29 IANUARIE 2018
RELIGIE ORTODOXĂ 29 Ianuarie
Aducerea
moaștelor Sf Sfințit Mc Ignatie Teoforul; Sf Mc Filotei
Sfântul
Ignatie de Dumnezeu purtătorul sau Teoforul, fiind dus în Roma, din porunca
împăratului Traian (98 -117), precum se scrie în viaţa lui, şi de fiare fiind
mâncat pentru Hristos, au rămas oarecare oase ale lui, care credincioşii, cei
ce erau atunci acolo, mai întâi le-au pus cu cinste în Roma, la un loc
însemnat; apoi, în vremea împărăţiei aceluiaşi Traian, le-au adus în Antiohia,
spre apărarea cetăţii, spre tămăduirea bolnavilor, spre veselia a toată turma
lui, şi spre slava lui Hristos Dumnezeu, pentru Care a pătimit cu osârdie.
Sfintul Mucenic Filotei – Acest sfânt mucenic a pătimit pentru
Mântuitorul Iisus Hristos în Samosata (Siria). În urma supliciilor la care a
fost supus, a primit cununa muceniciei mărturisind până în ultima clipă
credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne
mântuieşte pe noi. Amin.
ISTORIE
PE ZILE 29 Ianuarie
Evenimente
·
904: Papa
Sergius al III - lea (n.cca. 860 – 14 aprilie 911), urca pe tronul
pontifical. A fost papă într-o perioadă de violență și dezordine în
Italia centrală, iar pontificatul său a fost descris ca fiind “sumbru și
rușinos”. Odata cu papa Sergiu al III-lea, numit și „sclavul tuturor viciilor”,
a început o perioadă de gravă corupție și imoralitate a Papalității, ulterior
denumită de istorici „pornocrație” (904–963)
·
1595: Are loc premiera
piesei Romeo şi Julieta de William Shakespeare. Romeo şi Julieta este o tragedie scrisa
de William Shakespeare, care are sursa într-o poveste publicata de
Masuccio Salerno. Este
povestea lui Romeo Montague (Romeo Montecchi) şi a Julietei Capulet
(Capuleti Giulietta), doi copii ai unor familii rivale din orasul
Verona din nordul Italiei, care se îndragostesc şi se decid să moară împreună.
·
1616: Navigatorul olandez Willem Cornelis Schouten (n. 1567 - m. 1625) a fost primul explorator care a
ocolit Capul Horn, în expediția pentru căutarea unui nou drum spre Oceanul Pacific.
·
1845: „Corbul" (The Raven), de Edgar
Allan Poe, este publicat pentru prima dată în „New York Evening
Mirror". Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809,
Boston/Massachusetts – d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), a fost unul
dintre marii scriitori americani, poet, romancier, nuvelist și critic
literar, precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică. A
dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar
tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe dintre creațiile
ce aveau să impună literaturii universale norme de evaluare estetică
necunoscute până atunci. În cei patruzeci de ani ai unei vieți halucinante,
scriitorul a izbutit să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și
teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație extraordinare.
·
1856: Regina
Victoria a înființat ordinul Crucea
Victoria, inițial pentru a-i distinge pe militarii britanici cu merite
deosebite în Războiul Crimeei.
·
1886: Germanul Karl Friederich Benz (1844-1929 a fost brevetat pentru fabricarea
primului automobil funcționabil din lume, alimentat cu benzină. Vehiculul atingea o viteza maxima de 15
kilometri pe oră. Inventatorul a botezat maşina sa – Mercedes.
·
1891: Liliuokalani este proclamată regină a Hawaii; va fi
ultimul monarh al Hawaii. Va fi inlaturata de la putere doi ani mai târziu, de
invadatorii americani. Liliuokalani (n.2 septembrie 1838 – d.
11 noiembrie 1917) (numită și Lydia Kamakahea, a fost ultma regină a Insulelor
Hawaii. Liliuokalani a fost educată într-o școală a misionarilor americani,
unde a invatat printre altele engleza și a fost convertită la
relgia Bisericii congregaționalistă. Ea a trăit la curtea regelui
hawaianez Kamehameha IV. (1834 – 1863). Trebuia să se căsătorească cu prințul
Lunalilo, dar il va alege ca soț pe americanul de origine croată John
Owen Dominis. Liliuokalanil devine regină, deoarece regele David Kalākaua,
fratele ei, nu a avut urmași. Ajunsă pe tron ea va întemeia mai multe
școli, căutând să sprijine educația femeilor băștinașe în stilul european.
·
1896: Doctorul Emile Grubbe a
utilizat pentru prima oară radiațiile pentru a tratata cancerul de sân al
pacientei sale Rose Lee din Chicago.
·
1916: Germania a
efectuat primul raid aerian de bombardament cu aparate „Zeppelin” deasupra
Parisului, in timpul primului razboi mondial.Un dirijabil german a aruncat
17 bombe asupra Parisului. 26 de persoane au murit in urma acestui atac
aerian ,care va fi ultimul de acest gen folosit de germani. Avioanele vor
înlocui în curând zeppelinele.
·
1918: în România, se formează un nou guvern în
frunte cu generalul Alexandru Averescu. Alexandru
Averescu (n. 9 martie 1859, satul Babele, astăzi în Ucraina – d. 3 octombrie
1938, București) a fost mareșal al României, general de armată și comandantul
Armatei Române în timpul Primului Război Mondial, fiind deseori creditat pentru
puținele succese militare ale României. A fost, de asemenea, prim-ministru al
României în trei cabinete separate (fiind și ministru interimar al afacerilor
externe în perioada ianuarie-martie 1918). Averescu a fost autorul a 12 opere
despre chestiuni militare (inclusiv un volum de memorii de pe prima linie a
frontului), membru de onoare al Academiei Române și decorat cu Ordinul Mihai
Viteazul.
·
1923: Consiliul de Miniștri a aprobat statutul Uniunii Generale a Industriașilor
din România (UGIR).
·
1950: La Johannesburg (Africa de
Sud) izbucnesc primele tulburări provocate de politica rasială a
Africii de Sud.
·
1990: Sub numele de Mineriada din ianuarie 1990 sunt cunoscute
evenimentele care au avut loc în perioada 28-29 ianuarie 1990, în București.
După manifestația din 28 ianuarie organizată de partidele istorice (PNL și
PNȚ-CD) și alte organizații civice, autoritățile au făcut apel la mineri să
vină în București pentru „restabilirea
ordinii”. Au fost semnalate incidente violente între mineri și
locuitori ai Capitalei, iar ortacii, sub coordonarea forțelor de ordine și a
liderilor FSN au organizat raiduri, percheziții și rețineri ilegale la sediile
unor partide istorice și organizații care militau pentru democrație. În urma incidentelor cu forțele de
ordine, dar și cu muncitorii și revoluționarii aduși la contramanifestație de
liderii Frontului Salvării Naționale, unii dintre manifestanți au fost
răniți. S-au făcut și rețineri dintre cei care au participat la miting. Minerii
sosiți în București, în 29 ianuarie 1990 au participat, împreună cu forțele de
ordine și lideri FSN la percheziții și arestări ilegale la sediile unor partide
și organizații civice aflate în opoziție cu cei care preluaseră puterea după
căderea lui Nicolae Ceaușescu.
·
2002: În Discursul despre Starea Națiunii, președintele american George W.
Bush a declarat guvernele Irakului, Iranului și Coreei de
Nord drept „Axa răului”.
·
2004 - Guvernul a înfiinţat Agenţia de Intervenţii şi
Salvare Navală.
Nașteri
·
1749: S-a nascut regele Christian al VII-lea al Danemarcei; (d.12/13 martie
1808). A fost rege al Danemarcei si al Norvegiei, duce Schleswig
Holstein din 1766, pana la moartea sa. Era fiul lui
Frederick al V-lea al Danemarcei si a primei lui soții, Louise, fiica
regelui George al II-lea al Marii Britanii. Christian suferea de severe
probleme mentale, posibil de schizofrenie. După căsătoria de la 8 noiembrie
1766 cu verișoara sa Caroline Matilda de Wales, sora regelui George al III-lea
al Marii Britanii, Christian s−a abandonat exceselor în special depravării. În
cele din urmă s-a scufundat într-o stare de stupoare mintală. Simptomele bolii
sale au inclus paranoia, automutilarea și halucinațiile. În 1772, mariajul
regelui cu Caroline s-a terminat printr-un divorț. Începând cu anul 1772,
Christian a fost rege numai nominal. Din 1772 până în 1784 Danemarca a fost
condusă de mama vitregă a lui Christian, Juliana Maria de
Braunschweig-Wolfenbüttel, fratele său vitreg Prințul Frederick al Danemarcei
și de politicianul danez Ove Høegh-Guldberg. Din anul 1784, fiul său Frederick
al VI-lea al Danemarcei a domnit permanent ca prinț regent. Această regență a
fost marcată de reforme liberale însă și de începutul dezastrelor cauzate de
războaiele napoleoniene. Christian a murit în 1808 la vârsta de 59 de ani la
Rendsburg, Schleswig de anevrism cerebral.
·
1782 - S-a născut Daniel Francois Esprit Auber, compozitor
şi pedagog francez (m.12.05.1871).
·
1843: S-a nascut William McKinley, al
25-lea președinte al SUA (d. 1901). Acest politician american născut în Niles, Ohio, a devenit cel
de-al 25-lea presedinte al Statelor Unite (1897-1901). A fost victima unui
atentat în Detroit pe 6 septembrie 1901 si a decedat din
cauza rănilor primite, opt zile mai târziu, pe 14 septembrie 1901. În timpul preşedinţiei
sale, S.U.A. au anexat Puerto Rico, Guam şi Filipine. In onoarea sa, cel
mai inalt munte din America de Nord, in Alaska, inalt de 6200 metri,
a prmit numele Mc Kinley. A fost succedat de Theodore Roosevelt.
·
1857 - S-a născut Leon C. Cosmovici, naturalist, membru
corespondent al Academiei Române (m.21.07.1921).
·
1860: Anton Pavlovici Cehov, scriitor rus (d. 1904). De o sută de ani
spectacole după piesele sale sunt prezente, practic, în fiecare stagiune pe
afișele teatrelor din intreaga lume. Între 1897 și 1901, piesele sale de teatru
(Unchiul Vania, Trei surori) sunt publicate și reprezentate. În 1901, se
căsătorește cu actrița Olga Knipper (1868 – 1959). În 1903, finalizează piesa
Livada de vișini. A suferit de de tuberculoză pulmonară iar in 1904, boala
i se agravează și, la 2 iulie, moare în sanatoriul de la Badenweiler, în
Germania. Cu un caracter foarte modest, care l-a insoțit de-a lungul vieții,
Anton Cehov nu și-a imaginat niciodată ce dimensiuni ar putea capăta reputația
sa postum.
·
1862 - S-a născut compozitorul britanic Frederick Delius
(m.10.06.1934).
·
1866 - S-a născut scriitorul francez Romain Rolland,
laureat al Premiului Nobel pentru Literatura în anul 1915
("Jean-Christophe", "Danton") (m.30.12.1944). Motivatia Juriului
Nobel: „ca un omagiu adus înaltului idealism al creației lui literare și
dragostei de adevăr cu care a descris diferite tipuri umane.” Între 1904 – 1914
a publicat romanul-fluviu în 10 volume Jean-Christophe , cea mai
importantă operă a lui , (distins cu Grand Prix de l’Académie française în
1913). Situându-se pe poziții pacifiste, condamnă războiul (izbucnit în 1914)
în culegerea de articole Au-dessus de la mêlée (Deasupra învălmășelii)
(1915). Donează Crucii Roșii internaționale suma de bani ce-i revine in
urma castigarii Premiului Nobel. In anii urmatori apar romanele sale Colas
Breugnon (1919), Pierre et Luce (1920), Clérambault (1920) precum și cel de-al
doilea roman-fluviu al său L’Âme enchantée (Inimă vrăjită, 1922-1933).
·
1867: Vicente Blasco Ibañez, scriitor spaniol (d. 1928). Cele mai cunoscute
titluri ale sale sunt: “Arroz y tartana” (Orez si tartana); “La barraca” (Casa
blestemata); “Entre naranjos” (Printre Portocali); “Cañas y barro” (Trestie si
noroi); “Sangre y arena” (Nisipuri insangerate) și “Los cuatro jinetes del Apocalipsis”
(Cei patru calareti ai Apocalipsului). A murit la Menton, Franța, la
vârsta de 61 de ani, la reședința sa Fontana Rosa (numită, de asemenea, Casa
Scriitorilor, dedicată lui Cervantes, Dickens și Shakespeare) pe care a și-a
construit-o.
·
1871 - S-a născut Gheorghe Brăescu, prozator, membru al
cercului Sburătorul (m.15.03.1949).
·
1873: S-a născut chimistul Petru
Bogdan, unul dintre fondatorii învăţământului de chimie-fizică din România.
Petru Bogdan și-a desfășurat activitatea la Universitatea din Iași, fiind cel
care a înfiintat și condus, din 1913 prima catedră de chimie fizică din
țară. Decan al Facultății de Științe în 1925, între anii 1926 – 1940 a fost,
alternativ, rector și prorector al Universității ieșene, în timpul rectoratului
său construindu-se, printre altele, aripa nouă a Universității. Între 1941 și
1944 a fost directorul Fundației Regale „Ferdinand I”. Ca o recunoaștere a
activității sale științifice, Universitatea din Nancy (Franța) i-a acordat în
1924 titlul de „doctor honoris causa”, iar Academia Română l-a ales printre
membrii ei titulari 1926. A fost directorul Fundatiei Regale Ferdinand I.
Dintre numeroșii săi studenți și discipoli, ale căror studii și cercetări le-a
îndrumat, printre cei mai cunoscuți s-au numărat Horia Hulubei, Alexandru
Cișman, Radu Cernătescu și Raluca Ripan, Tudor Ionescu, Cezar Parteni sau C.
Mihul. Prieten din tinerețe cu Garabet Ibrăileanu, Dumitru D. Pătrășcanu, C.
Stere, Mihai Carp, Mihail Sadoveanu, G. Topîrceanu, a făcut parte din prima
grupare a revistei Viața Românească, ocupîndu-se de rubrica de știință a
revistei. A decedat la data de 28 martie 1944.
·
1884 - S-a născut lingvistul George Giuglea, membru al
Academiei Române (”Elemente străvechi în limba română”, ”Din literatura
populară de astăzi a Basarabiei”) (m.07.04.1967).
·
1890: (S.V.) Boris L. Pasternak, poet, prozator și traducător rus, laureat al Premiul Nobel pentru Literatură (d. 1960). Intre cele mai importante opere ale
sale se numara: Vremea începuturilor, Pe deasupra barierelor, Anul nouă sute
cinci, Locotenentul Schmidt, A doua naștere, Doctor Jivago (1957).
·
1893: Marțian
Negrea, compozitor și muzicolog român (d. 1975). Marțian Negrea (n. 29 ianuarie 1893, în Vorumloc, astăzi
Valea Viilor, județul Sibiu – d. 13 iulie 1973, București), a fost un
compozitor român.
·
1895 - S-a născut Paul Constant (Paul Constantinescu), poet
şi prozator (m.09.11.1918).
·
1900 - S-a născut compozitorul Iuliu Mureşianu
(m.15.02.1956).
·
1910 - S-a născut scriitorul francez Henri Queffelec.
·
1924 - S-a născut Marcelle Ferron, pictorita franceză
(m.19.11.2001).
·
1926: S-a nascut jurnalistul si omul de televiziune roman Tudor
Vornicu; (d. 1989). A fost redactor-șef pentru programele Televiziunii Române,
dar și realizator al emisiunilor Studio N, De la A la … infinit, Mozaic
duminical, Fotograme din realitate. A realizat o serie de interviuri scurte (de
sub cinci minute), remarcabile, cu Nichita Stănescu, care au fost difuzate la
emisiunea de duminică Mozaic duminical în ultimii ani din viața marelui om de
cultură român.
·
1926: S-a nascut Abdus Salam, fizician pakistanez, laureat al
Premiului Nobel pentru Fizică, în 1979, împreună cu Sheldon Lee Glashow și
Steven Weinberg, pentru studiile efectuate contribuțiile aduse de aceștia în
domeniul teoriei unificate a interacțiunilor slabă și electromagnetică între
particule elementare; (d.21 noiembrie 1996)
·
1930 - S-a născut Derek Bailey, compozitor şi muzician de
avangardă american, iniţiatorul experimentelor electronice în Europa,
considerat iniţiatorul aşa numitelor "improvizaţii totale".
·
1933 - S-a născut Sacha Distel, cântăreţ de succes şi
compozitor francez. Printre melodiile care l-au făcut celebru se numără: „La
belle de ma vie”, „Toute la pluie tombe sur moi”, „Scoubidou” (m.23.01.2004).
·
1933 - S-a născut Frank Virtue (Virtuoso), chitarist american
(The Virtues).
·
1937 - S-a născut Bobby Scott, pianist şi compozitor de
jazz/pop american.
·
1938 - S-a născut regizorul Leonard Popovici-Mihăilescu. A
realizat peste 600 de spectacole radiofonice.
·
1939 - S-a născut scriitorul Mircea Popa.
·
1943 - S-a născut Mark Wynter (Terry Lewis), cântăreţ
britanic.
·
1947 - S-a născut David Byron, vocalist şi compozitor
britanic (Uriah Heep).
·
1947 - S-a născut Linda Buck, laureată a Premiului Nobel
pentru Medicină pe anul 2004 (alături de Richard Axel).
·
1948 - S-a născut Bill Kirchen, vocalist, chitarist şi
compozitor american (Commander Cody & His Lost Planet Airmen).
·
1949 - S-a născut prozatorul şi dramaturgul Aurel Andrei
("Cazul profesorului Roşatu", "Teatru pentru mai tîrziu").
·
1952 - S-a născut Tommy Ramone (Tom Erdely), baterist
american (Ramones).
·
1956: S-a nascut cunoscutul actor roman de teatru si film,
realizator tv. Florin Calinescu. Florin Călinescu (n. 29 aprilie 1956,
Timișoara) este un actor român, director al Teatrului Mic și realizator de
emisiuni de televiziune. A fost căsătorit cu Ana-Maria (Anmary) Călinescu (28
februarie 1958 – 28 februarie 2005) până la moartea acesteia.
·
1956 - S-a născut poetul şi dramaturgul Matei Vişniec
(poezie: "La noapte va ninge", "Oraşul cu un singur
locuitor"; teatru: "Angajare de clown", "Teatru descompus
sau Omul-ladă-de-gunoi", "Despre sexul femeii - un cîmp de luptă în
războiul din Bosnia").
·
1961 - S-a născut Eddie Jackson, basist şi vocalist american
(Queensryche).
·
1962 - S-a născut actriţa Oana Pellea (teatru: "Visul
unei nopţi de vară", "Îmblînzirea scorpiei"; film: "Vulpe
vînător", "Stare de fapt"). Este fiica Domnicăi Mihaela,
născută Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12
decembrie 1983). Actrița a studiat la Institutul de Artă Teatrală și
Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile în promoția 1984, la
clasa prof. Sanda Manu.
·
1962: Dragoș Șeuleanu, fost
director al Societății Române de Radiodifuziune, vicepreședinte la Camera de
Comerț și Industrie a României
·
1963 - S-a născut Octav Teodorescu (Octave), instrumentist
şi copozitor de muzică rock.
·
1963 - S-a născut Roddy Frame, chitarist şi compozitor
britanic (Aztec Camera).
Decese
·
757: Generalul Un Lushan (703-757), liderul unei revolte
împotriva împăratului Yan din dinastia Tang, proclamat împărat
în 757, este ucis de propriul fiu, An Qingxu.
·
1119: A murit Papa Gelasiu al II-lea (născut Giovanni Caetani
cca.1060). A fost papa al Romei în perioada 24 ianuarie 1118 – 28/29
ianuarie 1119. Numele său înseamnă “cel vesel” (greacă).
·
1820: Moare Regele George al III-lea al Angliei; (n. 4 iunie 1738). George
al III-lea (George William
Frederick) a fost rege al Regatului Unit al Angliei si Scotiei și rege al
Irlandei din 25 octombrie 1760, până la unirea acestorțtări la 1 ianuarie
1801; după această dată a fost rege al Regatului Unit al Marii
Britaniișsi al Irlandei, până la moartea sa. In timpul domniei
sale, Marea Britanie a purtat serie de războaie împotriva Revolutiei
franceze și a Franței lui Napoleon, de-a lungul a peste 20 de ani, a
dus în cele din urmă la înfrângerea lui Napoleon în 1815. În ultima parte a
vieții, George al III-lea a suferit temporar și în cele din urmă permanent, de
o boală mintală, in fata carora medicii vremii au fost
neputincioşi. S-a sugerat că ar fi suferit de porfirie. După o
recidivă finală în 1810, s-a stabilit regența și fiul cel mare al lui George al
III-lea, George, Prinț de Wales, a condus ca Prinț Regent. La moartea lui
George al III-lea, Prințul Regent i-a succedat tatălui său sub numele
de George al IV-lea. In timpul domniei lui George al III-lea,
Anglia a pierdut multe din coloniile sale în America de Nord, după
Războiul de Independenţă. Aceste colonii au devenit mai târziu în Statele
Unite.
·
1837: A murit ucis
intr-un duel, poetul rus Aleksandr Puskin. Aleksandr
Sergheevici Pușkin (n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29
ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din perioada romantică,
considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii ruse moderne.
Pușkin a fost inițiatorul folosirii dialectului local în poeziile și piesele
sale, creând un stil propriu de amestec al narațiunii cu teatrul, idila și
satira—asociate cu literatura rusă și influențând major scriitorii ruși care
i-au urmat. Intre cele mai importante lucrari ale sale se
numara romanul “Boris
Godunov”, „Dama
de Pica”, si o colectie de poeme care au incantat generatiile care
i-au urmat. În dimineaţa zilei din 27 ianuarie 1837 Puskin a fost
provocat la duel de Georges d’Anthes, pentru ca i-ar fi curtat
soţia, Natalie Gonciarova. Poetul a fost grav rănit in duel şi a murit in ziua
de 29 ianuarie.
·
1874: A murit Eudoxiu
Hurmuzachi, om politic si istoric român; (n.1812). Eudoxiu baron de Hurmuzachi (sau Eudoxius Freiherr von Hormuzaki), a
fost ales in 1861 membru în dieta Bucovinei și Reichsratul austriac. La
20 februarie 1873 a primit tilul de baron de la împaratul austriac Francisc
Iosif I pentru meritele sale ca mareșal al Bucovinei. Împreună cu frații săi,
Eudoxiu va deveni una dintre figurile importante ale renașterii naționale
românești din Bucovina.
·
1899 - A murit pictorul francez de origine engleza Alfred
Sisley, unul dintre creatorii impresionismului francez (n.1939).
·
1906: A murit Regele Christian al IX-lea al Danemarcei (n. 1818).
După decesul tatalui sau, regele Frederic al VII-lea, Christian îi succede
la 15 noiembrie 1863, iar Danemarca a intrat imediat într-o criză
legată de posesia și statutul a două provincii din sudul Danemarcei, Schleswig
și Holstein Sub presiune, Christian a semnat Constituția din noiembrie, un
tratat prin care Schleswig făcea parte din Danemarca. Acest lucru a dus la al
doilea război pentru Schleswig între Danemarca și o alianță prusacă-austriacă
în 1864. Rezultatul războiului a fost nefavorabilă Danemarcei și a condus la
încorporarea Schleswig în Prusia în 1865. Holstein a fost, de asemenea,
încorporat în Prusia în 1865, ca urmare a conflictului care a continuat între
Austria și Prusia.
·
1918 - A murit chimistul şi medicul Constantin I. Istrati,
membru şi preşedinte al Academiei Române (1913-1916) (n.07.09.1850).
·
1928 - A murit scriitorul spaniol Vincente Blasco Ibanez
(n.28.01.1867).
·
1962: A murit violonistul austriac Friedrich “Fritz”
Kreisler,considerat drept unul dintre cei mai mari violoniști din toate
timpurile.; (n.2 februarie 1875).
·
1963: A încetat din viaţă poetul
american Robert Lee Frost (n. 26 martie 1874). Este foarte apreciat pentru
descrierile realiste ale vieții rurale și arta limbajului colocvial american.
Opera sa implică adesea peisaje ale vieții rurale în Noua Anglie în prima parte
a secolului XX. Un poet popular și adesea citat, Frost a fost cinstit adesea în
timpul vieții sale, primind patru Premii Pulitzer pentru Poezie.
·
1994 - A murit scriitorul Valentin Şerbu ("Fantastica
deltă", "Provinciale","Expediţia") (n.20.07.1933)
·
1996: A murit Marian Hudac, actor de comedie
(teatru: „Ondine”, „Bădăranii”, „Coana Chiriţa”); (n.20.09.1934).
·
2001 - Vicepreşedintele PNL Horia Rusu şi-a pierdut viaţa în
urma unui accident rutier produs în localitatea Tălmaciu, din judeţul Sibiu. (n.
18 septembrie 1952)
·
2003 - A încetat din viaţă actorul Matei Gheorghiu, societar
de onoare al Teatrului Naţional din Bucureşti şi interpretul unor roluri
importante în "Citadela sfărâmată" şi "Numele
trandafirului".
·
2006 - A murit tenorul Ludovic Spiess, fost ministru al
Culturii şi director al Operei Naţionale din Bucureşti (n.13.05.1938). A avut o carieră
densă, deși destul de scurtă, pe care a completat-o în plan socio-politic,
fiind Directorul Festivalului Internațional “George Enescu” în anul 1991,
Ministru al Culturii în Guvernul Stolojan (1991-1992), director al Operei
Române din București între 2001-2005 și Președintele Comitetului Național Român
pentru UNICEF. Ca ministru al culturii în guvernul Stolojan, a redeschis
Castelul Peleș vizitatorilor, amenajându-l ca muzeu, și a organizat centre
culturale românești la Viena, Budapesta, Veneția și New York. Ludovic Spiess
are numeroase înregistrări la Electrecord dar și în străinătate la case de
discuri precum: Decca, Philips, EMI, Intercord, RCA sau Ariola. Rolul său
favorit a fost Rodolfo din Boema. A murit de infarct în timpul unei partide de
vânătoare în județul Teleorman. Între hobyurile lui Spiess s-au regăsit
vânătoarea, pescuitul, ping-pongul, gătitul și colecțonatul pipelor.
Sărbători
·
Aducerea moaștelor Sf. Sfintit Mc. Ignatie Teoforul; Sf Mc Filotei;
(calendar creștin-ortodox)
·
Sf. Valeriu, ep. (calendar romano-catolic)
·
Sf. Ignatiu Teoforul, ep. (Aducerea moaștelor sale la Const., sec V)
(calendar greco-catolic)
·
Ziua invenției automobilului
ARTE 29 Ianuarie
INVITAȚIE
LA OPERĂ 29 Ianuarie
Daniel Francois Esprit Auber /// Manon Lescaut:
Daniel Francois Esprit Auber /// Fra Diavolo ( The Inn of Terracina ):
Daniel-François-Esprit Auber - Gustave III, ou Le bal masqué:
MUZICĂ
29 Ianuarie
Daniel Francois Esprit Auber, compozitor şi pedagog francez
Compozitorul britanic Frederick Delius
The Very Best of Frederick Delius:
Compozitorul Iuliu Mureşianu
Iuliu Muresianu: Concertino pentru fagot si orchestră:
Derek Bailey, compozitor şi muzician de
avangardă american
Marțian Negrea
Martian Negrea Ghetarul Scarisoara
Fritz Kreisler, violonist şi compozitor american
Kreisler: 2 hours of Perfection - 37 short pieces:
Frank Virtue (Virtuoso), chitarist american (The Virtues)
Bobby Scott, pianist şi compozitor de jazz/pop american
Mark Wynter (Terry Lewis), cântăreţ britanic
David Byron, vocalist şi compozitor britanic (Uriah Heep)
Bill Kirchen, vocalist, chitarist şi compozitor
american (Commander Cody & His Lost Planet Airmen)
Tommy Ramone (Tom Erdely), baterist american
(Ramones)
Eddie Jackson, basist şi vocalist american
(Queensryche)
Octav Teodorescu (Octave), instrumentist şi
copozitor de muzică rock
Roddy Frame, chitarist şi compozitor britanic
(Aztec Camera)
Ludovic
Spiess
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Schumann/Liszt - Piano Sonatas in (B) Minor/Les Funérailles.. (Century's recording : Lazar Berman)
Una Dolce Accordion Mix
POEZIE
29 Ianuarie
Edgar Allan Poe
Biografie
Nascut
la Boston dintr-o familie de actori, Edgar Poe ramane
orfan de ambii parinti la varsta de 3 ani si este adoptat de familia John
Allan, un negustor instarit din Richmond/Virginia,
primind numele de Edgar Allan Poe. Dupa studii secundare in Liverpool (Anglia)
si in Richmond, se inscrie in 1825 la Universitatea din Virginia, pe care
este nevoit sa o paraseasca dupa un an, lipsit de mijloace materiale si
inglodat in datorii, in urma unei vieti extravagante, ceea ce a dus la un
conflict cu tatal sau adoptiv. Poe incearca sa faca o cariera militara, dar
este exclus din academia militara din West Point pentru
acte deliberate de indisciplina. In aceasta perioada publica fara prea mult
succes primele sale poezii. In 1833 inregistreaza primul succes cu povestirea
"Manuscris gasit intr-o sticla" (A MS. Found in a Bottle),
castigand concursul organizat de revista Saturday Visitor din Baltimore. Se
stabileste in Baltimore, dupa ce se casatorise in 1836 cu verisoara lui,
Virginia Clemm.
Devine redactor principal al revistei Southern Literary Messenger, dar pierde postul dupa scurt timp datorita exceselor sale alcoolice. Aparitia nuvelei "Povestea lui Arthur Gordon Pym" (The Narrative of Arthur Gordon Pym) atrage atentia publicului si a criticilor, Poe devine editor asistent la revista Burton's Gentlemen's Magazine, trece dupa un an la revista Graham's Magazine, unde publica numeroase articole, povestiri si eseuri, aducandu-i reputatia unui critic competent si sever. In 1839 apare in doua volume un ciclu de nuvele "Povestiri ale Grotescului si Arabescului" (Tales of the Grotesque and Arabesque), apreciate de public dar fara succes material. In ianuarie 1845 publica in revista Evening Mirror celebrul sau poem "Corbul" (The Raven), care a provocat o adevarata senzatie. Imbolnavirea si moartea sotiei sale Virginia in 1847 ii accentueaza insa abuzul de bauturi alcoolice, Poe duce o existenta tot mai dezorganizata, care ii precipita ruina fizica si spirituala. Hotarat sa se recasatoreasca, imbibat cu opium si alcool, a plecat sa-si aduca fosta soacra la nunta, dar nu a mai ajuns la destinatie. Dupa o disparitie de cateva zile, in ziua de 3 octombrie 1849 este gasit cazut pe un trotuar in orasul Baltimore, in stare de confuzie mintala. Moare patru zile mai tarziu intr-un spital din Baltimore, la 7 octombrie 1849, cauza mortii - ca intr-o poveste de suspans de E. A. Poe - a fost rabia (turbare). CORBUL |
Într-un miez de noapte crîncen, pe cînd - ostenit şi lînced -
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tîlcul lor! -
Mi-a părut, ca-n vis, că bate cineva la uşă: „Poate
E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntîmplător,
Da, un oaspe care bate-n uşa mea, încetişor."
Mi-am şoptit, încrezător.
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tîlcul lor! -
Mi-a părut, ca-n vis, că bate cineva la uşă: „Poate
E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntîmplător,
Da, un oaspe care bate-n uşa mea, încetişor."
Mi-am şoptit, încrezător.
Gîndul, vai, mă mai petrece spre acel Dechemvre rece
Cînd tăciunii păreau stafii alungite pe covor.
Zorii-i aşteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca să uit de moartea fetei, căreia-i spuneau Lenore
Înşişi îngerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
Dusă-n vecii vecilor!
Cînd tăciunii păreau stafii alungite pe covor.
Zorii-i aşteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca să uit de moartea fetei, căreia-i spuneau Lenore
Înşişi îngerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
Dusă-n vecii vecilor!
Purpuriile perdele, cu foşninde catifele,
Mă făceau, ca niciodată, în adînc să mă-nfior,
Încît repetam într-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvîcnind nebună: „E vreun oaspe doritor
Să-l primesc la mine-n casă, - vreun prieten trecător.
De ce-aş fi bănuitor?"
Mă făceau, ca niciodată, în adînc să mă-nfior,
Încît repetam într-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvîcnind nebună: „E vreun oaspe doritor
Să-l primesc la mine-n casă, - vreun prieten trecător.
De ce-aş fi bănuitor?"
Cînd mi-am mai venit în fire, spus-am fără şovăire:
„Domnule, sau poate Doamnă, să mă ierţi, eu te implor:
Somnul îmi dădea tîrcoale, cînd bătaia dumitale
Se-auzi, atît de moale şi atît de-nşelător,
C-am crezut că mi se pare..." Şi-am deschis, netemător,
Beznei ce pîndea-n pridvor.
Uluit ca de-o minune, am scrutat acea genune,
Plin de vise cum n-aş crede c-a visat vreun muritor,
Însă liniştea cumplită a rămas, ca-nmărmurită.
Doar o vorbă-abia şoptită se-auzi prin ea: LENORE,
Iar ecoul îmi întoarse şoapta stranie LENORE -
Ce se stinse-ncetişor.
Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie,
Auzii că bate iarăşi, parcă mai stăruitor.
„Ale-oblonului zăbrele sînt de vină, numai ele!
Ia să văd, şi tainei grele adîncimea să-i măsor,
Liniştindu-mi pentru-o clipă sufletul fremătător....
E doar vîntul, vuitor."
„Domnule, sau poate Doamnă, să mă ierţi, eu te implor:
Somnul îmi dădea tîrcoale, cînd bătaia dumitale
Se-auzi, atît de moale şi atît de-nşelător,
C-am crezut că mi se pare..." Şi-am deschis, netemător,
Beznei ce pîndea-n pridvor.
Uluit ca de-o minune, am scrutat acea genune,
Plin de vise cum n-aş crede c-a visat vreun muritor,
Însă liniştea cumplită a rămas, ca-nmărmurită.
Doar o vorbă-abia şoptită se-auzi prin ea: LENORE,
Iar ecoul îmi întoarse şoapta stranie LENORE -
Ce se stinse-ncetişor.
Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie,
Auzii că bate iarăşi, parcă mai stăruitor.
„Ale-oblonului zăbrele sînt de vină, numai ele!
Ia să văd, şi tainei grele adîncimea să-i măsor,
Liniştindu-mi pentru-o clipă sufletul fremătător....
E doar vîntul, vuitor."
Am deschis oblonu-n pripă şi, cu foşnet de aripă,
Un corb falnic din vechimea sfîntă, a intrat în zbor
Şi, de mine făr' să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, -
Şi rămase - negru nor.
Un corb falnic din vechimea sfîntă, a intrat în zbor
Şi, de mine făr' să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, -
Şi rămase - negru nor.
Pasărea abanosie-mi smulse din stenahorie
Tristul suflet, ce surîse văzînd chipul gînditor:
„Deşi creasta ţi-este cheală, tu eşti plin de îndrăzneală,
Corb cumplit din vremi de fală, - spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?"
Corbul spuse: NEVERMORE.
Tristul suflet, ce surîse văzînd chipul gînditor:
„Deşi creasta ţi-este cheală, tu eşti plin de îndrăzneală,
Corb cumplit din vremi de fală, - spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?"
Corbul spuse: NEVERMORE.
M-a uimit peste măsură ăst cuvînt la cobe-n gură
Deşi nu prea avea noimă, - însă cărui muritor
I-a fost dat vreodat' să vadă cum o pasăre - de pradă
Sau de rînd - vine să şadă peste-al uşii lui uşcior,
Pe un bust al zeei Pallas şi, cu glas croncănitor,
Îi răspunde NEVERMORE?
Deşi nu prea avea noimă, - însă cărui muritor
I-a fost dat vreodat' să vadă cum o pasăre - de pradă
Sau de rînd - vine să şadă peste-al uşii lui uşcior,
Pe un bust al zeei Pallas şi, cu glas croncănitor,
Îi răspunde NEVERMORE?
Proţăpit pe-acea statuie, doar atît putea să spuie,
Sufletul parcă turnîndu-şi în cuvîntul izbitor.
Alte vorbe nu-i ieşiră. Penele-i încremeniră.
Atunci buzele-mi şoptiră: „Va pleca şi el în zori,
Ca atîţia alţi prieteni şi nădejdi de viitor."
Corbul spuse: NEVERMORE!
Sufletul parcă turnîndu-şi în cuvîntul izbitor.
Alte vorbe nu-i ieşiră. Penele-i încremeniră.
Atunci buzele-mi şoptiră: „Va pleca şi el în zori,
Ca atîţia alţi prieteni şi nădejdi de viitor."
Corbul spuse: NEVERMORE!
Uluit de potriveală, mi-am zis: „Fără îndoială
C-a deprins această vorbă auzind vreun bocitor
Care, urgisit de soartă, şi-a jelit nădejdea moartă
Pînă cînd, cu vocea spartă, a ajuns, răzbit de dor,
Să repete în neştire un refren apăsător -
Trista vorbă NEVERMORE!"
Cum a corbului vedere încă-mi mai făcea plăcere,
Mi-am tras jilţul lingă uşă, chiar sub bustul sclipitor.
Cufundat în catifele şi în gîndurile mele,
Încercai să aflu-n ele ce vrea corbul cobitor -
Pasărea aceasta sumbră, care croncăne de zor
Numai vorba NEVERMORE?
C-a deprins această vorbă auzind vreun bocitor
Care, urgisit de soartă, şi-a jelit nădejdea moartă
Pînă cînd, cu vocea spartă, a ajuns, răzbit de dor,
Să repete în neştire un refren apăsător -
Trista vorbă NEVERMORE!"
Cum a corbului vedere încă-mi mai făcea plăcere,
Mi-am tras jilţul lingă uşă, chiar sub bustul sclipitor.
Cufundat în catifele şi în gîndurile mele,
Încercai să aflu-n ele ce vrea corbul cobitor -
Pasărea aceasta sumbră, care croncăne de zor
Numai vorba NEVERMORE?
Chinuit de întrebare, căutam o dezlegare
Sub ai cobei ochi de pară, mistuit de focul lor.
Stînd cu capul dat pe spate, pradă perinei bogate
Cu luciri catifelate, îmi spuneam încetişor,
Că EA n-o să mai dezmierde perina cu-al ei căpşor
Niciodată, NEVERMORE!
Sub ai cobei ochi de pară, mistuit de focul lor.
Stînd cu capul dat pe spate, pradă perinei bogate
Cu luciri catifelate, îmi spuneam încetişor,
Că EA n-o să mai dezmierde perina cu-al ei căpşor
Niciodată, NEVERMORE!
Îmi păru că-n aer suie o mireasmă de căţuie
Clătinată de arhangheli - călcau parcă pe covor!
Şi strigai: „Nenorocite! Prin heruvi, Domnu-ţi trimite
Vrăjile-ndelung rîvnite ca să uiţi de-a ta Lenore!
Soarbe vrăjile acestea, ca să uiţi de-a ta Lenore !
Corbul spuse: NEVERMORE!
Clătinată de arhangheli - călcau parcă pe covor!
Şi strigai: „Nenorocite! Prin heruvi, Domnu-ţi trimite
Vrăjile-ndelung rîvnite ca să uiţi de-a ta Lenore!
Soarbe vrăjile acestea, ca să uiţi de-a ta Lenore !
Corbul spuse: NEVERMORE!
Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Iadul te-a trimis, ori vîntul, pe-acest ţărm îngrozitor,
În chilia mea pustie, unde Groaza-i pururi vie,
Deşi-o rabd cu semeţie,- spune-mi, dară, te implor,
Oare-n Galaad se află vreun balsam vindecător?"
Corbul spuse: NEVERMORE!
Iadul te-a trimis, ori vîntul, pe-acest ţărm îngrozitor,
În chilia mea pustie, unde Groaza-i pururi vie,
Deşi-o rabd cu semeţie,- spune-mi, dară, te implor,
Oare-n Galaad se află vreun balsam vindecător?"
Corbul spuse: NEVERMORE!
„Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Te conjur pe Dumnezeul nostru drag, al tuturor:
Inima-mi avea-va parte, în Edenul de departe,
Să îmbrăţişeze-n moarte pe sfinţita-n veci Lenore, -
Pe-acea fată care poartă numele-ngeresc Lenore?"
Corbul spuse: NEVERMORE!
„Corb sau demon! Piei odată cu-a ta vorbă blestemată!
Te întoarce în Tărîmul Nopţii, înspăimîntător!
Să nu-ţi uiţi vreo pană-n casă, mărturie mincinoasă
Ca şi vorba ta! Mă lasă! Singur să rămîn mi-e dor!
Ia-ţi din inima mea pliscul lung şi rău-prevestitor!"
Corbul spuse: NEVERMOREI
Te conjur pe Dumnezeul nostru drag, al tuturor:
Inima-mi avea-va parte, în Edenul de departe,
Să îmbrăţişeze-n moarte pe sfinţita-n veci Lenore, -
Pe-acea fată care poartă numele-ngeresc Lenore?"
Corbul spuse: NEVERMORE!
„Corb sau demon! Piei odată cu-a ta vorbă blestemată!
Te întoarce în Tărîmul Nopţii, înspăimîntător!
Să nu-ţi uiţi vreo pană-n casă, mărturie mincinoasă
Ca şi vorba ta! Mă lasă! Singur să rămîn mi-e dor!
Ia-ţi din inima mea pliscul lung şi rău-prevestitor!"
Corbul spuse: NEVERMOREI
Şi de-atunci, stă ca o stană, făr' să-şi mişte nici o pană,
Pe-albul bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior.
Cu-ai săi ochi ce scînteiază, pare-un demon ce visează,
Cînd a lămpii mele rază-i zvîrle umbra pe covor.
Şi, legat de-această umbră, nu se mai avîntă-n zbor
Al meu suflet, NEVERMORE!
Pe-albul bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior.
Cu-ai săi ochi ce scînteiază, pare-un demon ce visează,
Cînd a lămpii mele rază-i zvîrle umbra pe covor.
Şi, legat de-această umbră, nu se mai avîntă-n zbor
Al meu suflet, NEVERMORE!
Alexander Pușkin
Biografie
Aleksandr Sergheevici Pușkin (rusă: Александр Сергеевич Пушкин, n. 6 iunie, S.V. 26 mai, 1799, d. 10 februarie, S.V. 29 ianuarie, 1837) a fost un poet și dramaturg clasic rus din
perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus și fondatorul literaturii
ruse moderne. Pușkin a fost inițiatorul folosirii
dialectului local în poeziile și piesele sale, creând un stil propriu de
amestec al narațiunii cu teatrul, idila și satira — asociate cu literatura rusă și influențând major
scriitorii ruși care i-au urmat.
Născut la Moscova, pe 6 iunie (26 mai, stil vechi) 1799, Pușkin se trăgea
dintr-o familie de nobili de viță veche.[4]Tatăl lui Pușkin, Sergei Lvovici Pușkin
(1767–1848), era descendentul
unei distinse familii nobile rusești, cu strămoși din secolul al XII-lea. Mama
lui Pușkin, Nadejda (Nadia) Ossipovna Hannibal (1775–1836) avea strămoși, pe
linia bunicii paterne, din nobilimea germană și scandinavă. Ea a fost fiica lui
Ossip Abramovici Gannibal (1744–1807) și a soției lui,
Maria Alexeievna Pușkina, iar bunicul ei patern, adică străbunicul lui Pușkin,
un paj ridicat în rang de către Petru cel Mare, a fost Abram Petrovici Gannibal,
născut în Eritreea.
În octombrie 1811 viitorul poet
s-a înscris la școala nou înființată la Țarskoe Selo[5], (azi orașul Pușkin) unde va studia până
în 1817, când se stabilește la Petersburg și devine membru
activ al cercului literar „Lampa verde”.[6]La vârsta de cincisprezece ani publică
primul poem.
În 1820 vede lumina
tiparului primul său poem, Ruslan și Ludmila.[7] Poetul devine incomod din pricina
popularității și scrierilor lui antidespotice - manuscrisul Odă a
Libertății. Ca urmare, în același an (1820), pentru a evita deportarea
în Siberia, se mută la Chișinău unde va locui până în 1823.
După o călătorie de
vară în Caucaz și în Crimeea, scrie două poeme foarte
aclamate: Prizonierul din Caucaz și Fântâna din Bahcisarai.[8]
În 1823 se mută la Odessa, unde intră din nou în conflict cu guvernul care-l
trimite în exil în nordul Rusiei, unde va sta din 1824 până în 1826. Cu ajutorul anumitor
autorități, reușește să-i facă o vizită Țarului Nikolai I pentru o petiție
cu privire la eliberarea lui, pe care o și obține. Tot atunci (1823), începe să
lucreze la marele său roman în versuri, Evgheni Oneghin care
va aduce triumful realismului în literatura rusă.[9]
În revolta din
decembrie 1825 la Sankt Petersburg sunt găsite în mâinile unor
insurgenți o serie de poeme politice timpurii ale poetului; ca urmare Pușkin
intră imediat sub strictul control al cenzurii guvernului, fiindu-i interzis să
călătorească sau să publice. În acest timp scrie drama Boris Godunov,
pe care însă nu reușește să o publice decât cinci ani mai târziu.
În 1831 se căsătorește
cu Natalia Goncearova. Împreună încep să
frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al
curții. Soția lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de țar, care pentru
a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte.[10]
În 1837, înglodat în datorii
și în mijlocul zvonurilor despre relația amoroasă a soției lui cu aventurierul
francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Pușkin îl provoacă pe presupusul
iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbații sunt răniți, dar
Pușkin mortal. Două zile mai târziu, Rusia îl pierdea pe
cel mai important poet și dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea.
Guvernul, temându-se de o eventuală demonstrație politică, a mutat desfășurarea
funeraliilor într-un loc mai ferit, permițând participarea unui grup foarte
restrâns de rude și prieteni apropiați.[11]
Pușkin a avut patru
copii cu Natalia: Maria (născută în 1832, care este
considerată un prototip pentru Anna Karenina), Aleksandr (născut în 1833), Grigori (născut
în 1835) și Natalia (născută în 1836), cea din urmă s-a
căsătorit, morganatic, cu un membru al familiei regale din Nassau, anume cu Nikolaus
Wilhelm de Nassau și a devenit Countesă
de Merenberg.
Opera literara
·
Povestea țarului
Saltan, a feciorului său Gvidon-voevod viteazul și a frumoasei crăiese Lebăda (1831)
Romane în versuri
|
Alexandr
Puskin - Careta vietii
Desi purtând o grea povara,
Careta luneca usor.
Brav vizitiu, cu barba rara,
Ne poarta timpul parca-n zbor.
Trântiti în pernele caretii,
Preabucurosi de-orice-ntâmplari,
Strigam: -"Hai mâna-n...!"
Satui de somn si desfatari.
Dar scade râvna la amiaza.
Ne-a zdruncinat acest proclet.
Costise, râpi ne baga-n groaza.
Strigam: -"Nebune, mai încet!"
Careta-n zbor întins ne poarta.
Spre seara ne-am obisnuit.
Ajungem motaind la poarta-
Iar timpu-alearga nesfârsit.
Alexandr
Puskin - Dimineata de iarna
Ce zi frumoasa! Ger si soare.
Iubita mea, mai dormi tu, oare?
Deschide ochii larg si sari
Din somnul dulce. Iata zorii.
Acum în calea Aurorii
Ca Steaua Nordului rasari.
Aseara viscolea într-una.
Arar iesea pe ceruri luna
Din nouri, si-o asemanam
Cu-o palida, galbuie pata.
Iar tu stateai îngândurata...
Si-acuma... uita-te pe geam:
Albastru-i cerul, si covoare
De nea se-ntind lucind la soare.
Copacii în padure-s goi
Si negri. Brazii verzi se-mbraca
În stravezie promoroaca,
Si râu-i sclipitor de sloi.
Pluteste-odaia-ntr-o lumina
De chihlimbar, si soba plina
Trosneste. E placut aici;
Visarea lânga foc e buna...
Dar dac-as spune-acum sa puna
Pe roib la sanie?... Ce zici?
Pe pârtii sa zburam, departe,
Pe unde calu-o sa ne poarte
Atât de zbuciumat în frâu:
Pe câmpul cu zapada groasa,
Si prin padurea ieri stufoasa;
Si pe la mult iubitul râu.
Paul
Constant (Paul Constantinescu), poet şi prozator
Paul Constant (pseudonim al lui Paul
Constantinescu; 29 ianuarie 1895, Craiova - 9 noiembrie 1981, Sibiu) este un
poet şi prozator. Era unul dintre numeroşii copii ai Eufrosinei şi ai
meşterului plăpumar Dumitru Constantinescu. După absolvirea Şcolii superioare
de comerţ „Gh. Chiţu" din Craiova, se angajează la o bancă de credit
(1912-1913). Plictisindu-se curând de viaţa anostă de amploiat, pleacă în satul
Gârcov (judeţul Romanaţi), ca învăţător suplinitor (1914-1915). Luat la armată,
din 1915 se instruieşte la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti, dar ezită,
la încheierea stagiului, să urmeze o carieră ostăşească. Nu se înveşniceşte
nici în funcţia de contabil la Percepţia din Caracal (1918-1919). Demisionează
şi îmbracă uniforma de ofiţer la garnizoana din Fălciu (1919-1920), de unde se
mută la Şcoala de Cavalerie din Sibiu, stabilindu-se, în 1921, în acest oraş.
Se pensionează cu gradul de colonel.
Era încă elev când, în 1911, îşi vede
publicată o schiţă umoristică în „Veselia". Cu versuri, proză, articole
avea să mai colaboreze (semnând şi cu pseudonimele Silex şi Tudor Praştie) la
„Adevărul literar şi artistic", „Romanaţul", „Braşovul literar şi
artistic", „Acţiunea", „Pagini literare", „Familia",
„Ramuri", „Universul literar", „Vremea", „Scrisul bănăţean"
şi altele, printre care „Tribuna", „Astra" şi „Transilvania". În
asociere cu Şt. N. Ricman scoate la Caracal periodicul „Vremea" (până în
1931 figurând numai el ca director), iar cu Eugen Constant, la Sibiu,
„Provincia literară" (1932-1934) şi „Armonia literară". A contribuit
la întemeierea grupării sibiene „Thesis" (1931). Alături de Şt. N. Ricman,
Fr. Iosif, V. Enescu, semnează o monografie a judeţului Romanaţi. Ca profesor
de administraţie şi legislaţie militară, a întocmit, singur sau în colaborare,
manuale didactice. O piesă, Colivia
cu sticleţi, i-a
fost jucată la teatrul din Sibiu (1946); alte comedii, uşurele, au rămas în
manuscris.
În volumul Poezii (1926),
editat împreună cu fraţii lui, Eugen şi Savin, poemele lui Constant sunt
grupate sub titlul Litanii
pentru cei uitaţi. E
aici un lirism estompat, în care, fără stridenţe, dar şi fără culoare, sunt
plânşi cei necăjiţi, suferinzi, înfometaţi, lipsiţi de un adăpost şi de o
mângâiere. În deriva tristă a soartei lor, „gloata de epave" (un vagabond,
un cerşetor etc.) păstrează, sfielnic, „fărâme de nădejdi". Tristeţea
sporeşte în Ceasuri
ostenite (1930),
preschimbându-se în durere şi deznădăjduire. De fapt, se accentuează poza,
aceea a unui „suflet înrăit şi păcătos". Hazlii, dar nu din cale-afară,
sunt „schiţele şugubeţe" ale lui Constant (Măşti
pentru muzeu, 1931, În litera
legii, 1933, Zugrăveli, 1935, Mărturisirea
unui inculpat, 1935, Oameni cu
cioc, 1939).
Volumele Măşti
pentru muzeu (1970)
şi Colivia
cu sticleţi (1977)
au o factură antologică. „Tărăşeniile", de un comic minor, se petrec
într-un târguşor amorţit, înecat în plictis, unde doar câte o gâlceava, vreun
adulter sau nesfârşita trăncăneală de la berărie par să împrăştie, pentru
moment, monotonia. Şi totuşi, bârfa, scandalul, ofensele care duc la pălmuiri
sonore nu alungă „tirania unei vieţi idioate". Totul se precipită spre
farsă. Sinuciderile, bineînţeles, nu izbutesc, duelurile pe chestiuni de onoare
au rezolvări burleşti, iar procesele, la tribunal, sunt lovite de caraghioslâc.
Mici dezastre caricaturale provoacă „încurcala", confuzia, care, luxând
stereotipii, declanşează în schimb o stare de nervi de un rizibil crescător.
Tot necazul cu hazul lui.
Grozave îngrijorări stârneşte, în cazarmă,
iminenţa unei inspecţii. Speriaţi să nu greşească, zeloşii maiori şi căpitani o
cam scrântesc. Temându-se să nu fie daţi afară din slujbă, obscurii
„impiegaţi" trăiesc şi ei într-un stres continuu şi orice ieşire din
obişnuit îi alarmează. De altfel, în orăşelul searbăd, o întâmplare cât de
măruntă poate lua imprevizibile proporţii. Arhivari cu nasul veşnic în
hârţoage, contabili tipicari, grefieri umili, medici escroci, magistraţi
flecari, cucoane cu pretenţii formează, cu metehnele şi apucăturile lor de un
ridicol care, uneori, mai că înduioşează, pestriţa societate din mediul cenuşiu
unde au loc asemenea nostime pătăranii „din vremea gramofonului". Cu
exersat simţ de observaţie, Constant şarjează
pentru a-şi distra cititorul, dar, forţând nota, unele situaţii apar ca fiind
trase de păr.
Acţiunea romanului Mia (1936;
Premiul Academiei Române) se desfăşoară tot într-un colţ de provincie. Foiesc
şi aici eternii slujbaşi năclăiţi în rutină, veştejindu-se în „sfoiagul
scriptelor" şi tocându-şi timpul în glume insipide şi inepte cancanuri.
Dând din coate şi pândind oportunităţile care convin lipsei lui de scrupule,
tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoaţă din treaptă în treaptă, ajungând
cogeamite deputat. Nimeni şi nimic nu-l mai clinteşte apoi pe şarlatan, chiar
dacă, dezmeticiţi într-un târziu, fraieriţii sar să-l demaşte. Arivistul, încă
o „mască" pentru „muzeul" pe care Constant şi-l
dorea vizitat măcar pe timp urât.
Cu o documentare minuţioasă, dar şi cu o
economicoasă investiţie de fantezie, Constant alcătuieşte
trei romane cu haiduci şi cu panduri, plasate în vremea lui Caragea: Iancu
Jianu (1940), Haiducii (1957), Tudor
Vladimirescu (1960).
Dominat de un maniheism ireductibil, naratorul pune în stare de conflict două
tabere: jefuitorii, încărcaţi de grele păcate, şi masa de nevoiaşi, care
printre vaiete şi blesteme îndură necurmatele silnicii. Din ura mocnită creşte
„volbura mâniei" şi din cătun în cătun se întinde un „duh al
răzvrătirii". Împotriva „câinilor de boieri" se ridică haiducii,
olteni aprigi, care dau norodului speranţa izbăvirii. Însă vremurile sunt încă
potrivnice, şi dacă legendarul Iancu Jianu şetrarul se dă prins până la urmă,
resemnându-se să devină un gospodar potolit, slugerul Tudor, pornit să schimbe
„rânduiala", cade ucis mişeleşte. Epicul vioi, deşi fără suflu, ticsit cu
o puzderie de amănunte ce aspiră să imprime naraţiunii un colorit de epocă,
este servit de un limbaj care se vrea cronicăresc, şi în mimetismul lui e de o
plasticitate căutată, arhaizant peste măsură.
Povestiri istorice „din zilele revoluţiei din
1848", din vremea răscoalei de la 1907 şi mai de demult conţin volumele Stâlpi de
foc (1967), Primăvară,
focuri şi gloanţe (1973), Volburi
peste veacuri (1973).
Lăsându-se în voia unui tendenţionism vârtos, prozatorul strecoară sugestia că
în revoltele năpăstuiţilor contra boierimii lacome şi „îndobitocite"
sălăşluieşte „acel duh al comunismului" ce va să vină. Istorisirile sunt
incolore, figurile desprinse din file de letopiseţ nu au contur, singurul merit
al acestor evocări fiind acela că ele încearcă să resuscite, pentru cei tineri,
crâmpeie de istorie.
Opera
• Litanii
pentru cei uitaţi, în
Eugen, Paul şi Savin Constant, Poezii, Craiova,
1926;
• Ceasuri
ostenite, Caracal,
1930;
• Măşti
pentru muzeu, Caracal,
1931;
• În litera
legii, Sibiu,
1933;
• Zugrăveli, Craiova,
1935;
• Mărturisirea
unui inculpat. Schiţe pentru timp urât, Sighişoara,
1935;
• Râia, Craiova,
1936;
• Oameni cu
cioc, Craiova,
1939;
• Iancu
Jianu, Bucureşti,
1940; ediţia Bucureşti, 1969;
• Haiducii, Bucureşti,
1957;
• Tudor
Vladimirescu, Bucureşti,
1960;
• Stâlpi de
foc, Bucureşti,
1967;
• Măşti
pentru muzeu, Bucureşti,
1970;
• Primăvară,
focuri şi gloanţe, Bucureşti,
1973;
• Volburi
peste veacuri, Bucureşti,
1973;
• Colivia
cu sticleţi. Întâmplări din vremea gramofonului, îngrijită
şi prefaţă de G. Nistor, Timişoara, 1977.
Matei Vişniec
Biografie
Matei
Vişniec este născut în 1956 în România. Copilăria şi-a petrecut-o la Rădăuţi.
Tatăl era contabil iar mama învăţătoare. Familia sa a avut experienţa dureroasă
de a i se fi confiscat pamântul pe care-l deţinea şi îl lucra. De mic observă
că trebuie să adopte la şcoala şi mai târziu în viaţa activă o ideologie de
care ştia că nu este chiar aşa de perfectă şi de adevarată. Această diferenţă
între realitate şi modul în care este înfăţişată realitatea, cum ar fi spus
tatăl său contabil, între scriptic şi faptic, va fi inspiratoarea multora din
piesele sale.
Din copilărie într-un oraş în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuţi. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentaţia teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la Bucureşti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică şi modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte, limitându-i creaţia. Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate şi circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. După 1989 devine autorul cel mai jucat în România, în Bucureşti şi în provincie, la radio şi la televiziune. În octombrie 1996, Teatrul Naţional din Timişoara organizează un festival "Matei Vişniec" cu 10 din piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Este specificat şi în manualele şcolare.
Din 1987 trăieşte în străinătate. În Parisul visat de atâţia români este la început inhibat de o limbă pentru care trebuie să se întoarcă la şcoală pentru a-i învăţa declinările şi conjugările.
Din 1992 piesele lui Matei Vişniec se joacă în străinătate, "Les chevaux à la fenêtre", în Franţa şi "Petit boulot pour vieux clown", la Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese au fost jucate în Franţa (Théâtre de l'Est Parisien, Théâtre du Guichet Montparnasse, Théâtre du Rond-Point, Studio des Champs-Elysées...)
Începe o bogată activitate de jurnalist. Viaţa poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din Ťultimile ştiriť pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris. Creaţia sa literara găseste aici surse de inspiraţie, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie) dar apare şi pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte.
Din copilărie într-un oraş în genul acelora "în care nu se întâmplă nimic" cum spunea Minulescu i-a rămas o amintire de neuitat: spectacolul circului în turneu la Rădăuţi. Spectacolul plin de culori, pe scenă, în direct, i-a trezit gustul pentru reprezentaţia teatrală. Îi va inspira ideea piesei Angajare de clovn Se mută apoi la Bucureşti unde are acces la toate bibliotecile, toate formele de scriere, la literatura clasică şi modernă. Sensul invers nu era valabil, cenzura îi interzice unele texte, limitându-i creaţia. Piesele scrise între 1977 şi 1987 au fost cenzurate şi circulau pe ascuns, doar poemele îi erau publicate. După 1989 devine autorul cel mai jucat în România, în Bucureşti şi în provincie, la radio şi la televiziune. În octombrie 1996, Teatrul Naţional din Timişoara organizează un festival "Matei Vişniec" cu 10 din piesele sale, prezentate de către 12 trupe teatrale. Este specificat şi în manualele şcolare.
Din 1987 trăieşte în străinătate. În Parisul visat de atâţia români este la început inhibat de o limbă pentru care trebuie să se întoarcă la şcoală pentru a-i învăţa declinările şi conjugările.
Din 1992 piesele lui Matei Vişniec se joacă în străinătate, "Les chevaux à la fenêtre", în Franţa şi "Petit boulot pour vieux clown", la Bienala de Teatru din Bonn. Ulterior, 20 de piese au fost jucate în Franţa (Théâtre de l'Est Parisien, Théâtre du Guichet Montparnasse, Théâtre du Rond-Point, Studio des Champs-Elysées...)
Începe o bogată activitate de jurnalist. Viaţa poate fi privită doar prin prisma cruzimii ce se degajă din Ťultimile ştiriť pe care trebuie să le transmită publicului la postul de radio unde este angajat la Paris. Creaţia sa literara găseste aici surse de inspiraţie, de exemplu în războiul din Bosnia (Du sexe de la femme comme champ de bataille dans la guerre en Bosnie) dar apare şi pericolul de a nu mai crea, de a nu avea alte subiecte.
Acum ştiu de ce
Din buzunarele mortului s-au scurs
două fire subţiri de sînge
da, omul acesta îşi ţinea în buzunare
două păsări mici pe care le-a strivit în cădere
acum se ştie de ce omul acesta
îşi ţinea toată ziua mîinile în buzunare
ori de cîte ori se ducea în parc să se plimbe
umerii îi tremurau gîtul i se umplea de
sudoare
noi îl salutam el răspundea liniştit şi tandru
uneori mai schimbam cîte o vorbă
el, cu mîinile în buzunare, frămînta
gîtul celor două păsări
acum se ştie de ce omul acesta
nu-şi ridica niciodată pălăria acum
se ştie de ce întotdeauna
se temea de ploaie
Automatul de limonadă
Eu sînt automatul de limonadă
iată, am ajuns la conştiinţa de sine
sînt viu, domnilor, nu rîdeţi
prin meditaţii şi exerciţii subtile
am ajuns ceea ce sînt
dar am o singură întrebare
este adevărat că în partea opusă a străzii
se află o gaură neagră, imensă
care înghite mii de ace cu gămălie
în fiecare secundă?
această întrebare mă tulbură
poate că mai sînt lucruri pe care
nu le înţeleg eu, domnilor
am avut o copilărie grea şi întunecată
Calul îl veghează plin de tristeţe
Eram singur în mijlocul străzii
sub burta calului meu
eram întins pe caldarîm
iar calul meu se uita la mine, se mira
nu mă mai văzuse niciodată mort
trecătorii întorceau cîte puţin capul
priveau cu coada ochiului şi spuneau
ce frumos, călăreţul a murit
iar calul îl veghează plin de tristeţe
dar nu era aşa calul meu
mă adulmeca doar nelămurit
încerca să mă atingă cu botul său umed
trecătorii îşi spuneau ce frumos
călăreţul a murit iar calul
încearcă să-l îndrepte cu faţa în sus
dar nu era aşa, calul meu
s-a plictisit repede de tăcerea mea
şi m-a părăsit acolo, pe caldarîm
a luat-o încet de-a lungul străzii
TEATRU/FILM
29 Ianuarie
Romeo si Julieta de
William Shakespeare -- regia artistică_ Mihai Zirra: http://youtu.be/Ni3hVB5Q1aA.
Anton
Pavlovici Cehov
Cu Oana Pellea
(teatru: "Visul unei nopţi de vară", "Îmblînzirea
scorpiei"; film: "Vulpe vînător", "Stare de fapt")
Biografie Oana Pellea
Oana Pellea s-a născut
la 29 ianuarie 1962 în București. Este fiica Domnicăi Mihaela, născută
Policrat, și a actorului român Amza Pellea (7 aprilie 1931 — 12 decembrie
1983).
Actrița a studiat
la Institutul
de Artă Teatrală și Cinematografică, actualul UNATC și a terminat studiile
în promoția 1984, la clasa prof. Sanda Manu. Colegii săi de promoție au
fost Carmen
Trocan, Mioara Ifrim, Luminița Stoianovici, Răzvan Popa, Cristian Rotaru, Adrian Păduraru și Claudiu
Istodor. Din clasa condusă de Olga Tudorache, colegii de generație au
fost Carmen Tănase, Bogdan Gheorghiu, Carmen
Ciorcilă, Marina
Procopie, Radu Duda, Mihai
Verbițchi, Patricia Grigoriu și Dan Bădărău.
Majestatea Sa Regele
Mihai I al României i-a acordat Oanei Pellea decorația Crucea Casei Regale a
României la 25 Octombrie 2012.
Academia Română i-a
acordat Oanei Pellea premiul Aristizza Romanescu pentru cariera teatrală și
cinematografică la 16 decembrie 2010.
Oana Pellea a primit
de două ori titlul de cea mai bună actriță de teatru din România. Oana Pellea a
câștigat de două ori premiul Uniunii Oamenilor de Teatru din România (UNITER) pentru cea mai bună actriță și i s-a acordat premiul
Fundației Culturale Române pentru Carieră Internațională Remarcabilă.
Oana Pellea a primit
numeroase premii internaționale pentru rolul principal din Stare de
fapt, regia Stere Gulea, inclusiv premiile
pentru Cea mai bună Actriță la Festivalul de Film de la Geneva, premiul Orașului Geneva, la Festivalul Filmului
Politic de la San Marino și la Festivalul
Internațional de Film "Vulturul de Aur" din Batumi, Georgia. Munca sa cinematografică a inclus
"Unde la Soare e frig" al lui Bogdan Dreyer, la fel ca și filmele
regizate de Alexandru Tatos, Dan Pița, Stere Gulea și Ion Popescu Gopo
În perioada 1984–1987
a fost actriță la Teatrul din Piatra Neamț. A jucat la Teatrul Bulandra din 1987 până în 1999 și a
participat la numeroase turnee din America de Nord, America de Sud, Japonia și
Europa. Din 1999, Oana Pellea este liber profesionistă. Performanțele sale
notabile au inclus, printre altele, rolurile Mașei din Trei surori a
lui Cehov, al lui Lucius din "Iulius Cezar" de W.
Shakespeare — pentru care i-a fost acordat Premiul Criticii Internaționale
pentru „Cea mai bună actriță”. Alte roluri importante în teatru: Julieta din Mefisto a
lui Klaus Mann, Catarina din
producția lui Mihai Măniuțiu, Îmblânzirea
Scorpiei după Shakespeare și Drussila din Caligula a
lui Albert Camus, Timpul din Poveste
de iarnă a lui Shakespeare, în regia lui Aleaxandru Darie.
Cariera Oanei Pellea
cuprinde peste 50 de roluri importante în teatru și 20 în film.
În 2006 a jucat alături de Clive Owen în filmul "Children of men", în regia lui Alfonso Cuaron (OSCAR 2013) , produs al studiourilor Universal Picture. Acest film a fost realizat în întregime la Londra și a fost nominalizat pentru premiile Oscar la 3 categorii.
În 2007 a fost
distribuită în producția britanică "I really hate my job", regia
Oliver Parker.
În 2007 a fost
distribuită în producția americană "Fire and Ice", regia
Jean-Christophe Comar ("Pitof").
Este prezentă, într-un
rol important, în distribuția filmului "Biblioteque Pascal", în regia
lui Szabolcs Hajdu [1].
Oana Pellea joacă
în româna, franceza, engleza și italiana, participând la numeroase producții
internaționale, inclusiv producția româno-franceză "Ioana d'Arc-Extrase
dintr-un dosar" și producția teatrală francezo-canadiană, în regia lui
Marc Doré Mă tot duc, aici alături de Sandu
Gruia.
Oana Pellea a avut
onoarea de a reprezenta România la mai multe festivaluri internaționale de
teatru inclusiv la festivalul anual al Uniunii Teatrelor Europene, Festivalul
Klang Bogen de la Viena, Festivalul Internațional Francofon din Franța și
Festivalul Americilor din Canada. Face parte din Jurii internaționale de film.
Începând cu stagiunea
2004-2005, joacă la teatrul Bulandra în spectacolul "Scaunele", la
Teatrul Foarte Mic în spectacolul "Mă tot duc" și la teatrul
Metropolis în "Buzunarul cu pâine".
La 13 mai 2009, Oana
Pellea a primit Marele Premiu al Festivalul Comediei Românești
"FestCO", ediția a VII-ea pentru "Cel Mai Bun Spectacol" cu
piesa "Buzunarul cu Pâine" de Matei Vișniec, traducerea Virgil Tănase. Titlul
piesei în franceză este "Du pain plein les poches".
În iunie 2009 a apărut
prima carte semnată Oana Pellea la editura Humanitas: "Jurnal
2003-2009". [1]
"Jurnal
2003-2009" devine Cartea cea mai bine vândută a Editurii Humanitas cu
peste 15.000 de exemplare cumpărate în mai puțin de trei luni (august 2009),
iar în octombie (același an) "Jurnalul" ajunge la un tiraj record de 32.000
de exemplare
În martie 2010 Oana
Pellea revine pe scena Teatrului
Bulandra cu rolul Tanti Roz din Oscar și Tanti Roz de
Eric-Emmanuel Schmidt.
În noiembrie 2011
joacă în Vocea Umană de Jean Cocteau în regia Sandei Manu, la Teatrul Metropolis, rol pentru care este
nominalizată la premiul UNITER pentru cea mai buna acriță.
2014 premiera
spectacolului N(AUM) în regia Mariana Cămărășan. Spectacol invitat la
festivaluri din țară și din străinătate. Se joacă la Teatrul Mignon din
București.
2015 premiul Omul
Anului la secția Actor, premiu oferit de Ziarul Cotidianul.
Selectie roluri film
·
2008: Biblioteque Pascal, regia Szabolcz Hajdu
·
2007: Cu un pas înainte, regia Bogdan Tiberiu Dumitrescu
·
2007: I Really Hate My Job, regia Oliver Parker, Rita
·
2005: Păcatele Evei, regia Adrian Batista
·
2006: Fehér tenyér, Mom: aka White Palms (International:
English title)
·
2004: Camera ascunsă, Pusi: aka Never Enough (International:
English title)
·
2003: Haute tension, Alex's Mother: aka Switchblade Romance
(International: English title) (UK: DVD box title) aka High Tension (USA)
·
1994: Nostradamus, Landlady: aka Nostradamus - Prophezeiungen
des Schreckens (Germany)
·
1993: Vulpe - vânător :aka Fox: Hunter (International:
English title: informal literal title)
·
1991: Unde la soare e frig (1991) :aka Da, wo die
Sonne kalt ist (Germany: alternative title) aka Where It Is Cold in the Sun (International:
English title: informal literal title)
·
1989: With Love, Rita (TV)
·
1984: Acasă :aka Home
·
1984: Mann mit dem Ring im Ohr, Der
·
1983: Faleze de nisip :aka Sand Cliffs
·
1982: Concurs :aka The Contest
Cu Florin Călinescu, director al Teatrului Mic din Bucureşti
(film: "E pericoloso sporgersi", "Prea tîrziu")
Biografie
Nascut pe 29 aprilie 1956 actorul a fost mult apreciat
pentru rolurile lui din teatru si film . A terminat Institutul de Arta teatrala
si Cinematografica "Ion Luca Caragiale" si a debutat in film in 1981
in drama "Lumini si umbre"
Dupa evenimentele din 1989 a fost realizatorul multor emisiuni Tv: Sport, Pro tv si Tele 7 ABC, Realitatea, ProTv etc. a intrat in politica candidand pentru postul de senator din partea PNL, a devenit directorul Teatrului Mic, 2005 si in 2007, actorii Teatrului Mic l-au acuzat pe regizor ca a adus pe scena teatrului „modelul Vacanta Mare“ prin montarea piesei „Razboi cu Troia nu se face“ si au cerut demiterea lui Florin Calinescu....
Ce face Politica din Om!
Anmary, actrita Ana-Maria Calinescu , cu care Florin are doi copii, LUCA si PETRU ce studiaza in Marea Britanie, si au jucat impreuna la Teatrul Mic de la sfirsitul anilor ‘80 pina in 1996, cind doctorii i-au depistat maladia (cancer la gat ) si (potrivit unor surse din teatrul condus de Calinescu, Ana-Maria a disparut dintre noi chiar in ziua cind implinea 47 de ani si 27 de ani de casnicie). Actorii care au lucrat cu Ana-Maria Calinescu, de-a lungul timpului, si-o amintesc ca un om foarte discret si un adevarat profesionist. Cristian Iacob i-a fost coleg in "Don Quijote" de Mihail Bulgakov. "Era un etalon al blindetei", a povestit Iacob. "Un om care nu vorbea deloc urit, nu numai ca nu vorbea urit de cineva, dar nici macar nu vorbea trivial vreodata. Un om discret si sincer. Tin minte ca juca Chelareasa, asta a fost oricum singura data cind am jucat impreuna. A fost un coleg minunat. Am stat la vorbe multe si frumoase cit am lucrat impreuna", a mai spus Cristian Iacob. In acelasi spectacol, unul dintre colegii Anei-Maria Calinescu a fost Claudiu Istodor. "Am cunoscut-o pe Ana-Maria Calinescu in scoala", a povestit el. "Era cu doi ani mai mare decit mine, ea a terminat in 1982 si eu in ‘84".
Prima data a jucat intr-un film, "Dreptate in lanturi" a lui Dan Pita, unde facea un rol foarte bun. Este despre haiducul Pantelimon (Ovidiu Iuliu Moldovan era actorul principal), iar ea era sotia lui", a adaugat Istodor.
Actrita s-a ascuns de presa in toti anii de celebritate ai sotului ei si a ramas departe de ochii curioriosilor chiar si in aceste ultimele zile.
In prezent om politic, ( in 2008 a candidat pentru fotoliul de senator de Arges), om de televiziune(1996 - 2000 realizator de emisiuni ProTv., 2001 - 2003 directorul Televiunii 7 ABC, 2003 directorul cotidianului "Stirea zilei, 2003 - 2004 realizatorul emisiunii "Procesul Etapei", 2005 - 2007 realizatorul emisiunii "Om de la Om"...) si om de afaceri ( prin achizitionarea a unui pachet de 51% din firma FULMED din MEDIAS, proprietar de restaurant, afaceri in domeniul Optic...)s-a transformat din actor in un alt om, un om ce vrea sa-si implineasca visurile si face totul pentru asta.
Mason sau nu, actorul e de neclintit în convingerile sale. Spune că viaţa lui a ajuns în punctul în care nu-l mai lasă să fie atent la comedie; cu toate acestea, se amuză de etichete ca „tiranul“ de la Teatrul Mic, pentru că simţul umorului i-a rămas intact.
De ce nu mai joaca? Iata-i raspunsul dat in cotidianul Adevarul :" În general, eu am făcut comedie. Dar în viaţă apar necazurile... cu soţia mea, cu maică-mea... încet, încet nu mai e o viaţă care să te mai lase să fii atent la comedie şi la artă. Nu cred că o să mai revin vreodată. Trăiesc, respir, merg din colo-ncoace, dar comedie de dimineaţă până seara nu ştiu dacă îmi mai vine să fac."
Dupa evenimentele din 1989 a fost realizatorul multor emisiuni Tv: Sport, Pro tv si Tele 7 ABC, Realitatea, ProTv etc. a intrat in politica candidand pentru postul de senator din partea PNL, a devenit directorul Teatrului Mic, 2005 si in 2007, actorii Teatrului Mic l-au acuzat pe regizor ca a adus pe scena teatrului „modelul Vacanta Mare“ prin montarea piesei „Razboi cu Troia nu se face“ si au cerut demiterea lui Florin Calinescu....
Ce face Politica din Om!
Anmary, actrita Ana-Maria Calinescu , cu care Florin are doi copii, LUCA si PETRU ce studiaza in Marea Britanie, si au jucat impreuna la Teatrul Mic de la sfirsitul anilor ‘80 pina in 1996, cind doctorii i-au depistat maladia (cancer la gat ) si (potrivit unor surse din teatrul condus de Calinescu, Ana-Maria a disparut dintre noi chiar in ziua cind implinea 47 de ani si 27 de ani de casnicie). Actorii care au lucrat cu Ana-Maria Calinescu, de-a lungul timpului, si-o amintesc ca un om foarte discret si un adevarat profesionist. Cristian Iacob i-a fost coleg in "Don Quijote" de Mihail Bulgakov. "Era un etalon al blindetei", a povestit Iacob. "Un om care nu vorbea deloc urit, nu numai ca nu vorbea urit de cineva, dar nici macar nu vorbea trivial vreodata. Un om discret si sincer. Tin minte ca juca Chelareasa, asta a fost oricum singura data cind am jucat impreuna. A fost un coleg minunat. Am stat la vorbe multe si frumoase cit am lucrat impreuna", a mai spus Cristian Iacob. In acelasi spectacol, unul dintre colegii Anei-Maria Calinescu a fost Claudiu Istodor. "Am cunoscut-o pe Ana-Maria Calinescu in scoala", a povestit el. "Era cu doi ani mai mare decit mine, ea a terminat in 1982 si eu in ‘84".
Prima data a jucat intr-un film, "Dreptate in lanturi" a lui Dan Pita, unde facea un rol foarte bun. Este despre haiducul Pantelimon (Ovidiu Iuliu Moldovan era actorul principal), iar ea era sotia lui", a adaugat Istodor.
Actrita s-a ascuns de presa in toti anii de celebritate ai sotului ei si a ramas departe de ochii curioriosilor chiar si in aceste ultimele zile.
In prezent om politic, ( in 2008 a candidat pentru fotoliul de senator de Arges), om de televiziune(1996 - 2000 realizator de emisiuni ProTv., 2001 - 2003 directorul Televiunii 7 ABC, 2003 directorul cotidianului "Stirea zilei, 2003 - 2004 realizatorul emisiunii "Procesul Etapei", 2005 - 2007 realizatorul emisiunii "Om de la Om"...) si om de afaceri ( prin achizitionarea a unui pachet de 51% din firma FULMED din MEDIAS, proprietar de restaurant, afaceri in domeniul Optic...)s-a transformat din actor in un alt om, un om ce vrea sa-si implineasca visurile si face totul pentru asta.
Mason sau nu, actorul e de neclintit în convingerile sale. Spune că viaţa lui a ajuns în punctul în care nu-l mai lasă să fie atent la comedie; cu toate acestea, se amuză de etichete ca „tiranul“ de la Teatrul Mic, pentru că simţul umorului i-a rămas intact.
De ce nu mai joaca? Iata-i raspunsul dat in cotidianul Adevarul :" În general, eu am făcut comedie. Dar în viaţă apar necazurile... cu soţia mea, cu maică-mea... încet, încet nu mai e o viaţă care să te mai lase să fii atent la comedie şi la artă. Nu cred că o să mai revin vreodată. Trăiesc, respir, merg din colo-ncoace, dar comedie de dimineaţă până seara nu ştiu dacă îmi mai vine să fac."
Cu
Marian Hudac, actor de comedie (teatru: „Ondine”, „Bădăranii”,
„Coana Chiriţa”)
Biografie
Actorul de comedie Marian Hudac s-a nascut la 20
septembrie 1934 in Bucuresti.
Cariera:
Dupa absolvirea liceului, in 1952, a fost admis la Institutul de Teatru si Cinematografie din Bucuresti dar a fost eliminat din cauza dosarului, caci avusese o ruda care nu iubea comunistii.
A trebuit sa se angajeze si a lucrat intr-o uzina, si-a facut stagiul militar, a fost iar strungar din nou, pana cand a reusit sa intre la teatru.
A absolvit in 1961 Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa profesorului Fintesteanu, avandu-i ca asistenti pe Sanda Manu, Dem Radulescu si Alex Lungu. A fost repartizat la Teatrul National din Bucuresti si a jucat aici pana la sfârşitul vieţii. A interpretat numeroase roluri in piese ca: Un fluture pe lampa de Paul Everac, D
Cariera:
Dupa absolvirea liceului, in 1952, a fost admis la Institutul de Teatru si Cinematografie din Bucuresti dar a fost eliminat din cauza dosarului, caci avusese o ruda care nu iubea comunistii.
A trebuit sa se angajeze si a lucrat intr-o uzina, si-a facut stagiul militar, a fost iar strungar din nou, pana cand a reusit sa intre la teatru.
A absolvit in 1961 Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica la clasa profesorului Fintesteanu, avandu-i ca asistenti pe Sanda Manu, Dem Radulescu si Alex Lungu. A fost repartizat la Teatrul National din Bucuresti si a jucat aici pana la sfârşitul vieţii. A interpretat numeroase roluri in piese ca: Un fluture pe lampa de Paul Everac, D
anton de Camil
Petrescu, Cyrano de Bergerac de Edmond de Rostand (Cyrano), Nu te joci cu
dragostea de Alfred de Musset (Parintele Blasius), O scrisoare pierduta de I.L.
Caragiale (Farfuridi), Sosesc diseara de Tudor Musatescu, Jocul de-a vacanta de
Mihail Sebastian, Castiliana de Lope de Vega, Imblanzirea scorpiei de W.
Shakespeare, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, Tartuffe de
Molière, etc.
A apărut la televiziune in numeroase scheciuri si scenete, precum si in programele speciale de revelion. A avut mare succes cu La doctor, jucata împreuna cu Marin Moraru, Un vânător vânat, cu Radu Stoenescu, Hoţul, cu Virgil Ogăşanu, Vreau o bască!, etc, precum si in adaptări pentru televiziune ale unor spectacole de teatru cum a fost Nu-ti platesc, o adaptare a piesei Non ti pago de Eduardo De Filippo.
A jucat in lung metrajele Răpirea fecioarelor (1968), in rolul lui Hrisanti, Tufă de Veneţia (1976), Grabeste-te încet (1981), Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1994), ca Pig Man, in filmele pentru televiziune Sosesc de la Paris (1977), Hangita (1983), in Cucoana Chirita si Chirita in Iaşi.
Marian Hudac a fost casatorit cu balerina Marina Hudac.
A murit la 29 ianuarie 1996, la 62 de ani.
A apărut la televiziune in numeroase scheciuri si scenete, precum si in programele speciale de revelion. A avut mare succes cu La doctor, jucata împreuna cu Marin Moraru, Un vânător vânat, cu Radu Stoenescu, Hoţul, cu Virgil Ogăşanu, Vreau o bască!, etc, precum si in adaptări pentru televiziune ale unor spectacole de teatru cum a fost Nu-ti platesc, o adaptare a piesei Non ti pago de Eduardo De Filippo.
A jucat in lung metrajele Răpirea fecioarelor (1968), in rolul lui Hrisanti, Tufă de Veneţia (1976), Grabeste-te încet (1981), Invisible: The Chronicles of Benjamin Knight (1994), ca Pig Man, in filmele pentru televiziune Sosesc de la Paris (1977), Hangita (1983), in Cucoana Chirita si Chirita in Iaşi.
Marian Hudac a fost casatorit cu balerina Marina Hudac.
A murit la 29 ianuarie 1996, la 62 de ani.
Cu Matei Gheorghiu, "Citadela
sfărâmată" şi "Numele trandafirului"
Feliks Falk - Actritele
SFATURI
UTILE 29 Ianuarie
CÂTEVA CUVINTE DESPRE PLOMBE DENTARE
Dr. Gabriela Stefan, medic specialist stomatologie generala,
Policlinica „Sf. Maria" Iasi: „Exista mai multe motive posibile pentru o
astfel de situatie * de exemplu, la persoanele stresate care scrasnesc
din dinti, obturatiile cedeaza in timp Sau poate obturatia, fiind prea mare, nu
are aderenta pe peretii dintilor. Salivatia abundenta este un alt motiv pentru
ca se interpune intre materialul folosit la plombarea dintelui si acesta din
urma. Orice cabinet ar trebui sa ofere o garantie de 6 luni pentru obturatii.
Asta inseamna ca orice problema aparuta in acest interval, legata de dintele
asupra caruia s-a facut interventia, va fi rezolvata gratuit de catre medic.
Teoretic, plombele au durabilitatea normala de 8-15 ani. Dar, de multe ori apar
probleme deoarece nu se practica o igiena dentara corecta si constanta: aceasta
inseamna spalatul corect pe dinti de 3 ori pe zi plus vizite periodice la
stomatolog. Trebuie sa ne spalam pe dinti de cel putin de trei ori pe
zi, astfel incat sa nu lasam resturile alimentare sa actioneze asupra dintilor.
Atentie la alimentatie. Alimentele colorate (vin rosu cafea, ceai) schimba
culoarea plombelor, iar alimentele foarte dure (covrigi, seminte, alune, nuci)
le pot disloca. Cele mai eficiente miscari la un periaj corect sunt cele de sus
in jos, urmate de o clatire abundenta. Dintii si suprafetele dentare trebuie
periate timp de 3 pana la 5 minute. Si gingiile si limba trebuie periate
consecvent, asa cum ne periem si dintii, pentru ca bacteriile raman cantonate
si pe aceste suprafete. Atentie: 80% dintre problemele dentare tin de igiena
incorect efectuata; restul de alimentatie, mediul in care traim si muncim (de
exemplu, brutaii, patiserii, cofetarii, cei din industria chimica, in general
cei care lucreaza in medii cu tot felul de pulberi sunt predispusi la carie
dentara)".
-----
Tipurile de
plombe
* Plombele pot fi de
amalgam, din rasini de compozite, din ionomeri de sticla, din aliaje de
aur sau plombe inlay si onlay.
* Plombele de amalgam
sunt cele mai accesibile si de durata (15 ani) dar au dezavantajul ca nu
redau dintelui aspectul natural. Provoaca rar reactii alergice.
* Plombele din rasini
de compozite sunt de culoarea dintelui si au in componenta un amestec plastic
umplut cu sticla. Au o durata de viata de aproximativ 8-10 ani. Pot provoca
sensibilitate dentara datorita absorbirii nervilor in dentina tubulara.
* Plombele din
ionomeri de sticla pot fi folosite doar acolo unde dintii nu sunt supusi unor
presiuni ridicate datorita ocluziei. Emana o cantitate mica de flour favorabila
pentru dintii sensibili. Nu rezista la fracturi si de aceea se folosesc doar in
cazul plombarii frontale sau a radacinilor dentare.
* Plombele din aliaj
de aur sunt rezistente la uzura, fracturare, coroziune sau matuire. Nu ofera
aspectul natural al dintelui, dar sunt bio-compatibile si protejeaza dintii
opusi.
* „Inlay"-urile
si „Onlay"-urile sunt plombe albe din portelan, rezistente, solide, de
culoarea dintelui. Se folosesc cand un dinte este prea afectat pentru o
obturatie obisnuita dar nici nu are nevoie de o coroana. Sunt special facute
pentru suprafata de frecare a molarilor.
-----
Cum imi albesc o
plomba care s-a innegrit?
Plombele de amalgam
sau din rasini nu pot fi albite. Cel mai bine este ca acea plomba sa fie
inlocuita. Asta dupa ce s-a facut o albire prealabila pentru a asigura o
culoare imbunatatita a dintilor naturali.
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE
TÂNĂR 29 Ianuarie
1. Suna soneria. Sotia disperata se roaga:
- Doamne, fa sa dispara amantul, iar sotul sa nu stie nimic. La care un glas din inalturile cerului spune:
- Bine, fie... te scap... dar cand o sa mori o sa ti se traga de la apa. Sotia a fost bucuroasa ca a scapat de amant, gandindu-se ca in ceea ce priveste apa va avea grija si se va feri. Peste un timp apare o oferta de nerefuzat pentru o croaziera pe mare, impreuna cu toate prietenele ei. Se duce femeia in excursie, cand deodata incepe o furtuna. Femeia iar se roaga:
- Doamne, stiu ca mi-ai spus ca o sa mor din cauza apei... dar acum, gandeste-te... sunt atatia oameni nevinovati... pentru mine o sa omori toti oamenii de pe acest vas? La care glasul raspunde:
- De-ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toate...
- Doamne, fa sa dispara amantul, iar sotul sa nu stie nimic. La care un glas din inalturile cerului spune:
- Bine, fie... te scap... dar cand o sa mori o sa ti se traga de la apa. Sotia a fost bucuroasa ca a scapat de amant, gandindu-se ca in ceea ce priveste apa va avea grija si se va feri. Peste un timp apare o oferta de nerefuzat pentru o croaziera pe mare, impreuna cu toate prietenele ei. Se duce femeia in excursie, cand deodata incepe o furtuna. Femeia iar se roaga:
- Doamne, stiu ca mi-ai spus ca o sa mor din cauza apei... dar acum, gandeste-te... sunt atatia oameni nevinovati... pentru mine o sa omori toti oamenii de pe acest vas? La care glasul raspunde:
- De-ai sti de cati ani ma chinui sa va adun pe toate...
2. Bula era in pat cu noua lui cucerire.
La un moment dat Bula ii spune:
– Draga mea, cred ca este timpul sa facem si noi dragoste! De cand ne cunoastem nu am facut amor deloc, au inceput sa urle hormonii in mine de atata nerabdare!
Ea se uita frumos la el si ii spune:
– Sigur ca da! Sunt pregatita, dar vreau sa aud cele trei cuvinte magice de la tine, si o sa ma ai toata noaptea!
Bula cand aude spusele fetei isi da repede pantalonii jos si spune:
– STAI PE SPATE!
La un moment dat Bula ii spune:
– Draga mea, cred ca este timpul sa facem si noi dragoste! De cand ne cunoastem nu am facut amor deloc, au inceput sa urle hormonii in mine de atata nerabdare!
Ea se uita frumos la el si ii spune:
– Sigur ca da! Sunt pregatita, dar vreau sa aud cele trei cuvinte magice de la tine, si o sa ma ai toata noaptea!
Bula cand aude spusele fetei isi da repede pantalonii jos si spune:
– STAI PE SPATE!
GÂNDURI
PESTE TIMP 29 Ianuarie
Misterul zâmbetului muzei lui Da Vinci,
Mona Lisa, DEZLEGAT de cercetătorii britanici
Cercetătorii britanici care au examinat
tablourile Mona Lisei și cel al ”Frumoasei Principese” susțin că
au descoperit secretul din spatele zâmbetului creat de celebrul pictor Leonardo
da Vinci, conform tabloidului Daily Mail.
Astfel, studiul specialiștilor dezvăluie
că în tabloul Giocondei, pictat în secolul XV, da Vinci ar fi folosit un
truc inteligent pentru a-i păcăli pe cei care privesc pictura.
Practic, amestecul de culori folosit de
Leonardo da Vinci ar fi fost creat astfel încât forma gurii să se schimbe în
funcție de unghiul din care este privit tabloul.
Astfel, dacă cel care privește tabloul se
află în fața acestuia, zâmbetul Mona Lisei nu poate fi sesizat, însă dacă
privitorul își schimbă poziția, poate vedea, indirect, un mic
zâmbet, arată cercetările realizate de Universitățile Sheffield
Hallam și Sunderland.
Tehnica utilizată se numește ”sfumato” și
poate fi observată în ambele tablouri, susțin cercetătorii.
"Întrucât zâmbetul dispare de îndată
ce privitorul încearcă să îl ”prindă”, am numit această iluzie
vizuală "zâmbet imposibil de prins", au explicat cercetătorii
universității Sheffield Hallam, Alessandro Soranzo și Michelle Newberry,
într-o lucrare publicată în revista Vision Research.
Lisa Gherardini (1479 - 1542), cunoscută
şi sub numele Lisa del Giocondo, s-a căsătorit cu un bogat comerciant de mătase
din Florenţa. Ea este considerată de mulţi experţi modelul după care a
fost realizat celebrul portret al Giocondei, expus la Muzeul Luvru din Paris,
chiar dacă identitatea modelului nu a fost niciodată stabilită oficial.
Celebrul tablou rămâne învăluit de mister
şi inspiră, din acest motiv, ipoteze dintre cele mai diverse. Câţiva
cercetători italieni au afirmat, la un moment dat, că un bărbat tânăr a servit
drept model pentru portretul Giocondei, o teorie întâmpinată cu mult scepticism
de experţii de la Luvru.
Portretul Mona Lisei este o pictură în
ulei realizată pe un panou din lemn de plop, între anii 1503 şi 1505, şi
reprezintă un bust, probabil cel al florentinei Mona Lisa del Giocondo.
Gioconda este unul dintre puţinele
tablouri atribuite în mod cert artistului Leonardo da Vinci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu