REVISTA 

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI

ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE

NR 171 DIN 12 MARTIE 2018

RELIGIE ORTODOXĂ 12 Martie

Sf Cuv Teofan Mărturisitorul; Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopal Romei; Sf Cuv Simeon Noul Teolog

Viata Cuviosului Teofan Marturisitorul   

Patria Cuviosului Teofan a fost Constantinopolul, fiind nascut din parinti cinstiti, Isaac si Teodotia. Isaac era rudenie imparatului Leon Isaurul (717-740) si a lui Constantin Copronim (740-775). De aceea se si numea "Isaurie", ca unul ce era dintru acelasi neam imparatesc si din partile Isauriei. El se afla in dregatoriile cele mai mari ale palatului imparatesc si voievod in imparatia lui Copronim. Si era atunci eresul iconoclast contra sfintelor icoane si prigoana mare asupra dreptcredinciosilor. 

  

Deci Isaac, impreuna cu sotia sa, Teodotia, fiind in taina dreptcredinciosi de frica, isi pazeau dreapta credinta. Si s-au invrednicit a fi nascatori unui fiu ca acesta, care ca o raza avea sa lumineze Biserica lui Hristos. Si i-au pus numele Teofan, care se intelege "de Dumnezeu aratat", pe de o parte, ca s-a nascut la praznicul Sfintei dumnezeiestii Aratari (Boboteaza), care in greceste se numeste "Teofania", iar pe de alta ca, voind dumnezeiasca randuiala, pentru adeverire, l-a ales din pantecele maicii, precum alta data pe Ieremia proorocul si, sfintindu-l, l-a aratat mare luminator al Bisericii.

Deci, se numea fericitul Teofan si dupa numele tatalui sau, Isaac, precum despre aceea pomeneste Anastasie, pazitorul de carti. Aceasta a fost mai inainte de tunderea lui in randuiala monahiceasca, catre care din tinerete ardea cu inima, precum vom vedea mai jos.

Dupa nasterea fericitului de Dumnezeu aratatului prunc Teofan, tatal sau Isaac, vietuind numai trei ani, a trecut la viata cea fara de sfarsit. Iar inainte de a muri, a scris diata si a incredintat pe fiul sau, care era numai de trei ani, impreuna cu maica lui, in purtarea de grija si in paza insasi a imparatului Constantin Copronim, ca unui neam al sau. Si crestea pruncul cu anii si cu intelegerea, invatand dumnezeiasca Scriptura si bunele obiceiuri. Ajungand la doisprezece ani, unul din senatori avand o fiica de zece ani si vazand pe pruncul acesta frumos, intelept, foarte bogat si ruda a imparatului, cauta sa-i dea de nevasta pe fiica lui, la care lucru si Teodotia vaduva, maica lui Teofan, se invoia.

Intrucat acel lucru nu se putea savarsi fara voia imparatului, senatorul l-a rugat foarte mult pe imparat pentru acel lucru, cautand ca astfel sa se apropie de el, insotind pe fiica sa dupa nepotul imparatului. Deci, invoindu-se, s-a facut logodna copiilor mai inainte de varsta cea cuviincioasa de nunta. Insa nunta s-a amanat pana la anii cei desavarsiti ai varstei amandorura, ai mirelui si ai miresei.

In acel timp a murit imparatul Copronim, iar dupa dansul a venit Leon, fiul lui cel de-al patrulea, cu acelasi nume, care s-a numit dupa mama Cazaris (775-780). Caci ea a fost fiica lui Cagan, stapanitorul Cazarilor, care in paganatate se numise Cazara, iar dupa botez Irina.

Dupa catava vreme si mai inainte de nunta lui Teofan, maica lui, Teodotia, murind, lasa fiului sau o bogatie fara numar. In casa lui Teofan era o sluga oarecare, temator de Dumnezeu si intelept, iubit de Teofan pentru obiceiul cel imbunatatit al lui, pe care-l avea ca sfetnic bun intru toate. Cu vorbirea cea de folos a aceluia indemnandu-se si, mai ales, povatuindu-se de Duhul lui Dumnezeu, Cel ce toate le lucreaza, a iubit intreaga intelepciune si se gandea cum ar putea sa-si pazeasca fecioreasca sa curatenie, dorind cu osardie chipul si viata monahiceasca.

Deci a inceput a-si imparti bogatia la cei scapatati si saraci. De acest lucru instiintandu-se socrul sau, chiar si nevrand, se sarguia sa savarseasca nunta, pentru ca acum sosise si vremea. Venind ziua cea hotarata si savarsindu-se ospatul de nunta dupa obicei, cel de Dumnezeu aratat tanarul Teofan toata mintea si-o avea pironita catre Dumnezeu, rugandu-se in taina inimii sale sa-l pazeasca Domnul in feciorie cu darul Sau.

Inchizandu-se in camara, tanarul cu mireasa sa, si sezand pe patul lor, a inceput a-si arata gandul sau cel ascuns si cu suspinuri din inima a zis catre mireasa: "Iubita mea, oare nu stii ca vremea aceasta a vietii noastre este scurta si sfarsitul nostru nestiut? Apoi nu stii ca ii asteapta judecata nemilostiva pe acei care isi duc viata in desfatari si indestulari si adeseori manie pe Dumnezeu? Desi nunta este randuita de Dumnezeu, insa grijile lumesti care urmeaza la cei casatoriti departeaza mintea omeneasca de la Dumnezeu si o fac desarta de gandurile cele placute Lui si nici n-o lasa sa priveasca cu ochii sufletului spre cele viitoare.

Stim pe Lazar care, pentru vremelnica chinuire, a fost dus de ingeri in sanul lui Avraam; iar pe cel bogat, care a petrecut in desfatari, il stim aruncat in muncile iadului, neputand sa capete o picatura de apa in vapaia aceea spre racorirea limbii lui. Auzim cui sunt fagaduite si fericirile evanghelice pregatite in ceruri. Nu bogatilor, care petrec in veselia lumii acesteia si in toata buna fericire. Ci celor saraci, celor ce plang, celor ce flamanzesc, celor ce insetoseaza, celor ce rabda pentru Hristos izgonire si ocara. Si, in scurt zic, ca stramta si anevoioasa este calea care duce la viata, iar larga este poarta si lata calea care duce la pierzare. Sa stim cu adevarat ca, daca intr-acest chip vom petrece cu rasfatare, in dulcetile cele desarte, apoi cu totul, in veacul cel viitor, ne va primi vesnica amaraciune si nu se poate ca sa fie in alt chip.

De aceea, iubita mea mireasa, este mai bine sa ne pazim de unirea cea trupeasca a insotirii si sa petrecem cu un suflet in feciorie. Deci vom vietui putin la un loc, prefacandu-ne ca avem insotire trupeasca, pentru ca tatal tau este cumplit; iar sub chipul insotirii sa petrecem ca fratele cu sora. Dupa aceea, cand ne va da Dumnezeu vreme cu prilej, ne vom duce in manastire, eu in cea de barbati, iar tu in cea de fecioare si ne vom da in mainile Domnului, in toate zilele vietii noastre, ca in veacul viitor sa ne invrednicim in ceata sfintilor Lui celor placuti".

Acea sfanta mireasa, ca un pamant bun primind samanta cea buna, a primit cuvintele cele folositoare ale mirelui, care au intrat adanc si s-au inradacinat in inima sa. Apoi, cu fata vesela si cu sufletul bucuros, a raspuns catre fericitul Teofan: "Si eu stiu, iubitul meu stapan, cuvintele Mantuitorului nostru, Care zice in Evanghelie: Daca cineva nu-si va lasa pe tatal sau, pe maica, pe femeie, pe fii, pe frati si pe surori, apoi casele si satele; si cel ce nu-si ia crucea sa si nu vine in urma Mea, nu este vrednic de Mine.

Deci, ca sa fim vrednici Aceluia, sa lasam toate cele desarte, daca asa voiesti; ca ceea ce voiesti tu, o voiesc si eu; ceea ce iti este placut tie, imi este placut si mie. Voiesti tu sa petreci intru feciorie, voiesc si eu, ca sa fim neprihaniti inaintea Mirelui ceresc, pazind nu numai sufletele, ci si trupurile noastre neintinate. Pentru ca ce folos ne va fi noua, daca viata cea de scurt timp o vom cheltui in desertaciune si ne vom lipsi de vesnicele bunatati? Daca vom dobandi copii, apoi de mari griji ne vom umple, pentru hrana acelora si pentru randuirea vietii lor, ziua si noaptea ingrijindu-ne si cazand in laturile lumii cele mult impletite; apoi, venind sfarsitul cel necunoscut, unde ne vom afla nu stim. Sa vietuim deci in taina in fecioria cea pazita de noi, pana ce Domnul ne va duce in randuiala monahiceasca".

Niste cuvinte ca acestea ale miresei sale celei deplin intelepte auzindu-le fericitul Teofan, s-a mirat de buna ei intelegere. Si cazand la pamant, a multumit lui Dumnezeu, Celui ce prin Duhul cel Sfant a povatuit pe acea fecioara la o invoire ca aceea potrivita scopului sau. Toata noaptea aceea au petrecut-o in rugaciuni, cerand ajutor de sus, ca inceputul vietii lor in nevointa sa aiba sfarsit bun si desavarsit. Iar cand rasarea luceafarul, au adormit putin si au vazut amandoi un vis. Au vazut un tanar luminos la fata, zambind catre dansii si cu dragoste graindu-le: "Domnul a primit gandul vostru si m-a trimis sa va insemnez pentru o viata ca aceasta, la care acum v-ati sfatuit, ca intregi si fara prihana sa va daruiti Lui". Zicand aceasta, i-a insemnat pe amandoi peste tot trupul cu semnul Crucii si s-a facut nevazut.

   

Desteptandu-se ei indata, au spus unul altuia visul sau, care era in acelasi chip la amandoi. Ba inca au mirosit buna mireasma negraita, prin venirea cea nevazuta ingereasca, si s-au mirat. Apoi, cazand la pamant inaintea lui Dumnezeu, au inaltat laude, iar buna mirosire cereasca era nu numai in camara, ci si in toata casa mirosea la multi. Si petrecea ingereste in trup acea sfanta doime si ardeau ca doua sfesnice inaintea lui Dumnezeu prin vapaia dragostei dumnezeiesti si ca doi maslini izvorau untdelemn al indurarii. Caci in toate zilele faceau neincetat milostenii si averile lor fara crutare le imparteau la cei lipsiti.

  

Dupa catava vreme, instiintandu-se socrul de viata ginerelui si a fiicei sale, cum ca petrec in feciorie si ca isi impart bogatiile la saraci, s-a mahnit foarte. Alergand la imparat, i-a spus lucrul acela si se jeluia asupra ginerelui: "Vai de batranetile mele cele ticaloase, pentru netrebnicul meu ginere, ca bogatiile in desert le cheltuieste si tinerii ani ai fiicei mele ii pierde in zadar, nepetrecand cu dansa ca cei insotiti; si n-am nadejde sa ma mangii de nepoti. Pentru ce a luat-o pe ea? Pentru ce mai inainte de nunta n-a stricat logodna si de ce nu s-a lepadat de ea, ca sa nu o fi adus in aceasta stare, tanara fiind, si n-ar fi adus batranetile mele intr-o indoita intristare. Pentru ca de doua pricini imi este necaz pentru fiica: ca fiind maritata, nu are barbat, nici nu poate sa fie mama de fii, apoi pentru averile ce se cheltuiesc in zadar, de vreme ce nu numai bogatia sa, ci si pe cea care este zestrea fiicei mele, nu putina a risipit". Si ruga pe imparat sa invete si sa sfatuiasca pe ginerele sau ca sa petreaca dupa legea celor insurati si averile sa nu le piarda in zadar.

   

Atunci imparatul, umplandu-se de manie, a chemat la sine pe fericitul Teofan si, cu asprime cautand la dansul, il infricosa cu groaza, poruncindu-i sa-si schimbe o viata ca aceea; iar de nu, apoi ii va scoate ochii si-l va trimite in surghiun. Insa tanarul cel placut lui Dumnezeu nu baga de seama certarea cea imparateasca si nu-si parasea viata cea curata si frumos inceputa in feciorie, sarguindu-se ca mai ales sa castige darul Imparatului ceresc, decat al celui pamantesc. Dupa aceasta i-a iesit degraba lui Teofan porunca de la imparat sa mearga in partile Cizicului pentru oarecare trebuinte ale poporului. Insa aceea, prin scornirea socrului sau, intr-adins i-a fost pregatita lui, pe de o parte ca, indeletnicindu-se cu lucrurile incredintate lui de imparat, sa inceteze si sa uite nevointele cele obisnuite lui in rugaciune; iar pe de alta ca averea sa nu-i fie impartita, careia insusi socrul i se facuse pazitor. Iar cand au iesit spre Cizic pentru slujba imparateasca, i s-a poruncit si sotiei lui, de tatal ei si de imparat, ca sa mearga cu dansul. Caci nu suferea tatal sa se desparta de barbat fiica lui, nici cat de putina vreme.

   

Si s-a intamplat sa le fie calea pe un rau, care mai inainte se numea Rindacos, apoi poporul l-a numit mare, care are pe o parte latura Olimpului, iar pe alta, Sigriani. Pe acel rau a voit a merge fericitul Teofan, desi pe uscat era calea spre Cizic, insa pentru oarecare neputinte trupesti ce i se intamplasera, a voit a merge pe apa ca pe o cale mai usoara; dar aceasta s-a facut dupa a lui Dumnezeu purtare de grija. Deci, trimitand inainte pe uscat pe prietenii sai, cum si slugile cu caii si cu carutele, a sezut in luntre, impreuna cu fericita sa sotie si cu cateva slugi. Apoi inotand, lua seama la muntii cei frumosi ai Sigrianiei, la dealuri si la pustietati si ardea cu duhul spre viata cea fara de gilceava. Si s-a intamplat la un loc, cale adanca si larga intre munti si o padure aleasa intr-insa; si a iubit el foarte mult locul acela.

   

Ramanand acolo la mal ca sa se odihneasca si poruncind tuturor sa ramana langa luntre sa-l astepte, singur s-a dus in valea aceea, inconjurand locul acela pustiu, umilindu-se. Apoi, stand intr-o padure deasa, se ruga lui Dumnezeu cu dinadinsul, intinzandu-si mainile spre cer, apoi cazand la pamant cu lacrimi si facand mul-time de inchinaciuni, zicea: "Arata-mi, Doamne, calea in care voi merge!" Pentru ca era cuprins cu foarte mare dorire de viata pustniceasca si gandea ca indata, lasand toate, sa se ascunda intr-acea pustie.

   

Fiind ostenit de rugaciuni si sezand sa se odihneasca, s-a facut minune, caci a vazut pe ingerul cu chip de lumina, pe care mai inainte il vazuse in camara, cand era impreuna cu sfanta sa mireasa. Acela aratandu-i cu degetul pustia aceea, a zis: "Tie aici ti se cade a te salaslui, dar inca mai asteapta putin, pana cand se vor lua de pe pamantul celor vii cei ce-ti impiedica calea, caci se vor lua degraba, si fara de suparare vei merge oriunde vei voi".

   

De acea vedenie Sfantul Teofan s-a veselit foarte si, intor-candu-se la luntre, mergea vesel in calea sa. Si a vazut prin muntii aceia ai Sigrianiei manastiri pustnicesti si sihastresti si le-a cercetat impreuna cu sotia cea inteleapta. In acele manastiri au aflat un staret inainte-vazator, cu numele Grigorie, iar cu porecla Stratighie, care petrecea la un loc ce se numea Polihronie, de la care, dupa ce i-a descoperit gandul si dorinta inimii sale, a auzit ceea ce mai inainte auzise de la ingerul, care i se aratase lui. Caci, vietuind ingereste acel staret, se invrednicise de la Dumnezeu de darul mai inainte vederii si a zis catre Teofan: "Asteapta putin, tanarule bun, ca degraba imparatul si socrul tau se vor duce de pe pamant, iar tu vei fi liber si vei merge dupa scopul tau cel bun". Iar cinstitei lui mirese i-a spus la ureche incet, acel sfant staret, cum ca iubitul ei frate, Teofan, va castiga la vreme cununa muceniceasca.

   

Dupa aceasta Sfantul Teofan a ajuns la cetatea Cizicului si facea lucrul cel poruncit de imparat, cu niste indreptari ale oarecaror treburi ale popoarelor. Si iesea adeseori cu slugile in muntii Sigrianiei, care nu era departe, cercetand pe sfintii parinti de acolo si invrednicindu-se de binecuvantari si rugaciuni de la dansii, folosindu-si sufletul din cuvintele lor cele de Dumnezeu insuflate; iar, mai ales, mergea adeseori la cel mai inainte vazator Grigorie Stratighie si la Hristofor, egumenul locasului celui mic, cum se numea acea manastire.

   

Odata, trecand prin muntii Sigrianiei pentru cercetarea parintilor pustnici, i s-a intamplat de a intirziat si era o arsita mare, pe vremea secerisului, si a insetat, impreuna cu cei ce erau cu dansul, iar locul acela era pustiu si fara de apa; apoi ziua se pleca si nevoie le era ca sa nu ramana acolo, caci slabeau toti de sete si ei si dobitoacele. Deci fericitul Teofan, rugandu-se, a stat sub un deal ca sa poata adormi putin, sa-si potoleasca setea cu somnul. Desteptandu-se el, fara de veste a curs peste capul lui un izvor de apa vie si l-a udat. Caci n-a trecut Dumnezeu cu vederea pe robul Sau, Cel ce a izvorat apa din piatra in pustie neamului evreiesc celui nemultumitor; deci, cu cat mai ales multumitorului Sau rob bine a voit a face aceasta la vreme de nevoie.

   

Iar sfantul, desteptandu-se de sunetul apei celei neasteptate, s-a sculat degraba din locul acela si a strigat pe cei ce erau cu dansul. Toti alergand, se minunau de acea minune fara de veste si neasteptata si slaveau pe Dumnezeu; apoi au baut din destul si dobitoacele le-au adapat. Iar dupa ce au ramas ei in acel loc, a doua zi nu s-a mai aflat izvorul acolo si locul era uscat si nici urma de apa nu se afla. De care lucru mai mult s-au minunat si au marit puterea lui Dumnezeu cea minunata, ca in vreme de sete a scos izvor din pamant fara de apa, apoi, incetand trebuinta, a secat apa, aratand cu fapta ca in fiecare loc Dumnezeu este gata sa dea cele trebuincioase aceluia care mai inainte cauta Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui.

   

Dupa aceea Sfantul Teofan, zabovind in Cizic catava vreme si toate randuindu-le bine, precum avea porunca de la imparat, s-a intors in Constantinopol. In acea vreme s-a implinit ceea ce a zis ingerul lui Dumnezeu si profetia Cuviosului Grigorie; caci a murit imparatul Leon Cazaris, fiul lui Copronim si nepotul lui Leon Isaurul, cum si socrul lui Teofan a murit.

   

Deci se facura liberi amandoi, adica Teofan si sfanta lui mireasa. Si indata fara de impiedicare si-au impartit bogatiile si averile lor, precum au voit. Dupa aceea, Teofan a calugarit pe mireasa sa intr-una din manastirile de fecioare din Bitinia, dand manastirii aceleia averi din destul, spre chivernisirea surorii lui, careia i-a pus numele in calugarie Irina si a bineplacut lui Dumnezeu desavarsit in viata monahiceasca, incat a facut minuni alese; caci a luat de la Dumnezeu darul de a vindeca toate bolile si a izgoni dracii. Iar scriitor al minunilor ei a fost prea sfintitul Patriarh al Constantinopolului, Metodie, care a laudat viata amandurora.

   

Iar dupa calugaria surorii sale, fericita fecioara Irina, Sfantul Teofan impartind la cei ce aveau trebuinta ramasita averilor ce le avea in Constantinopol, iar din aur oprind ceva, s-a dus la cel mai sus-zis, la parintele sau Grigorie, cel mai inainte vazator, poreclit Stratighie, in muntele Sigrianiei, la locul ce se numea Polihronie si s-a tuns de dansul in monahicescul chip, apoi i-a zidit acolo o manastire din aurul cel ramas. Si a petrecut langa dansul destula vreme, deprinzandu-se la nevointele monahicesti.

   

Dupa aceea, cu sfatul staretului, s-a dus in insula ce se numea Calonimos, unde avea un sat mic parintesc, care-i ramasese din averile cele vandute si impartite. Acolo a facut o manastire si a chemat pe fratii din locasul lui Teodor, ce se numea "Monoheraria" si le-a pus egumen pe un barbat bun si iscusit. Iar el singur s-a inchis in chilie si scria carti, caci era bun scriitor, si pe acelea vanzandu-le, se chivernisea nu numai pe sine, ci si pe altii. Iar dupa cativa ani, murind egumenul, il suparau fratii pe Cuviosul Teofan, cu multa rugaminte, ca sa binevoiasca sa le fie egumen. Iar el, nevrand, s-a dus de la dansii iarasi, la muntele Sigrianiei. Si aducandu-si aminte de acel loc pustnicesc unde a vazut aratarea cea ingereasca cand calatorea pe apa spre Cizic, s-a dus acolo. Salasluindu-se in pustia aceea, vietuia dupa Dumnezeu; si a umplut-o ca pe o cetate a lui Dumnezeu, de placutii Lui, care vietuiau in pustie. Pentru ca, venind multi la dansul, doreau sa vietuiasca acolo. Si era trebuinta acum sa se faca si acolo o manastire, pentru care se afla in pustia aceea un loc al unui om lucrator de pamant, avand tarina intinsa care se numea "Locasul cel mare".

   

Deci, a trimis la cunoscutii sai si, imprumutand de la dansii aur, a cumparat locul acela si a facut o manastire, ajutandu-i Dumnezeu si dandu-i, prin dumnezeiasca Sa purtare de grija, toate cele spre trebuinta; si degraba a dat inapoi imprumutul, caci fratii care ce se adunasera in locas aveau indestulare de hrana de la dansul. Dar a fost cu neputinta Cuviosului Teofan sa nu ia dregatoria egumeniei in locasul acela, fiind silit de toti parintii pustnici. Deci s-a facut egumen astfel, in ce chip Hristos porunceste in Evanghelie: Cel mai mare sa va fie voua sluga; si cel ce voieste intre voi sa fie intai, sa fie voua rob. Si slujea Cuviosul Teofan egumenul cu mainile sale la trebuintele tuturor. Caci ii daruise atunci Dumnezeu tarie trupeasca si la tot lucrul manastiresc el se ostenea mai mult decat altii si s-a facut tuturor chip de viata imbunatatita in iubirea de osteneala.

   

Intr-acele vremi s-a adunat al saptelea Sinod al Sfintilor Parinti la Niceea (787) impotriva luptatorilor contra sfintelor icoane, pe vremea imparatiei lui Constantin, fiul lui Leon, iar lui Copronim ii era nepot, cum si dreptcredincioasei Irina maica acestuia, pe vremea prea sfintitului Patriarh al Constantinopolului, Tarasie. La care sinod Sfintii Parinti au anatematizat eresul iconoclast, iar pentru sfintele icoane iarasi au intarit a le cinsti cu dreapta credinta. La acel sinod a fost chemat si Cuviosul Teofan, egumenul marelui locas din Sigriani, si stralucea ca o stea luminoasa in mijlocul sfintilor parinti, intarind dreapta credinta impreuna cu dansii. Si a fost mergerea lui acolo spre folosul multora; caci unde multi se impodobeau cu haine bune, cu care si cu cai, el a mers calare pe un asin prost, avand haine vechi si cu multe cusaturi. Si, vazandu-l intr-o smerenie si saracie ca aceea, toti s-au umilit si s-au folosit, cei ce ii stiau viata cea de mai inainte, cat a fost de bogat si de cinstit, fiind pe langa imparat cel dintai din suita; iar acum pentru Dumnezeu atat de mult s-a smerit si a saracit, socotind toate ca pe niste gunoaie.

   

Dupa savarsirea acelui sfant sinod, cuviosul s-a intors intr-ale sale; iar acele dogme ale dreptei credinte care s-au hotarat la Sfantul Sinod le avea ca pe o infrumusetare prea aleasa in locasul sau. Si se indeletnicea in nevointele cele obisnuite lui, prin chipul vietii sale celei imbunatatite luminand nu numai acel locas, ci si toate partile acelea. Pretutindeni strabatea vestea despre el si s-a preamarit Tatal ceresc pentru el. Apoi i s-a dat de la Dumnezeu darul facerii de minuni, pentru curatia vietii lui, si tamaduia bolile in oameni si izgonea diavolii.

   

Odata, adormind cuviosul, diavolul, vrand sa-i faca rau si inchipuindu-se in asemanare de porc salbatic, a muscat cu dintii degetul cel mare al mainii sfantului, incat l-a durut foarte tare. Desteptandu-se indata, a vazut pe degetul acela semnele dintilor vrajmasului, care a voit sa i-l smulga, si-l durea rana tare; dar luand mir, din care avea la sine de la facatorul de viata lemn al Crucii, a uns cu el degetul sau cel bolnav si indata s-a vindecat. In acea vreme a luat stapanire asupra diavolilor si-i izgonea cu cuvantul din oamenii care patimeau si se aduceau la dansul.

   

Odata, plutind cu corabia undeva si fiind invaluire si furtuna, acest parinte cuvios a schimbat-o in liniste. Iar celor ce veneau la locasul lui, adica multime de straini si de saraci, impartindu-le fara crutare paine si toata hrana, le-a facut a nu se imputina, precum altadata Ilie a umplut vasul de faina al vaduvei. Alta data, chelarul cartind asupra sfantului pentru impartirea de hrana la cei ce veneau - pentru ca celor ce vietuiau in manastire, zicea el, nu le va ajunge spre trebuinta -, sfantul i-a poruncit aceluia ca toate cele ce sunt in camara de mancare sa le cantareasca si sa le numere. Si a gasit ca nu scazusera cat de putin. Atunci toti fratii au preamarit pe Dumnezeu, iar cartitorul, cazand inaintea lui, si-a cerut iertare.

   

Dupa aceasta, cuviosul s-a imbolnavit, fiind de cincizeci de ani, iar boala lui era ca avea piatra in pantece si in coapse si se chinuia foarte rau. Si din acel ceas toata cealalta vreme a vietii sale a petrecut-o pe patul durerii. Si, cel ce cu rugaciunea tamaduia bolile altora, lui insusi nu cerea de la Dumnezeu tamaduire trupeasca, ci rabda cu multumire. Dupa acea boala trupeasca, i-a sosit vremea sfarsitului celui de marturisitor pentru dreapta credinta, dupa proorocia celui mai inainte vazator, Grigorie, pe care o zisese incetisor la urechea sfintei fecioare, mireasa lui Teofan, zicand ca, la vremea sa, va castiga cununa muceniceasca. Caci, trecand ani multi si cuviosul imbatranind, iar cativa imparati grecesti trecand, dupa aceea Leon Armeanul a luat sceptrul imparatiei grecesti (813-820). Acela a ridicat eresul contra sfintelor icoane si a tulburat iarasi Biserica lui Hristos, izgonind din scaun pe sfantul, dreptcredinciosul patriarh Nichifor, ca si pe Cuviosul Teodor Studitul, impreuna cu ucenicii lui, iar pe multi altii ii muncea cumplit si-i ucidea pentru cinstirea icoanelor.

   

Se scrie despre Sfantul Teofan si aceasta. Ca Sfantul Nichifor, patriarhul Constantinopolului, pe cand se ducea cu corabia pe mare in surghiun, a trecut prin dreptul acelui loc in care era locasul lui Teofan. Aceasta vazand-o Cuviosul Teofan sufleteste, cu ochii cei mai inainte vazatori, a poruncit ucenicului sa aduca carbuni aprinsi in cadelnita. Apoi, aprinzand lumanarea si punand tamaie pe carbuni, s-a inchinat pana la pamant, vorbind ca si catre o persoana care trecea alaturea. Si intreband ucenicul: "Ce faci, parinte? Spre cine vorbesti, inchinandu-te?" Cuviosul i-a raspuns: "Iata, prea sfintitul Patriarh Nichifor, izgonit cu nedreptate pentru dreapta credinta, se duce in surghiun si trece cu corabia prin dreptul acesta; pentru dansul am aprins lumanarea si tamaia, sa-i dam cinstea cea cuviincioasa patriarhului".

   

A vazut aceasta cu duhul si prea sfintitul Patriarh Nichifor, fiind in corabie; caci fara de veste plecandu-si genunchii, s-a inchinat sfantului staret si, intinzand mainile in sus, il binecuvanta. Iar unul din cei ce erau cu prea sfintitul Patriarh in corabie, l-a intrebat: "Pe cine binecuvintezi, prea sfintite parinte, si inaintea cui te-ai inchinat in genunchi?" A raspuns prea sfintitul: "Iata, Teofan Marturisitorul, egumenul marelui locas, s-a inchinat noua si ne-a cinstit cu lumanari aprinse si cu tamaie. Deci m-am inchinat lui, caci si el asemenea cu noi va patimi, nu dupa multa vreme". Lucru care s-a si implinit.

   

Caci dupa aceea, raucredinciosul imparat Leon Armeanul, vrand sa insele pe Cuviosul Teofan spre a lui ratacire, a trimis la dansul, chemandu-l cu cinste in Constantinopol si cu viclesug zicand: "Razboi imi sta inainte cu vrajmasii si mi se cade mai inainte de a iesi la razboi sa ma inarmez mai intai cu sfintele tale rugaciuni; pentru aceea, sa nu te lepezi a veni la noi, cinstite parinte". Iar Cuviosul Teofan, cu toate ca a cunoscut viclesugul imparatului si era cuprins de grea boala trupeasca, insa a binevoit sa mearga, dorind sa patimeasca pentru dreapta credinta. Intrand in corabie, a ajuns la imparateasca cetate; insa nu s-a dus inaintea imparatului, fiindca imparatul se rusina de cinstita lui fata si se temea de mustrarile lui. Ci a trimis la el barbati cinstiti, amagindu-l prin multe fagaduinte spre a sa rea credinta, zicand: "Daca vei fi de un gand cu noi, voi inalta manastirea ta cu ziduri de piatra si cu toata imbelsugarea o voi imbogati, iar tu mai cinstit decat toti vei fi cu mine; si cei ce iti sunt rudenii de aproape, pe aceia cu mari boierii ii voi cinsti".

   

Apoi a adaos si cuvinte ingrozitoare, zicand: "Daca vei fi potrivnic noua, te vei face pricinuitor de mare necinste tie insuti". A raspuns sfantul prin trimisii aceia: "Eu nu am trebuinta de nimic din bogatiile lumii acesteia. Pentru ca, daca in tineretile mele, aurul, argintul si averile cele multe cate le-am avut, le-am lasat pentru dragostea lui Hristos, apoi oare la batranetile mele sa le doresc pe acelea? Sa nu fie! Iar pentru manastire si pentru cei de aproape ai mei, Dumnezeu, Purtatorul de grija, este mai mare decat imparatii si boierii pamantesti. Si pentru ce imparatul ma infricoseaza pe mine cu certari, ca pe un prunc mic cu varga? Pregateasca asupra mea tot felul de munci, aprinda foc, apoi, desi nu pot umbla singur de sine, precum ma vedeti, insa in foc voi sari pentru dreapta credinta".

   

Acestea si mai multe cuvinte cu multa indrazneala zicandu-le sfantul, s-au dus trimisii la imparat si i-au spus cele ce auzisera. Iar imparatul se minuna de o indrazneala ca aceea a lui, fara de frica, si a poruncit oarecaruia Ioan sofistul, istet in cuvinte, plin de mestesuguri si de vraji, ca sa se intrebe cu cuviosul. Dar si acela, impotriva gurii celei de Dumnezeu graitoare a cuviosului parinte, a ramas ca un mut si, biruindu-se, s-a intors cu rusine la cel ce l-a trimis pe el.

   

Atunci imparatul, umplandu-se de manie, a poruncit ca pe Cuviosul Teofan sa-l inchida intr-o casa oarecare intunecoasa si stramta, langa palatul ce se numea Elevteria, si sa puna strajeri langa dansul. In acea stramta inchisoare cuviosul, batran fiind si bolnav, a petrecut doi ani; si in toate zilele, uneori cu momeli, iar alteori cu certari il indemna spre lupta impotriva sfintelor icoane, rau facandu-i si de rau graindu-l, prin oarecare eretici, pe care ii trimitea la dansul intr-adins.

   

Odata, imparatul a trimis la sfantul cu momeli, ca doar ar iscali lepadarea icoanelor. Si a scris sfantul catre dansul astfel: "Stii, o, imparate, pe Acela ce ti-a dat imparatia, prin Care imparatii imparatesc si tiranii stapanesc pe pamant. Stii ca Dumnezeu, fiind nescris imprejur, a voit insa a se taia imprejur, luand firea noastra omeneasca asemenea noua in toate, afara de pacat, si prin acea fire indumnezeita, a inviat mortii, a luminat orbii, a curatit pe cei stricati si celelalte minuni ale Sale pe rand le-a facut. Si, prin aceeasi fire, a suferit moarte de bunavoie de la iudeii cei pizmasi si, a treia zi inviind, cu slava S-a inaltat la cer si de Tatal niciodata nu Se desparte.

   

Acea fire omeneasca ce este in Hristos Dumnezeu, de vreme ce Sfanta Evanghelie ne incredinteaza, cu cinste o primim pe ea; si primind cartea Evangheliei cu cinste si cele scrise intru dansa crezandu-le, faptele cele minunate ale lui Hristos le credem ca si cand pe Insusi Hristos Il cinstim in acea carte. Si daca pentru cartea Evangheliei, in care sunt scrise faptele lui Hristos, nu suntem osanditi ca o primim pe dansa, apoi cum vom fi osanditi primind si cinstind istoria cea inchipuita in icoane a acelorasi cuvinte evanghelicesti? Prin aceste icoane chiar si barbarii cei ce vin la noi cu credinta cunosc lesne toata petrecerea lui Hristos, Care a fost pe pamant cu oamenii, cum si minunatele Lui fapte, cu inlesnire le cunosc.

   

Incat multi necarturari privind cu ochii spre icoane, vad minu-nile cele zugravite ale lui Hristos si patima Lui cea de bunavoie, apoi preamaresc pe Domnul, Cel ce a patimit pentru noi; a caror mantuire tu ai zavistuit-o, lepadand inchipuirile icoanelor. Care sinod candva a vestit aceasta, ca a cinsti sfintele icoane este pacat si necurata furare de cele sfinte? Au nu singur Hristos a trimis chipul cel nefacut de mana al fetei Sale spre vindecarea lui Avgar, domnul Edesei? Au nu Sfantul Evanghelist Luca ne-a dat noua icoana Preacuratei Fecioare Nascatoare de Dumnezeu, cu vopsele inchipuita? Si ce impotrivire vei face predaniei si invataturii Sfintilor Parinti? Caci Vasile cel Mare, cercatorul tainelor celor negraite, a zis: "Cinstea cea data icoanei se suie la chipul cel dintai, a caruia este". Asemenea si Sfantul Ioan Gura de Aur a zis: "Eu am iubit si pe acel sfant chip ce este din ceara facut". Asemenea si Chiril, alauta Sfantului Duh, striga: "Adeseori, vazand inchipuirea patimilor lui Hristos pe icoana, nu fara de lacrimi am trecut cu vederea acea inchipuire si celelalte".

   

Deci, daca cele dintai sase Sinoade ecumenice a toata lumea, care au fost mai inainte de cel de al saptelea, n-au oprit sfintele icoane a le cinsti, nici le-au lepadat, oare ti se pare ca esti mai intelept decat dansii? Al tau lucru este, o, imparate, ca sa faci razboi impotriva celor de alt neam; iar dogmele bisericesti si legile Sfintilor Parinti nu imparatilor se cuvine a le cerceta".

   

Acea scrisoare a Cuviosului Teofan citind-o imparatul, s-a umplut de negraita manie si indata a trimis pe un cumplit dregator spre partile Sigrianei ca sa strice manastirea cuviosului, ce se numea "Locasul cea mare" si sa o arda desavarsit; iar pe ucenicii lui, pe toti fara de mila batandu-i, sa-i izgoneasca. Iar pe alt dregator, tot asa de cumplit, l-a trimis la cuviosul in inchisoarea cea intunecoasa unde era tinut de doi ani, langa palatul Elevteriei. Acesta, dezbracand pe sfantul staret, care avea trupul obosit de multe postiri si de boala cea lunga, l-a batut fara de mila cu vine de bou pe spate si pe pantece; apoi, dandu-i trei sute de lovituri iarasi intr-aceleasi legaturi inchizandu-l, s-a dus. A doua zi acelasi muncitor, mergand din porunca imparateasca si scotand din inchisoare pe cuviosul mucenic, l-a batut din nou fara de mila; apoi l-a trimis in surghiun in insula Samotraciei. Pe aceasta cuviosul, cu ochii mai inainte vazatori, a vazut-o cu cateva zile mai inainte si ascultatorului ce-i slujea mai inainte ii spusese ca in acea insula au sa-l duca.

   

Acolo Cuviosul Teofan mergand, numai douazeci si trei de zile a trait si a trecut din izgonirea cea pamanteasca la pomenirea cea cereasca, cu cununa cea de marturisitor al patimirii impodobindu-se; si s-a asezat cinstitul lui trup acolo, in racla de lemn. Iar Dumnezeu a preamarit pe sfantul si placutul Sau nu numai in viata lui, ci si dupa moarte. Caci a daruit cinstitelor lui moaste putere tamaduitoare si multime de bolnavi castigau tamaduiri, atingandu-se de cinstita lui racla.

   

Iar dupa ce s-a ucis raucredinciosul imparat Leon Armeanul, ucenicii Sfantului cei izgoniti, iarasi intorcandu-se la al lor locas, in muntele Sigrianiei, si manastirea cea arsa impodobind-o, au adus sfintele moaste ale Cuviosului Teofan, parintele lor, de la insula Samotraciei in locasul sau care se numea "Marele locas" si le-au asezat in biserica cu cinste si faceau minuni fara numar, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Cel slavit impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, in veci. Amin.

Sfantul Grigorie Dialogul, papa al Romei

 Sfantul Grigorie Dialogul, papa al Romei, numit asa pentru vorbele cele frumoase, s-a nascut in Roma cea veche, din tata care se numea Gordian, si din maica, Silvia fericita, amandoi fiind de neam bun, senatori cinstiti si bogati. Dar nu atat pentru cinstea de senator era cinstit neamul acestui Sfant Grigorie, cat pentru acele sfinte persoane placute lui Dumnezeu care se aflau in neamul acela. Caci fericitul Felix, al treilea cu acel nume, papa al Romei, ii era mos; iar Sfanta Tarsila, care a vazut la sfarsitul sau pe Domnul venind la dansa, asemenea, si fericita Emiliana, care impreuna cu Tarsila, s-a invrednicit cerestii vieti vesnice, i-a fost moasa lui. Insa si Silvia, maica lui, este cinstita cu sfintii in Biserica Romei.

  

Pe un neam sfant ca acesta fericitul Grigorie l-a impodobit si mai mult cu sfintenia sa, deprinzandu-se din tinerete la fapta buna si la placerea de Dumnezeu. Apoi se indeletnicea din pruncie cu invatatura cartii, facandu-se filosof ales si barbat cuvantator, plin de intelegere si de judecata. De aceea s-a ales si in dregatoria divanului; insa nu la cele lumesti, ci la cele duhovnicesti isi avea el gandul si dorinta cea neincetata, rivnind sa fie monah. Dar, avand pe parintii sai intre cei vii, amana calugaria, pana la vremea cea cuviincioasa. Si, desi petrecea in lume, el era monah cu vointa si cu viata cea curata in feciorie.

   

Murind tatal sau, a inceput a imparti averea cea multa ce-i ramasese in milostenii si spre zidirea sfintelor locasuri. In Sicilia a zidit sase manastiri, indestulandu-le cu toate cele de trebuinta, iar a saptea, in Roma, inauntrul cetatii, in cinstea Sfantului Apostol Andrei. Prefacandu-si in manastire casa sa, care era aproape de biserica Sfintilor Mucenici Petru si Pavel, langa muntele ce se numea Scvara, si intr-acea manastire lepadandu-si hainele mirenesti tesute cu aur, impreuna cu perii de la tundere, s-a imbracat in hainele cele de lana ale randuielii monahicesti si s-a povatuit de iscusitii stareti Maximian si Ilarion.

   

Apoi, nu dupa multa vreme, s-a facut egumen locasului aceluia. Iar fericita Silvia, maica lui, locuia aproape de poarta Sfantului Apostol Pavel, slujind Domnului in vaduvia sa, cu post si rugaciuni, ziua si noaptea fiind in casa Domnului. Hrana ei erau verdeturi crude de gradina, din care ii trimitea in toate zilele si fiului sau, fericitul Grigorie. Si era foarte milostiva spre cei saraci si scapatati, impartind pana la sfarsit toata averea ei. Asemenea si fiul ei, fericitul Grigorie, era atat de milostiv, incat n-a crutat lucrul cel din urma, ci indata l-a dat celor ce cereau.

   

Odata sezand el in chilia sa, scriind carti dupa obicei, a venit la dansul un sarac - insa acela era ingerul Domnului in chip de sarac - si i-a zis: "Miluieste-ma, robule al lui Dumnezeu din cer, deoarece, fiind carmaci de corabie, am pierdut nu numai averile mele cate le-am avut, dar si pe cele straine".

   

Iar iubitorul de saraci si adevaratul rob al lui Hristos, Sfantul Grigorie, avand durere din inima pentru dansul, a chemat pe fratele care-i slujea si i-a poruncit sa dea omului aceluia sase galbeni. Saracul, luand ceea ce i s-a dat, s-a dus. Apoi, dupa catava vreme, tot in ziua aceea, a venit la fericitul acelasi sarac, zicand: "Miluieste-ma, robul lui Dumnezeu, ca multe am pierdut, iar tu putin mi-ai dat". Fericitul, chemand iarasi pe slujitorul lui, i-a zis: "Frate, du-te si-i da alti sase galbeni". Fratele a facut asa si saracul acela a luat de la sfantul, in aceeasi zi, doisprezece galbeni si a plecat.

   

Dupa putina vreme, a venit iarasi, a treia oara, acelasi sarac, strigand catre Sfantul: "Fie-ti mila de mine, parinte, si-mi mai da inca din indurarile tale, ca am pierdut in mare foarte multa bogatie straina". Iar fericitul Grigorie a zis catre slujitorul sau: "Mergi, frate, si mai da aceluia ce cere inca sase galbeni". Fratele raspunse: "Sa ma crezi, cinstite parinte, ca n-a mai ramas in camara nici un galben". Fericitul ii zise: "De nu ai altceva, da-i haine, ori vreun vas". Fratele raspunse: "Nu avem alt vas decat un taler de argint, in care marea doamna, maica ta, ti-a trimis linte dupa obicei".

   

Grait-a placutul lui Dumnezeu, Grigorie: "Du-te, frate, si da saracului si acest taler, ca sa nu se duca mahnit de la noi, caci cauta mangiiere in primejdia sa". Deci, luand saracul acela talerul de argint, s-a dus veselindu-se. Dupa aceea, n-a mai venit sa ceara milostenie, ci era nevazut langa dansul, pazindu-l si ajutandu-l in toate. Pentru ca ingerul Domnului era langa sfantul, cu puterea darului cea minunata, prin care Sfantul Grigorie s-a facut slavit, deoarece se faceau multe minuni in locasul lui.

   

Dupa ce a murit Pelaghie, papa al Romei, toti, cu un glas, au ales in scaunul acela pe Sfantul Grigorie, egumenul Manastirii Sfantul Andrei. Dar el, fugind de treapta aceea atat de inalta si de cinstea omeneasca, a plecat din cetate si s-a ascuns prin locuri pustii. Cautand tot poporul din Roma pe doritul lor pastor, Grigorie, si negasindu-l, s-a facut multa mahnire pentru aceasta. Apoi, au inceput a face rugaciuni catre Dumnezeu cu dinadinsul, ca sa le arate pe robul Lui. Atunci s-a facut din cer un stilp de foc, vazut de toti, si s-a pogorat spre locul unde era Sfantul Grigorie, ascuns intr-un munte pustiu. Deci, toti au cunoscut ca pentru Grigorie s-a aratat acel stilp ceresc si au alergat indata acolo, unde gasind pe cel cautat, o, cu ce negraita bucurie l-au luat de acolo, macar ca nu voia.

   

Asa s-a asezat Sfantul Grigorie papa al Romei celei vechi, pe vremea imparatiei lui Mavrichie (582-602). Si era negraita milostivirea lui spre saraci, scapatati, lipsiti, vaduve si spre straini. El a zidit multe case primitoare de straini si de saraci, nu numai in cetatea Romei, ci si in altele. In Ierusalim intr-adins a trimis pe ava Prov, cu aur din destul, ca sa zideasca acolo o casa de oaspeti. La muntele Sinai, in tot timpul vietii sale, trimitea multa milostenie spre hrana monahilor, iar pe cei ce erau in Roma saraci si bolnavi, ii avea intr-o carte scrisi pe nume si in toate zilele ii hranea pe dansii. De multe ori la masa sa aducea straini si saraci si singur le slujea lor.

   

Alta data a poruncit camarasului sau sa cheme la masa doisprezece straini, ca sa pranzeasca cu dansul. Iar dupa ce au stat, Sfantul Grigorie, uitandu-se, a vazut treisprezece insi la masa. Deci, chemand pe camaras, i-a zis incet: "Oare nu ti-am poruncit sa chemi doisprezece insi? Iar tu de ce ai chemat, fara voia mea, si pe al treisprezecelea?" Sachelariul, infricosandu-se, a zis: "Sa ma crezi, preacinstite stapane, ca nu sunt mai mult decat doisprezece!" Pentru ca nici el, nici altul, nu vedea pe cel de-al treisprezecelea, care sedea la sfarsitul mesei si chipul fetei lui se schimba, incat uneori se arata batran si carunt, iar alteori i se parea a fi un tanar voinic.

   

Cand s-a sculat de la masa, Papa Grigorie le-a dat drumul la toti, iar pe cel de-al treisprezecelea, care era minunat la chip, l-a oprit si, apucandu-l de mana, l-a bagat in camara sa si i-a zis: "Te jur cu puterea cea mare a lui Dumnezeu Cel Atottiitor, sa-mi spui cine esti tu si care este numele tau?" Iar el a zis catre dansul: "Pentru ce intrebi de numele meu? Acesta este minunat! Insa sa stii, aducandu-ti aminte, ca eu sunt acel carmaci de corabie sarac, care am venit la tine in Manastirea Sfantului Andrei, cand sedeai si scriai in chilia ta si mi-ai dat doisprezece galbeni, cum si talerul cel de argint, pe care cu linte ti-l trimisese fericita Silvia, maica ta! Si sa-ti fie stiut ca dintr-acea zi in care mi-ai dat acelea cu dragoste si cu bunatate, te-a ales pe tine Domnul, ca sa fii intai pe scaun sezator al Sfintei Lui Biserici din Roma, unde a suferit rastignire Sfantul Apostol Petru".

   

Iar Sfantul Grigorie a zis catre dansul: "Cum stii tu ca de atunci m-a hotarat Domnul sa fiu papa?" Raspuns-a acela: "Deoarece sunt inger al Domnului Atottiitorul, pentru aceasta stiu ca de atunci m-a trimis Domnul la tine, ca sa stiu judecata ta, daca cu iubire de oameni iar nu pentru slava desarta faci milostenie!"

   

Fericitul, auzind aceea, s-a inspaimantat foarte tare, caci pana atunci nu vazuse inger la fata si sa vorbeasca cu el ca si cu un om. Iar ingerul care i se aratase a zis catre sfant: "Nu te teme, ca, iata, m-a trimis Domnul sa fiu impreuna cu tine toata viata ta si sa duc rugaciunile tale lui Dumnezeu, ca toate cele ce cu nadejde le vei cere de la El, sa ti se dea". Iar Sfantul Parinte Grigorie a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat Domnului, zicand: "Daca pentru o mica dare la saraci, care nu este insemnata, cu atat de mari bunatati imi rasplateste Domnul, Atotputernicul, incat si papa m-a facut al Sfintei Sale Biserici, iar pe sfantul sau inger l-a pus langa mine sa ma pazeasca, apoi, cu cate bunatati va rasplati celor ce petrec intru poruncile Lui si fac dreptate?" Dupa aceea ingerul s-a facut nevazut, iar Sfantul Grigorie, dand negraite multumiri Domnului sau, si mai sarguitor era spre facerea de bine a oamenilor si spre buna placere a lui Dumnezeu.

   

Iarasi, intr-o zi ospatand la pranz pe niste straini, unuia dintre dansii, dupa obiceiul smereniei sale, a voit sa-i dea apa pentru maini si, intorcandu-se, a luat vasul cu apa degraba; dar iata ca acela caruia voia sa-i toarne apa pe maini nu s-a mai gasit si, cautandu-l cu dinadinsul si negasindu-l, se mira foarte mult. Iar in noaptea viitoare, dormind el, i s-a aratat Domnul, zicandu-i: "In celelalte zile ai ospatat madularele Mele, care sunt saracii, iar in ziua de ieri, chiar pe mine Mine Insumi M-ai primit!"

   

Pentru smerenia cea mare a Sfantului Grigorie, in Limonariu - cartea prea sfintitului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului -, se gaseste scris astfel: "Intr-un timp oarecare, am mers la ava Ioan Persanul si ne-a spus acestea despre marele si fericitul Grigorie, papa al Romei, zicand: "Am dorit odata sa ma inchin la mormintele Sfintilor mari Apostoli Petru si Pavel si m-am dus in Roma. Stand eu in mijlocul cetatii, s-a facut veste in popor ca papa avea sa treaca atunci pe acolo si asteptam sa-l vad si pe el. Dupa ce a venit in dreptul meu, am voit sa ma inchin lui. Si va spun, fratilor, Dumnezeu fiindu-mi martor, ca el apucand inaintea mea, a cazut la pamant si mi s-a inchinat si de la pamant nu s-a sculat mai inainte pana nu m-a vazut pe mine mai intai sculat. Apoi, sarutandu-ma cu multa osardie, mi-a dat cu mana sa trei galbeni, poruncind ca sa mi se dea toate cele de hrana; iar eu am preamarit pe Dumnezeu, Cel ce i-a dat lui atata smerenie, dragoste si mila catre toti"".

   

Nu se cuvine sa tacem nici minunea cea infricosata ce s-a facut pentru Preacuratele lui Hristos Taine, cu rugaciunile acestui mare arhiereu al lui Dumnezeu. Acest lucru s-a facut astfel: O femeie vestita din Roma a adus prescuri la dumnezeiescul altar, iar slujba dumnezeiasca o facea prea sfintitul papa Grigorie. Deci, in timpul cand se impartea la popor dumnezeiasca Impartasanie, s-a apropiat si femeia aceea sa se impartaseasca cu Sfintele Taine. Si auzind pe prea sfintitul papa, zicand: "Trupul cel de viata facator al Domnului nostru Iisus Hristos se da...", atunci femeia a inceput a ride. Papa, oprindu-si mana, a intrebat pe femeie: "Pentru ce ai ris?" Iar femeia a raspuns: "De mirare imi este lucrul acesta, stapane, ca painea aceasta pe care eu cu mainile mele am facut-o din faina si am copt-o, o numesti trupul lui Hristos!"

   

Atunci sfantul, vazandu-i necredinta, s-a rugat lui Dumnezeu si indata chipul painii s-a schimbat in trup omenesc. Si vedea femeia aceea carne omeneasca insangerata; dar nu numai femeia aceea ci si toti oamenii care erau in biserica au vazut minunea aceea si slaveau pe Hristos Dumnezeu. Deci se intareau in credinta, neindoindu-se despre Preacuratele Taine ca sub chipul painii este adevaratul Trup, precum si sub chipul vinului este adevaratul Sange al lui Hristos. Apoi iarasi, rugandu-se sfantul, s-a schimbat chipul trupului omenesc in vedere de paine si femeia s-a impartasit cu frica si cu credinta neindoita, primind painea ca Trupul lui Hristos, asemenea si vinul, ca Sangele lui Hristos.

   

Acest mare luminator al lumii, preasfintitul Grigorie, a impodobit Biserica lui Hristos nu numai cu viata cea asemenea ingerilor si cu minunile, ci si cu multe scrieri foarte trebuincioase dreptei credinte. Iar cand scria, atunci Duhul Sfant se arata in chip de porumbel, zburand deasupra lui. Acest lucru adeseori se invrednicea a-l vedea arhidiaconul sau, Petru, barbat imbunatatit. Scrierile Sfantului Grigorie se afla in patru carti, pline de mare folos, care au intr-insele povestiri pe scurt despre vietilor sfintilor care s-au nevoit cu placere de Dumnezeu in pamantul Italiei si multe invataturi de folos sufletesc. Pastorind Sfantul Grigorie Biserica lui Dumnezeu treisprezece ani, sase luni si zece zile, s-a mutat la Domnul pe vremea imparatiei lui Foca Tiranul (602-610).

   

Se scrie si aceasta pentru acest mare placut al lui Dumnezeu, ca pe Traian, imparatul Romei (98-117), care a fost inchinator la idoli, dupa multi ani de la moartea lui l-a izbavit sfantul din vesnicele munci cu rugaciunile sale. De acest lucru Sfantul Ioan Damaschin, in cuvantul sau pentru cei adormiti, scrie astfel: "Grigorie Dialogul, episcopul Romei celei vechi, precum stiu toti, era vestit intru sfintenie si intelegere si, cand slujea, avea partas un inger din cer slujind impreuna cu dansul. Acesta, calatorind oarecand pe podul cel de piatra si stand intr-adins, a facut ruga-ciune catre Domnul cel iubitor de suflete pentru iertarea pacatelor lui Traian imparatul. Atunci, a auzit indata glas de la Dumnezeu, zicand: "Rugaciunea ta am auzit-o si dau iertare lui Traian; iar tu sa nu mai faci rugaciuni pentru pagani"".

   

Ca acesta este adevarul, marturiseste tot Rasaritul si Apusul. Despre aceasta, Sfantul Ioan Damaschin marturiseste: "Iar despre celelalte minuni ale acestui mare Grigorie, papa al Romei, si despre toata viata lui cea minunata si sfanta, Ioan, diaconul Bisericii celei mari a Romei, a scris patru carti, in care se afla pana la doua sute si zece capitole". Din acestea noi luand aceste putine spre folosul sufletelor credinciosilor, slavim pe Cel ce a preamarit pe placutii Sai, pe Hristos Domnul nostru, Cel ce impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh este slavit in veci. Amin.

Viaţa Sfântului Cuvios Simeon Noul Teolog 

 Sfântul Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva psalmi şi metanii, repetând constant „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!”.

 Sf. Simeon Noul Teolog s-a născut în anul 949 în Galteea (Paflagonia) şi a studiat în Constantinopol. Tatăl său l-a pregătit pentru o carieră în avocatură şi pentru o scurtă perioada tânărul a ocupat o poziţie înaltă la curtea imperială. La vârsta de 14 ani l-a întâlnit pe renumitul părinte Simeon Piosul la mănăstirea Studion, care avea să-i marcheze adânc dezvoltarea spirituală. Tânărul a rămas în lume pentru mai mulţi ani, pregătindu-se pentru viaţa monahală sub ascultarea părintelui, iar când a împlinit 27 de ani a intrat în mănăstire.

Sf. Simeon Piosul i-a recomandat tânărului să citească scrierile Sf. Marcu Ascetul pe lângă alţi scriitori spirituali. El a citit acele cărţi cu atenţie şi punea în practică ceea ce citea. În mod deosebit l-au impresionat trei puncte din cartea Sf. Marcu "Despre legea duhovnicească" ( Vol. I din Filocalie). În primul rând, trebuie să-ţi asculţi conştiinţa şi să faci ce-ţi spune ea, dacă doreşti să-ţi vindeci sufletul. În al doilea rând, numai prin îndeplinirea poruncilor poţi atrage asupra ta harul Sfântului Duh. În al treilea rând, cel ce se roagă numai trupeşte fără cunoştinţa spirituală este ca şi orbul care a strigat, "Fiul lui David, ai milă de mine (Luca 18, 38). Când orbul şi-a recăpătat vederea, atunci L-a numit pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. (Ioan 9, 38).

Sf. Simeon s-a rănit cu dragostea pentru frumuseţea duhovnicească şi a încercat să o dobândească. Pe lângă pravila dată de părintele său, conştiinţa îi spunea să mai adauge câţiva psalmi şi metanii, repetând constant "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă!" Bineînţeles că şi-a ascultat conştiinţa.

În timpul zilei ajuta oamenii nevoiaşi care locuiau în palatul lui Patricius, iar noaptea rugăciunile lui se prelungeau, prinzându-l miezul nopţii la rugăciune. Odată, în timp ce se ruga, o lumină divină, foarte strălucitoare, a coborât asupra lui, inundând camera. N-a văzut decât lumina în jurul său şi nu a mai simţit pământul de sub el. I s-a părut că el însuşi s-a transformat în lumină. Apoi mintea i-a urcat la ceruri şi a văzut o a doua rază, mai strălucitoare ca cea dintâi, iar la capătul ei părea că se află Sf. Simeon Piosul, cel care i-a dat spre citire scrierile Sf. Marcu Ascetul.

La şapte ani după această viziune, Sf. Simeon a intrat în mănăstire, unde a înăsprit postul şi privegherea, învăţând lepădarea de sine. Vrăjmaşul mântuirii noastre i-a ridicat pe fraţii din mănăstire împotriva Sf. Simeon, care era indiferent la laudele sau reproşurile altora. Datorită nemulţumirilor din mănăstire, Sf. Simeon a fost trimis la mănăstirea Sf. Mamas din Constantinopol. El a fost tuns în schima monastică acolo, înăsprindu-şi nevoinţele duhovniceşti.

Prin citirea Sfintelor Scripturi şi a scrierilor sfinţilor părinţi, precum şi prin conversaţiile pe care le purta cu sfinţi părinţi, el a atins un nivel duhovnicesc înalt îmbogăţindu-şi cunoştinţele cele ziditoare de suflet.

Prin anul 980, Sf. Simeon a fost făcut egumen al Mănăstirii Sf. Mamas şi a rămas în funcţie timp de 25 de ani. El a reparat şi restaurat mănăstirea care a suferit din cauza neglijenţei fraţilor şi a impus ordine în viaţa călugărilor mănăstirii.

Această disciplină monastică strictă pe care se lupta sfântul să o respecte, a adus multe nemulţumiri în rândul fraţilor. Odată, după Sf. Liturghie, câţiva călugări l-au atacat. Când patriarhul Constantinopolului i-a scos din mănăstire şi vroia să-i predea autorităţilor civile, Sf. Simeon a cerut ca aceştia să fie trataţi cu blândeţe şi să fie lăsaţi să trăiască în lume.

Prin anul 1005, Sf. Simeon şi-a dat demisia din funcţia de egumen în favoarea lui Arsenius, stabilindu-se undeva lângă mănăstire, în linişte. Acolo el a creat operele sale teologice, din care unele fragmente apar în Filocalia.

Tema primară a scrierilor sale este activitatea ascunsă a perfecţiunii duhovniceşti şi lupta cu patimile şi gândurile rele. El a scris şi instrucţiuni pentru călugări: "Capitole teologice şi practice", "Tratat despre cele trei metode de rugăciune," şi un "Tratat despre credinţă." Mai mult, Sf. Simeon era un adevărat poet creştin, scriind "Imnuri despre iubirea divină," care conţin în jur de 70 de poezii pline de meditaţii religioase profunde.

Învăţăturile nepreţuite ale Sf. Simeon despre misterele rugăciunii minţii şi despre lupta duhovnicească i-au adus numele de "Noul Teolog." Aceste învăţături nu au fost creaţia Sf. Simeon, ci pur şi simplu fuseseră uitate în timp. Unele dintre ele păreau ciudate şi de neacceptat pentru contemporanii săi, ceea ce a dus la conflicte cu autorităţile clerului din Constantinopol, iar Sf. Simeon a sfârşit prin a fi exilat din oraş. El a traversat strâmtoarea Bosfor şi s-a stabilit la vechea mănăstire a Sfintei Macrina.

În anul 1021 sfântul a adormit în pace întru Domnul. În timpul vieţii sale a primit darul facerii de minuni şi chiar după moartea sa s-au petrecut numeroase minuni, printre care şi găsirea miraculoasă a icoanei sale.

Viaţa a fost scrisă de discipolul şi ucenicul său, Sf. Nicetas (Nichita) Stethatos.

PSALMII

Psalmii 106 – 110

Psalmul 106

1.	Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2.	Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
3.	Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi.
4.	Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit.
5.	Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea;
6.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
7.	Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.
8.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.
9.	Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
10.	Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,
11.	Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
12.	El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;
13.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
14.	Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.
15.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
16.	Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt
17.	Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi.
18.	Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii.
19.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit.
20.	Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.
21.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
22.	Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie.
23.	Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe,
24.	Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc.
25.	El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării.
26.	Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.
27.	Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit.
28.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit
29.	Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.
30.	Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.
31.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
32.	Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El,
33.	Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat
34.	Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
35.	Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,
36.	Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit
37.	Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade
38.	Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.
39.	Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.
40.	Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale.
41.	Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire.
42.	Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei.
43.	Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.

Psalmul 107

1.	Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea.
2.	Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.
3.	Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
4.	Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
5.	Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi.
6.	Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui:
7.	Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura.
8.	Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu,
9.	Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele;
10.	Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus".
11.	Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea?
12.	Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre?
13.	Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni.
14.	Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

Psalmul 108

1.	Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis.
2.	Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar.
3.	În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam.
4.	Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele.
5.	Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui.
6.	Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat.
7.	Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul;
8.	Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă;
9.	Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor;
10.	Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui;
11.	Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor;
12.	Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui;
13.	Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă;
14.	Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă.
15.	Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare.
16.	Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el.
17.	Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.
18.	Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge.
19.	Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu.
20.	Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta.
21.	Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu.
22.	Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur.
23.	Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului
24.	Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor.
25.	Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta,
26.	Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea.
27.	Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească.
28.	Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească.
29.	Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El,
30.	Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

Psalmul 109

1.	Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale".
2.	Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi.
3.	Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut".
4.	Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
5.	Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi.
6.	Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ.
7.	Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

Psalmul 110

1.	Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare.
2.	Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui.
3.	Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului.
4.	Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul.
5.	Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceţi-vă aminte în veac de legământul Lui.
6.	Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea neamurilor.
7.	Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui,
8.	Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate.
9.	Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul Său; sfânt şi înfricoşător este numele Lui.
10.	Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 22 – 12 Martie

A: PLĂCINTE

Ciuperci umplute (rece)

·       600 g ciuperci de mărime potrivită;

·       ½ pahar ulei;

·       1 – 2 linguri pătrunjel verde;

·       Sare;

·       Piper măcinat

Ciupercile se curăţă, se scot picioruşele şi se spală în mai multe ape.

Pălăriile se aşază într-o cratiţă şi se sărează fiecare în parte după care se pune individual ulei în fiecare pălărie.

Se acoperă cratiţa cu un capac şi se lasă la foc mic să se înăbuşe.

Picioruşele se toacă mărunt şi se înăbuşe într-o crăticioară cu puţin ulei şi sare.

Când sunt moi şi scăzute bine se iau de pe foc, se adaugă pătrunjelul tocat fin, piperul măcinat şi sare după gust.

Se lasă să se răcească.

La fel şi pălăriile.

Cu acest amestec se umplu pălăriile şi se pot servi reci.

B: SALATE

Salată de varză roşie

·       1 varză roşie;

·       Sare;

·       Oţet;

·       Ulei

Se îndepărtează frunzele veştede şi se spală varza roşie.

Se dă pe răzătoarea mare şi se sărează frecându-se bine în palme.

După ½ oră se stoarce şi se aşază în salatieră adăugând după gust oţet şi ulei.

Pentru a înlătura neajunsul frecării cu sare (se pătează mâinile), varza rasă se opăreşte cu apă clocotită, apoi se strecoară şi se adaugă oţetul şi uleiul după gust.

C: SOSURI

Sos de hrean

·       4 linguri hrean curăţar şi ras pe răzătoare;

·       2 linguri oţet diluat;

·       1 sfeclă coaptă rasă;

·       Sare

Cantităţile de mai sus se pun într-o farfurie adâncă şi se amestecă bine cu lingura.

La servit se toarnă într-o ceaşcă de mărime potrivită.

Sfecla se adaugă după gust.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Supă de linte

·       250 – 300 g linte;

·       1 lingură ulei;

·       1 lingură făină;

·       1 ceapă;

·       2 foi dafin;

·       Cimbru;

·       Sare

Lintea aleasă şi spălată se pune în oală.

Peste ea se toarnă circa 3 litri apă rece şi se lasă până a doua zi când se pune la fiert cu aceiaşi apă.

Când este pe jumătate fiartă se adaugă sarea, foile de dafin şi cimbrul.

Între timp în uleiul încins se pune făina, iar când aceasta începe a-şi schimba culoarea se adaugă ceapa.

După câteva minute de fierbere şi când lintea este complet fiartă se răstoarnă aceste ingrediente în oală lăsând să mai fiarbă puţin împreună.

Înainte de a se servi se scot foile de dafin şi se îndepărtează.

         

E: MÂNCĂRURI

Sarmale cu orez

·       1 ceaşcă orez;

·       1 morcov,

·       2 – 3 cepe;

·       5 – 6 linguri ulei;

·       1 legătură verdeaţă;

·       2 – 3 linguri bulion;

·       Sare;

·       Piper;

·       1 varză dulce sau acră

Ceapa se înăbuşă puţin în uleiul fierbinte, se adaugă orezul, morcovul ras mare.

După ce morcovul s-a înmuiat se adaugă 3 – 4 linguri apă clocotită, sare, piper, o lingură bulion şi amestecând uşor cu lingura de lemn lăsăm să scadă apa.

Se ia de pe foc şi se pune verdeaţa.

Varza acră se desface în foi şi se desărează, apoi se îndepărtează cotoarele mari.

Varza dulce se opăreşte şi se îndepărtează cotoarele.

Cu compoziţia de mai sus se umplu foile.

Pe fundul cratiţei se pune varză tăiată fideluţă.

Se aşază sarmalele pe măsură ce sunt împletite.

Se toarnă apoi apă clocotită, bulionul rămas, mărar tocat mărunt şi cimbru.

Varza dulce poate fi acrită cu borş de putină sau cu bulion de roşii.

Se dă la cuptor pentru a se rumeni frumos.

F: DULCIURI

Cornuleţe de vanilie

·       130 g margarină;

·       70 g zahăr pudră;

·       160 g făină

Din ingredientele amestecate pe blatul mesei ca şi tăieţeii se modelează cornuleţe mici.

Se aşază în tavă şi se coc la cuptor la foc potrivit.

Când sunt coapte, fierbinţi fiind, se pudrează cu amestec de zahăr pudră şi zahăr vanilat.

ISTORIE 12 Martie

Evenimente

·         515 - i.Hr. S-a terminat constructia Templului din Ierusalim  

·         1365: Întemeierea Universității din Viena. Universitatea din Viena (în germană Universität Wien, în latină Universitas Vindobonensis alias Alma mater Rudolphina) este o universitate fondată în anul 1365 de arhiducele Rudolf al IV-lea din dinastia de Habsburg. În ordinea vechimii este a doua universitate din spațiul de Sfântului Imperiu Roman, după Universitatea Carolină din Praga, fondată în 1348 de împăratul Carol al IV-lea din dinastia de Luxemburg. Clădirea principală este opera arhitectului Heinrich von Ferstel (1883).

·         1622: Ignatiu de Loyola si Francisco Xavier, fondatorii  Ordinului Iezuiților, au fost canonizati ca sfinți de către Biserica Catolică.

·         1835: Impăratul rus aprobă decizia Consiliului de Miniştri care nu-i mai obliga pe evrei să se stabilească în oraşele Basarabiei ţariste.

·         1838:  Apare, la Brașov, din inițiativa și sub conducerea lui George Barițiu, Gazeta de Transilvania, primul ziar politic românesc din Transilvania. Și-a încetat apariția în 1946, din cauza presiunilor comuniste. George Bariț, uneori scris Gheorghe Barițiu, (n. 4 iunie 1812, Jucu de Jos, comitatul Cluj – d. 2 mai 1893, Sibiu) istoric și publicist român transilvănean, întemeietorul presei românești din Transilvania.

·         1848: Este raspandita Proclamaţia lui Simion Bărnuţiu prin care românii din Transilvania sunt chemaţi să se ridice la luptă pentru drepturile lor naţionale, recunoaşterea lor ca naţiune politică şi desfiinţarea iobăgiei. Simion Bărnuțiu (n. 21 iulie 1808, Bocșa, Sălaj – d. 28 mai 1864, Sânmihaiu Almașului) a fost un om politic român, istoric, filozof, și profesor universitar, unul dintre principalii organizatori ai Revoluției de la 1848 în Transilvania.

·         1857 - A avut loc, la Venetia, premiera operei "Simon Boccanegra" de Giuseppe Verdi  

·         1863: S-a înființat agenția diplomatică română de la Belgrad. Era prima agenție diplomatică înființată de România având caracter oficial, recunoscut atât de statul de reședință, cât și de celelalte puteri care aveau reprezentanți la Belgrad.

·         1868: Încercare eșuată de asasinat asupra Prințului Alfred, Duce de Edinburgh, tatăl reginei Maria a României. Alfred Ernest Albert, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (n. 6 august 1844 – d. 30 iulie 1900) a fost al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, domnind din 1893 până în 1900. Era și membru al familiei regale a Regatului Unit, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha. În Regatul Unit, la 24 mai 1866 i s-au acordat titlurile de Duce de Edinburgh, Conte de Kent și Conte de Ulster. A urmat unchiului său Ernst de Saxa-Coburg și Gotha în cadrul imperiului German la 23 August 1893.

·         1882 - Iosif Vulcan a publicat in "Familia" primul roman romanesc feminin, "Elmira", de Emilia Lungu.  

·         1894:Au fost puse in vanzare primele sticle de Coca-Cola. De la sucul servit in pahar, s-a ajuns la imbutelierea bautarii care si-a dobandit in acest fel faima. In 1899, doi tineri avocati din Chattanooga, Tennessee, s-au gandit ca pot crea o afacere in jurul Coca- Cola, astfel incat au incheiat un contract cu Griggs Candler, care la acea vreme detinea dreptul de productie si vanzare a acestei bauturi. Cei doi, Benjamin F. Thomas si Joseph B. Whitehead, au obtinut astfel exclusivitatea pentru a comercializa Coca-Cola pe intreg teritoriul Statelor Unite ale Americii, pentru suma de… un dolar. Afacerii i s-a mai alaturat un al treilea avocat, John T. Lupton. In acest punct a si inceput istoria bauturii a carei nume este cunoscut pe tot mapamondul.

·         1907: Răscoala ţăranilor atinge apogeul în Muntenia şi Oltenia. Demisia guvernului conservator prezidat de Gheorghe Cantacuzino. Se formează un guvern liberal, în frunte cu Dimitrie A. Sturdza (cu I.I.C. Brătianu la Ministerul de Interne şi cu generalul Al. Averescu la Ministerul de Război). Dimitrie A. Sturdza (pe numele complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăușanu, n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași – d. 8 octombrie 1914, București), academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909. A fost, de asemenea, președintele Academiei Române, între anii 1882 și 1884. Flacara răscoalelor ţărăneşti din România a cuprins toată Muntenia şi Oltenia, unde a cunoscut o violenţă deosebită. La începutul secolului XX, în România, țărănimea constituia peste 80% din populație, majoritatea avand foarte puțin pămînt în poroprietate iar a zecea parte, chiar deloc. Majoritatea țăranilor trăiau din ceea ce lucrau, în dijmă sau pe plată, la marii proprietari vecini. În România acelei perioade, identic precum în Rusia, Polonia, Ungaria, existau proprietari de mari latifundii, care se întindeau pe zeci și chiar sute de mii de hectare. Diferența enormă dintre suprafata de pămînt deținută de marii latifundiari și cea deținută de țărani, a constituit o primă cauză a nemulțumirilor țărănimii. O altă cauză era impunerea țăranilor spre cultivare culturi destinate exclusiv exportului (grîu, rapiță, etc), din care marii latifundiari scoteau profituri maxime. Orientarea agriculturii spre export vine încă din vremea principatelor românești cand, în urma tratatului de la Adrianopol (1829),s-a deschis comerțul cu occidentul.Creșterea fenomenului arendășiei, constituie a treia și cea mai importantă cauză a răscoalei. Boierii nu se mai ocupau direct de administrarea proprietăților lor, trecînd cu traiul la oraș sau in strainatate. Prin urmare, boierii și marii latifundiari, închiriau domeniile lor unor intermediari (arendași), primind în schimb o sumă fixă (arendă). Arendașii, deseori străini de sat și chiar de neam, la rîndul lor încercau să obțină pe seama țăranului profituri cît mai mari într-o perioadă cît mai scurtă de timp. Acestia fiind mult mai duri și neînduplecați decît boierii, ajunsesera să fie dușmanul principal al țărănimii din România. Răscoala țărănească din 1907, pornita din nordul Moldovei a ajuns pînă în Oltenia, cuprinzînd toată România. Mai multe proprietăți ale latifundiarilor au fost distruse, iar numeroși arendași au fost uciși sau răniți. Guvernul conservator (Partidul Conservator) nu a putut face față situației, astfel încat liberalii lui Dimitrie Sturdza au preluat puterea și au folosit armata și tunurile împotriva rasculatilor. Potrivit unui raport al Ministrului de Interne, 7807 participanti la rascoala au fost trimisi in judecata pentru devastari si 164 pentru omoruri. Din prima categorie, cei mai multi au fost eliberati. In ceea ce priveste numarul mortilor acesta continua sa fie controversat. Cifra avansata initial de autoritati a fost de 419. Aceasta a fost contestata de la bun inceput atat in presa vremii, cat si de observatorii straini. Ziarul “Adevarul” a lansat, in schimb cifra fantezista de 11.000 morti, cifra preluata cu entuziasm mai intai de socialistii din epoca si ulterior de comunistii lui Gheorghiu Dej si Nicolae Ceausescu. In scop propagandistic au fost adunati cu cinism in zilele de 27-30 aprilie 1962, exact 11.000 tarani in marele pavilion de la actualul “Romexpo”, pentru a sarbatori, alaturi de membrii Marii Adunari Nationale, incheierea procesului de colectivizare a agriculturii, cu alte cuvinte deposedarea taranimii, prin forta, procese politice si omoruri, de pamantul cu care fusesera improprietariti mosii lor, tot din initiativa liberalilor dupa primul razboi mondial. In 1907, dupa reprimarea dura si rapida a rascoalei, contele Schönburg, ministrul plenipotentiar al Austro-Ungariei la Bucuresti, dar si generalul Averescu au apreciat numarul mortilor intre 1000 si 2000. Indiferent de numarul mortilor, de o parte si de alta a celor care s-au confruntat, indiferent de actele de vandalism si crimele savarsite de unii tarani rasculati, dar care la randul lor aveau dreptatea lor, evenimentele din primavara anului 1907 au constituit o mare tragedie nationala.

·         1907: Este adoptat Steagul statului Idaho al Statelor Unite ale Americii.

·         1913: Canberra devine capitala Australiei. (Melbourne rămâne capitala temporar până in anul 1927, pe timpul in care noua capitală este încă în construcție)

·         1914: Constantin Brâncuși are prima expoziție personală, la New York (12 martie - 1 aprilie 1914). Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj — d. 16 martie 1957, Paris), sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. Constantin Brâncuși a fost ales membru postum al Academiei Române.

·         1918: Moscova devine capitala Rusiei după ce Sankt Petersburg a deținut acest statut timp de 215 ani.

·         1922: Armenia, Georgia și Azerbaijan formează Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană.

·         1930: Mahatma Gandhi conduce un marș de 200 de mile (350 km) spre litoral, cunoscut sub numele de "Marșul Sării", pentru a protesta față de monopolul britanic pe sare.

·         1933: Un grup de militanţi de stânga se desprind din Partidul Social-Democrat şi se constituie în Partidul Socialist din România. Conducerea noului partid în revine lui Constantin Popovici.

·         1938: Anschluss- trupele germane ocupă Austria.

·         1940, în urma Războiului sovieto-finlandez (Războiului de iarnă) a fost semnat Tratatului de pace de la Moscova din 12 martie 1940. Conform tratatului Finlanda a fost obligată să cedeze o parte din Karelia şi al doilea oraş ca mărime al ţării, Viipuri, o bună parte a teritoriului cel mai bine industrializat al ţării, ca şi zone pe care încă le mai controla armata finlandeză, în total aproximativ 10% din teritoriul Finlandei antebelice. Aproximativ 422.000 de karelieni, 12% din populaţia Finlandei, şi-au pierdut căminele. Armata şi civilii din zonă au fost evacuaţi în grabă în conformitate cu termenii acordului, şi doar cîţiva civili au ales să devină cetăţeni sovietici. Finlanda a fost nevoită de asemenea să cedeze o parte a raionului Salla, Peninsula Kalastajansaarento din Marea Barenţ şi patru insule din Golful Finic. Peninsula Hanko a fost concesionată pentru 30 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze militare. Ruşii au returnat oraşul Petsamo cucerit în timpul războiului. Privit în ansamblu, condiţiile tratatului de pace au fost dure pentru finlandezi. Ruşii căpătaseră oraşul Vîborg în plus faţa de cererile lor de dinaintea războiului.

·         1947: Presedintele Harry Truman prezinta în mesajul adresat Congresului SUA, programul politicii externe cunoscut sub numele de “Doctrina Truman” (sprijinirea de catre SUA a natiunilor care se opuneau comunismului). El a cerut Congresului să aprobe un credit de 400 milioane dolari pentru ajutorarea Greciei, amenințată de comunism, și a Turciei, fata de care U.R.S.S. revendica partea de nord-est a Anatoliei . Harry S. Truman (n. 8 mai 1884 – d. 26 decembrie 1972) a fost al 33-lea președinte al Statelor Unite ale Americii (1945–1953). În calitate de vicepreședinte ales în 1944 împreună cu președintele Franklin D. Roosevelt, Truman a devenit președinte la 12 aprilie 1945, când Roosevelt a murit după câteva luni în care sănătatea sa s-a deteriorat. În timpul președinției lui Truman, Statele Unite au încheiat cu succes participarea la al Doilea Război Mondial; imediat după conflict, tensiunile cu Uniunea Sovietică au escaladat, iar perioada a marcat începutul Războiului Rece.

·         1952 - Mercedes prezintă pentru prima dată în faţa presei super exclusivistul Mercedes 300 SL. Datorită uşilor de tip gull-wing şi a formei avangardiste. Ca model de curse acest model s-a bucurat de foarte mare succes câştigând la Le Mans, Grand Prix-ul German, cursa Carrera PanAmericana în Mexic şi multe alte evenimente. De acest model se leagă însă şi cea mai mare tragedie din motorsport, la cursa de la LeMans din 1955, bolidul 300SL a ieşit în decor năpustindu-se asupra publicului. 77 de spectatori au decedat în acel accident, iar Mercedes şi-a retras toate modelele de cursă din competiţiile automobilistice pentru mai bine de trei decenii în semn de respect pentru victime. Vina nu a aparţinut însă în nici un fel pilotului Mercedes sau maşinii survenind în urma unui carambol. În 1954 Mercedes a scos şi versiunea pentru public, care era în acel moment cel mai rapid model de stradă şi totodată a intrat în istorie drept primul automobil cu injecţie directă. Sistemul mecaninc de injecţie şi destul de primitiv făcea ca acest motor să necesite costuri mari de întreţinere datorită fiabilităţii scăzute. Se spune că doar 1.400 modele de serie au fost produse, dar acest model a inspirat un urmaş modern Mercedes SLS şi designerii Mercedes vor să implementeze în viitor genele lui 300SL în estetica viitoarelor modele.

·         1961: Echipa de handbal masculin a României a câștigat campionatul mondial din RFG după ce a învins în finală echipa Cehoslovaciei cu scorul de 9 - 8 și a devenit pentru prima dată campioană mondială.

·         1968: Proclamarea independenței în Statul Mauritius. Ziua națională.

·         1973: S-a infiintat, la Bucuresti, Radio Romania Tineret, primul canal public de radio destinat tineretului din Europa.

·         1990: În timpul manifestaţiei populare maraton din Piaţa Operei din Timişoara, care începuse cu o zi in urma, la 11 martie 1990, a fost adoptată Proclamaţia de la Timişoara. Proclamația de la Timișoara este un document programator adoptat la Timișoara în data de 12 martie 1990. A fost redactat în urma manifestației populare din Piața Operei începută cu o zi înainte. George Șerban, mai târziu deputat PNȚCD de Timiș, inițiatorul Proclamației de la Timișoara și al declarării zilei de 16 decembrie ca zi națională de luptă împotriva totalitarismului, a fost inspirat în demersul său de colaboratoarea sa, Alexandra Indrieș. Cea mai bine cunoscută cerere a documentului este punctul 8, care cerea ca nici un fost membru al nomenclaturii Partidului Comunist Român sau al Securității să nu aibă dreptul de a lucra în funcții publice pe o perioadă de 10 ani sau trei legislaturi consecutive, punînd accent mai ales pe funcția de președinte. Această interdicție se numește lustrație. 8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară. Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte (…)”.În perioada următoare, documentul a fost recunoscut și sprijinit de sute de asociații civice, iar aproape 4 milioane de cetățeni au semnat apeluri în favoarea introducerii punctului 8 în legea electorală. Aplicarea punctului 8 a fost și una dintre principalele cereri ale Golaniadelor. Unul dintre scopurile documentului a fost condamnarea explicită a Comunismului și a luptei de clasă promovată de comunism. Succesul limitat al Proclamației a fost atribuit rezistenței structurilor comuniste și caracteristicilor speciale al Timișoarei în comparație cu restul țării. Victor Neumann a menționat contrastele observate chiar în timpul Revoluției, cînd în doar cîteva orașe în afară de Timișoara au existat rebeliuni: Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Brașov, București, Iași. Aceste tipare în comportament au fost atribuite de către Neumann discrepanțelor politicie, sociale și economice dintre diferitele regiuni ale țării, diferențe pe care el consideră că au rămas notabile și în România post-Revoluție. Proclamația a eșuat în a stabili procedurile electorale în România: Alegerile prezidențiale din 1990 și Alegerile legislative din 1990 s-au desfășurat fără aplicarea regulilor lustrației.

·         1992: Mauritius devine republică în cadrul Commonwealth-ului.

·         1994: Biserica anglicană a acceptat și femei-preot, pentru prima dată în ultimii 460 de ani.

·         1999: Polonia, Cehia și Ungaria devin membre cu drepturi depline în NATO. Este a cincea extindere din istoria Alianței Nord-Atlantice și prima de după "războiul rece".

·         2000: Într-un act istoric fără precedent, Papa Ioan Paul al II-lea a cerut iertare pentru păcatele comise de Biserica Catolică de-a lungul existenței sale milenare. Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai 1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea, adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).

·         2003: Premierul Serbiei, Zoran Djindjic, a fost asasinat la Belgrad.

·         2011: La o zi după cutremurul din Japonia, un reactor de la centrala nucleară Fukushima Daiichi se topește, explodează și eliberează radioactivitate în atmosferă.

Nașteri

·         1270: Carol de Valois, fondatorul Casei de Valois (d. 1325)

·         1607: Paul Gerhardt, poet german (d. 1676)

·         1637: Anne Hyde, soția regelui Iacob al II-lea al Angliei (d. 1671)

·         1685: S-a nascut teologul si filosoful irlandez George Berkeley; (d. 1753). A fost un filosof  care a dezvoltat teoria pe care a numit-o  “imaterialism” (mai târziu denumita de către alții idealism subiectiv). Această teorie neagă existența substantei materiale  susținand  că obiectele , cum ar fi mesele șau  scaunele sunt doar idei in mintea oamenilor și, ca urmare, nu pot exista fără a fi percepute.

·         1781: Frederica de Baden, soția regelui Gustav al IV-lea al Suediei (d. 1826)

·         1824 - S-a nascut fizicianul Gustav Kirkoff (m. 18871838 - A aparut, la Brasov, ziarul politic "Gazeta de Transilvania", cu rol important in lupta de eliberare nationala.

·         1831 - Se naşte Clement Studebaker, unul dintre industriaşii care au investit totul în industria vehiculelor. Iniţial s-a lansat prin fabricarea de trăsuri, după care anticipând progresul tehnologic a reprofilat compania Studebaker Manufacturing Company spre construcţia de automobile. Şi-a extins domeniul de activitate în construcţia de motoare de avion, camioane, vehicule amfibi. În 1954 compania a fuzionat cu Packard, dar uniunea nu a avut efectul scontat şi producţia de modele Packard a fost sistată în 1958, în timp ce ultimul automobil pordus de uzina Studebaker din South Bend, Indiana a ieşit pe porţile fabricii în 1966.

·         1832 : S-a născut Charles Boycott, proprietar irlandez împotriva căruia ţăranii de pe moşia sa au organizat, pentru prima dată în istorie, o formă de protest numită de atunci “boicot” (sistare organizată, totală sau parţială, a relaţiilor cu o persoană sau organizaţie, în semn de protest faţă de anumite acţiuni ale sale) (m.19.06.1897).

·         1863: S-a nascut Gabriele D’Annunzio, poet, scriitor italian (romanele: “Inocentul”, “Triumful morţii”); (m.05.03.1938). Gabriele d’Annunzio, principe de Montenevoso (n. 12 martie 1863, Pescara – d. 1 martie 1938, Gardone) a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.

·         1863: V. I. Vernadski, naturalist, mineralog rus (d. 1945)

·         1876: Wilhelm Frick, avocat german, ministru de interne în Germania Nazistă și protector al Protectoratului Boemiei și Moraviei (d.1946)

·         1878: S-a născut  (n. 12/24 martie 1878, Iași), matematicianul si astronomul  român, membru de onoare al Academiei Române, Constantin C. Popovici; (d. 26 noiembrie 1956, București). A înfiinţat  Observatorul Astronomic (1913) de la Iaşi şi a condus Observatorul Astronomic din Bucureşti (1937-1943).

·         1881 - S-a nascut Mustafa Kemal Ataturk, om politic, fondatorul Republicii Turcia si primul presedinte al acesteia (1923-1938) (m. 10 noiembrie 1938) 

·         1885: S-a nascut (25 martie stil nou) Mateiu Caragiale, poet si  prozator român, fiul lui I.L.Caragiale si al Mariei Constantinescu (“Craii de Curtea Veche”, “Remember”) (m.17.01.1936).

·         1888: Vaslav Nijinsky, balerin rus (d. 1950)

·         1889: S-a nascut Idris,regele Libiei ; (m. 1983).

·         1899: Mansi Barberis, compozitoare (d. 1986)

·         1910: S-a nascut compozitorul si dirijorul Dumitru Eremia; (d. 1975).

·         1912: S-a născut (la Târgu Neamț, România), poetul canadian de origine română Irving Peter Layton (Israel Pincu Lazarovitch, numele de fată al mamei sale fiind Flamplatz. Familia sa a emigrat în 1913 în Canada și s-a stabilit la Montreal. În 1934 s-a înscris la MacDonald College unde a obtinut in în 1939 licența în științe agricole. S-a înrolat în 1942 în armata canadiană, participand la razboiul antinazist. Încă din anii ’40 a fost catalogat drept unul dintre cei mai prolifici,revoluţionari şi controversaţi poeţi ai şcolii „moderne” canadiene. Reputaţia i s-a consolidat în anii ’50-’60, mai ales după publicarea lucrării „A Red Carpet for the Sun” în 1959. Unul dintre elevii săi celebri a fost Leonard Cohen, renumit muzician, scriitor, promotorul postmodernismului canadian. A decedat la 4 ianuarie 2006.

·         1921 - Giovanni "Gianni" Agnelli, magnatul care a construit imperiul Fiat se naşte. Născut într-o familie foarte înstărită, bunicul său căruia îşi poartă numele, înfiinţând în 1899 Fabbrica Italiana Automobili Torino. Datorită relaţiilor sale Gianni Agnelli a studiat industria auto americană, datorită relaţiilor de amiciţie pe care bunicul său le avea cu Henry Ford. La 40 de ani ajunge şeful Fiat, el fiind cel care a alipit grupului Fiat mărcile de prestigiu Ferrari, Alfa Romeo, Lancia şi Maserati. Agnelli a ajuns o personalitate atât de influentă în Italia încât la un moment dat se spune că 25% din companiile listate la bursa din Milano erau controlate de el. A fost primul reprezentant al industriei auto vestice care şi-a îndreptat ochii spre est, deschizând fabrici în Polonia şi Rusia, după încheierea războiului rece. A fost şi un foarte mare împătimit al fotbalului deţinând prestigiosul club de fotbal Juventus Torino. S-a retras din poziţia ocupată la Fiat în 1996 şi a muirt în 2003 din cauza cancerului la prostată.

·         1925: S-a născut Constantin Chiriță, scriitor, scenarist român (d. 1991).   A urmat liceul la Barlad si a facut studii politehnice pe care nu le-a finalizat in Bucuresti. Spre sfarsitul anilor ’40 a devenit redactor la ziarul „Scanteia”.  In anul 1949, a debutat editorial cu „Matei Ion a cucerit viata”, culegere de nuvele de propaganda realist-socialista. In 1956 a aparut primul volum din „Ciresarii”, care a fost republicat in anul 1964 sub titlul „Teroarea neagra”, iar in 1972 a primit titlul definitiv „Cavalerii florii de cires”. Publica in anul 1959 „Castelul fetei in alb” (A doua aventura a Ciresarilor). Alte carti ale sale sunt: „Intalnirea” (1959), „Otelul” (1960), din seria „Ciresarilor” a aparut „Drum bun, Ciresari” (1963), „Pasiuni” (1964), tot din seria „Ciresarilor” a fost publicata „Roata norocului” (1965), „Trandafirul alb” (1966), „Teroarea alba” (Aripi de zapada, 1968), tot din seria „Ciresarii”, „Ingerul alb” si „Pescarusul alb” (1969) care impreuna cu „Trandasfirul alb” au format „Trilogie in alb”, etc. In anul 1971 scriitorul a rescris „Intalnirea” pentru care a primit „Premiul pentru proza” al Uniunii Scriitorilor. In 1972 a aparut in cinci volume, editia definitiva din „Ciresarii”: „Cavalerii florii de cires”, „Castelul fetei in alb”, „Roata norocului”, „Aripi de zapada”, „Drum bun, Ciresari!”. Doi ani mai tarziu a publicat „Adancimi”, drama in trei acte, pentru care a primit „Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie”. Intre anii 1977-1988 Constantin Chirita a fost vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor. In anul 1988 scriitorul s-a stabilit in Germania. La data de 14 noiembrie 1991 a murit la Bonn-Konigswinter. A fost adus in tara si inmormantat la Poiana Tapului.

·         1925: Leo Esaki, fizician japonez, laureat al Premiului Nobel. Leo Esaki, născut Leona Esaki (n. 12 martie 1925) este un fizician japonez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1973 împreună cu Ivar Giaever și Brian David Josephson pentru descoperirea fenomenului de tunelare a electronilor. Este cunoscut pentru inventarea diodei Esaki, dispozitiv electronic care exploatează acest fenomen. Cercetările le-a efectuat la Tokio lucrând la compania Tsushin Kogyo (cunoscută astăzi sub numele de Sony).

·         1927: Dumitru Dobrescu, medic român

·         1928: Edward Albee, dramaturg și producător american

·         1934: S-a nascut  la Galați, lingvista americană de origine română, stabilită în S.U.A. în 1979, Maria Manoliu-Manea.  S-a remarcat prin  prestigioase titularizari la diverse institutii romane si  americane: Professor Emeritus, University of California at Davis, Honorary Membru al  Academiei Române  din 1993, Doctorat in litere la Universitatea din Bucuresti (1967). Presedinte al  American-Romanian Academy of Arts and Sciences (1982-1994) si al American Association of Romanian Studies (1986 1988). Afost profesor titular la University of California at Davis (1979). Professor invitat la University of Düsseldorf, 1994, lector Fulbright  la University of Chicago (1972-1974).

·         1940: S-a născut Virgil Nemoianu, critic literar, eseist român. A lucrat ma întâi ca asistent și apoi ca lector la catedra de limbă engleză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București. Între 1969-1971 studiază la University of California din San Diego, unde își ia doctoratul cu teza „The Growth and Uses of the Idyllic Model in Literature (England, France, Germany).” În prezent deține catedra specială „William J. Bayron Distinguished Professorship” la Universitatea Catolică din capitala Statelor Unite. A mai predat la Universitățile din Londra, Cambridge, Amsterdam, Cincinnati și Berkeley (California), a ținut conferințe și a prezentat comunicări la circa 50 de universități din Europa și din America de Nord. Este autorul a peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apărute în România, Elveția, Anglia, Statele Unite, Olanda, Canada, Germania, Ungaria și în alte țări. Domeniile sale de specialitate sunt romantismul european, teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor al XIX-lea și al XX-lea. A publicat două lucrări literare: Simptome (1968) (roman) și Arhipelag interior (1994) (autobiografie). Deține titlul de Doctor Honoris Causa al Universității din Cluj. Între 1979 și 1994, a fost director al programului de literatură comparată la Catholic University of America, iar între anii 1989 și 1991, prorector-asociat al aceleiași universități. A publicat mai multe volume, printre care: Îmblânzirea Romantismului (The Taming of Romanticism) (Harvard, 1985), în care lansează conceptul de romantism Biedermeier ce definește forma în care curentul se adaptează în Balcani, studiu fundamental pentru cei care cercetează romantismul (ed. românească, editurile Polirom, Curtea Veche). În 1989, publică volumul A Theory of the Secondary. Literature, Progress, and Reaction (O teorie a secundarului. Literatură progres și reacțiune) la prestigioasa editură americană „The Johns Hopkins University Press” (1989) A editat împreună cu Robert Royal o colecție de eseuri, Canons la John Benjamins (Amsterdam and Philadelphia).

·         1940 - S-a născut Al Jarreau, vocalist american de jazz.

·         1940 - S-a născut Bartholomeu I, patriarh ecumenic de Constantinopol, liderul spiritual al ortodocşilor din întreaga lume (ales la 22.10.1991).

·         1941: S-a născut  istoricul literar român Mircea Anghelescu. Este de asemenea un eminent  cercetător literar, critic literar, filolog,  paleograf și pedagog român. In 1962 a absolvit Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române, iar  după 1990, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit.

·         1941 - S-a născut Brian O'Hara, chitarist britanic (Fourmost).

·         1942 - S-a născut Paul Kantner, chitarist, vocalist şi compozitor american (Jefferson Airplane, Starship, KBC Band)

·         1942 - S-a născut Mark Valentino (Anthony Busillo), cântăreţ american

·         1946: S-a nascut Liza Minnelli, actriţă şi cântăreaţă americană, fiica actriţei Judy Garland şi a regizorului Vincente Minnelli (filmele “Cabaret”, “New York, New York”). Liza May Minnelli (n. 12 martie 1946) este o actriță, cântăreață și dansatoare americană, laureată a premiului Oscar pentru rolul din musicalul Cabaret. Este fiica actriței Judy Garland și a celui de al doilea soț al acesteia, Vincente Minnelli.

·         1948: S-a născut Andrei Nicolae Pippidi, istoric român, fiu al istoricului Dionisie M. Pippidi și nepotul prin mamă al lui Nicolae Iorgai,  specializat în istoria Sud-Estului european în sec. XV-XIX, istoria românilor în Evul Mediu, istoria culturală și politică a României și în istoria relațiilor dintre Sud-Est și Occident. Este editor al operei bunicului său. În calitate de publicist, Pippidi a scris din 1990 în Revista 22. În revista culturală Dilema Veche ține rubrica SOS București, în care luptă pentru conservarea patrimoniului urbanistic al capitalei României. Membru fondator al Grupului pentru Dialog Social (1990), al Fundației Soros pentru o Societate Deschisă și al Societății Academice din România (1995),iar  din 2012 este membru corespondent al Academiei Române. Este căsătorit cu profesoara de științe politice Alina Mungiu-Pippidi.

·         1948 - S-a născut Les Holyrod, basist, clăpar şi compozitor britanic (Barclay James Harvest).

·         1948 - S-a născut James Taylor, vocalist, chitarist şi compozitor american.

·         1949 - S-a născut Mike Gibbins, baterist britanic (Badfinger).

·         1950: S-a născut la Ploiesti,  compozitorul și solistul vocal nevazator, George Nicolescu. Debutul său muzical a fost în 1970, când acesta a câștigat premiul întâi la festivalul „Tinerețe pe portativ”. Câțiva ani mai târziu, compozitorul George Grigoriu a început să-l influențeze, iar cei doi au început să colaboreze. În 1973, a fost lansat primul său hit, „Eternitate”. În luna decembrie a anului 2007, ii apare albumul „Muzică ușoară…lăutărească”, în care cântă împreună cu muzicieni celebri ca Dan Spătaru, Mirabela Dauer, Gabriel Dorobanțu și Corina Chiriac. Cea mai nouă melodie a sa e lansată în anul 2012, „Viața-i de vină”, împreună cu Shift.

·         1954: Anish Kapoor, sculptor indian / englez

·         1956 - S-a născut Simon Booth, chitarist şi compozitor britanic (Working Week).

·         1957 - S-a născut Marlon Jackson, vocalist american (Jackson 5)

·         1957: Steve Harris, basistul și fondatorul trupei Iron Maiden

Decese

·         604: A murit Grigore cel Mare, papă, părinte al Bisericii creștine. Grigore cel Mare  (n. cca.540, Roma), papă al Romei din 590  până la moartea sa, este doctor a Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii și primul călugăr care a devenit papă. Este considerat unul din cei mai însemnați papi din istorie fiind  recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, în Biserica Romano-Catolica  și în Biserica Ortodoxa (Răsăriteană).  Este patronul muzicienilor, cântăreților, studenților și al învățătorilor.

·         1316: A decedat Stefan Dragutin, al  14-lea rege al Serbiei (1276-1282). El a condus Serbia până la abdicarea sa în anul 1282, când s-a imbolnavit. bolnav. S-a călugărit si și-a schimbat numele în Teokist. Ștefan Dragutin  este venerat ca sfant de Biserica Ortodoxa din  Serbia este venerat pe 12 noiembrie sau 30 octombrie.

·         1374: Împăratul Go-Kōgon al Japoniei (n. 1336)

·         1507: A murit Cesare Borgia, fiul Papei Alexandru al VI-lea, a carui viata l-a inspirat pe Nicolo Machiavelii care a scris ”Il Principe” (Principele). Cesare Borgia (1475-1507), fiul natural al cardinalului spaniol Rodrigo Borgia, devenit papa Alexandru al VI-lea, in 1492, a intruchipat impreuna cu sora sa Lucrezia deriva si cinismul unei familii papale din perioada Renasterii a carei ”legenda neagra” a intrat in istorie. Cesare a fost inițial îngrijit pentru o carieră în  biserica A fost numit episcop de Pamplona la vârsta de 15 ani si cardinal la vârsta de 18 ani. Tatăl lui Cesare, Alexandru al VI-lea, și-a pus speranțele familiei Borgia în fratele lui Cesare, Giovanni care a fost numit căpitan-general al forțelor papale. Giovanni a fost asasinat in 1497 in circumstanțe misterioase: unele surse sugerând cum că Cesare ar fi fost ucigașul, deoarece dispariția lui Giovanni i-ar fi deschis în final o lung așteptată cariera in armată.Cesare  Borgia a fost acuzat de unii autori si  de incest cu sora sa Lucrezia. Pe data de 17 august, 1498 el  a devenit prima persoană din istorie care a demisionat din funcția de cardinal. În aceeași zi regele Franței  Ludovic al XII-lea l-a numit pe duce de Valentinois . Deși a fost un general extrem de capabil, Cesare avea probleme in a-si mentine domeniile de bunavointa papalitatii. patronajul papal.  Machiavelli citează dependența lui Cesare de bunăvoința papalității, aflatǎ sub controlul tatălui său.Dacă Cesare ar fi putut să câștige favoarea noului papă, el ar fi fost un domnitor de mare succes. Dupa moartea  tatălui său (1503),noul Papă, Pius al III-lea l-a arestat, dupa care a reusit sa evadeze. Cesare Borgia a fost capturat și întemnițat de către Gian Paolo Baglioni  lângă Perugia. Toate pǎmânturile sale au fost achiziționate de către Statul Papal. Exilat în Spania, în 1504, el a fost închis în castelul La Mota, Medina del Campo, din care a scăpat și i s-a alăturat cumnatului sǎu, regele Ioan al III-lea de Navarra. Regina Spaniei, Juana, a pus un preț pe capul lui. A murit în asediul de la Viana  în   Spania în noaptea dintre 11 și 12 martie 1507.

·         1510: Fostul domnitor al Munteniei, Mihnea cel Rau, este asasinat la Sibiu, de rivalul său boierul Danciu şi de sârbul Dimitrie Iacsici. Mihnea I „cel Rău” (n. februarie 1462 – m. 12 martie 1510, Sibiu), domn al Ţării Româneşti (între 23 aprilie şi 9 mai 1508 – între 12 şi 29 octombrie 1509). A fost fiul natural al lui Vlad Ţepeş, conceput înainte de căsătoria cu o rudă a regelui maghiar Matei Corvin si  a ocupat tronul cu ajutor otoman având sprijinul tuturor boierilor, după cum afirma într-o scrisoare către sibieni. A dus o politică autoritară în dauna marii boierimi pe care o decimează, documentele acuzându-l de atrocităţi fără seamăn „prinse pre toţi boiarii cei mari şi aleşi şi-i muncii cu munci […], şi le luo toată avuţia”. În aceste condiţii, boierii Craioveşti au fugit, în septembrie 1509, la sud de Dunăre, lăsându-si  averile pradă furiei domnului. Ei reuşesc, cu sprijinul lui Mehmed beg Mihaloglu, sangeacbeiul de Nicopole, să obţină domnia pentru pretendentul lor, Vlad cel Tânăr. Acesta le pune la dispoziţie o armată, cu ajutorul căreia să-l alunge pe domn. Sesizând pericolul, Mihnea cedează tronul fiului său Mircea în octombrie 1509, rămânând în ţară până în ianuarie 1510, când Craioveştii, împreună cu armata otomană, au trecut Dunărea. S-a stabilit la Sibiu, unde a fost asasinat la ieşirea din biserică, la data de 12 martie 1510. Catolic fiind, a fost înmormântat în biserica mare a Predicatorilor din Sibiu, lângă care a fost asasinat. Unul din dușmanii cei mai aprigi ai sai a fost călugărul Gavril Protul, abate și cronicar al vremii.

·         1820: A decedat exploratorul scotian  Sir Alexander Mackenzie (n.1764) cunoscut pentru traversarea  pe uscat a  Canadei  în 1793 pana la Oceanul Pacific. Aceasta a fost prima traversare de la  est  la vest a Americii de Nord   și precedat cu zece ani expeditia lui Lewis si Clark 

·         1821: In timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu din Muntenia, sunt executaţi căpitanii Iova şi Ienciu, care prădaseră nişte boieri la Beneşti. Execuţia s-a făcut din ordinul lui Tudor Vladimirescu.

·         1908: Edmondo de Amicis, scriitor italian (n. 1846)

·         1925: Sun Yat-sen, revoluționar chinez. Fondator şi prim preşedinte al Republicii China între anii 1911 şi 1912, Sun Yat–Sen a promovat o politică de unitate şi democratizare a acestei ţări pe calea revoluţiei naţionaliste, a iniţiat reforme sociale şi economice care aveau în vedere modernizarea societăţii chineze. Doctrina sa, sunyatsenismul, a stat la originea celor două căi pe care s–a dezvoltat ulterior societatea chineză divizată, a Republicii Populare Chineze şi a statului–insulă Taiwan (n.12.11.1866).

·         1936: A incetat din viata la Bucuresti,Garabet Ibraileanu, academician, critic literar, eseist, istoric literar, pedagog, redactor literar, romancier român. S-a nascut la 23 mai 1871 la Targu Frumos. A fost  una dintre cele mai influente personalități ale literaturii romane din  primele decenii din secolul al XX-lea, teoretician, promotor al criticii literare științifice (direcția poporanistă), creator literar, profesor de istoria literaturii române la Universitatea din Iași și principal redactor al revistei Viata Romaneasca  între anii 1906 -1930.

·         1945: A murit Anna Frank, autoarea celebrului jurnal, Jurnalul Annei Frank, în care a descris istoria familiei sale în timpul ocupaţiei naziste în Olanda (n.12.06.1929). Annelies Marie „Anne” Frank (n. 12 iunie 1929, Frankfurt am Main, d. martie 1945, Bergen-Belsen, Germania) a fost o fată evreică germană, care și-a pierdut cetățenia germană în exilul olandez, și care a căzut victimă genocidului nazist din al Doilea Război Mondial. Este cunoscută datorită jurnalului pe care l-a ținut în ascunzătoarea din Amsterdam, înainte de a fi arestată. Jurnalul, publicat după război de către tatăl ei, care supraviețuise, este considerat un document istoric al holocaustului, autoarea devenind o figură-simbol a victimelor naziștilor.

·         1950: Heinrich Mann, scriitor german (n. 1871)

·         1953: Grigore Scorpan, filolog, istoric literar român (n. 1901)

·         1965: A murit George Călinescu, critic și istoric literar, dramaturg, poet, prozator român (n. 1899) A fost o mare personalitate a culturii romanesti, avand  după unii critici, o orientare clasicizantă, după alții doar italienizantă sau umanistă. Este considerat drept unul dintre cei mai importanți critici literari români din toate timpurile, alături de Titu Maiorescu sau Eugen Lovinescu. Își semna întotdeauna articolele cu pseudonimul G. Călinescu. Este autorul unor studii fundamentale despre scriitori români (Viața lui Mihai Eminescu, Opera lui Mihai Eminescu, Viața lui Ion Creanga, ș.a.). Publică, dupa 1945, studii și eseuri privind literatura universală (Impresii asupra literaturii spaniole, Scriitori străini). Studiul Estetica basmului completează spectrul de preocupări ale criticului și istoricului literar, fiind interesat de folclorul românesc și de poetica basmului. A publicat monografii, în volume separate, consacrate lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu (1932-1962), biografii romanțate, numeroase alte studii, eseuri, a ținut numeroase conferințe, academice sau radiofonice, a scris mii de cronici literare în zeci de reviste din perioada antebelică, interbelică și după aceea, pînă în anul morții, în 1965. Scrie romane de tip balzacian (cu intenție polemică evidentă), obiective, la persoana a treia, denumite dorice, în terminologia lui Nicolae Manolescu din studiul asupra romanului românesc, Arca lui Noe, începînd de obicei cu descrierea decorului caselor, unde are loc acțiunea romanului. A mai scris versuri, Lauda lucrurilor; teatru, Șun, mit mongol; note de călătorie; publicistică, iar Cronicile mizantropului au devenit brusc, după 1947, Cronicile optimistului. Intelectual cu idei de stînga, dar care în timpul dictaturii regelui Carol al doilea publica în Revista Fundațiilor Regale ode ditirambice la adresa monarhului, G. Călinescu a aderat, după abdicarea regelului Mihai și instaurarea comunismului, în 1947 la noua ideologie, surîzîndu-i, bineînțeles, avantajele practice obținute de pe urma acestei adeziuni. A făcut mai multe călătorii de documentare în Uniunea Sovietică, (la Kiev, Moscova, Leningrad 1949) și în China comunistă (Am fost în China nouă, 1953), publicîndu-și impresiile de călătorie în aceste două volume. În anul 1953 îi apare romanul Bietul Ioanide iar începînd cu 1956 reintră în viața literarã printr-o rubrică permanentă (Cronica optimistului) ținută în săptămînalul cultural Contemporanul. Începînd cu anii 1955-1956 și pînă la moarte (12 martie 1965), el va fi ”reabilitat” și se vor formula numai aprecieri pozitive privind angajarea sa civică, activitatea sa de intelectual democrat din perioada interbelică. Își retipărește aproape întreaga operă, cu excepția Istoriei sale monumentale, care este republicată în anii 80 de asistentul său, devenit între timp profesor, Alexandru Piru, este înconjurat de onoruri, e premiat și omagiat. În noiembrie 1964, este internat cu diagnosticul ciroză hepatică la Sanatoriul Otopeni. La 12 martie 1965, la adăpostul nopții, pleacă în lumea umbrelor, lăsînd ”o operă fundamentală pentru cultura poporului român” (potrivit epitafului literar semnat de Geo Bogza).

·         1964: Abbas el-Akkad, scriitor egiptean (n. 1889)

·         1966 - A incetat din viata (la Paris) pictorul roman Victor Brauner. Victor Brauner (n. 15 iunie 1903, Piatra Neamț – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor și poet suprarealist evreu, originar din România.

·         1984: Géza Pálfi, preot catolic, victimă a regimului Nicolae Ceaușescu (n. 1941)

·         1992: A decedat scriitorul, publicistul si scenaristul  român Nicolae Țic; (n. 1 ian. 1929, comuna Boz, judetul Hunedoara).

·         1995: A murit Dumitru Almas, prozator si istoric, autor de romane istorice si de biografii romantate.

·         1999 - Violonistul si dirijorul Yehudi Menuhin a incetat din viata, la Berlin, la virsta de 83 de ani. A murit la Berlin marele violonist Yehudi Menuhin, fost elev al lui George Enescu. Sir Yehudi Menuhin (n. 22 aprilie 1916, New York) a fost un celebru violonist și dirijor american, descendent al unei familii de evrei emigrați din Rusia. Pe lângă cetățenia americană, a dobândit ulterior și cetățenie elvețiană (1970) și britanică (1985), fiind înnobilat în Marea Britanie cu titlul de Lord Menuhin of Stoke d’Abernon. Sir Yehudi Menuhin a avut una din cele mai lungi și prestigioase cariere muzicale ale secolului al XX-lea. În tinerețe, Yehudi Menuhin a plecat la Paris pentru a studia vioara cu George Enescu. O prietenie profundă i-a legat pe cei doi până la moartea lui Enescu, în 1955.

·         2001: A murit Robert Ludlum, autor american de romane politiste si de spionaj de mare succes;(n. 1927).

·         2003: Zoran Djindjic, premierul Serbiei, în urma unui atentat (n. 1952). Đinđić era hotărât să curețe Serbia de crima organizată, și a înființat „Tribunalul Special” cu un program de protecție a martorilor. Liderii crimei organizate, cu legături în fosta securitate sârbă și încă loiali lui Slobodan Milošević, s-au alarmat. Din ordinul fostului comandant al Unității de Operațiuni Speciale a securității iugoslave, Milorad „Legija” Ulemek, Đinđić a fost asasinat de soldatul lui Ulemek Zvezdan Jovanović la Belgrad la 12 martie 2003. Jovanović l-a împușcat din clădirea de peste drum de sediul guvernului Serbiei la ora 12:23 PM, nimerindu-l o dată în piept. Glonțul de mare putere tras cu arma Heckler & Koch G3 a intrat în inimă și l-a ucis pe loc. El a fost dus la spital, dar a fost declarat decedat după o oră. Ulemek a fost acuzat de comandarea crimei. El era unul dintre liderii clanului Zemun, o organizație mafiotă din Serbia. A fost arestat, judecat și condamnat pentru implicarea în unele dintre asasinatele și tentativele de asasinat care au marcat Iugoslavia în perioada dinaintea preluării puterii în Serbia de către Đinđić. Nataša Mićić, pe atunci președinte interimar al Serbiei, a declarat stare de urgență. Zoran Živković a fost ales ca succesor al lui Đinđić de către Partidul Democrat. La 23 mai 2007, doisprezece persoane au fost condamnate pentru asasinarea lui Zoran Đinđić. Printre condamnați s-a numărat și Ulemek, care, în cei patru ani dinaintea asasinării lui Zoran Đinđić, călătorise în Elveția, Austria, Macedonia, Grecia, Singapore și Croația cu pașaport fals, realizat pe baza unuia dintre pașapoartele brute furate de la consulatul croat din Mostar, Bosnia și Herțegovina în 1999. Ulemek, împreună cu Zvezdan Jovanović, au fost acuzați de conspirație pentru comiterea asasinatului de la 12 martie 2003. Trei dintre cei doisprezece condamnați, Milan Jurišić, Ninoslav Konstantinović și Vladimir Milisavljević sunt căutati.

·         2004: Finn Carling, scriitor norvegian (n. 1925)

·         2008: A  decedat in Bucuresti, actorul român de teatru și film Ovidiu Iuliu Moldovan; (n. 1 ianuarie 1942 ,sat Vișinelu, comuna Sărmașu, județul Cluj (interbelic), astăzi în județul Mureș). Pentru prodigioasa sa activitate in domeniul artei teatrale si culturii i s-au conferit importante premii si distinctii: Premiul Uniter pentru întreaga carieră (2004); medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”; Ordinul Meritul Cultural în grad de Comandor, Categoria D – „Arta Spectacolului” (7 februarie 2004), „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”; De asemenea i s-a conferit post-mortem „Ordinul național „Steaua României”, în grad de cavaler, conferit post mortem la 15 martie 2008, prin decret al președintelui României.

·         2011 - A incetat din viata Joe Morello, unul dintre cei mai renumiti tobosari din istoria muzicii jazz, a facut parte din celebrul Dave Brubeck Quartet (n. 17 iulie 1928)

Sărbători

·        * În calendarul ortodox: Sf Cuv Teofan Mărturisitorul; Sf Ier Grigorie Dialogul, episcopul Romei; Sf Cuv Simeon Noul Teolog

·       *  În calendarul romano-catolic: Sf. Maximilian, martir

·       *  În calendarul greco-catolic: Sf. Teofan, cuvios (†817)

·        * Gabon: Ziua națională. Aniversarea fondării Partidului Democratic Gabonez (1968)

·         *Mauritius: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1968)

ARTE 12 Martie

INVITAȚIE LA OPERĂ 12 Martie

"Simon Boccanegra" de Giuseppe Verdi  

MUZICĂ 12 Martie

Al Jarreau, vocalist american de jazz

Mansi Barberis, compozitoare

Yehudi Menuhin

Liza Minnelli, actriţă şi cântăreaţă americană 

Brian O'Hara, chitarist britanic (Fourmost)

The Fourmost -

Paul Kantner, chitarist, vocalist şi compozitor american (Jefferson Airplane, Starship, KBC Band)

Jefferson Airplane 

Mark Valentino (Anthony Busillo), cântăreţ american

Les Holyrod, basist, clăpar şi compozitor britanic (Barclay James Harvest)

Barclay James Harvest 

George Nicolescu, compozitor și solist vocal român

James Taylor, vocalist, chitarist şi compozitor american

Mike Gibbins, baterist britanic (Badfinger)

Simon Booth, chitarist şi compozitor britanic (Working Week)

Working Week: 

Marlon Jackson, vocalist american (Jackson 5)

THE JACKSON 5: 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

The Very Best Of Romantic Saxophone Coffee 🎷 Morning Cafe Jazz ☕ Coffee Instrumental Music

Greatest Romantic Songs Of All Time - Best English Love Songs Collection 2018

Handel Coronation Anthems | Coral Classical Music HD

POEZIE 12 Martie

Mateiu Caragiale

Biografie

1885 — La 25 martie se naste la Bucuresti, Mateiu, fiul cel mai mare al scriitorului Ion Luca Caragiale.
Mama sa, Maria Constantinescu era functionar la Regia Monopolurilor Statului, 21 ani.
La 33 de ani Caragiale s-a imprietenit cu Maria Constantinescu pe cand lucra la Regia Monopolurilor Statului si dupa primul an de relatie se naste copilul, pe care Caragiale il recunoaste si se asigura ca nu ii lipseste nimic, dar nu se casatoreste cu Maria.

In anul 1889, tatal sau se casatoreste cu Alexandrina Burelly si isi aduce fiul in noua familie.

1892-1902 — Este inscris la Scoala primara de baieti nr. 6 "Petrache Poenaru" din Bucuresti.
Studiaza in continuare la colegiul Sf. Gheorghe, al carui director este Anghel Demetriescu. Din timpul acesta dateaza temeinica sa initiere istorica si heraldica.
Tot in perioada asta cunoaste oamenii din jurul lui Anghel Demetriescu: Delavrancea, arhitectul Mincu, dr. C. Istrati, N. Petrascu.
Mateiu isi descopera pasiunea pentru heraldica si pentru genealogie. Isi cauta stramosii pe care ii credea aristocrati. Pornind de la faptul că soția bunicului său pe linie paternă, o înaintașă cu care el însuși nu avea nici o legătură de rudenie a fost fiica negustorului grec Luca Kiriac Karaboas, Mateiu a făcut un salt ciudat peste secole în urma căruia a integrat-o în familia nobiliară Karabetz de Nagy-Buny, amintită în cronicile medievale.
Se distanteaza treptat de tatal sau, desi acesta vroia sa se ocupe de viitorul lui.

1904 — Isi urmeaza tatal la Berlin, unde acesta il indruma catre drept, studii pe care le abandoneaza. Mateiu prefera sa se ocupe de literatura si sa cunoasca indeaproape orasul in care a ajuns.

1906 — Face studii de drept la Bucuresti, pe care nu le termina, si, in paralel, da examene la Universitate (pana in 1909).

1907 — E bolnav si se intoarce la Berlin.

1910 — Prim concept al romanului Craii de Curtea-Veche.

1911 — Prim concept al povestirii Remember.

1912 — Publica, prin grija lui Ion Luca Caragiale, in Viata romaneasca, primele poezii: Clio, Lauda cuceritorului, Prohodul razboinicului, Noapte rosie, Calugarita, Boierul, Aspra, Inteleptul, Cronicarul, Domnita, La Arges, Trantorul si Curtile vechi.
Se duce cu tatal sau, in aprilie, la Dragosloveni la Vlahuta (conform scrierilor sale).
Panait Cerna il felicita pe Ion Luca Caragiale pentru poeziile fiului sau, aparute in Viata romaneasca.
La Berlin moartea lui I. L. Caragiale. Mateiu asista la inmormantare.
Din octombrie, si pana in ianuarie 1914, este sef de cabinet la Ministerul Lucrarilor Publice (ministru: Al. Badarau).

1913 — Publica in Viata romaneasca poeziile: Gradinile amagirii, Intoarcerea invinsului si Marturisire.
Primeste brevetul si medalia "Bene Merenti" clasa I.

1916 — Publica in Flacara poezia Dregatorul.
Incepe sa lucreze la Craii de Curtea-Veche.

1919 -1921 — Este seful Biroului Presei din Ministerul de Interne.

1923 — Se casatoreste cu Marica Sion, fiica poetului Gheorghe Sion, care ii aduce o mica proprietate la Fundulea (Ilfov); locuiesc in Bucuresti, str. Logofatul Stroici (fosta Surorilor) nr.9, iar mai tarziu in str. Robert de Fleurs 9 A.

1924 — Publica povestirea Remember la Editura „Cultura nationala".

1925 — Lucrarea Antologia poetilor de azi de L Pillat si Perpessicius, vol. I, cuprinde un portret al lui Mateiu Caragiale si da, pentru prima data, titlul volumului de versuri ce va aparea peste 11 ani: Pajere. In antologie se tiparesc poeziile: Boierul, Trantorul si Curtile vechi.

1926 - 1928 — Se tipareste in revista Gandirea, romanul Craii de Curtea-Veche.

1927 — Pentru a treia oara (primele doua variante s-au pierdut), incepe redactarea unor „pagini de jurnal", diferite de cele dinainte „prin totala absenta a vreunei preocupari literare". Aceste note, intemeiate pe fapte si reactiuni, le scrie „numai pentru sine".

1928 — Este hotarat sa intre in diplomatie si intreprinde un drum la San Remo, pentru a intalni pe Nicolae Titulescu, ministru de externe.
Se opreste la Triest, apoi trece prin Lombardia.
Viziteaza cimitirul din San Remo, unde e inmormantata din 1907, Eliza Sion, mama sotiei sale.
Este primit in audienta, la hotelul Miramare, de Nicolae Titulescu.
La intoarcere, se opreste la Milano.
Viziteaza din nou Triest, apoi pleaca spre tara.
Inalta la conacul din Sion (Fundulea) steagul casei sale cu blazon avand culorile de baza („coup vert sur jaune”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, stramosii pe care si i-a ales.

1929 — Apare, editat de „Cartea romaneasca", romanul Craii de Curtea-Veche.
Incepe sa scrie, conform insemnarilor autorului, Scoala tatelor titlu schimbat apoi in Soborul tatelor.
Primeste premiul Societatii scriitorilor romani.
Incepe sa lucreze la Sub pecetea tainei.

1930 — Publica in Gandirea un prim fragment din romanul Sub pecetea tainei, ramas neterminat. Publica si alte fragmente pana in 1933.
Isi alege emblema cave, age, tace (fereste-te, lucreaza, taci), pe care o introduce si-n stema armelor sale.

1933 — Mateiu Caragiale se instraineaza treptat de literatura, tot mai interesat, cum reiese din Jurnalul sau, de o reforma radicala a vietii sale. Definitiveaza doua lucrari de heraldica, In chestia unei aberatii si O contributie heraldica la istoria Brancovenilor, ultimul studiu fiind o adevarata proza artistica

1934 — La Bucuresti, are „o teribila criza morala. Starea mea de spirit e probabil aceea a oamenilor care-si simt sfarsitul apropiindu-se si nu mai trag nici o nadejde" conform insemnarilor sale.

1935 — Este la Sion (Fundulea) unde se ocupa de lucrarile agricole.
Insemnari despre astfel delucrari face pentru toti anii, intre 1928 si 1935.
Proiecteaza o monografie despre contele von Hoditz, care-l atrage prin extravaganta si artificiu.

1936 — La 17 ianuarie, in Bucuresti, Mateiu Caragiale se stinge din viata la varsta de 51 de ani.
Placheta de versuri Pajere a aparut postum, in acelasi an.

Mărturisire 

Sufletu-mi e-o mare moartă oglindind un cer de jale,
Arse stânci o-nchid în groaza sterpelor pustietăţi,
Pe ea boarea nu adie, veşnic dorm undele-i pale,
Ea în negru-i fund ascunde înecate vechi cetăţi.

Sufletu-mi e-un turn de piatră care cade în ruină,
Iedera şi muşchiul verde zidurile-i năpădesc,
Strajă a singurătăţii trist veghează pe colină,
Şi în juru-i, seara, tainic, liliecii fâlfâiesc.

Sufletu-mi e-o floare rară ce muiată pare-n sânge,
Spulberată-i fu mireasma de-al restriştii aprig vânt,
E-o cântare-ndepărtată ce visări apuse plânge,
E o candelă uitată ce se stinge pe-un mormânt.

Domnița

Verzi-tulburi ochii-i galeş revarsă pe sub gene
Ispita pătimaşă şi doru-nveninat.
E-naltă, cu păr galben, cu mersul legănat,
În grelele-i veşminte păşind măreţ şi-alene.

Mişcările-i sunt line, molatece, viclene,
Şi dulcele-i grai curge duios şi răsfăţat.
Dar, cine-i cată-n faţă se pierde săgetat
De negrul arc ce-mbină trufaşele-i sprincene.

Muiată-n nestimate şi-n horbote de fir,
În mâna-i - spelbă floare de ceară străvezie -
Ea poartă pe subţirea năframă nărămzie

Ca un potir de sânge un roşu trandafir -
Şi, tot ca el, rănită în plină tinereţe,
Tânjeşte, se-nfioară şi moare de tristeţe. 

La Argeș

Desprins din stemă parcă, spre depărtări senine,
Un corb bătrân şi-ntinde puternic negrul zbor,
Şi-n liniştea adâncă, din când în când uşor,
Din ulmi cad frunze moarte rotind în clipe line.

Dar, ca odinioară, de ce azi nu mai vine
Domniţa să privească, din 'naltul foişor,
Cum soarele-asfinţeşte, împurpurând de dor
Zăvoaiele umbroase de-o tristă vrajă pline,

Când se oglindă-n ape murindele văpăi,
Şi blând văzduhul cerne cenuşă peste văi -
De ce nu mai răsare zâmbind în faptul serii?

- Nu, căci de mult ea doarme în ruinatul schit
De taină-îmbălsămată şi florile uitării
Îi troienescc posace mormântul părăsit 

TEATRU/FILM 12 Martie

Cu Ovidiu Iuliu Moldovan

Biografie Ovidiu Iuliu Moldovan

Marele Ovidiu Iuliu Moldovan s-a nascut pe data de intai ianuarie 1942 , in satul Visinelu , comuna Sarmasu , in judetul Cluj (acum in judetul Mures) si a murit , regretabil , pe 12 martie 2008 , din cauza unui stop cardio-respirator . Acesta a fost unul dintre cei mai straluciti si iubiti actori pe care Romania i-a avut . A ramas in memoria noastra , a romanilor , a tuturor prin rolurile sale din filme , piese de teatru si teatru radiofonic si televiziune .

Viata marelui actor a fost marcata de pierderea prematura a tatalui , care a fost luat prizonier in razboi si omorat de luptatorii (as indrazni sa spun "teroristi")ai lui Miklos Horthy . Ovidiu Moldovan a incercat toata viata sa afle cat de putin despre ceea ce s-a intamplat cu parintele sau , dar nu a reusit . Din respect si iubire fata de tatal sau , acesta si-a luat numele "Iuliu" (primul sot al mamei actorului a fost Iuliu Moldovan) .

Moartea mamei sale, survenită în 1995, a sfâșiat inima actorului Ovidiu Iuliu Moldovan. Era foarte atasat de mama sa . Dupa acest eveniment tragic , marele artist s-a inchis in el , s-a retras din viata publica . Ovidiu Moldovan a refuzat sa mai joace roluri in filme . Actorul a jucat numai in piese de teatru si recitaluri de poezie . Era atât de închis în el încat nici macar fratele sau(vitreg-dupa mama) , Mircea Moldovan , nu a stiut ca are ciroza , stia doar ca sufera de diabet . Ultima data fratele sau a vorbit cu actorul duminica , luni a fost internat , iar miercuri marele artist Ovidiu Iuliu Moldovan a murit .

Relatia dintre frati era foarte stransa . Se vizitau reciproc . Actorul era foarte interesat de tot ce se intampla in satul natal , vorbeau despre casa părintească, despre oamenii din satul lui natal, Visinelu, dar niciodată de teatru. Chiar avea un proiect să amenajeze casa părintească, dar, bietul om , nu a mai apucat . 

Ovidiu Iuliu Moldovan era foarte mândru că este roman , mai ales din zona Ardealului și și-a păstrat accentul până în ultima zi a vieții. Fratele sau Mircea Moldovan povesteste : "Era o aniversare când mergeam la el, în București. Avea un cerc de prieteni, printre care erau Dinică, Dan Pița, Caramitru... Îi suna și le zicea: O vinit frățioru' meu din Cluj cu palincă cu slănină. Haideți repede!" . Și ei veneau și petrecea 

Mircea Moldovan : "Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea la nebunie să urce pe scenă în spectacolele de teatru și de poezie. Era ahtiat după Eminescu. Pelicula n-a iubit-o atât de mult !"

Ovidiu Iuliu Moldovan absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti , in promotia din 1964 , avandu-i ca profesori pe regretatii Martian Pop si Octavian Cotescu . A debutat în teatru în anul 1965 , cu rolul lui Mio , din piesa "Pogoară iarna" de Maxwell Anderson , pe scena Teatrului Național din Timișoara. Acesteia i-au urmat roluri de neuitat ca Ion (John-ny) Brad , Andrei (din "Intalnirea"(1982)-r.Sergiu Nicolaescu) sau Horea .

Ovidiu Iuliu Moldovan a jucat de-a lungul vremii in peste 40 de filme . Pentru intreaga activitate , marele actor a fost distins cu Premiul Uniter , in 2004 . 

Traian Basescu i-a oferit post-mortem marelui actor Ovidiu Iuliu Moldovan Ordinul "Steaua Romaniei" , in grad de cavaler , pe 15 martie 2008 .

Dupa cum scrie mai sus , actorul a murit pe data de 12 martie 2008 , in urma unui stop cardio-respirator . 

Trupul sau a fost depus in foaierul salii mari a Teatrului National din Bucuresti , de unde a fost condus pe ultimul drum , cu regrete , de intreaga suflare a Romaniei . A fost inmormantat pe Aleea Actorilor , din Cimitirul Bellu .

Ovidiu Iuliu Moldovan ramane un reper , UN FAR CALAUZITOR al Cinematografiei Romanesti , care nu va putea fi vreodata egalat .

Filme cu Ovidiu Iuliu Moldovan

Vezi filme

·         Craii de Curtea Veche (1995) - Pantazi

·         Călătorie de neuitat (1994)

·         Somnul insulei (1994)

·         Krystallines nyhtes (1992)

·         Flori de gheata (1989)

·         Cuibul de viespi (1987) - ziaristul Mircea Aldea

·         Punct și de la capăt (1987)

·         Din prea multa dragoste (1986)

·         Masca de argint (1985)

·         Secretul lui Nemesis (1985) Trailer

·         Horea (1984) - Horea

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

·         Un saltimbanc la Polul Nord (1984)

·         Dragostea și revoluția (1983)

·         Dreptate în lanțuri (1983)

·         Misterele Bucureștilor (1983)

·         Viraj periculos (1983)

·         Întâlnirea (1982) - Andrei

·         Lumini și umbre: Partea II (1982)

·         Castelul din Carpați (1981) - Hociota

·         Duelul (1981) - Ticu

·         Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)

·         Pruncul, petrolul și ardelenii (1981) - Johnny Brad

·         Semnul Șarpelui (1981)

·         Artista, dolarii și ardelenii (1980) - Johnny Brad

·         Bietul Ioanide (1980) - comandantul legionar Ion Gavrilcea

·         Burebista (1980)

·         Detasamentul Concordia (1980)

·         Cumpăna (1979)

·         Un om în Loden (1979) - Cpt. Lucian Trailer

Trailer

Cuibul de viespi HQ: http://youtu.be/0ZkK3xxM8Zk

Craii de curtea veche (1995): 

Apollon de Bellac cu Birlic, Radu Beligan, Sanda Toma

Istoria unui vis - Liviu Timbus 1986

Gaița și sticletele cu Toma Caragiu, Dem Rădulescu, Olga Tudorache 

SFATURI UTILE 12 Martie

SFECLA ROȘIE

Sfecla rosie este un aliment foarte sanatos, indicat in alimentatia zilnica a ficarei persoane. Are beneficii uriase pentru sanatate. Sfecla rosie vindeca bolile sangelui, tumorile sau chiar bolile ficatului. In plus amelioreaza varicele, degenerarea maculara si intoxicatiile lente. Sfecla rosie se foloseste sub forma de tratament intern in cazurile de cancer, leucemie, gastrita, ischemie cardiaca, hipertensiune, anemie feripriva, hepatita cronica, diabet si constipatie.

Cu toate acestea, sfecla rosie are anumite contraindicatii. Iata cine nu ar trebui sa o consume.

Contraindicatii sfecla rosie: Schimba culoarea urinei

Ceea ce mananci in fiecare zi poate influenta culoarea urinei tale. Consumul excesiv de sfecla rosie poate schimba culoarea unei in roz. Conform unui studiu realizat in Marea Britanie, acest efect este comun in cazul persoanelor care au deficienta de fier. Aceasta colorare poarta numele de beturie. Beturia nu este o conditie medicala periculoasa, insa iti poate oferi indicii despre problemele cu metabolizarea fierului in organism, scrie stylecraze.com.

Contraindicatii sfecla rosie: Pietre la rinichi

Conform Harvard Health Blog, sfecla rosie este bogata in oxalati care pot cauza pietre la rinichi. Daca ai deja pietre la rinichi, medicul te poate sfatui sa renunti la consumul de sfecla rosie. In plus, sfecla rosie creste concentratia de oxalati din urina, ceea ce poate duce la formarea de noi pietre la rinichi.

Contraindicatii sfecla rosie: Iritatii ale pielii
Desi este rara, aceasta alergie poate aparea la anumite persoane. Reactiile alergice la sfecla rosie includ iritatii, mancarimi si pustule si pot ajunge chiar pana la frisoane si febra. Anumite persoane resimt o constrictie a corzilor vocale, desi acest fenomen este destul de rar.

Contraindicatii sfecla rosie: Scadere bruste ale tensiunii arteriale la persoanele cu tensiune mica
Daca ai tensiunea ridicata, acest efect este unul pozitiv. Insa daca tensiunea ta este joasa sau fluctuanta, trebuie sa ai grija. Sfecla poate cauza scaderi bruste ale tensiunii arteriale atunci cand este inclusa in dieta zilnica, din cauza cantitatii bogate de nitrati continuta.

Contraindicatii sfecla rosie: Probleme cu stomacul
Daca suferi deja de probleme gastrointestinale, consumul de sfecla rosie va agrava situatie. Sfecla rosie poate cauza balonare, flatulenta si crampe. Poate duce la diaree sau constipatie

Consumul de sfecla rosie poate cauza si dureri abdominale pe fondul acumularii de gaze. O alergie la sfecla rosie poate cauza crampele abdominale.

Contraindicatii sfecla rosie: Cresteri ale glicemiei
Daca ai deja probleme cu glicemia, trebuie sa iti reduci consumul de sfecla rosie. Sfecla rosie are un indice glicemic ridicat, de aceea este cel mai bine sa o eviti cand stii ca ai probleme.

Contraindicatii sfecla rosie: Poate afecta ficatul
Sfecla rosie este bogata in fier, magneziu, cupru si fosfor. Un consum ridicat al acestor metale poate duce la acumularea acestora la nivelul ficatului, afectandu-l grav.

Contraindicatii sfecla rosie
Sfecla rosie poate scadea nivelul de calciu din corp. In plus, poate agrava bolile de rinichi.

GÂNDURI PESTE TIMP 12 Martie