13 IANUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 13 Ianuarie

Sf Mc Ermil și Stratonic; Sf Ier Iacob, episcop de Nisibe

Pătimirea Sf Mc Ermil și Stratonic

Împărăţind Liciniu păgînul (307-324), şi sîrguindu-se să placă foarte mult zeilor săi necuraţi, a dat poruncă grea asupra tuturor creştinilor: ca să fie urmăriţi prin cetăţi şi prin sate şi oricine va afla vreun creştin şi va spune despre el împăratului, să fie răsplătit, învrednicindu-se de mare cinste.

De aceea, toţi se sîrguiau spre cercetarea şi prigonirea creştinilor, ca să fie plăcuţi împăratului. De acel Liciniu - pe cînd el şedea odată şi făcea judecată la un loc înalt - s-a apropiat unul din ostaşi, zicîndu-i: "Este aici un creştin, anume Ermil, care are, după regula creştinătăţii sale, rînduiala diaconiei şi care slujind de demult lui Hristos, rîde de zeii noştri şi de tine, împărate, şi întru nimic te socoteşte".

Auzind acestea Liciniu, a poruncit ca îndată să-l caute şi să-l prindă. Deci trimişii aflară pe sfîntul rugîndu-se şi ridicîndu-şi mîinile spre Domnul Dumnezeul său; iar el înştiinţîndu-se că este prins, spre a fi judecat şi chinuit pentru Hristos, s-a umplut de bucurie şi de veselie; apoi a mers cu ostaşii, nu cu sila fiind dus, ci ca şi cum avea a primi cinste, alerga cu sîrguinţă şi a stat înaintea împăratului cu multă îndrăzneală. Văzîndu-l împăratul, i-a zis: "Spune cu adevărat, eşti creştin, cum am auzit despre tine?" El a răspuns: "Cu slobod glas mărturisesc, nu numai că sînt creştin, ci despre aceasta adeverez că sînt sfinţit Dumnezeului celui nevăzut, şi înaintea Lui slujesc în rînduiala diaconiei".

Împăratul a zis: "Să fii diacon, adică slujitor şi la ai noştri zei". Iar mucenicul rîzînd de cuvintele lui, i-a zis: "O! împărate, mi se pare că eşti surd sau nebun! Eu ţi-am spus că slujesc Dumnezeului Celui nevăzut, iar nu idolilor voştri, care sînt văzuţi, căci ei nu văd nici nu ştiu ce sînt, ca să le fie cineva diacon, dar pe care tu, înşelîndu-te, îi cinsteşti ca pe nişte zei, fiind pietre şi lemne cu totul surde şi neînsufleţite, lucruri de mîini omeneşti, de care se cade mai ales a rîde decît a li se închina cineva".

Atunci împăratul n-a suferit vorba lui, ci îndată a poruncit să bată pe mucenic peste obraz cu nişte unelte de aramă, pregătite spre muncire, iar chinuitorii să strige: "Nu fi îndrăzneţ cu limba, Ermile! Cinsteşte pe împărat, jertfeşte zeilor, şi te izbăveşte de munci". Iar el fiind bătut tare, se arăta ca şi cum nu simţea durerea; ci dimpotrivă defăima slăbiciunea tiranului. Apoi cu glas mai tare a strigat, zicînd: "Răni fără sfîrşit vei lua şi înfricoşata mînă a lui Dumnezeu o vei cunoaşte, căci lăsînd pe Ziditorul tău, iei aminte la zeii cei surzi şi muţi şi, ce este mai rău, te sileşti a atrage şi pe alţii la aceeaşi pierzare, ca unul ce urăşte mîntuirea lor".

După aceasta, împăratul a poruncit să-l ducă la temniţă trei zile, nădăjduind că se va gîndi şi se va căi de îndrăzneala sa. Iar mucenicul mergînd, cînta: "Domnul îmi este ajutor şi nu mă voi teme ce-mi va face mie omul". Şi intrînd în temniţă, a cîntat: "Cel ce paşti pe Israel, ia aminte; Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif, Cel ce şezi pe heruvimi, arată-te şi vino ca să ne mîntuieşti pe noi".

Domnul n-a trecut cu vederea pe robul Său, ci a trimis un înger, mîngîindu-l şi întărindu-l pe el. Apoi îngerul i-a zis: "Ermile, îndrăzneşte, grăieşte şi nu tăcea, iar de acum nu te teme, căci vei birui îndată meşteşugurile duşmanului, şi de sus vei primi cunună prea luminoasă pentru pătimire". Astfel Dumnezeu a înarmat pe ostaşul Său spre nevoinţă, l-a încins cu putere, a învăţat mîinile lui la război, şi a dat arc de aramă în braţele lui şi pavăză de mîntuire.

Iar după trei zile, Liciniu împăratul, şezînd iarăşi la judecată, a pus de faţă pe Ermil, zicîndu-i: "Oare te-ai căit şi vei voi acum ca să aduci jertfă zeilor, ca să fii slobod de chinurile cele pregătite ţie? Sau tot aceeaşi nebunie te cuprinde, şi de bunăvoie vrei să te dai pierzării?"

La aceasta ostaşul lui Hristos, pentru cinstea Domnului, care l-a înarmat cu îndrăzneală, a răspuns: "Ţi-am spus odată, împărate; se cădea ca să fie de ajuns cuvintele mele cele dintîi, şi mai mult să nu mă întrebi; pentru că am pe Dumnezeu în cer, Căruia şi slujesc, şi Căruia pe mine însumi mă sîrguiesc a mă aduce jertfă; căci de la El nădăjduiesc mare ajutor". Zis-a împăratul: "Atunci voi vedea de-ţi va ajuta Cel ce locuieşte în cer".

Şi îndată a poruncit la şase ostaşi vîrtoşi, să-l ia şi întinzîndu-l la pămînt, să-l bată fără cruţare". Deci, fiind bătut ucenicul, răbda ca un fără de trup şi se ruga lui Dumnezeu, zicînd: "Doamne, Dumnezeul meu, care pentru mine ai răbdat răni şi bătăi, în zilele lui Pilat din Pont; Însuţi întăreşte-mă pe mine, care iarăşi pătimesc pentru Tine, ca să pot săvîrşi această alergare de acum; ca fiind părtaş patimilor Tale, să mă fac vrednic răsplătirii Tale celei veşnice".

Sfîntul astfel rugîndu-se, îndată s-a auzit un glas de sus, zicîndu-i: "Amin, Amin, zic ţie, Ermile; după trei zile te vei izbăvi din aceste primejdii şi vei primi mare răsplătire pentru pătimirea ta". Acest glas a adus mucenicului mare îndrăznire şi întărire; iar chinuitorilor le-a pricinuit mare frică şi cutremur. Pentru că aceia au căzut la pămînt şi nu mai puteau să facă nimic; chiar şi împăratul s-a cutremurat, dar n-a voit să cunoască puterea lui Dumnezeu şi a poruncit ca iarăşi să ducă pe mucenic în temniţă.

Atunci era străjer la temniţă Stratonic, căruia i se poruncise să păzească pe mucenic. Iar acest Stratonic era în taină creştin şi prieten al Sfîntului Ermil, de care se rănea cu inima, văzîndu-l în munci; dar se înveselea cu duhul de îndrăzneala şi de tăria lui, însă el singur nu îndrăznea să se dea la nişte pătimiri ca acestea. Iar Sfîntul Ermil intrînd în temniţă, cînta, zicînd: Domnul este luminarea mea şi Mîntuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este păzitorul vieţii mele, de cine mă voi înfricoşa? Atunci a strălucit asupră-i o lumină cerească şi iarăşi a auzit un glas, poruncindu-i să îndrăznească şi făgăduindu-i că va avea sfîrşitul pătimirilor, după trei zile.

A doua zi chinuitorul şezînd iarăşi la judecată, a adus la cercetare pe Sfîntul Ermil, care a stat înainte cu faţa luminoasă, cu ochii veseli şi cu inima plină de bucurie. Dar tiranul Liciniu clătinînd capul şi rîzînd de mucenic, i-a zis: "Spune-ne nouă la ce ţi-a folosit temniţa cea întunecoasă şi vremea cea petrecută în pătimire? Te-a învăţat oare să te supui legii împărăteşti? Şi să dai zeilor cinstea cea cuviincioasă sau încă va fi trebuinţă de chinuri împotriva inimii tale atît de împietrite?" Mucenicul i-a răspuns: "Temniţa cea întunecată mi-a mijlocit mare lumină şi acum sufletul meu este în pace şi în bucurie şi în negrăită lumină, care îmi dă bună nădejde de cîştigarea bunătăţilor ce vor să fie; iar eu mă minunez foarte, cum întunericul care este în tine nu primeşte nici o schimbare, ci totdeauna întunecă ochii tăi cei sufleteşti ca să nu vadă adevărul".

Astfel mustrînd sfîntul rătăcirea împăratului, acesta a strigat: "Spre nimic altceva, precum văd, nu te-ai deprins, decît numai să ocărăşti pe faţă cu neînfrînata ta limbă, cu îndrăzneţul tău suflet şi cu nebunia ta; însă să ne răspunzi cu încredinţare, vei jertfi zeilor şi te vei supune poruncii noastre? Sau vei lua muncile cele vrednice după faptele tale?". Mucenicul lui Hristos, Ermil, i-a răspuns: "Ai auzit răspunsurile mele, împărate, şi nimic mai mult nu vei auzi de la mine. Fă de acum ceea ce voieşti şi săvîrşeşte cu lucrul ceea ce ai gîndit".

Şi mîniindu-se Liciniu, a poruncit să întindă pe sfînt gol la pămînt şi să-l bată cu beţe pe pîntece. Iar sfîntul în bătăile ce i se aduceau avea întărire pe Hristos, către Care ridicînd ochii cei sufleteşti se ruga: "Dumnezeule, ia aminte spre ajutorul meu; Doamne grăbeşte ca să-mi ajuţi". Iar tiranul aprinzîndu-se de mînie pentru multa răbdare a sfîntului, a poruncit ca să-i rupă pîntecele lui cu unghii de vultur, ca să vadă cu ochii săi cele dinăuntrul lui.

Iar mucenicul zicea: "Inima şi trupul meu s-au bucurat de Dumnezeul cel viu, ca de seu şi de grăsime să se umple sufletul meu, şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea".

Stratonic, văzînd pe Sfîntul Ermil, prietenul său, chinuit astfel fără de omenie şi pîntecele lui fiind rupt, a început a plînge; dar văzîndu-l unii din cei ce stăteau acolo, îndată au spus împăratului că Stratonic, străjerul temniţei, pe faţă se arată că este părtaş al rătăcirii creştineşti, şi prieten cu Ermil; căci se milostiveşte şi plînge pentru dînsul. Împăratul chemînd pe Stratonic, îl întrebă: "Eşti prieten al lui Ermil?".

Stratonic nevrînd a minţi, fiind ucenic al adevărului, şi văzînd că acum venise vremea nevoinţei sale, a mărturisit că este prieten al lui Ermil şi că este creştin; deci, defăimă pe idoli ca nişte neînsufleţiţi şi pe închinătorii lor ca pe nişte nebuni, şi numai pe Unul Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pămîntului îl preamări.

Atunci împăratul, umplîndu-se de mînie, a poruncit să bată pe Stratonic cu beţe peste tot corpul gol. Dar acesta fiind bătut, îşi ridica ochii către Sfîntul Ermil, prietenul său, şi zicea: "Roagă-te lui Hristos pentru mine, Ermile, ca să-mi dea putere să-mi păzesc credinţa tare şi nemişcată şi să fiu mai presus decît toţi chinuitorii mei". Apoi rîdea de Liciniu şi-l îndemna ca să înceteze a se închina idolilor celor orbi şi neînsufleţiţi şi să se teamă de pedeapsa adevăratului Dumnezeu, în ale Cărui mîini este înfricoşat lucru a cădea. Dar au bătut pe sfînt pînă ce a tăcut, fiind slăbit de răni. După aceea a poruncit împăratul ca pe amîndoi, pe Stratonic şi pe Ermil, să-i arunce în temniţă.

Deci, Sfîntul Stratonic se ruga, zicînd: "Doamne, să nu pomeneşti fărădelegile mele cele dintîi". Apoi, amîndoi grăiau către Dumnezeu: "Ajută-ne Dumnezeule, Mîntuitorul nostru, pentru mărirea numelui Tău Celui sfînt". Atunci ei au auzit un glas dumnezeiesc, zicînd: "Alergarea aţi săvîrşit, credinţa aţi păzit, şi de acum s-a pregătit vouă cununa dreptăţii, pe care dimineaţă o veţi lua". A doua zi, aduseră iarăşi pe Ermil la judecată, şi Liciniu l-a întrebat: "Vei jertfi idolilor?".

Sfîntul a răspuns: "Cele ce întîi ţi-am spus, acelea şi astăzi îţi repet; pentru aceea arde, taie şi chinuieşte-mă cum voieşti, pentru că am învăţat a nu mă teme de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă". Deci, a poruncit tiranul ca să spînzure pe sfînt de un lemn şi cu cuţitele să-i împungă trupul. Iar sfîntul, într-acea mare durere, neîncetat se ruga: "Fii mie ajutor, Dumnezeule, Mîntuitorul meu". Apoi a auzit un glas de sus: "Nu te teme, căci cu tine sînt Eu, Dumnezeul Tău."

După aceasta, împăratul a judecat pe Sfîntul Ermil, ca să fie înecat în Dunăre; iar pe Sfîntul Stratonic aducîndu-l, îl îndemna să jertfească idolilor, ca să nu pătimească şi el ca prietenul său; dar fericitul Stratonic a răspuns: "Cu adevărat, ticălos aş fi dacă m-aş supune poruncii tale celei nebune; şi cum aş voi eu ca să rămîn viu, cînd prietenul meu moare pentru Hristos?" Liciniu a zis: "Atunci voieşti să mori cu Ermil?" Sfîntul Stratonic a răspuns: "Foarte mult doresc; pentru că se cuvine ca prietenii cei adevăraţi să îndure primejdia împreună şi de bunătăţi iarăşi împreună să se îndulcească. Şi ce va fi mai dulce pentru noi, decît a pătimi şi a muri pentru Hristos?".

Văzînd împăratul Liciniu că nimic nu sporeşte, a osîndit pe Sfîntul Stratonic la acelaşi fel de moarte, ca să fie înecat în Dunăre cu Ermil.

Pe cînd duceau pe amîndoi sfinţii spre înecare, ei cîntau cu veselie: Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pămînt pace, întru oameni bunăvoire. Şi ducîndu-i ostaşii la Dunăre, i-au pus în mreje şi i-au aruncat în adîncul apei.

Astfel Dunărea a primit trupurile sfinţilor mucenici, iar cerul a sălăşluit sufletele lor întru acoperămintele sale. Apoi a treia zi, s-au aflat la mal sfintele lor trupuri, pe care credincioşii le-au îngropat cu cinste, ca la 18 stadii departe de cetatea Singhidon (Belgrad), punîndu-i pe amîndoi într-un mormînt, ca toate să le fie de obşte, ca prieteni: de obşte mărturisirea pentru Hristos, de obşte temniţa, de obşte chinurile, de obşte înecarea, de obşte îngroparea trupurilor lor, de obşte şi mărirea în ceruri; cu darul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Viaţa Sfântului Ierarh Iacob, Episcopul din Nisibe

Moise, dătătorul de lege care a trecut pe israeliţi prin mare ca pe uscat, iar în pustie a adăpat pe popor prin minune, şi care multe alte minuni a făcut, a scris faptele cele de mai înainte, nu cu înţelepciunea luată de la egipteni, ci cu darul cel dat din cer.

Pentru că de unde putea el să ştie fapta cea bună a lui Abel, iubirea de Dumnezeu a lui Hristos, dreptatea lui Noe, binecuvântata preoţie a lui Melchisedec, chemarea lui Avraam, credinţa, bărbăţia, iubirea de străini şi jerfa fiului său, Isaac? Şi, pe scurt, vestea despre nevoinţele altor bărbaţi dumnezeieşti, de unde ar fi putut să le ştie, de n-ar fi luat lumină de la dumnezeiescul Duh? De un ajutor ca acesta (zice Teodorit) am şi eu nevoie în lucrarea de faţă, pentru a scrie Vieţile Sfinţilor care au fost cu puţină vreme înainte de noi şi care au strălucit chiar în vremurile noastre; ca după aceea, să le pun ca pe o lege înaintea celor ce doresc să le urmeze. Deci, mi se cade ca să încep povestirea chemând în ajutor rugăciunile acelor sfinţi.

Nisibe este o cetate, care a fost într-o vreme între hotarele stăpânirii Romei şi ale Persiei, care pe atunci dădea dajdie romanilor. În această cetate s-a născut Sfântul Iacob şi şi-a ales deosebita petrecere în pustie, şi sălăşluindu-se acolo, vieţuia prin munţii cei înalţi.

Deci, în timp de vară şi de toamnă locuia prin dumbrăvi, având cerul ca acoperământ; iar în timpul iernii intra într-o peşteră, unde se apăra de ger. Hrana lui nu era nici din ceea ce se seamănă pe câmp, nici din lucru, ci numai din ceea ce singur pământul producea. El aduna poame din copacii de prin pădure şi ierburi ca cele de prin grădini, cu care îşi întărea trupul, atât numai ca să-şi poată ţine zilele. Foc pentru fierberea mâncării nu-i trebuia niciodată, pentru că se hrănea numai cu verdeţuri crude; şi nici de lină nu avea trebuinţă pentru haine, căci se acoperea cu piei de capre.

Astfel omorându-şi trupul, cu duhovnicească hrană îşi întărea sufletul; iar gândul său îl pregătea spre dumnezeiască vedenie, făcându-l oglindă a Sfântului Duh - precum grăieşte Apostolul -, şi privind mărirea Domnului, se urca spre desăvârşire. De acolo i se înmulţea în toate zilele îndrăzneala către Dumnezeu, de la Care cerea şi căpăta tot ce avea de trebuinţă; şi înainte vedea şi proorocea cele ce erau să fie; căci i se dăduse de la Sfântul Duh darul facerii de minuni. Să povestim credincioşilor câteva minuni ale lui şi astfel vom arăta raza strălucirii lui apostoleşti, ca urmare a darului ce avea.

În acea vreme oamenii cei fără de minte se închinau idolilor celor neînsufleţiţi şi le făceau dumnezeiască cinste; iar cinstirea cea cu adevărat dumnezeiască era defăimată de cei mulţi şi erau prigoniţi cei ce nu se amestecau în sălbăticia lor; căci fiind desăvârşiţi în faptele cele bune, ştiau adevărul, şi păzindu-se de închinarea idolească, se închinau Ziditorului a toate.

Sfântul Iacob lăsând pustia, s-a dus în Persia, vrând să vadă odrasla cea nouă a sfintei credinţe şi pe cât se putea să ajute la înmulţirea ei. Trecând un pârâu ce se întâmpla în calea lui, a văzut câteva fecioare spălându-şi hainele şi, dezvelindu-şi picioarele aproape de tot, priveau la dânsul ca la un străin care purta o îmbrăcăminte neobişnuită, măsurându-l cu ochi îndrăzneţi, neruşinîndu-se nici de cinstea lui, nici de goliciunea lor; ci stăteau cu necuviinţă, fără a-şi acoperi capetele lor.

Atunci sfântul s-a mâniat pentru această neruşinare a lor şi vrând ca să arate puterea lui Dumnezeu, spre învăţătura acelora, şi apoi să se izbăvească de închinarea idolească, când vor vedea acea minune, a blestemat izvorul din care curgea pârâul, şi îndată s-a uscat izvorul acela, încât nici o picătură de apă nu s-a mai aflat într-însul. Asemenea a blestemat şi pe acele fecioare neruşinate ca să îmbătrânească deodată. Şi s-a împlinit cuvântul sfântului, căci părul cel negru al capetelor lor îndată s-a încărunţit şi s-a făcut ca frunzele de toamnă, când cade bruma peste ele.

Văzând aceasta fecioarele (căci şi apă se uscase şi toate fiind cărunte, priveau una la alta), s-au înspăimântat, şi alergând în cetate, au spus către toţi cele întâmplate. Cetăţenii, văzând minunea ce se făcuse, au mers la Sfântul Iacob, marele făcător de minuni, şi l-au rugat cu dinadinsul ca să-şi îmblânzească mânia şi să întoarcă iarăşi apa în râu.

Sfântul milostivindu-se, degrabă a făcut rugăciune către Domnul, şi a curs izvorul ca şi mai înainte şi pârâul s-a umplut de apă. Apoi oamenii rugau pe sfânt că să dea şi fetelor tinereţea de mai înainte. Sfântul voia să facă aceasta, dar când a întrebat unde sunt, fetele nu s-au mai aflat, nici nu au venit la pocăinţă; pentru aceasta le-a pedepsit ca să rămână astfel, spre neuitată aducere aminte de puterile minunate ale lui Dumnezeu, ca astfel şi ceilalţi să se înveţe curăţenia vieţii şi bună rânduială.

Aceasta a fost minunea acestui nou Moise, pe care a făcut-o nu prin lovirea toiagului, ci prin semnul Sfintei Cruci. Iar eu mai mult de aceasta mă minunez, adică de blândeţea lui, căci n-a făcut ceea ce într-o vreme a făcut Marele prooroc Elisei şi n-a trimis nişte ursoaice ca să sfâşie pe fecioarele fără de ruşine, ci printr-o pedeapsă mică le-a învăţat spre bune obiceiuri şi temerea de Dumnezeu. Încă o zic aceasta, nu prihănind minia proorocului, ci arătând că Sfântul Iacob, având aceeaşi putere în facerea de minuni pe care o avea şi proorocul, a făcut cele cuviincioase bunătăţii lui Hristos şi Noului Aşezământ.

Acest Sfânt Iacob, văzând odată pe judecătorul Persiei făcând o judecată nedreaptă unui om nevinovat, s-a mâhnit de această nedreptate şi a poruncit unei pietre mari ce era aproape, ca să se sfărâme şi să se răspândească ca ţărâna, mustrând pe judecător de această nedreptate.

Cei ce erau acolo, văzând acest lucru, s-au înfricoşat; ba încă s-a temut şi judecătorul nedrept şi, cunoscându-şi păcatul, s-a căit; apoi, schimbând judecata cea dintâi, a hotărât altă dreaptă. Şi aici făcătorul de minuni a urmat Domnului său, Care vrând să arate că de voie merge la patimă şi cum că, cu înlesnire - de ar fi voit -, ar fi pierdut pe ucigaşii Săi, totuşi nu i-a pierdut, ci smochinul cel neînsufleţit l-a uscat cu cuvântul, arătându-Şi puterea Sa.

Acelei bunătăţi a Domnului a urmat Sfântul Iacob; n-a adus pedeapsa asupra nedreptului judecător, ci a sfărâmat piatra şi prin aceasta a învăţat pe judecător dreapta judecată. Pentru aceste faceri de minuni, şi făcându-se iubit şi mărit înaintea tuturor, s-a ridicat fără de voie la episcopat, în patria sa, cetatea Nisibe, deşi se lepăda şi fugea de o dregătorie ca aceasta.

Schimbându-şi petrecerea vieţii singuratice şi sălăşluindu-se cu cetăţenii, nu şi-a schimbat nici hrană, nici hainele, ci numai locul era altul, iar rânduiala vieţii aceeaşi; însă ostenelile erau mai multe ca cele dintâi, căci prin post, prin culcare pe jos, prin purtarea rasei, i s-a adăugat grijă de popor, de sărmani, de văduve, ca să sprijinească pe cei năpăstuiţi şi să ajute tuturor, povăţuindu-i pe toţi la fapte bune.

Însă ce trebuinţă este a număra cu amănuntul ostenelile şi îngrijirile pentru popor, care se cuvin unei dregătorii ca aceasta? Cei ce şi-au luat asupra lor acest jug ştiu aceasta şi, mai ales cei ce iubesc şi se tem de Stăpânul, Care le-a încredinţat păstoria oilor celor cuvântătoare. Deci, sfântul, ostenindu-se mai mult în dregătoria episcopiei şi săvârşind bunătăţi, şi-a adăugat mai multe daruri ale Sfântului Duh.

Într-o vreme, mergând sfântul la un sat, s-au apropiat în calea sa nişte săraci, care cereau de la dânsul milostenie pentru îngroparea unui mort, care se afla zăcând chiar în acea cale. Iar omul acela nu era cu adevărat mort, ci se prefăcea; căci acei săraci văzând de departe pe episcop venind, au poruncit unuia dintre dânşii ca să se prefacă că este mort, să capete cu un meşteşug ca acesta mai multă milostenie de la episcop.

Deci arhiereul le-a dat cuvincioasa milostenie şi pentru cel mort s-a rugat ca să i se ierte păcatele şi sufletul lui să se rânduiască cu cei drepţi; apoi s-a dus în calea sa. Depărtându-se sfântul, prietenii celui prefăcut mort îi ziceau să se scoale, iar el nu se scula; căci acum murise cu adevărat şi zăcea fără suflet.

Văzând săracii cum că minciuna lor s-a adeverit, au alergat după sfânt, şi ajungându-l, au căzut la picioarele lui, mărturisindu-şi păcatul şi aruncând pricina asupra sărăciei; deci, se rugau ca să-i ierte şi să întoarcă în trup sufletul mortului. Iar făcătorul de minuni, asemănându-se Domnului cel mult îndurat, i-a ascultat; şi cu rugăciunea ce a făcut a întors sufletul şi a înviat mortul.

Aceasta, precum mi se pare, se aseamănă cu minunea Sfântului Petru, care a dat morţii celei năpraznice pe Anania şi pe Safira, care se sfătuiseră să mintă împotriva Duhului Sfânt şi să ascundă din preţul ţarinei; pentru că şi acest Sfânt Iacob, celui ce şi-a tăinuit duhul său şi cu minciună se prefăcuse mort, i-a luat sufletul.

Sfântul Petru, cunoscând furtişagul, descoperindu-i aceasta Sfântul Duh, a dat pedeapsa de moarte asupra celor ce furaseră; Iacob, neştiind vicleşugul, căci cu minciună se prefăcuse mort săracul acela, prin rugăciune i-a luat viaţa. Petru, pe Anania şi pe Safira, care muriseră, nu i-a izbăvit, pentru că atunci era trebuinţă de asprime, ca şi ceilalţi să aibă frică; iar Iacob având darul apostolesc, prin moarte a pedepsit câtva timp, apoi iarăşi a mângâiat prin întoarcerea vieţii acelui om.

După aceasta, când Arie, întâiul hulitor al Fiului lui Dumnezeu şi al Sfântului Duh, şi-a ascuţit limba sa asupra Făcătorului său şi a tulburat tot Egiptul, iar mai marele între împăraţi Constantin, care, că alt Zorobabel, a izbăvit lumea din robia închinării la idoli şi bisericile cele dumnezeieşti răsturnate la pământ le-a ridicat şi le-a înălţat, a adunat întâiul sobor de sfinţi părinţi a toată lumea, în Niceea, arhiereul lui Dumnezeu, Iacob, episcopul Nisibei, era acolo în mijlocul soborului sfinţilor părinţi, apărând dreapta credinţă, iar pe Arie l-a depărtat de la Biserică.

În acea vreme, Nisibe era sub stăpânirea împăraţilor Romei, iar marele Constantin murind, Saporie, împăratul Persiei, a venit cu toată puterea oştilor sale, înconjurând cetatea aceasta, vrând s-o ia; dar cu rugăciunile Sfântului episcop Iacob, cetatea rămânea nebiruită. Atunci Saporie a oprit cu pietre şi cu pământ râul care curgea prin cetate, şi adunându-se apă multă, îndată i-a dat drumul asupra cetăţii, încât au căzut zidurile ei de pornirea râului şi de puterea apei, apoi mare parte a cetăţii a întunecat-o, aducând multă frică cetăţenilor dintr-însa şi multă bucurie perşilor, cărora li se părea că au în mâini cetatea; însă nu s-au apropiat ca să intre, fiindcă apele îi opreau, ci au amânat până a doua zi, ca să se pornească cu toată puterea asupra cetăţii.

Iar noaptea, sosind tot poporul cetăţii, s-a apucat de lucru, prin îndemnarea episcopului şi, cu ajutorul rugăciunilor lui, au îndreptat zidurile cetăţii, încât nici călăreţii, nici pedestraşii nu puteau să intre înăuntru fără scări; dar cetatea putea să fie luată cu înlesnire de n-ar fi căutat cetăţenii ajutorul Celui Preaînalt. Şi au rugat toţi pe Sfântul Iacob, episcopul lor, ca să se suie pe zidurile cetăţii şi să risipească puterea potrivnicilor.

Deci, s-a suit Sfântul Iacob, şi văzând nenumăratele cete ale oştirii persane, s-a rugat lui Dumnezeu să trimită asupra lor ţintari şi muşte câineşti, ca ei să cunoască puterea lui Dumnezeu şi să plece de la cetate. Şi a ascultat Dumnezeu rugăciunea robului Său, căci a adus îndată asupra cetelor persane un nor de ţânţari şi de muşte, a căror muşcare era atât de cumplită, încât caii şi elefanţii neputând-o suferi, rupeau zăbalele şi frâiele şi fugeau încoace şi încolo neopriţi. Şi nu numai celor necuvântătoare, ci chiar şi perşilor le erau nesuferiţi ţintarii aceia şi muştele, ce erau mai cumplite decât mii de ostaşi înarmaţi.

Văzând păgânul împărat că ostenelile lui erau în deşert, căci puterea oştii lui se biruia de ţânţari şi de muşte, era în nepricepere şi în mare tulburare. Apoi, când a văzut umblând pe zidurile cetăţii pe acel om dumnezeiesc, adică pe Iacob episcopul, şi i se părea că acela este împărat, pentru că avea porfiră împărătească, cu coroană pe cap foarte strălucită, s-a mâniat pe ai săi, care spuseseră că nu este împărat în cetate şi i-a pedepsit cu moarte; drept aceea, depărtându-se de cetate, a fugit în pământul său, izgonit de muşte şi de ţânţari.

O minune ca aceasta a făcut Dumnezeu prin rugăciunile plăcutului Său, care n-a cerut să cadă foc din cer asupra vrăjmaşului, precum altă dată Ilie proorocul a cerut asupra celor 50 şi i-a ars, nici se rugă ca să-i înghită pământul, ci numai ţintari şi muşte să vină asupra lor, ca să cunoască puterea lui Dumnezeu. Şi cu adevărat minune a fost, căci atâta oaste persană nu putea să se scape de nişte mici insecte din văzduh şi a fugit, biruindu-se cu ruşine. Atâta dar avea Sfântul Iacob de la Dumnezeu şi atâta îndrăzneală către El.

După aceea, fiind trecut de zile, s-a odihnit întru Domnul. Iar după moartea lui, câtăva vreme trecând, cetatea Nisibei a fost numărată la stăpânirea Persiei, din care credincioşii ieşind, au luat cu ei moaştele folositorului şi povăţuitorului lor, Sfântul Iacob, care de ar fi fost viu, niciodată n-ar fi fost stăpânita cetatea de barbari, de care o apăra marele plăcut al lui Dumnezeu, cu puterea cea nebiruită a lui Hristos, Dumnezeul nostru, Căruia dimpreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine slava, în veci. Amin.

ISTORIE PE ZILE 13 Ianuarie

Evenimente

· 27 î.Hr.: Octavianus 14 d.Hr) a reorganizat statul și armata, statul roman devenind Principat (d. 14 d.Hr.). Augustus Octavianus Caesar (n. 23 septembrie 62 î.Hr.), a fost primul impărat roman. A condus ca un dictator timp de mai mult de 40 de ani. A încheiat un secol de războaie civile și a adus o eră de pace, prosperitate și măreție imperială. Si-a luat titlul de titlul de “Augustus” (“cel venerat”), în anul 27 î.Hr. Dupa moartea sa care a survenit pe 19 august anul 14, Senatul l-a divinizat,votandul în Panteonul zeilor romani

· 532: A izbucnit in capitala Imperiului Bizantin, în timpul domniei lui Iustinian I și a soției acestuia, Teodora, răscoala Nika, revolta care si-a luat numele de la strigătul răsculaților:Nika (în greacă = victorie). La această răscoală a participat întreaga populație din Constantinopol, care cerea abdicarea lui Iustinian. Aproape un sfert din oraș a ars în cele șase zile cât au durat tulburarile, care nu au încetat decât în urma intervenției armatei, conduse de generalul Belisarius, care a ucis peste 30000 de oameni. Armata a surprins mulțimea adunată în Hipodrom în jurul celui pe care voiau să îl proclame împărat, Hepatius, un senator, fiul fostului împărat Anastasiu I. După încetarea luptelor, execuțiile au continuat, din ordinul împăratului, în rândurile suspecților de crime sau răzvrătire, acest val de execuții prinzându-l și pe Hepatius, care încercase totusi fără sa reuseasca, să oprească răscoala.

· 888: Odo, Conte de Paris devine rege al francilor.

· 1328: Eduard al III-lea al Angliei se căsătorește cu Filipa de Hainault, fiica contelui de Hainault.

· 1435: Papa Eugeniu al IV-lea emite Enciclica Sicut dudum, prin care condamna sclavia la care erau supusi indigenii guanși din Insulele Canare. Sicut Dudum denunta relele tratamente la care erau supusi bastinasii Insulelor Canare, cu toate ca erau crestini botezati, si cere eliberarea imediata din sclavie a acestor oameni, fara sa fie necesara vreo plata, iar cei care refuzau punerea in aplicare a acestei Enciclice, urmau sa fie excomunicati. Totusi, acest apel papal a avut un ecou slab in randul stapanilor de sclavi spanioli. Practic marea majoritate a guansilor care au incercat sa reziste cuceririi spaniole au fost ucisi, iar cea mai mare parte dintre supravietuitori au fost au fost vanduti ca sclavi, multi fiind fortati sa imbratiseze religia catolica. In urma invaziei spaniole, limba si cultura guanșilor au disparut.

· 1524: Radu de la Afumati (1522–1529) primeste la Istanbul confirmarea domniei Tarii Romanesti. Radu de la Afumați, fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost domnitor al Țării Românești în perioadele: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere al lui Neagoe Basarab, el a fost căsătorit cu Ruxandra fiica acestuia, la 21 ianuarie 1526. A dus în general o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu Vladislav al III-lea și Radu Bădica, pretendenți la scaunul domnesc, sprijiniți de Poartă. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Argeș amintește de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovești s-a supus un timp sultanului, dar la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Se spune că ar fost ucis împreună cu fiul său Vlad de către boierii Neagoe și Drăgan în timp ce se afla în biserica numită Cetățuia, situată în nordul orașului Râmnicu Vâlcea. După moartea lui Radu, Ruxandra a devenit soția unui alt voievod, Radu Paisie.

· 1559 - Regina Elisabetha I a Angliei a fost încoronată la catedrala Westminster Abbey

· 1602: Este publicată piesa lui William Shakespeare, „Nevestele vesele din Windsor”.

· 1610: Galileo Galilei descoperă cel de-al patrulea satelit al planetei Jupiter, Callisto.

· 1776: Războiul de independență al Statelor Unite: George Washington întră triumfal în New York în fruntea trupelor.

· 1854: A fost eliberat primul patent pentru un acordeon pe teritoriul american.

· 1855: Apare săptămînal la Iaşi, Moldova, revista ştiinţifică, istorică şi literară “România literară”, editată de Vasile Alecsandri. În paginile revistei, Alecu Russo publică (în versiune proprie) poemul “Cîntarea României “.

· 1863: Guvernul Kogălniceanu votează legea secularizării averilor mănăstirești, deziderat al Revoluției de la 1848.

· 1864: Împăratul rus Alexandru II-lea a aprobat cererea călugărilor veniţi de la mănăstirea Neamţ de a întemeia la Chiţcani in Basarabia ţaristă, mănăstirea Noul Neamţ.

· 1898: Articolul "J'accuse" a lui Émile Zola a fost publicat în ziarul L’Aurore în legatura cu afacerea Dreyfus.

· 1906: Un incendiu puternic distruge orașul Panama.

· 1910: A avut loc prima transmisie radiofonică de operă: Enrico Caruso cântând pe scena Metropolitan-ului din New York este captat la 30 de km distanță.

· 1913: La Tighina, gubernia Basarabia, apare primul număr al ziarului politic, literar, social şi comercial „Iujnîi krai ” („Plai sudic„), care s-a editat pînă în 1918. Începînd cu numărul din 30 ianuarie 1914, această publicaţie s-a numit „Bessarabskii iujnîi krai ” („Plai sudic Basarabean„).

· 1914: Are loc, la sala Clasic, premiera filmului istoric „Cetatea Neamțului”, după nuvela lui Costache Negruzzi și piesa lui Vasile Alecsandri. Realizat cu mijloace modeste, cu concursul ansamblului Național craiovean, filmul (care s-a pierdut) interesează în special pentru faptul că a fost scris și realizat de scriitorii Emil Gârleanu și Corneliu Moldovan.

· 1915: Un cutremur în Avezzano, Italia face 29.800 de victime.

· 1917: Dezastrul de la Ciurea – lângă Iași. La Ciurea, în ianuarie 1917, a fost iadul pe pământ, „iadul adevărat în toată grozăvenia lui”, aşa cum scrie Elena Emandi într-un volum de memorii din 1919. Cel mai cumplit accident feroviar din istoria României şi, după alte surse, cea mai mare catastrofă de acest fel din lume, în intervalul 1830-1930. Desigur, la vremea respectivă, România era pe punctul de a dispărea de pe harta lumii: în stare de război cu Puterile Centrale, cu mare parte din teritoriu ocupată de germani, cu administraţia şi armata refugiate în Moldova. În aceste condiţii cu totul vitrege deraiează la Ciurea, lângă Iaşi, un tren arhiplin, care venea de la Galaţi, doldora de oameni care fugeau din calea războiului.

· 1918: Guvernul Rusiei Sovietice întrerupe relațiile diplomatice cu România (13/26 ianuarie). În legătură cu tezaurul României, sovietul comisarilor poporului al RSFS Ruse declară: "Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română. Puterea sovietică își asumă răspunderea de a păstra acest tezaur pe care îl va preda în mâinile poporului român".

· 1918: Chemata de Sfatul Tarii din Republica Democratica Moldoveneasca (Basarabia), la 13/26 ianuarie armata română, sub conducerea generalului Ernest Broşteanu, a intrat în Chişinău şi a restabilit ordinea. Unităţile bolşevice s-a retras la Tighina, fără a opune rezistenţă. Comandantul unitatilor bolsevice din Chisinau, expediaza in aceasi zi o telegrama Sovietului soldatilor si marinarilor din Odesa, in care se propunea lichidarea Sfatului Tarii. În acelaşi timp, divizia 13 a trecut Prutul în sudul Basarabiei, unde dezordinea era cu atât mai mare cu cât elementele bulgare, lipovene, tătare, găgăuze, fuseseră incitate la dezordine de bolşevici şi pe care armata rusă le scăpase complet de sub control. Pacificarea regiunii a fost mai dificilă, dar până la 8 martie, în condiţii de iarnă grea, armata română a intrat în Cetatea Albă. Totodată, forţele bolşevice retrase la Tighina au fost complet anihilate la 7 februarie. Puterea sovietică, ignorând principiul autodeterminării pe care aparent îl susţinuse până atunci, a considerat acţiunea drept un act de agresiune pe propriul teritoriu, a rupt relaţiile diplomatice cu România şi a confiscat tezaurul României aflat atunci la Moscova. La Petrograd ministrul roman Diamandy este arestat impreuna cu personalul diplomatic si intreaga misiune militara. Diplomatul sarb Spoilaikovici isi instiinteaza ministerul de externe ,ca “planul bolsevicilor este revolutia in Romania si intrarea sa, impreuna cu Basarabia, ca republica romana in componenta Republicii Federative Ruse”.

· 1921: Demisia guvernului condus de generalul Alexandru Averescu.

· 1923: După instaurarea dictaturii fasciste în Italia, la 29 octombrie 1922, regele îl însărcinează pe Benito Mussolini cu formarea guvernului. crearea Marelui Consiliu Fascist.

· 1926: România aderă la Convenția de la Geneva din 9 decembrie 1923, referitoare la regimul internațional al căilor ferate, și la Convenția de la Geneva din 3 noiembrie 1923, privind simplificarea formalităților vamale

· 1941: Generalul Ion Antonescu efectuează o vizită în Germania, în cursul căreia are o întrevedere cu Adolf Hitler, obținînd sprijinul acestuia în conflictul intern dintre conducătorul statului și „Mișcarea Legionară”.

· 1942: Producătorul american de automobile Henry Ford primește brevetul pentru automobilul din plastic, care este cu 30% mai ușor decât o mașină obișnuită.

· 1964: "Capitol Records" a lansat primul single The Beatles în SUA, „I wanna hold your hand”, care a atins cifra de un milion de exemplare vândute, după numai 3 săptămâni.

· 1964: Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, este numit arhiepiscop de Cracovia, Polonia.

· 1967: Ziua eliberării naționale în republica Togo.

· 1990: La granița României cu RSS Moldovenească (ulterior Republica Moldova), este desființat gardul de sârmă ghimpată și sunt introduse facilități de trecere a frontierei.

· 1991: Trupele sovietice au ocupat Departamentul Securității Statului (tipografia din Vilnius). A avut loc atacul asupra televiziunii și centrului de presă din Vilnius, soldat cu morți și răniți

· 1993: Încep raiduri aeriene ale aliaților asupra sudului Irakului și a unei uzine de la periferia Bagdadului, care vor dura până la 18 ianuarie 1993. Irakul anunță că atacurile s-au soldat cu 44 de morți.

· 1993: A fost semnată, la Paris, „Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia”. A intrat în vigoare la 29 aprilie 1997.

· 1997: Biroul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a hotărât suspendarea statutului de invitat special, pentru Belarus, pe care l-a obținut în septembrie 1992

· 1998: Ziua luptătorilor pentru libertatea Lituaniei, pentru a marca tragicele evenimente din 11-13 februarie 1991, când trupele sovietice au ocupat Departamentul Securității Statului (tipografia din Vilnius). A avut loc atacul asupra televiziunii și centrului de presă din Vilnius, soldat cu morți și răniți.

· 1999: Baschetbalistul american Michael Jordan și-a anunțat pentru a doua oară retragerea din circuitul NBA

· 1999 - Ultima mineriadă: ministrul de Interne, Gavril Dejeu, s-a deplasat la Târgu Jiu şi a convocat o întâlnire de urgenţă cu şefii forţelor de ordine mobilizate în defileul Jiului, pentru a stabili strategia de împiedicare a unei eventuale deplasări la Bucureşti a minerilor grevişti de la Petroşani.

· 2001: În insula El Salvador a avut loc un cutremur cu magnitudinea 7,6 pe scara Richter. Bilanțul catastrofei: peste 5.000 de morți

· 2005: Trupa O-zone se desparte astfel Dan, Arsenie si Radu decid sa urmeze cariere solo

· 2006: Se inaugurează Stația Law-Racoviță, prima stație românească permanentă de cercetare și explorare din Antarctica

· 2012: Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Rusiei, Serghei Gubarev, declară în cursul unei conferinţe organizate în Tiraspol, capitala regiunii separatiste Transnistria, că Rusia ar putea recunoaşte independenţa acestei regiuni, dacă Republica Moldova îşi va pierde suveranitatea sau neutralitatea.

· 2012: Nava de pasageri de croazieră Costa Concordia se scufundă pe coasta Italiei; 32 de decese, 2 persoane dispărute și 64 de răniți. Operațiunile de repunere pe linia de plutire a epavei navei de croazieră au început la 16 septembrie 2013 la ora 07.00 GMT și s-au finalizat la 17 septembrie 2013 la ora 02.00 GMT.

Nașteri

· 1334: Henric al II-lea al Castiliei (d. 1379)

· 1553: Regele Franței Henric al IV-lea (1589-1610), întemeietorul dinastiei de Burbon (d. 1610)

· 1846: Benigno Ferreira, președinte de Paraguay (d. 1920)

· 1864: Wilhelm Wien, fizician german, laureat al premiului Nobel pentru Fizică în anul 1911 (d. 1928)

· 1866: S-a născut Constantin I.C. Brătianu, om politic și de stat din Romania, al doilea fiu al lui Ion Brătianu, președinte al Consiliului de miniștri din România (1876-1888). A studiat ingineria la Școala Politehnică din București și apoi la Institutul de Mine din Paris. Între 1910 și 1938 a fost ales permanent deputat în Parlament din partea Partidului Liberal. In 1933 a fost numit Ministru de Finanțe, iar in 1934 a fost ales președinte al Partidului Național-Liberal. Este arestat in timpul regimului comunist adus de tancurile sovietice si moare in detentie, în anul 1950, in jurul datei de 5-6 mai, probabil în închisoarea de la Sighet.

· 1870: Jędrzej Moraczewski, premier poloniei (d. 1944)

· 1873: S-a nascut in localitatea Copăcel, comitatul Făgăraș, azi în județul Brașov, Vasile Suciu, al treisprezecelea întâistătător al Bisericii Române Unite cu Roma, arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș între 1920-1935, membru de onoare al Academiei Române; (d. 25 ianuarie 1935, Blaj). La 27 noiembrie 1918 Vasile Suciu a dat Circulara pastorală nr. 5742, prin care anunța prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, subliniind dreptul popoarelor la autodeterminare, urmând principiile președintelui Statelor Unite ale Americii, Thomas Woodrow Wilson. În circulara citată, Vasile Suciu dă poruncă preoților și credincioșilor: „Faceți-vă Sfaturile voastre naționale române în fiecare comună românească și faceți-vă gărzile voastre naționale române supuse nemijlocit Sfatului Național Român comunal. Cu ajutorul acestora păziți rânduiala […] prin aceasta ordon tuturor, fraților preoți, ca în toate slujbele bisericești și dumnezeiești să fie pomenit Sfatul Național Român”. În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a participat activ la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918, care a adoptat hotărârea unirii Transilvaniei cu România. „Unirea”, publicație a Mitropoliei Române Unite cu Roma, care apărea sub directa conducere a lui Vasile Suciu, era, în acel moment istoric, singurul ziar național oficial al pregătirii și împlinirii Marii Uniri. Cei 1228 de delegați au votat unirea Transilvaniei cu România și au ales un Consiliu Dirigent, avându-l președinte pe Iuliu Maniu. Consiliul Dirigent avea sarcina să conducă provincia până la integrarea ei în regatul României. În anul 1919, Vasile Suciu a fost ales membru de onoare al Academiei Române. La 1 ianuarie 1920 Vasile Suciu a fost hirotonit arhiereu și instalat în scaunul de Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, devenind astfel primul mitropolit român unit învestit de regele României Mari, Ferdinand I, în fața căruia a depus jurământul de credință. În cuvântul său, pronunțat cu acest prilej, în fața regelui românilor, Ferdinand I, mitropolitul Vasile Suciu i-a adus la cunostinta că porunca dată de la București primului episcop al Bisericii Române Unite, Atanasie Anghel, de către patriarhul ortodox Dositei al Ierusalimului de a săvârși slujbe bisericești doar în limba „elinească sau slovinească”, a fost încălcată, nu a fost ținută, iar în Biserica Română Unită s-a slujit doar în limba română.

· 1879: S-a născut naturalistul roman Ioan Borcea; alături de Grigore Antipa, a fost întemeietorul hidrobiologiei în România; fondatorul staţiunii zoologice marine de la Agigea (1926); membru corespondent al Academiei Române; (d. 1936).

· 1886: S-a născut Nae Leonard, tenor, supranumit „prinţul operetei româneşti” (d. 1928). A fost supranumit “Prințul operetei”. Era fiul mecanicului de locomotivă gălățean Constantin Nae și al Carolinei Schäffer, soția maistrului său. La Galați există Teatrul Muzical Nicolae Leonard.

· 1913 - S-a născut scriitorul francez Gilbert Cesbron (m.12.08.1979).

· 1917: George Petcu, poet român (d. 1939)

· 1927: Sydney Brenner, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină pentru anul 2002 (alături de Robert Horvitz și John Sulston)

· 1936: Ștefan Tcaciuc, politician român (d. 2005)

· 1937 - S-a născut cunoscutul om de teatru Victor Ernest Maşek (m.19 septembrie 2002)

· 1938 - S-a născut Richard Anthony (Ricardo Btesch), cântăreţ şi compozitor francez.

· 1939: Tatiana Apahideanu, regizor român de film de animație și scenograf de teatru

· 1941: Pasqual Maragall I Mira, politician catalan

· 1948 - S-a născut John Lees, chitarist şi compozitor britanic (Barclay James Harvest).

· 1950 - S-a născut operatorul Mihai Truică (m.2000).

· 1953: Bernard Loiseau, bucătar francez (d. 2003)

· 1955 - S-a născut Trevor Rabin, chitarist, vocalist, basist şi clăpar sud-african (Rabbitt, Yes).

· 1955 - S-a născut Fred White, baterist american (Earth, Wind & Fire).

· 1961 - S-a născut Graham McPherson, vocalist şi compozitor britanic (Madness).

· 1964: Penelope Ann Miller, actriță americană

· 1972: Toni Tecuceanu, actor român (d. 2010)

· 1975: Daniel Kehlmann, scriitor german

· 1975: Rune Eriksen, chitarist norvegian

Decese

1625: Moare Jan Brueghel cel Batran, pictor flamand (nascut in 1568). A pictat împreună cu Rubens Alegoriile celor cinci simțuri.

· 1797: Elisabeth Christine de Brunswick-Wolfenbüttel, soția regelui PrusieiFrederic cel Mare (n. 1715)

· 1780: Luise Amalie de Braunschweig-Wolfenbüttel (n. 1722)

· 1854: Fructuoso Rivera, președinte uruguayului (n. 1784)

· 1892: Marele Duce Constantin Nicolaevici al Rusiei, fiul Țarului Nicolae I, vicerege al Poloniei, președinte al Consiliului de Miniștri (n. 1827)

· 1894: William Waddington, premier de Franța (n. 1826)

· 1906: A murit Aleksandr Stepanovici Popov, savant fizician rus. In timpul unei sedinte a Sectiei de fizica a Societatii ruse de fizica si chimie (7.05.1895), a demonstrat functionarea primei statii de radioreceptie.(n. 4 martie s.v. /16 martie 1859 s.n. – d. 13 ianuarie /31 decembrie 1905). Cinstea de a fi inventatorul transmisiei radio nu i-a revenit insa lui, deoarece a neglijat să facă o cerere pentru patentarea marii sale invenții.Existența undelor radio a fost făcută cunoscută publicului larg de către Guilermo Marconi, un inventator italian. Contributii importante in acest domeniu a avut si savantul american de origine istro-romana Nikola Tesla.

· 1916: Victoriano Huerta, președinte de Mexic (n. 1850)

· 1921 - A murit folcloristul şi traducătorul Ioan D. Caragiani, membru al Academiei Române (n. 11 februarie1841)

· 1929: Wyatt Earp, legendarul justițiar, unul dintre cei mai cunoscuți pistolari din Vestul sălbatic (n. 1848)

· 1932: Sofia a Prusiei, regină a Greciei, soția regelui Constantin I al Greciei (n.1870)

· 1937: Cad pe frontul de la Majadahonda (Madrid) legionarii Ion Mota și Vasile Marin, voluntari în războiul anti-comunist. Moartea lor a produs o adanca emotie in Romania, fiind deplansa de mari personalitati ale vremii, printre care si N.Iorga.Trupurile lor neînsufleţite au ajuns în ţară abia la începutul lui februarie, la 11 februarie trenul mortuar sosind în Gara de Nord din Bucuresti, dupa care au fost depuse la Biserica Sf. Ilie Gorgani. Timp de 2 zile, lăcaşul de cult a fost locul de pelerinaj al tuturor celor cu simpatii legionare, timp în care diferite personalităţi din conducerea Gărzii de Fier făceau de gardă la catafalc. Pe 13 februarie a avut loc slujba de înmormantare a celor doi legionari căzuţi pe frontul din Spania.

· 1941: James Joyce, scriitor irlandez, de limbă engleză, fondatorul romanului modern (n. 1882). S-a născut la Dublin în 1882. În 1902 pleacă la Paris ca să studieze medicina. Scrie la început poeme („Muzica de cameră“) şi nuvele („Oameni din Dublin“), apoi o proză tot mai accentuat autobiografică, însă poezia alegoriilor lui nu e înţeleasă nici de cititori, nici de critici. Vederea îi slăbeşte treptat, îi e tot mai greu să-şi corecteze manuscrisele. În timpul Primului Război Mondial trăieşte la Zürich, se mută în 1923 la Paris, pentru ca, la începutul celui de-al II-lea Război Mondial să se întoarcă la Zürich, unde moare în 1941. Joyce este unul dintre cei mai străluciţi scriitori al secolului XX, capodopera sa, „Ulise“, făcând parte dintre cele mai importante lucrări scrise în limba engleză. Această operă a lui James Joyce a revoluţionat viziunea epică şi tehnica narativă; (n. 2.02.1882).

· 1945: Zavaidoc (Marin Teodorescu), renumit cântăreț din perioada interbelică (n. 1896)

· 1953: Ronald Bulfinski, actor, societar al Teatrului Național București

· 1956: Lyonel Feininger, pictor american de origine germană (n. 1871)

· 1958: A murit poetul, eseistul şi dramaturgul român Dan Botta; (n.26 septembrie 1907, Adjud). Frate al actorului și poetului Emil Botta, provenea dintr-o veche familie ardelenească, fiind descendent al unei familii nobiliare ardelene care cuprindea foști voievozi ai cetății și ținutului Chioarului din Maramureș. Mama sa era corsicana Franceschi. Dan Botta urmează școala primară la Adjud și începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focșani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din București. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină și limba greacă) la Facultatea de Litere a Universității din București, fiind dublu licențiat în Educație Fizică și Sport. A publicat în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc. Participă la conferințele grupului Criterion și este cooptat în comitetul de redacție al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcție al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938. Adept al ideologiei legionare,colaborator al revistei legionare Sfarmă-Piatră, el fondează în 1941 revista „Dacia” împreună cu Octavian Tăslăuanu și Emil Giurgiuca. Ca traducător, în 1956, Dan Botta a dat o excepțională traducere a „Baladelor villonești”, ediție prefațată de Tudor Arghezi.

· 1960: Sibilla Aleramo, scriitoare italiană (n. 1876)

· 1963: Sylvanus Olympio, președinte de Togo (n. 1902)

· 1982: Marcel Camus, director franțuzesc de film (n. 1911)

· 1987: Igor Ilinski, actor rus (n. 1901)

· 1993: René Pleven, premier de Franța (n. 1901)

· 2001 - A încetat din viaţă graficianul Sabin Ştefănuţă, care a devenit cunoscut în Occident impunând conceptul de Nouă Renaştere sau de Renaştere modernă

· 2002: Ted Demme, cineast american (n. 1964)

· 2004: Sorin Holban, prozator și poet român (n. 1933)

· 2010: Teddy Pendergrass, cântăreț și compozitor american (Harold Melvin & The Blue Notes) (n. 1950)

· 2014: A decedat renumitul actor roman Matei Fotino (cunoscut cu numele de scena Mișu Fotino, nascut la 14 septembrie 1930, București). Din 1952 a devenit actor la Teatrul Dramatic din Brașov si a fost remarcat de marele regizor Sică Alexandrescu, care a decis să-l aducă la București. Din 1956, va juca la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București. A deținut o bogată experiență în teatru și în cinematografie, desfășurându-și activitatea timp de 60 de ani. A jucat în numeroase comedii și a fost prezent în emisiuni de televiziune. La cea de-a XIV-a ediție a Galei Premiilor UNITER, din 3 aprilie 2006, maestrul Mișu Fotino a fost premiat pentru întreaga sa activitate.

Sărbători

· Sf. Mc. Ermil si Stratonic; Cuv. Iacob din Nisibe (calendar crestin-ortodox)

· Sf. Ilarie de Poitiers, ep. și învățător al Bisericii (calendar romano-catolic)

· Sf. Ermil si Stratonic (calendar greco-catolic)

· India: Festivalul cămilei, în orașul-cetate Bikaner (13-14 ianuarie)

· Togo: Ziua națională. Ziua eliberării naționale (1967)

· Rusia: Ziua presei

ARTE 13 Ianuarie

MUZICĂ 13 Ianuarie

Nae Leonard, tenor, supranumit „prinţul operetei româneşti”

NAE LEONARD CREOLA: https://youtu.be/qO_qEx6ji1M;

N.LEONARD ARIA BALALAICA DIN ORLOFF: https://youtu.be/tsTK7GX5sSU.

Richard Anthony (Ricardo Btesch), cântăreţ şi compozitor francez

Zavaidoc

ZAVAIDOC, 16 SONGS: https://youtu.be/qFLP32LwzyE.

John Lees, chitarist şi compozitor britanic (Barclay James Harvest)

Beatles - „I wanna hold your hand”

Trevor Rabin, chitarist, vocalist, basist şi clăpar sud-african (Rabbitt, Yes)

Trevor Rabin

Fred White, baterist american (Earth, Wind & Fire)

EARTH, WIND & FIRE

Graham McPherson, vocalist şi compozitor britanic (Madness)

O – zone

O-Zone:

Rune Eriksen, chitarist norvegian

Teddy Pendergrass, cântăreț și compozitor american (Harold Melvin & The Blue Notes)

ÎNREGISTRĂRI NOI:

British Classical Music - Great British Composers

Percy Faith - Swing Low in Hi Fi (1956) GMB

Best Romantic Love Songs Collection 70s 80s 90s - Songs Perfect For Falling in Love Of All Time

ULTIMA ORĂ

A murit Luchi Marinescu! Dumnezeu să o odihnească în pace!

Cântăreaţa de muzică uşoară Lucky Marinescu, una dintre cele mai difuzate şi apreciate voci ale anilor '70, a murit miercuri dimineaţă, la vârsta de 83 de ani. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Alexandru Arşinel a fost externat: „Am avut noroc, mi-aş dori ca ... „Lucky Marinescu, o mare voce a muzicii uşoare româneşti din anii ’70, s-a stins din viaţă în dimineaţă zilei de 10 ianuarie, în urma unei suferinţe îndelungate. O voce unică, un adevărat simbol al muzicii româneşti, Lucky Marinescu a trăit prin muzică şi pentru muzică. Amintirea ei va dăinui peste ani în inimile şi sufletele noastre“, a transmis fiul său, Lawrence Marinescu, din Statele Unite ale Americii, potrivit News.ro. Lucreţia „Lucky“ Marinescu s-a născut pe 12 iulie 1934 în oraşul Cahul, atunci România, azi în Republica Moldova. În anul 1940 familia ei s-a stabilit la Cluj-Napoca, iar artista şi-a făcut studiile la Liceul „Sfânta Tereza“, după care a urmat cursurile Conservatorului „Gheorghe Dima“. A debutat la Teatrul de Operetă şi mai apoi şi-a continuat activitatea la Teatrul de Revistă „Contantin Tănase“ şi la Teatrul „Savoy“ din Bucureşti. Între anii 1972 şi 1973, Lucky Marinescu a făcut parte din echipa artistică a Teatrului „Ion Vasilescu“ din Bucureşti alături de care a făcut turnee în Europa. A cântat pe scene mari ale lumii, printre care Olympia din Paris, Teatrul de Revisă Bobino (Montparnasse, Paris), Oktiabriskaya (Moscova), Lucerna (Praga), Teatrul de Vară (Roma), Palatul Culturii (Varşovia), Friedrichstadtpalast (Berlin).

Este cunoscută pentru interpretare unor piese precum „Replici“, compusă de Laurenţiu Profeta, pe care a cântat-o în duet cu Cornel Constantiniu, „Ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie“, „M-am născut în România“ şi „Aşa începe dragostea“. De asemenea, a realizat duete de succes cu Aurelian Andreescu, Cornel Constantiniu şi Dan Spătaru. Lucky Marinescu a lansat albumele „Melodii de neuitat“ (1999), „Cele mai frumoase melodii“ (2000), „Cântec drag“ (2003), „Nu mă uita, Lucky“ şi „Cuvinte de iubire“ (2008).

POEZIE 13 Ianuarie

George Petcu

Biografie

George Petcu (n. 13 ianuarie 1917 în Grindu, județul Ialomița - d. 19 mai 1939, Grindu) a fost un poet român interbelic.

George Petcu s-a născut pe data de 13 ianuarie 1917 în Grindu, Ialomița. După absolvirea școlii primare din satul natal, a urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu pe care le-a absolvit în 1937. Între anii 1937-1939 a fost student al Facultății de Litere și Filologie din cadrul Universității din București. S-a stins prematur, pe data de 19 mai 1939, și a fost îngropat în cimitirul din Grindu.

George Petcu a debutat în revista Ancheta care apărea la Târgoviște, în acceași perioadă în care debutau poeții Virgil Carianopol, Stefan Baciu, Radu Gyr, Gelu Naum, Ion Sofia Manolescu. A colaborat la revistele Pământul (Călărași), Hotarul (Arad), Festival (Silistra), Decalogul (Brașov), Revista scriitoarelor și scriitorilor români (București).

A debutat editorial în 1936 cu volumul de versuri Tălmăciri din mine, publicat la Editura Pământul din Călărași. În 1938, îi apare un al doilea volum intitulat Fata morgana la Editura librăriei Pavel Suru din București.

Volume antume

· 1936 - Tălmăciri din mine, Editura Pământul din Călărași

· 1938 - Fata morgana, Editura librăriei Pavel Suru, București

Volume postume

· 1998 - Cântece de stepă, antologie ale celor mai frumoase poezii ale lui George Petcu, antologator Marin Cosmescu Delasabar, Editura Star Tipp, Slobozia.

NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ

«Prin oglinzile putrede de somn,

Albă să treci,

Zornăind aurăriile reci… »

Lumânări suiau lebede stinse !

Pierdute zăpezi, linişti ninse

Tremurau în raiuri de oglinzi…

Liniştea creşte –muşchi verde –pe grinzi !

Păsări obosite cădeau, lin, la fereastră.

Timpul se făcuse melc în seara albastră…

Cerurile erau aşa de aproape,

Aşa de aproape !

Duhul sfânt a umblat toată noaptea pe ape…

A trâmbiţat cocoşul a treia oară…

Pe unde întârzii, nenuntită fecioară ?

Ce vânturi s-au abătut prin oglinzi,

Nălucă din lespezi, de nu te desprinzi ?

Prin sticlele nopţii mă uit aburit :

Mări negre foşnesc în ajurul cernit !

Şi-n timp ce –arc alb –peste lume,

Trist lunecă,

Steaua albastră…în oglinzi se întunecă…

Dan Botta, poet, eseist și dramaturg român

Cântul ştimelor mării

În apele noastre
Dorm stele albastre,
Dorm linişti albastre.
Ci vino, ci vino
Şi fruntea-ţi închin-o
Şi umbra-ţi închin-o,
În pajiştea lină,
În floarea senină,
A apei lumină.
Ci vino,-ntre stânci
Dorm stele adânci,
Dorm patimi adânci.
Ci vino să plângi,
Să plângi,
Să te frângi,
Să dormi sub reci maluri,
În foşnet de valuri,
În zvon de cavaluri.
Ci vino, ci vino,
Inima-ţi închin-o,
Patima-ţi închin-o.
Aici gândul moare,
Inima nu doare,
Lacrima nu doare.
Aici toate cântă,
Cântă,
Şi se-ncântă,
Toate se alină,
În floarea senină
A apei lumină.

Dincolo de…

Dincolo de vântul turbat,
De vântul spre care se-avântă-n văzduh ciocârlanul beat,
Bate – zice-se – vântul din Rai.
De boarea lui dulce fulgerat cazi pe plai.
Acolo, acolo m-aş fi suit,
Până-acolo aş fi îndrăznit.

Un bucium sună departe

Un bucium sună departe, departe,
Tristeţea serii ori a zilei moarte,
Tristeţea vieţii ori a lumii moarte.

E atâta linişte acum, încât parc-ar ninge;
Cine ivărul odăii mele parc-ar atinge,
Cine intră atât de uşor încât nici nu-l atinge?

O umbră în faţa uşii mele adastă,
Îi văd chipul în seara albastră,
Cu degetul pe buze cum adastă.

Încerc să strig – vocea mi se-neacă-n piept,
Încerc să strig. Aş vrea să mă deştept.
Deşi nu visez, parcă aş vrea să mă deştept.

Liniştea e atât de cumplită peste tot,
Aş striga, m-aş ridica, dar nu pot,
Aş izgoni cumplita umbră, dar nu pot.

Şi ochii mei se pătrund de trista-i faţă,
Şi ochii mei se îneacă în trista-i faţă,
Şi încetul cu încetul mă înfăşoară ca-ntr-o ceaţă.

Un bucium sună departe, departe,
Tristeţea zilei sau a vieţii moarte,
O ştiu, şi gust a vieţii tristă moarte.

Biografie Dan Botta

Dan Botta (n. 26 septembrie 1907, Adjud, m. 13 ianuarie 1958, Bucureşti) a fost un poet, eseist şi traducător român din perioada interbelică. Este fratele lui Emil Botta. Urmează şcoala primară la Adjud şi începe studiile liceale la Liceul Unirea din Focşani, continuându-le la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti. Urmează apoi studii universitare clasice (limba latină şi limba greacă) la Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti, fiind dublu licenţiat în Educaţie Fizică şi Sport. Publică în diverse reviste: Rampa, Gândirea, Vremea, La Nation Roumaine, etc. Participă la conferinţele grupului Criterion şi este cooptat în comitetul de redacţie al revistei, apoi va face parte, sub conducerea sociologului Dimitrie Gusti, din comitetul de direcţie al Enciclopediei României, proiectul debutând în 1938. Pe lângă volumul de versuri Eulalii, a publicat, în timpul vieţii, două volume de eseuri. Restul operelor au apărut postum, în patru volume de Scrieri. Pe lângă opera originală, este şi autor al unor admirabile traduceri din literatura universală: poeziile lui Edgar Allan Poe şi romanul Oile Domnului (A Lã e a Neve), al scriitorului portughez Ferreira de Castro.

Opere publicate

* Eulalii, poeme, 1931
* Limite, eseuri, 1936,
* Charmion sau Despre muzică, 1941
* Scrieri, vol 1-4, 1968

Traduceri din literatura universală

* Ferreira de Castro - Oile Domnului, roman, Editura de Stat pentru Literatura şi Artă, 1955
* Edgar Allan Poe - Scrieri Alese, Editura pentru Literatură Universală, 1963, (cu două variante de traducere artistică a poeziilor, de Emil Gulian şi de Dan Botta)

Bibliografie

* Constantin Ciopraga: Amfiteatru cu poeţi, ediţia a II-a revăzută, Editura Princeps Edit, Iaşi, 2002, ISBN 973-85706-8-9
* Giovanni Rotiroti: Dan Botta, între poiesis şi aisthesis, Editura Pontica, 2001, ISBN 973-9224-51-2
* Mircea Vulcănescu: Dimensiunea românească a existenţei, 1992-1995, Editura Eminescu (ediţie îngrijită de Marin Diaconu şi Zaharia Balinca, cuvânt înainte de Constantin Noica): Vol. 1 - Pentru o nouă spiritualitate filosofică, 1992, ISBN 973-22-0214-9, Vol. 2 - Chipuri spirituale, 1995, ISBN 973-22-0366-8
* Eugen Barbu: O istorie polemică şi antologică a literaturii române de la origini pîna în prezent : Poezia română contemporană, Editura Eminescu, 1975

Sorin Holban, prozator și poet român

HOLBAN Sorin, se naste la 6 febr. 1933, Iasi.
Prozator si poet.

Licentiat al Facultatii de Lb. si Literatura Romana a Univ. din Bucuresti.

Lucreaza in presa din 1950; redactor la ziarul Informatia Bucuresthdui, in paginile caruia semneaza reportaje, anchete si comentarii.

Autor al volum de nuvele Te urasc, iubita mea (1976), urmat de volum de versuri Cu tango inainte (1982) si de romanul Iarna cand au murit cangurii (1984).

A scris, in colab. cu fratele sau, Nicolae Hol-ban, piesa de teatru Apa vie.

Dupa ce a practicat multi ani jurnalismul, Sorin Holban a debutat ca prozator cu un volum de nuvele. Te urasc, iubita mea (1976). scris cu acuratete si chiar cu siguranta stilistica, lipsit insa de profunzime si nedepasind cliseele puse in circulatie de literatura epocii. Citeva episoade par secvente dintr-un roman despre obsedantul deceniu, prezentate inlr-un mod tendentios, dintr-o perspectiva ideologizata.

Cu toate acestea, nuvelele nu intra in categoria asa-zisei proze politice de mare audienta in anii '70-'80, caci preferintele lui Sorin Holban se indreapta mai curind spre literatura sentimentala, cu tineri veseli si prietenosi, participind cu insufletire la micile evenimente cotidiene, lipsiti, in general, de interes pentru marile probleme istorice, politice, sociale ce-i framintasera pe cei din prima generatie postbelica. Sorin Holban scrie o literatura de vacanta marcata de gratuitate, abtinindu-se sa ridice, intr-un climat de liniste si impacare, idei grave, urgente, insolubile. Discursive si insuficient diferentiate stilistic, poeziile din Cu tango inainte (1982) au fost scrise sub influenta lui Eugen Jebeleanu si a lui Adrian Paunescu, avind ca teme razboiul, lagarele de concentrare, crimele nazistilor etc Sint versurile unui om „multumit de viata" (Pasarea spaimei), care, avind prilejul sa calatoreasca in Polonia, de pilda, rememoreaza citeva dintre ororile istoriei contemporane, fericit ca traieste intr-un alt timp, ca poate gusta fara opreliste din nevinovatele placeri ale vietii zilnice.

Romanul Iarna cind au murit cangurii (1984) e o scriere agreabila, de consum, ce se citeste cu placere, caci umorul izbuteste nu o data sa invioreze lectura, dizolvind contradictiile dintre personaje pina la anularea posibilelor surse de conflict. Eroii sint aceiasi tineri ce se persifleaza in joaca unii pe altii, schimba ironii lipsite de rautate, care au ca unic scop sa le puna in evidenta agerimea spiritului. Sint mereu gata sa intoarca lucrurile in comedie, sa se joace cu problemele cele mai grave, dovedind o jovialitate nu numai nestapinita, dar si inepuizabila. Pe scurt, romanul e o fantezie umoristica aglu-tinind elemente de paiaterie, teatru de marionete etc. si facind din amuzament valoarea suprema a existentei. Se simte in intreg cuprinsul cartii o surda aversiune fata de latura solemna, grava a vietii. Pentru eroii lui Sorin Holban a fi serios pare un indiciu sigur de marginire sau chiar de obtuzitate. Simpatia autorului se indreapta in mod vadit spre spiritele ironice, ludice. care stiu sa relativizeze totul prin ris. Nu e nihilism in atitudinea lor, caci exista chiar si pentru acesti oameni un lucru cu care nu se poate glumi: iubirea. Undee vorba de iubire nu mai incape umorul.

Ca urmare, paginile consacrate acestui subiect dezvaluie deseori un sentimentalism de-a dreptul adolescentin. Autorul insusi semnaleaza ca prototipurile eroilor sai se afla in lumea filmului, a spectacolelor de divertisment, a vedetelor, dar si in literatura comica a lui I. L. Caiagiale, G. Topirceanu, Haaek, Urmuz", Ion Baiesu. Pentru cei doi naratori, care iau cuvintul pe rind in roman, batrinetea inseamna, de obicei, senilitate. in viziunea lor, batrinii sint ridicoli, apar caricaturizati, ilustrind cealalta dimensiune estetica a romanului: grotescul. Pendulind intre umor si grotesc, scrierile lui Sorin Holban (mai putin versurile) se intorc la vechile izvoare, desfundate in anii '70, ale literaturii sentimentale.

OPERA:
Te urasc, iubita mea, nuvele. Bucuresti, 1976;
Cu tango inainte, versuri. Bucuresti, 1982;
Iarna cind au murit cangurii, roman, Bucuresti, 1984.

REFERINTE CRITICE:
I. Buduca, in Amfiteatru, nr. 3, 1977;
L. Ulici, in Romania literara, nr. 14, 1977;
N. Ciobanu, in Luceafarul, nr. 25, 1983;
Sultana Craia, ibidem, nr. 49, 1985;
H. Zalis, in Romania literara, nr. 41, 1985.

TEATRU/FILM 13 Ianuarie

Nevestele vesele din Windsor de W Shakespeare

Nevestele vesele din Windsor - William Shakespeare: http://youtu.be/MrgaILDup_k.

Cu Mihai Fotino

Negutatorul de minuni (Teatru radiofonic) –comedie: http://youtu.be/qFFixQ0xIxY.

Cu Toni Tecuceanu

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 13 Ianuarie

Scenete umoristice cu Mișu Fotino

SFATURI UTILE 13 Ianuarie

Cele mai eficiente moduri prin care poti neutraliza mirosul neplacut de urina:

1. Spala bine covorasul din baie.

Este destul de evident, dar vom trece in revista si acest aspect. Covorasul de langa vasul WC-ului trebuie spalat zdravan sau inlocuit cu unul nou.

2. Demonteaza capacul WC-ului si curata-l periodic.

Capacele pentru WC nu sunt deloc scumpe, asa ca daca plasticul capacului vechi este impregnat cu mizerie, cumpara un capac nou! Ideal ar fi sa investesti intr-un set nou cu amortizor, care previne trantirea capacului la inchidere. Exista si seturi dotate cu balamale retractabile, care inlesnesc desfacerea si curatarea colacului si a capacului.

3. Curata garniturile vasului toaletei si, daca este necesar, inlocuieste-le cu alte noi.

Garniturile se tocesc in timp, iar patrunderea mizeriei in crapaturi face imposibila indepartarea mirosurilor.

4. Foloseste acest detergent pentru baie preparat in casa.

Poti folosi acest detergent pentru curatarea gresiei si a suprafetelor din linoleum. Detergentul nu trebuie folosit pe suprafetele din lemn. Detergentul este perisabil si trebuie preparat inainte de fiecare folosire. .

- 4 litri de apa fierbinte

- 1/4 cana de otet

- 1/4 cana de bicarbonat de sodiu

- un dop de detergent de vase lichid

Instructiuni:

Amesteca bine toate ingredientele, apoi foloseste un burete ca sa intinzi si sa freci detergentul pe suprafata podelei si pe piciorul vasului de WC. Freaca bine si garniturile toaletei si rosturile gresiei. Lasa detergentul sa actioneze pe suprafete timp de cateva minute, apoi clateste cu apa.

5. Prepara acest excelent absorbant:

Ai nevoie de urmatoarele ingrediente:

- Un borcan din sticla.

- Bicarbonat de sodiu.

- 3-5 cuisoare.

- cateva picaturi de ulei esential la alegere

- O bucata de tul sau de alt material textil similar.

Instructiuni:

Umple borcanul pe jumatate cu bicarbonat de sodiu, adauga cuisoarele si cateva picaturi de ulei esential. In urma, acopera gura borcanului cu bucata de tul sau cu un alt material subtire si vaporos, si fixeaza materialul textil cu banda adeziva. Absorbantul neutralizeaza toate mirosurile neplacute din baie si din alte incaperi ale locuintei.

GÂNDURI PESTE TIMP 13 Ianuarie