3 FEBRUARIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Februarie

Sf și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf Prorociță Ana

Sf și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf Prorociță Ana

Simeon, batranul, dupa marturia Sfintei Evanghelii, era un om drept si credincios, asteptand mangaierea lui Israil, iar Duhul Sfant era peste dansul. Aceluia i s-a facut stire de la Dumnezeu despre venirea ce degraba era sa fie in lume, a adevaratului Mesia. Si i s-a facut stire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cand, dupa porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se talmacea Legea lui Moise si toate proorociile din limba evreiasca in cea elineasca, pentru care lucru erau alesi oameni intelepti din Israil, saptezeci la numar. Intre acestia era si Sfantul Simeon, ca un intelept si iscusit intru dumnezeiasca Scriptura. Atunci el, talmacind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul si, ajungand la cuvintele: Iata fecioara in pantece va zamisli si va naste fiu, s-a indoit, zicand ca nu este cu putinta ca o fecioara, nestiind de barbat, sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa rada cuvintele acelea.

Dar ingerul Domnului i s-a aratat si i-a tinut mana, zicand: "Nu fi necredincios fata de cele scrise, si a caror implinire singur o vei vedea. Pentru ca nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul".

Deci el, crezand cuvintele ingeresti si proorocesti, astepta cu dor venirea lui Hristos in lume. Si era drept cu viata si fara prihana, ferindu-se de tot raul, sezand langa biserica si rugandu-se lui Dumnezeu sa miluiasca lumea Sa si sa izbaveasca pe oameni de diavolul cel viclean.

Nascandu-se Domnul nostru Iisus Hristos si implinindu-se patruzeci de zile, iar dupa obiceiul legii fiind adus in biserica de mainile Preacuratei Sale Maici, atunci si Sfantul Simeon indemnat de Duhul a venit in biserica si, cautand spre Pruncul cel mai inainte de veci cum si la Fecioara cea fara de prihana care Il nascuse, L-a cunoscut ca Acela este Mesia cel fagaduit si ca aceea este Fecioara prin care avea sa se implineasca proorocia Isaia. De aceea, i s-a inchinat, vazand-o inconjurata de lumina cereasca si fiind stralucita cu dumnezeiestile raze.

Deci, cu frica si cu bucurie apropiindu-se de dansa, a luat in mainile sale pe Domnul si a zis: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Si asa, multumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adanci batraneti, pentru ca se scrie despre dansul ca a trait 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viata - ca sa ajunga vremea cea din toti vecii dorita, in care Fiul cel fara de ani S-a nascut din Sfanta Fecioara, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Despre acest Sfant Simeon, care a primit in mainile sale pe pruncul Iisus, cel dus in biserica si care a binecuvantat pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maria si pe Iosif, multi inteleg ca a fost preot, precum era preot si Zaharia, cel ce a primit mai inainte pe Maria, fiind dusa atunci prunca in biserica si care avea sa fie maica lui Iisus. Intre cei ce inteleg astfel, este Sfantul Atanasie cel Mare, in cartea sa "Despre aceeasi fire a Tatalui si a Fiului", apoi Sfantul Chiril din Ierusalim, in "Cuvantul de la Intampinarea Domnului", si Sfantul Epifanie, in "Invatatura despre parintii Legii Vechi si ceilalti". Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc - caci nu se pomeneste despre aceasta in Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici in cuvantul acesta.

In aceasta zi se mai face si pomenirea Sfintei Ana, proorocita, de care se pomeneste in Evanghelie, si care cu Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu intampinand pe Domnul nostru Iisus Hristos in biserica, graia despre Dansul tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim, cum ca Acela este Mesia cel asteptat. Totdeauna se face si pomenirea Sfantului prooroc Azaria, de care se scrie in cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfintilor mucenici Adrian si Euvul, care au patimit pentru Hristos in Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Si a Sfintilor mucenici Papia, Diodor si Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos in vremea lui Deciu, imparatul, de catre Paulin, boierul Pamfiliei. Cum si a Sfantului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era pastor si fiind muncit nu s-a lepadat de Hristos, ci pe multi i-a adus la credinta, iar pe ighemon l-a omorat. Apoi, rugandu-se lui Dumnezeu, si-a dat duhul in mainile Lui si era vazuta o porumbita, in chipul luminii, zburand deasupra trupului lui. Toiagul lui pastoresc, infigandu-l in pamant, a odraslit si a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidita peste moastele lui.

Sfânta Prorociţa Ana (sec. I) – Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acesta a trecut la cele veşnice, iar ea a rămas la Templu toată viaţa, stăruind în post şi rugăciune, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Ţinând acest mod de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif.

Cantarile Triodului, imne liturgice si melodii psaltice

Triodul reprezinta perioada liturgica dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Invierea Domnului, zece saptamani de cantari si rugaciuni specifice adunate de-a lungul timpului in cartea ce poarta acelasi nume. Triodul reflecta scopul principal al acestei perioade, si anume, pregatirea crestinilor pentru intampinarea "Praznicului Praznicelor".  De aceea, toate textele imnografice din Triod sunt astfel randuite incat, de la Duminica Vamesului si Fariseului pana in Sambata cea Mare , credinciosul sa fie "calauzit” pe drumul duhovnicesc pentru a putea primi, intelege si trai patimile, moartea si Invierea lui Hristos.

Potrivit lui John Meyendorff, "Triodul implica inainte de toate un sistem antropologic patristic potrivit caruia omul nu este cu adevarat om decat in comuniune reala cu Dumnezeu si doar atunci este cu adevarat liber." In acest sens, tinta principala ramane curatirea de pacate si patimi, care intuneca vederea sufleteasca. Numai astfel, eliberat de robia lor, crestinul poate ajunge in comuniune cu Dumnezeu, sa devina una cu Hristos.

Imnografia Triodului - o adevarata cateheza duhovniceasca

Gandirea Sfintilor Parinti se regaseste in textele liturgice intalnite in Triod, atat de profunde dogmatic si atat de izbutite poetic.

Omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu, al nemuririi, al nepatimirii si al libertatii Lui, a pierdut dupa cadere toate acestea facandu-se rob pacatului. Bogatia de pret trebuie redobandita, chemat sa refaca asemanarea cu Dumnezeu, prin conlucrare cu harul divin.

Omul trebuie sa constientizeze pacatul, iar textul Triodului il ajuta in acest sens pe credinciosul ortodox deslusindu-i tainele caderii in pacat. De aceea acorda o atentie speciala caintei si efortului intoarcerii, insistand asupra imaginii iadului si a suferintelor celor osanditi.

Pierzand lumina dumnezeiasca in care era imbracat, Adam plange in preajma Raiului: "Vai mie, celui ce m-am supus inselaciunii celei viclene si am fost furat de ea si de marire m-am indepartat! Vai mie celui dezbracat de nevinovatie si lasat in saracie! Ci, o, raiule, de acum nu ma voi mai desfata intru dulceata ta! Nu voi mai vedea pe Domnul si Dumnezeul si Ziditorul meu; caci in pamant voi merge, din care am fost si luat!" (La Duminica Lasatului Sec de Branza).

Pacatul inseamna moarte (duhovniceasca), dar chiar si in moarte, oricare ar fi ea, omul nu e lipsit de dragostea lui Dumnezeu, caci poarta "chipul slavei" Sale.

Spune o stihira la binecuvantarile mortilor din Sambata Lasatului Sec de Carne, alcatuire a lui Ioan Damaschinul, reluata si in textul randuielii pentru inmormantari: "Chipul Slavei Tale negraite sunt, desi port ranile pacatelor”. Odata cu omul, a cazut si Creatia, "supusa desertaciunii din pricina celui ce a supus-o", caci omului, rege al fapturilor, i s-a dat demnitatea de a fi incoronare a Creatiei.

Triodul cultiva virtutile, intre care smerenia ocupa un loc central. Numai prin pocainta si smerenie se dobandeste strapungerea inimii, pentru ca lacrimile sa spele pacatele si astfel, omul sa regaseasca fericit curatia pe care o are cel iesit din apa Botezului.

Sfantul Grigorie Teologul arata ca acest "al doilea Botez” e mai greu de dobandit, cerand un adevarat martiriu: prin asceza si pocainta.  "Al doilea Botez, spune Sfantul Simeon Noul Teolog, nu mai e preinchipuirea adevarului, e adevarul insusi". Putem vedea in Triod, pe buna dreptate o adevarata cateheza, caci il pregateste pe credincios pentru unirea intima cu Hristos prin desavarsirea virtutilor, urmare a urcusului duhovnicesc.

Influenta vietii monahale asupra randuielii Triodului se observa mai ales din faptul ca acorda o atentie speciala infranarii, caci zilele Postului Mare sunt  "dumnezeiescul stadion al infranarii” sau, cum le numeste Sfantul Vasile cel Mare, "gimnaziul atletilor”.

Rareori intalnim o mai amanuntita analiza a postului, fiecare aspect regasit in Triod fiind ilustrat cu bogate citate din imnografie: postul ca intoarcere in rai, restaurare a firii, lucrare a pocaintei, conclucrare cu Dumnezeu, contemplatie mistica, ospat mistic, ca model hristologic al ridicarii lui Adam din pacat. Hristos, prin postul cel de 40 de zile din pustie, s-a supus de buna voie foamei si ispitei diavolului, desi n-avea nevoie sa posteasca, fiindca umanitatea sa indumnezeita era fara pacat. Dar "Postind Domnul omeneste spre pilda noua, biruie pe ispititorul, aratand care este lucrul nostru si hotare punandu-ne noua" (Miercurea Lasatului de Branza), asadar "Suflete, nu te lenevi, de va navali asupra ta vrajmasul, alunga-l cu rugaciuni si cu postire departe de picioarele tale" (Canonul Mare al Sfantului Andrei Criteanul).

Cantarile Triodului - melodii psaltice reprezentative

Ne propunem, in continuare, sa prezentam cateva cantari reprezentative - auzite in cadrul slujbelor - din vremea Postului Mare si premergatoare acestuia.

In tara noastra, autori de cantari din secolele XIX-XX precum Macarie Ieromonahul, Anton Pann, Dimitrie Suceveanu, Stefanache Popescu, Ion Popescu Pasarea, au lasat mostenire pagini alese destinate intregului ciclu al Triodului. Conceptia lor o urmeaza pe cea Sfntilor Parinti si a scriitorilor bisericesti, ca melosul si cuvantul in cantare sunt inseparabile, cel de la care se porneste fiind cuvantul.

Pregatirea pentru Postul cel Mare corespunde in credinta noastra perioadei de inceput a Triodului, perioada in care crestinii sunt chemati sa dobandeasca acele virtuti care sa ii calauzeasca si sa-i sustina de-a lungul intregii calatorii duhovnicesti spre Invierea Domnului. Intre aceste virtuti, una dintre cele mai insemnate ramane pocainta. Prin urmare, nu intamplator Biserica a randuit ca la slujba Utreniei de duminica sa se cante, in Triod, acel triptic de stihiri cunoscut sub numele generic de "Usile pocaintei":

 "Usile pocaintei deschide-mi mie, Datatorule de viata, ca maneca duhul meu la Biserica Ta cea sfanta, purtand locas al trupului cu totul spurcat. Ci ca un Indurat curateste-l cu mila milostivirii Tale!

In cararile mantuirii indrepteaza-ma, Nascatoare de Dumnezeu, caci cu pacate grozave mi-am spurcat sufletul si cu lenevire mi-am cheltuit toata viata mea; ci cu rugaciunile tale spala-ma de toata necuratia.

La multimea pacatelor mele celor rele, cugetand eu, ticalosul, ma cutremur de infricosata zi a judecatii, ci indraznind spre mila milostivirii Tale, ca David strig Tie: Miluieste-ma Dumnezeule dupa mare mila Ta".

Cantarea aceasta reprezinta momentul poate cel mai solemn in cadrul slujbei, fiind situata, dupa cum stim, imediat dupa citirea citirea Evangheliei si a Psalmului 50.

Cantarea vine, inca din prima duminica pregatitoare a Postului, cea a Vamesului si a Fariseului, ca un semnal de lupta, vestind parca: "Sosit-a vremea pocaintei", "inceputul luptelor duhovnicesti".

Primele doua stihiri, precedate de "Slava..." si "Si acum...", sunt compuse in glasul 8, iar cea de-a treia in glasul 6.

Variatiile melodice si modulatiile vin sa ilustreze cat mai sugestiv cu putinta starea de pacatosenie in care se gaseste cel ce a pornit pe calea postului, urmand exemplul de pocainta al vamesului precum si pe al fiului risipitor din Evanghelie

"Usile pocaintei" sunt nu numai cele care ne deschid din nou intrarea in raiul ale carui porti au fost inchise prin neascultarea lui Adam, dar si cele menite sa inchida intrarea patimilor in suflet."

Prin mijlocirea melodiei psaltice, acest imn, in cele trei stihiri ale sale, ne indruma spre pocainta, invatandu-ne totodata si cum sa o facem: prin intoarcerea la noi insine si la viata noastra pacatoasa, cu cutremur si cu teama de infricosata Judecata dar si cu nadejde si incredere in dumnezeiasca milostivire.

Sentimentele de teama si nadejde pe care ni le trezesc aceste stihiri trebuie sa ne insoteasca nelipsit de-a lungul Sfantului Post: de aceea ele vor fi auzite la Utrenia fiecarei duminici din Triod, incepand cu prima si pana spre sfarsitul Paresimilor .

            "La raul Babilonului..."

O alta cantare, apartinand imnografiei Triodului, este "La raul Babilonului", de fapt, Psalmul 136.

Acest psalm este randuit pentru slujba Utreniei si se canta in trei duminici la rand, incepand cu cea a Fiului Risipitor. Astfel, imediat dupa polieleul obisnuit (Robii Domnului si Marturisiti-va Domnului; psalm 134-135), solemn dar vesel, vom auzi tristul si nostalgicul psalm 136: "La raul Babilonului, acolo am sezut si am plans cand ne-am adus aminte de Sion".

Tonul trist, tanguitor, reiese din profilul descendent al motivelor muzicale, al strofelor in general. Cu toate acestea ne uimeste conceperea cantarii in tactul irmologic si mai ales in atmosfera luminoasa, deschisa a glasului 3.

Psalmul este alcatuit ca un polieleu, dupa modelul celorlalti doi care-l preced. Astfel, fiecare strofa este urmata de refren - Aliluia intreit -. Sub aspect melodic, caracterul trist nu se impotriveste catusi de putin bogatiei si cantabilitatii discursului muzical, iar vocalizele din finalul fiecarei strofe au o estetica cu totul aparte.

Caracteristic acestei cantari este si ambitusul foarte mare in cadrul caruia se desfasoara melodia. Aceasta dimensiune de exceptie a ambitusului se datoreaza mai ales coborarii pana in gravul extrem in cadrul primei strofe: se ajunge aici pana la sunetul fa din octava mica. Acesta este mijlocul artistic prin care compozitorul a gasit cel mai potrivit sa exprime cuvintele  "si am plans...". Este vorba aici despre tanguirea poporului evreu aflat in robia Babilonului: insa, generalizand, acest psalm poate ilustra si icoana omului cazut in robia pacatului. Cel subjugat de patimi este instrainat de cetatea bucuriei - Sionul: este dus departe, ca si fiul risipitor, in Babilonul cel intunecat si in robie".

In strofele urmatoare este continuata tema instrainarii si a inrobirii, iar melodia ce o insoteste intra intr-un fagas mai firesc, prin desfasurarea ei in registrul mediu si uneori spre acut.

Mesajul psalmului este asociat cu cel al Evangheliei Fiului Risipitor. Astfel, din ultimele versete ale imnului reiese ca singura cale ce duce la casa parinteasca (la cetatea Sionului) este aceea de a hotari iesirea din intunericul pacatelor si intoarcerea la Tatal ceresc .

Dintre numeroasele minunate cantari psaltice care impodobesc slujbele Triodului, mai amintim: "Sa se indrepteze" de la Liturghia Darurilor, in ambele variante, cea in tact stihiraric, de Anton Pann, da dar si varianta pe scurt, cea dupa Ioan Zmeu. De asemenea, Prochimenul Postului Mare ("Sa nu intorci fata Ta"), Slava de la Litia Floriilor ("Mai nainte cu sase zile..."), "Doamne, femeia ceea ce cazuse" ale lui Dimitrie Suceveanu, incheind cu "Prohodul Domnului".

La acestea se adauga o serie de alte cantari, unele excelente prin melodicitatea lor, altele prin rafinamentul utilizarii modulatiilor, al contrastelor de genuri melodice in vederea redarii cat mai sugestive a textului.

ISTORIE PE ZILE 3 Februarie

Evenimente

• 1377  –  Mai mult de 2.000 de  locuitori ai orasului italian Cessena  sunt ucisi  de trupele papale (baia de sange de la Cessena). A fost un război între fortele papei Grigore al XI-lea   și o coaliție a  orașelor-state italiene, condusa de Florenta. 
• 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț. Cetatea se află la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României), pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății). De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, făcand parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de domnul Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.  După cum relatează cronicarul Ion Neculce, „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot”.
• 
  

·         1451: După moartea sultanului Murad al II-lea, fiul său, Mehmed al II-lea îi succede.

·         1509 –  Are loc Bătălia de la Diu, in apropierea coastelor Indiei,  un război naval  in care s-au confruntat flota portugheza condusa de Francisco de Almeida cu cea a mamelucilor si otomanilor. Victoria portughezilor  a dus la  hegemonia  europenilor in Oceanul Indian.

·         1653: Cardinalul Mazarin se întoarce la Paris după exilul în care fusese nevoit să plece ca urmare a Frondei (1650 - 1652).

·         1690 – Colonia engleza Massachusetts   emite primii bani de hartie din America de Nord.

·         1783 – Spania recunoaste independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea Britanie.

·         1813 –  Fortele indepedentiste argentiniene conduse de generalul Jose de San Martin înving o armată regalista spaniola in Batalia de la San Lorenzo.

·         1815:  A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).

·         1830-Sultanul turc Mahmud al-II-lea  semneaza Tratatul de la Londra care recunoaste independenta Greciei si ii defineste hotarele. În urma unei lupte sângeroase pentru independenţă (1821-1829), Grecia îşi castiga suveranitatea.  Este sfârşitul a patru secole de dominatie otomana. Noua Grecie este compus din Peloponez, regiunea Atena şi insulele Ciclade. Europa a impus o monarhie şi a stabilit ca printul Otho de Bavaria sa fie noul rege al Greciei.

·         1867 – Urca pe tron  Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei; ( n.3 noiembrie  1852 – d.30 iulie 1912).

·         1876: A fost semnat tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Argentina și Paraguay.

·         1880: are loc constituirea în mod oficial a Partidului Conservator în România, sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare: conservatori moderaţi, conservatori democraţi, conservatori progresişti, conservatori junimişti. Ca formaţiune politică de sine stătătoare, Partidul Conservator există încă din perioada Unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, participînd la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din Istoria României. Între 1871 şi 1876, conservatorii formează guvernul româniei condus de Lascăr Catargiu. Datorită componenţei sale eterogene - marii proprietari de pămînt, burghezia comercială şi administrativă, precum şi o parte din intelectuali - în cadrul Partidului Conservator se manifestă disensiuni şi fărîmiţări care vor da naştere unor disidenţe, dintre care cea mai importantă a fost gruparea "Junimistă ", condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. După guvernarea conservatoare din 1888-1895, divergenţele continuă. În februarie 1908, elementele burgheze şi o parte a celor moşiereşti au părăsit Partidul Conservator, întemeind Partidul Conservator Democrat, în frunte cu Take Ionescu. În 1915, vechiul Partid Conservator s-a scindat în gruparea condusă de Nicolae Filipescu şi în gruparea condusă de Alexandru Marghiloman. În 1916, Partidul Conservator Democrat a fuzionat cu aripa conservatoare condusă de Nicolae Filipescu, sub denumirea de Partidul Conservator Naţionalist. După 1918, Partidul Conservator încearcă să se reorganizeze sub denumirea de Partidul Conservator Progresist condus de Alexandru Marghiloman. Încercarea rămîne însă fără rezultat. Primul preşedinte, Emanoil (Manolache) Costache Epureanu, urmat de Lascar Catargiu (1880-1899), George Grigore Cantacuzino (1899-1907), Petre Carp (1907-1913), Titu Maiorescu (1913-1914), Alexandru Marghiloman (1914-1925). Partidul Conservator editează urmăoarele publicaţii: "Timpul " (1876-1884; 1889-1900), "Epoca" (1885-1889; 1895-1916; sept.-dec. 1918), "Conservatorul " (1900-1914), "Steagul " (1914-1922), "Timpul " (1923-1924), "Le Progres" (1918-1925). Partidul şi-a încetat existenţa în 1922.

·         1890 – Are loc premiera piesei “Năpasta” de I.L.Caragiale, cu artistii Grigore Manolescu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

·         1907: are loc un incident în satul Flămînzi, judeţul Botoşani, România, care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca "Vrem pămînt ".

·         1908 – Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea omului politic Take Ionescu (3/16).

·         1911 - A fost prezentat Manifestul-program electoral al Partidului Social-Democrat din România (PSDR).

·         1917: SUA au rupt relațiile diplomatice cu Germania.

·         1918 – La Chişinău in  Republica Democratică Moldovenească, este înfiinţată Societeatea Cultural-Iluministă “Flacăra”.

·         1923 - A avut loc conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1929 - A avut loc premiera filmului "Iancu Jianu" de Horia Igiroşanu, primul din seria dedicată haiducilor.

·         1932 – Are loc Conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1947: Miron Radu Paraschivescu publică în ziarul "Scânteia" (al PCR) atacuri violente contra lui Tudor Arghezi, acuzat de atitudini politice reacționare.

·         1950 - Au fost stabilite primele relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Vietnam.

·         1953 - Oceanograful francez Jacques-Yves Cousteau a publicat ultima sa lucrare "The Silent World" ("Lumea tăcută").

·         1957: Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și condamnat de regimul comunist la un an închisoare sub acuzația de „omisiune de denunț”; a fost eliberat la 5 februarie 1958.

·         1957 – S-a infiintat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme. Arhiva de filme, cunoscută și sub denumirea de cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme. De asemeni este instituția care are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

·         1959: Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly, Ritchie Valens și Bopper Big cade în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake, Iowa, ucigând toți cei 4 pasageri la bord, inclusiv pilotul. Mai târziu, tragedia este numită "Ziua când muzica a murit", popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972.

·         1961 – A debutat cantaretul si chitaristul american Bob Dylan.

·         1962: SUA instituie blocada economică asupra Cubei.

·         1966: Stația rusească automată "Luna 9", lansată la 31 ianuarie 1966, a realizat prima aselenizare și a transmis imagini ale suprafeței lunare.

·         1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă care s-au ținut în Asia s-au deschis la Sapporo, Japonia.

·         1983: Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat noul drept canonic.

·         1989 – O lovitură de stat militară il răstoarnă pe dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner aflat la conducerea tarii din anul 1954.

·         1992 - S-a parafat "Declaraţia asupra cooperării economice în Marea Neagră". România a fost fondatoare a noului acord economic.

·         1994 – Presedintele SUA., Bill Clinton, a anuntat ridicarea embargoului comercial vechi de 19 ani impus Vietnamului. Unul din argumentele aduse in favoarea acestei decizii a fost sprijinul acordat de autoritatile acestei tari pentru gasirea celor 2 238 de americani disparuti in timpul razboiului din Vietnam.

·         1994: Este lansată naveta spațială „Discovery„, pentru o misiune de opt zile. La bord s–a aflat cosmonautul Serghei Krikaliov, alături de alți 5 astronauți americani. A fost prima misiune comună americano–rusă din 1975, când a avut loc istorica întâlnire în cosmos dintre stația americană „Apollo” și cea sovietică „Soiuz„. Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA. Zburând pentru prima oară în 1984, Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006

·         1998 – Un avion militar al SUA provoacă moartea a 20 de persoane, atunci când   taie accidental cablul  unei telecabine  lângă Trento, in Italia. 

·         2003 -  Scriitorul Vaclav Havel, erou al luptei anticomuniste, şi-a încheiat cel de-al doilea mandat şi ultimul, ca preşedinte al Republicii Cehia.

·         2006: Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba, Arabia Saudită, la Safaga, în sudul Egiptului. Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului. Doar 388 de persoane au supraviețuit.

·         2009 – Curtea de la Haga a dat castig de cauza Romaniei in procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra si Insula Serpilor. Curtea a acordat Romaniei 9700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental, reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa. Se estimeaza ca zona contine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane de tone de petrol.

·         2009 – Este lansat in spatiu primul satelit iranian. Satelitul Omid, însemnând “Speranta”s-a inscris pe orbita  cu ajutorul unei rachete purtatoare  Safir-2 si a fost primul  lansat de  Iran. A ars la revenirea în atmosferă pe 25 aprilie 2009. Lansarea a coincis cu aniversarea a 30 de ani de la revoluţa iraniana şi a fost urmarita de către preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. Manouchehr Mottaki, ministrul de externe, a declarat că satelitul a fost lansat pentru a “satisface nevoile ţării” şi a fost efectuata “pur în scopuri paşnice.” Urmare a acestui eveniment, Iranul devine un nou membru al clubului cosmic, fiind capabil  sa trimita în spaţiu proprii săi sateliti artificiali.

Nașteri

·         1338: Ioana de Bourbon, soția regelui Carol al V-lea al Franței (d. 1378)

·         1772: Pierre Claude Pajol, general francez (d. 1844)

·         1809 – Se naste Felix Mendelssohn Bartholdy, compozitor, dirijor și pianist german ; (d.04.12.1847).

·         1828 - S-a născut scriitoarea Elena Ghica, cunoscută sub numele de Dora D'Istria (m.1888).

·         1859 – S-a nascut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935). A revolutionat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.

·         1887 - S–a născut poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (m.03.11.1914).

·         1890: Paul Scherrer, fizician elvețian (d. 1969)

·         1892 – S-a nascut omul politic roman Gheorghe I. Bratianu ; (d. 1953).

·         1894: Norman Percevel Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american (d. 1978)

·         1898: Alvar Aalto, arhitect finlandez (d. 11 mai 1976)

·         1901: Ramon J. Sender, scriitor spaniol (d. 16 ianuarie 1982)

·         1909: André Cayatte, regizor francez. În 1952, primește "Premiul special al Juriului", la Cannes, pentru filmul "Toți suntem asasini".

·         1912 - S-a născut medicul Constantin N. Arseni, membru al Academiei Române (m. 5 iulie 1994).

·         1914: Florin Dimitriu, compozitor și violonist român

·         1925- S-a nascut popularul actor roman de teatru și film Ștefan Mihailescu-Braila; (d. 1996).

·         1926 - S-a născut Tudor George, poet şi traducător (m.12.01.1992).

·         1928 - S-a născut Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez.

·         1928 - S-a născut Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american.

·         1928 - S-a născut Russell Arms, cântăreţ american.

·         1935 - S-a născut Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american.

·         1936 - S-a născut prozatorul Virgil Constantin Negoiţă, stabilit din 1982 în SUA ("Pullback", "Implicaţii").

·         1939 - S-a născut poetul Ilie Constantin.

·         1941- S-a nascut la Calafat, marele actor roman de teatru și film, Ștefan Iordache; (“Cel mai iubit dintre pămînteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Înghiţitorii de săbii”, “Bietul Ioanide”); (d.14 septembrie 2008).

·         1944 - S-a născut Petre Anghel, poet, prozator şi eseist.

·         1945 - S-a născut Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek).

·         1946 - S-a născut Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack).

·         1947 - S-a născut Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks).

·         1947 - S-a născut John Handy, muzician american de jazz.

·         1947: Andrei-Gheorghe Király, politician român

·         1950 - S-a născut Morgan Fairchild, actriţă americană.

·         1950: Alvaro Vitali, actor italian

·         1951: Blaise Compaoré, șeful statului Burkina Faso

·         1951: Eugenia Maci, actriță româncă de teatru și film

·         1954 - S-a născut Paul Nancă, producător şi promotor muzical.

·         1956 - S-a născut Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones).

·         1959 - S-a născut Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure".

·         1976: Cătălin Hîldan, fotbalist român (d. 2000)

Decese

·         1014: Svend I, rege al Angliei, Danemarcei și Norvegiei

·         1116 – A decedat Coloman I Cărturarul (maghiara Kálmán), n.cca. 1074, rege al Ungariei  (1095–1116) și al Croatiei (din 1108). Titlul sau regal complet a fost „Rege al Ungariei, Slavoniei, Croației și Dalmației”. A trebuit să se lupte pentru tron cu fratele lui mai tânăr, Álmos, iar  Coloman a luat decizia crudă să își orbească fratele mai  mic  și pe fiul său minor, viitorul rege Bela al II-lea. Pe de altă parte, Coloman a fost unul dintre cei mai învățați monarhi, cronicarul polonez Gallus Anonymus  descriindu-l ca fiind „mai educat în științețe literare decât orice rege care trăia în vremea sa”.

·         1377 – Mai mult de 2.000 de locuitori ai orasului italian Cessena sunt ucisi de trupele papale (baia de sange de la Cessena), in timpul războiului dus de fortele papei Grigorea al XI-lea și o coaliție a orașelor-state italiene, condusa de Florenta.

·         1399: Ioan de Gaunt, Duce de Lancaster, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei (n.1340)

·         1451- A murit  Murad al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1404). Ii succede la tron fiul sau Mehmed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului. Murad al II-lea (iunie 1404, Amasya – 03 februarie 1451, Edirne), a fost sultanul Imperiului Otoman 1421-1451 (cu excepția unei perioade 1444-1446, atunci când fiul său Mehmed al II-lea domnit). Domnia lui Murad a fost marcată de un lung război împotriva principatelor creștine din Balcani și a emiratelor turcești în Anatolia, un conflict care a durat 25 de ani.

·         1468 – A murit Johann Gutenberg, inventatorul tiparului. Împreuna cu J. Fust imprima, în anul 1448, celebra “Biblie cu 42 de rânduri”; ( n.1398 ). Johannes Gensfleisch, tipograful german mai bine cunoscut sub numele de Gutenberg, s-a născut probabil în Mainz in 1400. Datorita lui, reproducerea manuscriselor devine mult mai rapida,tiparul inventat de el revolutionand raspandirea cartilor si odata cu ele stiinta si cultura in randurile publicului larg.

·         1737: Tommaso Ceva, matematician italian (n. 1648)

·         1820: Împăratul Gia Long fondatorul dinastiei Nguyễn, ultimas dinastie vietnameză (n. 1762)

·         1862: Jean-Baptiste Biot, fizician francez (n. 1774)

·         1866: François-Xavier Garneau, poet și istoric canadian (n. 1809)

·         1870 - A murit, la Budapesta, Emanoil Gojdu, avocat şi om politic, care a reprezentat interesele comunităţii româneşti din Transilvania şi Ungaria (n. 1802). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), Academia de Drept din Bratislava (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acțiunile întreprinse cât și prin declarațiile politice că nu a uitat de originile sale românești și nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. La locuința sa, obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, și-a lăsat averea numai „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților.În acest sens a fost constituită o fundațiecare  a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 „Fundația Gojdu” a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea. În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, au semnat cu guvernul maghiar un controversat acord care prevedea înființarea – conform legislației ungare- a unei fundați publice româno-ungare „Gojdu”. Criticii acestui acord – promovat legislativ printr-o ordonanță, au susținut ideea că ca prin adoptarea acesteia România s-ar afla în situția în care practic ar ceda gratuit patrimoniul „Fundației Gojdu”, în favoarea statului maghiar. Parlamentul Romaniei a refuzat sa aprobe acel acord, iar in martie 2008 Președinția României a semnatdecretul pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului 183/2005 pentru ratificarea Acordului romano- maghiar, privind înființarea Fundației Gojdu.

·         1924 – A murit Thomas Woodrow Wilson, al 28-lea presedinte al SUA, la varsta de 67 de ani, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1919. A scos din starea de neutralitate S.U.A. în timpul Primului Război Mondial si a declarat război Germaniei;(n. 28 decembrie 1856).

·         1925 - A murit Oliver Heaviside, matematician, fizician si inginer britanic (n.18.05.1850).

·         1935: Hugo Junkers, inginer german (n. 1859)

·         1936: Prințesa Sofia de Schönburg-Waldenburg, soția lui Wilhelm de Wied, Prinț al Albaniei (n.1885)

·         1945: Roland Freisler, lider nazist (n. 1893)

·         1954 – A murit scriitorul Ionel Teodoreanu; (“La Medeleni”, “Uliţa copilăriei”; “Loreley”, “Masa umbrelor”); (n.06.01.1897).

·         1956: Émile Borel, matematician francez (n. 1871)

·         1959 - A murit Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântăreţ, chitarist şi compozitor american (n.13.05.1941).

·         1959: The Day the Music Died

·         Buddy Holly, cântăreț american (n. 1936)

·         J.P. "The Big Bopper" Richardson, cântăreț american (n. 1930)

·         1968: Traian Gheorghiu, academician român (n. 1887)

·         1985 – A murit fizicianul american Frank Oppenheimer; (n. 1912). A avut o contributie importanta la dezvoltarea programului nuclear american.

·         1997 - A murit Bohumil Hrabal, prozator ceh („Trenuri strict pazite”, „L-am servit pe regele Angliei”, „Acest oras este în grija comuna a locuitorilor sai”).

·         2000 - A încetat din viaţă poeta Florenţa Albu (n. 1 decembrie 1934).

·         2009 - A încetat din viaţă pictorul Virgil Almăşanu, fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (n. 28 februarie 1926)

·         2010: Prințesa Regina de Saxa-Meiningen, soția lui Otto von Habsburg (n. 1925)

·         2012: Ben Gazzara, actor american (n. 1930)

Sărbători

·         Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf. Proorocița Ana (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Blasiu, episcop martir; Sf. Oscar, episcop. Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul. Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în mănăstirea care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu/Valahul este de asemenea patron al orașului Dubrovnik. În localitatea L’Hôpital-Saint-Blaise din Munții Pirinei există o biserică monument istoric din secolul al XII-lea, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO. Vechiul han medieval pentru pelerini, adiacent mănăstirii, a fost demolat ca urmare a Revoluției Franceze. Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva. Oscar (Ansgarius) (n. 801, Galia — d. 865, Bremen) a fost un călugăr benedictin, arhiepiscop de Hamburg și ulterior sfânt. El este cunoscut și sub numele de Apostolul Nordului. Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie. S-a născut în Galia la începutul secolului al IX-lea și a primit educația în mănăstirea de la Corbia, devenind călugăr benedictin. În anul 826 propovăduiește credința în Danemarca, dar fără multe roade; totuși a avut rezultate mai bune în misiunea din Suedia din anul 829, convertindu-l la creștinism pe regele Olaf. A fost ales episcop de Hamburg și confirmat de papa Grigore al IV-lea, apoi a devenit arhiepiscop, având influență și peste Bremen, iar apoi a fost trimis ca reprezentant papal în Danemarca și Suedia. A avut de întâmpinat multe greutăți în lucrarea de evanghelizare, însă le-a depășit cu tărie. (calendar romano-catolic)

·         Sf. și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și profetesa Ana (calendar greco-catolic)

ARTE 3 Februarie

MUZICĂ 3 Februarie

Felix Mendelssohn Bartholdy

Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez

The Val Doonican Music Show - Requests From The BBC TV Series (full album - vinyl): 

Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american

Russell Arms, cântăreţ american

Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântăreţ, chitarist şi compozitor american

Ritchie Valens 

Buddy Holly, cântăreț american

Buddy Holly's Greatest Hits Full Album 

J.P. "The Big Bopper" Richardson, cântăreț american

Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american

Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek)

Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack)

Stan Webb's Chicken Shack - Stan The Man (Live), Full Mixed Album, By Kostas A~171:

Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks)

The Kinks

John Handy, muzician american de jazz

Amazing John Handy Quintet at Dizzy's: Music on Jazz at Lincoln Center:

Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones)

The Other Ones 

Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure"

The Cure 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Beethoven: Violin Concerto and Romances

Antonio Vivaldi - Sonata for Oboe and Continuo in c minor, RV53 HQ

Nonstop Sentimental Love Songs Collection - Great Love Songs Ever - Happy Valentine's Day 2018

POEZII 3 Februarie

Georg Trakl

Biografie

Poet austriac, născut la 3 februarie 1887 (la exact 5 ani de la naşterea lui James Joyce) în Salzburg, ca fiu al lui Tobias Trakl, comerciant şvab de provenienţă bănăţeană, şi al Mariei Trakl; gimnaziul şi liceul la Salzburg, cu două clase repetate; fire hipersensibilă, maladivă, citeşte mult, fiind impresionat mai cu seamă de Baudelaire şi Dostoievski; încă din adolescenţă vădeşte înclinaţii spre alcool şi droguri, nutrind şi un puternic sentiment de dragoste pentru una dintre surori, Grete; la terminarea şcolii intră practicant la o farmacie (1904-1908), în timpul liber complăcându-se într-o boemă obositoare, dar fondând şi un club literar, lăsându-se antrenat în escapade nocturne, dar găsind şi răgazul de a scrie poezie şi teatru; în 1908 se înscrie la Universitatea din Viena unde obţine, în 1910, diploma de farmacist; în 1911 îl cunoaşte pe Ludwig von Ficker, editorul unei publicaţii de prestigiu, „Der Brenner”, la Innsbruck, care, intuind valoarea poetului şi înţelegându-i psihologia suferindă, îl ajută nu numai tipărindu-i poezii, dar şi găzduindu-l; se împrieteneşte cu Karl Kraus şi arhitectul Adolf Loos şi face împreună cu ei o călătorie la Veneţia (1913); în iulie 1914 Ficker îi procură o bursă consistentă pe care o refuză, plecând cu o coloană sanitară pe frontul de răsărit; ia parte la bătălia de la Grodek (în Galiţia) unde, ca locotenent farmacist, îngrijeşte aproape o sută de mutilaţi; tulburat de ororile văzute, încearcă să se sinucidă, dar e dezarmat la timp; este internat într-un ospiciu din Cracovia; aici scrie, între altele, capodopera sa lirică, poemul „Grodek”; în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 1914 îşi pune capăt zilelor, otrăvindu-se cu o doză mare de cocaină.

„Gedichte” (Poezii) - 1913; „Sebastian în vis” (versuri) - 1915; „Dichtungen”, ediţia completă a poeziilor - 1919.

Cântec de noapte

Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremeneşte în faţa albăstrimii, a sfinţeniei sale.
Straşnică-i tăcerea în piatră.

Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.

O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.

În răsărit

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.

Cântec de seară

Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în faţa palidele noastre făpturi.

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

Tudor George, poet şi traducător

Balada cuviosului bard Pâcă 

Copil de bulevard era
Vestitul bard pre numele lui PÂCĂ
Ce-l mirui singaporeana stea
Prea vrednic la libaţii, bun de râcă !

Parcă-l şi văd în pragul cârciumei
Târând beţivii-n urmă – toată gloata:
Avea priviri de foc şi pumnii grei
Şi muşchii pe ciolane cu lopata !

Avea un hoit atletic, temerar,
Cu trecere la târfe şi cucoane,
Părea conquistador sau marinar –
Şerpos la vână: tot numai odgoane !

Şi-o mustăcioară – mustăcioara lui
Pe care-o botezase „samuraşul” ! –
Părea să nu dea sama nimănui,
Cât mi-l ştia de spaimă tot oraşul !

Şi-avea un gest cu palma trăgând greu
Curburile mustăţii pe sub barbă
De s-ar fi spăriat şi Dumnezeu
Când s-aşeza lângă pahar să-l soarbă !...

Iar – peste barba-mpădurită-n jos,
Prinzându-i maxilarele ca-n cleşte –
Sus – peste nasul cârn şi bătăios –
Sprâncenele-arcuite vultureşte !

Când s-aşterna cu ăilalţi la băut –
Da’ când era o zi să nu s-aştearnă ?! –
Nu pridideau să-i dea pahar umplut
Trei chelneri vrednici ce-i turnau pe goarnă ...

Şi nici o ştoarfă nu l-ar fi clintit
Din zeama lui – c-o şi pocnea la zlotcă;
Decât al târfei zâmbet înăcrit ,
Mai drag se săruta c-un ţoi de votcă !

Părea urmaşul unui han-tătar –
Han fioros, muşcând hangeru-n gură –
Când aşternându-şi buza pe pahar
Îl şi da duşcă – dintr-o sorbitură...

Se prelingeau pe pieptul lui vânjos
Din cumpăna mustăţilor prelunge
Vânoşii şerpi de zaibăr tămâios
Ca văngile de cnut plesnind a sânge ...

Dar – cât de fioros şi han, –
Când se pornea să cânte el de jale,
De lacrimi – ochii, pungile – de bani
Le deşărta cu cânticele sale !

De-atâta dor şi căşunat frământ
Credeai că-n două inima lui sparge-şi !
Ci crâşma-ntreagă tremura de cânt:
Bocea ca pe la Jii, doinea ca-n Argeş ...

Să-l fi văzut când inima-i da ghes
Să-nşire versuri, poezii să spună !
Era frumos ! Vorbea cu gest ales !
Se zbuciuma ca arborii-n furtună !

Cu halbele – sleite torţi de seu –
Înmărmureau şi chelnerii pe trepte,
Iar cei de primprejur, ca unui zeu,
Îi urmăreau fantasma mâinii drepte !...

Ştia pe Lermontov d-a fir-a-păr...
O, „Demonul !” Cumplită poezie ! –
Când recita, părea, într-adevăr
Un tragic demon Însuş-El să fie !

Păreau pumnale ce-au tâşnit din teci
Aprinşii ochi – fantastice comete –
Când printre constelaţii de cincizeci
Ca un bolid se prăbuşea cu sete !

Cu niscai ochi de lup or guri de puşti
Îl aţinteau sticloanţele din rafturi
Cu sânge de balaur – doar să-l guşti,
Să-ţi puie foc în vine, dor de cafturi !...

De mare „ocnă” l-au bunghit curând
„Presarii”, care-aşteaptă doar atâta :
Să nu te-arăţi ca oamenii de rând,
Că – gata – ţi-ngenunche-n glod cornuta !

Da’ numa’ că pe el l-a-ngenuncheat
Nu cârdăşia ce-i lingea pe urme,
Ci duhul lui înnegurat
Şi păcătoasa-i viaţă vrând s-o curme !

Că – de-ar fi fost altfel, cu forţa doar
Un reghiment ar fi putut să-l prindă,
Pe câţi nu-i proiecta-n vreun galantar,
Or nu-i pălea prin părţi rotind vreo grindă ?!

Dar singur el, sătul şi de alcool,
Răpus şi de-o tristeţe grea ce-l roade,
Când opintit pe-un colţ privea în gol,
Tânjea să fie iar „om cumsecade” !

Ba la „pârnaie” singur-el s-a dus –
Că nu era borfaş nici laş, din fire ! –
Ba, pot să zic, chiar demn, cu capul sus,
Ca un monah spăşit la mânăstire !

Doar, lapte, n-a băut în viaţa lui,
Dar a şutit din colţ un kil de lapte,
Pentr-un copil ce lâncezea, verzui,
Într-un cotlon unde-a-nnoptat az-noapte !

Patetică – zău – viaţa nu-i de loc
Şi chiar de-ar fi, de loc nu-i pasă legii:
Ea macină şi bagă la un loc
Borfaşii lumii-alăturea cu regii !

La trebunal, trei luni – atât i-au dat.
Iar Pâcă-a zis proptindu-se la bară:
E prea puţin ! Nu-i drept ! Ar fi păcat !
Să-mi daţi cinci luni, să ies în primăvară !

„Sficheşte-afară ! ... Vine iarna grea ! ...
Cocioabă n-am şi nici sub cap ce-aşterne !
Şi-n crâşmă nu-i nici pat nu-i nici saltea !
Iar băncile din parc sunt fără perne ! ... ”


Cu perne, fără perne, tot un of !
Că-i tot un drac şi capra ca şi ţapul !
Dar nu da-n patarama lui Rutebeuf –
Hazliu truver – ăl de-şi pierduse capul ! ...

Mult i-am iubit pe oamenii cei duri
La fel ca el, dând Morţii cu piciorul,
Ce nu se dovediră murături
Şi-n ceasul greu nu şi-au pierdut humorul !...

Se duse bardul Pâcă dintre noi
De bună voie, ca la Purgatoriu,
Dar va să se întoarcă înapoi
Din monahatu-acesta provizoriu !

Eu nu ştiu dacă-n lume e ceva
O forţă într-atâta de sus şi tare
Să poată-asemeni fire-a o schimba –
O fire ca a lui – neschimbătoare !

Dar chiar de-ar fi o forţă într-atât
Să schimbe-asemeni om, de azi pe mâine
Acel cu care anii mi-am băut
În mintea mea neschimbător rămâne !

Afară-i viscol ! Pâcă n-are bai !
Petrece-n sinea lui, duhnind ca grofii...
Ieri şi-a băut cămaşa, azi, încai,
Şi-o bea izmana, mâine-şi bea pantofii...

E-o vorbă abitiră-ntre borfaşi
Că mă-ta te-a fătat în pelea goală,
Tot ce-i pe noi e başca, copilaş !
Din tot ce crezi c-apuci, nici-o scofală !

Beţivule, -ţi curg trenţele ! Dar las’
Că am să-ţi fac costum la două rânduri,
Să te-nţolesc în trenţe de pripas
Şi-ţi fac şi monament din patru scânduri !...

Avea dreptate bardul cel proscris,
El – Pâcă cel Frumos – Eclesiastul !
Din tot ce va fi fost, atât stă scris
Ca amintire : Vocea lui şi şvastul !


Şi-am scris aici cuvânt d-adevărat,
Ca pretutindeni buhul să se ducă :
De-a pururi fie binecuvântat
Ăst staroste-al beţiei – Bardul Pâcă !

Sub scutul lui Hercule 

Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!

Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!

Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!

Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!

Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!

La ce ?
Lui Mitea Stelaru 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
La ce bun să mai treci printre lucruri
Pe-aceste scălâmbe ciurucuri
Peste mutrele voastre cu ciucuri ?...

La ce bun să mai plângi, să te bucuri,
Să fumezi o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri
Or ca planta-n afundele sucuri
La ce bun exaltări or buclucuri,
Închisori, panorămi, balamucuri,
Schivnicii, la ce bun, crailâcuri,
Şi războaie, domnii şi bâzdâcuri,
Şi cocioabe-n chirpici şi fliuştiucuri
Lângă blocuri, palate de ştiucuri
Şi statui, găinaţ, guguştiucuri
Şi justiţii şi vorbe şi trucuri
Şi averi şi cirezi şi bulucuri
Şi-n exod printre astre-ciubucuri ...

La ce să mai treci peste lucruri
La ce bun să mai plângi, să te bucuri
La ce bun o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri ?..

Biografie Tudor George

Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.

Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.

Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).

Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.

Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.

Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990

Ilie Constantin

De peste lacrimi 

De peste lacrimi te căutam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.

Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.

CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?

(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)

Şlepuri 

În limpezimea de februarie
şlepurile Senei deşteptate
suferă inspecţia solară.
Năucit de claritatea nouă
pe când iese din cezura umbrei
la Pont de l’Alma, un marinar
lung scrutează Malul Drept, vrând parcă
deselor închipuiri să-l smulgă.

Arbori şi firave stoluri, roţi
şi picioare, ritmuri anonime:
ignorat şi fericit, mi-arunc
ancora în malul de mulţime.

Scris pe dosul unei hărţi 

„Sprijină-te pe solul ferm al ne-obiectivităţii lucrurilor.”
(Milarepa)


Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărţi
- dar harta nu e teritoriu –
scriu pe nori şi pe izvoare.
E ca şi cum ai fi de faţă iar, ivită
Din improbabil şi din imposibil,
ca şi cum totul ar putea regăsi
un trup, un chip, un peisaj.
De parcă hârtia ar învia
brusc adâncită şi îmbătătoare,
de parcă ai fi tu şi, la picioarele
tale, eu – umbra ta pierdută.

Scriu pe dosul beznelor compacte
înainte ca furtuna să le spulbere,
mângâi unicornul ce păştea
o frunză în mâna fecioarei.

Ai existat vreodată? Te afli oare
şi-n altă parte decât în inconstanţă?
Pe totdeauna mă încleştez de statornica
irealitate a lucrurilor în Fiinţă.

Biografie Ilie Constantin

Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai“, Raliţa Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist şi tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.

Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaţată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcţionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 şi până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 şi până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic Bucureşti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 şi până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. În Franţa anului 1991, Ilie Constantin, în urma susţinerii tezei Complicitatea fertilă – poeţi români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Naţional de Civilizaţii şi Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.

Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curţi poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeţi pe care i-a tâlmăcit în româneşte şi Ilie Constantin):

Desprinderea de ţărm (1964; 1995), 
Clepsidra (1966), 
Bunavestire (1968), 
Coline cu demoni (1971), 
Celălalt (1972), 
Neguţătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997), 
Plata luntraşului (1998), 
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000) 
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress ˇ Ideea Europeană, 2007 etc. 
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noştri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.

Ilie Constantin este şi un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeţi (1971), A doua carte despre poeţi (1972) etc.

Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidenţiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din Bucureşti), în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).

Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).

Petre Anghel, poet, prozator şi eseist

Drum spre cetate 

În față cetatea
Îmbâcsită de daruri şi fum
Ca şi când trupul
Şi cuvântul
Nu ar fi de ajuns.

În spate
Marginea pământului
Gata să se piardă în ea
Din lipsă de cer.
Eu sunt calea şi adevărul,
Ascultă chemarea.

Privesc urmele
Şi încerc să-ţi urmez
Şi să ajung în cetate
Dar talpa mea
E mai întinsă
Decăt urma săpată în drum.
Şi fiecare pas săngereaza.
(din volumul ”Duhul Pământului”, Editura Cartea Românească, 1971)

Chemări din testament 

Strigă din vârf de munte
Văzduhul:
Numai coatele şi genunchii
Te dor
Dacă urci pân-la cer.

Tălpile se vor face
Una cu nisipul şi cu gândul
Chipul ţi-l voi prinde
Ca într-o carte
Dacă jumătate val, jumătate apă
Vei fi,
Spune murmurul de la Marea cea Mare.

Între braţele mele de somn
Și de dor
Sufletul tău se va culca
Fără întrebare, iubitule,
Vremea vei uita s-o întorci
Vorbele se vor deschide ca un mugur,
Numai numele tău scrie-l alături.

Lasă-mi răspunsul
La primul izvor,
Spune-mi de rostul meu printre vii,
Cine mi-a hotărât neodihna
Cui am să seamăn fără să vrei
Cine-o să-mi urmeze pe poteci?

Numai atât să-mi leşi, părinte
Şi te slobod de testament.
Şi din adânc:
Cine sunt eu.

Poem între aici si acolo 

Doar drumul elefantului
Care caută începutul
Sau
Mai aproape de noi o familie de păstrăvi
care soț, care soți –
în alunecuși molcom spre stăvilar să lase pescarilor hrană.
Adică:
Între eu și tu, eu și eu
Nu exista cunoașterea lui Socrate
Ci doar setea pământului din câmpii
După o ploaie în care să se-înece.
Pământul a fost scos din apă,
Apa văduva l-a făcut piatră,
Numai eu,
Poet fără muză
Aștept Mediterane,
Oceane
Când povestesc altora.
Lie, Lea, Lea, Li,
Pot să-ți spun
La ureche -
În geamat de plâns –
m-aș multumi și cu un fir de narcisă ruptă în două.
Pentru mine rădăcina
Și pentru tine
Petalele. 

Biografie Petre Anghel

Experienţă profesional-didactică: Experienţă profesională:
• redactor la revista Flacara (1969-1972)
• redactor principal la revista Tribuna Romaniei (1972-1974)
• redactor de rubrica la Radioteleviziunea romana (1974-1989
• director al revistei Avanpost (1990-1998)
• profesor asociat la Universitatea Independentă Titu Maiorescu (1990-1995),
• lector la Institutul Teologic Adventist (1998-2000), 
• conferenţiar la Institutul Teologic Baptist (2001-2003)
• conferenţiar la Facultatea de sociologie si asistenta sociala
• profesor la Facultatea de sociologie si asistenta sociala (2003-prezent).

Cursuri predate:
• Stilistica limbii romane
• Sociolingvistica romana
• Antropologie culturala
• Stiluri si metode de comunicare
• Tehnici de redactare
• Comunicare si negociere.
Contribuţii la domeniul asistenţei sociale:
• Comunicarea in asistenta sociala

Titluri academice: • Doctor in filologie (1978)
• Doctor in teologie (2003). 

Specializări ştiinţifice: • Certified Seminar Leader, ASLA California (1998).
• Master Acttion Coach, California (2002) 

Stagii de documentare: • Universitatea La Siera, USA (1999).
• Sorbona, Paris (1980).
• Newbold College Bracknell, Berkshire, England (1998).

Participări la manifestări ştiinţifice: Manifestări ştiinţifice naţionale:
• Cultura, dezvoltare, identitate. Perspective actuale – Oradea 2006.
• Comunicarea intre reusita si nereusita: stiluri de comunicare – Craiova, 2004.

Manifestări ştiinţifice internaţionale:
• Andrews University Berrien Springs, Michigan, USA (1998)
• La Sierra University Riverside, California (2000). 
• 20th Annual Conference of the Association of Seventh-day Adventist Librarians, July 9-16, 2000 Andrews University
Berrien Springs, Michigan, USA.
• International Conference on the S.D.A. Philosophy of Education, Toronto (2001)
• The University and the Promotion of Communitz Justice, septembrie 2001.

Cercetare ştiinţifică academică: Programe de cercetare academică:
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity. 
• Establishing an European Centre for the Integration of Institutionalized Children. Promoter: Save the Children Romania.

Lucrări publicate: • Mihai Ralea, studiu critic (1973)
• Cuvântul şi pietrele (1990).
• Cuvântul şi cuvintele, (1998)
• Stilistica limbii române, (1999)
• Etic si estetic, Bucureşti ( 2000)
• Creştinism şi culturi populare (2001).
• Sociolingvistică română (2001).
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity, in colaborare cu Jess Price, Angela Taylor (2001).
• Comunicare sapienţială (2002).
• Stiluri şi metode de comunicare (2003).
• Comunicare transculturală (2003).
• Instituţii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, 2003.
• Communication and Teaching, Pasadena, America Seminar Leaders Association, 2004.
• Tehnici de redactare, Bucureşti (2005).
• Strategii eficiente de comunicare ( 2005).

Alte informaţii: • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Fratele nostru Emanuel.
• Premiul revistei Avanpost
• Prezent cu 14 volume in Library of Congress American şi James White Library Catalog
• Autorul volumelor:
Duhul Pământului, Cartea Romanească. 1971.
Fratele nostru Emanuel, Editura Cartea Românească, 1976.
Prindeţi vulpile, Editura. Eminescu, 1978
Şcoala Pedepselor, Editura Junimea, 1978
Sita lui Mamona, Editura Cartea Românească, 1980
Dincolo de iubire, Editura Junimea, 1978.
Întoarcerea fiilor risipitori, Editura Cartea Românească,1982.
Moştenitorul, Editura Cartea Românească, 1986.
Dealul Viilor, Cartea Românească,1988
Zodia vărsătorului de plumbi, Ed. Militară, 1989.
Davidiada, Editura Viaţă şi Sănătate, 1998.
Umbra lui Ionatan, Editura Omega-Ideal, 2005.
Pe prag de seceră, Editura Graphe, 2006.
Carraria, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009.
• Lucrari de pictura prezente in colectii particulare din Romania si alte tari din Europa sau U.S.A.
• Preşedinte al Asociaţiei Societatea de Mâine
• Reprezentantul în România al American Seminar Leaders Association 
• Prezent in Enciclopedia personalitatilor din Romania, Who is Who.
• Prezentat in diverse istorii ale literaturii.
• Referent stiintific al revistei Sociologie românească
• Directorul editurii Omega Ideal.

Ionel Teodoreanu

Biografie

Ionel Teodoreanu (n. 6 ianuarie 1897, Iași - d. 3 februarie 1954, București) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.

Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.

Primii doi ani de școală primară (1904-1906) i-a urmat la școala primară germană „Pitar-Moș” din București, după care a revenit la Iași. Între 1908 și 1912 este elev al Liceului Internat din Iași (astăzi Colegiul Național „Costache Negruzzi”). Clasele superioare a V-a și a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Național (astăzi Colegiul Național), urmând clasele a VII-a și a VIII-a, secția modernă, pe care le termină în 1916.

Spre sfârșitul anului 1918, tânărul Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris.

La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i se eliberează diploma de licențiat în drept, în baza examenului pe care îl trece cu un succes deosebit. În același an se căsătorește cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu), ceremonia având loc în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu, în Iași. Un an mai târziu, la 3 februarie 1921 s-au născut cei doi fii gemeni, Ștefan și Osvald- Cezar.

Ionel Teodoreanu a murit la 3 februarie 1954, la vârsta de 58 de ani, în București.

Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoștea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Însemnărilor literare – de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu și George Topârceanu – și deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la Viața Românească cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții Viața românească începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare.

Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puțin: povestirile ce vor intra în volumul „Ulița copilăriei” și alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei Viața românească, la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki.

Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospețimea condeiului său în evocarea copilăriei și a adolescenței exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l "Metaforel" și îi desființează în „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguța, Monica)

În ciuda ironiilor lui Călinescu se poate spune că romanul emană viață, învăluindu-și cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin.

La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariția acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale Medelenilor vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri și memorialistică.

Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum, vizibilă fiind ambiția sa de a depăși tutela exercitată de propria sa capodoperă, romanul „La Medeleni”.

Puțin cunoscut este faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane ( „Fata din Zlataust” si „Golia”), ambele în câte două volume, între 1930 – 1933, Ionel Teodoreanu deține postul de decan al Teatrului Național din Iași. Este singura funcție oficială pe care o are de-a lungul vieții. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rămâne un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director.

Tentativele sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensație față de duritatea și prozaismul vieții de după primul război mondial, anumite categorii de cititori se abandonează spiritului tumultos, vital, dar și traversată de marile nostalgii ale adolescenței pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspirații lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambițioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieții și gândirii copiilor și adolescenților, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei generații” (scriitorul generației sale).

Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. Acțiunea a aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Deși unul din cei mai fanatici îndrăgostiți de bătrânul oraș moldovean, un paradoxal antiieșenism se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente, dar și mutarea Vieții românești la București, plecarea pe rând a celei mai mari părți din mebrii grupării tot aici și dureroasa moarte a lui Garabet Ibrăileanu, la care se adaugă sfârșitul tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, vor contribui toate la decizia de a părăsi Iașul în favoarea Bucureștiului.

La București își continuă firește atât activitatea literară, cât și pe cea de avocat. Odată cu stabilirea în București, însăși propria biografie ieșeană devine sursa de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul „În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile permanente ale personalității sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate vorbi de o perioadă bucureșteană, după cea ieșeană. Este adevărat că unele din romanele acestor ani, fie în întregul lor („Hai Diridam” și „La porțile nopții”, 1946, „Zdrulă și Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 – 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică, de abordare a tipologiilor și de creionare a cadrului de loc și timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea existențială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestații ale criticii, scriitorul își urmează cu aceeași fidelitate propriul destin artistic, fiind și acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele școlare, în antologii și culegeri, după cum și prin unele transpuneri în alte limbi, continuă netulburată. Prieteniile literare mai vechi sau mai noi se continuă și ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza, etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman.

Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi război mondial i-au reținut atenția, Liviu Rebreanu menționa printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „căruia îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”

Romane publicate

·         La Medeleni, vol. I-III (1925–1927)

·         Turnul Milenei (1928)

·         Bal mascat (1929)

·         Fata din Zlataust (1931)

·         Golia (1933)

·         Crăciunul de la Silivestri (1934)

·         Lorelei (1935)

·         Arca lui Noe (1936)

·         Secretul Anei Florentin (1937)

·         Fundacul Varlamului (1938)

·         Prăvale Baba (1939)

·         Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940)

·         Tudor Ceaur Alcaz, vol. I–IV (1940–1943)

·         Hai-Diridam (1945)

·         La porțile nopții (1946)

·         Să vie Bazarcă (1947, apărut postum in 1971)

·         Zdrulă și Puhă (1948)

Scrieri cu caracter memorialistic

·         Ulița copilăriei (1923)

·         În casa bunicilor (1938)

·         Iarbă (1938)

·         Întoarcerea în timp(1939)

·         Masa umbrelor (1946)

Joc de iarnă

Oraşul era acelaşi
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
Ai cui sunt? Ai mei?
Genunchii aceştia grei?
Iată-mă alb ca o navă în ceaţă,
Ivit în oglindă, faţă în faţă.
Cine e omul acesta nins?
M-am scuturat de omăt,
Dar nimic nu cădea fumuriu
De pe fiinţa nălucă, pe pragul pustiu
Eram eu – nu nins –
Singur, bătrân, învins.

Neauzit de încet,
Moartea clădise din mine un om de omăt.

La Porţile Nopţii

Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

* * *

Îţi mulţumesc adânc, pământ,
că mi-ai dat viaţă să te- avânt!
eram hain, eram flămând
şi iată-s înflorit şi blând.
e ceas sfâşietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.

Florenta Albu

Biografie

Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, satul Floroaica, comuna Vâlcelele, județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) a fost un poet român.

1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București

1952 - 1957 Facultatea de Filologie

1963 - 1965 angajată la ziarul Scânteia tineretului

1965 - 1995 angajată la revista Viața românească

Viața artistică

Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță;

1955 - debutează în publicistică la revista Tânărul scriitor;

1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului;

1961 - publică volumul Fără popas;

1962 - publică volumul de reportaje Câmpia soarelui.

Alte volume: Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile, Zidul martor, jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), Aurolac^[1] (1997) Prezentă în: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de^[2] „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”.

Florența Albu a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.

Casa Veche

...Nu deschide. O sa privim prin geam,
apropiind palmele în dreptul ochilor:
pe masa, ramasi, ochelarii -
prin ei lucrurile se uita la noi
- au mai îmbatrânit, îsi spun, vazându-ne
si se-nfioara-n timpul lor lemnos.

În armonica veche
traieste înca valsul -
parintii nostri au dansat odata
cu chipurile din fotografii;

atinge-i clapele cu pleoapa,
lasând în lumina dinauntru a lacrimei
tineretea parintilor.

Se-aude înca glasul lucrurilor -
nu trebuiesc atinse -
oricum, nu mai au sunete noi;
prin ochelarii uitati pe masa
se uita vremea la noi. 

 Mainile

Mâinile repetau gesturile,
- tata semana, sapa,
aprindea focul,
prefira samânta dintr-o mâna în alta,
strângea, risipea,
mângâia - niciodata n-am sa stiu
ce mângâia, plecând -
închidea poarta
si nu întorcea nici un semn
pentru noi, ramasii în prag.

Cuvintele murisera întâi,
mai traiau gesturile,
mâinile repetându-le pâna la istovire,
îndreptându-le înca,
încet, cu grija, cu sfintenie -
asa se taie pâinea, asa se seamana,
asa se aprinde focul;
pâna la gratie si abstract,
pâna la sensul definitiv:
Semanatul,
Mângâierea,
Închinaciunea,
Închisul portii.  

 Si Noptile

stiam,
se linistea vântul
si luna trecea peste viile-n floare
storcându-le-n cupe
polenuri astrale.

Încet, adânc, tacut
trecea luna
peste florile viei,
peste inima mea
si-n padurea salcâmilor
privighetori începeau
noaptea lor alba de cântec.

Toate erau frumoase si pline
si ochiul mare al mortii
se uita din vârful lumii
la mine.

În jurul lui - dorinti, iubiri,
privighetori si flori de vie,
si ploi lunare, si visari
cresteau concentric, pâna sus -

dar razbatea din toate ochiul,
atât de calmul
ochi al mortii. 

TEATRU/FILM 3 Februarie

Năpasta de Ion Luca Caragiale: http://youtu.be/lZMs787gBZ4.

Cu Eugenia Maci

Biografie Eugenia Maci

n. 03.02.1951, Bucureşti

Eugenia Maci a absolvit I.A.T.C. in anul 1974, la clasa profesorului Nicolae Carabin. Rolul de debut: Celesta din "Dulcea pasăre a tinereții", de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet.

Este casatorita cu regizorul Grigore Gonta, are o fiica, Daria.

Roluri în teatru:

• Gabriela - „Încă-i bine" de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008  
• Nelly - „Iubire" de Lajos Barta, regia Grigore Gonţa, 2004
• Olga - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovski, 2002
• „Exilaţii" de James Joyce, regia Ivan Helmer
• Sonia - „Platonov" de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, 1994
• Mitte Kremnitz - „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu" de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonţa, 1999 - 2000
• Mona - „Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, regia Alexa Visarion, 1993
• Varia - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1992
• Libby Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigora Gonţa, 1984
• Maria - „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1984
• Prinţesa - „Harap Alb" de Radu Iţcus, regia Grigore Gonţa, 1983
• Aristitza - „Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, 1981
• Didona - „Cartea lui Ioviţă" de Paul Everac, regia Paul Everac, 1981
• Lucia - „Filumena Marturano" de Eduardo De Filippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981
• Rhea - „Romulus cel Mare" de Fridrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
• Mysis, Un sclav - „Fata din Andros" de Terentius, regia Grigore Gonţa, 1978
• Celesta - „Dulcea pasăre a tinereţii" de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet, (din 1974) - debut

Roluri în film

• Mama - „Second Hand", regia Dan Piţa, 2005
• Şefa celulei - „Binecuvântată fii închisoare", regia Nicolae Mărgineanu, 2002
• Mrs. Ellerbee - „Train Quest", regia Jeffrey Porter, 2001
• Madame Auberligne - „Nostradamus", regia Roger Christian, 1994
• „Dumbrava minunată", regia Gheorghe Naghi, 1980

Televiziune:

• Doamna Veronica - „Iubire ca-n filme", telenovela, Acasa TV, regia Iura Luncaşu, Bogdan Dumitrescu, 2006
• „Surorile Boga", regia Domniţa Munteanu
• „Rivalii" de Bernard Sheridan, regia Cornel Popa
• „Freziile nu înfloresc în iunie", regia EugenTodoran

Teatru TV FREZIILE NU INFLORESC IN IULIE : 

Iancu Jianu Haiducul: https://youtu.be/Zf8RVDqv168.

Cu Ștefan Mihăilescu Brăila

Biografie

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila - d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.

S-a născut pe 3 februarie 1925, a urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima ora", de Mihail Sebastian. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3]

Ștefan Mihăilescu Brăila a fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, în București și a fost incinerat

Filmografie

·         Alo? Ați greșit numărul (1958)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Portretul unui necunoscut (1960)

·         O zi pierdută (1960)

·         Darclée (1961)

·         A fost prietenul meu (1961)

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Porto-Franco (1961)

·         Politică și... delicatese (1963)

·         Titanic vals (1964)

·         Camera albă (1964)

·         Comoara din Vadul Vechi (1964)

·         Răscoala (1965)

·         Vremea zăpezilor (1966)

·         Cine va deschide ușa? (1967) - Tatăl

·         Maiorul și moartea (1967)

·         Zile de vară (1968)- Vasile Popescu

·         Căldura (1969)

·         Doi bărbați pentru o moarte (1969)

·         Asediul (1970)

·         Frații (1970)

·         Ciuta, teatru TV (1970)

·         Urmărirea (1971) - serial TV

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)

·         Astă seară dansăm în familie (1972)

·         Cu mîinile curate (1972) - Buciurligă

·         Bufetul "La Senat" (1973) - film TV

·         Dincolo de nisipuri (1973)

·         Proprietarii (1973)

·         Tatăl risipitor (1973)

·         Păcală (1974)

·         Un comisar acuză (1974)

·         Un zâmbet pentru mai târziu (1974)

·         Alarmă în deltă (1975)

·         Elixirul tinereții (1975)

·         Lupușor și Mieluțu (1975) - film TV

·         Mastodontul (1975)

·         Gloria nu cântă (1976)

·         Im Staub der Sterne (1976) - Xik

·         Misterul lui Herodot (1976)

·         Un text cu bucluc (1976) - film TV

·         Accident (1977) - Stan Glovnicu

·         Eu, tu, și... Ovidiu (1978)

·         Fata bună din cer (1977)

·         Das Verschollene Inka-Gold - Omul de aur - film TV (1978)

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Septembrie (1978)

·         Nea Mărin miliardar (1979) - Bossul nr. 2

·         Mihail, cîine de circ (1979)

·         Ora zero (1979)

·         Șapca și pălăria (1979) - serial TV

·         Singur printre prieteni (1979)

·         Destine romantice (1981)

·         Duelul (1981) - Pricop

·         Fiul munților (1981)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Buletin de București (1983)

·         Secretul lui Bachus (1984) - Bachus

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

Grabeste-te incet film complet HD: https://youtu.be/KaNA95lbl7w.

Ştefan Iordache, actor de teatru şi film ("Cel mai iubit dintre pămînteni", "Oglinda", "Glissando", "Ciuleandra", "De ce trag clopotele, Mitică?", "Pruncul, petrolul şi ardelenii", "Înghiţitorii de săbii", "Bietul Ioanide")

Biografie Ștefan Iordache

Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, Județul Dolj^[2][3][1] România - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.

Viața

Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria la Calafat, la bunicii din partea mamei^[2] dar a venit cu părinții în capitală la o vârstă fragedă și și-a petrecut copilăria în continuare în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.

Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. Este celebru cuplul Ștefan Iordache - Sanda Ladoși care au interpretat o serie de cântece înregistrate pe mai multe CD-uri.

Astfel în anul 1995 apare la Casa de Discuri Roton, CD-ul „... între noi mai e un pas” în care toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov. „... între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Eu vreau să-ți spun că te ador” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Il est tard de partir” (compozitor Dan Iagnov, textieră Rodica Grigoriu, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși). Pe același disc apare și duetul Ștefan Iordache - Elena Cârstea în cântecul „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei). Cântecele „Dar vei veni” (compozitor Dan Iagnov, textier Dan V. Dumitriu) și „De câte ori pe înserat (compozitor Dan Iagnov, textier Miron Radu Paraschivescu) Ștefan Iordache le cântă solo.

În anul 2006 apare la Casa de Discuri OVO MUSIC CD-ul „Best of Dan Iagnov” în care o serie de cântece sunt interpretate de Ștefan Iordache fie în cuplu fie solo: „Eu vreau să-ți spun că te ador (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși), „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Elena Cârstea), „Sunt doar un poet” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpret Ștefan Iordache), „Între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși).

În anul 2007 Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise” la Casa de Discuri Roton. Toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântece sunt în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Cântecul „Nu știam că te iubesc atât de mult” Ștefan Iordache i l-a dedicat soției sale Mihaela Tonitza.

În anul 2008 Jurnalul Național Vol. 67 scoate o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”.

Dan Iagnov în colaborare cu Dan V. Dumitriu a compus pentru Ștefan Iordache și Angela Similea muzicalul „Adio femei” în regia lui Mihai Berechet, muzical care s-a jucat timp de 4 ani (1990 - 1994) cu săli pline. Printre cântecele de mare succes cântate în acest muzical de către cei doi interpreți, sunt: „Te-n cearcă viața uneori”, „Cât aș fi vrut”, „E viața mea”, „Timpul s-a oprit stingher”, „Dar vei veni”, „Dormi iubite dormi”, „Ploaia s-a oprit”, „Cum oare știi”, „O zi aș vrea”, „În zbor”, „Sunt umbra ta” toate sunt compuse de Dan Iagnov textier Dan V. Dumitriu.

În anul 1994 Ștefan Iordache participă, împreună cu Sanda Ladoși la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Și între noi mai e un pas” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, câștigând locul II.

În anul 1995 Ștefan Iordache participă, din nou, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul de Muzică Ușoară „Mamaia” - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Eu vreau să-ți spun că te ador”, compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, câștigând locul III.

Ștefan Iordache a apărut în o serie de videoclipuri realizate la TVR 1 și ANTENA 1.

TVR 1

1. „Cântec de Crăciun”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Elena Cârstea

2. „Între noi mai e un pas”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

3. „Eu vreau să-ți spun că te ador”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

4. „Nu mă iubi”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

5. „În noi visează un copil”. Regia: Sergiu Ionescu, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

6. „Sunt doar un poet”. Regia: Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpret: Ștefan Iordache

ANTENA 1

·         „Singur printre oameni”. Regia: Șerban Marinescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Petruța Mihai

A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache^[4], teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii.

Ștefan Iordache s-a stins din viață la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie^[5]. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.

Filmografie

·         1964 – Străinul

·         1965 – Gaudeamus igitur

·         1965 – Calea Victoriei sau cheia visurilor

·         1966 – Un film cu o fată fermecătoare

·         1967 – Dacii - dublaj de voce

·         1972 – Adio, dragă Nela!

·         1973 – Proprietarii

·         1978 – Doctorul Poenaru

·         1978 – Avaria

·         1978 – Ediție specială

·         1979 – Bietul Ioanide

·         1980 – Bună seara, Irina

·         1981 – Pruncul, petrolul și ardelenii

·         1981 – De ce trag clopotele, Mitică?

·         1981 – Înghițitorul de săbii

·         1981 – Întoarce-te și mai privește o dată

·         1982 – Concurs

·         1985 – Ciuleandra

·         1985 – Glissando

·         1986 – O clipă de răgaz

·         1988 – Prințul negru - film de televiziune

·         1989 – Noiembrie, ultimul bal

·         1991 – Cei care plătesc cu viața

·         1992 – Hotel de lux

·         1993 – Cel mai iubit dintre pamînteni

·         1994 – Începutul adevărului (Oglinda)

·         1996 – Eu sunt Adam

·         1997 – Omul zilei

·         2004 – Faraonul

·         2007 – Ticăloșii

·         2007 – Agentul VIP

Eu sunt Adam

SFATURI UTILE 3 Februarie

TIROIDA, METABOLISMUL ȘI ARDEREA GRĂSIMILOR

Tiroida este considerata ”bateria” intregului nostru corp. Functionarea hormonilor tiroidieni este extrem de importanta pentru metabolismul fiecarei celule din organism, inclusiv a creierului. Hipotiroidismul apare atunci cand tiroida nu produce suficienti hormoni pentru a regla diverse functii necesare organismului.

Unul dintre efectele hipotrisoidismului este incetinirea metabolismului care duce la acumularea kilogramelor in plus si oricate eforturi am face, nu reusim sa slabim.

Modalitati naturale de a reseta tiroida

Tiroida este responsabila pentru o multime de lucruri. Regleaza metabolismul, te ajuta sa mentii o greutate sanatoasa, te mentine energic, echilibreaza starea de spirit, te ajuta sa dormi bine si sa ai o digestie buna.

– consumati alimente bogate in calciu: urda, branza, cascaval;

– evitati glutenul si cazeina

- consumati alimente bogate in fier: organe de pasare, ficat;

– consumati peste

– detoxifiati organismul de metale grele

– verificati daca nivelul de iod este normal

– scoateti din dieta zaharurile

– consumati ulei de cocos

– mancati alge si fructe de mare

– optimizati nivelul de vitamina A, D si K2

– evitati soia

Coada-soricelului pentru hipotiroidie

In caz de hipotiroidie se recomanda infuziile din coada-soricelului si cretisoara. Acestea sunt recunoscute pentru ca regleaza functiile tiroidei. Cele doua plante se combina si din acest amestec se adauga o lingurita in 250 ml de apa fiarta. Se beau doua cani de ceai pe zi, una dimineata si una seara, cu jumatate de ora inainte de masa.

Ceapa, buna, dar cu masura!

Tot in tratamentul naturist al hipotiroidiei intra si ceapa si usturoiul. Acestea trebuie consumate zilnic. Este bine de stiut ca cele doua legume prezinta contraindicatii importante.

Astfel, ceapa si usturoiul sunt contraindicate persoanelor care au probleme gastrointestinale, ulcer sau gastrita hiperacida, dar si mamelor care alapteaza.

Algele cresc secretia de hormoni

Dintre toate algele marine, cea bruna este cea mai indicata pentru stimularea secretiei de hormoni tiroidieni. Ea se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara din doua-trei lingurite de planta uscata la o cana cu apa. Din acest amestec se bea de trei ori pe zi.

Uleiuri esentiale de levantica si rozmarin – au proprietati similare hormonilor si completeaza efectele algelor, utilizate pe cale externa. Datorita puterii de penetratie prin peretii tegumentari, joaca un rol de suport pentru principiile terapeutice ale algelor. Se utilizeaza atat in forma externa, prin aplicare de cataplasme (in combinatie cu algele brune), cat si in forma interna – 3,4 picaturi din fiecare dizolvate in putina apa calda, miere sau ulei neutru, cu 20-30 minute inaintea meselor principale. Acest remediu combate anumite tulburari specifice hipotiroidiei, cum sunt neurastenia, disfunctiile renale sau tulburarile de apetit.

Polen si pastura – aceste produse apicole sunt bogate in iod, tirozina si metionina, triada care controleaza buna functionare a glandei tiroide. Tirozina este aminoacidul utilizat de glanda tiroida pentru biosinteza hormonilor specifici ce guverneaza importante functii metabolice. Tirozina este si precursorul a doi importanti neuromediatori – dopamina si noradrenalina, a caror absenta sta la baza instalarii fenomenului de depresie. Se administreaza 1-2 linguri de polen macinat, la care se adauga o lingurita de pastura, zilnic, in cure de 4-6 saptamani, cu 2 saptamani pauza intre ele.

Gentiana – puternic stimulant metabolic care favorizeaza secretia normala de hormoni tiroidieni si actioneaza ca reechilibrant psiho-emotional pentru formele de hipotiroidism sever asociat cu mixedem. Se administreaza sub forma de tinctura – 3×20 picaturi diluate in 100 ml apa, zilnic, inainte de mese, in cure de 3 luni, cu 15-30 zile pauza intre ele. Se mai pot utiliza remedii precum decoctul de ghimpe, infuzia de drobita (Genista tinctoria) sau extractele din frunze de nuc, foarte bogate in iod

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 3 Februarie

CÂTEVA GLUME

·       Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!

·       FURTUNA

Erau impreuna in aceeasi casa Doar ei doi… Era frig... intuneric... era o noapte intunecata ... ploioasa.  Furtuna incepuse dintr-o data Si de fiecare data cand bubuia tunetul, el privea tresaritul  ei Ea se uita din capatul camerei si-i admira statura puternica ... si… Isi dorea ca el s-o  ia in bratele lui puternice si sa o apere in fata stihiilor dezlantuite Deodata, cu o zvacnire s-a aratat ... puterea lui.  Ea a ... suspinat El s-a repezit la sofaua pe care era ea intinsa. Nu a ezitat sa o ia in bratele-i puternice El stia bine ca ceea ce face ii este interzis si se astepta ca ea sa-l respinga. A fost surprins sa vada ca, dimpotriva, ea s-a ghemuit la pieptul lui. Furtuna se dezlantuia, tot mai puternic,  afara ... Amandoi stiau bine ca fac ceva interzis... Familiile lor n-ar fi inteles niciodata. Erau atat de preocupati si pierduti in sentimentele contradictorii incat n-au auzit deschiderea usilor... Au realizat doar declansarea unui blitz ... prea tarziu…erau stăpânii lor, ai câinelui şi al pisicuţei care i-au surprins şi imortalizat în poză!

* - Alo, vecina, soţul tău e acasă?
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!

* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!

* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.

* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…

* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!

* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…

* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…

* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…

* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!

* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.

* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…

* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!

* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…

* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!

* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.

Asculta Bancuri  Razi Cat Poti

GÂNDURI PESTE TIMP 3 Februarie