Mă găsiți zilnic cu noutăți la adresa http//:dicuoctavian.blogspot.com/

REVISTA

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE, NR 191 DIN 1 APRILIE 2018

Bună ziua, prietene!

Știați că astăzi, de Florii își sărbătoresc onomastica aproape 1,5 milioane de români: din care aproximativ 63o.ooo sunt bărbaţi, iar peste 850.000 sunt femei.

Cei mai mulţi români cu nume de floare poarta numele Florin – 336.793, Viorel – 145.673 şi Viorica – 145.020. Există însă şi câteva sute de persoane cu nume mai rare, dar tot de flori: Mărgărit – 699, Micşunica – 626, Panseluţa – 444 sau Crizantema – 303.

Majoritatea românilor care îşi sărbătoresc onomastica de Florii, respectiv 336.793 de persoane, poartă numele de Florin, alţi 145.673 se numesc Viorel, iar 54.749 – Florian.

Din totalul româncelor cu nume de flori, 145.020 se numesc Viorica, 128.844 – Florentina, 91.000 – Florica, 87.202 – Floarea şi 79.753 – Florina.

Dintre bărbaţi, 29.779 poartă numele Florea, 25.183 răspund la numele Florentin şi 13.925 se numesc Florinel (aici mă aflu și eu). Tot printre bărbaţii români care îşi serbează duminică onomastica, se numără şi cei cu numele Trandafir – 2.418, Bujor – 1.550, Floricel – 928, Mărgărit – 699 şi Crin – 204.

In duminica Floriilor vor fi aniversate si romance cu nume mai rar intalnite, precum Garofita – 2.972, Iris – 2.196, Anemona – 858, Micsunica – 626, Romanita – 533, Panseluta – 444 sau Crizantema – 303.

Iată câteva nume de care NU ŞTIAI că se sărbătoresc de FLORII:

Angela, Angelica – de la Angelica de pădure

Codrin, Codrina, Codruţ, Codruţa

Delia (de la Dalie), Dumitriţa (denumire populară a crizantemei)

Eugenia – de la planta cu acelaşi nume

Genţiana, Gherghina (o altă denumire a Daliei)

Laur, Laura, Laurenţiu, Laurian, Lauriana; Liliana, Lilian (de la liliac sau de la englezescul Lilly, pentru crin)

Mălin, Mălina – de la pomul cu acelaşi nume

Romaniţa

Veronica.

Dar, să nu ne lungim cu vorba și să le transmitem tuturor sărbătoriților un călduros LA MULȚI ANI cu multă sănătate și bucurii împreună cu cei dragi!

Nu uita că astăzi e ziua păcălelilor, dar ce vă prezint aici nu este păcăleală!

1 Aprilie - Ziua păcălelilor este o zi în care se fac diferite farse sau păcăleli. Trimiterea la o întâlnire inutilă a prietenilor sau alte farse similare sunt cunoscute, în cele mai multe țări europene, încă din secolul XVI.

Una din numeroasele explicații a acestei tradiții este următoarea: în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței ar fi mutat serbarea Anului Nou de pe data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât la vechiul An Nou (1 aprilie) se obișnuia să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma unor farse și glume nevinovate.

Pentru mulţi dintre noi nu mai contează glumele sau farsele acum când sunt tot mai multe probleme grave în societate, când starea de anormalitate tinde să se generalizeze, când războiul poate izbucni în fiecare clipă, când scumpirile nu se mai opresc iar puterea de cumpărare se prăbuşeşte!

ISTORIE PE ZILE 1 Aprilie

Evenimente

·         286: Impăratului Dioclețian il desemneaza  pe generalul Maximian co-împărat și îi dă  controlul asupra regiunilor vestice ale Imperiului Roman. Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (n. cca. 250 – d.iulie 310) a fost împărat roman (împreună cu Dioclețian) din 1 martie 286 până în 305. Maximian a respins la granița Rinului, atacurile alamanilor, burgunzilor, francilor și herulilor, a  reprimat mișcarea băgăuzilor din Gallia (285-288) si a  consolidat  limesul african amenințat de triburile nomade. În cadrul sistemul Tetrarhiei, instituit la 1 martie 293 de Dioclețian, Maximian administrează din Mediolanum ( astazi Milano), Italia și Africa, avându-l în subordine pe caesarul Constanțiu I, care, din Augusta Trevorum (în prezent Trier), răspundea de securitatea Galliei, Hispaniei și Britanniei. La 1 mai 305, sub presiunea lui Dioclețian, Maximian abdică împreună cu acesta la Mediolanum, redevenind persoane particulare. După urcarea pe tron, la Roma, a fiului său Maxentius (306), Maximian reintră în 307 în viața politică proclamându-se Augustus. În urma unui aranjament dintre Constantin I și Maximian, în anul 307, fiica acestuia, Fausta, s-a căsătorit cu împăratul Constantin I, pentru consolidarea Alianței din tetrarhie. La conferința de la Carnuntum, din 11 noiembrie 308, Maximian renunță la titlul său, dar în 310 se proclamă împărat la Arelate (azi Arles), în Gallia. Intrat în conflict cu Constantin cel Mare, Maximian este înfrânt și constrâns să se sinucidă.

·         457: Majorian este proclamat imparat de armata romana. Iulius Valerius Maiorianus (420 ca. – d. 7 august 461, Tortona), cel mai cunoscut ca Majorian, a fost împărat roman din 457, până la moartea sa. General proeminent al armatei romane, a ajuns la conducerea imperiului  cu sprijinul armatei. A  fost unul  dintre ultimii  împărați  care au încercat sa restabileasca  Imperiul Roman de Apus. A murit ucis de generalul vizigot  romanizat Flavius ​​Ricimer (c 405 – 18 august 472). 

·         527: Împăratul bizantin Iustin I își numește nepotul, Iustinian I drept co-împărat și succesor la tron.

·         528: Fiica împăratului Xiaoming al regatului Wei de Nord, a devenit impărat, fiind declarata  de impărăteasa văduvă Hu, baiat. A fost inlocuita a doua zi; A fost primul monarh femeie din istoria Chinei. La 31 martie 528, împăratul Xiaoming a murit subit, iar in ziua următoare (1 aprilie 528), impărăteasa văduvă Hu si-a declarat fetita in varsta de numai 50 de zile  împărat, în timp ce ea însăși urma să fie regent.

·         1582: Regele Carol al IX-lea al Franței ordonă schimbarea calendarului iulian cu cel gregorian si renuntarea socotirii Anului Nou de la 1 aprilie. Este cel mai probabil ca in aceasta schimbare isi are originea obiceiul farselor si pacalelilor de 1 aprilie care s-a raspandit din Franta in intreaga lume.

·         1778: Designerul Oliver Pollock din New Orleans, a onceput simbolul dolarului american ($).

·         1784: Horea este primit in audienta la împăratul Iosif al II-lea, căruia îi prezintă situația grea a țărănimii din Transilvania. Vasile Ursu Nicola, cunoscut ca Horea, (n. 1731 la Arada, azi Horea – d. 28 februarie 1785 la Alba Iulia) a fost, alături de Ion Oargă (Cloșca) și Marcu Giurgiu (Crișan), conducătorul răscoalei țărănești de la 1784 din Transilvania. Armata austriacă a înăbușit revolta, iar capii răscoalei au fost arestați, fiind trădați. Crișan s-a spânzurat în închisoarea de la Alba Iulia, iar Horea și Cloșca au fost executați public la Alba Iulia, prin frângere cu roata, la 28 februarie 1785.

·         1819: Este emis decretul imperial rus privind înfiinţarea la Reni a Judecătoriei Comerciale, care urma să examineze litigii in întreaga Basarabie ţaristă. În calitate de preşedinte a fost numit consilierul de stat activ Persiani.

·         1824: Domnitorul muntean Grigore Ghica aprobă propunerea arhitectului Hartl și a inginerului Freiwald de pavare a străzilor bucureștene cu piatră cioplită. Aceasta actiune va continua susținut pe toată durata domniei lui Grigore Ghica (1822-1828).

·         1826 - Samuel Morey patentează un motor cu combustie internă, unul dintre primele astfel de concepte inventate. Motorul era destul de similar cu cele moderne ca şi concept, avea 2 cilindri, un carburator şi chiar Morey intenţiona să folosească chiar şi bujii pentru a genera arderea, deşi nu se menţionează explicit că a şi făcut-o. Acest motor avea însă o particularitate care îl face diferit de modul de funcţionare al motoarelor convenţionale, explozia nu genera direct putere. Ci erau emişi vapori foarte fierbinţi prin intermediul unei valve, iar cilindrul era răcit imediat cu ajutorul apei, rezultând presiune atmosferică din care se genera mişcarea. Sistemul foarte complex de funcţionare nu l-a făcut însă o soluţie viabilă şi conceptul a fost dat uitării.

·         1834: Generalul rus Pavel Dmitrievici Kiseleff încetează a mai fi preşedinte plenipotenţiar al Divanurilor Moldovei şi Valahiei. Generalul Pavel Dmitrievici Kiseleff, comandant al trupelor ruseşti în principatele româneşti în timpul războiului ruso-turc, a detinut această funţie din data de  19 noiembrie 1829, stil nou (7 noimbrie 1829, stil vechi). Contele Pavel Dmitrievici Kiseliov, cunoscut mai bine sub numele în forma franceză Kisseleff (8 ianuarie 1788, Moscova — 14 noiembrie 1872, Paris) este în general considerat ca fiind cel mai strălucit general reformator rus în timpul domniei conservatorului țar Nicolae I al Rusiei.

·         1859: Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Munteniei și Moldovei a fost recunoscută de Franța, Marea Britanie, Rusia, Prusia și Regatul Sardiniei, în cadrul Conferinței reprezentanților puterilor garante de la Paris. Alexandru Ioan Cuza (sau Alexandru Ioan I; n. 20 martie 1820, Bârlad, Principatul Moldovei, astăzi în România – 15 mai 1873, Heidelberg, Germania), Domnitor al Moldovei (până în 1862), Domnitor al Ţării Româneşti (până în 1862), primul domnitor al Principatelor Unite şi al statului naţional România (1862-1866)

·         1866: S-a înființat Societatea Literară Română, care, din 1/13 august 1867 s-a transformat în Societatea Academică Română, iar din 30 martie 1879 a devenit Academia Română. Academia Română este cel mai înalt for de ştiinţă şi de cultură din România. Conform statutului, rolul principal al Academiei constă în cultivarea limbii şi literaturii române, stabilirea normelor de ortografie obligatorii ale limbii române, studierea istoriei naţionale române şi cercetarea în cele mai importante domenii ştiinţifice. Cele mai reprezentative lucrări academice sunt Dicţionarul limbii române, Dicţionarul explicativ al limbii române, Dicţionarul general al literaturii române, Micul dicţionar academic şi Tratatul de istoria românilor. Academia Română are 181 de membri activi aleşi pe viaţă.

·         1873: Vasul cu aburi britanic RMS Atlantic se scufundă în largul insulei canadiene Nova Scoția din Oceanul Atlantic, provocînd moartea a 547 de persoane.

·         1878: Mihail Kogălniceanu înaintează consulului general al Rusiei la București, D.F. Stuart, o notă de protest în legătură cu ocuparea de către trupele țariste care participaseră la războiul ruso-româno-turc a unor localități din România. Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iași – d. 1 iulie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, și mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza și Carol. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, și-a început cariera politică în calitate de colaborator al prințului Mihail Sturdza, în același timp ocupând funcția de director al Teatrului Național din Iași și a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri și activistul Ion Ghica.

·         1891: William Wrigley înființează compania producătoare de gumă de mestecat care-i poartă numele (Wm. Wrigley Jr. Company)

·         1894: În România se înfiinţează Banca Agricolă cu capital românesc (8 000 000 lei), avînd sucursale în toate judeţele ţării. Banca Agricolă din România acorda împrumuturi de cel mult 1 000 lei, pe 3, 6 şi 9 luni, cu o dobîndă de 10% anual.

·         1904: România aderă la Convenția internațională cu privire la unitatea tehnică a drumurilor de fier, încheiată la Berna, la 3 mai 1866

·         1910: La 1 aprilie a fost înfiinţată de catre Spiru Haret, Comisia Istorică a României, pentru publicarea în ediţii critice a cronicilor româneşti şi a altor izvoare (documente interne şi inscripţii din secolele XIV-XVIII si a cronicilor străine care tratau despre ţările române, monumente vechi literare, etc.). Comisia Istorică a României a funcţionat pînă în 1938 şi a editat publicatiaBuletinul Comisiei Istorice a României.

·         1912: Se înfiinţează la Cotroceni in Bucuresti, România, Şcoala militară de pilotaj, condusă de maiorul Ion Maori. Şcoala a contribuit la pregătirea a numeroşi piloţi, mulţi dintre ei acoperindu-se de glorie in timpul Primului Război Mondial.

·         1918: Este desfiinţată vama de la Ungheni, graniţa de la Prut fiind mutată pe Nistru, eveniment petrecut în urma votări unirii Republicii Democratice Moldoveneşticu patria mamă România, la 27 martie 1918.

·         1918: Înființarea Royal Air Force în Marea Britanie

·         1919: România: Trecerea la calendarul gregorian (calendarul pe stil nou), adoptat prin Decretul-lege din 5 martie 1919. Ziua de 1 aprilie (stil vechi) devenea 14 aprilie (stil nou).

·         1920: La Chişinău, România, N.Dunăreanu şi L.Marian scot primul număr al revistei “Renaşterea Moldovei”, sub al cărei titlu era scris “Revistă literară şi de propagandă naţională“.

·         1921: Se inființeaza Opera Româna din București. Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, instituționalizarea și deci înființarea Operei Române ca instituție finanțată de la buget, s-a realizat abia în 1921. Premiera absolută s-a făcut cu opera Lohengrin, sub bagheta lui George Enescu.
Povestea operei la noi coboară treptele istoriei înainte de revoluția lui Tudor din Vladimiri. În orașul încă oriental, cu boieri în anterie și domnitor supus umil al Fanarului, pe străzile prost podite, încărcate de noroi la prima ploaie, au putut fi citite pe zidurile caselor de pe Podul Mogoșoaiei și ulița Colței primele afișe în București. Erau la concurență două evenimente nemaivăzute. Primul afiș invita curioșii să o vadă pe vieneza Karolina Paukert în „fuga mare cu prinsoare” între Podul Mogoșoaiei și Podul Târgului de Afară, azi Calea Moșilor. Artista vieneză adusese la București strămoșul velocipedului și pentru prima oară se putea vedea pe străzile orașului o femeie făcând ceva extraordinar. Al doilea afiș invita norodul subțire la spectacolele de operă ale trupei conduse de germanul Johann Gerger.
După cum vedem, bucureștenii nu au dus lipsă de curiozități și produse culturale de ultimă oră nici cu două sute de ani în urmă. Se spune de perioada fanariotă că a fost cea mai neagră etapă a fiscalității excesive dar, până și fiica domnitorului Caragea, Ralu, a iubit opera. La teatrul din scândură ridicat lângă Cișmeaua Roșie de pe Podul Mogoșoaiei, în anul 1818 a fost interpretat celebrul Rossini cu «Italianca din Alger». Multe dintre sălile de teatru și bal erau locuri unde se puteau improviza concerte.
La sala Momolo în anul 1834 a debutat cu opera «Braconierii», Ioan Alexandru Wachmann. În aceeași perioadă a fost înființată prima societate filarmonică din Valahia, care, a cumpărat hanul Câmpineanu de pe Podul Mogoșoaiei cu 5000 de galbeni pentru amenajarea unui teatru de operă în anul 1836. În perioada lui Gheorghe Bibescu vine la București profesorul de canto Benedetti Franchetti, care în cele din urmă ajunge primul mare impresar al trupelor de operă din Valahia iar în anul 1852 se stabilește la București, unde va și muri în anul 1894. Teatrul Mare de pe Calea Victoriei avea și trupă de operă și operetă. Primul spectacol de operă în limba română a fost dat aici la 8 mai 1885 cu opera «Linda de Chamonix» de Giacomo Donizetti. Sub îndrumarea lui George Ștephănescu distribuția a fost pentru prima oară în întregime românească.
Peste zece ani, în casele lui Costache Ghica din piața Valter Mărăcineanu de azi a fost amenajat Teatrul Liric de operetă, unde în anul 1904 a jucat Sarah Bernhardt. Începând cu anul 1920 aici va funcționa Opera Română. După 1888 este folosită pentru concerte și sala Ateneului Român destinată inițial conferințelor culturale. La 1 martie 1898 George Enescu și făcea debutul ca dirijor și compozitor la Ateneul Român cu suita simfonică «Poema Română», pe care o prezentase cu o lună mai devreme și la Paris. Tot Enescu, în anul 1921 a deschis noua stagiune a Operei Române, după înființarea acesteia în martie 1920. Cu acest prilej a dirijat «Lohengrin» de Richard Wagner.
Prima trupă românească de operetă a fost înființată de Constantin Grigoriu în anul 1906 avându-i ca protagoniști pe Nicolae Leonard, Vladimir Maximilian și Florica Cristoforeanu, iar mai apoi renumiții Ciucurette și Carusy. Datorită lor este realizată premiera operei «Orfeu în infern» de Jacques Offenbach la Teatrul Liric, pe 6 martie 1910. După primul război mondial, opera și opereta românească pătrund în Europa prin George Enescu, Dinu Lipatti, George Georgescu sau Grigoraș Dinicu. În anul 1920 apare Societatea Filarmonică iar patru ani mai târziu este finalizat Teatrul «Regina Maria», nu departe de biserica Sf.Spiridon Vechi, pe Splaiul Independenței. Aici au dat spectacole mai toate trupele de teatru și operetă. Din anul 1953 aici s-a mutat Teatrul de stat de operetă după ce Opera Română a primit sediul cel nou finalizat în vara anului 1953 după planurile arhitectului Octav Doicescu. Teatrul «Regina Maria» a fost demolat în anul 1985 iar Teatrul de operetă a fost mutat în aripa de nord a noului Teatru Național, unde este și astăzi.

·         1924: Întemeierea Societății de Radiodifuziune Sud-Vest la Frankfurt și a Societății de Radiodifuziune de la München.

·         1924: Sunt pronunțate sentințele în procesul participanților la Puciul din noiembrie (1923) de la München: cinci ani închisoare și amendă pentru Hitler și alți acuzați, achitarea generalului Ludendorff.

·         1937: Portul arab Aden devine colonie britanică.

·         1939: Spania: Sfârșitul războiului civil spaniol și începutul dictaturii lui Franco.

·         1941: Armata sovietica masacreaza circa 2500 de romani la Fîntîna Albă, in Bucovina de Nord ocupata de Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste in urma Pactului Ribbentrop – Molotov. Masacrul de la Fântâna-Albă : cca. 2500 de romani, care voiau sa treaca pasnic granita in Romania, au fost ucisi de catre soldatii Armatei Rosii sovietice. Masacrul de la Fântâna Albă a fost un masacru care a avut loc la 1 aprilie 1941, atunci când între 200^[1] și aproximativ 2.000-3.000^[2]de români, locuitori ai satelor de pe valea Siretului au încercat să se refugieze din Uniunea Sovietică în România. În 1940, România a fost forțată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de peste 3 milioane de locuitori, în urma ultimatumului primit în luna iunie a aceluiași an. Imediat ce administrația și armata română au fost evacuate, trupele din Armata Roșie și NKVDau ocupat teritoriul. Multe familii au fost luate prin surprindere de această desfășurare rapidă a evenimentelor cu membri de ambele părți ale noii granițe. În această situație mulți dintre ei au încercat să se reunească cu familiile trecând granița în mod legal sau, dacă nu era posibil, ilegal. Conform datelor oficiale sovietice, în zona patrulată de Unitatea 97 de grăniceri sovietici, 471 de persoane au trecut granița ilegal din zoneleHliboca, Herța, Putila și Storojineț. Zona acestei unități era pe o distanță de 7.5 km la sud de Cernăuți. Din zonele mai îndepărtate, Vășcăuți, Zastavna, Noua-Suliță, Sadagura și Cernăuți-rurală, 628 de persoane au trecut granița pentru a se refugia în România. Acest fenomen a fost prezent în toate grupurile sociale și etnice din teritoriile ocupate. În primul an de ocupație sovietică, estimările ucrainene dau ca cifră un număr de peste 7.000 de refugiați în România, dar acest număr ar putea fi mult mai mare. Autoritățile sovietice au reacționat în două moduri: în primul rând au întărit patrularea granițelor, în al doilea rând au făcut liste cu familiile care aveau rude și în România și declarându-le trădători de țară și deportându-le la muncă forțată. Listele unității 97 de patrulare numărau la 1 ianuarie 1941 1.085 de persoane. Listele altor localități includeau numele a peste 1.294 de persoane (la 7 decembrie 1940). Din acest moment au început să fie considerate trădătoare de țară chiar și persoanele care erau doar bănuite că ar avea intenții să fugă în România. La 19 noiembrie 1940, 40 de familii (105 persoane) din localitatea Suceveni au încercat să treacă granița noaptea la Fântâna Albă. Surprinși de patrulele sovietice, a avut loc o confruntare în care 3 au fost uciși, 2 răniți și capturați de sovietici. Restul grupului (inclusiv 5 răniți) a reușit să ajungă la Rădăuți. Drept represalii, autoritățile sovieto-ucrainene au ordonat arestarea și deportarea tuturor rudelor celor 105 de persoane în Siberia.^[3] A urmat o altă încercare de refugiere în România a peste 100 de persoane din localitățile Mahala, Ostrița, Horecea și alte câteva sate, aceștia având mai mult noroc și reușind să treacă în România.^[3] Aceasta a dat încredere și altor oameni, de aceea în noaptea de 6 februarie 1941 un grup de 500 de persoane din satele Mahala, Cotul Ostriței, Buda, Șirăuți, Horecea-Urbana și Ostrița a încercat să treacă în România. Oamenii au fost surprinși însă și atacați cu rafale de mitralieră din mai multe direcții. Au fost uciși foarte mulți, inclusiv organizatorii N. Merticar, N. Nica și N. Isac. 57 de persoane au reușit totuși să se refugieze în România, dar alții 44 au fost arestați și acuzați că ar fi fost membri ai unei organizații la o contrarevoluționare.^[3] La 14 aprilie, 1941, 12 dintre ei au fost condamnați la moarte, iar restul de 32 la 10 ani de muncă forțată și pierderea drepturilor civile pentru 5 ani. Ca și în cazurile anterioare, toate rudele lor au fost considerate trădători de țară, arestate și deportate în Siberia.^[3] La începutul anului 1941, NKVD a lansat zvonuri potrivit cărora sovieticii ar fi permis trecerea graniței în România. Drept urmare, la 1 aprilie, 1941 un grup mare de oameni din mai multe sate de pe valea Siretului (Pătrăuții-de-Sus, Pătrăuții-de-Jos, Cupca, Corcești, Suceveni), purtând în față un steag alb și însemne religioase (icoane, prapuri și cruci din cetină), a format o coloană pașnică de peste 3.000 de persoane, și s-a îndreptat spre noua graniță sovieto-română. În poiana Varnița, la circa 3 km de granița română, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească.^[4] După ce coloana a ignorat somația, sovieticii au tras în plin^[4] cu mitraliere, încontinuu, secerându-i. Supraviețuitorii au fost urmăriți de cavaleriști și spintecați cu sabia. După masacru răniții au fost legați de cozile cailor și târâți până la 5 gropi comune săpate dinainte, unde au fost ingropați, unii fiind în viață încă: bătrâni, femei, copii, sugari - vii, morți sau muribunzi. Două zile și două nopți s-a mișcat pământul în acele gropi, până toți și-au dat duhul. Câțiva, „mai norocoși”, au fost arestați de NKVD din Hliboca (Adâncata) și, după torturi înfiorătoare, au fost duși în cimitirul evreiesc din acel orășel și aruncați de vii într-o groapă comună, peste care s-a turnat și s-a stins var.^[1] O listă parțială a victimelor identificate ulterior^[5]:- Din comuna Carapciu: Vasile, Gheorghe și Cosma Opaiț, Gheorghe, Vasile și Cosma Tovarnițchi, Nicolae Corduban. - Din satul Cupca: Ioan Belmega, Ioan Gaza, Mihai Țugui, Arcadie Plevan. - Din satul Dimca (Trestiana): Petre Jianu a lui Ion, Vasile și Petre Cimbru, Nicolae Drevariuc. - Din comuna Suceveni: Dragoș Bostan, Constantin Sucevean, Titiana Lipăștean, Gheorghe Sidoreac. - Din comuna Iordănești: Nicolae Halac a lui Simion, Ion Halac a lui Dumitru, Dumitru Halac a lui Grigore, Dumitru Opaiț a lui Mihai, Constantin Molnar. - Din comuna Pătrăuții de Jos: Zaharia Boiciu, Ana Feodoran a lui Simion, Gheorghe Feodoran a lui Gheorghe, Teodor Feodoran a lui Gheorghe, Maftei Gavriliuc, Ion Pătrăuceanu a lui Ilie, Ștefan Pavel a lui Petru, Rafila Pojoga. - Din Pătrăuții de Sus: Constantin Ciucureanu, Arcadie Ursuleanu, Gheorghe Moțoc. Numărul exact al victimelor nu s-a aflat și probabil nu se va mai afla vreodată. Conform datelor arhivate de autoritățile sovietice, 20 de persoane au fost ucise în încercarea de a trece granița, printre care bătrâni, femei și copii. Conform listelor realizate mai târziu, numărul victimelor din doar șase sate bucovinene era de 44 de persoane (17 din Pătrăuții-de-Jos, 12 din Trestiana, 5 din Cupca și 5 din Suceveni, 3 din Pătrăuții-de-Sus, 2 din Oprișeni). Alte estimări ale martorilor locali dau un număr între 200^[1] și peste 2000 de victime, ucise direct de mitraliere, altele rănite și ucise apoi cu lovituri de săbie și hârleț sau îngropate de vii.^[1] O relatare a evenimentelor este făcută de către unul din puținii martori oculari care au supraviețuit, Gheorghe Mihailiuc (născut în 1925, acum profesor de liceu pensionar), în cartea sa, „Dincolo de cuvintele rostite”, publicată în 2004, la editura Vivacitas din Hliboca. Mihailiuc descrie ce s-a întâmplat la Fântâna Albă pe 1 aprilie 1941 ca pe un „masacru”, un „genocid”, și un „măcel”. ^[6] După masacru a fost declanșată o operațiune vastă de represalii. Astfel, în noaptea zilei de 12 spre 13 iunie 1941, peste 13.000 de români au fost ridicați din casele lor și deportați în Siberia și Kazahstan. Au supraviețuit puțini. Ca rezultat al emigrărilor, deportărilor și asasinatelor, populația românească a regiunii Cernăuți a scăzut cu 75,000 de persoane între recensământul românesc din 1930 și primul recensământ Sovietic în 1959. S-a afirmat că aceste persecuții au făcut parte dintr-un program deliberat de exterminare a populației românești, plănuit și executat de regimul sovietic.^[7] Subiectul masacrului de la Fântâna Albă a fost considerat tabu până în anii '90, fiind interzisă de autoritățile sovietice și ulterior de cele ucrainene orice referire la el sau comemorare a lui. Doar din anul 2000 autoritățile ucrainene au permis oficierea unui parastas pentru odihna românilor care și-au dorit doar să trăiască în România.

·         1945: Al doilea război mondial: Bătălia navală de la Okinawa; trupele americane cuceresc insula de la japonezi, după lupte violente, începând, astfel, ofensiva finală împotriva Japoniei.

·         1947: Paul devine rege al Greciei, după moartea fratelui său mai mare, George al II-lea.

·         1948: Forțele sovietice din Germania blochează căile de comunicație către sectoarele de ocupație american, britanic și francez din Berlin, declanșând prima criză a Războiului Rece.

·         1955 - 750 de tablouri aparţinînd Galeriei Dresda sînt returnate, după zece ani, de guvernul sovietic, ca “un dar pentru întregul popor german”, în fond, proprietarul lor de drept. Printre capodopere se numără “Madona Sixtină” de Rafael, “Venus dormind” de Giorgione, “Condamnarea lui Paris” de Rubens şi un autoportret Rembrandt.

·         1957 - S-a înfiinţat, la Bucureşti, Muzeul Literaturii Române. A fost fondat de către criticul şi istoricul literar Perpessicius, care a fost şi primul director al instituţiei.

·         1960: NASA lansează primul satelit meteorologic.

·         1970 - American Motor Company (AMC) lansează primul model sub-compact american. După cum ştim, americanii au avut întotdeauna o pasiune pentru maşinile mari şi puternice, dar AMC a venit cu Gremlin un hatchback în trei uşi, care trebuia să concureze cu maşinile europene şi japoneze din această clasă. Practic acest model a fost un compromis fiind un Hornet căruia i s-a amputat partea din spate. Maşina deşi este de dimensiunile unui hathcback obişnuit din zilele noastre, 4,1 metri lungime şi 1,79 metri lăţime avea motoare uriaşe pentru gabaritul său. Cel mai mic motor era de 3.3 litri, 6 în linie, şi producea 128 CP. Vârful de gamă a fost un motor V8 de 5.0 litri care producea 150 CP, valoare rezultată în urma corectării pe care Society of Automotive Engineers a făcut-o în privinţa măsurării puterii la modelele americane (nu comparaţi deci puterea de 128 CP şi cea de 150 CP, prima fiind destul de umflată după reglementarea măsurătorilor). În materie de performanţe acest model era peste rivalii săi, cu propulsorul de 3.8 litri putea atinge 100 km/h în 12,6 secunde, iar cu masivul V8 ajungea la aceeaşi viteză în 8,5 secunde, Ghinionul acestui model a fost că imediat Ford şi G.M. au replicat în termen de 6 luni lansându-şi primele versiuni de modele sub compacte şi modelul nu a beneficiat prea mult de statul de pionier. În cei 8 ani de zile însă, acest model s-a comercializat în 671.475 unităţi fiind cel mai vândut automobil din istoria AMC. Compania mamă a fost foarte încrezătoare în acest proiect încât şi-a permis să îl numească Gremlin (creatură mitică în folclorul britanic care sabota avioane în Al Doilea Război Mondial) şi să îl lanseze chiar de Ziua Păcălelilor.

·         1976: Fondarea companiei Apple Computers, în Silicon Valley, de către Steve Jobs și Steve Wozniak, care va lansa în anii '80 computerul personal Macintosh.

·          1979: Proclamarea Republicii Islamice Iran. Iran (Republica Islamică Iran, și până la 1935 cunoscută internațional ca Persia, este o țară în Asia de Sud-Vest, situată între coasta de nord-est al Golfului Persic și coasta sudică a Mării Caspice. Din anul 1949 sunt folosite atât numele „Persia”, cât și „Iran”. „Iran” este utilizat între funcționari și în contextul politic-statal. Numele „Iran” este un înrudit cu cuvântul „arian”” și înseamnă „teren de aur” – in imagine, Amplasarea Iranului.

·         1995: Intră în vigoare Pactul de cooperare în domeniul securității, semnat de Albania și Turcia în februarie 1995

·         1996: Prima Competiție Mondială de Speologie. România a fost invitată să participe.

·         1997: Cometa Hale–Bopp, clasată printre primele opt ale secolului ca mărime și luminozitate, s–a aflat cel mai aproape de Soare, la 138 milioane de km și a atins un maxim de luminozitate.

·         1998: Austria, Germania și Italia au decis ridicarea controalelor de frontieră pentru comunicațiile terestre dintre cele trei țări

·         1998: Are loc, la București, reuniunea bilaterală România - Consiliul Europei, în care se discută elaborarea codului etic pentru avocați.

·         1998: Președintele Rusiei, Boris Elțîn, îi primește pe miniștrii energeticii din țările puternic dezvoltate. Aceștia s-au întâlnit pentru prima oară la Moscova, în cadrul "Grupului celor 8".

·         1999: În Marea Britanie, se introduce un nivel de bază al impozitelor de 10 procente, față de cel de 20 de procente aplicat până la această dată. Rata de bază a impozitelor se aplică de la o bază minimă de impozitare de 1.500 lire sterline din veniturile impozabile.

·         2000: Militarii ruși lansează o operațiune de recuperare a cadavrelor zecilor de soldați ai Moscovei care au căzut în timpul unui conflict provocat de ceceni.

·         2000: Cercetătorii din România protestează în fața ambasadelor din București și solicită vize.

·         2001: Fostul președinte iugoslav Slobodan Miloșevici (1997-2000) este predat de forțele sârbe, pentru a fi trimis în fața Tribunalului internațional pentru crime de război de la Haga. Slobodan Milošević (n. 20 august 1941, Požarevac, Serbia – d. 11 martie 2006, Haga, Țările de Jos), a fost președinte al Serbiei și al Republicii Federale Iugoslavia (1997-2000), și de asemenea al Partidului Socialist Sârb. El a fost una din figurile marcante ale războiului din Iugoslavia în anii ’90 si a războiului din Kosovo în 1999. A fost condamnat în mai 1999, în timpul războiului din Kosovo, de către Tribunalul Internațional al Națiunilor Unite pentru crime împotriva umanității și o gravă încălcare a Convenției de la Geneva. După demonstrații și greve ce au urmat alegerilor prezidențiale din octombrie 2000, el s-a recunoscut înfrânt și a demisionat. Un an mai târziu, Milošević a fost extrădat pentru a se prezenta în fața Tribunalului Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie. A fost judecat pentru crime împotriva umanităţii şi genocid, dar a rămas sfidător, refuzând să recunoască legitimitatea instanţei. Va muri doar cu 50 de ore înaintea declarării verdictului,în condiții neelucidate. Unii dintre susținătorii lui cred ca a fost omorât în închisoare înainte de a se pronunța un verdict.

·         2001: Olanda a devenit prima țară din lume care a legalizat căsătoriile între persoane de același sex.

·         2002: Olanda a devenit prima țară din lume unde eutanasia a fost legalizată

·         2002: Scriitorul american Ray Bradbury a primit cea de-a 2.193-a stea pe Walk of Fame din Hollywood.

·         2002: Ministerul Culturii și Cultelor a instituit Premii Naționale Anuale pentru spectacole realizate de teatrele românești în ultimele 12 luni.

·         2003: Orașul Constanța a devenit port liber.

·         2003: Vizita de stat în România a regelui Juan Carlos al Spaniei și a reginei Sofia, la invitația președintelui Ion Iliescu (1–3)

·         2003: S–a constituit, la Sfântu Gheorghe, Mișcarea Civică Maghiară, organizație înființată la inițiativa unor membri ai aripii reformiste din cadrul UDMR Covasna.

Nașteri

·         1220: Împăratul Go-Saga al Japoniei (d. 1272)

·         1578: S-a nascut  medicul englez William Harvey, celebru pentru că a elaborat teoria exacta a circulației sanguine. A fost medic de curte al regilor britanici Iacob I si Carol I; (d. 1657).

·         1697: S-a nascut abatele Prevost, scriitor francez, unul din precursorii romanului francez modern; (d. 1763).

·         1753: Joseph de Maistre, scriitor și filosof francez (d. 1821)

·         1776: Sophie Germain, matematiciană franceză (d. 1831)

·         1815 - S-a născut Otto von Bismarck, cancelar prusian şi apoi german (1862-1890), principal actor politic al unificării Germaniei între anii 1864-1871 (d. 1898). Otto Eduard Leopold von Bismarck – Graf von Bismarck (conte), apoi Fürst von Bismarck-Schönhausen (principe) – (n. 1 aprilie 1815, d. 30 iulie 1898), a fost un om de stat al Prusiei/Germaniei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, precum și o figură dominantă în afacerile mondiale.Ca prim-ministru (în germană: Ministerpräsident) al Prusiei între 1862 și 1890, el a supervizat unificarea Germaniei de la 1871. În 1867 devenise cancelar al Confederației Germane de Nord. A proiectat Imperiul German de la 1871, devenind primul său cancelar („Cancelar al Imperiului”) și dominând afacerile acestuia până la demiterea sa în 1890. Diplomația lui, numită „politică realistă” (Realpolitik), și modul autoritar în care conducea statul i-au adus porecla de „Cancelarul de Fier” („der Eiserne Kanzler”)

·         1819 - S-a născut Theodor Codrescu, traducător şi prozator. El a înfiinţat tipografia “Buciumul român”, prin intermediul căreia a sprijinit Unirea. A fost redactor la multe ziare, tipărind, în ziarul “Buciumul român”, pentru prima oară, epopeea “Ţiganiada” de Ion Budai-Deleanu (m.23.03.1894).

·         1825: Augusta de Austria, prințesă de Bavaria (d. 1864)

·         1845: Prințesa Eugenia Maximilianovna de Leuchtenberg (d. 1925)

·         1851: Bernhard al III-lea, Duce de Saxa-Meiningen (d. 1928)

·         1854 - S-a născut poetul Ioan S. Neniţescu, membru corespondent al Academiei Române (m.23.02.1901).

·         1865:  S-a nascut Ștefan Cicio Pop, om politic politic  român, fost ministru de Externe și președinte al Camerei Deputaților (d. 16 februarie 1934). Ștefan Cicio Pop  a fost jurist, membru al Partidului National Roman din Ardeal și mai apoi al Partidului National Taranesc din Romania, dupa infaptuirea Unirii. A fost  deputat român în Parlamentul de la Budapesta si a participat activ la Marea Unire din 1918, fiind vicepreședinte al Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia si membru al Consiliului Dirigent, deținând portofoliul apărării. A fost minstru de Stat pentru Transilvania, în Guvernul Alexandru Vaida-Voievod (5 decembrie 1919 – 12 martie 1920) precum și  ministru de externe (9 ianuarie – 13 martie 1920) în același guvern. În cursul guvernărilor Iuliu Maniu a deținut funcția de Președinte al Adunării Deputaților (23 decembrie 1928-30 aprilie 1931 și 10 august 1932-18 noiembrie 1933).

·         1866 - S-a născut Ferruccio Benvenuto Busoni, compozitor, pianist, teoretician şi pedagog italian, stabilit în Germania (opera „Doktor Faustus”) (m.27.07.1924).

·         1868: S-a nascut dramaturgul francez Edmond Rostand (d. 2 decembrie 1918), fost membru al Academiei Franceze, cunoscut pentru creatiile sale Cyrano de Bergerac (1897), Chantecler (1910) sau Ultima noapte a lui Don Juan (1911).

·         1873: S-a născut Serghei Rahmaninov, compozitor, pianist rus (d. 1943). Pe linie paternă, Rahmaninov descinde  din Ștefan cel Mare. Se știe ca  fiica lui Ștefan cel Mare, Elena, numita de rusi Olena Volosina (adica romanca), a fost dată în căsătorie  Marelui Cneaz al Moscovei  Ivan al III-lea Vasilievici cel Mare (1440-1505). La plecarea  sa  în Rusia, Elena a fost însoțită de Vasilii Rahmanin, un nepot al lui Ștefan, de la care a pornit neamul rusesc al Rahmaninovilor. Fiind de vita nobila, muzicianul Rahmaninov nu si-a facut iluzii asupra soartei care l-ar fi asteptat in Rusia sovietica, astfel ca a fost nevoit sa se refugieze  impreuna cu familia in Occident si s-a stabilit in America, unde a si decedat in anul 1943.

·         1875: S-a nascut scriitorul si jurnalistul britanic Edgar Wallace (d. 1932), numele lui adevărat fiind „Richard Horatio Edgar”. Edgar Wallace (n. 1 aprilie 1875, Greenwich, Londra – d. 10 februarie 1932, Hollywood, California) a fost un scriitor englez de thriller (romane criminalistice), regizor și jurnalist. A fost fiul nelegitim a unei perechi de artiști, fiind adoptat de un comerciant de pește din Londra. Wallace a crescut in sărăcie si nu a terminat școala. Cu toate acestea a ajuns să relateze știri în presă din timpul „Războiul Bur” (1899-1902), din Africa de Sud. La întoarcerea în țară lucrează ca jurnalist și corespondent special de presă. În anul 1905 apare în editura lui proprie romanul thriller „Cei patru incoruptibili” care a fost un roman de succes, însă pentru scriitor a fost un dezastru financiar. Romanul său criminalistic cel mai renumit a fost „Vrăjitorul”, fiind prezentat și ca piesă de teatru, iar romanul său „The Squeaker” (Trișorul) (1930), a fost ecranizat in regia sa. Cartile lui Wallace au fost traduse în 44 de limbi in anii 1940.

·         1877 - S-a născut Radu R. Rosetti, general şi istoric militar, membru al Academiei Române (m.02.06.1949).

·         1881: În satul Răşinari, Sibiu,in Transilvania, se naşte Octavian Goga, poet român ardelean de origine aromână, politician de extremă dreaptă şi prim-ministrul României. Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Rășinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, politician de extremă dreaptă pro-nazist, antisemit și mason, prim-ministrul României de la 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938 și Membru al Academiei Române din anul 1920. Considerat unul din marii poeti ai neamului, pe ambii versanţi ai Carpaţilor, Octavian Goga s-a bucurat, la numai 25 de ani, de un prestigiu literar remarcabil.

·         1884 - S-a născut medicul Daniel Danielopolu, iniţiatorul înfiinţării Academiei de Medicină (m.1955).

·         1888 - S-a născut filosoful Mircea Florian, membru titular post-mortem al Academiei Române (“Metafizică şi artă”, “Cunoaştere şi existenţă”, “Recesivitatea ca structură a lumii”) (m.31.10.1960).

·         1899: Gheorghe Cardaș, istoric literar român (d. 1984)

·         1900: George Băiculescu, bibliograf, istoric literar român (d. 1972)

·         1900 - S-a născut scriitorul Alexandru Philippide, laureat al Premiului Herder în anul 1965 ("Aur sterp", "Stînci fulgerate") (m.08.02.1979).

·         1903 - S-a născut actorul Titus Lapteş (m.26.09.1974).

·         1904 - S-a născut pictorul George Năsturel, stabilit în SUA.

·         1908: Abraham Maslow, psiholog american (d. 1970)

·         1915: Tibor Cseres,scriitor,ziarist,critic și istoric literar maghiar (d.1993)

·         1919 - S-a născut Joseph E. Murray, medic chirurg american cu contribuţii marcante la chirurgia plastică. În 1990, obţine Premiul Nobel pentru Medicină, împreună cu E.D. Thomas, pentru contribuţiile în domeniul transplanturilor de organe şi de celule, ca metode clinice de tratament. Este întemeietorul Registrului Internaţional pentru Transplantul de Rinichi. Realizează, în 1959, împreună cu John Merrill, prima grefă de rinichi între gemeni falşi.

·         1920: S-a nascut Toshirō Mifune un mare actor si regizor (d.24 decembrie 1997),una din marile celebritati ale cinematografului japonez.

·         1921 - S-a născut Arthur Smith, chitarist şi compozitor country american.

·         1922: S-a nascut William Manchester, scriitor și biograf american (d. 2004) . Este cunoscut in Romania mai ales pentru monumentala sa lucrare “Moartea unui presedinte”, in care analizeaza circumstantele asasinarii presedintelui american John Fitzgerald Kennedy.

·         1924: S-a nascut Ion Brăduț Covaliu, pictor român reprezentant de frunte al “realismului socialist”; În 1962, a reprezentat România la Bienala de la Veneția. În 1963, este ales secretar al Uniunii Artiștilor Plastici, iar în 1968, este ales Președinte al aceluiași for. Din 1969, a desfășurat o activitate didactică la Institutul pedagogic din București, apoi la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu” din Bucuresti; (d. 1991).

·         1927 - S-a născut Amos Milburn, pianist, cântăreţ şi compozitor american de blues şi R&B.

·         1928 - S-a născut Lidia Luludis, pictor de costume.

·         1929: S-a nascut Milan Kundera, scriitor ceh stabilit in Franta, dupa inabusirea miscarii “Primavara de la Praga”de catre tancurile Pactului de la Varsovia sub comanda URSS.

·         1931 - S-a născut dramaturgul elveţian Rolf Hochhuth (”Moaşa”, ”Lysistrata”, ”NATO”).

·         1932 - S-a născut filosoful Mircea Flonta, membru corespondent al Academiei Române.

·         1932 - S-a născut Debbie Reynolds (Mary Frances), actriţă şi cântăreaţă americană.

·         1932 - S-a născut regizorul Valeriu Moisescu, director al Teatrului Bulandra timp de 25 de ani.

·         1933: Claude Cohen-Tannoudji, fizician francez, laureat al Premiului Nobel

·         1934 - S-a născut Roberto Ciulli, regizor şi director de teatru italian.

·         1934 - S-a născut Jim Brown, cântăreţ american (The Browns).

·         1937 - S-a născut Yilmaz Guney, regizor, scenarist, actor şi producător turc (”Speranţa”, ”Sărmanii”, ”Zidul”) (m.09.09.1984).

·         1939 - S-a născut Rudolf Isley, cântăreţ şi compozitor american (The Isley Brothers).

·         1940 - S-a născut poetul Gheorghe Pituţ (m.06.06.1991).

·         1942 - S-a născut Alan Blakely, chitarist, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Tremeloes).

·         1942 - S-a născut Frank Gari, actor şi cântăreţ american.

·         1942 - S-a născut Philip Margo, baterist, chitarist şi vocalist american (The Tokens).

·         1944 - S-a născut Cornel Patrichi, coregraf, balerin şi actor.

·         1945 - S-a născut John Barbata, baterist american (Turtles, Crosby, Stills, Nash & Young, Jefferson Starship).

·         1948 - S-a născut Jimmy Cliff (James Chambers), cântăreţ şi compozitor jamaican.

·         1948 - S-a născut Simon Cowe, chitarist ţi vocalist britanic (Lindisfarne, Jack The Lad).

·         1948 - S-a născut Ronnie Lane, basist, vocalist şi compozitor american (Small Faces, Faces).

·         1949 - S-a născut Reid Anderson, dansator, coregraf şi regizor de balet canadian.

·         1949 - S-a născut Gil Scott-Heron, cântăreţ, pianist şi compozitor american.

·         1950 - S-a născut Billy Currie, pianist şi compozitor britanic (Ultravox).

·         1952 - S-a născut actriţa Doris Hoffman. În prezent, stabilită în Germania.

·         1952 - S-a născut Laszlo Tökes, episcop al Eparhiei Reformate de pe lîngă Piatra Craiului. Este autorul volumelor: „Unde e Dumnezeu, acolo este şi libertatea” - selecţiune din predicile sale, „Alocuţiuni”.

·         1954 - S-a născut Radu Săplăcan, critic literar şi poet (poezie: ”Livada Roëntgen”, ”Uşor, deasupra lumii”, ”Factorul şarpe”) (m.15.04.2002).

·         1954 - S-a născut Jeff Porcaro, baterist american (Toto).

·         1955: Mircea Dușa, politician român

·         1959: S-a nascut marele fotbalist Helmuth Duckadam, o legenda a fotbalului romanesc

·         1960 - S-a născut operatorul Anca Damian.

·         1961 - S-a născut Mark White, chitarist şi compozitor britanic (ABC).

·         1976: Clarence Seedorf, fotbalist olandez

·         1978: Anamaria Marinca, actriță româncă

·         1980: Randy Orton, wrestler american

·         1985: Nicolae de Roumanie Medforth-Mills

Decese

·         1024: Eleanor de Aquitania, regină consort a Franței și regină consort a Angliei (n. 1122)

·         1709: Henri Jules, Prinț de Condé (n. 1643)

·         1857: Théodolinde de Beauharnais, contesă de Württemberg (n. 1643)

·         1922: Carol I al Austriei (n. 1887)

·         1947: A murit regele George al II-lea al Greciei (n. 1890)

·         1962: A murit pictorul român Camil Ressu, una din personalitățile marcante ale artei românești. (n. 28 ianuarie 1880). Camil Ressu a fost profesor și rector al Academiei de Belle-Arte din București până în anul 1941. Din 1950 a fost președinte de onoare al “Uniunii Artiștilor Plastici”, reluându-și și activitatea de profesor la Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu”. În 1955 i se acordă titlul de Artist al Poporului iar un an mai târziu a devenit membru al Academiei Române.

·         1968: A murit Lev Landau, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1908)

·         1976 - A murit sculptorul german Max Ernst. A pictat în manieră dadaistă, “Laocoon”, şi a creat o operă reprezentativă pentru suprarealism, “Neprihănitul Iosif” (n.02.04.1891).

·         1978 - A murit Mihail Straje, autorul lucrării “Dicţionar de pseudonime, anagrame, asteronime, criptonime ale scriitorilor şi publiciştilor români” (n.1901).

·         1988: A murit Augustin Z. N. Pop, folclorist, istoric literar român (n. 1910)

·         1994: Robert Doisneau, fotograf francez (n. 1912)

·         2002: A murit eroul finlandez Simo Häyhä (17 decembrie 1905), poreclit de soldatii Armatei sovietice invadatore „Moartea albă”. A fost un lunetist care a doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă, mai mulți decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei. Häyhä s-a născut în Rautjärvi, în apropierea actulei frontiere dintre Finlanda și Rusia și a început stagiul militar in 1925. Înainte de a se alătura forțelor armate, Häyhä a fost fermier și un bun vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” („suojeluskunta” în limba finlandeză) și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri.

·         2003: A murit Mihai Mereuță, actor român de teatru și film (n. 1924)

·         2004: Valentin Păunescu, ziarist român (n. 1933)

·         2008: A murit Sabin Bălașa, pictor, regizor și scriitor român (n. 17 iunie 1932, Dobriceni). Sabin Bălașa (n. 17 iunie 1932, Dobriceni județul interbelic Olt – d. 1 aprilie 2008, București) pictor, autor și regizor de filme de pictură animată, dar și scriitor român.

·         2015: Fostul arbitru internațional de fotbal, Nicolae Rainea a decedat la 81 ani în urma unei complicații pulmonare a unei gripe netratate.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: (+) Intrarea Domnului în Ierusalim (Dezlegare la pește); Duminica a 6-a din Post – a  Floriilor – Toate ale praznicului

·         În calendarul romano-catolic: † ÎNVIEREA DOMNULUI (PAŞTELE)
Sf. Hugo, ep. 
Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4 (1Cor 5,6b-8); In 20,1-9

·         În calendarul greco-catolic: DUMINICA 6 DIN POST (Duminica Floriilor sau a Intrării Domnului în Ierusalim). Sf. cuv. Maria Egipteanca. EvU Mt 21,1-11.15-17; Ap Fil 4,4-9; Ev Io 12,1-18; Sfințirea ramurilor.

·         Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie, instituită prin Legea 68/2011.

·         Ziua păcălelilor. Supranumita si Ziua Pacalelilor, 1 Aprilie este ziua in care fiecare dintre noi incerca sa pacaleasca pe fiecare… Ziua farselor este cunoscuta, în cele mai multe țări europene, încă din secolul XVI. Una din numeroasele explicații a acestei tradiții este următoarea: în anul 1564 regele Carol al IX-lea al Franței a mutat serbarea Anului Nou de la data de 1 aprilie pe data de 1 ianuarie. Întrucât de vechiul An Nou (1 aprilie) oamenii obișnuiau să se împartă cadouri, s-a continuat împărțirea de cadouri și după anul 1564, dar sub forma de farse și glume nevinovate. Ziua de 1 Aprilie este un prilej foarte bun de distractie. Dupa cum spunea Mark Twain, “ziua de 1 aprilie este ziua in care ne amintim ce suntem in celelalte 364 de zile ale anului”. Dupa altii, la originea acestei idei, a acestei zile de 1 Aprilie ar fi … Pacaleala lui Noe, care se pare ca si-a trimis porumbelul sa caute in mod gresit pamantul, dupa ce inundatia provocata de Potopul biblic a inceput sa se retraga de pe uscat pe 1 aprilie. Cea mai veche referire la Ziua Pacalelilor pare a fi, potrivit Museum of Hoaxes, un fragment dintr-un poem flamand din 1539, in care un barbat si-ar fi pacalit servitorul, chiar intr-o zi de 1 aprilie. Trecerea la calendarul gregorian - Francezii sustin insa sus si tare ca ziua de 1 Aprilie s-a nascut la ei. Unii sunt de parere ca totul a pornit de la faptul ca multe popoare sarbatoreau venirea primaverii la aceasta data. Mai exact, in Franta pana in 1582 anul nou se sarbatorea timp de 8 zile incepand cu 25 martie si se termina pe 1 aprilie, dar tocmai in acel an s-a facut trecerea la calendarul gregorian si anul nou a fost mutat pe 1 ianuarie. Datorita faptului ca informatia circula mult mai greu, unii oameni nu au aflat la timp despre aceasta schimbare a calendarului, iar altii au refuzat acest lucru si au continuat sa celebreze pe 1 aprilie noul an. Cei care sarbatoreau anul nou pe 1 aprilie, au fost numiti “poisson d’Avril” (peste de aprilie). Se pare ca toti cei care s-au aflat in aceasta situatie au fost socotiti drept fraieri de catre cei deschisi schimbarii, devenind in foarte scurt timp subiectul glumelor si al farselor. În timp, intreaga lume a trecut la noul calendar, dar nu s-a renuntat la ideea de farse facute celor apropiati, astfel incat in fiecare an, de 1 aprilie, au continuat cu aceste glume pe seama altora. Ziua de 1 aprilie este recunoscuta ca fiind Ziua Pacalelilor in Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Spania, Italia, Portugalia, Suedia, Norvegia, Germania si Franta.Traditia spune ca pacalelile trebuie facute pana la ora pranzului. Pacalelile facute dupa ora pranzului, deci dupa ora 12, se spune ca aduc ghinion celui care pacaleste. De asemenea, casatoria nu este recomandata de 1 aprilie: se spune ca barbatul care se insoara de 1 aprilie va fi sub papuc toata viata. Ziua Pacalelilor este astazi sarbatorita in Franta prin cadouri constand fie in felicitari cu pesti, fie in bomboane de ciocolata in forma de peste. Exista in Franta si o traditie de a prinde pe spatele celui pacalit un peste de hartie cu un ac cu gamalie. Almanahul de previziuni – În opinia altor autori, istoria zilei de 1 Aprilie si a pacalelilor ar incepe in primii ani ai secolului XVII, cand niste astrologi au prevazut intr-un “Almanah de previziuni” decesul unor personalitati politice care le erau antipatice. 1 Aprilie la englezi – În ciuda datelor istorice, despre Ziua Pacalelilor se spune ca ar fi originara din Anglia. Aceasta zi a evoluat si a crescut in popularitate foarte rapid, deoarece pacalelile au reprezentat intotdeauna o reteta sigura de distractie. Englezii au inceput sa sarbatoreasca “Ziua Pacalelilor” – “April Fools Day” de prin secolul al XVII-lea. Prima atestare istorica a fost facuta de John Aubrey in 1686. La noi, romanii, farsele de 1 aprilie au devenit un obicei incepand cu secolul al XIX-lea, odata cu strangerea legaturilor cu tarile Europei apusene si in special cu Franta.

·         Ziua internațională a păsărilor. Ornitologii, dar și iubitorii de natură și păsări, sărbătoresc, în fiecare an, la 1 aprilie, Ziua internațională a păsărilor, evenimentul marcând reîntoarcerea păsărilor din zonele unde au iernat, se arată pe http://chm.nature.cz/. Totodată, evenimentul are ca scop conștientizarea de către public a nevoii de a proteja păsările prin ocrotirea habitatelor lor.

ARTE 1 Aprilie

INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Aprilie

Handel | Giulio Cesare In Egitto Hwv 17 | OPERA | Classical Baroque Music HD

Turandot - Ferruccio Busoni Cagliari 2 marzo 2018

MUZICĂ 1 Aprilie

Ferruccio Benvenuto Busoni, compozitor, pianist, teoretician şi pedagog italian

Serghei Rahmaninov

Serghei RAHMANINOV - VECERNII op. 37 

Arthur Smith, chitarist şi compozitor country american

Arthur Smith, Vol. 1 « Les années rock 'n' roll » (Album complet): 

Amos Milburn, pianist, cântăreţ şi compozitor american de blues şi R&B

Debbie Reynolds (Mary Frances), actriţă şi cântăreaţă americană

Jim Brown, cântăreţ american (The Browns)

Rudolf Isley, cântăreţ şi compozitor american (The Isley Brothers)

The Isley Brothers 

Alan Blakely, chitarist, pianist, vocalist şi compozitor britanic (Tremeloes)

Tremeloes: 

Frank Gari, actor şi cântăreţ american

Philip Margo, baterist, chitarist şi vocalist american (The Tokens)

The Tokens: 

Cornel Patrichi, coregraf, balerin şi actor

Cornel Patrichi: 

John Barbata, baterist american (Turtles, Crosby, Stills, Nash & Young, Jefferson Starship)

THE TURTLES 

Jimmy Cliff (James Chambers), cântăreţ şi compozitor jamaican

Simon Cowe, chitarist ţi vocalist britanic (Lindisfarne, Jack The Lad)

Lindisfarne:

Ronnie Lane, basist, vocalist şi compozitor american (Small Faces, Faces)

Gil Scott-Heron, cântăreţ, pianist şi compozitor american

Billy Currie, pianist şi compozitor britanic (Ultravox)

Jeff Porcaro, baterist american (Toto)

JEFF PORCARO *♫* - ROSANNA ( ONLY DRUMS ): 

Mark White, chitarist şi compozitor britanic (ABC)

ABC - 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Best Italian love Songs Ever - Ti Amo Collection

Piano Instrumental Music 2018 – Best Relaxing Music To Heal The Wound In The Heart – Relax, Sleep

POEZIE 1 Aprilie

Poetul Ioan S. Neniţescu

Biografie Ioan S. Neniţescu

Poet clasic, membru corespondent al Academiei Romane, unul dintre cei mai mari patrioti ai tarii.

1854 — La 11 aprilie se naste la Galati Ioan S. Vasiliu.
Tatal sau este Stefan Vasiliu, negustor, mama sa este Elisabeta, fiica lui Zaharia Rachieriu.

La sugestia invatatorului sau isi ia numele de Nenitescu de la unchiul sau, Ilarion Nenita, monah. Toata familia l-a urmat in aceasta decizie.
Urmeaza Scoala Comerciala din Galati.
Urmeaza liceul la Iasi.

1874 — In august debuteaza cu articole in "Gardistul civic" din Galati.

1875 — La 16 octombrie se inscrie audient la Facultatea de Litere din Iasi.
In aceasta perioada frecventeaza "Junimea".

1877 — Se inscrie voluntar in Razboiul de Independenta pe 18 august.
Este sublocotenent in Regimentul 13 Dorobanti. Este ranit in asediul redutelor Grivita. Este adus in tara si internat la un spital din Slatina. Este decorat cu Steaua Romaniei si Virtutea Militara.

1878 — Studiaza la Berlin, la Facultatea de Filosofie si Arte.
Colaboreaza la "Convorbiri literare" cu poezii erotice si pasteluri. Acesta este debutul sau literar, cu poeziileSfarsitul toamnei, Cand ceata, Viorica.

1880 — Scoate la Berlin volumul de debut Flori de primavara. Editia a doua o va scoate la Bucuresti in 1889.

1882 — Scrie poemul Soimii de la Razboieni.
Citeste la "Junimea" piesa istorica Vlad Tepes, dar care nu a fost bine primita.

1884-1888 — La 1 februarie editeaza la Bucuresti revista "Tara noua", publicatie literara, politica, stiintifica si economica. Publica aici poezii, articole de sociologie si pedagogie.

1886 — Isi da doctoratul la Leipzig cu o teza despre Spinoza, Die Affectenlehre Spinoza’s.

Colaboreaza la "Albina" si face parte din comitetul de conducere.
Colaboreaza la "Revista noua" cu poeme de inspiratie istorica, la "Romanul literar".

1887 — Este profesor de filosofie si pedagogie la Scoala Normala de Institutori din Bucuresti.

1888 — Este deputat de Covurlui din aprtea Partidului Liberal.
La 28 februarie este ales secretar al Camerei legiuitoare.
Este prefect de Constanta.

1889 — Se casatoreste cu Elena Vasile Stefan din Brasov. Vor avea trei copii, Mircea, Stefan si Irina.

1891 — Apare volumul de poezii patriotice Pui de lei.

1892 — Face o calatorie in Peninsula Balcanica pentru a studia viata si obiceiurile romanilor de acolo.
Este inspector scolar la Bucuresti.

1894 — Scoate volumul Tatal nostru in cateva istorioare pe intelesul tuturor.

1895 — Publica De la romanii din Turcia Europeana, un studiu etnografic despre aromani. Pentru acest studiu primeste Premiul "Nasturel Herescu" dat de Academia Romana.

1896 — La 18 martie este ales membru corespondent al Academiei Romane.

1897 — Apare la Bucuresti drama istorica Radu de la Afumati, care se joaca la Teatrul National din Bucuresti la 30 martie.
Tot acuma i se joaca la Teatrul National din Bucuresti comedia O singura iubire.
Se naste fiul sau Stefan I. Nenitescu, la 8 octombrie, in Bucuresti. Acesta va fi la randul sau poet si traducator.
Este numit prefect de Tulcea.

1901 — La 23 februarie moare la Buzau Ioan S. Nenitescu.

Pui de lei

Eroi au fost, eroi sunt încă
Şi-or fi în neamul românesc!
Căci rupţi sunt ca din tare stâncă
Românii ori şi unde cresc.

E viaţa noastră făurită
De doi bărbaţi cu braţe tari
Şi cu voinţa oţelită,
Cu minţi deştepte, inimi mari.

Şi unu-i Decebal cel harnic
Iar celălalt Traian cel drept
Ei, pentru vatra lor amarnic
Au dat cu-atâţia duşmani piept.

Şi din aşa părinţi de seamă
În veci s-or naşte luptători,
Ce pentru patria lor mamă
Vor sta ca vrednici următori.

Au fost eroi şi-or să mai fie,
Ce-or frânge duşmanii cei răi,
Din coapsa Daciei şi-a Romei.
În veci s-or naşte pui de lei!

Ţara mea

Acolo unde-s nalţi stejari
Şi cât stejarii nalţi îmi cresc
Flăcăi cu piepturile tari,
Ce moartea-n faţă o privesc;

Acolo, unde-s stânci şi munţi,
Şi ca şi munţii nu clintesc
Voinicii cei cu peri cărunţi
În dor de ţară strămoşesc;

Şi unde dorul de moşie
Întotdeauna drept a stat
Şi bărbăteasca vitejie
A-mpodobit orice bărbat;

Acolo este ţara mea,
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlneşti
Cât ţine ţara-n lung şi-n lat
Bătrâne urme vitejeşti
Şi osul celor ce-au luptat;

Şi unde vezi mii de mormane
Sub care-adânc s-au îngropat
Mulţime de oştiri duşmane,
Ce cu robia ne-au cercat;

Acolo este ţara mea
Şi neamul meu cel românesc!
Acolo eu să mor aş vrea,
Acolo vreau eu să trăiesc!

Octavian Goga

Biografie Octavian Goga

Octavian Goga (n. 1 aprilie 1881, Răşinari — d. 7 mai 1938, Ciucea) a fost un poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, (pro-nazist şi anti-semit şi prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938. Membru al Academiei Române din anul 1920.

Octavian Goga s-a născut la 1 aprilie 1881 în satul Răşinari, de pe versantul nordic al Carpaţilor, în casa cu nr. 778 de pe Uliţa popilor, fiul preotului ortodox Iosif Goga şi al soţiei sale, Aurelia, învăţătoare (şi colaboratoare în tinereţe la ziarul Telegraful român şi la revista Familia). Între anii 1886-1890, Goga a urmat şcoala primară din satul natal, avându-l învăţător pe Moise Frăţilă, intelectual patriot, prototipul posibil din poezia Dascălul, aşa cum sora sa, Victoria, stinsă de timpuriu, a fost prototipul din Dăscăliţa. Cea mai mare parte a vacanţelor, aşa cum povesteste autorul în diverse texte autobiografice, şi le-a petrecut în satul natal al tatălui său, Crăciunelu de Sus, jud. Alba. Satul se află pe Târnava Mică, astăzi fiind parte a comunei Cetatea de Baltă şi circa 20% din familiile din sat poartă numele de Goga. Poetul spunea: "viaţa tăranilor de pe delniţele Crăciunelului mi-au fost sursă de inspiraţie pentru Plugarii şi Clăcaşii"[necesită citare]. În 1890, poetul s-a înscris la liceul de stat din Sibiu (astăzi Liceul Gheorghe Lazăr), ale cărui cursuri l-a urmat până în 1899, când s-a transferat la liceul românesc din Braşov. La absolvirea liceului, în 1900 s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Budapesta, continuându-şi apoi studiile la Berlin şi încheindu-le în 1904.

În numărul din 12-24 decembrie (nr. 275, p. 1098) ziarul Tribuna (Sibiu) i-a publicat prima poezie, Atunci şi acum, semnată Tavi. Ion Pop-Reteganul de la Revista ilustrată (Bistriţa) i-a scris la poşta redacţiei: „Ai talent, tinere amic, cultivează-l cu diligenţă, că poţi deveni mare. Ziua bună de dimineaţă se arată. Nu cumva să neglijezi datorinţele de studinte”. După aceste încurajări, i se publică pe o jumătate de pagină poezia Nu-i fericire pe pământ[3]. Goga, elev la liceul cu limba de predare maghiară din Sibiu, încă nu împlinise şaptesprezece ani.

Următoarele poezii pe care le-a publicat în revista Familia a lui Iosif Vulcan (Oradea, an XXXIV, 1898, nr. 44, p. 13, noiembrie) şi în ziarele Tribuna şi Luceafărul (nr. 11, 1 decembrie 1902, nr. 14 - 15, 1 august 1903) au fost semnate, cu precădere, tot Octavian şi apoi Nic. Otavă. Abia la 15 septembrie 1903 a semnat, în Luceafărul, prima poezie (Sfârşit de septembrie), cu numele Octavian Goga.

La 1 iulie 1902 a apărut la Budapesta revista revista Luceafărul, publicaţie pentru cultura naţională şi unitatea politică a românilor din Transilvania, unde Goga şi-a publicat majoritatea poeziilor. Înfiinţarea revistei s-a datorat studenţilor români care activau la Budapesta, în cadrul Societăţii „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, Octavian Goga, cel care, în 1933, va afirma că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească şi cu conştiinţa literară din acele vremi“. Majoritatea creaţiilor incluse de Goga în volumul Poezii (1905), au apărut în Luceafărul, în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic.

În 1904, a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 - 92) cunoscuta poezie Oltul, şi în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscăliţa, semnate Nic. Otavă, iar în 1905, poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune şi Clăcaşii.

La 5 mai 1938, în parcul Castelului de la Ciucea poetul a suferit un infarct cerebral şi a intrat în comă. În ziua de 7 mai 1938, la ora 14,15, s-a stins din viaţă la vârsta de 57 de ani. La Ciucea, prin faţa catafalcului, duminică, 8 mai, şi luni, 9 mai, a continuat pelerinajul miilor de oameni care l-au iubit şi i-au preţuit opera. Marţi, 10 mai, trenul mortuar cu rămăşiţele pământeşti ale ilustrului dispărut a pornit spre Bucureşti. Sicriul a fost aşezat, miercuri, 11 mai, în rotonda Ateneului, unde a stat până sămbătă 14 mai, când s-au desfăşurat funeraliile naţionale. Conform testamentului, nu s-au rostit cuvântări. Ulterior trupul poetului a fost înmormântat la conacul lui Goga de la Ciucea, conform dorinţei acestuia 

Aducerile-aminte

Aducerile-aminte, posomorâte urne
Ce-nchid cenusa clipei murite pe vecie,
Uitate-n tintirimuri cu umbre taciturne,
Ce-s mute ziua-ntreaga si noaptea reînvie...
Aducerile-aminte sunt harfe spânzurate
De ramura dintâie ce-atinge casa noastra,
Amurgul când adie tresar înfiorate,
Si pâna-n zorii zilei ne cânta la fereastra.
Aducerile-aminte, copii bastarzi ai vietii,
Ce ratacesc pe câmpuri si dorm printre ruine,
Dragi licurici de-o clipa din drumul tineretii,
Aducerile-aminte de ce mai vin la mine?! 

Oltul

Mult iscusita vremii slovă
Nu spune clipa milostivă
Ce ne-a-nfrăţit pe veci necazul
Şi veselia deopotrivă...
Mărită fie dimineaţa
Ce-a săvârşit a noastră nuntă,
Bătrâne Olt! - cu buza arsă
Îţi sărutăm unda căruntă.

În cetăţuia ta de apă
Dorm cântecele noastre toate
Şi fierbe tăinuita jale
A visurilor sfărâmate.
Tu împleteşti în curcubeie
Comoara lacrimilor noastre,
Şi cel mai scump nisip tu-l duci
În vadul Dunării albastre.

La sânul tău vin, în amurguri,
Sfioase, fetele fecioare,
Şi dimineaţa vin neveste
Cu şorţul prins în cingătoare -
Şi vin păstori cu gluga albă,
Din fluier povestindu-şi dorul -
Şi câte cântece şi lacrimi
Nu duce valul, călătorul...

Drumeţ, bătut de gânduri multe,
Ne laşi atât de greu pe noi,
Îmbrăţişându-ne câmpia,
Te uiţi adesea înapoi.
Aşa domol te poartă firea,
Căci duce unda-ţi gânditoare:
Durerea unui neam ce-aşteaptă
De mult o dreaptă sărbătoare.

Demult, în vremi mai mari la suflet,
Erai şi tu haiduc, moşnege,
Când domni vicleni jurau pe spadă
Să sfarme sfânta noastră lege;
Tu, frate plânsetelor noastre
Şi răzvrătirii noastre frate,
Urlai tăriilor amarul
Mâniei tale-nfricoşate.

Cum tresăreau încremenite,
În jocurile lor buiestre,
Oştiri cu coifuri de aramă
Şi roibi cu aur pe căpestre
Când la strigarea ta de tată
Grăbeau din codri la poiene,
Strângând săcuri a subţioară,
Feciorii mândrei Cosânzene.

Zdrobită-n praf, murea arama,
Şi codrul chiotea, viteazul;
Iar tu, frăţine, mare meşter,
Biruitor frângeai zăgazul
Şi, -mbujorându-te la faţă,
Treceai prin văile afunde,
Încovoindu-ţi îndărătnic
Măreţul tău grumaz de unde.

Slăvite fărmituri a vremii,
De mult v-am îngropat văleatul...
Neputincios pari şi tu astăzi -
Te-a-ncins cu lanţuri împăratul.
Ca unda ta strivită, gemem
Şi noi, tovarăşii tăi buni,
Dar de ne-om prăpădi cu toţii,
Tu, Oltule, să ne răzbuni!

Să verşi păgân potop de apă
Pe şesul holdelor de aur;
Să piară glia care poartă
Înstrăinatul nost' tezaur;
Ţărâna trupurilor noastre
S-o scurmi de unde ne-ngropară
Şi să-ţi aduni apele toate -
Să ne mutăm în altă ţară! 

Rugăciune

Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios, stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea,
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte, -orânduie-mi cărarea!

În pieptul zbuciumat de doruri
Eu simt ispitele cum sapă,
Cum vor să-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapă.
Din valul lumii lor mă smulge
Şi cu povaţa ta-nţeleaptă,
În veci spre cei rămaşi în urmă,
Tu, Doamne, văzul meu îndreaptă.

Dezleagă minţii mele taina
Şi legea farmecelor firii,
Sădeşte-n braţul meu de-a pururi
Tăria urii şi-a iubirii.
Dă-mi cântecul şi dă-mi lumina
Şi zvonul firii-ndrăgostite,
Dă-i raza soarelui de vară
Pleoapei mele ostenite.

Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge.
Nu rostul meu, de-a pururi pradă
Ursitei maştere şi rele,
Ci jalea unei lumi, părinte,
Să plângă-n lacrimile mele.

Dă-mi tot amarul, toată truda
Atâtor doruri fără leacuri,
Dă-mi viforul în care urlă
Şi gem robiile de veacuri.
De mult gem umiliţii-n umbră,
Cu umeri gârbovi de povară...
Durerea lor înfricoşată
În inimă tu mi-o coboară.

În suflet seamănă-mi furtună,
Să-l simt în matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsă
Pe strunele înfiorate;
Şi cum sub bolta lui aprinsă,
În smalţ de fulgere albastre,
Încheagă-şi glasul de aramă:
Cântarea pătimirii noastre. 

Poetul Gheorghe Pituţ

Biografie Gheorghe Pituţ

Gheorghe Pituţ (n.1940 - d.1991) a fost un poet şi prozator român. A scris printre altele Călătorie în Uriaş

Antume
1966 – (debut) Poarta cetăţii, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1966, Colecţia Luceafărul 
1968 – Cine mă apără, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1968 
1968 – Frunze – Pomi – Arbori, Ed. Tineretului, Bucureşti,1968 
1969 – Ochiul Neantului, Ed. pentru literatură, Bucureşti, 1969 
1969 – Sunetul originar, Ed. Tineretului, Bucureşti, 1969, Colecţia Albatros 
1970 – Fum, Ed. Eminescu, 1970, Bucureşti (cu milesimul editorial 1971) 
1977 – Stelele fixe, Ed. Eminescu, Bucureşti, 1977 (Premiul Uniunii Scriitorilor) 
1982 – Noaptea luminată, Ed. Albatros, prefaţa Mihai Ungheanu, Bucureşti, 1982, colecţia „Poeţi români contemporani” 
1982 – Locuri şi oameni, scriitori şi parabole, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 1982 
1983 – Aventurile marelui motan criminal Maciste, Ed. Sport - Turism, Bucureşti, 1983 


Postume
1995 – Stelele fixe (Antologie), Ed. Eminescu, Bucureşti, 1995, (colecţia Poeţi români contemporani) 
1995 - Sonete, Ed. Albatros, Bucureşti, 1995 
1996 - Umbra unui ţipăt, Ed. Helicon, Timişoara, 1996 
1997 - Scrisori de iubire din 21 de poeme, Ed. Augusta, Timişoara, 1997 
1998 - Olimp,Der Olimp Ed. Fundaţiei Culturale Române, Ediţie bilingvă, Bucureşti 1998. 
1998 - Ochiul neantului, Ediţie bibliofilă, Ed. Muzeul Literaturii Române, 1998. 
1998 - Celălalt soare, Ed. Vinea, Colecţia Ediţii definitive, Bucureşti, 1998, seria Scriitori români contemporani. 
1999 - Scrisori de iubire din 21 de poeme, Ed. Biblioteca Bucureştilor, (ediţie bibliofilă), Bucureşti,1999. 
2001 – Sonete, Ed. Cartea Românească, Bucureşti, 2001, (ediţie îngrijită de Valentina Pituţ) 
2002 - Călătorie în Uriaş, Ed. Muzeul Literaturii Române, Colecţia Poeţii oraşului Bucureşti, 2002. 
2003 - Când îngerii adorm pe crengi, sonete, Ed. Decebal, Oradea, 2003 
2003 – Culoarea visului. Portrete, cronici, tablete, Ed.România Press, Bucureşti, 2003, ediţie îngrijită de Valentina Pituţ 
2004 – Culoarea visului. Portrete, cronici, tablete, Ed.România Press, Bucureşti, 2004 
2004 – Stelele fixe, Ed. Fundaţiei Internaţionale pentru Cultură şi Ştiinţă „Mihai Eminescu”, Bucureşti, 2004 (colecţia 33) 
2006 – Aventurile marelui motan criminal Maciste, Ed. Minerva, Bucureşti, 2006, cuv. înainte de Mircea Micu, ilustraţii de Florin Pucă. 
2006 – Iubita, puii albi şi sfinţii, sonete, Ed. Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2006, postfaţă, Geo Vasile, ediţie îngrijită de Valentina Pituţ 

Înțeleptul

Înţeleptul nu doarme noaptea
şi ziua nu cântă.
Când Soarele răsare
binecuvântă turnurile
şi oamenii
care-au scăpat din somn.
Atât de tainic
trece printre semeni
că rareori îl vede cineva.
Dacă-l întreabă lumea
spune un cuvânt
rotund şi greu
ca piatra dintr-un râu
şi mai ales:
să poţi privi-ntr-un om
e cea mai mare
întâmplare.

Frații

Fratele meu are turme,
fratele meu are aur,
fratele meu are neveste
şi roabe frumoase,
fratele meu e puternic şi rege.

Eu am răbdare,
eu am o sete,
eu am un cântec şi o iubită
ea e înaltă
şi foarte blândă
şi otrăvită.

Eu îmi iubesc fratele
mai mult
decât toate femeile lui,
dar el mă scuipă şi mă alungă.

Îmi scot iubita din hambare,
mi-o port anume
prin curţile lui,
vai! el n-o ştie, însă o cheamă
ca-ntr-o uitare,
ca-ntr-o beţie.

Nebun în noapte, cu un prieten
dintr-un oţel ascultător,
alerg pe trepte,
pătrund în case
dar deodată mi-e foarte dor

de doamna mamă
de domnul tată,
m-apucă somnul, abia mă port - 
pe când soldatul din turn aduce
palizi în braţe
un gând şi-un mort.

Sete

Mi-e-atât de sete
să-ntâlnesc un om,
mi-e dor de Hamlet
şi de prinţul Mâşkin.
Stăruitor
pe străzi, prin ganguri
şi în pieţe
pe pânda mea
a început
să crească iarbă

TEATRU/FILM 1 Aprilie

De Edmond Rostand

Cyrano de Bergerac: 

Cu actorul Titus Lapteş

Biografie Titus Lapteș

Născut la 1 aprilie 1903, în Iaşi, după ce urmează studiile liceale, Titus Lapteş se înscrie, în anul 1920, la Academia de artă dramatică din oraşul natal. Încă din timpul studenţiei, a fost remarcat de profesorul şi poetul Mihai Codreanu, care i-a încredinţat un mic rol la Teatrul Naţional din Iaşi, în piesa „Vlaicu Vodă”. Tot în timpul studiilor este cooptat în grupul pentru formarea unui teatru liber în Iaşii anului 1922, grup din care făceau parte: Şt. Braborescu, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Păstorel Teodoreanu, Aurel Ghiţescu, George Vraca, Sorana Ţopa şi alţii. În anul 1923, imediat după absolvirea Conservatorului, este angajat la Teatrul Naţional din Cluj, unde a avut loc adevăratul său debut în piesa „Domnişoara Julie” de August Strindberg. Timp de 23 de ani (1923-1945), Titus Lapteş a făcut apostolat artistic la Cluj şi Timişoara, jucând 135 roluri în 119 piese din teatrul antic, clasic şi modern. În 1945, Titus Lapteş se transferă la Teatrul Naţional din Bucureşti. Pe scena bucureşteană a jucat în „Macbeth”, regizat de Ion Sava, în care a deţinut rolul titular, Vaska din „Azilul de noapte”, Smeul din „Înşir-te mărgărite”.

Titus Lapteş este unul din primii ctitori şi actori ai Teatrului „C. Nottara” din Bucureşti. Întâiul rol - Teterev din „Micii burghezi” - e şi prima creaţie în acest teatru. Joacă apoi în piesele : „Nepoţii gornistului”, „Hotel Astoria”, „Cauţiunea”, „Marele fluviu îşi adună apele”, „Richard al II-lea” (la Teatrul Mic), în care actorul s-a dăruit cu generozitate.

Actor de teatru desăvârşit, Titus Lapteş este prezent şi în cinematografie, unde realizează roluri memorabile. Din cele peste 20 filme în care a jucat, menţionăm: „Mitrea Cocor” (1952), „Nepoţii gornistului” (1953), „Aproape de soare” (1961), „Neamul şoimăreştilor” (1965), „Aventuri la Marea Neagră” (1972), „Agentul straniu” (1974). Titus Lapteş a făcut şi peste 20 traduceri.
Meritele actorului Titus Lapteş au fost răsplătite cu titlul de „Artist emerit” şi laureat al Premiului de stat, acordate pentru întreaga sa activitate, pusă în slujba teatrului românesc. Dar, Titus Lapteş s-a distins şi ca desenator şi caricaturist. Caricaturile sale înfăţişează personalităţi, scriitori şi ziarişti, profesori universitari şi, mai ales, figuri ale scenei româneşti de odinioară (N. Titulescu, N. Iorga, Iuliu Haţieganu, Gh. Bogdan-Duică, Emil Isac, Ştefan Braborescu, Ion Iancovescu etc.). Prima expoziţie a deschis-o la Cluj, în 1937.

Încărcat de ani, dar şi de glorie, artistul emerit Titus Lapteş s-a stins din viaţă la 16 septembrie 1974 şi a fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti.

Filme:

·         Răsună valea (1950)

·         Viața învinge (1951) - Laszlo

·         Mitrea Cocor (1952) - logofătul Niță

·         Nepoții gornistului (1953) - Vijelie

·         Cum e Sfatul e și satul (1953)

·         Brigada lui Ionuț (1954) - Trifu

·         După concurs (1955)

·         Alarmă în munți (1955) - Mitru

·         Râpa dracului (1957) - Grigore Bălțat

·         Soldați fără uniformă (1960)

·         Don Juan (TV, 1961) - Don Luis

·         Aproape de soare (1961) - oțelarul Todor Baci

·         Lumina de iulie (1963)

·         Camera albă (1964)

·         Neamul Șoimăreștilor (1965)

·         Aventuri la Marea Neagră (1972) - col. Aldea

Don Juan (teatru 1967):

Cu Mihai Mereuță

Biografie Mihai Mereuță

Mihai Mereuta se naste in Botosani la Santa Mare in 29 noiembrie 1924 , intr-o familie de tarani . Termina gimnaziul in localitate si apoi pleaca la liceu in Iasi dupa cum povesteste chiar maestrul cu umorul sau caracteristic : “Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la liceu” . Dupa terminarea liceului se inscrie la Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, unde urmeaza cursurile de limbă română şi filozofie. In paralel insa urmeaza si cursurile Conservatorului George Enescu din Iaşi . Prestatiile “studentului Mereuta “ nu erau tocmai mediocre deoarece profesoara lui d-na Gina Sandri care era cumnata d-nei Lucia Sturdza Bulandra ( sora actorului Tony Bulandra ) ii da posibilitatea de a absolve doi ani intr-unul singur !.. Dupa terminarea studiilor atat a Facultatii de Filozofie cat si a Conservatorului , in 1948 este angajat ca actor la Teatrul National din Iasi . Aici intervine o istorioara amuzanta pe care tot maestrul o povesteste : “….ceea ce l-a determinat pe tata ( angajarea ca actor nr.) să vină să mă scoată de acolo, pentru că el mă voia profesor, nu actor. A urmat o discuţie cu directorul teatrului, căruia tata i-a spus: „Daţi-l afară, că el nu are ce căuta în meseria asta. El trebuie să fie profesor, că ăsta a fost gândul meu şi al mamei lui” şi aşa mai departe. La care directorul i-a răspuns aşa: „Dar ştiţi, el este un băiat talentat, va face meserie frumoasă în teatru”. Iar tata: „Talentat?! Nu e, aşa e el de când îl ştiu, doar eu l-am crescut”. Seara, tata, care nu mai văzuse un spectacol în viaţa lui, a rămas la teatru. Era o comedie despre Revoluţia de la 1848 care a plăcut tatei foarte mult şi a spus: „Dacă ăsta e teatrul, e bun. Fă-l în continuare”. Totusi debutul ca artist de teatru il face pe scena Teatrului National din Ploiesti ( astazi Teatrul Toma Caragiu ) jucand rolul “cetateanului turmentat” din piesa “ O scrisoare pierduta “ de IL Caragiale . Aici este coleg de scena cu marele actor Ion Marinescu desfasurand o bogata activitate aici . În 1957, la solicitarea Luciei Sturdza Bulandra, actorul vine pe scena bucureşteană. Va juca alături de: Ion Caramitru in piesa ”Tineri căsătoriţi caută camer” , alaturi de Mariana Mihuţ in ”Interviu”, si alaturi de Toma Caragiu şi Margareta Pâslaru in ”Opera de trei parale”. Din acest capat al carierei va desfasura o multitudine de roluri .Ultimul rol important în care a putut fi aplaudat a fost cel din piesa Boabe de rouă pe o frunză de lotus în bătaia lunii, jucată pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în regia lui Gelu Colceag. Activitatea în lumea teatrului a fost completată de sute de piese radiofonice şi de peste cincizeci de roluri ca actor de film. Mai semnificativă este implicarea lui Mereuţa ca actor în peliculele: “Unde fugi, maestre?” , “Doi haiduci şi-o crâşmăriţă” (1992), “Liceenii rock 'n' roll” (1992),” Liceenii” (1987), Masca de argint (1984), Misterele Bucureştilor (1983), Trandafirul galben (1982). În ultimii ani de viaţă, a prezentat la postul de televiziune TVR2 emisiunea Ferma, dedicată agriculturii. In 1967 il gasim la IATC ca profesor la clasa de actorie impreuna cu Constantin Morozan fiind profesorul artistei Corina Chiriac . Intr-un interviu maestrul da o definitie cautariilor umane : “Totdeauna a existat tendinţa oamenilor de a evada. Depinde cum şi în ce situaţie. Brâncuşi, Enescu, nu au evadat? Şi mai e acel moldovean, Palade, care dacă rămânea aici, ar fi fost un simplu profesor de biologie la Urziceni, pe când aşa, a luat Premiul Nobel. Oamenii au încercat întotdeauna să evadeze din ceea ce este minor, ce nu-i satisface intelectual şi spiritual. Au încercat să ajungă într-o altă lume, o altă sferă de înţelegere. Omul simte nevoia să fugă de banal “ . Se stinge in urma unui stop cardiac la 1 aprilie 2003.

Filme:

·         Serbările galante (1965)

·         Mihai Viteazul (1971) - Ieremia Movilă

·         Haiducii lui Șaptecai (1971)

·         Zestrea domniței Ralu (1971)

·         Cu mîinile curate (1972) - Șchiopu

·         Păcală (1974) - perceptorul

·         Osînda (1976)

·         Marele singuratic (1977)

·         Ecaterina Teodoroiu (1978)

·         Trandafirul galben (1982)

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Masca de argint (1985)

·         Liceenii (1986) - nea Pandele

·         Liceenii Rock'n'Roll (1991) - nea Pandele

·         Doi haiduci și o crâșmăriță (1993)

·         Sing, Cowboy, Sing (1981)

·         Am o idee (1981)

·         Iancu Jianu, haiducul (1981)

·         Iancu Jianu, zapciul (1980)

• Ora zero (1979)
• Ultima frontieră a morții (1979)
• Vacanța tragică (1979)
• Al patrulea stol (1978)
• Im Staub der Sterne (1976)
• Misterul lui Herodot (1976)
• Serenada pentru etajul XII (1976)
• Pe aici nu se trece (1975)
• Aventurile lui Babușcă (1973)
• Proprietarii (1973)
• Facerea lumii (1971)
• Asediul (1970)
• Petrecerea (1970) (TV)
• Legenda (1968)
• Serbările galante (1965)
• Pădurea spânzuraților (1964)
• Când primăvara e fierbinte (1960)
• Setea (1960)
• Secretul cifrului (1959)
• Erupția (1957)

Cu actrița Anamaria Marinca

Biografie Anamaria Marinca

Anamaria Marinca (nascuta pe 1 aprilie 1978 la Iasi) este o actrita romanca devenita celebra pentru rolul sau din 4 luni, 3 saptamani si 2 zile, filmul lui Cristian Mungiu, castigator al Palme d'Or. A studiat vioara în copilărie, dar a renunțat la muzică în favoarea actoriei. Anamaria a absolvit Universitatea de Arte Plastice "George Enescu" din Iasi. In 2005, ea a castigat 3 premii pentru Cea mai Buna Actrita (Premiul BAFTA, Premiul Royal Television Society si Premiul "Golden Nymph" la al 45-lea Festival de Televiziune de la Monte Carlo) pentru rolul sau in Sex Traffic, o drama a CBC/Channel 4 despre traficul de carne vie.

Marinca aparut pe scena in productii romanesti dar si in productii internationale cum ar fi "Measure for Measure" la Teatrul National din Londra.In 2007, Anamaria Marinca a jucat in filmul "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" al lui Cristian Mungiu, productie care a primit Palme d'Or-ul la Festivalul de Film de la Cannes si alte doua premii (Premiul Cinema si Premiul FIPRESCI). Actrita a aparut si in filmul lui Francis Ford Coppola Youth without Youth, in Boogie al lui Radu Muntean, iar in 2009 apare alaturi de William Hurt si Julie Delpy in "The Countess", film inspirat din viata Elizabethei Bathory.

Filme cu Anamaria Marinca

·         Ashes in the Snow (2018) - Mrs. Aras

·         Ghost in the Shell / Spiritul din cochilie (2017) - dr. Dahlin Trailer

·         Nico, 1988 (2017) - Sylvia

·         Maigret's Dead Man  (2016) - Maria

·         Mars (2016)

·         The Girl with All the Gifts (2016) - dr. Selkirk Trailer

·         Ulysses: A Dark Odyssey  (2016) - Penelope

·         Floride (2015) - Ivona

·         Fury / Furia: Eroi anonimi (2014) - Irma Trailer

·         The Missing (2014) - Rini Dalca

·         Europa Report / Misiunea Europa (2013) - Rosa Dasque Trailer

·         Keeping Up with the Joneses (2013) - Elena

·         Un nuage dans un verre d'eau (2012)

·         Perfect Sense / Tăcerea simțurilor (2011) - interpret stradal Trailer

·         De vliegenierster van Kazbek / Aviatoarea din Kazbek (2010) - Aviatrix Trailer

·         Look, Stranger (2010) Trailer

·         Five Minutes of Heaven / Cinci minute în Rai (2009) - Vika Trailer

·         Sleep with Me / Culcă-te cu mine (2009) - Sylvie

·         Storm / Furtuna (2009) - Mira Arendt Trailer

·         The Countess / Contesa însângerată (2009) - Anna Darvulia Trailer

·         Boogie (2008) - Smaranda Ciocazanu Trailer

·         The Last Enemy / Ultimul inamic (2008) - Yasim Anwar

·         1 luna cu 432 (2007)

·         4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007) - Otilia Trailer

·         Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007) - recepţioneră Trailer

·         Hotel Babylon (2006) - Natasha (1 episode, 2006)

·         Sex Traffic (2004) - Elena Visinescu

"Kir Ianulea" de Ion Luca Caragiale: 

Pana la capat - Francoise Dorin 1993

GÂNDURI PESTE TIMP 1 Aprilie

Abatele Prevost Citate:

Edmond Rostand Citate:

Octavian Goga Citate:

RELIGIE ORTODOXĂ 1 Aprilie

(+) Intrarea Domnului în Ierusalim (Dezlegare la pește); Duminica a 6-a din Post – a  Floriilor – Toate ale praznicului

Cu o saptamana inainte de Patimile Sale, Domnul nostru Iisus Hristos a intrat in Ierusalim, pe un asin inconjurat de cei 12 Apostoli. Multimea, recunoscandu-L ca fiind adevaratul Mantuitor, L-a intampinat cu ramuri de finic si cantari de bucurie. Din punct de vedere liturgic, din aceasta zi incepe Saptamana Patimilor, in amintirea carora in biserici se oficiaza in fiecare seara Deniile, slujbe prin care credinciosii il petrec pe Hristos pe drumul Crucii, pana la moarte si Inviere.

Ev. Ioan 12, 1-18

 Înainte de Paşti cu şase zile, a venit Iisus în Betania, unde era Lazăr, cel care fusese mort şi pe care îl înviase din morţi. Acolo I-au făcut cină şi Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau împreună cu Dânsul la masă. Atunci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mult preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters apoi cu părul ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Deci unul dintre ucenicii Săi, Iuda al lui Simon Iscarioteanul, care avea să-L vândă pe Dânsul, a zis: de ce nu s-a vândut acest mir cu trei sute de dinari şi să se fi dat săracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru că îi era grijă lui de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga la el, lua din ce se punea în ea. Iisus, însă, a zis: lăsaţi-o, căci pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat. Pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea. Şi dintre iudei, mulţime multă a aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci ca să-l vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi. Atunci s-au sfătuit căpeteniile preoţilor ca şi pe Lazăr să-l omoare, fiindcă din pricina lui mulţi dintre iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus. Iar a doua zi, mulţimea de popor care venise la praznic, auzind că vine Iisus în Ierusalim, au luat ramuri de finic şi au ieşit în întâmpinarea Lui şi strigau: Osana, bine este cuvântat Cel Ce vine în numele Domnului, Împăratul lui Israel! Iar Iisus, aflând un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: nu te teme, fiica Sionului; iată, împăratul tău vine la tine, şezând pe mânzul asinei. Dar acestea nu le-au înţeles ucenicii Săi la început; ci după ce S-a preamărit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru Dânsul şi că ei I le-au împlinit. Deci mulţimea care fusese cu El mărturisea cum l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea a ieşit poporul înaintea Lui, pentru că auzise că a făcut această minune.

Ap. Filipeni 4, 4-9 

 Fraţilor, bucuraţi-vă pururea întru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă! Îngăduinţa voastră să se facă ştiută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă împovăraţi cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune şi prin rugă cu mulţumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu. Şi pacea lui Dumnezeu, care covârşeşte orice minte, să păzească inimile voastre şi cugetele voastre, întru Hristos Iisus. Mai departe, fraţilor, câte sunt adevărate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubit, câte sunt cu nume bun, orice virtute şi orice laudă, la acestea să vă fie gândul. Cele ce aţi învăţat şi aţi primit şi aţi auzit şi aţi văzut la mine, acestea să le faceţi, şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.

Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica Floriilor
( Intrarea în Ierusalim )
Despre împlinirea proorociilor pentru Hristos
şi despre orbirea spirituală

Şi Iisus, găsind un asin tînăr, a şezut pe el, precum este scris: Nu te teme, fiica Sionului!
Iată Împăratul tău vine, şezînd pe mînzul asinei (Ioan 12, 14-15)

Iubiţi credincioşi,

Dacă citim în Sfînta şi dumnezeiasca Scriptură a Vechiului şi Noului Testament aflăm că toate proorociile care au fost spuse despre Mîntuitorul nostru Iisus Hristos, Care la plinirea vremii a venit la neamul omenesc, s-au împlinit cu mare uimire la vremea lor. Aşa vedem că sfinţii prooroci, prin descoperire de la Sfîntul Duh, au arătat cu mii de ani înainte că Mîntuitorul nostru Iisus Hristos Se va naşte după trup din sămînţa femeii (Facere 3, 15); că Se va naşte din sămînţa lui Avraam (Facere 22, 17-18); că va fi din neamul lui David după trup (Isaia 9, 6).

La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfîntului Prooroc Zaharia, care a zis: Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei (Zaharia 9, 9).

Dar, fraţii mei, ce simbolizează mînzul asinei despre care a proorocit Zaharia atît de arătat, iar Domnul şezînd pe el a împlinit proorocia? Mînzul asinei, ca orice mînz, este sălbatic şi anevoie de îmblînzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba. Necurate erau toate neamurile pămîntului pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblînzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.

Şederea lui Iisus Hristos pe mînzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El; şi vezi că Apostolii au adus la Iisus mînzul asinei, precum zice dumnezeiescul Luca, şi aruncîndu-şi hainele pe el au pus pe Iisus deasupra. Hainele aşternute pe jos erau semne şi închipuiri arătate cum că Apostolii, întinzînd propovăduirea Evangheliei la neamuri, le-au adus şi le-au supus lui Hristos, Care le-a umplut de darurile Lui cele dumnezeieşti. Apoi zice dumnezeiasca Evanghelie: Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar cînd S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise pentru El şi că I le-au făcut Lui (Ioan 12, 16).

Poporul care era din Betania împreună cu cei din Ierusalim, auzind că Mîntuitorul a făcut acea mare şi preaslăvită minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, numai prin strigarea: Lazăre, vino afară!, a ieşit înaintea Domnului cu mare evlavie şi mirare şi L-a întîmpinat cu stîlpări şi cu ramuri. Dar oare tot cu această e-vlavie şi credinţă l-au primit pe Mîntuitorul arhiereii, fariseii şi cărturarii? Nu. Aceştia erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mîntuitorului şi, auzind despre preaslăvita minune cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au şi grăbit să ia toate măsurile pentru a ucide pe Iisus. Căci adunînd sinedriul, ziceau: Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul (Ioan 11, 47-48).

Vedeţi, fraţii mei, cîtă orbire şi răutate era în mintea şi inima cărturarilor, arhiereilor şi a fariseilor împotriva lui Iisus? Cîtă deosebire era între popor şi între conducătorii lor sufleteşti! Poporul cu atîta evlavie şi cinste îl primea pe Mîntuitorul. Încă şi mulţi din iudeii, care veniseră la Maria şi care văzuseră ce a făcut Iisus, au crezut în El (Ioan 11, 45). Iar arhiereii şi fariseii, orbiţi de ură, de răutate şi necredinţă, nu numai că nu au crezut în El, ci în grabă pregăteau şi planul de a-L omorî. Cîtă dreptate avea Mîntuitorul cînd îi mustra pe aceşti cărturari şi farisei şi le zicea: Nebuni şi orbi! (Matei 23, 17). Cîtă orbire sufletească şi cîtă ură şi zavistie era în mintea şi în inima acestor conducători spirituali ai poporului lui Israel! În loc să creadă în preaslăvita minune a învierii lui Lazăr şi să-L laude pe Iisus Hristos, auzi ce zic: Ce facem pentru că Omul acesta face multe minuni? (Ioan 11, 47).

Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie şi ură! Despre această orbire şi împietrire a fariseilor, a arhiereilor şi cărturarilor a proorocit marele prooroc Isaia, zicînd: Că s-a învîrtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-l vindece(Isaia 6, 10).

Iubiţi credincioşi,

Cauzele împietririi şi orbirii sufleteşti a arhiereilor şi fariseilor erau ura şi zavistia, pe care le aveau împotriva Mîntuitorului. De aceea căutau felurite pricini spre a-L pierde. Astfel am socotit să vorbim cîte ceva despre blestemata pricină a zavistiei, nu cu cuvintele noastre, ci cu ale Sfinţilor Părinţi.

Ascultaţi ce zice Sfîntul Vasile cel Mare despre zavistie: "Bun este Dumnezeu şi de bine dătător celor vrednici. Rău este numai diavolul şi izvoditor a tot felul de răutăţi şi precum la cel bun lipseşte zavistia, aşa la diavol există zavistia. Să ne păzim, fraţilor, de patima zavistiei ca să nu ne facem părtaşi lucrurilor diavolului şi potrivnicului şi să ne aflăm osîndiţi întru aceeaşi osîndă cu el. Că dacă cel ce se mîndreşte, cade în osînda diavolului, cum zavistnicul va scăpa de munca cea gătită diavolului? Că nici o patimă mai pierzătoare decît zavistia nu rămîne în inimile oamenilor, care preapuţin mîhneşte pe cei de afară, dar este cea întîi şi mai aproape răutate la cel ce o are.

Căci precum rugina roade în fier, aşa zavistia mănîncă în sufletul celui ce o are. Precum viperele mănîncă pîntecele celor ce le poartă ca să se nască, aşa şi zavistia are putere a mînca sufletul celui ce o are. Pentru că zavistia este mîhnire pentru binele aproapelui, de aceea niciodată scîrbele şi întristările nu lipsesc de la omul zavistnic. A rodit ţarina aproapelui său, este îndestulată casa lui cu toate cele necesare vieţii. Bucurii de la bărbatul acela nu lipsesc. Toate acestea sînt hrană bolii şi sporesc suferinţele celui zavistnic. Pentru aceasta cu nimic nu se deosebeşte de omul gol care de toţi se răneşte. Este cineva viteaz? Este sănătos? Acestea rănesc pe cel zavistnic. Altul este mai frumos la faţă. Altă rană a zavistnicului. Cutare întrece mult darurile sufleteşti şi pentru înţelepciunea şi puterea cuvintelor este văzut şi rîvnit. Altul este bogat, dă multe daruri celor săraci şi se laudă de cei ce dobîndesc de la el faceri de bine.

Acestea toate sînt bătăi şi răni care pătrund în inima celui zavistnic. Şi ce este mai rău la patima aceasta este că nici a o spune nu poate. Ci caută cu privirea în jos şi este posomorît şi se tulbură, cîrteşte, şi se păgubeşte de răul acesta şi amintindu-i-se de patima sa, se ruşinează să-şi arate necazul, că este zavistnic şi amărît şi se chinuie de bunătăţile prietenului şi de veselia fratelui şi nu poate suferi bunătăţile şi îndestularea aproapelui. Deci nevoind a-şi spune patima, ţine boala întru adînc care roade şi mănîncă cele dinlăuntru ale lui. Ba nici doctor al bolii acesteia, nici vreo doctorie vindecătoare nu poate afla, măcar că sînt pline Scripturile de leacuri pentru ea..." (Sf. Vasile cel Mare, Hexaimeron, 1988, p. 117).

Să auzim şi pe Sfîntul Ioan Gură de Aur vorbind despre zavistie. "Nu este alt păcat mai rău care desparte pe om de Dumnezeu şi de ceilalţi oameni ca zavistia, adică pizma. Această boală rea este mai cumplită decît iubirea de argint. Pentru că iubitorul de argint atunci se bucură cînd dobîndeşte banii; iar invidiosul şi zavistnicul atunci se bucură cînd altul pătimeşte şi păgubeşte şi îşi pierde munca lui şi socoteşte cîştig primejdiile şi pagubele altora.

Deci care altă patimă este mai rea decît aceasta? Că răutăţile lui nu le cercetează, iar de binele altora se topeşte pe sine şi se lipseşte de rai. Nici în lumea aceasta zavistnicul nu are nici un bine. Căci în ce chip cariul mănîncă lemnul şi molia roade lîna, aşa şi pizma roade cu totul sufletul şi oasele omului zavistnic şi pizmaş, căci aceste patimi sînt mai rele decît fiarele, care pentru hrană, sau din fire se pornesc spre mînie. Iar oamenii zavistnici şi pizmaşi, cînd le face cineva bine, ca şi cînd le-ar face o strîmbătate, asemenea demonilor, sînt nemilostivi şi amari vrăjmaşi. Zavistnicii şi pizmaşii fug de adunarea şi vorbirea cea firească şi nici mîntuirea lor nu o doresc. Pentru că pizma nu ştie a cinsti ceea ce este de folos. Unii ca aceştia pururea se află plini de tulburări şi de mîhnire şi sufletele lor merg la iad. Că nu este alt păcat mai rău decît pizma şi zavistia".

Iubiţi credincioşi,

Astăzi este Duminica Floriilor cînd Mîntuitorul nostru Iisus Hristos intră ca un împărat în Ierusalim, spre a se da de bună voie la chinuri şi la moarte pentru noi păcătoşii. Aţi auzit în Sfînta Evanghelie cu cîtă bucurie Îl însoţea mulţimea şi cu cîtă ură şi zavistie Îl priveau cărturarii şi arhiereii iudeilor.

Astăzi se încheie Postul Mare şi începe Săptămîna Mare a Sfintelor şi mîntuitoarelor patimi. Cei care aţi fost mai silitori cred că pînă acum v-aţi spovedit şi împărtăşit cu Trupul şi Sîngele Domnului. Care încă nu v-aţi curăţit de păcate prin spovedanie şi Sfînta Împărtaşanie, mai aveţi numai cîteva zile pînă la Sfintele Paşti. Nu mai amînaţi, ci alergaţi la preot, că nu putem să ne bucurăm de Învierea Domnului necurăţiţi şi plini de păcate. Nu vă lăsaţi pe ultimele zile că săptămîna aceasta preoţii sînt foarte ocupaţi.

Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sînt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cîntări de peste an. Veniţi seară de seară cît mai mulţi la sfînta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică cînd Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să rîdem şi să bem cînd Fiul lui Dumnezeu este dat în mîinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mîncăm acum cînd Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, cînd Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vîndut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit?

Să mergem săptămîna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mîntuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mîntui.

Iată astăzi Hristos intră triumfal în Ierusalim însoţit de mulţime de oameni cu ramuri de finic în mîini. Să-L întîmpinăm şi noi pe Hristos cu stîlpări de fapte bune. Hristos blesteamă smochinul fără roade care se usucă. Să ne temem şi noi, că sîntem ca nişte pomi fără roade pe pămînt, lipsiţi de multe bunătăţi duhovniceşti. Hristos primeşte pe femeia păcătoasă să-I spele picioarele. Să ne apropiem şi noi de Domnul şi cu lacrimi de pocăinţă să-I udăm picioarele şi să I le sărutăm.

Hristos este vîndut de Iuda la iudei pe 30 de arginţi. Să ne ferească Dumnezeu să-L trădăm şi noi pe Domnul pentru bani, pentru cinste sau din frică. Hristos spală picioarele ucenicilor la Cina cea de Taină, ca să ne înveţe smerenia pe toţi. Hristos Mîntuitorul nostru săvîrşeşte prima Sfîntă Liturghie la Cina cea de Taină, întemeiază deci jertfa liturgică şi împărtăşeşte pe ucenici, înainte de patima Sa. Să preţuim toată viaţa biserica, să mergem regulat la Sfînta Liturghie şi să ne apropiem cu evlavie şi pregătire de Sfînta Împărtăşanie, mai ales la marile praznice şi sărbători creştine. Numai Iuda, vînzătorul, cînd s-a împărtăşit "a intrat satana în el", căci a primit cu nevrednicie Trupul şi Sîngele Domnului. Aşa vor pătimi toţi cei ce se împărtăşesc cu necredinţă şi cu păcate mari pe suflet. Vai de cei ce zac în păcate grele şi nici măcar în sfintele posturi nu se pocăiesc şi nu se împacă cu Mîntuitorul.

Iată, Vinerea Mare! Fiul lui Dumnezeu este răstignit între doi tîlhari, pentru mîntuirea noastră. Să mergem cu sfintele femei mironosiţe să plîngem pe Iisus Hristos şi mai ales să ne plîngem păcatele noastre lîngă Crucea Lui. Hristos îşi dă duhul şi apoi este pus în mormînt. Să îngenunchem cu mare credinţă la Mormîntul Domnului, să-L tămîiem, să ne rugăm şi să ne cerem iertare, să ne împăcăm unii cu alţii şi în noaptea sfîntă a Sfintelor Paşti să aşteptăm clipa de taină a Învierii Domnului şi a învierii noastre.

De vom face aşa, ne vom bucura cu toţii de lumina învierii Mîntuitorului şi vom putea cînta cîntarea îngerească de biruinţă asupra morţii şi a iadului. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 1 Aprilie

A.  GUSTĂRI

Icre

	50 g icre, 1/4 kg untdelemn, 1-2 linguri de lămâie, 4-5 linguri apă, o linguriţă rasă mustar. Icrele proaspete, fără să se spele, se sărează puţin, se lasă 2-3 zile la frigider şi apoi se pregătesc. La congelator, se pot păstra în acest fel în pungă timp îndelungat. Icrele proaspete se pun într-un castron, împreună cu o linguriţă zeamă de lămâie sau 5-6 picături de oţet sau o linguriţă rasă de muştar, se bat bine cu furculiţa după care începe turnarea untdelemnului, ca să se lege. Nu se pune nici franzelă, nici griş, deoarece le denaturează gustul şi aspectul. Substanţa acră emulsionează rapid untdelemnul, evitând astfel separarea lui. Untdelemnul se toarnă exact ca şi la maioneză, din sticla cu dop subţire, bătând încontinuu cu furculiţa. Când devin prea tari, se adaugă câte o linguriţă cu apă rece, care le înmoaie, încorporându-se mai bine untdelemnul. Substanţa acră le albeşte şi le face mai pufoase. Treptat se adaugă 4-5 linguri cu apă, care le înmoaie şi le înmulţeşte. Se poate pune şi ceapă rasă fin, după gust. Salata se aşază pe platou, se ornează cu măsline, cu raze subţiri din gogoşari şi cu felii de lămâie cu marginea crestată.

B.  SALATE

Salată de ton

Ingrediente:
o cutie ton in ulei, o cutie porumb  medie, un borcănel ceapă mică murată, orez bob lung (2 punguliţe Uncle Ben's 75 g.), zeama 1 lămâie, piper

Mod de preparare:
Se fierbe orezul, de preferat cel cu bob lung,  să nu se lipească.  Se amestecă orezul fiert cu tonul (cu tot cu ulei - există şi ton în ulei cu lămâie şi piper), zeama de la 1 lămâie, ceapa murată, porumbul şi piperul.

C.  SOSURI

Nu e nevoie de sos preparat separat în acest meniu.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş pescăresc – reţetă culeasă din Deltă

Ingrediente:

* peşte mărunt: caras, oblete, biban, roşioară etc = circa 2..3 kg
borş de casă = 2..3 kg.
* zarzavaturi după gust şi posibilităţi: morcov, ceapă, ardei gras, roşie etc.
ardei iute , 4 roşii , usturoi ,
* peşte mare: crap, ştiucă , şalău , somn , sturion. = circa 3..4 kg în total (adică curăţat, porţionat, fără capete şi cozi)

Preparare:
Într-un ceaun/oală mare se pun circa 6..8 litri de apă (apa de Dunare era ideală dar e poluată)
Se pun la fiert peştii mici , curăţaţi de solzi şi maţe, se lasă la fiert până cade carnea de pe oase, apoi se scot cu o strecurătoare şi se dau la pisici.
În apa rămasă se pune ardeiul iute tocat şi zarzavaturile tăiate mărunt , sau întregi dacă vreţi să le scoateţi la urmă.
Când zarzavaturile sunt aproape fierte se adaugă borşul şi peştele mare, tăiat bucăţi, curăţat etc.
Se lasă până se fierbe acest peşte.
Se potriveşte din sare şi oţet/borş.
Între timp se prepară samursacul: se coc 4 roşii pe plită , se curăţă de coajă şi se adugă într-un mujdei de usturoi făcut doar din usturoi, apă şi sare.

Se freacă aceste roşii în mujdei până se omogenizează.
Când e gata borşul , se scot bucaţile de peşte mare din el pe un castron separat şi acesta va fi felul 2.
Borşul se mănâncă cu mămăligă, apoi se mănâncă peştele fiert cu mujdeiul respectiv.
Atenţie: borşul e cu atât mai bun , cu cât se folosesc mai multe specii de peşte , iar o bucată de sturion e secretul acestui borş.
Nu se pun capete şi cozi în acest borş.
peşte mărunt = sub 12..15 cm/buc
peşte mare = restul

E.  MÂNCĂRURI

Mâncare de crap

Ingrediente: 1 peşte de peste 1 kg, ulei, 20-25 bucăţi de arpagic, 2-3 căţei de usturoi, 1 lingură făină, 2 pahare de vin, 1 foaie de dafin, pătrunjel verde tocat, sare, piper.

Se curăţă crapul; se spală, se taie în felii potrivit de mari, se sărează şi se lasă puţin deoparte.
Separat, arpagicul opărit se căleşte cu puţin uiei; când se îngălbeneşte se adaugă făina, se lasă să se rumenească uşor şi se stinge cu vin. Se adaugă foaia de dafin şi usturoiul. După ce a fiert 10-15 minute, se pune peştele, se potriveşte de sare şi de piper şi se lasă să fiarbă încet, până este gata.
La servit se scot căţeii de usturoi. Mâncarea trebuie să fie caldă când se aduce la masă. Se pregăteşte la fel linul, ştiuca sau alt peşte mai mare.

F.  DULCIURI

Prăjitură de post cu nucă

Aveţi nevoie de: 1/4 cană de ulei, 1- 1/2 cană de zahăr, 2 căni de apă, 3 căni de făină, 3-4 linguri de gem, 1/2 cană de nuci pisate, 1 praf de copt şi o linguriţă de bicarbonat stins, 3-4 linguri de cacao, o sticluţă de esenţă rom, un vârf de cuţit de sare.

Pentru prepararea compoziţiei se amestecă toate ingredientele: uleiul, zahărul, apa, făina, apoi gemul, nucile pisate, cacaoa, romul, sarea şi praful de copt şi bicarbonatul stins până se face o compoziţie omogenă.

Se unge tava cu ulei, se tapetează cu făină şi apoi se toarnă toată compoziţia şi se pune la cuptor. Dupa ce s-a copt la foc domol, se pune deasupra o glazură formată din: 12 linguri de zahăr, 7 linguri de apă şi 3 linguri de cacao.

Se toarnă calduţă peste prăjitură.

Prajitura se taie în pătrate mici sau romburi şi se ornează cu nucă de cocos.