MATERIALE SELECȚIONATE
PENTRU
VINERI28 SEPTEMBRIE 2018
Bună ziua, prieteni!
Să aveți o zi de vineri plăcută în compania postărilor mele!
Nu uitați, materialele selecționate și prezentate zilnic de mine
vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de
învățat din ele!
Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua
misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!
Vă reamintesc denumirile grupurilor tematice pe care am onoarea să
le administrez:
1. ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST
PENTRU ASTĂZI;
2. COSTUMUL POPULAR ROMÂNESC –
TRADIȚII ȘI MODERNISM;
3. DESPRE FRUMUSEȚILE ȚĂRII NOASTRE;
4. DAȚI INIMII MOTIV SĂ ZÂMBEASCĂ;
5. GÂNDURI PESTE TIMP;
6. GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE
TÂNĂR;
7. ISTORIE PE ZILE;
8. INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI
BALET;
9. ÎȚI PLACE HISTORIA (ISTORIA);
10. MUZICĂ;
11. MUZICA
– CHEIA FERMECATĂ CE DESCHIDE UȘA SUFLETELOR;
12. PE
O ARIPĂ DE CÂNT;
13. POEZIE;
14. PRIETENI
CĂRORA LE PLACE RADIO SIMPLU;
15. RELIGIE
ORTODOXĂ;
16. SFATURI
UTILE;
17. TEATRU/FILM.
În aceste grupuri se pot înscrie NUMAI prietenii mei! Toate cele
bune!
Italian Música-Relaxing Music Italian-Relax, Sleep, Study, Meditation - Música Italian instrumental
ISTORIE
PE ZILE 28 Septembrie
Evenimente
·
480 î.Hr: In
bătălia de la Salamina flota greceasca condusa de Temistocle,
infrange flota persana comandata de imparatul Xerxes I.
Temistocles (nascut probabilc in anul 524, decedat in 459 î.Hr.), a
fost un politician şi general atenian, care s-a afirmat în
primii ani ai democraţiei ateniene , împreună cu marele său rival Aristides. Ca
politician, Temistocle a beneficiat de sprijinul atenienilor din clasa de
jos, şi a fost în general in contradicţie cu nobilimea ateniana. Ales
archon în 493 î.Hr., el a luat măsuri pentru a spori puterea navală a
Atenei. În timpul primei invazii persane in Grecia, a luptat la
Bătălia de la Marathon şi a fost probabil una dintre cei 10 strategoi (generali)
atenieni participanti la această bătălie. În anii de după Maraton, până
la a doua invazie persana, el a devenit cel mai important
politician din Atena, continuand să militeze pentru creerea unei
flote puternice ateniene.In anul 483 î.Hr. i- a convins pe
atenieni sa construiasca o flotă de 100 trireme ( vase de
razboi),acestea dovedindu-se hotaratoare in viitoarea batalie cu
flota persana. În timpul celei de-a doua invazii a persilor,
Temistocle a comandat marina elenilor aliati in bataliile
navale de la Artemisium şi Salamina unde victoria decisivă a
grecilor a constituit punctul de cotitură în deznodamantul
razboiului, care a fost încheiat în anul următor cu înfrângerea
perşilor in batalia de la Plataea.
·
48 î.Hr: Generalul și consulul roman Pompei cel Mare este asasinat în Egipt din ordinul regelui Ptolemeu al XIII-lea al Egiptului. Dupa bătălia de la Pharsalos în Tesalia din 9
august 48 î.Hr., in care a fost infrant de Iulius Cesar, Pompei s-a
refugiat în Egipt, unde a fost asasinat din ordinul regelui Ptolemeu al
XIII-lea Theos Philopator.
·
235: Papa
Ponțian (în latina Pontianus) a demisionat. A deținut funcția
papală între anii 230-235. În anul 235, după moartea împăratului
Alexandru Sever, succesorul său, Maximin Tracul, a dezlănțuit o nouă persecuție
împotriva creștinilor. Papa Ponțian a fost arestat și deportat în minele din
Sardinia și, aceeași soartăa avut-o și antipapa Hippolyt. La 28 septembrie
235, Ponțian a abdicat, fiind astfel primul episcop roman care renunță la
pontificat. Data abdicării sale, redată în Catalogul Liberian din sec. al
IV-lea, este prima dată certă din istoria papilor. Scurt timp după abdicare,
papa a murit în detenția din minele sarde alături de rivalul său Hippolyt, cu
care se reconciliase.
·
351: Constantiu al II-lea (Constantinus Flavius Iulius,
n. 7 august 317 – d.3 noiembrie 361), al doilea fiu al imparatului Constantin
cel Mare si al Faustei, il infrange pe uzurpatorul Flavus Magnus
Magnentius in batalia de Mursa Major. Batalia a avut loc undeva
pe valea
râului Drava, un afluent Dunării (în Croația
de azi) si a fost una dintre cele mai sângeroase din
istoria militară romană.
Potrivit Zonaras (xiii 8.17), Magnentius pierdut peste
de două treimi din trupele
sale, iar Constantius aproximativ jumatate din armata
sa, numarul total al pierderilor fiind de peste 50.000
de soldati, intr-un un moment în
care Imperiulse afla sub o mare presiune externă,
fiind invadat goți, alemanni și perși,precum și era macinat
de disensiuni interne și revolte. Dupa batalia de la Mons Seleuci (353), Constantiu al II-lea devine
imparat al intregului Imperiu Roman.
·
365: Uzurpatorul Procopius se proclama imparat, împotriva
împăratului Valens. După Ammianus Marcellinus, el era văr de mamă cu imparatul
Iulian Apostatul. La moartea lui Iulian, Procopius ar fi trebuit să fie
desemnat împărat, dar trupele l-au ales pe generalul Iovian. Dupa moartea lui
Iovian, Procopius s-a declarat împărat și a preluat controlul provincilor
Tracia si Bitinia. A fost capturat în bătălia de la Thyatira și mai
târziu executat din ordinul lui Valens pe 27 mai 366. Este
cateodata confundat cu istoricul din timpul lui Iustinian I, Procopius
din Cezareea.
·
1066: William
Bastardul, care va deveni William Cuceritorul invadeaza Anglia, debarcand
cu o flotă de 600 de vase pe insula Britania, în zona orașului Pevensey. Dupa
victoria acestuia în batalia de la Hastings la 14 octombrie 1066, impotriva
ultimului rege anglo-saxon Harold al II-lea (Harold Godwinson),
Anglia a fost luata în stăpânire de către normanzi. A fost
ultima cucerire străină reușită a Angliei. William
Cuceritorul sau William I al Angliei sau William de Normandia (în franceză
Guillaume le Conquérant și Guillaume II de Normandie, iar în engleză William
the Conqueror; c. 1028 – 9 septembrie 1087) a fost rege al Angliei din 1066
până în 1087. Descendent al vikingilor, el a fost Duce de Normandia din 1035
sub numele de William al II-lea. După o luptă lungă pentru a-și stabiliza
puterea, în anul 1060 poziția sa în Normandia era sigură iar el s-a lansat în
cucerirea normandă a Angliei în 1066. Restul vieții sale a fost marcat de lupte
pentru a-și consolida puterea asupra Angliei și a pământurilor sale continentale
și de dificultățile cu fiul său cel mare.
·
1322: imparatul romano - german Ludwig
al IV- lea, il invinge pe Frederic I al Austriei în
Bătălia de la Mühldorf.
·
1448: Christian I este
încoronat rege al Danemarcei. Christian I (februarie 1426 – 21 mai 1481) a fost monarh
danez, rege al Danemarcei (1448–1481), Norvegiei (1450–1481) și al Suediei
(1457–1464), în cadrul Uniunii Kalmar. În Suedia, domnia sa scurtă a fost
precedată de regenții Jöns Bengtsson Oxenstierna și Erik Axelsson Tott și
succedată de regentul Kettil Karlsson Vasa. În 1459 a moștenit de la mama
sa ducatul de Schleswig și comitatul de Holstein.
·
1448: Se desfasoara campania militară
antiotomană a lui Iancu de Hunedoara la sud de Dunăre, pe Valea Moraviei. La
Cuvin, pe malul Dunării, trupele sale facusera joncţiunea cu oastea regelui
Ungariei, Vladislav şi cu trupele sârbe ale lui Gheorghe Brancovici. Intrarea
în teritoriul turcesc s-a tărăgănat şi abia în septembrie s-a trecut Dunărea. Pe Morava armata crestina se ciocneste cu
trupele lui Ishak-bei, pe care Iancu îl bătuse cu doi ani în urmă. Turcii fură obligaţi să se retragă,
iar Iancu a înaintat în marş rapid către sud, cu 12.000 de călăreţi
şi cu oştile sale transilvane, către Sofia, pe care o ocupă după ce spulberă o
altă armată turcească.
·
1538: In batalia navala de la Prévéza in nord-vestul
Greciei, flota otomana comandata de Khaire ad Din invinge flota
hispano-venetiana a Ligii Sfinte, comandata de amiralul genovez Andrea
Doria. Alianta crestina a pierdut 49 de nave
distruse sau capturate de otomani, victoria turcilor asigurandu-le suprematia
navala in Mediterana pana la infrangelrea lor din 1571 in marea batalie
de la Lepanto. Unii istorici sustin ca batalia de la
Prévéza a fost cea mai mare victorie navala din istoria Turciei.
·
1542: Navigatorul portughez Juan Rodriguez
Cabrillo atinge tarmul Californiei, in dreptul localitatii San Diego, in
Statele Unite de astazi.
·
1688: Începe domnia lui Constantin Brîncoveanu în Muntenia;
(1688-1714).
·
1737: Ioan Inochentie Micu – Klein, a prezentat
Dietei ungare un memoriu, în numele “naţiunii române” din Transilvania, faţă de
refuzul de a înlocui termenul “naţiune” cu acela de “români” sau de
“plebea românească”. Inocenţiu Micu-Klein, pe numele
laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768,
Roma), a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În
anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta
Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram. A primit titlul de baron, devenind si membru al Dietei – Adunarea
legislativă a Principatului Transilvania. Fiind primul român care a intrat in in Dieta Transilvaniei, a cerut
drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate: Românii sunt cei mai vechi locuitori ai
ţării. Românii sunt populaţia
cea mai numeroasă din Ardeal. Românii
lucrează pământul şi ocnele (muncile cele mai grele). Românii dau cele mai mari contribuţii şi, în
virtutea voinţei imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, trebuie
să se facă dreptate şi poporului român. Deci şi românii au dreptul să fie recunoscuţi ca naţiune, a patra din
Ardeal, nu numai „plebs valahica”. Reprezentantii celor trei naţiuni
privilegiate (ungurii, sasii si secuii), s-au împotrivit, spunând că
această cerere cuprinde „nişte lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”,
Dieta nepermitand citirea documentului.
·
1823: Leon XII este ales Papă. Papa Leon al XII-lea născut Annibale della Genga, numele
complet fiind: Annibale Francesco Clemente Melchiore Girolamo Nicola della
Genga (n. 22 august, 1760, la Genga, aproape de Ancona – †10 februarie, 1829,
la Roma) a fost al 252-lea Papă, din anul 1823 până în anul 1829.
·
1844: Oscar I al
Suediei-Norvegiei este încoronat rege al Suediei. Oscar I, născut Joseph François Oscar Bernadotte (n. 4 iulie
1799, Paris – d. 8 iulie 1859, Stockholm), a fost rege al Suediei și al
Norvegiei din 1844 până la moartea sa. După ce în august 1810, tatăl său
Jean-Baptiste Bernadotte a fost numit Prinț moștenitor al Suediei, Oscar și
mama sa s-au mutat de la Paris la Stockholm în iunie 1811. Tatăl lui Oscar a
fost primul monarh din Casa Bernadotte. Mama lui Oscar a fost Désirée Clary,
prima logodnică a lui Napoleon. Sora ei, Julie Clary, a fost căsătorită cu
fratele lui Napoleon, Joseph Bonaparte. Désirée l-a ales pe Napoleon să-i fie
naș lui Oscar.
·
1848 - A treia Adunare naţională de la Blaj a adresat
Parlamentului de la Viena "Memoriul poporului român din
Transilvania", prin care se susţinea principiul egalităţii naţionale cu
toate popoarele din imperiu. La adunare au participat peste 20.000 de tarani romani condusi de Avram
Iancu, Axente Sever si Iovin Bran. Recunoscuta
ca ”Adunarea Martiala”, intrunirea a hotarat infiintarea de urgenta a unei
armate revolutionare romanesti. Simion Barnutiu, August Treboniu Laurian si Alexandru Papiu Ilarian au
fost pasoptistii care au dat tonul adunarii. Participantii au respins unirea
Transilvaniei cu Ungaria si au refuzat sa recunoasca guvernul de la Pesta. De
asemenea, au decis sa infiinteze Comitetul National Roman ca organ de conducere
a natiunii si au cerut reorganizarea constitutionala a Transilvaniei. A treia
adunare de la Blaj a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni. La
initiativa lui Avram Iancu, romanii s-au constituit in 15 legiuni comandate de
un prefect, care au inceput lupta impotriva maghiarilor chiar din octombrie. Avram Iancu (n. 1824, Vidra de Sus – d. 10 septembrie 1872,
Baia de Criș, Hunedoara) a fost un avocat transilvănean și revoluționar român
pașoptist, care a jucat un rol important în Revoluția de la 1848 din
Transilvania. A fost conducătorul de fapt al Țării Moților în anul 1849,
comandând armata românilor transilvăneni, în alianță cu armata austriacă,
împotriva trupelor revoluționare ungare aflate sub conducerea lui Lajos
Kossuth.
·
1848 (28 septembrie/10 octombrie): Generalul
Gheorghe Magheru hotărăşte dizolvarea taberei de voluntari de per „Câmpul lui
Traian” de la Râureni (Vâlcea), dupa ce autocraţiile rusă şi otomană au pus
capăt, prin forţă, tentativei muntene de emancipare naţională şi socială,
care era prea aproape de graniţele lor ca să fie tolerata. Este sfârşitul Revoluţiei în Ţara
Românească.
·
1858: Este fotografiata de catre englezul William Usherwood,
prima cometa.
·
1864: Se înfiinţează, la Londra, sub conducerea lui Karl Marx
şi Friedrich Engels, „Asociaţia
Internaţională a Muncitorilor” (cunoscută sub numele de Internaţionala I).
·
1868: S-a deschis, la Sibiu, primul Congres
naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria; a fost
adoptat “Statutul organic”,
care consfinţea principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe
române din Transilvania şi Ungaria.
·
1914: (10 octombrie 1914, stil nou) A urcat pe tronul
Romaniei regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen (10 octombrie după
calendarul vechi), născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von
Hohenzollern-Sigmaringen (n.1865 – d. 1927). Ferdinand I de
Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul şi succesorul regelui Carol I, a jurat
credinţă României, promiţând că va fi “un bun român”. A fost unul din
fauritorii Romaniei Mari. S-a căsătorit în decembrie 1892 cu Maria (1875-1938),
nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, avînd şase copii: Carol, Nicolae,
Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea. Majestatea Sa Ferdinand al României, a
fost protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române. Domnia Majestăţii
Sale s-a încheiat la 20 iulie 1927. Regele Ferdinand I de
Hohenzollern-Sigmaringen al României (n. 12/24 august 1865, Sigmaringen – d. 20
iulie 1927, Castelul Peleș, Sinaia) a fost al doilea rege al României, din 10
octombrie 1914 până la moartea sa. Ferdinand (nume la naștere Ferdinand Viktor
Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen) a fost al doilea fiu al prințului
Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica
regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia
sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern
·
1916: S-a
incheiat Bătălia de
la Sibiu, prima mare Batalie de pe Frontul de Nord, in
urma careia armata română e obligată să se retragă,
in fata ofensivei trupelor germano-austro-ungare.
·
1916: Începe prima
bătălie de la Oituz, care se soldează cu victoria armatei române.
În perioada 28 septembrie – 14 octombrie 1916 are loc Prima Bătălie de la
Oituz. Trupele române, comandate de generalul Eremia Grigorescu, rezistă eroic,
oprind înaintarea armatei germano-austro-ungare (9-12 octombrie).
·
1918: Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o
proclamatie catre ostasi în care îi îndemna sa ia din nou armele pentru a
înfaptui „visul nostru de atâtea
veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu
atâta vitejie”.
·
1920: Se semneaza, la Paris, Tratatul dintre Marea Britanie,
Franta, Italia, Japonia si România, prin care se recunoaste suveranitatea
României asupra provinciei cuprinse între Prut si Nistru, Basarabia, respectiv
unirea Basarabiei cu România.
·
1924: Este
efectuat primul înconjur al lumii cu avionul. Primul ocol al Pamantului cu avionul a durat 175 de
zile, acoperind 44 360 km (27 553 mile), cu opriri in 61 de orase, timpul total
de zbor fiind de 371 de ore, 11 minute. In 1924, patru avioane de croaziera ale
lui Douglas World si opt americani menbrii ai echipajului au plecat de la
Seattle, Washington, pentru a incerca primul zbor in jurul lumii. 175 de zile
mai tarziu trei dintre avioane, echipajele lor deveneau primii ce au facut
ocolul Pamantului. Fiecare din avioane a fost numit dupa un oras american : Seattle, cu echipajul
Mr.Frederick Martin (pilot si comandant de zbor) si Sg. Alva Harvey (mecanic de
zbor); Chicago, cu Lt.
Lowell H. Smith (pilot) si Lt.cl.I Leslie Arnold; Boston, cu Lt.Gr.I Leigh P. Wade (pilot) si
Sg. Henry H. Ogden la bord si New Orleans, cu Lt.
Erik Nelson (pilot) si Lt. Jack Harding in carlinga. In 30 aprilie, Seattle s-a zdrobit intr-o ceata
deasa de un masiv muntos de langa Port Moller in peninsula Alaska. Maiorul Martin si Sergentul Harvey au razbatut din
salbaticie. Restul echipajelor au continuat, zburand spre Japonia, Asia de Sud
Est, India, Estul Mijlociu, Europa, Anglia si Irlanda.
·
1928: Biologul și farmacologul scoțian Alexander Fleming a
observat în laboratorul său pentru prima oară un mucegai care omora bacterii,
descoperind ceea ce astăzi poartă numele de penicilină. Sir Alexander Fleming
(n. 6 august 1881 – d.11 martie 1955) a fost un bacteriolog scoțian, laureat al
Premiului Nobel pentru Fiziologie și Medicină pe anul 1945 împreună cu Ernst
Boris Chain și Sir Howard Walter Florey. În anul 1929 a descoperit penicilina
produsă de mucegaiul Penicillium notatum. Cercetările au fost reluate în 1939
de un colectiv de la Oxford. În 1940, Fleming, doi biochimiști englezi – Ernest
Boris Chain și Norman George Heatley – și un medic australian – Howard Walter
Florey – au izolat și preparat în stare purificată și concentrată penicilina,
una din marile realizări ale omenirii. A avut lucrări privind lizozimul ca
element bacteriolitic prezent în țesuturi și secreții.
·
1939: Reich-ului german și Uniunea Sovietică semnează
un Tratat de prietenie, privind acordul de frontieră germano-sovietic de
neagresiune.
·
1961: În urma
loviturii militare de la Damasc, Siria părăsește Republica Arabă Unită -
uniunea dintre Egipt și Siria.
·
1991: Sunt aduse de la Marasesti si înhumate în Parcul
Libertatii din capitala, osemintele Eroului Necunoscut.
·
1993 - La şedinţa
Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, consacrată dezbaterii cererii
României de aderare la Comunitatea Europeană, ţara noastră a primit aviz
favorabil de aderare.
·
1994: Feribotul Estonia s-a
scufundat în Marea Baltică, înregistrandu-se 912 victime.
·
1997 - Naveta spaţială americană Atlantis s-a cuplat cu
staţia orbitală rusă Mir, pentru a-l aduce la bordul acesteia pe cosmonatul
american David Wolf care l-a înlocuit pe astronautul Michael Foale.
·
1998 - Social-democratul Gerhard Schröder a fost ales
cancelar al Germaniei, punând capăt celor 16 ani de conducere creştin-democrată
a cancelarului Helmut Kohl.
·
2000: Parlamentul a adoptat un proiect de hotarare prin care si-a insusit
raportul Comisiei de ancheta in cazul FNI si prin care a cerut Guvernului ca,
in termen de 15 zile de la publicarea hotararii in Monitorul Oficial, sa
prezinte solutiile de despagubire a investitorilor de la FNI. Acest raport a
indicat CNVM, conducerea SOV-Invest, Ministerul Finantelor, CEC, Banca
Agricola, Banca Nationala si Guvernul drept principalii responsabili pentru
falimentul Fondului.
·
2008: Compania americană SpaceX a lansat pe orbită prima navă
spaţială privată, Falcon 1.
Nașteri
·
551 î.Hr: S-a nascut filosoful chinez
Confucius; (d. 479 î.Hr.). Opera sa a influențat în mod deosebit
filozofia din Asia răsăriteană. Din învățătura sa s-au desprins diferite linii
de găndire și școli, fie filozofice, fie religioase, dar și confucianismul,
care a devenit ideologia oficială a monarhiei chineze în timpul celor două
dinastii Han (206 î.Hr. – 220 d.Hr.), răspăndindu-se în antichitate și în evul
mediu în Coreea, Peninsula Indochina, Japonia.
·
1565 - S-a născut scriitorul italian Alessandro Tassoni,
unul dintre întemeietorii criticii literare italiene (m.25.04.1635)
·
1573: S-a nascut Michelangelo Merisi Caravaggio, pictor italian,
a carui conceptie artistica (“caravagism”) a influentat puternic pictura
europeana de la inceputul secolului XVII.
·
1789: Louise
Caroline de Hesse-Cassel,
ducesă de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (d. 1867)
·
1803: S-a nascut scriitorul francez Prosper Merimee. Prosper
Mérimée este considerat creatorul nuvelei moderne în literatura franceză:
“Colomba”, „Carmen” ( scriere din care s-a inspirat compozitorul G. Bizet în
compunerea operei cu acelaşi nume); (m. 23 septembrie 1870).
·
1841: S-a născut omul politic Georges Benjamin Clémenceau,
preşedinte al Conferinţei de Pace de la Paris (1919-1920), unul dintre autorii
Tratatului de Pace de la Versailles; (m. 24 noiembrie 1929). Georges Clemenceau
(n. 28 septembrie 1841 – d. 24 noiembrie 1929), politician francez,
prim-ministru al Franței între anii 1906 – 1909 și 1917 – 1920, membru al
Academiei Franceze din 1918.
·
1847 (28 septembrie/10 octombrie): S-a născut
la Scheii Brașovului, Gheorghe Dima, compozitor şi dirijor, membru de
onoare al Academiei Române din 1919; (m. 1925, la Cluj). În tinerețe a
cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a
lucrat ca profesor de muzică și dirijor, fiind director al Școlii de Gimnastică
și Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) și cel dintâi director al Conservatorului
din Cluj. Din compozițiile sale, sunt foarte cunoscute: „Cucule cu peana sură”
, „Mama lui Ștefan cel Mare”,„Ștefan Vodă și codrul”, „A venit un lup din
crâng” (versuri de George Coșbuc), „De ce nu-mi vii?” (versuri de Mihai
Eminescu), Peste vârfuri (versuri de Mihai Eminescu, tradus in germana de Mite
Kremnitz. Cântat prima oară la Sibiu, în 1897. Dedicat „domnului Titu
Maiorescu”), Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Mude Vöglein»; versuri de
Mihai Eminescu).
·
1852: Henri Moissan, chimist francez, laureat Nobel (d. 1907). Ferdinand Frederick Henri Moissan (n. 28 septembrie 1852,
Paris; d. 20 februarie 1907, Paris) a fost un chimist francez. A descoperit
fluorul la data de 26 iunie 1886. Pentru această descoperire a fost laureat cu
Premiul Nobel pentru Chimie în anul 1906.
·
1865: Amélie de Orléans, soția regelui Carlos I al
Portugaliei (d. 1951). Amélie d’Orléans (28 septembrie 1865 – 25 octombrie 1951) a
fost cel mai mare copil al Prințul Filip, Conte de Paris și a soției lui
Prințesa Marie Isabelle d’Orléans și Prințesă de Orléans prin naștere. A fost
soția regelui Carlos I al Portugaliei și era cunoscută de poporul ei sub numele
de Maria Amélia.
·
1871: S-a nascut Pietro Badoglio, maresal si om politic
italian, sef al marelui stat major al armatei italiene (1937-1940) si
prim-ministru al Italiei (1943-44). A participat la cele doua razboaie mondiale
si la razboaiele de cotropire duse de Italia, în deceniul 4, în Africa. Pietro
Badoglio, Primul Marchiz de Sabotino (d. 1 noiembrie 1956), a fost membru al
Partidului Național Fascist și a comandat armatele italiene în timpul
dictaturii lui Benito Mussolini. A fost înnobilat cu titlul de duce de Addis
Abeba . Dupa ce Mussolini a fost înlăturat de la guvernare și arestat, Badoglio
a fost numit prim ministru de regele Victor Emmanuel al III-lea. A semnat
armistițiul cu Aliații si l a 13 octombrie, la Brindisi, a anunțat declarația
de război a Italiei față de Germania Nazistă.
·
1882: S-a născut istoricul şi arheologul Vasile Pârvan,
considerat părintele arheologiei româneşti; membru al Academiei Române; (m. 26
iunie 1927). Vasile Pârvan (n. 28 septembrie 1882, Perchiu, județul Tecuci, în
prezent în județul Bacău – d. 26 iunie 1927, București) a fost un istoric,
arheolog, epigrafist și eseist român, membru titular (din 1913) al Academiei
Române. A elaborat un vast plan naţional de cercetări arheologice,
întreprinzând săpături sistematice în aşezări din Dobrogea şi Muntenia; a
descoperit, în 1913, cetatea Hristia; (d.26.06.1927).
·
1884 - S-a născut Wilhelm Karl Knechtel, zoolog, fondatorul
şcolii româneşti de entomologie agricolă în România, membru al Academiei Române
(m.08.03.1967).
·
1916: S-a născut actorul american Peter Finch, deţinător, în
1977, al Premiului Oscar pentru rolul din filmul “Network”; (m. 14 ianuarie
1977).
·
1924: S-a nascut Marcello Mastroianni, actor italian. A urmat
cursurile Universitatii din Roma, perioada in care a activat intr-o trupa de
teatru pentru amatori. si-a facut debutul in film in anul 1947, insa a devenit
cu adevarat un star international abia in 1960 cand a aparut in productia “La
dolce vita”, in regia lui Fellini. A jucat in foarte multe filme alaturi Sophia
Loren. A fost nominalizat la premiul Oscar de trei ori.
·
1928 - S-a născut Naphtali Kupferberg, vocalist american
(Fugs).
·
1930 - S-a născut scriitorul Petre Sălcudeanu, fost ministru
al Culturii, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România (d. 6
noiembrie 2005).
·
1931: S-a nascut scriitorul și criticul literar român Valeriu
Râpeanu. Valeriu Rapeanu este un exeget de seama al operei marelui istoric
Nicolae Iorga. A scris si monografia “Al. Vlahuţă” si a îngrijit antologia “Dramaturgia contemporană românească”.
·
1934: S-a nascut la Paris, actrita franceza Brigitte
Bardot (BB), un sex simbol al anilor ’60. A urmat cursuri de balet si
modeling, iar aparitia pe coperta revistei Elle a propulsat-o in industria
cinematografica. Primul ei rol a fost in filmul lui Jean Boyer “Le Trou
Normand”, care a avut premiera in 1952. A urmat apoi “Et Dieu créa la femme”
(1956, “si Dumnezeu a creat femeia”), productie care a asezat-o pe actrita in
randul vedetelor de talie mondiala, dar care mai ales i-a scos in evidenta
sex-appeal-ul. S-a casatorit cu regizorul Roger
Vadim, care a ajutat-o enorm in cariera. Dupa divortul din 1957, a mai fost
casatorita cu actorul Jacques Charrier, playboy-ul german Gunther Sachs si
politicianul Bernard d’Ormale. A mai avut, de asemenea, relatii cu solistul Serge Gainsbourg, precum si
cu Jimi Hendrix. La acea vreme a fost printre putinele
actrite europene careia presa americana i-a acordat extrem de multa atentie.
Alaturi de Marilyn Monroe, BB a fost simbolul sexualitatii in anii ’50-’60. S-a
retras din activitate in 1973, dedicandu-se campaniilor de aparare a
drepturilor animalelor. In anii ’90, luarile sale de pozitie impotriva homosexualilor,
imigrantilor, precum si a celor fara locuri de munca i-au stirbit reputatia,
fiind chiar acuzata de incitare la ura impotriva acestor categorii sociale.
·
1935 - S-a născut Koko Taylor (Cora Walton), cântăreaţă
americană de blues.
·
1939: S-a născut actorul Sorin Gheorghiu; (m.
2008). In primii ani ai carierei a jucat pe scenele Teatrului de Stat „Ioan
Slavici”” Arad (1961 – 1965), ale Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti (1966 –
1969), precum şi ale Teatrului Valah Giurgiu (1969 – 1972). În perioada
maturităţii sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de
Comedie din Bucureşti (1972 – 1993). A
jucat în filmele „Examen”, de Titus Muntean, şi „Secretul lui Nemesis”, de Geo
Saizescu, precum şi în producţia tv „Roşia de un kilogram”, în regia lui Petre
Bokor. Ultima sa premieră a avut
loc în 2007, pe scena Teatrului Odeon, cu rolul Alfred din spectacolul „Sunt
propria mea soţie”, de Doug Wright, în regia lui Beatrice Rancea.
·
1943 - S-a născut Nick St. Nicholas (Klaus Kassbaum), basist
german (Steppenwolf).
·
1946 - S-a născut Helen Shapiro, cântăreaţă şi actriţă
britanică.
·
1947 - S-a născut Peter Hope-Evans, vocalist şi muzicuţist
britanic (Medicine Head).
·
1948 - S-a născut Finbar Furey, muzician folk irlandez.
·
1949 - S-a născut Jimmy Bo Horne, cântăreţ disco american.
·
1950 - S-a născut Paul Burgess, baterist britanic (10 CC,
Camel, Colour Field).
·
1952: S-a nascut Sylvia Kristel, actrita de origine germana,
cunoscuta mai ales pentru aparitiile sale din seria “Emmanuelle” si alte
productii XXX.
·
1952 - S-a născut Andy Ward, baterist britanic (Camel,
Brew).
·
1953 - S-a născut Jim Diamond, vocalist şi compozitor
britanic (Bandit).
·
1955 - S-a născut Annabel Lamb, cântăreaţă, pianistă şi
compozitoare britanică.
·
1960 - S-a născut Jennifer Rush (Heidi Stern), cântăreaţă şi
compozitoare americană.
·
1967: S-a nascut Mira Sorvino, actrita americana.
·
1968: S-a nascut Mika Hakkinen, pilot de curse finlandez.
Decese
·
929 (sau 935): Sfantul Venceslas I al Boemiei (Václav in
ceha), moare asasinat de fratele sau Boleslav cel Crud. S-a nascut in
anul 907 si a fost duce (kníže) al Boemiei din
anul 921 până la asasinarea sa. În septembrie 935 (în surse mai vechi anul 929) un grup de nobili
adepti ai fratelui sau mai mic, Boleslav, au complotat pentru uciderea
lui. Boleslav l-a invitat pe Wenceslas la sărbătoarea Sfinților
Cosma și Damian din Stará Boleslav, acesta fiind ucis în drum spre biserică. Boleslav
ia urmat astfel ca duce de Boemia. Wenceslas a fost considerat un
martir și un sfânt imediat după moartea sa,
Imnul „Svatý Václave” (Sfântul Wenceslas), este una dintre cele mai vechi melodii cunoscute in istoria ceha. Rădăcinile sale pot fi găsite în secolul al 12-lea și încă face parte din cele mai populare cântece religioase în ziua de azi. În 1918, la începutul statului cehoslovac, s-a discutat posibilitatea ca acest cantec sa fie alees ca imn național. Sfantul este celebrat pe 28 septembrie, iar incepând cu anul 2000, sărbătoarea Sfântului Wenceslas este Ziua statalității cehe. Este considerat sfantul patron al Republicii Cehe si venerat ca martir in Biserica Catolica pe 28 septembrie.
Imnul „Svatý Václave” (Sfântul Wenceslas), este una dintre cele mai vechi melodii cunoscute in istoria ceha. Rădăcinile sale pot fi găsite în secolul al 12-lea și încă face parte din cele mai populare cântece religioase în ziua de azi. În 1918, la începutul statului cehoslovac, s-a discutat posibilitatea ca acest cantec sa fie alees ca imn național. Sfantul este celebrat pe 28 septembrie, iar incepând cu anul 2000, sărbătoarea Sfântului Wenceslas este Ziua statalității cehe. Este considerat sfantul patron al Republicii Cehe si venerat ca martir in Biserica Catolica pe 28 septembrie.
·
1197: A murit Henric al VI-lea (noiembrie 1165), rege al
Germaniei in 1190, imparat al Imperiului Romano-German din 1191 si rege
al Siciliei prin căsătorie din 1194 până la moartea sa. Devenise
cel mai puternic monarh de la Marea Mediterana, primind tribut din partea
Imperiului Bizantin. A murit pe neașteptate îla Messina, in
Sicilia, bolnav de malarie, în timp ce pregătea o cruciadă.
·
1654: A incetat din viata Matei Basarab, domn al tarii Romanesti
(1632-1654), sub carmuirea caruia va fi imprimata “Pravila de la Govora“.
·
1876: A decedat Costache Negri,
diplomat roman unionist, participant la Revoluţia de la 1848; (n. la 14
mai 1812, la Iasi). Tatal sau era Petrache Negrea, vel
aga, mama, Smaranda, nascuta Donici. Este al doilea din cei cinci copii ai
familiei. Incepe sa invete acasa
cu un dascal grec si continua scoala la Curtea domnitorului Ioan Sandu Sturdza,
a carui sotie era matusa mamei lui. In 1821, familia sa se refugiaza la Chisinau unde continua sa invete la
Scoala Mitropoliei. Scriitor
patriot si poet ocazional,compune poezii de dragoste transpuse in epoca
pe muzica, poezii de inspiratie folclorica. A scris ateva fabule, proza din ciclul Venetia, nuvela
neterminata Manastirea, schita satirica neterminata Memoriile
unei parechi de foarfici. Cunoscand
bine franceza, italiana, germana, engleza,a tradus din Byron, Schiller.
De asemenea a scris scrisori, cu valoare documentara, in care se vede moralist, sensibil, inclinat spre natura. 1832: Pleaca sa studieze medicina. Viziteaza Viena, Paris, Berlin, Venetia, Florenta, Napoli. 1845: Face o calatorie in Anglia. In 1848 este la Paris si inmaneaza Guvernului Provizoriu tricolorul romanesc, facut se pare de el, iar in 1851 este ales in Moldova si parcalab de Covurlui, si in 1854, este numit sef al Departamentului Lucrarilor Publice. In 1855 este trimis la Viena pentru a sustine cauza Principatelor, dupa care este agent al tarii la Constantinopol. 1856: Revenit la Iasi, este ales in Comitetul Unirii. 1857: Deputat de Galati si Vicepresedinte al Adunarii Ad-hoc. 1858: Renunta la candidatura la domnie in favoarea lui Cuza si ramane un sfetnic apropiat al acestuia. 1859: Este plecat din nou la Constantinopol pentru a face recunoscuta investirea lui Cuza. Complotul care a dus la rasturnarea lui Cuza l-a determinat sa iasa din viata politica. 1876: La 28 septembrie, la Targu Ocna, judetul Bacau, s-a stins din viata din cauza unei pneumonii, A fost inmormantat la Manastirea Raducanu din Targu Ocna.
De asemenea a scris scrisori, cu valoare documentara, in care se vede moralist, sensibil, inclinat spre natura. 1832: Pleaca sa studieze medicina. Viziteaza Viena, Paris, Berlin, Venetia, Florenta, Napoli. 1845: Face o calatorie in Anglia. In 1848 este la Paris si inmaneaza Guvernului Provizoriu tricolorul romanesc, facut se pare de el, iar in 1851 este ales in Moldova si parcalab de Covurlui, si in 1854, este numit sef al Departamentului Lucrarilor Publice. In 1855 este trimis la Viena pentru a sustine cauza Principatelor, dupa care este agent al tarii la Constantinopol. 1856: Revenit la Iasi, este ales in Comitetul Unirii. 1857: Deputat de Galati si Vicepresedinte al Adunarii Ad-hoc. 1858: Renunta la candidatura la domnie in favoarea lui Cuza si ramane un sfetnic apropiat al acestuia. 1859: Este plecat din nou la Constantinopol pentru a face recunoscuta investirea lui Cuza. Complotul care a dus la rasturnarea lui Cuza l-a determinat sa iasa din viata politica. 1876: La 28 septembrie, la Targu Ocna, judetul Bacau, s-a stins din viata din cauza unei pneumonii, A fost inmormantat la Manastirea Raducanu din Targu Ocna.
·
1891: A încetat din viaţă poetul si prozatorul american,
Herman Melville: “Moby Dick” (n. 1 august 1819); (“Moby Dick sau balena albă”,
“Timoleon”).
·
1895: A încetat din viaţă chimistul şi biologul Louis
Pasteur; a descoperit natura infecţioasă a unor boli ale omului şi animalelor
(antraxul, pesta aviară) ; (n. 27 decembrie 1822).
·
1899: A încetat din viaţă pictorul simbolist italian Giovanni
Segantini, reprezentant al curentului Art Nouveau; (n.15 ianuarie 1858).
·
1902 - A murit scriitorul francez Emile Zola, fondatorul
mişcării naturaliste în literatură (n.02.04.1940).
·
1921: A murit la Bucuresti, Petru
Grădişteanu, publicist şi om politic liberal (ca deputat şi senator a iniţiat
câteva proiecte de legi, printre care legea privind organizarea şi
administrarea teatrelor, adoptată în 1877). A
fost preşedinte al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor”
(Liga culturală); membru de onoare al Academiei Române din 1883; (n. 24
februarie 1839, Bucuresti).
·
1953: A decedat Edwin Powell Hubble, om de stiintă american,
fondatorul astronomiei extragalactice; (n.20.11.1889).
·
1964 - A murit Arthur Marx (zis Harpo), unul dintre cei trei
fraţi Marx (Leonard, zis Chico, Iulius, zis Groucho), actori de film de origine
germană ce au excelat în genul burlesc (filmele: “Supă de raţă”, “O noapte la
Casablanca”) (n.23.11.1893).
·
1966: A murit poetul francez André Breton; (n. 1896).
·
1966: A murit compozitorul Ioan Danielescu; (n.
29 decembrie 1884, Ploiesti). Eminentul profesor, compozitor si dirijor Ioan Cristu
Danielescu, a inceput in anul 1900 studiile muzicale la Conservatorul din
Bucuresti, beneficiind de indrumarea unor straluciti maestri ai scolii muzicale
romanesti din acea vreme. Pana la sustinerea examenului de capacitate, tanarul
profesor I.C. Danielescu a predat gratuit muzica in diverse scoli din
Municipiul Ploiesti, in vara anului 1904 reusind sa constituie un cor de
aproape 500 de elevi, care in ziua de 2 iulie 1904, cu prilejul comemorarii a
400 de ani de la trecerea in eternitate a marelui voievod al Tarii Moldovei-
Stefan cel Mare si Sfant, a sustinut in aer liber un splendid
concert-spectacol. In urma promovarii examenului de capacitate si pana la
pensionare (1945), profesorul I.Danielescu s-a impus printre cei mai renumiti
profesori de muzica din aceasta straveche urbe, cu deosebire la prestigiosul
Liceu „Sf.Petru si Pavel”, precum si la Scoala Normala si Liceul de fete „Spiru
Haret” din Ploiesti. Dintre numerosii sai elevi, au avut fericirea de a-l avea
dascal, maestrii: Dumitru D. Botez si Paul Constantinescu, istoricul si
criticul literar Valeriu Rapeanu, profesorul emerit Paul D.Popescu, au remarcat
in cuvinte elogioase calitatile sale de pedagog si de animator al vietii corale
ploiestene. Paralel cu prestigioasa sa
activitate didactica, profesorul I.Cr. Danielescu, se afirma puternic realizand
peste 150 de lucrari in domeniul muzicii de teatru, muzicii pentru voce si pian
si cu deosebire in domeniul muzicii corale unde ramane „Unul dintre clasicii
acestui gen muzical”. Cateva
titluri au devenit permanente in repertoriul genului: „Se intorc eroii”
(1913); „Frunza verde de sulfina” (1920); „Sus pe Arges ” – suita pentru cor
mixt (1950), „Pe Valea Prahovei” (1956) si in mod exceptional corul mixt
„Vointa Neamului”, un adevarat imn ce rasuna si astazi cu aceeasi intensitate
pentru pacea si suveranitatea tarii, compus in preajma Marii Uniri de la
1918. Profesorul I.Cr. Danielescu s-a impus si printr-o neobosita
activitate de dirijor, la pupitrul Societatilor corale: „Doina Prahovei”,
„Freamatul codrului” etc., cu care a sustinut numeroase concerte in Ploiesti,
in judet si in turnee intreprinse in diverse zone ale tarii. Manifestari omagiale au avut loc – cu
ocazia atribuirii titlului de Profesor emerit, iar in 1996, cu ocazia
comemorarii a 30 de ani de la trecerea sa in vesnicie, s-a dezvelit o
placa omagiala, asezata in fata casei, in care a trait si creat renumitul
profesor, compozitor si dirijor, eveniment onorat de conducerea Uniunii
Compozitorilor in frunte cu presedintele acestei institutii si reputatul
scriitor si om politic Mircea Ionescu Quintus. Tot in acea zi (8 dec.1996), o placa omagiala s-a dezvelit si pentru
distinsul sau fiu, compozitorul, dirijorul si profesorul Nelu Danielescu (n.
1919, Ploiești – d. 16 noiembrie 1971), unul dintre fondatorii Teatrului de
Revista din Ploiesti.
·
1970: A încetat din viaţă scriitorul american John Roderigo
(Dos Pasos), reprezentant al “generaţiei pierdute”; a introdus noi procedee
literare, similare montajului de film (“Manhattan Transfer”, trilogia “SUA”);
(n. 14 ianuarie 1896).
·
1970 - A murit Gamal Abdel Nasser, preşedintele statului
egiptean în perioada 1956-1970, liderul de necontestat al mişcării panarabe.
Datorită calităţilor diplomatice dovedite în perioada crizei Canalului Suez (în
1956), s-a situat între luptătorii din linia întîi ai naţionalismului arab.
Nasser nu a putut însă evita înfrîngerea suferită de egipteni în aşa-numitul
Război de 6 zile, din anul 1967, purtat împotriva statului Israel
(n.15.01.1918).
·
1978: A încetat din viaţă Papa Ioan Paul I; (n. 17 octombrie
1912). Ioan Paul I (Albino Luciani, 17 octombrie 1912 – 28 septembrie 1978), a
fost papă al Bisericii Romano-Catolice și suveran al Orașului Vatican între 26
august 1978 și 28 septembrie 1978. Pontificatul său, a durat numai 33 zile, a
reprezentat unul dintre cele mai scurte pontificate din istoria papalității. A
murit din cauza unui infarct miocardic.
·
1989: Dictatorul filipinez Ferdinand Marcos a murit in exil, dupa trei ani
de la alungarea sa din tara in urma unei revolte populare conduse de Corazon
Aquino.
·
1991: a încetat din viaţă Miles Davis, cântăreţ
de jazz, compozitor şi conducător de orchestră (n. 26 mai 1926).
·
1996: Fostul presedinte prosovietic al Afganistanului,
Mohammad Najibullah este torturat si asasinat de talibani
·
2000 - A murit Pierre Elliott Trudeau, politician, fost
prim-ministru al Canadei (n.18.10.1919).
·
2003: A încetat din viaţă regizorul, scriitorul, scenaristul
şi producătorul american de origine greacă, Elia Cazan (Kazanjoglous); laureat
în 1999 al Premiului Oscar pentru întreaga activitate; (n. 7 septembrie 1909).
·
2004: A murit Geo Dumitrescu, poet, membru fondator al Uniunii
Scriitorilor din România, membru al Academiei Române (« Nevoia de cercuri
»,”Aventuri lirice »,”Libertatea de a trage cu puşca »); (n.18.05.1920).
·
2006: A încetat din viaţă
scriitorul, criticul literar, publicistul şi poetul român Virgil Ierunca:
“Semnul mirării”, “Poeme de exil”, “Româneşte”; (n. 16 august 1920).
·
2009 - A decedat publicistul Marius Grozea, redactor-şef la
Radio România Tineret între anii 1990 - 1991; în 2004, câştigă Premiul Clubului
Român de Presă, la secţiunea Talk-Show Radio, cu emisiunea "Maraton Blue
Jeans"
·
2012: A murit Alexandru George (numele adevărat:
George-Alexandru Georgescu), critic, istoric literar, eseist, prozator şi
traducător; (n. 1930).
·
2014: A decedat Î.P.S. Nicolae Corneanu, arhiepiscop
al Timişoarei, mitropolit al Banatului (din 1962). Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de
Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de
Filologie și a celei de Litere. In
1949 și-a susținut teza de doctorat si a devenit profesor suplinitor la
Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș. Între anii 1956-1958 a fost profesor de
limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș,
iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat
teologia simbolică și limba greacă. A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la
Fundația „Pro Oriente” din Viena. Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca
secretar și consilier. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Episcopiei
Aradului. La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și
Caransebeșului și mitropolit al Banatului. Înscăunarea sa a avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în
1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost
preluată de Emilian Birdaș. Interimar,
IPS Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva
luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968).
Nicolae Mihail Corneanu (n. 21 noiembrie 1923, Caransebeș – d. 28 septembrie
2014, Timișoara), a fost arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al
Banatului din 1962 până în 2014. În anul 1992 a fost ales membru de onoare al
Academiei Române. A fost printre primii ierarhi ortodocși români care și-au
recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist. In 2007, o
ezoluție a CNSAS confirma că Nicolae Corneanu a fost colaborator al
poliției politice comuniste și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații
despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze
în ierarhia bisericească. A fost
criticat si pentru faptul ca la ceremonia de sfințire a bisericii
greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25
mai 2008, a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde
a cerut permisiunea de a se împărtăși. Ca răspuns, excelența sa, monseniorul
Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a
dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu
Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit
singur. BOR și-a arătat rezervele față de acest gest, considerînd că, deși
ortodocșii și catolicii își recunosc reciproc unele taine, „comuniunea
potirului” nu este acceptabilă. Această
împărtășire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului
Kirill, cerând Bisericii Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în
legătură cu acest eveniment”. Au protestat de asemeni mari duhovnici,
precum și călugării de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS
Nicolae. În protestul lor aceștia l-au acuzat pe ÎPS Nicolae că s-ar fi
împărtășit cu ereticii, ceea ce a determinat proteste vehemente. ÎPS Bartolomeu Anania a luat de asemeni
poziție împotriva ÎPS Nicolae. La
ședința Sfântului Sinod programată pentru 8-9 iulie 2008, in plenul
Sinodului, ÎPS Nicolae și-a recunoscut vina și „și-a cerut iertare și a fost
iertat”. Anterior, cazul a fost
dezbătut de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, condusă de ÎPS
Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei in ctimpul careia a fost adoptată o
soluție de compromis: mitropolitul Banatului și-a făcut mea culpa în plenul
Sinodului, care i-a acordat ca urmare iertarea, însă a interzis categoric
pe viitor împărtășirea clericilor și laicilor ortodocși în alte Biserici
creștine, precum și concelebrarea Liturghiei, a Sfintelor Taine sau a
ierurgiilor cu slujitori ai altor culte, sub pedeapsa unor sancțiuni canonice
severe.
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Sf Cuv Hariton Mărturisitorul; Sf Proroc Baruh
- În calendarul
romano-catolic: Sf. Venceslau, martir;
Sf. Laurențiu Ruiz și însoțitorii, martiri
- Ziua internațională a dreptului de a ști. La 28 septembrie în tot mai multe țări se marchează Ziua
internațională a dreptului de a ști, pentru a conștientiza cetățenii că au
dreptul de a pune întrebări autorităților și, de asemenea, au dreptul de a
primi răspunsuri la întrebările adresate.
RELIGIE ORTODOXĂ 28 Septembrie
Sf
Cuv Hariton Mărturisitorul; Sf Proroc Baruh
Cuviosul Hariton
Mărturisitorul († 274) s-a născut în orașul Licaonia – Asia Mică. A fost prins în
timpul împăratului Aurelian (270-275), supus supliciilor și întemnițat. Abia
după moartea împăratului Cuviosul Hariton și-a redobândit libertatea.
Retrăgându-se în pustie, aici este prins de către tâlhari, din mâna cărora
scapă în mod miraculos. În timp ce tâlharii beau vin, ei mor otrăviți de
șarpele care intrase în vasul în care se afla vinul. Cu aurul pe care Cuviosul
Hariton îl găsește în peștera tâlharilor, face o biserică chiar din acea
peșteră, iar mai târziu întemeiază o mănăstire. Lăsând stareț aici pe unul
dintre călugări, s-a retras în sihăstrie, însă alți călugări și credincioși au
venit la el, întemeind astfel alte două mănăstiri. În cele din urmă s-a retras
pe o stâncă înaltă, iar când a simțit că i se apropie sfârșitul s-a întors la
prima mănăstire unde a murit.
Sfântul Prooroc Baruh († 583 î. Hr.)
Era fiul lui Neria și provenea dintr-o familie însemnată din regatul Iuda.
A fost ucenicul și prietenul Proorocului Ieremia (a proorocit înainte și după
începutul robiei babilonice: 629-585 î.H.). În anul 605, Proorocul Ieremia a
trimis pe Baruh cu o scrisoare la Ierusalim prin care vestea pedepsele ce urmau
să vină asupra iudeilor și robia babilonică. Baruh și Ieremia au fost
întemnițați până după cucerirea Ierusalimului. Nabucodonosor le-a dat voie să
rămână în Sfânta Cetate. Aici Ieremia a scris ‘Plângerile’ sale, iar după
răscoala lui Godolia este dus în Egipt, unde a murit. Baruh este luat ca și rob
și dus în Babilon, unde continuă să le vestească iudeilor împlinirea marilor
promisiuni, eliberarea din robie, refacerea Ierusalimului și întâlnirea tuturor
în templul Domnului (Baruh IV, 4-6; IV, 36-37; V, 1-3).
În aceasta luna, în ziua a douazeci si opta, pomenirea
Preacuviosului Parintelui nostru Hariton marturisitorul.
Acest
sfânt a trait pe vremea împaratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia
Licaoniei. Fiind adus înaintea judecatii si marturisind cu îndrazneala ca
Hristos este Dumnezeu, a fost batut de patru slujitori si cu foc ars. Dar dupa
sfârsitul împaratuluilui Aurelian (270-276), scapând sfântul, s-a dus în
pustiu, unde a cazut între tâlhari, care prinzându-l si legându-l, a scapat de
dânsii într-acest chip: venind un sarpe si intrând în vasul în care tineau
tâlharii vin, si-a varsat otrava în vin, din care bând ei, toti au murit. Iar
sfântul, facând pestera biserica si adunând multime de calugari, a facut
mânastire, scotând dintr-o piatra uscata izvor de apa si aratându-se lecuitor
de orice boala; iar la adânci batrâneti a adormit întru Domnul.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Prooroc Baruh.
Adevarata
oglinda a proorocilor, a fost urmator dascalului sau Ieremia, când acesta
plângea pradarea si pustiirea Ierusalimului. Si în timpul cât a durat pustiirea
Ierusalimului, Baruh se închisese într-o pestera si plângea înstrainarea lui
Ieremia; si n-a iesit de acolo pâna la întoarcerea poporului. Iar când s-a
întors poporul, Baruh, iesind din pestera, auzit-a iarasi cu Abimeleh cele ce
vazusera Ieremia în uimire când era lovit cu pietre. Si se aratau a fi ca un
suflet în doua trupuri acesti doi prooroci, deoarece dumnezeiescul Duh însemna si
îi adeverea pe amândoi. Baruh a propovaduit mai limpede despre orânduiala
întruparii lui Hristos, zicând: „Acesta este Dumnezeul nostru, nu se va socoti
altul lânga Dânsul” si celelalte. Si ar putea cineva din cei ce cu dragoste
ostenesc a lua seama la cartile proorocesti, sa afle pe proorocul Baruh ca
prooroceste mai mult despre Hristos si despre Ierusalim. Dupa ce a îngropat pe
Ieremia cu sârguinta, curând dupa petrecerea aceluia, catre Domnul s-a petrecut
si acesta.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
28 Septembrie
A. GUSTĂRI, PLĂCINTE
Plăcintă
cu orez
1 pachet de aluat pentru plăcintă sau preparat în casă,
* Aluat:
- 500 g făină,
- 60 ml ulei,
- sare, apă călduţă,
* Umplutura:
- 1 cană orez,
- 4 cepe mari,
- 1 morcov,
- sare, ulei, piper, boia dulce de ardei,
* Aluat:
- 500 g făină,
- 60 ml ulei,
- sare, apă călduţă,
* Umplutura:
- 1 cană orez,
- 4 cepe mari,
- 1 morcov,
- sare, ulei, piper, boia dulce de ardei,
Făina se
amestecă cu ulei, un praf de sare, se toarnă apa călduţă până se formează un
aluat de pâine.
Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în ulei până devine aurie, apoi se adaugă morcovul dat pe răzătoarea mică. Orezul se fierbe separat. După ce acesta a fiert se adaugă peste legumele înăbuşite, se pune sare, piper, boia şi se lasă 2-3 minute să absoarbă toate legumele. Foaia se înteinde şi se porţionează, se pune în mijlocul fiecărui pătrăţel umplutura şi se formează plăcintele. Se tapetează o tavă cu margarină şi se pun plăcintele. Se ung deasupra cu ulei sau margarină. Se dau la cuptor 20-25 minute.
Ceapa se toacă mărunt şi se căleşte în ulei până devine aurie, apoi se adaugă morcovul dat pe răzătoarea mică. Orezul se fierbe separat. După ce acesta a fiert se adaugă peste legumele înăbuşite, se pune sare, piper, boia şi se lasă 2-3 minute să absoarbă toate legumele. Foaia se înteinde şi se porţionează, se pune în mijlocul fiecărui pătrăţel umplutura şi se formează plăcintele. Se tapetează o tavă cu margarină şi se pun plăcintele. Se ung deasupra cu ulei sau margarină. Se dau la cuptor 20-25 minute.
B. SALATE
Salată de varză albă
500
g varză,
1/4
pahar oţet,
1/2
lingură zahăr,
o
lingură ulei,
sare,
zahăr,
2-3
buc. morcovi,
frunze de pătrunjel sau ţelină.
Se curaţă varza şi se
spală, se scoate cotorul, apoi se taie subţire. Se sărează uşor şi se freacă
între palme să se înmoaie.
Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.
În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.
Salata se poate prepara şi în felul următor:
Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.
După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.
Se stoarce zeama, apoi varza se aşază în salatieră, se toarnă oţet amestecat cu puţin zahăr şi se lasă totul să stea timp de 30-40 minute.
În salata de varză se pot adauga 2-3 morcovi raşi, frunze de pătrunjel sau ţelină tăiate mărunt şi o lingură de ulei.
Salata se poate prepara şi în felul următor:
Varza tocată se pune într-o cratiţă, se adaugă sare şi oţet şi amestecând mereu se ţine la foc până scade şi se înmoaie.
După aceea se lasă să se răcească şi se adaugă puţin zahăr şi ulei.
C. SOSURI
Pentru aceste reţete nu este
necesar să preparăm separat un sos.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de roşii
*
suc de roşii
*
1 ceapă
*
2 morcovi
*
tăieţei fără ou
*
ulei
*
sare
* verdeaţă
Legumele se spală, se curăţă şi se taie mărunt.
Legumele se spală, se curăţă şi se taie mărunt.
Se
pune uleiul într-o tigaie şi când s-a încins se adaugă ceapa şi morcovii.
Se
lasă câteva minute să se înăbuşe bine şi se adaugă treptat sucul de roşii.
Separat
se pune o oală cu apă la fiert în care se adaugă întreaga compoziţie din
tigaie.
Se
lasă să fiarbă, se adaugă sarea şi tăieţeii fără ou, iar când tăieţeii sunt
fierţi se pune verdeaţa tocată mărunt
E. MÂNCĂRURI
Ciuperci
cu mămăligă
· 1 cutie ciuperci
· 2 cepe mari
· ½ ceaşcă ulei
· Boia
· Mărar
· Mămăligă
Se spală ciupercile şi se pun în ceapa călită în ulei, la
care se adaugă puţină boia de ardei, sare şi mărar.
Într-o tavă potrivită ca mărime se pun
alternativ straturi de mămăligă cu straturi de sos de ciuperci.
Se dau la cuptor.
F. DULCIURI
Chec cu nuci
•
5 ceşti făină
• 2 ceşti zahăr
• 1 ceaşcă ulei
• ¾ ceaşcă nucă măcinată
• 2 ceşti suc de portocale
• 1 lingură scorţişoară
• 1 lingură coajă de portocală
• 1 linguriţă praf de copt
• 1 linguriţă bicarbonat
Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.
Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.
• 2 ceşti zahăr
• 1 ceaşcă ulei
• ¾ ceaşcă nucă măcinată
• 2 ceşti suc de portocale
• 1 lingură scorţişoară
• 1 lingură coajă de portocală
• 1 linguriţă praf de copt
• 1 linguriţă bicarbonat
Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.
Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.
ARTE 28 Septembrie
MUZICĂ
28 Septembrie
Naphtali Kupferberg, vocalist american (Fugs).
Koko Taylor (Cora Walton), cântăreaţă americană de blues
Nick St. Nicholas (Klaus Kassbaum), basist german (Steppenwolf).
Helen Shapiro, cântăreaţă şi actriţă britanică
Peter Hope-Evans, vocalist şi muzicuţist britanic (Medicine Head).
Medicine
Head - New Bottles, Old Medicine (1970) [Full Album] UK Heavy Psychedelic Blues
Folk: https://youtu.be/TfUcKo-T5Xw.
Finbar Furey, muzician folk irlandez.
Finbar
Furey performs The Galway Shawl | The Late Late Show | RTÉ One: https://youtu.be/5Z_cyws5Hyw.
Jimmy Bo Horne, cântăreţ disco american
Paul Burgess, baterist britanic (10 CC, Camel, Colour Field).
Andy Ward, baterist britanic (Camel, Brew).
Jim Diamond, vocalist şi compozitor britanic (Bandit).
Annabel Lamb, cântăreaţă, pianistă şi compozitoare britanică.
Jennifer Rush (Heidi Stern), cântăreaţă şi compozitoare americană
Hilary
Duff
Miles
Davis
In The Still Of The Night! (Poliakin Orchestra)(Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Video!
Tea Time JAZZ - Smooth Afternoon Tea MUSIC To Relaxing & Feel Happy
Couperin Concert Dans Le Goût Théâtral | Baroque Classical Music HD
Elton John, Scorpions, U2, Bon Jovi, Gun N' Rose, Aerosmith, Led Zeppelin - Best Rock Songs Ever
VIENTO Y SOL, LOS MIER, LOS TEMERARIOS, LIBERACION, BRYNDIS, LOS REHENES - 40 RECUERDOS DEL AYER
Mississippi Blues Classics - Mississippi Home of the Blues
POEZIE
28 Septembrie
Costache
Negri
Biografie
Costache Negri (n. 14 mai 1812, Iaşi, judeţul Iaşi – d. 28 septembrie 1876, Târgu Ocna, judeţul Bacău) a fost revoluţionar
paşoptist moldovean, scriitor, pârcălab, deputat, vicepreşedinte al Adunării
Ad-hoc din Moldova.
S-a născut într-o
familie de boieri înstăriţi. A studiat în Moldova, la Chişinău şi Odessa, iar
în 1834 a plecat pentru a studia în Franţa
şi Italia.
S-a întors în Moldova în
anul 1841. În anul 1848 se găsea la Paris, unde a luat parte
la revoluţia paşoptistă. Nu s-a mai putut întoarce în Moldova, motiv pentru
care s-a oprit la Braşov. A luat parte la Marea Adunare Naţională de la Blaj
din 3/15 mai 1848. A trecut mai apoi în Bucovina, unde a
continuat să ducă o activitate revoluţionară, până când a fost silit să plece
din nou în Franţa.
După terminarea
revoluţiei paşoptiste s-a întors în Moldova, activând în administraţie. A fost
pârcălab de Covurlui între 1851-1855. Între 1857-1865 a fost deputat. A fost
vicepreşedinte al Adunării Ad-hoc din Moldova. În 1859 a fost reprezentantul Moldovei şi
Munteniei la Constantinopole, unde a plecat pentru a obţine recunoaşterea
unirii celor două provincii. După abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza s-a retras din
viaţa politică.
Este înmormântat la
Mănăstirea Răducanu din Târgu Ocna.
Cântic
haiducesc
Măi băiete, măi voinice,
N-a rămas alta pe-aice
Decât să-ncarci ghintul bine
Şi-apoi la drumuri te-aţine,
Ca să vezi, cine mai vine.
Căci faină nu mai ai,
Nici galbeni poţi să mai dai
La cel bir din ist pământ...
Trăsni-i-ar Dumnezeu sfânt
Sub ţărâna de mormânt!
Eu prin grosuri tot şezui
Şi-a plăti bir nu putui...
Bată-i crucea! cum nu-i doar
Să ne bată, să ne-omoare,
Să ne-ngroape la-nchisoare!
S-a dus vremea cea bogată,
De-şi punea nevasta spată
Şi prn zemnic şi pe-afară,
Apoi vindea pânză-n ţară
Şi purta la gât odoară.
Iar românul cu opt boi
Şi cu şaptezeci de oi
Tot mulgea, mereu mulgea,
Habar de nimic n-avea
Şi birul uşor plătea.
Dar acum, măi băieţele,
Fără fir de musteţele,
Mâncaşi nevoile grele...
Dare-ar dracii printre ele,
Să scăpăm de măgurele!
Căci găsim prin codrii verzi
Potici, cărări de te perzi...
Vie-apoi să ne gonească!
Iar Dumnezeu să-i ferească
De urgia haiducească!
Cât a fost dorul în mine
De-a trăi cu toţii bine,
Am lucrat la cel ogor
Ca tot omul muncitor,
Să fiu maicei de-ajutor.
Dar m-am răzbătut de tot
Şi-a suferi nu mai pot
Ocări, fiere şi bătăi,
Urgisind bieţii flăcăi
Şi făcându-i din buni răi!
Săriţi cu toţi, măi băiaţi,
Şi-n duşmani din greu tăiaţi,
Căci acolo ne-i scăpare!
Săriţi pe cai toţi călare.
Să tragem spre lunca mare.
Dau călcâi în negrul meu,
S-apuc în lume mereu...
Măcar capul să mi-l taie,
Vreau să vărs sânge pâraie
Sub topor şi sub bătaie!
Căci mi-i sufletul mâhnit,
C-am ajuns de ne-au robit,
Şi m-au prins un dor nebun
Tot amarul să-mi răzbun
Prin desişul de alun!
N-a rămas alta pe-aice
Decât să-ncarci ghintul bine
Şi-apoi la drumuri te-aţine,
Ca să vezi, cine mai vine.
Căci faină nu mai ai,
Nici galbeni poţi să mai dai
La cel bir din ist pământ...
Trăsni-i-ar Dumnezeu sfânt
Sub ţărâna de mormânt!
Eu prin grosuri tot şezui
Şi-a plăti bir nu putui...
Bată-i crucea! cum nu-i doar
Să ne bată, să ne-omoare,
Să ne-ngroape la-nchisoare!
S-a dus vremea cea bogată,
De-şi punea nevasta spată
Şi prn zemnic şi pe-afară,
Apoi vindea pânză-n ţară
Şi purta la gât odoară.
Iar românul cu opt boi
Şi cu şaptezeci de oi
Tot mulgea, mereu mulgea,
Habar de nimic n-avea
Şi birul uşor plătea.
Dar acum, măi băieţele,
Fără fir de musteţele,
Mâncaşi nevoile grele...
Dare-ar dracii printre ele,
Să scăpăm de măgurele!
Căci găsim prin codrii verzi
Potici, cărări de te perzi...
Vie-apoi să ne gonească!
Iar Dumnezeu să-i ferească
De urgia haiducească!
Cât a fost dorul în mine
De-a trăi cu toţii bine,
Am lucrat la cel ogor
Ca tot omul muncitor,
Să fiu maicei de-ajutor.
Dar m-am răzbătut de tot
Şi-a suferi nu mai pot
Ocări, fiere şi bătăi,
Urgisind bieţii flăcăi
Şi făcându-i din buni răi!
Săriţi cu toţi, măi băiaţi,
Şi-n duşmani din greu tăiaţi,
Căci acolo ne-i scăpare!
Săriţi pe cai toţi călare.
Să tragem spre lunca mare.
Dau călcâi în negrul meu,
S-apuc în lume mereu...
Măcar capul să mi-l taie,
Vreau să vărs sânge pâraie
Sub topor şi sub bătaie!
Căci mi-i sufletul mâhnit,
C-am ajuns de ne-au robit,
Şi m-au prins un dor nebun
Tot amarul să-mi răzbun
Prin desişul de alun!
Geo
Dumitrescu
Biografie
Nastere: 17 mai
1920, București
Deces: 28 septembrie 2004
Geo Dumitrescu a fost un poet și scriitor roman.
A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, impunandu-se in lumea literara inca din primul an de studii.
Debuteaza, in 1941, la doar 21 de ani (cu Placheta aritmetica). Cinci ani mai tarziu ii apare Libertatea de a trage cu pusca si continua cu poeme scrise intre anii 1940-1943.
Intr-o lume literara foarte productiva (media este de 20-30 volume pe cap de scriitor), Geo Dumitrescu este, cu adevarat, o pasare rara. A scris putin si n-a publicat, realmente, decat atunci cand a avut ceva de spus. Poemele lui, de la Libertatea de a trage cu pusca (1946) pana la Jurnal de campanie (1974), puse la un loc, formeaza o carte cu un numar rezonabil de pagini, una singura, in timp ce unii dintre colegii lui mai varstnici sau mai tineri tind sa atinga cifre (pentru poezie) astronomice. Numarul cartilor nu este, desigur, un criteriu pentru valoarea poeziei, dar, vazand ce forme alarmante ia la unii autori postbelici lipsa de exigenta estetica, nu putem sa nu pretuim un poet care nu forteaza ritmurile spiritului creator si, atunci cand nu are nimic esential sa comunice, are taria sa taca.
Publicat dupa incheierea razboiului, volumul (care purta initial titlul Pelagra) a fost scris in timpul acestuia, insa cenzura ii interzisese aparitia. Volumul urmator, Nevoia de cercuri care apare abia in 1966 reia, intr-o anexa, Libertatea de a trage cu pusca. Vor urma ciclul de poeme erotice Furtuna in Marea serenitatii, precum si ulterior Jurnal de campanie (1974), Africa de sub frunte (1978), Versuri (1981), As putea sa arat cum creste iarba (1989), Cainele de langa pod (1997), Poezii (2000). Cu acelasi talent inegalabil, a talmacit din poezia universala (franceza, africana, sud-americana, chineza s.a., dupa cum, singur sau in colaborare a tradus numeroase romane si volume de proza.
Nu exista un alt poet, in perioada postbelica, mai apropiat de cautarile actuale din domeniul poeticului decit autorul volumului Libertatea de a trage cu pusca (1946). Geo Dumitrescu este primul ce se scutura de sechelele avangardiste si post-avangardiste, in plin suprarealism romanesc, intuind ca discursul trebuie sa se plieze caduc catre realul existentei si sa abandoneze retoricile obosite ale mimezei; mi se pare cu totul extraordinara capacitatea singularizarii in actul experimentalist, situare ce-1 apropie de preocuparile novissimi-lot italieni, care au purtat o polemica acerba cu poezia metafizica a generatiei lui Ungaretti si Montale. Este surprinzator ca Geo Dumitrescu se inscrie si el in mod programatic in ofensiva discursului antimetafizic pentru a accede la nuditatea tragica a realului. Cred ca e fortata asertiunea unor eseisti ce vorbesc de anti-poezie pentru ceea ce a insemnat ruptura propusa de noua atitudine poetica; Geo Dumitrescu a aratat, cu anticipare de trei decenii, ca metafora mai mult indeparteaza decit apropie de real si a trecut la un limbaj mai direct care sa mentina in receptare mai degraba senzatia unei comunicari existentiale decit una a unei comunicari metaforizante. Ceea ce a socat si a frapat in cadrul noii aritmetice poetice a fost chiar aceasta directeta si de-solemnizarc a comunicarii ce aspira sa atinga miezul realului fara a mai recurge la substitutcle ornante ale limbajului poetic traditional. Probabil ca radicalitatca optiunii anti-metafizice adoptate de catre Geo Dumitrescu a indus o stare de alerta ui orizontul de asteptare obisnuit cu alta reprezentare .a poetizarii; dintr-odata s-a creat spaima ca domeniul solemn sacrosanct a fost violat de utilizarea unor instrumente ne-demne sa figureze in aria poetica. In fond, se pune doar chestiunea functionalitatii acestei arii de utilitate, adica materialul omologat poetic nu Poate sa ramina imuabil, ci trebuie sa varieze in functie de originalitatea emitentului poetic, a carui indrazneala in schimbarea intrinseca a canoanelor va face sa avanseze discursul indiferent de scolile retorice.
Interviul din Lumea de maine sugereaza starea lui de spirit de atunci. isi intocmeste fisa psihologica in 18 puncte si, consultand-o, intelegem ca poetul de ani 25, abia scapat de un razboi nimicitor, face haz de necaz si, la intrebarile cat se poate de serioase ale lui Ion Biberi, raspunde in doi peri si isi face un portret din care retinem: „1. Nu sunt tuberkulos. (Din motive de nostalgie, propun ca acest cuvant sa se scrie de azi inainte cu K nemtesc.) 2. Nu sunt inteligent. 3. Nu sunt frumos. 4. Nu sunt abstinent. 5. Nu sunt disponibil. 6. Nu sunt disparat. 7. Nu sunt distinct. () 8. Nu sunt incapatanat. 9. Nu sunt curat. 10. Nu sunt prost. 11. Nu sunt serios. 12. Nu sunt inalt. 13. Nu sunt poet. 14. Nu sunt mediocru. (Cu aplicatie speciala la inteligenta si talent.) 15. Nu sunt urat. 16. Nu sunt membru al partidelor istorice. 17. Nu sunt consecvent. 18. Nu sunt grozav. (Pentru necesitati de aparat critic, vezi cantecul popular „Trei in lume nu se poate si capitolul din orice manual universitar despre Identitatea contrariilor.) Din alte 18 propozitii, tot asa de precise, aflam ca tanarului poet nu-i place whisky, ii plac Mozart si melodia Beguin the beguin, serile calme de toamna, metafora brutala, vegetala si banala: „Sunt sarac ca arborele din padure pe care i-a comunicat-o textual Domnisoara Jeni, de meserie prostituata, in seara zilei de 29 martie 1945.
Poezia lui Geo Dumitrescu definitiveaza un profil distinct in lirica romaneasca de azi. Poetul ironic si fantezist coexista cu sentimentalul supravegheat, elanul discursiv isi lasa ragazul sa se domoleasca in alambicurile unei abundente notatii, in comentarii si autocomentarii relativizantc care, fara sa micsoreze tensiunea lirica, o protejeaza impotriva amenintarilor retoricii. Suprafata textului se acopera de o multime de asemenea noduri tensionale coagulate de acumularile succesive ale „evenimentelor, puncte diseminate ce genereaza, ca tot atitea nuclee, noi jocuri ale fanteziei, „verificate si „controlate de o ascutita inteligenta critica. Un poem precum Dar eu spun mereu ilustreaza perfect acest mecanism extrem de suplu, care permite in acelasi timp crearea unui spatiu liber de miscare a verbului si nu mai putin o permanenta interogare a posibilitatilor sale de a capta si transmite sensul („Si discutam mereu, si ziceam etc.) E o cautare fertila, traducind vointa de a mentine vie conditia interogativa a poeziei, atit sub raportul problematicii umane incorporate, cit si sub acela al reflectiei asupra propriei realitati expresive. Caci G. D. continua sa fie si in poemele relativ mai recente acelasi poet atent la firescul gesticulatiei lirice, ferindu-se de extreme () Cu o asemenea constiinta rclativizanta, deschisa concretului uman dar distantin-du-se voluntar de tot ceea ce l-ar putea imobiliza sub crusta moarta a cuvintelor — fie ele „frumoase si „nobile — Geo Dumitrescu se infatiseaza la fiecare lectura drept unul dintre poetii cei mai prezenti ai ultimelor decenii. In scrisul sau se pot descoperi multe din radacinile liricii celei mai tinere, din ce in ce mai interesata de conditia omului concret.
Poeme
Aventuri lirice (1963)
Nevoia de cercuri (1966)
Jurnal de campanie (1974)
Africa de sub frunte (1978)
Versuri (1981)
Aș putea sa arat cum crește iarba (1989)
Libertatea de a trage cu pușca și celelalte versuri (1994)
Cainele de langa pod (1997)
Poezii, ediție completa și definitiva (2000)
Biliard = Billard, ediție revazuta (2001)
Critica literara (referinte critice despre Geo Dumitrescu):
Am ramas cu impresia citind cronici despre poeziile d-lui Geo Dumitrescu (Libertatea de a trage cu pusca) ca d-sa face un fel de poezie bufona in care autopersiflarca atinge culmea. Am citit acum aceste poeme si inteleg temeiul judecatii, totusi perceptia mea directa apara interesele literare ale autorului. Da, exista persiflare, care este de obicei semnul unui mare sentimentalism, constient de sine. „La dracu, sa nu fim patetici! striga d. Geo Dumitrescu, tinar poet, foarte patetic. Sint doua chipuri de a te impaca cu pathosul in limitele artei: ori a-1 accepta sincer, a-1 inveli in mantie de brocart si a-1 decora, ori de a-1 grima, rupind vesmintele de pe el, dindu-i un aer de mizerie, Dar se stie ca atunci cind pictorul zugraveste trupuri invelite in zdrente, face asta fiindca s-a incredintat de perfectia anatomica a modelului. D. Geo Dumitrescu a ales ultimul mod, adoptind un stil „simplu (care insa, fireste, e facut), un limbaj supraprozaic si ingenuu. Temele poemelor sale sint de categoria sublimului si a tragicului, iar d-sa le inregistreaza cit mai neacademic cu putinta. (). Poetul nostru vorbeste in stil „curent: „n-are nici un sens sa omit ochii „si in orice caz „Eram dezgustat profund, Dumnezeu sa ma ierte „Dar e cert ca as fi tentat la maximum. Acestea sint numai detalii de stil. Dispozitia sufleteasca apoetului e vibranta si acest lucru e imbucurator. Obiectele au pentru el semnificatii adinci. () In aceeasi fraza familiara sint spuse nostalgii vizionare, foarte gratioase, un fel de comentarii pe marginea marilor ascensiuni: „Nu va temeti, prieteni, zburam,/ iata-ne sus, peste timp, peste om,/ in curind ii veti vedeape Dante si pe Adaml mincind alegorii din acelasi pom() Acum, in treacat fie zis, punindu-ne din unghiul de vedere teoretic in care se aseaza poetul insusi, care e un progresist, trebuie sa observam ca poezia aceasta e inca de mentalitate „burgheza. Poetul merge pina acolo incit sa ironizeze („Ford) civilizatia masinista, strins legata de orice regim muncitoresc () George CALINESCU („Natiunea, 12 ianuarie 1948)
Deces: 28 septembrie 2004
Geo Dumitrescu a fost un poet și scriitor roman.
A urmat cursurile Facultatii de Litere si Filosofie, impunandu-se in lumea literara inca din primul an de studii.
Debuteaza, in 1941, la doar 21 de ani (cu Placheta aritmetica). Cinci ani mai tarziu ii apare Libertatea de a trage cu pusca si continua cu poeme scrise intre anii 1940-1943.
Intr-o lume literara foarte productiva (media este de 20-30 volume pe cap de scriitor), Geo Dumitrescu este, cu adevarat, o pasare rara. A scris putin si n-a publicat, realmente, decat atunci cand a avut ceva de spus. Poemele lui, de la Libertatea de a trage cu pusca (1946) pana la Jurnal de campanie (1974), puse la un loc, formeaza o carte cu un numar rezonabil de pagini, una singura, in timp ce unii dintre colegii lui mai varstnici sau mai tineri tind sa atinga cifre (pentru poezie) astronomice. Numarul cartilor nu este, desigur, un criteriu pentru valoarea poeziei, dar, vazand ce forme alarmante ia la unii autori postbelici lipsa de exigenta estetica, nu putem sa nu pretuim un poet care nu forteaza ritmurile spiritului creator si, atunci cand nu are nimic esential sa comunice, are taria sa taca.
Publicat dupa incheierea razboiului, volumul (care purta initial titlul Pelagra) a fost scris in timpul acestuia, insa cenzura ii interzisese aparitia. Volumul urmator, Nevoia de cercuri care apare abia in 1966 reia, intr-o anexa, Libertatea de a trage cu pusca. Vor urma ciclul de poeme erotice Furtuna in Marea serenitatii, precum si ulterior Jurnal de campanie (1974), Africa de sub frunte (1978), Versuri (1981), As putea sa arat cum creste iarba (1989), Cainele de langa pod (1997), Poezii (2000). Cu acelasi talent inegalabil, a talmacit din poezia universala (franceza, africana, sud-americana, chineza s.a., dupa cum, singur sau in colaborare a tradus numeroase romane si volume de proza.
Nu exista un alt poet, in perioada postbelica, mai apropiat de cautarile actuale din domeniul poeticului decit autorul volumului Libertatea de a trage cu pusca (1946). Geo Dumitrescu este primul ce se scutura de sechelele avangardiste si post-avangardiste, in plin suprarealism romanesc, intuind ca discursul trebuie sa se plieze caduc catre realul existentei si sa abandoneze retoricile obosite ale mimezei; mi se pare cu totul extraordinara capacitatea singularizarii in actul experimentalist, situare ce-1 apropie de preocuparile novissimi-lot italieni, care au purtat o polemica acerba cu poezia metafizica a generatiei lui Ungaretti si Montale. Este surprinzator ca Geo Dumitrescu se inscrie si el in mod programatic in ofensiva discursului antimetafizic pentru a accede la nuditatea tragica a realului. Cred ca e fortata asertiunea unor eseisti ce vorbesc de anti-poezie pentru ceea ce a insemnat ruptura propusa de noua atitudine poetica; Geo Dumitrescu a aratat, cu anticipare de trei decenii, ca metafora mai mult indeparteaza decit apropie de real si a trecut la un limbaj mai direct care sa mentina in receptare mai degraba senzatia unei comunicari existentiale decit una a unei comunicari metaforizante. Ceea ce a socat si a frapat in cadrul noii aritmetice poetice a fost chiar aceasta directeta si de-solemnizarc a comunicarii ce aspira sa atinga miezul realului fara a mai recurge la substitutcle ornante ale limbajului poetic traditional. Probabil ca radicalitatca optiunii anti-metafizice adoptate de catre Geo Dumitrescu a indus o stare de alerta ui orizontul de asteptare obisnuit cu alta reprezentare .a poetizarii; dintr-odata s-a creat spaima ca domeniul solemn sacrosanct a fost violat de utilizarea unor instrumente ne-demne sa figureze in aria poetica. In fond, se pune doar chestiunea functionalitatii acestei arii de utilitate, adica materialul omologat poetic nu Poate sa ramina imuabil, ci trebuie sa varieze in functie de originalitatea emitentului poetic, a carui indrazneala in schimbarea intrinseca a canoanelor va face sa avanseze discursul indiferent de scolile retorice.
Interviul din Lumea de maine sugereaza starea lui de spirit de atunci. isi intocmeste fisa psihologica in 18 puncte si, consultand-o, intelegem ca poetul de ani 25, abia scapat de un razboi nimicitor, face haz de necaz si, la intrebarile cat se poate de serioase ale lui Ion Biberi, raspunde in doi peri si isi face un portret din care retinem: „1. Nu sunt tuberkulos. (Din motive de nostalgie, propun ca acest cuvant sa se scrie de azi inainte cu K nemtesc.) 2. Nu sunt inteligent. 3. Nu sunt frumos. 4. Nu sunt abstinent. 5. Nu sunt disponibil. 6. Nu sunt disparat. 7. Nu sunt distinct. () 8. Nu sunt incapatanat. 9. Nu sunt curat. 10. Nu sunt prost. 11. Nu sunt serios. 12. Nu sunt inalt. 13. Nu sunt poet. 14. Nu sunt mediocru. (Cu aplicatie speciala la inteligenta si talent.) 15. Nu sunt urat. 16. Nu sunt membru al partidelor istorice. 17. Nu sunt consecvent. 18. Nu sunt grozav. (Pentru necesitati de aparat critic, vezi cantecul popular „Trei in lume nu se poate si capitolul din orice manual universitar despre Identitatea contrariilor.) Din alte 18 propozitii, tot asa de precise, aflam ca tanarului poet nu-i place whisky, ii plac Mozart si melodia Beguin the beguin, serile calme de toamna, metafora brutala, vegetala si banala: „Sunt sarac ca arborele din padure pe care i-a comunicat-o textual Domnisoara Jeni, de meserie prostituata, in seara zilei de 29 martie 1945.
Poezia lui Geo Dumitrescu definitiveaza un profil distinct in lirica romaneasca de azi. Poetul ironic si fantezist coexista cu sentimentalul supravegheat, elanul discursiv isi lasa ragazul sa se domoleasca in alambicurile unei abundente notatii, in comentarii si autocomentarii relativizantc care, fara sa micsoreze tensiunea lirica, o protejeaza impotriva amenintarilor retoricii. Suprafata textului se acopera de o multime de asemenea noduri tensionale coagulate de acumularile succesive ale „evenimentelor, puncte diseminate ce genereaza, ca tot atitea nuclee, noi jocuri ale fanteziei, „verificate si „controlate de o ascutita inteligenta critica. Un poem precum Dar eu spun mereu ilustreaza perfect acest mecanism extrem de suplu, care permite in acelasi timp crearea unui spatiu liber de miscare a verbului si nu mai putin o permanenta interogare a posibilitatilor sale de a capta si transmite sensul („Si discutam mereu, si ziceam etc.) E o cautare fertila, traducind vointa de a mentine vie conditia interogativa a poeziei, atit sub raportul problematicii umane incorporate, cit si sub acela al reflectiei asupra propriei realitati expresive. Caci G. D. continua sa fie si in poemele relativ mai recente acelasi poet atent la firescul gesticulatiei lirice, ferindu-se de extreme () Cu o asemenea constiinta rclativizanta, deschisa concretului uman dar distantin-du-se voluntar de tot ceea ce l-ar putea imobiliza sub crusta moarta a cuvintelor — fie ele „frumoase si „nobile — Geo Dumitrescu se infatiseaza la fiecare lectura drept unul dintre poetii cei mai prezenti ai ultimelor decenii. In scrisul sau se pot descoperi multe din radacinile liricii celei mai tinere, din ce in ce mai interesata de conditia omului concret.
Poeme
Aventuri lirice (1963)
Nevoia de cercuri (1966)
Jurnal de campanie (1974)
Africa de sub frunte (1978)
Versuri (1981)
Aș putea sa arat cum crește iarba (1989)
Libertatea de a trage cu pușca și celelalte versuri (1994)
Cainele de langa pod (1997)
Poezii, ediție completa și definitiva (2000)
Biliard = Billard, ediție revazuta (2001)
Critica literara (referinte critice despre Geo Dumitrescu):
Am ramas cu impresia citind cronici despre poeziile d-lui Geo Dumitrescu (Libertatea de a trage cu pusca) ca d-sa face un fel de poezie bufona in care autopersiflarca atinge culmea. Am citit acum aceste poeme si inteleg temeiul judecatii, totusi perceptia mea directa apara interesele literare ale autorului. Da, exista persiflare, care este de obicei semnul unui mare sentimentalism, constient de sine. „La dracu, sa nu fim patetici! striga d. Geo Dumitrescu, tinar poet, foarte patetic. Sint doua chipuri de a te impaca cu pathosul in limitele artei: ori a-1 accepta sincer, a-1 inveli in mantie de brocart si a-1 decora, ori de a-1 grima, rupind vesmintele de pe el, dindu-i un aer de mizerie, Dar se stie ca atunci cind pictorul zugraveste trupuri invelite in zdrente, face asta fiindca s-a incredintat de perfectia anatomica a modelului. D. Geo Dumitrescu a ales ultimul mod, adoptind un stil „simplu (care insa, fireste, e facut), un limbaj supraprozaic si ingenuu. Temele poemelor sale sint de categoria sublimului si a tragicului, iar d-sa le inregistreaza cit mai neacademic cu putinta. (). Poetul nostru vorbeste in stil „curent: „n-are nici un sens sa omit ochii „si in orice caz „Eram dezgustat profund, Dumnezeu sa ma ierte „Dar e cert ca as fi tentat la maximum. Acestea sint numai detalii de stil. Dispozitia sufleteasca apoetului e vibranta si acest lucru e imbucurator. Obiectele au pentru el semnificatii adinci. () In aceeasi fraza familiara sint spuse nostalgii vizionare, foarte gratioase, un fel de comentarii pe marginea marilor ascensiuni: „Nu va temeti, prieteni, zburam,/ iata-ne sus, peste timp, peste om,/ in curind ii veti vedeape Dante si pe Adaml mincind alegorii din acelasi pom() Acum, in treacat fie zis, punindu-ne din unghiul de vedere teoretic in care se aseaza poetul insusi, care e un progresist, trebuie sa observam ca poezia aceasta e inca de mentalitate „burgheza. Poetul merge pina acolo incit sa ironizeze („Ford) civilizatia masinista, strins legata de orice regim muncitoresc () George CALINESCU („Natiunea, 12 ianuarie 1948)
Inscriptie
pe piatra de hotar
"Cin' se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..."
(Cîntec popular)
Slav as fi fost, de nu eram latin,
latin as fi, de n-as fi fost si dac -
dar a iesit asa : sa fiu român,
si eu cu soarta asta ma împac !
Mi-au dat si altii sînge si cuvinte -
nisipuri galbene trecura-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
sa-ngrase primitorul meu ogor.
Si din Apus, din Miazazi, venira
umane pulberi, umbre si lumini,
cu bine si cu rau ma vremuira -
pe toate le-am sorbit în radacini.
Si nu-i nimic strain - a' mele-s toate,
dator nu sînt : platit-am cu prisos ! -
ca tot platind uitucilor la rate,
cutitul mi-ajunsese pîn' la os !
Dar am ramas asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui în parte,
desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.
Sînt bucuros de oaspeti si prieteni ;
deschisa-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în muntii mei, la calda marea mea.
Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mîna de-ajutor îmi dai ? Multam !
Dar nu cumva sa-ti bîiguie prin minte
ca asta-i tara cailor de ham !
Poftiti, deci, stati la masa, stati la soare ! -
un loc prielnic va pastrez, amici;
v-astept cu mintea plina, gîndu-n floare
(ca nu-i de lipsa fosforul pe-aici !...)
Întind spre toata zarea poduri bune :
primesc si dau întregului Pamînt;
nu-i gînd viclean în mine sa rasune,
dar nici stapîn nu caut: eu îmi sînt!
Învat, cîntînd sau nu, si limbi straine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar ma gîndesc de-asemeni ca e bine
sa ma pricep întîi si-ntîi sa-not !...
Si, iata, simt asa cum scrie-n carte -
priviti-ma, si-o sa vedeti usor
ca nu-s asemeni nimanui, în parte,
desi, -ntr-un fel, va seman tuturor.
Ca slav eram, de n-as fi fost latin,
latin as fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a iesit asa : sa fiu român -
si vreau cu toata lumea sa ma-mpac !
Portret
Acum pictez un tablou mare –
vreau sa-mi fac un autoportret.
Aici o sa desenez inima – o gamalie de chibrit,
aici, creierul – un aparat sacru si concret.
Undeva vor fi neaparat nasul, gura,
n-are nici un sens sa omit ochii – doua semne de întrebare,
aici în colt o sa-mi pictez gândurile –
o claie informa de rufe murdare.
Pieptul – o oglinda cu poleiul zgâriat –
va lasa sa se vada interiorul
(cu totul neinteresant, indefinitiv),
sus, sprâncenele îsi vor schita zborul.
Doua aripi vor fi probabil si urechile,
fruntea cutata – o scara catre infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia rosie a sarutului-mit.
Un ochi atent va mai putea zari, în fine,
cicatricea unei gauri în frunte,
sau în maldarul recuzitelor inutile,
ceva ce ar putea sa semene a ideal sau a munte ...
Romantism
Suntem oameni inteligenti – ti-e mai mare dragul !
prietene, versul e otrava si pâinea e scumpa si rea ;
altadata sedeam de vorba si scuipam
si nu ne parea rau ca timpul trecea.
Astazi, în birou e prea frig si oamenii sunt uscati si galbeni –
fiecare e plin de mila si toti au un gând meschin.
Noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai îmbeti trebuie sa bei spirt, nu vin.
Altadata eram mai prosti si ne vedeam de treburi ;
aveam bani, timp, nostalgia foamei – si era bine,
stiam doar ca în Japonia se vând becuri ieftine
si ca zilele ne sunt teribil de putine.
Suntem oameni inteligenti – ti-e mai mare dragul ! ...
Vom avea si noi sa povestim de un razboi
frumos, mare, epopeic, nemaivazut,
la care, ehe ! am luat parte si noi !...
Prietene, îti spun, versul e otrava si pâinea e scumpa,
O sa te întreb totusi peste cinci ani, fara pic de pedanterie
(când vom fi iar prosti si vom avea vreme) :
... « Înainte sau dupa marea batalie ?»
Mâine o sa vie primavara cu flori multe si inutile –
dar fetele sunt dactilografe si luna e patata de venin,
noptile sunt sticloase ca ochii mortilor
si ca sa te mai îmbeti trebuie sa bei spirt, nu vin ...
Virgil
Ierunca
Biografie
Virgil Ierunca s-a nascut la 16 august 1920, în comuna Ladesti (judetul
Vâlcea). Urmeaza scoala primara in satul natal, apoi studiile liceale la
Râmnicu-Vâlcea si la Bucuresti (Liceul "Spiru Haret"). Obtine licenta
în litere si filozofie la Universitatea din Bucuresti.(1943) Paralel cu
studiile universitare, este redactor la ziarul Timpul (sub directia lui Mircea
Grigorescu) si apoi la Ecoul.
Este unul dintre animatorii revistei Albatros, suprimata de regimul antonescian. Împreuna cu Ion Caraion, a editat revista Agora (1946). A colaborat la Revista Fundatiilor Regale, Vremea, Fapta, Viata Româneasca, Universul literar, Kalende.
În decembrie 1946 primeste o bursa a guvernului francez. Alege calea exilului, stabilindu-se definitiv în Franta, unde desfasoara o fructuoasa activitate culturala.
Între anii 1952 si 1975 este redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru strainatate ale Radiodifuziunii Franceze ("Cronica ideilor") si redactor politic al emisiunii în limba româna. Din 1975 este cercetator la Centrul National de Cercetare Stiintifica (C.N.R.S.), sectia filozofie, si colaborator al postului de radio "Europa Libera".
In exil, este redactor la principalele reviste romanesti: Luceafarul, Caiete de Dor, România muncitoare, Limite, Ethos. Colaboreaza activ si la alte ziare si reviste românesti: Romanul, Uniunea Romana, America, Lumea Libera. Publica articole despre cultura româneasca în diferite dictionare si enciclopedii din Franta si Germania, dintre care amintim: Literatura româna, în Encyclopédie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968); Literatura româna, în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961); Scriitori români, în Dictionnaire des Littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968); Literatura româna, în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Wien, 1968); Scriitori si pictori români, în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).
A incetat din viata, pe 28 septembrie 2006, la spitalul Tenon din Paris.
Este unul dintre animatorii revistei Albatros, suprimata de regimul antonescian. Împreuna cu Ion Caraion, a editat revista Agora (1946). A colaborat la Revista Fundatiilor Regale, Vremea, Fapta, Viata Româneasca, Universul literar, Kalende.
În decembrie 1946 primeste o bursa a guvernului francez. Alege calea exilului, stabilindu-se definitiv în Franta, unde desfasoara o fructuoasa activitate culturala.
Între anii 1952 si 1975 este redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru strainatate ale Radiodifuziunii Franceze ("Cronica ideilor") si redactor politic al emisiunii în limba româna. Din 1975 este cercetator la Centrul National de Cercetare Stiintifica (C.N.R.S.), sectia filozofie, si colaborator al postului de radio "Europa Libera".
In exil, este redactor la principalele reviste romanesti: Luceafarul, Caiete de Dor, România muncitoare, Limite, Ethos. Colaboreaza activ si la alte ziare si reviste românesti: Romanul, Uniunea Romana, America, Lumea Libera. Publica articole despre cultura româneasca în diferite dictionare si enciclopedii din Franta si Germania, dintre care amintim: Literatura româna, în Encyclopédie de la Pléiade (Gallimard, Paris, 1957; ed. a II-a, 1968); Literatura româna, în Histoire générale des littératures (Quillet, Paris, 1961); Scriitori români, în Dictionnaire des Littératures (Presses Universitaires de France, Paris, 1968); Literatura româna, în Lexicon der Weltliteratur im 20 Jahrhundert (Freiburg, Basel, Wien, 1968); Scriitori si pictori români, în Dictionnaire du surréalisme et ses environs (Office du Livre, Fribourg, 1982).
A incetat din viata, pe 28 septembrie 2006, la spitalul Tenon din Paris.
Opera in principal: Loi, terreur et resistence en Roumanie, (Paris,
1960) / Româneste (Fundatia Regala Universitara Carol I, Paris, 1964 si Editura
Humanitas, Bucuresti, 1991; 2005) / Pitesti (Editura Limite, Madrid, 1981 si,
sub titlul Fenomenul Pitesti, la Editura Humanitas, Bucuresti, 1990; 1991) /
Subiect si predicat (Editura Humanitas, Bucuresti, 1993) / Dimpotriva, (Editura
Humanitas, 1994) / Semnul mirarii (Editura Humanitas, 1995) / Trecut-au anii.
Fragmente de jurnal (Editura Humanitas, 2000) / Poeme de exil (Editura
Humanitas, 2001).
Afară
A fost ca o uşă închisă
Grădina de frig.
Ferice de cei rămaşi pe malul celălalt
Corăbii îi aşteptau
Şi mâna lui întinsă peste timp
Ca o muzică-naltă
Murmur de fructe viitoare
Uşa s-a mai închis odată
Şi un singur anotimp a intrat în casă
Şi n-a mai ieşit.
Cum să reînnoieşti începutul?
Pe scara aceea se poate doar coborî
Focul e stins uitată vechime
Din hornuri cenuşa se urcă în stele
Au înnegrit oglinzile de absenţă
Tace tăcerea-n fereastră
Se mai arată oare minunea?
Descuietorule, trece pragul acesta-ngropat
Înainte de înflorirea măslinului
Dă foc ideilor
Să se nască iar apele
Să se aprindă iar focul
Ideea e una
Am văzut-o n-am uitat-o
Vreau să-i dau cuvântul.
Identitate
Vădindu-te, te-ascunzi mai bine
Nu stai în clipă nici în sine
Eşti înainte de-a fi fost
În spornic şi mirabil rost
Te chem să fii, să mă numeşti
Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti
Ne-a logodit lumina-n noapte
Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte
Deschide-te să poţi citi mirarea
Osânda împreună - aceasta e lucrarea
Iar pui cuvânt lângă cuvânt
Desmărginito, cine sunt?
Nu stai în clipă nici în sine
Eşti înainte de-a fi fost
În spornic şi mirabil rost
Te chem să fii, să mă numeşti
Eu mi-amintesc, doar tu mai eşti
Ne-a logodit lumina-n noapte
Cazi în tăcere, te înalţi în şoapte
Deschide-te să poţi citi mirarea
Osânda împreună - aceasta e lucrarea
Iar pui cuvânt lângă cuvânt
Desmărginito, cine sunt?
Temei ars
În grădina mea de piatră
Scade vama, focu-n vatră
Numai amintirea trece
Şarpe-ascuns în pacea rece
Noapte noapte de departe
Ce-mi pui în ureche moarte?
Du-te şi te fă sfârşit
Ca să-ncep ceasul rodit
Lumea nu mai are nume
Nici proverbul spus de mume
De ridic somnu-n lumină
Taina pleacă de la cină
Oaspele e orb şi tace
Cade vremea, umbra zace
Numai întrebarea ştie
Ce n-am fost, ce n-o să fie.
Scade vama, focu-n vatră
Numai amintirea trece
Şarpe-ascuns în pacea rece
Noapte noapte de departe
Ce-mi pui în ureche moarte?
Du-te şi te fă sfârşit
Ca să-ncep ceasul rodit
Lumea nu mai are nume
Nici proverbul spus de mume
De ridic somnu-n lumină
Taina pleacă de la cină
Oaspele e orb şi tace
Cade vremea, umbra zace
Numai întrebarea ştie
Ce n-am fost, ce n-o să fie.
Adrian Păunescu - Acatist Răsăritean
TEATRU/FILM
28 Septembrie
Regia
Savel Stiopul
Biografie
Savel Stiopul
Locul
naşterii: Cluj-Napoca, România
· Data naşterii: 15.05.1926 · Data decesului:
28.09.2007. Regizor.
Născut într-o familie mixtă (tata
român, mama armeancă), viitorul regizor urmează cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică (absolvent 1951).
Bogată activitate publicistică și de cultură cinematografică („Despre
natura cinematografului și alte eseuri” (2000),
„Incursiune în istoria filmului românesc” (2001),
„Sărmanul Cain” (2006))
Alături de activitatea regizorală, a avut și apariții episodice
în filme de ficțiune.
Savel Știopul a decedat în 2007 la 81 de ani. A fost înmormântat
la Cimitirul Armenesc din București.
·
Train de vie / Trenul vieții (1998)
·
Stare de fapt (1996)
·
Secretul lui Bachus (1984) Trailer
·
Comoara (1982)
- Macariu
·
Lumina palidă a durerii (1981) -
călugărul Iosaf
·
Falansterul (1979)
·
Agentul Straniu (1974)
·
Tatăl risipitor (1974)
·
Aventuri la Marea Neagră (1972) -
Prof. Gogu Alamahus
·
Proprietarii de stele (2001)
·
Mușchetarii în vacanță (1984)
·
Falansterul (1979)
·
Ultimele zile ale verii (1976)
·
Agentul Straniu (1974)
·
Aventuri la Marea Neagră (1972)
·
Un nasture sau absolutul / (1970)
·
Timpul care-ti apartine (1969)
·
Ultima noapte a copilariei (1969)
·
Cu acul si ata (1966)
·
Anotimpuri (1963)
·
Aproape de soare (1961)
·
Flacaul si focul (1960) - regizor
·
The School of Work (1959)
·
Amintirea unei artiste (1957)
·
Cu fata spre public (1956)
·
Bucuresti, oras înflorit (1955)
·
Primavara (1954)
·
Bogatii ascunse (1953)
·
Femeile lupta pentru pace (1950)
Filmografie - scenarist
·
Proprietarii de stele (2001)
·
Aproape de soare (1961)
Filmografie -
coscenarist
·
Aventuri la Marea Neagră (1972)
Actorul Sorin Gheorghiu
Biografie Sorin Gheorghiu
Sorin Gheorghiu a fost un actor român care a trăit din 1939 până
în 2008. A jucat la Teatrul de Stat Ioan Slavici din Arad din 1961 până în
1965, apoi la Teatrul Alexandru Davilla din Pitești, din 1966 până în 1969, la
Teatrul Valah Giurgiu din 1969 până în 1972, La Teatrul de Comedie din
București din 1972 până în 1993. A avut prestații în filme, ca: Examen,
Secretul lui Nemesis, Roșia de un kilogram.
În primii ani ai îndelungatei
sale cariere, Gheorghiu a jucat pe scenele Teatrului de Stat
"Ioan Slavici"” Arad (1961 - 1965), ale Teatrului "Alexandru
Davila" Piteşti (1966 - 1969), precum şi ale Teatrului Valah Giurgiu (1969
- 1972).
În perioada maturităţii
sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti (1972
- 1993), sub bagheta regizorilor Lucian Giurchescu, Valeriu Moisescu, Sanda
Manu, Grigore Gonţă, Tudor Mărăscu.
Ultima sa premieră a
avut loc în 2007, pe scena Teatrului Odeon,
cu rolul Alfred din spectacolul "Sunt propria mea soţie", de Doug
Wright, în regia lui Beatrice Rancea.
De asemenea, el a jucat
în filmele "Examen", de Titus Muntean, şi "Secretul
lui Nemesis", de Geo Saizescu, precum şi în producţia tv "Roşia
de un kilogram", în regia lui Petre Bokor.
Sorin Gheorghiu a
decedat pe 1 Septembrie, 2008.
·
Examen (2003) - criminalistul Ceacanica
·
Secretul lui
Nemesis (1985) Trailer
·
Sfântul
Mitică Blajinul (1982) - Adrian Mateescu
·
Urcusul / (1980)
·
Rosia de un kilogram (1979)
·
Acțiunea
Autobuzul (1978) - sofer
Elisabeta si Essex 1972 Andre Josset
Romeo si Julieta la sfarsit de noiembrie Jan Otcenasek
GÂNDURI PESTE TIMP 28 Septembrie
SFATURI
UTILE 28 Septembrie
Continuăm lecțiile din
ciclul O
MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire
pozitivă inspirate de la Sfântul Munte
Ziua a cincea
Nu te enerva că doi şi cu doi
fac patru.
Iată un
test pentru a verifica starea nervilor unui om. Întreabă‑l cît fac doi şi cu
doi.
Un
nevrotic îţi va răspunde: „Doi şi cu doi fac patru, dar chestia asta mă
enervează teribil”.
Aşadar,
nu te enerva că doi şi cu doi fac patru, nu te enerva că lumea este cum este,
că strâmbul este prea strâmb. Nu fi mânios.
Mânia
este mare consumatoare de energie.
Păstrează‑ţi
calmul şi vei rămâne puternic într‑o lume neisprăvită încă, într‑o ţară care
trece prin experienţa junglei.
Miercurea
este considerată cea mai bună zi a săptămânii, şi asta pentru că este ziua
obstacolelor. În tradiţia noastră, Sfânta Miercuri este cea care pune obstacole
pentru a‑ţi stimula duhul treziei, şi tot ea ridică obstacolele…
Ceea ce
ţi se pare o înfrângere, nu‑i decît o faţă a ascezei. Iar cele obţinute fără
asceză se sting repede.
Nu te
mânia că există obstacole. Mânia „perforează” şi strică acel înveliş nevăzut,
acea compunere de câmpuri de energii care protejează corpul tău.
Există
boli grave din mânie şi există vindecări miraculoase prin „isihia” (practica
liniştii lăuntrice).
Nu te
mânia pe Balcani şi pe balcanici, ci deschide ochii. Nu există duşmani, ci doar
victime ale propriei lor dizarmonii.
Dacă
înţelegi aceasta, mintea îţi va inspira soluţii optime în orice situaţie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu