Mi-am facut datoria.”
·
1766: Charlotte a
Marii Britanii, fiica cea mare a regelui George
al III-lea al Regatului Unit (d. 1828)
·
1812: S-a nascut Eudoxiu Hurmuzachi, istoric, membru al
Societăţii Academice Române. Eudoxiu baron de Hurmuzachi (n.29 septembrie 1812
Cernauca, Cernauti -d. 29 ianuarie/ 10 februarie 1874, Cernauti), a fost un
istoric, politician austriac (mareșal al Ducatului Bucovinei) și patriot român,
care a luptat pentru drepturile românilor din Imperiul habsburgic. Documentele
de arhivă, peste 6 000 la număr, strânse în cercetările pe care acestea le-a
întreprins, constituie fondul de documente care-i poartă numele – “Colecţia
Hurmuzaki” (d.29.01/10.02.1874).
·
1843: S-a nascut generalul rus Mihail Dimitrievici Skobelev
(d.1882), participant la Razboiul de Independenta a Romaniei (1877–1878).
A fost faimos pentru cucerirea Asiei Centrale. Îmbrăcat în uniformă albă
și aflat pe un cal alb, era poreclit de către soldații săi ca “Generalul
Alb” , și de turci “Pașa Alb”. În timpul campaniei
în Khiva, adversarii săi turci l-au numit goz zanli sau “ochi
sângeroși”. Feldmareșalului britanic Bernard
Montgomery a scris despre Skobelev ca a fost “cel mai capabil comandant
unic”din lume între anii 1870 și 1914 și l-a caracterizat drept un “abil și
inspirat” lider.
·
1864: S-a născut scriitorul, filosoful şi dramaturgul Miguel
de Unamuno, iniţiator al existenţialismului în Spania (eseuri cu caracter
filosofic “Despre sentimentul tragic al
vieţii la oameni şi la popoare”, “Agonia creştinismului”) (m. 31 decembrie
1936). Miguel de Unamuno (n. 29 septembrie 1864, Bilbao; d. 31 decembrie 1936,
Salamanca) a fost un prozator spaniol, filozof, profesor, eseist, poet și
dramaturg.
·
1888: S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan, membru al
Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română “Al.
Philippide” din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică romanică, pe care a
condus-o până la sfârşitul vieţii. A fost preşedinte şi vicepreşedinte al
Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa din
partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier, Roma, Iaşi (m. 20
septembrie 1986).
·
1894 (29 septembrie / 12 octombrie): S-a născut
(la Sinaia) principesa Elisabeta de Hohenzollern-Sigmaringen, al doilea copil
al regelui Ferdinand şi al reginei Maria. S-a măritat pe 27 februarie 1921 cu
diadohul (principele moștenitor) George al Greciei, devenind peste un an
regină. Cuplul nu a avut copii. si divorțat în 1935, stabilindu-se în
România până în ianuarie 1948, când a fost nevoită să părăsească definitiv
țara, la fel ca ceilalți membri ai familiei regale. Viața în exil și-a
petrecut-o în Franța, la Cannes, unde a închiriat un apartament și unde a murit
în 1956, la vârsta de 62 de ani.
·
1901 - S-a născut Enrico Fermi, fizician italian, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, membru de onoare străin al
Academiei Române; a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear
la Universitatea din Chicago şi a realizat primele cercetări în domeniul
fisiunii nucleare, contribuind la construcţia bombei atomice în proiectul
Manhattan.
·
1907 - S-a născut Gene Autry, cântăreţ şi compozitor country
american.
·
1910: S-a nascut la Vața de Sus, comitatul
Hunedoara (Austro-Ungaria), parintele ieromonah si teologul român Arsenie
Boca; (d.28 noiembrie 1989, Sinaia, jud. Prahova). Părinte ieromonah, teolog şi artist plastic
(muralist) ortodox român, Arsenie Boca a fost stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu
de la Sâmbăta de Sus şi apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită
personalităţii sale veneau mii şi mii de credincioşi, fapt pentru care a fost
hărţuit de Securitatea comunista. A fost unul
din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Braşov, dus la
Canal, închis la Jilava, Bucureşti, Timişoara şi la Oradea. A pictat biserica
din Drăgănescu (la 25 Km de Bucureşti). Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, din
altarul Bisericii Sfântul Elefterie din Bucureşti, a fost pictată de către
părintele Arsenie Boca. Arsenie Boca este considerat de
către ucenicii săi cel mai mare duhovnic român al secolului XX. La mormântul său de la Mănăstirea Prislop din
Ţara Haţegului, se perindă zilnic sute de pelerini.
·
1912: S-a născut regizorul Michelangelo Antonioni: “Blow Up”,
“Deşertul roşu”, “Dincolo de nori”, “Ultimul tango la Paris”; (d. 30 iulie
2007).
·
1913: S-a născut Stanley Kramer, producător şi regizor de film: “Ghici
cine vine la cină”, “Lanţul”; (m. 19 februarie 2001).
·
1929 : S-a născut Eugen Preda, publicist şi comentator de radio, primul
director general al Radiodifuziunii Române după decembrie 1989 (ianuarie
1990-septembrie 1994); (m. 27 iulie 2000).
·
1931: S-a nascut Anita Ekberg, actrita
suedeza, sex-simbol al anilor 60, descoperită de regizorul Federico Fellini
(“La dolce vita”, “Ispitele doctorului Antonio”).
·
1935: S-a nascut Jerry Lee Lewis, cantaret si pianist
american.
·
1936 - S-a născut Miron Kiropol, poet şi pictor român
stabilit în Franţa din 1968; autor al antologiei “Poeţi francezi din secolul al
XV-lea”.
·
1942 - S-a născut Jean-Luc Ponty, violonist, pianist şi
compozitor francez.
·
1943: S-a nascut Lech Walesa, presedinte al Comitetului Fondator
al Sindicatului "Solidaritatea" (septembrie1980), presedinte al
Poloniei (1990-1995), laureat al premiului Nobel pentru pace pe anul 1983. S-a
nascut in localitatea Popowo, iar dupa ce a absolvit scoala a inceput sa lucreze
ca mecanic auto. In 1965 s-a inrolat in armata, iar din 1967 a inceput sa
lucreze ca electrician in santierul naval de la Gdansk. in timpul revoltei
muncitorilor impotriva guvernantilor, ce a a avut loc in decembrie 1970, Lech
Walesa a fost unul dintre lideri protestatarilor. Dupa inabusirea miscarii, el
a fost retinut de autoritati, iar mai apoi concediat. A urmat pentru Walesa o
perioada extrem de grea, fiind nevoit sa isi intretina familia prestand munci
ocazionale. in 1978, impreuna cu alti muncitori, a pus bazele unei miscari
anticomuniste. in acea perioada a fost inchis de mai multe ori de catre
securitate. In august 1980, la Gdansk a izbucnit greva iar Lech Walesa a fost
in fruntea muncitorilor care isi cereau drepturile. Autoritatile s-au vazut
nevoite sa negocieze cu protestatarii, caora le-au dat dreptul sa isi formeze
un sindicat propriu, denumit “Solidaritatea”. Biserica Catolica, in fruntea
careia se afla Papa Ioan Paul al II-lea, a sprijinit miscarea de la Gdansk si
chiar l-a primit pe Walesa la Vatican in ianuarie 1981. Sindicatul nu a activat
prea mult timp, autoritatile poloneze luand decizia de a desfiinta organizatia
si la presiunea sovieticilor. Majoritatea liderilor “Solidaritatii” au fost
inchisi, iar Walesa a fost arestat la domiciliu. in 1983, Lech Walesa a primit
premiul Nobel pentru pace, iar in decembrie 1990 a fost ales pretedinte al
Poloniei.
·
1944 - S-a născut Tommy Boyce, compozitor şi cântăreţ
american.
·
1946 - S-a născut Timmy Donald, baterist britanic (White
Trash, Quiver, Cody, Blue).
·
1946 - S-a născut Nick Taylor, chitarist şi vocalist
american (Bloodrock).
·
1948 - S-a născut Mark Farner, vocalis şi compozitor
american (Grand Funk Railroad).
·
1948 - S-a născut Mike Pinera, chitarist american (Iron
Butterfly, Cactus).
·
1949: S-a nascut Gheorghe Funar (n. 29 septembrie
1949, Sânnicolau Mare, județul Timiș), politician român, de profesie economist,
senator în legislatura 2004-2008. Între
1992-1997 a fost președinte al PUNR, iar din 1992-2004 primar al municipiului
Cluj-Napoca. Din octombrie 1998 până în iunie 2013 a fost secretar general al
Partidului România Mare. La congresul PRM din 27 iulie 2013 a fost ales
președinte al partidului, funcție pe care a avut-o până în 2015. A devenit
cunoscut pentru atitudinea sa antimaghiară, exprimată prin diverse acțiuni
provocatoare, precum montarea unei plăcuțe ireverențioase pe soclul statuii
regelui Matei Corvin, vopsirea diferitelor obiecte publice din oraș în culorile
tricolorului (bănci, pubele, stâlpi de circulație etc.), iluminarea în perioada
sărbătorilor de iarnă exclusiv cu beculețe roșii, galbene și albastre,
schimbarea denumirilor de străzi care evocau memoria unor personalități
maghiare, săpături arheologice ostentative în centrul orașului etc. In noiembrie 2004 a fost ales senator PRM de
Cluj, funcție pe care a deținut-o până în noiembrie 2008. La alegerile legislative din noiembrie 2008 a
obținut un numar insuficient de voturi pentru obținerea unui nou mandat de
senator iar partidul său s-a situat sub pragul electoral. A candidat fără succes la alegerile
prezidențiale din 1996 și la alegerile prezidențiale din 2014. S-a remarcat si prin numeroasele procese pe
care le-a purtat împotriva unor intelectuali clujeni, jurnaliști, politicieni,
pe care i-a acuzat de insultă și de calomnie.
·
1957 - S-a născut Mari Wilson, cântăreaţă americană.
·
1958 - S-a născut actorul Stelian Nistor ("Prea cald
pentru luna mai", "Şobolanii roşii") (actorul declară că ziua
lui de naştere este 30 septembrie, data de 29 fiind cea trecută în registrul
stării civile, dintr-o eroare).
·
1961: S-a nascut Rebeca DeMornay, actrita americana.
·
1964: S-a nascut Tom Sizemore, actor american.
·
1968 - S-a născut Matt şi Luke Goss, fraţi gemeni, vocalişti
şi compozitori britanici (Bros).
Decese
·
855: A decedat
împăratul romano-german Lothar I. A fost fiul cel mare al lui
Ludovic cel Pios, rege al Italiei (818–855) și imparat al Imperiului
Carolingian (840–855). A fost
rege al Italiei (818–855) și imparat al Imperiului Carolingian (840–855). În iulie 817, tatal
sau promulga un „Ordinatio imperii” prin care
il asociază cu la conducerea Imperiului, și il declara
mostenitor al tronului, iar pe 5 aprilie 823, la Roma, el a
fost încoronat co-împărat de papa Pascal I. După
moartea tatălui său în 840, cei doi
frați, Louis germanul și Charles cel Plesuv, au
refuzat să-l recunoască ca imparat pe Lothar iar
în iunie 841, il infrang in batalia
la Fontenoy–en–Puisaye, în Auxerre. Pe 14
februarie, 842, cei doi câștigători isi
intaresc alianța, prestand faimoasele Jurăminte de la Strasbourg. În anul
următor, au impus Tratatul de la Verdun, care îi permitea
lui Lothar să isi mențină titlul imperial, ii acordă Francia Mijlocie si un
teritoriu lung și îngust de la Marea
Nordului la
sud de Roma, inclusiv capitala Imperiului carolingian, de la Aachen. Astfel, prin Tratatul de la Verdun din 843, Imperiul
Franc cladit de Carol cel Mare, a fost împărţit în trei părţi, fapt care a
insemnat constituirea unor noi state, precum Franţa şi Imperiul
Romano-German.
·
1888: Iulia Hasdeu, poetă română, fiica lui
Bogdan Petriceicu Haşdeu (n. 1869).
Iulia Hasdeu (n. 14
noiembrie 1869 – d. 29 septembrie 1888, București), tânără scriitoare și
intelectuală română, poetă de limba franceză, fiica savantului Bogdan
Petriceicu Hasdeu, care s-a manifestat și în muzica și pictura (cursuri
particulare de desen și pictură la Paris). Avea un talent deosebit la limbi
străine și era interesată de filosofie si a scris preponderent poezie, dar și
piese de teatru, povești și povestiri. A murit de tuberculoza în vârstă de doar
19 ani și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu . Tatăl Iuliei, foarte afectat
de moartea ei, a construit, în memoria acesteia, un castel la Campina ,
cunoscut sub numele de castelul Iulia Hasdeu.
·
1902: A încetat din viaţă scriitorul Émile Zola, teoretician
şi promotor al naturalismului (ciclul “Rougon Macquart”); este autorul
manifestului “J’accuse”, important în celebra afacere Dreyfus (n. 2 aprilie
1840).
·
1913: A încetat din viaţă inginerul Rudolf Diesel, inventator
al motorului ce îi poartă numele, brevetat în 1892 (n.18 martie 1858).
·
1925: Léon
Bourgeois, politician francez, al 64-lea prim-ministru al Franței,
laureat Nobel (n. 1851)
·
1930: A încetat din viaţă pictorul Ilia Efimovici Repin, unul
dintre marii portretişti ruşi; a avut o însemnată influenţă asupra picturii
ruse moderne ; (n. 5 august 1844).
·
1966: A decedat la Bucuresti, Marcel Breslaşu
(Marcel Bresliska; n.19.09.1903, București), poet român de origine evreiască,
cunoscut și ca fabulist, compozitor și traducător. În timpul regimului comunist
a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice. A urmat cursurile Facultatii de Drept
și în paralel Conservatorul din București, dupa care si-a continuat
studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala
Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut
profesor pe Vincent D’Indy. Întors
în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se
scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii,
publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și
muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a
fost reprezentat în 1938 pe scena Operei din București. A mai scris poezii lirice și alegorice.
După război, a fost numit șef al
departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și
rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”. Breslașu a fost timp de mai mulți ani
secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor.
·
1997 (29/30) : A murit (la Bonn) Iosif Antochi,
pedagog român stabilit în Germania, membru de onoare străin al Academiei Române
la data de 21 aprilie 1993. A absolvit
Facultatea de Litere din Cernăuţi în anul 1937 şi Facultatea de Drept din
Bucureşti în anul 1945. A dat doctoratul la Heidelberg în anul 1941. Între 1945-1955 a fost asistent şi lector la
Catedra de Pedagogie a Institutului Agronomic din Bucureşti, în acelaşi timp
fiind inspector general în Direcţia Învăţământului din Ministerul Agriculturii
şi Silviculturii. A fost lector la Institutul Politehnic din Bucureşti şi
cercetător ştiinţific la Institutul de Ştiinţe Pedagogice. Din 1964 până în 1980 a predat la Institutul
de Învăţământ Superior din Piteşti. Din 1974 a predat la Facultatea de
Filosofie din Bonn. A desfăşurat
o susţinută activitate publicistică, abordând diferite domenii ale pedagogiei
generale, istoriei pedagogiei şi pedagogiei comparate; (n. 23 august 1914 la
Pătrăuți, Suceava, Ducatul Bucovinei, Austro-Ungaria).
·
2001: A încetat din viaţă scriitorul
român Gellu Naum: “Culoarul somnului”, “Focul negru”, “Despre identic şi
felurit. Antologie”, “Critica mizeriei”; (n. 1 august 1915). Gellu Naum (n. 1 august 1915, București — d. 29 septembrie
2001, București), eseist, poet, prozator și dramaturg român, de origine
aromână, considerat cel mai important reprezentant român al curentului
suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan
european.
·
2006: A murit Edmond Deda, pianist, dirijor,
compozitor de muzică ușoară si operetă, muzicolog si publicist român de origine
evreiasca. (n. 23 aprilie 1920, Bucuresti). A studiat la Conservatorul Alberto
della Pergola (București) și la The Billy Mayerl School for Modern Syncopation din
Londra (1938-39) (pian) , dupa care, intors in tara a fost profesor de jazz la
Conservatorul Lira din Brăila (1942-1944). A
inființat și a condus Conservatorul de jazz din România (1941-1948) si a fost
profesor de muzică ușoară la Școala populară de artă din BRASOV, dirijor la
teatrul Constantin Tănase si membru al Uniunii Compozitorilor.
·
2011: A încetat din viaţă cântăreaţa americană Sylvia
Robinson, supranumită “mama hip hop-ului”; (n. 6 martie 1936). A fondat grupul
The Sugar Hill Gang si primul sau hit a fost “Pillow Talk”; (1973).
Sărbători
·
în calendarul ortodox: Chiriac Sihastrul; Sf Mc Petronia
·
în
calendarul luteran: Mihail și toți îngerii
RELIGIE
ORTODOXĂ 29 Septembrie
Sf Cuv Chiriac Sihastrul; Sf Mc Petronia
În aceasta luna, în ziua a douazeci si noua, pomenirea
Preacuviosului Parintelui nostru Chiriac Sihastrul.
Sf. Cuv. Chiriac Sihastrul – A trăit în timpul împăratului Teodosie cel Mare
(379-395). Era fiul preotului Ioan de la Biserica din Corint și nepotul
episcopului Petru din același oraș. La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim și
de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, care călugărindu-l l-a trimis
la Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan. A stat în pustie împreună cu
Sfântul Gherasim timp de nouă ani, până când Sfântul Gherasim a trecut la
Domnul, iar Chiriac s-a întors în Mănăstirea Sfântului Eftimie, unde stareț era
acum Ilie. Aici a stat timp de zece ani, după care, datorită neînțelegerilor
dintre călugării Mănăstirii Sfântului Eftimie și cei ai Mănăstirii lui
Teodosie, se retrage la Mănăstirea Suchiei, întemeiată de cuviosul Hariton.
Aici petrece 30 de ani, iar la vârsta de 70 de ani, dorind o viață mai aspră
s-a retras în pustiul Hutafa. Din acest moment Sfântul Chiriac primește darul
facerii de minuni de la Bunul Dumnezeu, însă după ce numărul credincioșilor
care veneau la el pentru folos duhovnicesc s-a înmulțit, s-a retras în pustia
Susachim. La vârsta de 107 ani, călugării de la Mănăstirea Hariton au venit la
Sfântul Chiriac rugându-l și convingându-l să vină într-o peșteră mai aproape
de mănăstire pentru a ști când va muri. A mai trăit încă doi ani, iar la vârsta
de 109 ani a trecut la Domnul în peștera de lângă Mănăstirea Hariton. Acest
Sfântul Chiriac s-a nascut la anul 448, în vremea împaratului Teodosie cel Mic,
în cetatea Corintului. Tatal lui se chema Ioan, fiind preot al bisericii din
Corint si mama lui Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, citet fiind la
aceeasi biserica. Împlinind optsprezece ani, s-a dus la Ierusalim si a fost
facut calugar de marele Eftimie. Si aratând multa nevointa si mustrând pe cei
ce urmau greselilor lui Origen, si cu lucrarea lui Hristos facând multe minuni
si ajungând la adânci batrâneti a trecut din viata.
Era blând
si bun primitor, spunând mai înainte cele ce aveau sa fie din dumnezeiasca
descoperire.
Era mare
la trup, cu cuviinta si cu dar, pazind toate partile trupului întregi,
neschimonosindu-se cu nimic din pricina batrânetii. A fost si egumen câtiva ani
la Lavra Sfântului Hariton.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintei Mucenite Petronia.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
BIOGRAFIE Arsenie Boca
Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910, Vața de Sus, comitatul Hunedoara, Regatul Ungariei - d. 28 noiembrie 1989, Sinaia, județul Prahova), părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist) ortodox român, a fost stareț
la Mănăstirea
Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii
și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii
gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la
Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București).
Arsenie Boca este
considerat de către unii din ucenicii săi ca cel mai mare duhovnic roman
al secolului XX.[1] La mormântul său de
la Mănastirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini.[1]
Studiile și formarea
S-a născut la 29 septembrie 1910 la Vața de Sus în comitatul Hunedoara. A urmat Liceul
național ortodox "Avram Iancu" din Brad[2], pe care l-a terminat ca
șef de promoție în 1929. În același an, Zian
Boca (cel care avea să devină Părintele ieromonah Arsenie Boca) se înscrie
la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă
în 1933. Primește - la
recomandarea profesorului Nicolae Popovici - o bursă din
partea Mitropolitului Ardealului Nicolae Bălan pentru a urma
cursurile Institutului de Arte Frumoase din București.[2] În paralel, audiază
cursuri la Facultatea de medicină ținute de profesorul Francisc
Rainer și prelegerile de Mistică creștină ale
profesorului Nichifor Crainic de la Facultatea de
Teologie din București. Fascinat de lucrarea Scara dumnezeiescului urcuș scrisă
de Ioan Scărarul o traduce în limba
română în doar 5 luni.[2] Această traducere nu a văzut lumina tiparului.
Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredințat pictarea scenei care îl
reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul
Român. Trimis de chiriarhul său,
Nicolae Bălan, călătorește la Muntele Athos pentru a aduce
manuscrisele românești și grecești ale Filocaliei. Aici are parte de o experiență
duhovnicească formatoare pentru viata de călugăr pentru care optase încă din
anii studenției de la Sibiu.
Hirotonirea și tunderea în
monahism
Îa 1935 -ca absolvent al Academiei Teologice -
a fost hirotesit citeț și ipodiacon. Pe11 septembrie 1936 este
hirotonit diacon celibatar de către
mitropolitul Nicolae Bălan.[2] În anul 1939
petrece trei luni la Schitul Românesc
Prodromu de la Muntele Athos, apoi este închinoviat
la Mănăstirea
Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii din anul 1940 este tuns în
monahism. În 1942 este ridicat la treapta preoțească și
numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu pe care o renovează schimbând înfățișarea
locurilor.
Deja din 1940 declanșează
la Mănăstirea de Sâmbăta de Sus ceea ce s-a numit "mișcarea de reînviere
duhovnicească de la Sâmbăta", despre care Nichifor Crainic spunea:
"Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în
pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria
voievodului martir Constantin Brâncoveanu!". Devine renumit ca mare
duhovnic, părintele Cleopa va încerca să ia legătura cu el prin scrisori
interceptate și confiscate de Securitate. În iarna anului 1944 profesorul
Nichifor Crainic verifică la Sâmbăta de Sus traducerea starețului Arsenie Boca și
a lui Serafim Popescu din Filocalie. Ultimul traduce Marcu Ascetul (v.
Telegraful român, 15 ian. 1991). La publicarea în comunism a primelor patru
volume din Filocalie numele lui Arsenie Boca nu mai este menționat. Fiind
prigonit de Securitate, nu este amintit nici în Istoria Bisericii Ortodoxe
Române de pr. dr. Mircea Păcurariu (Ed.Stiinta,
Chisinau, 1993).
Contribuția la colecția Filocalia
Îl ajută pe părintele
profesor Dumitru Stăniloae (fostul său
profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. Îi pune la dispoziție
manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, îl încurajează la
lucru, recitind textele, realizează coperta colecției, susține lucrarea pentru
tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le procură. În prima ediție a
volumelor, Părintele Dumitru Stăniloae îl numește pe Arsenie Boca "ctitor
de frunte al Filocaliei românești".
Prigoana și martirajul după
gratii
După ocuparea țării de
către armata sovietică, Părintele Arsenie a fost arestat pentru prima oară la
Râmnicu Vâlcea pe 17 iulie 1945, dus la București și eliberat pe 30 iulie 1945
pentru că nu i-a fost găsită nicio vină. Apoi a fost arestat în 14 mai 1948,
pentru vina a-i fi ajutat creștinește cu hrană pe luptătorii anticomuniști din
Munții Făgărașului. Atât pentru aceste bănuieli, cât și datorită notorietății
sale printre credincioșii creștini, este schingiuit o lună și jumătate, silit
să dea repetate declarații, fiind apoi eliberat (v. G.Enache, Părintele Arsenie
Boca în atenția poliției politice, Ed.Partener, Galați, 2009). Mitropolitul
Nicolae Bălan îl strămută de la Sîmbăta la Mănăstirea Prislop în noiembrie 1948.
Acolo devine stareț, iar după ce sălașul s-a transformat în mănăstire de maici,
a rămas ca duhovnic, cu întreruperi în perioadele de arestare și anchetare
(1950, 1951, 1953, 1955, 1956). În 1959 comuniștii au risipit obștea și
părintelui Arsenie Boca, deja martirizat prin închisori și la Canal, i-au
interzis activitatea preoțească până la moartea ce a survenit după torturarea
sa de Securitate. Fiind înainte văzător cu duhul el lasă
mărturie a supliciului din care i s-a tras moartea, pictând la Biserica din
Drăgănescu scena supliciilor Sf. Ștefan cel Nou, pomenit pe 28 nov. (data morții
Părintelui Arsenie).
În 15/16 ian. 1950 este a treia oară arestat.
Face detenție "administrativă", fiind dovedit vinovat, până pe 23
martie 1951 la Canal. Eliberarea s-a datorat Patriarhului Justinian care i-a
semnalat lui Teohari Georgescu pericolul revoltării făgărășenilor. De Rusalii în 1953 este
din nou anchetat, apoi este arestat la Timișoara, Jilava, Oradea pentru 6 luni
din 5 oct.1955 până în aprilie 1956. În 1959 i se înscenează nereguli
financiare pentru a fi scos abuziv din monahism și pentru a i se interzice să
slujească la altar (post-mortem, în 1998, se revine asupra deciziei din 1959).
A urmat pribegia la București, unde a fost tot timpul ținut în marginalitate.
Cu cele două licențe ale sale, una la Belle Arte și alta la Teologie, n-a fost
admis decât ca muncitor pictor bisericesc, până când e pensionat în 1968 cu o
pensie de mizerie. A fost permanent supravegheat de Securitate. Din 1968 până
în 1984 pictează biserica de la Drăgănescu. La Sinaia, din 1969 și-a avut
chilia și atelierul de pictură, unde s-a retras după 1984 și unde a și închis
ochii, la 28 noiembrie 1989, în vîrstă de 79 de ani.
A fost înmormântat, după dorința proprie, la mănăstirea Prislop, la 4 decembrie
1989 prorocind că aici va fi loc de pelerinaj. Mormântul părintelui Arsenie de
la mănăstirea Prislop constituie azi unul din importantele locuri de pelerinaj
din țară, în ultimii ani numărul de pelerini veniți pe 28 noiembrie fiind de 30
000 - 40 000 de oameni.
ARTE
29 Septembrie
INVITAȚIE
LA OPERĂ 29 Septembrie
Luigi Dallapiccola - Il Prigioniero
Îngerul de foc, Op. 37 (1919-1927)
III. Symphonie, de Witold Lutosławski
MUZICĂ
29 Septembrie
Gene Autry, cântăreţ şi compozitor country american.
Gene
Autry Greatest Hits Gene Autry Best Songs Full Album by Country Music: https://youtu.be/wF6-QNi-BUo.
Jerry Lee Lewis, cantaret si pianist american
Jean-Luc Ponty, violonist, pianist şi compozitor francez
Tommy Boyce, compozitor şi cântăreţ american.
Timmy Donald, baterist britanic (White Trash, Quiver, Cody, Blue).
Nick Taylor, chitarist şi vocalist american (Bloodrock).
NICK
TAYLOR - "ALL IN" (OFFICIAL MUSIC VIDEO) PROD. BY A.MAR DIR. BY
STACKINGMEMORIES: https://youtu.be/-yPQOncQrTQ.
Mark Farner,
vocalis şi compozitor american (Grand Funk Railroad).
Mike Pinera,
chitarist american (Iron Butterfly, Cactus).
Mari Wilson, cântăreaţă americană.
Matt şi Luke Goss, fraţi gemeni, vocalişti şi compozitori
britanici (Bros).
Sylvia Robinson
Giovanni Marradi - Best Elegant Movies Theme - My Beloved Collection
Best Songs Of Adele 2018 - Adele Greatest Hits Cover Playlist 2018
French CAFE Music - Romantic Accordion Music - Relaxing JAZZ - Paris Cafe Music
Beethoven - Piano Solo
Dire Straits Greatest Hits Full Playlist 2018 | The Best Songs Of Dire Straits
POEZIE 29
Septembrie
Iulia Haşdeu
Biografie
Iulia Hasdeu (n. 14 noiembrie 1869, Bucureşti – d. 29 septembrie 1888, Bucureşti). Poetă, prima româncă
studentă la Sorbona.
Fiica lui Bogdan Petriceicu
Hasdeu, filolog, lingvist, scriitor şi istoric, şi a Iuliei Faliciu, a fost un copil
precoce.
La vârsta preşcolară, ea
ştia să scrie şi să citească.
La 6 ani şi 7 luni, a
scris un roman despre viaţa şi faptele lui Mihai Viteazul.
La 8 ani, a absolvit
şcoala primară, cunoscând deja limbile franceză, engleză şi germană, iar la 11
ani, clasele gimnaziale, cu premiul întâi, la „Sfântul Sava”, studiind în
paralel muzica la Conservator, secţiile de pian şi canto şi desenul şi pictura
cu C. I. Stăncescu.
În septembrie 1881,
însoţită de mama sa, plecă să studieze la Paris, fiind înscrisă la Colegiul
«Sévigné», unde obţine bacalaureatul în 1886. Aici profesorul Maurice Albert
este cel care i-a descoperit geniul literar. În acelaşi an se înscrie la
Facultatea de Litere şi Filosofie de la Sorbona, participând şi la cursurile de
la École des Hautes Études din Paris.
Tatăl îşi îndeamnă fiica
să studieze asiduu: „Toţi se interesează de studiile şi succesele tale şi au
dreptate, căci tu – basarabo-munteano-ardeleanca – eşti un fel de esenţă a
întregului neam românesc”. Concomitent, lua lecţii de pictură şi de canto, dar
şi de latină sau greacă. Nu a neglijat nici compoziţia, creând mai multe arii
pentru unele din poemele sale. Începe pregătirea pentru teza de doctorat, pe
tema Filosofia populară la români: logica, psihologia, metafizica,
etica şi teodiceea.
A ţinut la Sorbona două
conferinţe, cu temele Logica ipotezei şi A doua carte
a lui Herodot, vădind un talent oratoric deosebit. Îndrăgostită de limba şi
cultura franceză, dar mai ales de trei mari personalităţi, Napoleon I,
Ferdinand de Lesseps şi Victor Hugo, Iulia Hasdeu a suferit profund la moartea
lui Hugo, idolul ei.
De la începutul anului
1888, din cauza marilor eforturi intelectuale depuse la o vârstă fragedă ce au
slăbit-o tot mai mult, Iulia Hasdeu este cuprinsă de primele semne ale unei
boli necruţătoare: ftizia. După o încercare de tratament în sudul Franţei,
Italia şi Elveţia, revine în ţară, conştientă că sfârşitul îi este aproape. A
fost înmormântată la Cimitirul „Bellu”, unde Hasdeu, sfâşiat de durere, între
1888-1891, i-a construit primul templu, în cavoul familiei.
Între anii 1894 – 1896,
tatăl a înălţat şi castelul din Câmpina, chiar la indicaţiile spiritului fiicei
sale, cu care a comunicat până în ultima clipă a vieţii (după propriile
afirmaţii).
Scrierile i-au apărut
postum, prin grija părintelui său, în Oeuvres posthumes: Bourgeons
d’Avril, Fantésies et Rêves, Chevalerie, Confidences et
Canevas şi Théâtre, Légendes et Contes. În Rue
Saint-Sulpice, Paris, arondismentul IV, numărul 27, la 20 decembrie 1993 a fost
fixată o placă amintind că acolo a locuit Iulia Hasdeu, poetă româncă de
expresie franceză. „Tinerii români sunt remarcabil de dotaţi, aşa după cum cel
puţin mi-a fost dat să cunosc în Franţa prin dialogurile cu ei şi prin
scrierile lor; sunt foarte uimit de înalta lor cultură literară şi de
seriozitatea spiritului lor. Domnişoara Hasdeu a făcut în ţara noastră cea mai
mare onoare ţării sale” (Sully Prudhomme).
A Fi Iubită
Murişi, o, Beatrice, în floarea vîrstei sfinte…
Cu dragostea-i poetul te-a însufleţit;
Prin versurile sale ne stă mereu în minte
Imaginea ta dulce, căci Dante te-a iubit.
Ţi-a fost, o, Eloise, fatală dimineaţa.
De Abelard iubită, fu sincer dragu-ţi crez,
Şi - crin în mînăstire - sfîrşitu-ţi-ai viaţa…
Dar, ca pe Beatrice, eu te invidiez.
Tu-l plîngi pe Cid, Ximena, fiindcă, aspră, soarta
Potrivnică îţi este şi nu-l mai poţi vedea.
El te-a iubit… Iubirea învinge chiar şi moartea;
De-aceea-ntotdeauna eu te voi învia!
Ah, să te ştii iubită! Ce sfîntă fericire!
Să plîngi atunci îţi vine, dar lacrime cereşti!
Să mori iubind!… Ah, moarte de har şi norocire.
Cînd mori în nimb de soare, ca-n el să retrăieşti!…
( Opera poetică, Ed. Saeculum I.O., Bucureşti, 2005)
Femeia
O inimă de Evă, enigmă-n veci profundă!
Din foc divin şi amestec din tina cea imundă;
Protee fără nume, ce logica dezminţi
Deşartă sau prea rece, sau clocot de dorinţi!
Sub vraja frumuseţii, ori dulcea ta zîmbire,
Ascunzi tu suferinţă, ruşine, sau iubire?
În clara ta privire, de visuri încîntată,
Pot eu citi, femeie, de vei fi plîns vreodată?
Ah, ce perverşi ai ochii, surîsul nu-i timid
Sub fardul ce sclipeşte s-ascunde mai nimic,
Sub finele dantele ascunzi, făr-de mustrare,
Defectele, şi-n taină, porniri spre desfrînare!
La tine totul este spoială sau mascat:
Ţinuta, vorba, faţa şi glasul afectat
Căci tot ce nu-i minciună tu-nfrunţi cu viu răspăr:
Minciuna pentru tine e unic adevăr!
Faţadă-i tot la tine şi prefăcătorie
Şi chiar a ta ştiinţă e doar cochetărie.
Spre a trona mai bine, voind să ne uimească,
Şi-ndeosebi să placă!
E vanitatea-ţi dragă!
Să placi… pentru aceasta ţi-ai da viaţa-ntreagă,
Ţi-ai da averea, pruncii şi cinstea, de se cere,
Şi totul pentru-o biată [şi] ridicolă plăcere!
Cochetăria-ţi este virtutea cea suavă.
Ea în femei se naşte: în tine, doamnă gravă,
În tine ţărăncuţă, cu faţa-mbujorată,
În tine, curtezană, mereu neruşinată.
Femei! - e viaţa voastră şi singura mîndrie;
Voi sufletul vă-nchideţi într-o bijuterie!
Nu-ndrăznesc
De m-ai asculta vreodată
Aş voi ca să-ţi vorbesc
Tu m-asculţi… cu toate-acestea
N-am putere să-ndrăznesc
Eşti prea bună, eşti prea dulce
Însă fără voia mea
Ca şi-o pasăre pe cracă
Tremur înaintea ta.
Am a-ţi spune multe lucruri
Nu pot însă… mă-nfior
Căci pe buze-ţi văd un zîmbet
Rece, batjocoritor
Gura ta e ca o roză…
Tu în rîs mă vei lua…
Nu-ndrăznesc să ridic ochii
Nu-ndrăznesc-naintea ta.
Mersul tău e de regină
Chiu-ţi e impunător
Pentru ce te-admir într-una
Înţelegi tu prea uşor.
De mi-ai fi tu suverană
Şi eu rege de ţi-aş fi
Pentru tine aş muri.
Poate-s prost! e cu putinţă
Însă ştiu că te iubesc
Inima-mi e simţitoare
Însă nu pot să vorbesc
O! amoru-mi pentru tine
Să ţi-l spun de-aş îndrăzni
N-ai mai rîde … şi pe-un altul
Niciodată n-ai iubi!
Miron Kiropol, poet şi pictor român stabilit în Franţa din 1968
Biografie
KIROPOL Miron, se naste la 29 sept. 1936,
Bucuresti.
Poet.
Fiul lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi, si al Elenei (n. Stanciu).
Studii medii la Liceul „D. Cantemir" din Bucuresti (195l-l954); Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, abandonata dupa doi ani (1955-l956). Frecventeaza asiduu, in schimb. Bibi. Acad. Arhivar intr-o uzina, bibliotecar intr-o bib. tehnica, corector la Gazeta literara. Debut in Contemporanul cu poezia Soare cu Andersen (1963); debut editorial cu volum Jocul lui Adam (1967), semnat, ca si urmatoarele doua carti, cu numele Miron Chiropol.
Colaboreaza la Gazeta literara. Secolul 20, Luceafarul, Orizont, Amfiteatru,Ateneu.In 1968 se stabileste in Franta. Student la Institutul Catolic din Paris (1969). Pictor. Prin grija lui Vintila Floria obtine o bursa a Vaticanului, pentru doi ani. in Spania (1970). Dupa un an, se intoarce in Franta, unde lucreaza ca paznic de muzeu (din 1971).
Colaboreaza la Radio Europa Libera.
A mai publicat volum de versuri Schimbarea la fata (1968) si Rosarium (1969) - acesta din urma distrus ca urmare a raminerii sale in Franta. in Franta a tiparit volum Dieu me doit celte perte (1983), Auguste nostalgie du sang (1986), Chastete regiunile (1987), Apophtegmes de l'amour (1989).
Un univers imaginar si o atmosfera comuna definesc primele trei volume publicate de Miron Kiropol: reciproca transparenta a lumii elementare si a subiectului rostitor despre care s-ar putea spune, in termenii lui L. Blaga. ca se implineste „in mijlocul ei cu mirare". Registrul material face apel, in Jocul lui Adam (1967), la substante rarefiate, ca si imponderabile: abur, mireasma, adiere, aripi de pasari protectoare, „vagi, obosite lucruri", „suflete pe jumatate umbra", sintetizate undeva in formula „neantului fraged". In tipar orfic, manifestarea eului e o co-nastere, solidaritate originara cu lumea-cin-tare, copilaresc-naiva si fragila („o astfel de fiinta / fara putere, fara sa stie de ce cinta"; „atit de firav pentru viata / ma nasc, numai o dorinta blajina"). Schimbarea la fata (1968) si Rosa-rium (1969) accentueaza ritualitatea gesticulatiei, atitudinea contemplati va, atmosfera initia-tica. „Veghea dintr-o data sfinta", prezenta inca in primul volum, capata o alta pondere: un „Dumnezeu fagas" orienteaza viziunea spre o perspectiva panteista; „totul e sacru", „aerul [e] plin de vesminte ierusalemice", „ziua [e] ca un psalm / in piept rostit in soapta", „mierea in fruct devine euharistica", „Dumnezeu /[]/ imi ia trupul trimis / si-l ingroapa in contemplarea/ce impietreste heraldica". Temele schitate initial se pastreaza: poetul se vrea in continuare ascultator de „porunca umbrei si boa-rei", „stoluri, umbre, nori, crini si sfiala" refac un univers al puritatii si al candorii, stilizat uneori prin referinta culturala („Cred ca daca as fi pus sa cint, eu, cel fara glas, as cinta asemeni unui copil in coralul lui Giotto").
Versurile scrise in limba romana in strainatate aduc schimbari importante de viziune si de limbaj. Aspiratia catre spiritualizare ramine dominanta. insa culoarea „serafica" din primele carti cedeaza locul tensiunilor, contradictiilor, unui regim interogativ al existentei:
Poet.
Fiul lui Simion Chiropol, plutonier de jandarmi, si al Elenei (n. Stanciu).
Studii medii la Liceul „D. Cantemir" din Bucuresti (195l-l954); Facultatea de Litere a Univ. din Bucuresti, abandonata dupa doi ani (1955-l956). Frecventeaza asiduu, in schimb. Bibi. Acad. Arhivar intr-o uzina, bibliotecar intr-o bib. tehnica, corector la Gazeta literara. Debut in Contemporanul cu poezia Soare cu Andersen (1963); debut editorial cu volum Jocul lui Adam (1967), semnat, ca si urmatoarele doua carti, cu numele Miron Chiropol.
Colaboreaza la Gazeta literara. Secolul 20, Luceafarul, Orizont, Amfiteatru,Ateneu.In 1968 se stabileste in Franta. Student la Institutul Catolic din Paris (1969). Pictor. Prin grija lui Vintila Floria obtine o bursa a Vaticanului, pentru doi ani. in Spania (1970). Dupa un an, se intoarce in Franta, unde lucreaza ca paznic de muzeu (din 1971).
Colaboreaza la Radio Europa Libera.
A mai publicat volum de versuri Schimbarea la fata (1968) si Rosarium (1969) - acesta din urma distrus ca urmare a raminerii sale in Franta. in Franta a tiparit volum Dieu me doit celte perte (1983), Auguste nostalgie du sang (1986), Chastete regiunile (1987), Apophtegmes de l'amour (1989).
Un univers imaginar si o atmosfera comuna definesc primele trei volume publicate de Miron Kiropol: reciproca transparenta a lumii elementare si a subiectului rostitor despre care s-ar putea spune, in termenii lui L. Blaga. ca se implineste „in mijlocul ei cu mirare". Registrul material face apel, in Jocul lui Adam (1967), la substante rarefiate, ca si imponderabile: abur, mireasma, adiere, aripi de pasari protectoare, „vagi, obosite lucruri", „suflete pe jumatate umbra", sintetizate undeva in formula „neantului fraged". In tipar orfic, manifestarea eului e o co-nastere, solidaritate originara cu lumea-cin-tare, copilaresc-naiva si fragila („o astfel de fiinta / fara putere, fara sa stie de ce cinta"; „atit de firav pentru viata / ma nasc, numai o dorinta blajina"). Schimbarea la fata (1968) si Rosa-rium (1969) accentueaza ritualitatea gesticulatiei, atitudinea contemplati va, atmosfera initia-tica. „Veghea dintr-o data sfinta", prezenta inca in primul volum, capata o alta pondere: un „Dumnezeu fagas" orienteaza viziunea spre o perspectiva panteista; „totul e sacru", „aerul [e] plin de vesminte ierusalemice", „ziua [e] ca un psalm / in piept rostit in soapta", „mierea in fruct devine euharistica", „Dumnezeu /[]/ imi ia trupul trimis / si-l ingroapa in contemplarea/ce impietreste heraldica". Temele schitate initial se pastreaza: poetul se vrea in continuare ascultator de „porunca umbrei si boa-rei", „stoluri, umbre, nori, crini si sfiala" refac un univers al puritatii si al candorii, stilizat uneori prin referinta culturala („Cred ca daca as fi pus sa cint, eu, cel fara glas, as cinta asemeni unui copil in coralul lui Giotto").
Versurile scrise in limba romana in strainatate aduc schimbari importante de viziune si de limbaj. Aspiratia catre spiritualizare ramine dominanta. insa culoarea „serafica" din primele carti cedeaza locul tensiunilor, contradictiilor, unui regim interogativ al existentei:
„Negatia face parte din piinea de toate zilele.
Tatal nostru e o bucata de piatra Si cit as vrea sa-l topesc in gura pina cind mi-ar deveni inima." |
Foarte adesea versul asociaza stari opuse: „cu inima intre trandafiri si frica", „balauri si lebezi / din care tin pe limba mea poemul", „trecind, pling si rid intre spaime", „string la piept antice seisme". „Traversat de spasm, suris, dans", discursul liric vizeaza sinteza fertila dintre sacru si profan, carnal si spiritual
(„Asa in margine de hau ma rog
de Dumnezeu si de Carne"), prelungind oarecum ecouri blagiene din Biografie: „Pe putrezire, cu haine zdrentuite, ca ingropate, inaintezi. La capat te asteapta zei si iezi ori de departe o boare in acelasi timp de arome si imputita. Te rogi de toate lucrurile ca de o evanghelie" (Veghe). |
Evitind orice concesie conjuncturala, poezia lui Miron Kiropol propune, de la debut, un univers coerent, dominat de un imaginar al luminozitatii si fragezimii lucrurilor, printre care prezenta umana se afirma cu un fel de tandra timiditate, in gesturi aproape ritualice, marcate progresiv de o coloratura religioasa. Poeziile din perioada exilului amplifica acest univers al comuniunii si aspiratiei spirituale, conferindu-i un plus de dramatism si definitivind profilul unui poet ce-si cauta mereu echilibrul in poeme „citite de inger sub spade".
OPERA:
Jocul lui Aclam, versuri, Bucuresti. 1967; Schimbarea la fota, versuri. Bucuresti, 1968; Rosa-mnii. versuri. Bucuresti, 1969. |
REFERINTE CRITICE:
L. Ciobanu, in Cronica, ni. . 1967: V. Cristea, in Contemporanul, nr. 13, 1967: L. Raicu, in Gazeta literara, nr. 17,1967; M. Tomus, in Steaua, nr. 6, 1967; I. Caraion, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1968; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 5, 1969; D. Micu, in Romania literara, nr. . 1969. |
Acum
Acum ajuns la bătrâneţe caut
Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.
Aproape-i toamna, iarna de pe urmă
Şi primăvara se întoarce lacom.
Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul
Ce l-a-ncordat zeiţa către turmă,
Să cadă mielul sub calda-i lovire.
Zeiţa mea cu sân care mă curmă,
Aşa nebună e săgeata-n el,
Că tremură pe mine carnea toată,
îmbătrânită dar ca nestemată.
Umerii-mi gem, al cerurilor Sire
Ce m-ai gonit pe veci din sfântul ţel,
Să nu mă odihnesc pe sân de fată,
Mi-ai lăsat, Doamne, viaţa blestemată,
Nu ştiu să fac din ea decât potire,
Oale de lut şi chipul tău de aur.
M-aş fi dorit un înger într-un taur
Şi Frumuseţii i-aş fi fost bărbat,
Dar n-a venit la mine nici o veste
Din cerul tău atât de întrebat.
Şi am trăit tăiat în bucăţele
Şi tinereţea chiar mormânt îmi este
Şi eu în el ca schilodit de iele.
Iubite Doamne şi frumoasă Doamnă,
Celestule şi îngerinţa mea,
Veniţi spre mine azi cu burta grea,
în versul meu ca frunzele de toamnă.
în ochii mei cresc lungi catapetesme,
Acolo e plutirea de icoane,
Te văd în ele Dragoste cu glezne
Păgâne, cu brăţări greco-romane.
M-ai părăsit adeseori prin veacuri,
Tot ai murit şi tot ai înviat
Şi mi-ai adus otrăvuri cât şi leacuri,
Ademenire ca într-un palat
Ce se năzare-n ochi înfometat
Cu valuri peste biata lui pupilă,
Parcă strigat din vremuri de Sibilă.
Cântă prin capul meu o cucuvaie
Şi o privighetoare împreună.
Luceşte Verbul şi mă încovoaie
Şi cu mătanii viaţa mă cunună.
Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât
Asupra mea, cine cu mine luptă?
Eu cel intrat în capişte atât
Şi creştinat prin chiar ce se înfruptă
Din starea păgânească. Eu, păgânul,
Îmbrăţişez Hristosul ce mi-e foame,
Şi iar mă-ntorc zeiţa mea la sânul
Tău ce e arcul plin de străvechi trame.
Iar lumea o urzeşti ca întristare
Sau bucuria geme grăitor
Şi văd că plângi menită împăcare.
Foc, aer, apă şi pământ mă-nsor
Cu numai carnea ta dintru mireasmă,
Podoabă orişicui, rămasă rod.
Plăcere ce roteşti în juru-mi caznă
Eşti învierii mele-n tine, plod.
Zeiţa mea de ai rămâne suflet
în corpul meu, cu el să te înghit -
Vino să-ţi fiu stingere şi răsuflet,
Jertfă de idoli şi văzduh de schit.
Cad în genunchi numai dacă te văd
în umbra unei fete care zboară,
O rândunică eşti peste prăpăd
Din ochii celui dat din trup afară.
Acum când moartea va-mpleti cununi
Pe fruntea mea, vino mai înainte,
Pe când şi-ascute coasa pe cuvinte
Ce-aş vrea să-ţi fie haruri şi minuni.
Să aflu duhul viu, moartea să-mi laud.
Aproape-i toamna, iarna de pe urmă
Şi primăvara se întoarce lacom.
Mă simt un roi, săgeată sunt în arcul
Ce l-a-ncordat zeiţa către turmă,
Să cadă mielul sub calda-i lovire.
Zeiţa mea cu sân care mă curmă,
Aşa nebună e săgeata-n el,
Că tremură pe mine carnea toată,
îmbătrânită dar ca nestemată.
Umerii-mi gem, al cerurilor Sire
Ce m-ai gonit pe veci din sfântul ţel,
Să nu mă odihnesc pe sân de fată,
Mi-ai lăsat, Doamne, viaţa blestemată,
Nu ştiu să fac din ea decât potire,
Oale de lut şi chipul tău de aur.
M-aş fi dorit un înger într-un taur
Şi Frumuseţii i-aş fi fost bărbat,
Dar n-a venit la mine nici o veste
Din cerul tău atât de întrebat.
Şi am trăit tăiat în bucăţele
Şi tinereţea chiar mormânt îmi este
Şi eu în el ca schilodit de iele.
Iubite Doamne şi frumoasă Doamnă,
Celestule şi îngerinţa mea,
Veniţi spre mine azi cu burta grea,
în versul meu ca frunzele de toamnă.
în ochii mei cresc lungi catapetesme,
Acolo e plutirea de icoane,
Te văd în ele Dragoste cu glezne
Păgâne, cu brăţări greco-romane.
M-ai părăsit adeseori prin veacuri,
Tot ai murit şi tot ai înviat
Şi mi-ai adus otrăvuri cât şi leacuri,
Ademenire ca într-un palat
Ce se năzare-n ochi înfometat
Cu valuri peste biata lui pupilă,
Parcă strigat din vremuri de Sibilă.
Cântă prin capul meu o cucuvaie
Şi o privighetoare împreună.
Luceşte Verbul şi mă încovoaie
Şi cu mătanii viaţa mă cunună.
Ce oare-n Spirit s-a mai hotărât
Asupra mea, cine cu mine luptă?
Eu cel intrat în capişte atât
Şi creştinat prin chiar ce se înfruptă
Din starea păgânească. Eu, păgânul,
Îmbrăţişez Hristosul ce mi-e foame,
Şi iar mă-ntorc zeiţa mea la sânul
Tău ce e arcul plin de străvechi trame.
Iar lumea o urzeşti ca întristare
Sau bucuria geme grăitor
Şi văd că plângi menită împăcare.
Foc, aer, apă şi pământ mă-nsor
Cu numai carnea ta dintru mireasmă,
Podoabă orişicui, rămasă rod.
Plăcere ce roteşti în juru-mi caznă
Eşti învierii mele-n tine, plod.
Zeiţa mea de ai rămâne suflet
în corpul meu, cu el să te înghit -
Vino să-ţi fiu stingere şi răsuflet,
Jertfă de idoli şi văzduh de schit.
Cad în genunchi numai dacă te văd
în umbra unei fete care zboară,
O rândunică eşti peste prăpăd
Din ochii celui dat din trup afară.
Acum când moartea va-mpleti cununi
Pe fruntea mea, vino mai înainte,
Pe când şi-ascute coasa pe cuvinte
Ce-aş vrea să-ţi fie haruri şi minuni.
Poetul
Ce separat eram ca-n somn
De fructul tînăr şi de ea,
Zeiţa, chiar fiindu-i domn...
Doar spinul veşnic o răpea.
Eram ca spirit revelat,
Mă consuma un verde har
Cu primăvara-n lung şi-n lat
Ce-o străbăteam ei să-i apar.
Şi, deodată, ce mi-a spus?
Că are soţ şi-i artizan
Al vieţii rătăcite sus
În secolul prediafan.
(preluată din "Cerul ca unică ispită" ed.Vinea/2004)
De fructul tînăr şi de ea,
Zeiţa, chiar fiindu-i domn...
Doar spinul veşnic o răpea.
Eram ca spirit revelat,
Mă consuma un verde har
Cu primăvara-n lung şi-n lat
Ce-o străbăteam ei să-i apar.
Şi, deodată, ce mi-a spus?
Că are soţ şi-i artizan
Al vieţii rătăcite sus
În secolul prediafan.
(preluată din "Cerul ca unică ispită" ed.Vinea/2004)
Psalm 1
De când sunt singur în odaia
plină de frăgezime
ca de spirite ce mă răscolesc
și zvârcolindu-se ies din țărâni și cer
înconjurându-mă? De când sunt ca trandafirul
ce în glastră singur își vorbește, rupt, părăsit
de trupul copacului? Și așteptând îmi las ochii
să facă un poem din firimiturile
tuturor cuvintelor, din aceste cuvinte
ce aparțin unor rase pe care nu le cunosc
vărsate în mine, mie neamuri.
De când am rămas neatins de mâinile
nici unei iubiri, ca o Biblie, încrustat
cu lacrimi, de când am rămas
numai speranță în Dumnezeul de sus,
numai credință în Dumnezeul de sus,
numai dragoste în Dumnezeul de sus.
Ce mult mă asemăn cu o femeie,
cu o roabă credincioasă
uitându-și pruncul și casa și florile
înmugurite pentru a alearga în mâini cu vasul
greu de untdelemn în calea Domnului.
ca de spirite ce mă răscolesc
și zvârcolindu-se ies din țărâni și cer
înconjurându-mă? De când sunt ca trandafirul
ce în glastră singur își vorbește, rupt, părăsit
de trupul copacului? Și așteptând îmi las ochii
să facă un poem din firimiturile
tuturor cuvintelor, din aceste cuvinte
ce aparțin unor rase pe care nu le cunosc
vărsate în mine, mie neamuri.
De când am rămas neatins de mâinile
nici unei iubiri, ca o Biblie, încrustat
cu lacrimi, de când am rămas
numai speranță în Dumnezeul de sus,
numai credință în Dumnezeul de sus,
numai dragoste în Dumnezeul de sus.
Ce mult mă asemăn cu o femeie,
cu o roabă credincioasă
uitându-și pruncul și casa și florile
înmugurite pentru a alearga în mâini cu vasul
greu de untdelemn în calea Domnului.
Marcel Breslaşu (“Cântarea Cântărilor”)
Biografie
Marcel Breslașu (Marcel Bresliska; n. 1903, București) - d. 1966, București) a fost un poet român, de origine evreiască, cunoscut și ca fabulist, compozitor șitraducător. În timpul regimului comunist a avut funcții de conducere în instituții culturale și academice.
După absolvirea liceului Spiru Haret, Breslașu s-a înscris la Facultatea de Drept și în paralel la Conservatorul din București. Și-a continuat studiile la Paris, unde a obținut diploma de doctor în drept. În capitala Franței s-a perfecționat în compoziție la Schola Cantorum, unde l-a avut profesor pe Vincent D'Indy.
Întors în România, a practicat o vreme avocatura, în timpul liber dedicându-se scrisului și muzicii. Și-a început cariera literară cu versuri pentru copii, publicate în revista Copilul evreu. În 1934 a scris textul și muzica la un oratoriu profan, inspirat din Biblie, Cântarea cântărilor, care a fost reprezentat în 1938 pe scena Opereidin București.
A mai scris poezii lirice și alegorice.
După război, a fost numit șef al departamentului pedagogic al Ministerului Artelor și Stiințelor, profesor și rector al Institutului de teatru „Ion Luca Caragiale”.
Breslașu a fost timp de mai mulți ani secretar al organizației de partid a Uniunii Scriitorilor.
Da, ești bătrân
Da, esti batran ... Si totusi gusta
privelistea – atata cata-ncape
in ochii tai cu ostenite pleoape –
E drept, iti este zarea mai ingusta,
dar ti-e si cerul mai aproape.
Da, esti batran ... Si totusi canta
cura fetitei care te saruta,
cum ai cantat si-ai sarutat o suta,
batranule poet.
E drept ca sangele mai greu se infierbanta,
dar se si racoreste mai incet.
Da, esti batran ... Si totusi oare
nimica nu-ti mai poarta lira-n pantec?
Ti-a odraslit si cel din urma cantec?
Ti-a spus durerea pana-n varf si pana-n fund?
E drept, ti-e mana mai tremuratoare,
dar freamata si struna mai rotund.
Da, esti batran ... Si totusi, du-te
pe vechiul drum, la crasma de-altadata.
Iubeste, crede, canta si te-mbata
la nesfarsit, de la-nceput.
E drept, iluziile se pierd mai iute,
dar ai si mai putine de pierdut.
Apartenența
Din orişice nor care trece
îţi poti făuri un rădvan –
să-ţi poarte spre steaua cea rece
fierbintele vis năzdrăvan.
Nu crede-n stihia-i domoală,
în paşnicii-i paşi de bătrân.
Furtuna duc norii in poala
şi-ascund câte-un fulger în sân.
... Din orişice dangăt de clopot
iţi poţi face-o scară la cer.
Al sângelui repede ropot
e singurul tău temnicer.
E inima ta pământeană
făcută să bată aici;
spre-a cerului palidă geană
doar ochii ţi-e dat să-i ridici.
... Din orice copac al pădurii
se poate ciopli un catarg –
dar cruntul sărut al securii
e preţul plecării spre larg.
In rănile veşnic deschise
mai gâlgâie sevele-adânci.
Alminteri, corabia cu vise
işi spulberă prora de stânci.
Curriculum vitae
O frunză, cea din urmă, s-a desprins
și-ncearcă pe spirala ce coboară
să-nvăluie-n rotitul ei cuprins
rotatul pom ce-a fost odinioară.
Dar nu-i mai află fragedul chenar,
orbăcăind prin vântul care-o poartă.
O mână care dibuie-n zadar
să-și nălucească Primăvara moartă...
Apoi, se-așterne, scurt, c-un ultim spasm...
Va povesti, ca mâine, rădăcinii
cum a pornit și cum s-a-ntors în basm
din marea aventură a luminii.
TEATRU/FILM 29 Septembrie
Cu actorul Stelian Nistor ("Prea cald pentru luna mai",
"Şobolanii roşii")
Biografie Stelian Nistor
Sucevean
de origine, Stelian Nistor a terminat Liceul "Stefan cel Mare"
Suceava, dupa care a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica Bucuresti.
Este actionar la Iulius Group, societatea care a relizat
complexul comercial Iulius Mall Suceava.
·
Capul de zimbru (1996)
·
Magic in the Mirror (1996) - Teacher
#5
·
Magic in the Mirror: Fowl Play (1996)
- Murray
·
Asfalt Tango (1995) - Locotenentul Nistor
·
Leapin' Leprechauns (1995) -
Leprechaun
·
Dark Angel: The Ascent (1994) - Man
in Stall
·
Balanța (1992)
·
Șobolanii roșii (1991)
·
Cenușa păsării din vis (1989)
·
Flăcări pe comori (1987) Trailer
·
Prea cald pentru luna mai (1983)
·
Râdeți ca-n viață (1983)
Inspectorul de politie - J. B. Priestley
GÂNDURI
PESTE TIMP 29 Septembrie
Miguel de Cervantes Saavedra - Citate:
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 29
Septembrie
1.1.
Intr-o
zi un soț se întoarce acasă după 30 de ani. Soția îl vede și-I zice:
- Cine ești? Si cum ai ajuns aici?
- Sunt eu Mitică, nu mă mai recunoști?
- Si de unde știu eu că nu minți?
- Păi, o să ți-arăt aluniță pe care o știm numai noi.
- Bine, arat-o.
- Mitică își dă tricoul jos i-o arată și-i zice:
- Ai văzut dragă, că eu sunt.
- Si unde ai fost 30 de ani, Mitică?
- M-am prăbușit cu avionul într-o junglă și abia am reușit să scap.
- Ti-ai neglijat familia, Mitică.
- Familia! Care familie? Că eu nu te am, decât pe tine.
- Pe mine și cei trei copii, Mitică.
- Copii! Care copii, dragă? Când am plecat nu aveam copii.
- Ba da Mitică. Ai doi băieți și o fată. Mâncai-ar mama.
- Un băiețel cu părul creț și negru. Nu seamănă cu mine.
- Al doilea e brunet cu fața asiatică iar fata e blondă și seamănă cu mine.
- Eu nu te am decât pe tine draga mea.
La care soția de colo zice:
- Auzi dragă Mitică, după ce că ai familie mai faci și gură.
- Sunt eu Mitică, nu mă mai recunoști?
- Si de unde știu eu că nu minți?
- Păi, o să ți-arăt aluniță pe care o știm numai noi.
- Bine, arat-o.
- Mitică își dă tricoul jos i-o arată și-i zice:
- Ai văzut dragă, că eu sunt.
- Si unde ai fost 30 de ani, Mitică?
- M-am prăbușit cu avionul într-o junglă și abia am reușit să scap.
- Ti-ai neglijat familia, Mitică.
- Familia! Care familie? Că eu nu te am, decât pe tine.
- Pe mine și cei trei copii, Mitică.
- Copii! Care copii, dragă? Când am plecat nu aveam copii.
- Ba da Mitică. Ai doi băieți și o fată. Mâncai-ar mama.
- Un băiețel cu părul creț și negru. Nu seamănă cu mine.
- Al doilea e brunet cu fața asiatică iar fata e blondă și seamănă cu mine.
- Eu nu te am decât pe tine draga mea.
La care soția de colo zice:
- Auzi dragă Mitică, după ce că ai familie mai faci și gură.
2. Bulă azi are inspecție la
geografie iar profesoara zice:
- Copii,
astăzi vom vorbi despre delta dunării și despre alte fluvii.
Bulă nu era deloc atent la profesoară, șoșotea cu colegul de bancă.
- Bulă, te rog să fi atent la lecție.
- Da doamnă, răspunde Bulă.
Profesoara continuă să vorbească despre fluvii, Bulă continuă și el să șoșotească.
Văzând că Bulă continuă, profesoara începe să pună întrebări.
- Copii, ce păsări trăiesc în deltă?
Deși Bulă a ridicat primul mâna, răspunde Maria.
- Cormoranul, doamna profesoară.
- Bravo Maria, stai jos.
- Ei, cine mai vrea să răspundă?
Bulă ridică și el mâna.
- Eu doamnă, răspunde Bubulina.
Bulă și el cu mâna pe sus dar profesoara zice:
- Zi Bubulina.
- Pescărușul, doamna profesoară.
- Bravo, stai jos.
Bulă tot insista și el să răspundă.
- Ei, cine mai răspunde?
Văzând profesoara că nu mai ridică mâna decât Bulă, trece la următoarea întrebare.
- Cu ce se hrănesc aceste păsări?
Bulă tot insista să răspundă.
- Zi tu Ionescule, zice profesoara.
- Păi, eu nu știu cu ce se hrănesc doamnă.
La care Bulă de colo zice:
- Doamnă, eu știu cu ce se hrănesc păsările în deltă.
- Foarte bine Bulă, și cum ai ajuns la concluzia că ști?
- Păi, în delta, am văzut cum peștele lui tata intra în păsărica lui mama și am ajuns la concluzia că păsările se hrănesc cu pești...
Bulă nu era deloc atent la profesoară, șoșotea cu colegul de bancă.
- Bulă, te rog să fi atent la lecție.
- Da doamnă, răspunde Bulă.
Profesoara continuă să vorbească despre fluvii, Bulă continuă și el să șoșotească.
Văzând că Bulă continuă, profesoara începe să pună întrebări.
- Copii, ce păsări trăiesc în deltă?
Deși Bulă a ridicat primul mâna, răspunde Maria.
- Cormoranul, doamna profesoară.
- Bravo Maria, stai jos.
- Ei, cine mai vrea să răspundă?
Bulă ridică și el mâna.
- Eu doamnă, răspunde Bubulina.
Bulă și el cu mâna pe sus dar profesoara zice:
- Zi Bubulina.
- Pescărușul, doamna profesoară.
- Bravo, stai jos.
Bulă tot insista și el să răspundă.
- Ei, cine mai răspunde?
Văzând profesoara că nu mai ridică mâna decât Bulă, trece la următoarea întrebare.
- Cu ce se hrănesc aceste păsări?
Bulă tot insista să răspundă.
- Zi tu Ionescule, zice profesoara.
- Păi, eu nu știu cu ce se hrănesc doamnă.
La care Bulă de colo zice:
- Doamnă, eu știu cu ce se hrănesc păsările în deltă.
- Foarte bine Bulă, și cum ai ajuns la concluzia că ști?
- Păi, în delta, am văzut cum peștele lui tata intra în păsărica lui mama și am ajuns la concluzia că păsările se hrănesc cu pești...
3. Mitică se vede cu Popică care zice:
- Bă, pe mine nevastă-mea mă ține toată noaptea
treaz.
- Si nu e bine Mitică?
- Păi, nu prea, deoarece nu mai pot dormii.
- Ei, lasă, că te descurci tu. Mai rău e de mine.
- Păi de ce mă Popică?
- Bă, cum mă pun în pat nevastă-mea adoarme brusc.
- Si nu ați discutat și voi înainte?
- Ba da Mitică.
- Si ce ți-a spus?
- Nimic, deoarece e mută de trei ani.
- Si nu e bine Mitică?
- Păi, nu prea, deoarece nu mai pot dormii.
- Ei, lasă, că te descurci tu. Mai rău e de mine.
- Păi de ce mă Popică?
- Bă, cum mă pun în pat nevastă-mea adoarme brusc.
- Si nu ați discutat și voi înainte?
- Ba da Mitică.
- Si ce ți-a spus?
- Nimic, deoarece e mută de trei ani.
4. Bulă și colegii lui la
limba română întrebați de profesoară:
- Copii,
astăzi vom analiza câteva cuvinte dintr-o propoziție.
- Ce cuvinte doamnă? Intreabă Bulă.
- Păi, de exemplu cuvântul “bancuri”.
Maria răspunde:
- Cuvântul bancuri este un substantiv comun.
- Bravo Maria, stai jos.
Bulă răspunde și el:
- Cuvântul bancuri este un substantiv comun.
- Bravo Bulă, văd că faci progrese, zice profesoara.
- Maria, cuvântul “idiot”.
Maria răspunde:
- Cuvântul idiot este un adjectiv.
- Bravo Maria, stai jos.
Bulă răspunde și el:
- Cuvântul idiot este un substantiv doamnă.
- Nu e bine Bulă, stai jos.
Bulă se așează iar profesoara zice către el.
- Măi Bulă, tu ești ca Băsescu.
- Cum adică doamnă? Intreabă Bulă.
- Păi da Bulă, că acum spui una si peste cinci minute spui alta…
- Ce cuvinte doamnă? Intreabă Bulă.
- Păi, de exemplu cuvântul “bancuri”.
Maria răspunde:
- Cuvântul bancuri este un substantiv comun.
- Bravo Maria, stai jos.
Bulă răspunde și el:
- Cuvântul bancuri este un substantiv comun.
- Bravo Bulă, văd că faci progrese, zice profesoara.
- Maria, cuvântul “idiot”.
Maria răspunde:
- Cuvântul idiot este un adjectiv.
- Bravo Maria, stai jos.
Bulă răspunde și el:
- Cuvântul idiot este un substantiv doamnă.
- Nu e bine Bulă, stai jos.
Bulă se așează iar profesoara zice către el.
- Măi Bulă, tu ești ca Băsescu.
- Cum adică doamnă? Intreabă Bulă.
- Păi da Bulă, că acum spui una si peste cinci minute spui alta…
5. Un apel telefonic la o
agentie de turism:
- Faceti excursii in Egipt?
- Da, desigur...
- Spuneti-mi, va rog, ce statiuni balneare sunt acolo?
- Sharm-el-Sheick, Hurgada, Taba, Nuveiba...
- Stop.... Nuveiba. Nuveiba e bine!
- Cand doriti sa plecati, cate persoane?
- A, nu, nu plecam. Noi doar rezolvam integrame...
- Faceti excursii in Egipt?
- Da, desigur...
- Spuneti-mi, va rog, ce statiuni balneare sunt acolo?
- Sharm-el-Sheick, Hurgada, Taba, Nuveiba...
- Stop.... Nuveiba. Nuveiba e bine!
- Cand doriti sa plecati, cate persoane?
- A, nu, nu plecam. Noi doar rezolvam integrame...
6. Leul iese dimineata
nervos din casa si da cu ochii de vulpe:
- Cine e regele animalelor?
- Tu, tu, tu esti, maria- ta, zice vulpea infricosata.
Mai merge si da peste lup:
- Ia zi, cine e regele animalelor?
- Maria-ta, zice lupul galben de frica.
Mai merge el si intr-o poiana da peste elefant, care manca linistit niste iarba:
- Ia zi, ma, umflatule, cine e regele animalelor?
Elefantul il prinde cu trompa dupa cap, il izbeste de vreo 3 copaci si-l lasa lat in mijlocul drumului.
Dupa vreo jumatate de ora, leul se ridica anevoie de jos:
- Ei, daca nu stii, nu stii si gata, nu trebuie sa devii violent!
- Cine e regele animalelor?
- Tu, tu, tu esti, maria- ta, zice vulpea infricosata.
Mai merge si da peste lup:
- Ia zi, cine e regele animalelor?
- Maria-ta, zice lupul galben de frica.
Mai merge el si intr-o poiana da peste elefant, care manca linistit niste iarba:
- Ia zi, ma, umflatule, cine e regele animalelor?
Elefantul il prinde cu trompa dupa cap, il izbeste de vreo 3 copaci si-l lasa lat in mijlocul drumului.
Dupa vreo jumatate de ora, leul se ridica anevoie de jos:
- Ei, daca nu stii, nu stii si gata, nu trebuie sa devii violent!
7. Directorul unui internat
ii previne pe baieti :
- Daca da dracu' si-l prind pe unul din voi in dormitorul fetelor, il amendez cu 10 Euro; a doua oara il ard cu 20 de Euro si a treia oara cu 40 Euro !
Din spate, o voce timida :
- Dom' director, da' un abonament cat costa ?
- Daca da dracu' si-l prind pe unul din voi in dormitorul fetelor, il amendez cu 10 Euro; a doua oara il ard cu 20 de Euro si a treia oara cu 40 Euro !
Din spate, o voce timida :
- Dom' director, da' un abonament cat costa ?
8. - De ce cotcodaceste
gaina cand se oua?
- E bucuroasă ca nu a ramas insarcinata.
- E bucuroasă ca nu a ramas insarcinata.
9. O baba merge pe calea ferata. Din spate vine un tren
'fluierand'. Ce credeti ca zice baba?
- Fetele cuminti nu intorc capul dupa vagabonzi?'
- Fetele cuminti nu intorc capul dupa vagabonzi?'
10. Doi ardeleni in gara, la ghiseul de bilete:
- Domnisoara, doua bilete.
- Da, sigur, pana unde?
- Gheo, ii spunem?
- Nu.
- Domnisoara, doua bilete, va rog.
- Sigur, dar daca nu-mi spuneti unde mergeti, nu stiu cat sa va cer.
- Gheo, ii spunem?
- Apai, spune-i.
- No, domnisoara draga, noi mer'em la o nunta!
- Domnisoara, doua bilete.
- Da, sigur, pana unde?
- Gheo, ii spunem?
- Nu.
- Domnisoara, doua bilete, va rog.
- Sigur, dar daca nu-mi spuneti unde mergeti, nu stiu cat sa va cer.
- Gheo, ii spunem?
- Apai, spune-i.
- No, domnisoara draga, noi mer'em la o nunta!
11. Un oltean vine la bar:
- Două sute de răchie, în două pahare.
Barmanul întreabă:
- De ce în două pahare, că eşti singur?
- Am un prieten plecat în Afganistan şi mi-a spus să beau şi pentru el.
A doua zi la fel, a treia zi la fel şi tot aşa se repetă povestirea până într-o zi când vine şi cere o sută de rachiu într-un pahar.
- Dar ce, Doamne fereşte s-a întâmplat, ţi-a murit prietenul?
- Ah, nu, m-am lăsat eu de băut.
- Două sute de răchie, în două pahare.
Barmanul întreabă:
- De ce în două pahare, că eşti singur?
- Am un prieten plecat în Afganistan şi mi-a spus să beau şi pentru el.
A doua zi la fel, a treia zi la fel şi tot aşa se repetă povestirea până într-o zi când vine şi cere o sută de rachiu într-un pahar.
- Dar ce, Doamne fereşte s-a întâmplat, ţi-a murit prietenul?
- Ah, nu, m-am lăsat eu de băut.
12. Un orb il intreba pe un
olog:
- Merge, merge?
- Dupa cum vezi...
- Merge, merge?
- Dupa cum vezi...
13. Intr-o zi, Ion ii face
o vizita prietenului sau Gheorghe.
Ajungand la casa acestuia, vede o placa mare la poarta:
"Caine rau! Intrati pe propria raspundere! Mai aveti timp sa va razganditi"!.
Ion intra in curte cu frica, dar nu apare nici un caine.
La usa casei vede alta placa: "CAINE RAU! Daca tineti la viata voastra, intoarceti-va acum"!.
Speriat de-a binelea, deschide usor usa si paseste in hol, unde il intampina Gheorghe. Intr-un colt, un caine apatic.
- Servus, Gheo! Dar ce-i cu toate avertismentele astea, ca vad ca dulaul tau e foarte linistit? Nu ziceai ca-i rau?
- Ii foarte rau, dar se consuma in el...
Ajungand la casa acestuia, vede o placa mare la poarta:
"Caine rau! Intrati pe propria raspundere! Mai aveti timp sa va razganditi"!.
Ion intra in curte cu frica, dar nu apare nici un caine.
La usa casei vede alta placa: "CAINE RAU! Daca tineti la viata voastra, intoarceti-va acum"!.
Speriat de-a binelea, deschide usor usa si paseste in hol, unde il intampina Gheorghe. Intr-un colt, un caine apatic.
- Servus, Gheo! Dar ce-i cu toate avertismentele astea, ca vad ca dulaul tau e foarte linistit? Nu ziceai ca-i rau?
- Ii foarte rau, dar se consuma in el...
14. Doi electricieni pe un
stalp de inalta tensiune. Unul din ei vede o batranica trecand pe acolo si i se
adreseaza:
- Ne dati, va rog frumos, sarma aia rosie?
Batranica ridica sirma si le-o da, la care electricianul ii spune celuilalt:
- Vezi, ti-am zis eu ca aia rosie e nulul!?
- Ne dati, va rog frumos, sarma aia rosie?
Batranica ridica sirma si le-o da, la care electricianul ii spune celuilalt:
- Vezi, ti-am zis eu ca aia rosie e nulul!?
15. - De ce imperecheaza
oltenii cioara cu gaina?
- Ca sa aiba icre negre.
- Ca sa aiba icre negre.
16. Q: De ce au elefantii
urechile lungi ?
A: Ca sa zboare din floare in floare.
A: Ca sa zboare din floare in floare.
SFATURI
UTILE 29 Septembrie
Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici
şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a şasea
Trei soluții pentru combaterea stresului.
Motivul
stresului este lăuntric, nu exterior. Stresul nu este o înfrângere obiectivă ci
o autoînfrângere.
La
serviciu, te stresează ritmul muncii şi lipsa de timp. Japonezii, care lucrează
72 de ore pe săptămână, nu sunt deloc stresaţi. Balcanicii lucrează 44 de ore
pe săptămână, dar adesea se plâng de stres.
Combaţi
stresul anulând sau dizolvând două conflicte: conflictul cu Munca şi conflictul
cu Timpul. Munca te stresează când o faci în silă.
Practica
optimizării ne îndeamnă să privim munca ca pe o slujire a semenului. Asta este
foarte greu într‑un sistem degradat şi corupt.
E greu să‑l
slujeşti pe cel care te jefuieşte. Dar dacă reuşeşti asta, vei diminua nu jaful
ci nevroza.
Conflictul
cu Timpul este în realitate un conflict cu tine însuţi. Impresia de lipsă de
timp provine întotdeauna din lipsa de bucurie şi eficienţă. Găseşte mulţumirea
şi astfel vei găsi timpul.
Primul
pas:
Stopează
gândirea negativă ‑ dacă nu definitiv, măcar un minut la fiecare
douăsprezece minute.
Al doilea
pas:
Educă‑ţi
gândirea pozitivă; schimbă‑l pe „imposibil” cu „posibil”. Căci reuşita este o
părere transformată în decizie. Cum?
După
fiecare două ore de lucru, te opreşti două minute şi 30 de secunde, rămânând în
acest scurt interval de timp într‑o stabilitate perfectă, cu coloana vertebrală
dreaptă, cu mintea fără gânduri.
Capacitatea
de răspuns la factorii de stres creşte şi poţi rezolva astfel chiar şi singurul
stres dramatic: cel de nesolicitare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu