IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE:
REVISTAIMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZIÎN ISTORIE,RELI...: REVISTA IMPORTAN Ț A ZILEI DE AST Ă ZI ÎN ISTORIE, RELIGIE Ș I ARTE , NR 221 DIN 1 MAI 2018 ÎȘI SUSPENDĂ APARIȚIA PE O PERIOA...
Materialele prezentate reprezintă un colaj realizat din publicații diferite și au drept scop informarea publică cuprinzând sinteza evenimentelor zilei în timp.
luni, 30 aprilie 2018
REVISTA
IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI
ÎN ISTORIE,
RELIGIE ȘI ARTE,
NR 221 DIN 1 MAI 2018
ÎȘI SUSPENDĂ APARIȚIA PE
O PERIOADĂ NEDETERMINATĂ DIN MOTIVE DE SĂNĂTATE ALE ADMINISTRATORULUI ȘI
EDITORULUI
ISTORIE
PE ZILE 1 Mai
Evenimente
·
305: In imperiul roman ia sfarsit prima tetrarhie, odata cu
renuntarea la demnitatea de Augustus, a imparatilor Diocletian si Maximian, al
caror loc este preluat de Galerius și Constanțiu I. Gaius Aurelius Valerius
Diocletianus (244–311), cunoscut ca Dioclețian, a fost împărat roman din 20
noiembrie 284 până la 1 mai 305. Pe plan politic și militar a fost unul
dintre cei mai de seamă împărați romani, reformele sale asigurând continuitatea
imperiului în părțile din răsărit pentru încă o mie de ani. Faptele sale sunt
însă umbrite de prigoana pe care a declanșat-o împotriva creștinilor; prin cele
4 edicte (decrete) împotriva creștinilor pe care le-a dat în anii 303-304, s-a
pornit cea mai mare persecuție din istoria imperiului împotriva acestei
religii. Marcus Aurelius Valerius Maximianus Herculius (cca. 250 – iulie 310) a fost împărat roman (împreună
cu Dioclețian) din 1 martie 286 până în 305.
·
880: La
Constantinopol imparatul Vasile I, construieste biserica Nea
Ekklesia (Noua Biserica), un monument de arta bizantina care
marceaza inceputul perioadei intermediare in arhitectura bizantina.
Constructia a fost inceputa in anul 876. Otomanii au transformat-o in depozit
de praf de pusca si a fost distrusa de o explozie in anul 1490.
·
1359:
Mitropolia Țării Românești, cu sediul la Curtea de Argeș este recunoscuta
de către Patriarhia din Constantinopol. Dupa ce voievodul Tarii Romanesti
Basarab I Intemeietorul reuseste unificarea ţării, el obţine
independenţa faţă de coroana maghiară după faimoasa bătălie de la Posada
(1330), unde îl învinge pe regele maghiar Carol Robert de Anjou. Basarab I rămâne în istoria românilor ca întemeietorul Ţării
Româneşti şi ctitor de biserici, dintre care amintim biserica domnească
de la Curtea de Argeş, pe care o vor termina urmaşii săi. Încă din vremea lui,
unificarea Tării Româneşti a fost însoţită în mod firesc de unificarea
Bisericii de pe teritoriul ţării. Recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei se
leagă însă de numele fiului său, domnul Nicolae Alexandru (1352-1364). El a
chemat la curtea lui pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile
Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în ascultarea
Constantinopolului.A domnit pînă în 1364, la tron urmîndu-i fiul său, Vladislav
Vlaicu.Chipul lui Nicolae Alexandru este cel reprezentat în biserica mănăstirii
Negru Vodă din Cîmpulung, ctitorită de Basarab I şi terminată de Vladislav
Vlaicu. Pictura a fost refăcută pe la începutul secolului al XIX-lea. În
această biserică se găseşte şi piatra de mormînt a voievodului. Domnul
Nicolae Alexandru a cerut strămutarea acestei mitropolii la Curtea de Argeş
pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui vor fi
încununate prin recunoaşterea Mitropoliei Ungrovlahiei de către Patriarhia din
Constantinopol la 1359. Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire
lungă şi rodnică până la 1372. Este important de
subliniat că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu creează
o situaţie nouă, ca în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este
vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole
pe acest teritoriu. Ea nu face decât să încuviinţeze
strămutarea mitropolitului Iachint „în scaunul a toată
Ungrovlahia”, îndemnând pe slujitorii Bisericii „să i se supună lui, ca
un adevărat păstor, părinte şi dascăl al lor, şi să primească bucuros şi să
împlinească toate câte va spune, va sfătui şi va învăţa cu privire la
folosul sufletesc, păstrând neschimbat în viitor, pururea, încredinţarea
şi făgăduinţa faţă de sfânta şi apostoleasca Biserică a lui Hristos pe
care a făcut-o acest voievod de prea bun neam”. Mitropolitul Ţării
Româneşti urma să facă parte din Sfîntul sinod al Bisericii Ortodoxe şi să fie
hirotonisit la Constantinopol. Primul mitropolit al ţării,
preasfinţitul “chir Iachint” de la Vicina, se mutase de fapt de ceva vreme la
curtea voievodului muntean, unde era “foarte bine privit”, după cum arată
scrisoarea din anul 1359 a patriarhului către Nicolae Alexandru. Iachint a murit în
anul 1372, iar în funcţie i-a urmat un fost egumen de la mănăstirea Cutlumuz de
la Muntele Athos, Hariton. Biserica Ortodoxă Română l-a
canonizat pe Iachint pe 8 iulie 2008.
·
1581: Sigismund Bathory este ales principe al Transilvaniei. Sigismund Báthory (în maghiară Zsigmond Báthory) (n. 1572 sau
1573 – d. 27 martie 1613, Praga), principe al Ardealului, fiul lui Cristofor
Báthory și al Elisabetei Bocskai. A realizat prima unire a Transilvaniei cu
Țara Românească și cu Moldova, așa numitul plan dacic. A fost ales ca minor
principe al Transilvaniei în mai 1581 de către Dieta Transilvaniei de la Cluj.
Acest drept l-a exercitat doar din 1588, când principele de 15 ani a fost
majorat de către Dieta de la Mediaș. La aceeași Dietă Națională, Cristofor
Báthory i-a expulzat pe iezuiți din Ardeal. În 1593, sultanul Murad al III-lea
nu a respectat pactul de pace de la Adrianopol (azi Edirne), a declarat război
Habsburgilor și astfel a început Războiul de 15 ani. Sultanul l-a somat pe
Sigismund să se alăture armatei otomane, însă acesta s-a alăturat Ligii Sfinte
(la recomandările consilierului său secret, iezuitul spaniol Alphonso Carillo),
ceea ce stările transilvănene nu au acceptat. În urma acestor neînțelegeri,
Sigismund a renunțat la principat în favoarea vărului său Andrei Báthory. Când
unchiul său, căpitanul de Oradea, Ștefan Bocskai, l-a asigurat de sprijinul
său, Sigismund a reluat principatul și a decapitat, la Cluj, căpeteniile care
simpatizau cu turcii (Alexandru Kendi, Kovasoczi Farkas și Baltazar Báthory).
În 1595 s-a aliat cu împăratul Rudolf al II-lea și a fost numit Principe
Imperial. S-a căsătorit cu Maria Cristina de Habsburg, fiica ducelui Carol
Habsburg. Și-a atras secuii de partea sa, cărora le-a promis privilegii. De
asemenea, și-a extins autoritatea asupra Moldovei și Țării Românești. După
acestea, la 20 octombrie 1595, alături de Mihai Viteazul, a învins oastea
otomană în Bătălia de la Giurgiu. Dieta a retras însă privilegiile promise de
Sigismund secuilor de rând, iar revolta lor, „Carnavalul însângerat”, a fost
înăbușită de trupele lui Ștefan Bocskai. În 1596 cursul războiului s-a schimbat
și la 26 octombrie oastea creștină a fost înfrântă de turci în Bătălia de la
Keresztes. Din cauza eșecurilor militare și din viața personală, Sigismund a
abdicat pentru a doua oară, și a plecat la Praga pentru scaunul principiar al
Principatelor Oppeln și Ratibor, cedând Ardealul soției sale. În 1598 s-a
întors pe neașteptate ocupând tronul Ardealului, iar după un an a renunțat din
nou, la Mediaș, în favoarea vărului său, cardinalul Andrei Báthory. După
moartea acestuia, în 1601 la Cluj s-a reales din nou Principe al Ardealului.
După ce a fost învins la Guruslău de oastea imperială (formată din trupele lui
Basta și Mihai Viteazul), el a fugit în Moldova, iar comandantul său de oști,
Moise Székely, în Turcia. În 1602, după ce adepții săi au fost învinși în
bătălia de la Teiuș de trupele lui Basta, a renunțat pentru a patra și ultima
dată la principat și s-a retras în Boemia. A murit la Praga, la 27 martie 1613.
·
1707: Anglia se uneste cu Scoția sub numele de Marea
Britanie, ambele fiind conduse de aceeaşi dinastie Stuart, care a dus la crearea Regatului
Unit al Marii Britanii. Irlanda s-a unit în 1801, iar Regatul Unit al Marii Britanii şi
al Irlandei a existat până în 1922, când Irlanda, cu excepţia Irlandei de
Nord, a devenit independentă, denumirea de azi a acestei tari fiind
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord.
·
1776: Adam Weishaupt fondeaza în Ingolstadt (Bavaria de
Nord), Ordinul Iluminaților. Johann Adam Weishaupt a fost un filosof, scriitor
german și fondator al societatii secrete Ordinului Iluminațilo.r(n. 6 februarie
1748, Ingolstadt – d. 18 noiembrie 1830 la Gotha). Weishaupt a fost profesor
universitar de drept canonic (romano-catolic). Ordinul Iluminaților,
înființat la 1 mai 1776, era întitulat de fapt Bund der Perfektibilisten,
„Liga” sau „Uniunea Perfectibililor”, supranumit și Bienenbund, „Ordinul
Albinelor”. Numele de taină al lui Weishaupt, ca membru al organizației, era
„Spartacus”. În masonerie (și anume într-o lojă din München), Weishaupt a fost
cooptat în 1777 cu pseudonimul Sanchoniaton. “Idealurile” care stau la baza
miscariiI lluminatilor sunt: 1) Abolirea monarhiei si a oricarei puteri
ordonate;
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenirilor;
4)Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6)Abolirea tuturor religiilor. S-a spus ca Illuminati au fost in spatele pregatirii revolutiei franceze din 1789 şi chiar daca au aparut si argumente contra, nu poate fi negat faptul că mai multe persoane membrii marcanti ai acestei organizatii au fost activ implicate în revoluţie, printre acestia numarandu-se si contele de Mirabeau, autor celebru, orator si francmason.
2) Abolirea proprietatii private;
3) Abolirea mostenirilor;
4)Abolirea patriotismului;
5) Abolirea familiei (a casniciei si instruirea in comun a copiilor);
6)Abolirea tuturor religiilor. S-a spus ca Illuminati au fost in spatele pregatirii revolutiei franceze din 1789 şi chiar daca au aparut si argumente contra, nu poate fi negat faptul că mai multe persoane membrii marcanti ai acestei organizatii au fost activ implicate în revoluţie, printre acestia numarandu-se si contele de Mirabeau, autor celebru, orator si francmason.
·
1786: Premiera
operei comice "Nunta lui Figaro" (4 acte) de W. A. Mozart, la
Burgtheater din Viena. Libretul
este de Lorenzo da Ponte, după piesa
cu același titlu a lui Beaumarchais.
·
1821: Turcii pătrund în Moldova , pe
la Brăila , și
în Țara Românească, pe la Giurgiu, Călărași, Calafat și Bechet, pentru a
înăbuși revoluția condusă de Tudor Vladimirescu.
·
1859: La Bolgrad in Principatul Moldovei, are loc inaugurarea
Şcolii centrale (Bălgarsko ţentralno ucilişce), a cărei deschidere a fost
permisă de guvernul Moldovei printr-un hrisov emis la 10 iunie 1858. În 1873 i s-a construit o clădire proprie.
·
1865: Intră în vigoare Codul Penal (aprobat de
domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 21 aprilie/3 mai 1864)
·
1869: S–a deschis în Paris, celebrul teatru de revistă și
music hall “Folies Bergère“.
·
1873: S-a deschis Expoziţia universală de la Viena la care a
participat şi România. Din juriul internaţional de premiere au făcut parte
Petre S. Aurelian şi Carol Davila. În cadrul expoziţiei 71 de agricultori,
comercianţi şi meseriaşi români au fost distinşi cu medalii şi diplome de
onoare. Expoziţia universală de la Viena va dura pînă pe 10 noiembrie
1873.
·
1885: Este emis Decretul regal român privind aprobarea
Tomos-ului, prin care Patriarhia de la Constantinopol recunoaşte autocefalia
Bisericii Ortodoxe din Regatul României .
·
1885: Este publicata in revista „Convorbiri literare” piesa „D’ale carnavalului” de Ion Luca
Caragiale.
·
1890: Ca urmare a hotărîrii Congresului I al Internaţionalei
a II-a din 14 iulie 1889 de la Paris, în România se sărbătoreşte pentru întîia
oară ziua de 1 Mai, zi a solidarităţii internaţionale a oamenilor muncii, în
amintirea grevei muncitorilor din Chicago, S.U.A., din 1 mai 1886.
·
1919: guvernele
bolşevice al Republicii Sovietice Federale Socialiste Ruse (R.S.F.S. Rusă) şi
Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (R.S.S. Ucraineană) au transmis un
ultimatum României, cerîndu-i evacuarea Basarbiei şi Bucovinei în 48 de ore.
România a fost învinuită că nu şi-a retras armata din Republica Democratică
Moldovenească conform Acordului din 20 februarie 1918, stil vechi (5 martie
1918, stil nou), că "a devenit unul dintre focarele contrarevoluţionare
ruse", că vrea "să răstoarne puterea sovietică din Ungaria".
Nota impunea "Evacuarea imediată a trupelor române, a funcţionarilor şi
agenţilor din întreaga Basarabie" în timp de 48 ore, "în caz
contrar, ele (n.r.RSFS Rusă şi RSS Ucraineană) vor considera că dispun de
întreaga libertate de acţiune faţă de România". Nota ultimativă din 1 mai
1919 a fost înmînată României în contextul revoltelor provocate de bolşevicii
ruşi şi ucraineni în Basarabia pentru a motiva intervenţia Armatei Roşii şi
Conferinţei de pace de la Paris, care recomanda recunoaşterea unirii deja
înfăptuite. La 2 mai 1919 R.S.S. Ucrainiană dubla ultimatumul R.S.F.S. Ruse.
Trebuie menţionat că la acea perioadă puterea sovietică în Rusia nu era
recunoscută de marile puteri dar Notele nu aveau un caracter
juridic. Cum era şi firesc, România respinge ultimatumul şi luptă cu bolşevicii
ruşi pe Nistru, aducînd tot mai multe trupe din interior, chiar de pe frontul
de vest, divizia 6 şi 7 infanterie, continuînd recrutările pentru apărarea
României Mari, deoarece pericolele erau multe şi aliaţii României nesiguri.
Obiectivele sovietice erau clare, aşa cum au apărut şi în schimbul de telegrame
între Lenin şi Bela Kuhn, de a invada Basarabia şi de a înfrînge în Galiţia
trupele ucrainene petliuriste, pentru a face joncţiunea cu bolşevicii unguri,
ameninţînd România şi dinspre nord. La 25 mai 1919 guvernele R.S.F.S. Ruse şi
R.S.S. Ucrainene au transmis guvernului României o declaraţie, în care se
spunea "din momentul desfiinţării frontului rus din România, guvernul
Român a pus mînă pe un imens patrimoniu militar, feroviar şi al Crucii Roşii,
în final - guvernul Rusiei şi Ucrainei îşi declină orice răspundere pentru
soarta valorilor aduse pe timpul guvernului ţarist din Rusia."
Declaraţia vine în urma eşecului militar din Basarabia şi Bucovina. Guvernul de
la Moscova sugera ideea că ar refuza la pretenţiile sale teritoriale în
schimpul unei recompesări economice. Problema tezaurului României evacuat pe
timpul ţariştilor în Rusia a fost pusă în relaţie directă cu cea a Basarabiei.
Un ultimatum clonat de cel din 1-2 mai 1919 a avut loc ulterior pe timpul lui
Stalin (1940), conform pactului Molotov-Ribbentrop (1939). Trebuie remarcat că
sovieticii jinduiau la Bucovina încă din 1919, conform ultimatumului lor din 1
mai 1919!
·
1921: A aparut, la Cluj și București, bilunar,
apoi lunar, revista Gândirea, publicație tradiționalistă care tindea să orienteze
creația spre valorile autohtone; în paginile revistei au semnat mari scriitori
precum Tudor Arghezi, Tudor Vianu,
Calinescu, Eliade (directori: Cezar Petrescu la
Cluj și Nichifor Crainic la București)
·
1922: Şi-a încheiat activitatea Comisia de unificare a
României, inclusiv comisia regională de unificare din Basarabia. Comisia
centrală de unificare, creată prin decretele emise in 2, 3 şi 8 aprilie 1920,
în timpul guvernului Averescu, era condusă de preşedintele Consiliului de
Miniştri român. Provinciile unite aveau fiecare comisii regionale de unificare
care umrăreau descongestionarea şi unificarea serviciilor publice pe întreg
teritoriul României. Îndeplinindu-şi misiunea, Comisia este dizolvată, lăsînd
terenul pregătit pentru aplicarea în perspectivă a reformei administrative în
România.
·
1927: La Bucureşti este inaugurata prima centrala telefonica
automata din România.
·
1939: are loc o întrunire muncitorească în sala Tomis din
Bucureşti, România, urmată de o mare manifestaţie pe străzile Capitalei,
desfăşurată sub lozincile Jos fascismul, Jos agresorul
hitlerist, Vrem România liberă şi independentă.
·
1950: În Republica
Federală Germania nu mai există
bonuri de masă, raționalizarea alimentelor a fost abolită.
·
1983: Compozitorul grec Mikis Teodorakis primeste Premiul
Lenin pentru Pace.
·
1991: A intrat în vigoare Acordul de comerț și cooperare
comercială și economică dintre România și Comunitatea Economică Europeană/CEE,
ulterior Uniunea Europeană/UE.
·
1992: Intră în vigoare Documentul de la Viena,
adoptat prin consens, la 5 martie 1992 de 48
de state ale CSCE
·
1994: Ayrton Senna moare
în urma accidentului din MP al statului San Marino. Ayrton Senna da Silva (n. 21 martie 1960; d. 1 mai 1994) a
fost un pilot brazilian de Formula 1, triplu campion mondial în acest sport în
1988, 1990 și 1991, toate titlurile fiind câștigate cu McLaren și Honda. Pentru
mulți dintre fanii Formulei 1, Ayrton Senna a fost cel mai mare pilot care a
concurat vreodată în campionatul mondial. Alain Prost spunea despre Senna ca
brazilianul conducea întotdeauna peste limită. Decesul său a survenit în urma
unui accident produs în timpul Marelui Premiu al Republicii San Marino când
mașina Williams Renault pe care o conducea devenise necontrolabilă în primul
viraj al celui de-al șaptelea tur al cursei. A fost ultimul pilot care a
decedat în timpul unei curse de Formula 1.
·
1995: Începutul Operațiunii Blitz; armata croată a înlăturat forțele sârbe din regiunea
auto-proclamată Republica
Sârbă Krajina.
·
1997: Partidul Laburist obține cea mai mare victorie din
ultimii 150 de ani în scrutinul legislativ de la 1 mai 1997, ajungând la putere
pentru prima oara dupa 1979. Tony Blair este
învestit oficial de către regina Elisabeta a
II–a cu formarea guvernului.
·
1998: Reuniunea liderilor UE, miniștrilor de finanțe ai țărilor UE și ai
Parlamentului European, pentru a decide cine va participa la lansarea UME –
Uniunea Monetară Europeană – pentru a stabili ratele de schimb bilaterale și
pentru a numi oficial Consiliul de conducere al Bancii Centrale Europene.
·
1998: Intră în vigoare Convenția Consiliului Europei privind
spălarea, depistarea, capturarea și confiscarea banilor proveniți din
activități criminale.
·
2002: A început să funcționeze Garda de Mediu,
condusă de un comisar național – la nivelul țării, și de un comisar județean –
la nivel de județ.
·
2002: La Salonul Internațional al Invențiilor și Produselor
Noi de la Geneva, ediția nr. 30, România a
câștigat 67 de medalii (din care 15 de aur) și trei premii speciale, ceea ce a
clasat–o pe primul loc între cele 44 de țări. Printre premianți sunt profesorii
Universității Bioterra din București – medalie de aur pentru "vodca
ecologica" și de argint pentru sucul fără conservanți
"Carotina".
·
2004: UE se extinde: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania,
Malta, Polonia, Republica Cehă, Slovacia, Slovenia și Ungaria aderă la Uniunea
Europeană. Odată cu extinderea Uniunii Europene, s-a restructurat Acordul
Central European al Comerțului Liber (CEFTA), fapt ce se răsfrânge și asupra
României.
·
2004: Odată cu extinderea Uniunii Europene, s-a restructurat
Acordul Central European al Comerțului Liber (CEFTA), fapt ce
se răsfrânge și asupra României.
·
2008: Se inaugurează Hangzhou Wan Daqiao, cel mai
lung pod de dincolo de ocean, dintre Cixi si Jiaxing din Republica
Populară Chineză.
·
2011: Papa Ioan
Paul al II-lea este beatificat la
Vatican de succesorul său, Papa
Benedict al XVI-lea. Ioan Paul al II-lea, născut Karol Józef Wojtyła, (n. 18 mai
1920, Wadowice, Polonia – d. 2 aprilie 2005, Vatican) a fost papă al Bisericii
Catolice și episcop al Romei din 16 octombrie 1978 până la moartea sa. A fost
primul papă de altă origine decât cea italiană de la papa Adrian al VI-lea,
adică din 1522. Pontificatul său de 26 ani (octombrie 1978 – aprilie 2005) este
considerat al treilea ca lungime din istoria Bisericii Catolice, în urma
Sfântului Petru (estimat între 34 și 37 ani) și a lui Pius al IX-lea (31 ani).
·
2011: Presedintele american Barack Obama anunță că Osama bin
Laden, organizatorul atacurilor teroriste de la New York din 11 septembrie
2001., a fost ucis de forțele speciale ale SUA in Abbottabad,
Pakistan. Datorită diferenței de timp dintre Statele Unite și Pakistan,
bin Laden a fost de fapt ucis pe 2 mai.
Nașteri
·
1493 - S-a născut Phillipus Paracelsus, fizician şi
alchimist (m.24.10.1541).
·
1672 - S-a născut Joseph Addison, scriitor
iluminist englez(m.1719).
·
1769: S-a născut Arthur Wellesley, Duce de Wellington, om de stat anglo-irlandez (d. 1852). Arthur Wellesley, Primul Duce de Wellington, (n. 1 mai 1769 –
d. 14 septembrie 1852) a fost un ofițer și om de stat britanic, născut în
Irlanda și care astăzi este recunoscut ca fiind una dintre personalitățile de
prim rang pe plan militar din epoca modernă. Și-a început cariera militară ca
sublocotenent în armata britanică și s-a remarcat îndeosebi în războaiele
napoleoniene, avansând până la gradul de general și Feldmareșal. În 1815 a
condus o armată britanică care a participat decisiv la înfrângerea finală a lui
Napoleon I la Waterloo. A fost de două ori prim-ministru al Marii Britanii în
perioada 1828-1830 precum și timp de 3 săptămâni în 1834. El a avut doi fii,
cel mai mare fiu, Arthur Richard Wellesley urmează cariera militară ca și tatăl
lui, ajungând general.
·
1829: S-a nascut José de Alencar, scriitor brazilian (d.
1877)
·
1859: S-a născut Alexandru Philippide, lingvist și filolog român, membru al Academiei Române (d. 1933). A
elaborat cărţi fundamentale pentru lingvistica şi filologia română: Introducere în
istoria limbei şi literaturei române (1888), Principii de
istoria limbii (1894), Gramatică elementară a limbii române (1897),Originea
românilor (vol. I, subintitulat Ce spun izvoarele istorice, 1925; vol.
II, subintitulat Ce spun limbile română şi albaneză, 1928) – considerată
opera sa fundamentală. Între 1897 şi 1906 a redactat o primă formă a Dicţionarului
limbii române al Academiei (porţiunea A – dăzvăţ, rămasă în manuscris),
stabilind principiile şi metoda de lucru adecvate Dicţionar.
·
1873: A murit David Livingstone, misionar scoțian (n. 1813). David Livingstone (n. 19 martie 1813 – d. 1 mai
1873) a fost un medic scoțian, misionar protestant și explorator al Africii
Centrale și de Est, a devenit celebru datorită eforturilor deosebite din timpul
vieții și a luptei sale împotriva sclaviei.
·
1896: S-a nascut Mihai Ralea, sociolog, psiholog, eseist și
politician român, membru al Academiei Române (d. 1964).
·
1923: S-a nascut Ion Popescu-Gopo, regizor, scenarist,
desenator, caricaturist român; (d. 29 noiembrie 1989). Ion Popescu-Gopo a fost
creatorul a numeroase filme de desen animat în care personajul principal era
„omuiletul lui Gopo” , o creație proprie care l-a făcut celebru și i-a câștigat
câteva premii naționale și internaționale. Gopo s-a impus ca o mare
personalitate a cinematografiei romanesti câștigând, în 1957 premiul „Palme
d’or” la Festivalul international de film de la Cannes in Franta ,cu filmul de
scurt metraj „Scurta istorie”.
·
1928: Ion Ianoși, critic și
istoric literar, eseist și filosof român de
etnie evreiască, membru de onoare
(2001) al Academiei Române
·
1929 - S-a născut Sonny James (James Loden),
cântăreţ, chitarist şi compozitor country-pop american.
·
1935 - S-a născut scriitoarea Dona Roşu.
·
1945 - S-a născut Rita Coolidge, cântăreaţă
americană.
·
1945 - S-a născut Mimi Farina, cântăreaţă
americană, sora folkistei Joan Baez.
·
1946: Gheorghe Mardare, plastician, critic și cercetător de arte, pedagog și
publicist român din Republica Moldova
·
1952 - S-a născut Ramon Y Cajal, biolog şi histolog
spaniol; Premiul Nobel pentru medicină pe 1906, împreună cu italianul Camillo
Golgi (m.1934).
·
1954 - S-a născut Ray Parker Jr., chitarist,
vocalist şi compozitor american (Raydio).
·
1957 - S-a născut Rick Driscoll, chitarist britanic
(Kenny).
·
1957 - S-a născut Steve Farris, chitarist american
(Mr. Mister).
·
1959 - S-a născut Phil Smith, saxofonist britanic
(Haircut 100).
·
1962: S-a nascut Maia Morgenstern, cunoscută actriță română
de teatru și film de etnie evreiască. Cântă de asemenea și muzică idiș.
·
1962 - S-a născut Owen Paul, cântăreţ şi compozitor
britanic.
Decese
·
408: A murit Flavius Arcadius
Augustus (sau Arcadius, n. cca 337), imparat al Imperiului Roman de
rasarit între anii 395-408. După divizarea
definitivă Imperiului Roman, produsă odată cu moartea imparatului
Teodosiu I (395), Arcadius a rămas împărat al Imperiului Roman de
Rasarit, iar fratele său Honorius a moștenit Imperiul Roman de Apus. Împăratul Arcadius a murit la 1 mai 408, din cauze naturale,
lăsând tronul fiului său, Teodosie al II-lea, sub tutela surorii mai mari a
acestuia, Pulcheria.
·
1118: A decedat Matilda a Scoției, născută Edith, regină
consort a Angliei, ca prima soție a regelui Henric I al Angliei. Matilda s-a născut
în jurul anului 1080 la Dunfermline, fiind fiica regelui Malcolm al III-lea al
Scoției și a soției acestuia, Margareta de Wessex, descendentă a regilor
anglo-saxoni. Mama Matildei a fost sora lui Edgar Ætheling, rege proclamat dar
neîncoronat al Angliei, și prin el, Matilda era descendenta regelui Edmund al
II-lea al Angliei. Pentru că și-a petrecut cea mai mare din viață într-o
mănăstire, au existat unele controverse dacă ea a fost călugăriță și, astfel,
canonic neeligibilă pentru căsătorie. Henric, viitorul sau sot, a cerut
permisiunea pentru căsătorie de la arhiepiscopul Anselm. Acesta a numit un
consiliu de episcopi, în scopul de a determina legalitatea canonică a
căsătoriei propuse. Matilda a mărturisit că nu a făcut jurăminte sfinte,
insistând asupra faptului că părinții ei au trimis-o pe ea și pe sora ei în
Anglia în scopuri educaționale. Consiliul a ajuns la concluzia că nu a fost
călugăriță, și că nu asta a fost intenția părinților ei, acordându-i
permisiunea pentru căsătorie. După ce Edith și Henric au fost căsătoriți la 11
noiembrie 1100 la Westminster Abbey de arhiepiscopul Anselm de Canterbury, ea a
fost încoronată regină sub numele de „Matilda”. A născut o fiică, Matilda, în
februarie 1102 și un fiu, William, alintat „Adelin”, în noiembrie 1103.
·
1539: A murit Isabela a Portugaliei, soția regelui Carol
Quintul;(n. 23.10.1503).
·
1904: A murit Antonín Dvořák, compozitor ceh și
european de seamă al secolului al XIX–lea și cel mai important reprezentant al
școlii naționale cehe de compoziție; (n. 1841).
·
1934: A decedat Paul Zarifopol,
critic literar, inițiatorul ediției critice a operelor lui Ion Luca Caragiale (n.1874)
·
1978: A murit
Aram Ilici Haciaturian, compozitor rus, de naționalitate armeană (n. 1903). A compus
balete, creații simfonice, sonate, cântece, romanțe, coruri, muzică pentru
teatru și film.
Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numara baletele „Gayaneh” și „Spartacus”, Simfonia nr. 2, „Concertul pentru vioară și orchestră”. A fost laureat al Premiului Lenin (1959) și al Premiului Stalin în anii 1941, 1943, 1946, 1950 și 1971.
Printre cele mai cunoscute creații ale sale se numara baletele „Gayaneh” și „Spartacus”, Simfonia nr. 2, „Concertul pentru vioară și orchestră”. A fost laureat al Premiului Lenin (1959) și al Premiului Stalin în anii 1941, 1943, 1946, 1950 și 1971.
·
1994 - A murit Ayrton Senna, pilot brazilian de
Formula 1, supranumit “micul prinţ al volanului”, mort în timpul cursei Marelui
Premiu de la San Marino (n.21.03.1960).
Sărbători
- În calendarul ortodox: Sf Proroc Ieremia; Sf Cuv Mc Eftimie, Ignatie
și Acachie
- În calendarul romano-catolic: Sf. Iosif
Muncitorul. Iosif Tâmplarul sau
Iosif din Nazaret este soțul Fecioarei Maria și tatăl vitreg al lui Isus
din Nazaret. El nu apare în cele mai vechi scrieri creștine, Epistolele
pauline, ca tată vitreg al lui Isus. Iosif nu este menționat nici în cea
mai veche evanghelie, Evanghelia după Marcu. El apare în următoarele
evanghelii sinoptic, anume în Evanghelia după Matei și în Evanghelia după
Luca, dar cele două liste de genealogii care apar sunt diferite: Matei
spune că tatăl lui Iosif este Iacov, dar Luca spune că el era fiul lui
Eli.
- În calendarul greco-catolic: Sf. Ieremia, profet († 558 î.Hr.); Sf. Iosif
muncitorul. Ieremia a fost unul
dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament (alături de Isaia,
Iezechiel și Daniel). Şi-a desfășurat activitatea în secolele VII-VI
î.Hr., timp de 40 de ani, sub domnia a cinci regi: Iosia (17 ani), Ioahaz
(3 luni), Ioiachim (11 ani), Iehonia (3 luni) și Sedechia (11 ani). A fost
contemporan cu distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului ales în
exil în Babilon (597 î.Hr.). Biserica Ortodoxă îl prăznuiește la 1 mai.
- Ziua Internațională a Muncii.
În anul 1889, Congresul Internaționalei
Socialiste a decretat ziua de 1 mai ca Ziua Internațională a Muncii, în memoria victimelor grevei generale din Chicago,
ziua fiind comemorată prin manifestații muncitorești. Cu timpul, 1 mai a
devenit sărbătoarea muncii în majoritatea țărilor lumii, diversele
manifestări căpătând amploare pe măsură ce autoritățile au convenit cu
sindicatele ca această zi să fie liberă.
RELIGIE
ORTODOXĂ 1 Mai
Sf Proroc Ieremia; Sf Cuv Mc
Eftimie, Ignatie și Acachie
Sfântul
Prooroc Ieremia a fost din Anatot, cetatea preoţilor, în partea lui Veniamin,
cetate departe de Ierusalim ca la trei mile, născut după tată, Helchie, mai
marele preot. El a fost ales şi sfinţit prooroc din pântecele maicii sale,
precum însuşi Domnul i-a prezis despre aceasta: Mai înainte de a te zămisli în pântece
te-am cunoscut şi mai înainte de a ieşi tu din coapse te-am sfinţit şi te-am
pus prooroc între neamuri.
Sfântul
Ieremia, după mărturia Sfântului Ignatie, purtătorul de Dumnezeu, a fost
feciorelnic în toată vremea vieţii sale şi trimis de Dumnezeu preot, învăţător
şi prooroc. El a început a prooroci din vârstă copilărească, precum este arătat
în capitolul întîi al cărţii lui.
Sfântul Ieremia a mai proorocit şi despre patimile Domnului şi
Mântuitorului nostru Hristos, zicând astfel: Veniţi şi să băgăm lemn în pâinea
lui şi să-l pierdem pe el din pământul celor vii şi numele lui să nu se mai
pomenească.
Acesta
din pântecele mamei sale s-a sfinţit, şi era sfânt Domnului şi prooroc,
trăgându-se din Anatot. După ce a fost robit Ierusalimul de către
Nabucodonosor, împăratul Babilonului, el s-a coborât la Dafne în Egipt şi acolo
proorocind a fost ucis cu pietre de poporul lui Israel. Şi murind a fost
îngropat în locul de înmormântare a lui Faraon, pentru că egiptenii l-au mărit,
văzând folosul de la el. Fiindcă prin rugăciunea lui fuseseră omorâte aspidele,
care prăpădeau pe egipteni; de asemenea fuseseră omorâte şi fiarele ce se aflau
prin ape, pe care egiptenii le numesc efot, iar elinii crocodili. Pentru
aceasta creştinii din acele părţi, până astăzi, rugându-se merg în locul unde
este mormântul proorocului, şi luând ţărână se tămăduiesc de muşcările
aspidelor. Se spune că Alexandru Macedon stând deasupra mormântului
proorocului, şi aflând cele despre el, i-a mutat moaştele în Alexandria.
Deci a
zis Ieremia către preoţii Egiptului, că va să se facă un semn, adică au să se
cutremure idolii Egiptului, şi vor cădea la pământ din pricina Mântuitorului
prunc ce se va naşte în iesle din Fecioară. Şi pentru aceea până astăzi, ei au
în loc de Dumnezeu o fecioară lehuză, şi punând un prunc în iesle, i se
închină. Despre aceasta fiind întrebaţi de regele Ptolomeu, i-au spus că taina
aceasta se trage de la strămoşi, şi a fost transmisă părinţilor lor de un
cuvios prooroc, şi că aşteaptă sfârşitul tainei. Şi spun despre proorocul
acesta că mai înainte de prădarea Templului a luat chivotul legii şi cele ce
erau în el, şi a pus de le-a îngropat sub o stâncă de piatră, şi a zis către
cei ce erau acolo: „S-a dus Domnul din Sinai la cer. Şi iarăşi va să vină în
Sinai cu putere, şi va fi vouă semnul venirii Sale, când se vor închina toate
neamurile la lemn”. Şi a zis că nimeni în afară de Aaron preotul, nu va putea
scoate chivotul acesta şi că nimeni nu va deschide tablele care sunt în el,
nici dintre preoţi, nici dintre prooroci, în afară de Moise alesul lui
Dumnezeu.
Iar la
înviere întâi se va ridica chivotul şi va ieşi din pământ, şi va fi pus în
muntele Sinai, şi se vor aduna toţi sfinţii acolo, aşteptând pe Domnul, şi
fugind de vrăjmaşul care va căuta să-i omoare. Iar în piatra aceea a scris cu
degetul său numele lui Dumnezeu şi s-a făcut tiparul literelor ca o cioplitură
de fier. Şi nor luminos îndată a acoperit numele acela. Şi nu va putea nimeni
să chibzuiască locul, şi nici nu va putea să cinstească numele lui Dumnezeu
până în ziua aceea. Însă piatra este în pustiu, unde s-a făcut întâi chivotul
de Veseleil între doi munţi, unde zac Moise şi Aaron. Şi se arată noaptea norul
ca lumina la locul acela în chipul cel dintâi, după cum israelitenilor li se
arăta norul noaptea şi-i lumina.
Proorocul
Ieremia era bătrân de ani, mic la statul trupului, barbă având din sus lată şi
jos îngustă. Şi se face soborul lui în biserica sfântului apostol Petru, care
este aproape de biserica cea mare.
Tot în
această zi Biserica face pomenirea Sfinților Mucenici Eftimie,
Ignatie și Acachie.
ARTE
1 Mai
INVITAȚIE
LA OPERĂ 1 Mai
Nunta
lui Figaro
INVITAȚIE
LA BALET 1 Mai
Aram
Haciaturian
Aram
Khachaturian-Spartacus-
Aram Khachaturian –
Gayane:
MUZICĂ
1 Mai
Sonny James (James Loden), cântăreţ, chitarist şi compozitor
country-pop american
Judy
Collins,
cântăreață americană
Judy
Collins
Rita Coolidge, cântăreaţă americană
Mimi Farina, cântăreaţă americană, sora folkistei Joan Baez
Joan Baez
& Sister Mimi Farina
Ray Parker Jr., chitarist, vocalist şi compozitor american
(Raydio)
Ray Parker
Jr., Raydio
Gheorghe Costin, dirijor
Rick Driscoll, chitarist britanic (Kenny)
Steve Farris, chitarist american (Mr. Mister)
Mr. Mister
Phil Smith, saxofonist britanic (Haircut 100)
Haircut 100
Owen Paul, cântăreţ şi compozitor britanic
Owen Paul -
Aram
Haciaturian
Antonin
Dvorak
ÎNREGISTRĂRI NOI:
3 Hours With The Most Relaxing Classical Music Ever | Focus Meditation Concentrate Studying Music
Bach - Greatest Hits
The Greatest Waltzes Ever - The Eternity Collection
POEZIE
1 Mai
Astăzi
este ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUNCII! Cu acest prilej vă prezint Poezia următoare:
Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă,
Unde pătrunde ziua printre ferestri murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu-fete-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci si sceptici ai plebei proletare.
Ah! -- zise unul -- spuneti că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri si de chin?
Nici o cânteie-ntr-însul nu-i candidă si plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneste pe deplin.
Spuneti-mi ce-i dreptatea? -- Cei tari se îngrădiră
Cu-averea si mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânsii la lucru-i osândiră
Si le subjugă munca vietii lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lor viată,
Trec zilele voiaose si orele surâd.
În cupe vin de ambră -- iarna grădini, verdeată,
Vara petreceri, Alpii cu fruntile de gheată --
Ei fac din noapte ziuă s-a zilei ochi închid.
Virtutea pentru dânsii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fioe brate tari,
A satelor greoaie cară trebuie-mpinse
Si trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.
Si flotele puternice s-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
S-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Si-s supte din sudoarea prostitului popor.
Religia -- o frază de dînsii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci ar lipsi din inimi speranta de răsplată,
Dupa ce-amar muncirăti mizeri viata toată,
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a făcut să credeti că veti fi răsplătiti...
Nu! Moartea cu viata a stins toată plăcerea --
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morti sunt cei muriti.
Minciuni si fraze-i totul ce le statele sustine,
nu-i ordinea firească ce ei a fi sustin;
averea să le aperi, mărirea a-a lor bine,
Ei bratul tău înarmă ca să lovesti în tine,
Si pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.
De ce să fiti voi sclacii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteti trăi?
De ce boala si moartea să fie partea voastră,
Când ei bogătia cea splendidă si vastă
Petrec ca si în ceruri, n-au timp nici de-a muri?
De ce uitati că-n voi e număr si putere?
Când vreti, puteti prea lesne pământul să-mpărtiti,
Si nu le mai faceti ziduri unde sa-închid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinsi de durere
Veti crede c-aveti dreptul si voi ca să trăiti.
Ei îngrăditi de lege, plăcerilor se lasă,
Si sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumopase;
Frumusetile-ne tineri bătrânii lor distrug.
Si de-ntrebati atunce, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânsii se-mbată în plăceri,
Robia viata toată, lacrimi pe-o neagră pâne,
Copilelor pătate mizeria-n rusine...
Ei tot si voi nimica; ei cerul, voi dureri!
De lege n-au nevoie -- virtutea e usoară
Când ai ce-ti trebuieste... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeti la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici bratul teribilei nevoi.
Zdraobiti orânduiala cea crudă si nedreaptă,
Ce llumea o împarte în mizeri si bogati!
Atunci când după moarte răsplată nu v-asteaptă,
Faceti ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, si să trăim ca frati!
Sfărmati statuia goală a Venerei antice,
Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfectiei umane si ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!
Sfărmati tot ce atâtă inima lor bolnavă,
Sfărmati palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliti statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până si urma sclavă
Celor ce le urmează pân la al lumii fund!
Sfărmati tot ce arată nândrie si avere,
O! dezbrăcati viata de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât --
Să fie un vis numai, săfie o părere,
Ce făr de patimi trece în timpul nesfârsit.
Zudutu dub dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ti deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil si viclean.
O! aduceti potopul, destul voi asteptarăti
Ca să vedeti ce bine prin bine o să ias
Nimic... Locul hienei îi luă cel vorbăret
Locul cruzimii veche, cel lins si pizmătaret,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.
Atunci văveti întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le soptesc ades,
Plăcerile egale, egal vor fi-mpărtite,
Chiar moartea când va stinge lampa vietii finite,
Vi s-a părea un înger cu părul blond si des.
Atunci veti muri lesne fără de-amar si grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi ati vietuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul si-a trăit.
Si boale ce mizeria s-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creste tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe malurile Seinei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o însală;
Poporul loc îi face tăcut si umilit.
Zâmbirea lui desteaptă, adâncă si tăcută,
Privirea-i ce citeste în suflete-omenesti,
Si mâna-i care poartă destinele lumesti,
Cea grupă zdrentuită în cale-i o salută.
Marirea-i în taină legată de acesti.
Convins ca voi el este-n năltimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul si minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăsoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Si el -- el vârful mândru al celor ce apasă --
Saluta-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De ati lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări mărete, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.
Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate si bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urât.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt --
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru -- Paris al lui mormânt.
Pe stradele-ncrusite de flăcări orbitoare,
Suiti pe baricade de bulgăride granit,
Se misc batalioane a plebei proletare,
Cu cusme frigiene si arme lucitoare,
Si clopote de-alarmă răsună răgusit.
Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel rosu, femei trec ce-arme-n brat,
Cu păr bogat si negru pe urme se coboară
Si sânii lor acopăr -- e ură si turbare
În ochii lor cei nergi, adânci si desperati.
O! Luptă-te-nvălită în pletele-ti bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamua cea rosă cu umbra-i de departe
Sfinteste-a ta viată de tină si păcate;
Nu! nu esti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Scânteie marea lină si placele ei sure
Se misc una pe alta ca pături de cristal
Prin lume prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.
Pe undele încete îsi miscă lagănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând ncet ca umbre -- tin pânzle umflate
În fata lunei care prin ele-atunci străbate,
Si-n roată defoc galben stă fata-i ca un semn.
Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel păcat
Al salciei pletoase -- si-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleaca lin suflării
A zefirului noptii si sună cadentat.
Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă -- pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârnă uscată --
Mosneagul rege Lear.
Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creti ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vietii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:
"În orice om o lume îsi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteste-n van;
În orice minte lumea îsi pune întrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sădite în noian?"
Al lumii-ntregul sâmbur, dorinta-i si mărirea,
În inima oricărui I-ascuns si trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astfel umana roadă în calea ei înghetă,
Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viată
Si arătând la soare-a mizeriei lui fată --
Fata -- căci întelesul I-acelasi la toti dat.
În veci acelasi doruri mascate cu-altă haină,
Si-n toată omenirea în veci acelasi om --
În multe forme-apare a vietii crudă taină,
Pe toti ea îi însală, la nime se distaină,
Dorinti nemărginite plantând într-un atom.
Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
Că-n urmă-ti rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume -- atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
"Că vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi".
Unde pătrunde ziua printre ferestri murdare,
Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă,
Cu-fete-ntunecoase, o ceată pribegită,
Copii săraci si sceptici ai plebei proletare.
Ah! -- zise unul -- spuneti că-i omul o lumină
Pe lumea asta plină de-amaruri si de chin?
Nici o cânteie-ntr-însul nu-i candidă si plină,
Murdară este raza-i ca globul cel de tină,
Asupra cărui dânsul domneste pe deplin.
Spuneti-mi ce-i dreptatea? -- Cei tari se îngrădiră
Cu-averea si mărirea în cercul lor de legi;
Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră
Contra celor ce dânsii la lucru-i osândiră
Si le subjugă munca vietii lor întregi.
Unii plini de plăcere petrec a lor viată,
Trec zilele voiaose si orele surâd.
În cupe vin de ambră -- iarna grădini, verdeată,
Vara petreceri, Alpii cu fruntile de gheată --
Ei fac din noapte ziuă s-a zilei ochi închid.
Virtutea pentru dânsii ea nu există. Însă
V-o predică, căci trebui să fioe brate tari,
A satelor greoaie cară trebuie-mpinse
Si trebuiesc luptate războaiele aprinse,
Căci voi murind în sânge, ei pot să fie mari.
Si flotele puternice s-armatele făloase,
Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor,
S-acele milioane, ce în grămezi luxoase
Sunt strânse la bogatul, pe cel sărac apasă,
Si-s supte din sudoarea prostitului popor.
Religia -- o frază de dînsii inventată
Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug,
Căci ar lipsi din inimi speranta de răsplată,
Dupa ce-amar muncirăti mizeri viata toată,
Ati mai purta osânda ca vita de la plug?
Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea
Si v-a făcut să credeti că veti fi răsplătiti...
Nu! Moartea cu viata a stins toată plăcerea --
Cel ce în astă lume a dus numai durerea
Nimic n-are dincolo, căci morti sunt cei muriti.
Minciuni si fraze-i totul ce le statele sustine,
nu-i ordinea firească ce ei a fi sustin;
averea să le aperi, mărirea a-a lor bine,
Ei bratul tău înarmă ca să lovesti în tine,
Si pe voi contra voastră la luptă ei vă mân.
De ce să fiti voi sclacii milioanelor nefaste,
Voi, ce din munca voastră abia puteti trăi?
De ce boala si moartea să fie partea voastră,
Când ei bogătia cea splendidă si vastă
Petrec ca si în ceruri, n-au timp nici de-a muri?
De ce uitati că-n voi e număr si putere?
Când vreti, puteti prea lesne pământul să-mpărtiti,
Si nu le mai faceti ziduri unde sa-închid-avere,
Pe voi unde să-nchidă, când împinsi de durere
Veti crede c-aveti dreptul si voi ca să trăiti.
Ei îngrăditi de lege, plăcerilor se lasă,
Si sucul cel mai dulce pământului i-l sug;
Ei cheamă-n voluptatea orgiei zgomotoase
De instrumente oarbe a voastre fiici frumopase;
Frumusetile-ne tineri bătrânii lor distrug.
Si de-ntrebati atunce, vouă ce vă rămâne?
Munca, din care dânsii se-mbată în plăceri,
Robia viata toată, lacrimi pe-o neagră pâne,
Copilelor pătate mizeria-n rusine...
Ei tot si voi nimica; ei cerul, voi dureri!
De lege n-au nevoie -- virtutea e usoară
Când ai ce-ti trebuieste... Iar legi sunt pentru voi,
Vouă vă pune lege, pedepse vă măsoară
Când mâna v-o întindeti la bunuri zâmbitoare,
Căci nu-i iertat nici bratul teribilei nevoi.
Zdraobiti orânduiala cea crudă si nedreaptă,
Ce llumea o împarte în mizeri si bogati!
Atunci când după moarte răsplată nu v-asteaptă,
Faceti ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,
Egală fiecare, si să trăim ca frati!
Sfărmati statuia goală a Venerei antice,
Ardeti acele pânze cu corpuri de ninsori;
Ele stârnesc în suflet ideea neferice
A perfectiei umane si ele fac să pice
În ghearele uzurei copile din popor!
Sfărmati tot ce atâtă inima lor bolnavă,
Sfărmati palate, temple, ce crimele ascund,
Zvârliti statui de tirani în foc, să curgă lavă,
Să spele de pe pietre până si urma sclavă
Celor ce le urmează pân la al lumii fund!
Sfărmati tot ce arată nândrie si avere,
O! dezbrăcati viata de haina-i de granit,
De purpură, de aur, de lacrimi, de urât --
Să fie un vis numai, săfie o părere,
Ce făr de patimi trece în timpul nesfârsit.
Zudutu dub dărmăture gigantici piramide
Ca un memento mori pe al istoriei plan;
Aceasta este arta ce sufletu-ti deschide
Naintea veciniciei, nu corpul gol ce râde
Cu mutra de vândută, cu ochi vil si viclean.
O! aduceti potopul, destul voi asteptarăti
Ca să vedeti ce bine prin bine o să ias
Nimic... Locul hienei îi luă cel vorbăret
Locul cruzimii veche, cel lins si pizmătaret,
Formele se schimbară, dar răul a rămas.
Atunci văveti întoarce la vremile-aurite,
Ce mitele albastre ni le soptesc ades,
Plăcerile egale, egal vor fi-mpărtite,
Chiar moartea când va stinge lampa vietii finite,
Vi s-a părea un înger cu părul blond si des.
Atunci veti muri lesne fără de-amar si grijă,
Feciorii-or trăi-n lume cum voi ati vietuit,
Chiar clopotul n-a plânge cu limba lui de spijă
Pentru acel de care norocul avu grijă;
Nimeni de-a plânge n-are, el traiul si-a trăit.
Si boale ce mizeria s-averea nefirească
Le nasc în oameni, toate cu-ncetul s-or topi;
Va creste tot ce-n lume este menit să crească,
Va bea pân-în fund cupa, pân va vrea s-o zdrobească,
Căci va muri când nu va avea la ce trăi.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Pe malurile Seinei, în faeton de gală,
Cezarul trece palid, în gânduri adâncit;
Al undelor greu vuiet, vuirea în granit
A sute d-echipajuri, gândirea-i n-o însală;
Poporul loc îi face tăcut si umilit.
Zâmbirea lui desteaptă, adâncă si tăcută,
Privirea-i ce citeste în suflete-omenesti,
Si mâna-i care poartă destinele lumesti,
Cea grupă zdrentuită în cale-i o salută.
Marirea-i în taină legată de acesti.
Convins ca voi el este-n năltimea-i solitară
Lipsită de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul si minciuna al lumii duce frâu;
Istoria umană în veci se desfăsoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.
Si el -- el vârful mândru al celor ce apasă --
Saluta-n a lui cale pe-apărătorul mut.
De ati lipsi din lume, voi cauza-ntunecoasă
De răsturnări mărete, mărirea-i radioasă,
Cezarul, chiar Cezarul de mult ar fi căzut.
Cu ale voastre umbre nimica crezătoare,
Cu zâmbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate si bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri îngrozitoare,
La jugu-i el sileste pe cei ce l-au urât.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Parisul arde-n valuri, furtuna-n el se scaldă,
Turnuri ca facle negre trăsnesc arzând în vânt --
Prin limbile de flăcări, ce-n valuri se frământ,
Răcnete, vuiet de-arme pătrund marea cea caldă,
Evul e un cadavru -- Paris al lui mormânt.
Pe stradele-ncrusite de flăcări orbitoare,
Suiti pe baricade de bulgăride granit,
Se misc batalioane a plebei proletare,
Cu cusme frigiene si arme lucitoare,
Si clopote de-alarmă răsună răgusit.
Ca marmura de albe, ca ea nepăsătoare,
Prin aerul cel rosu, femei trec ce-arme-n brat,
Cu păr bogat si negru pe urme se coboară
Si sânii lor acopăr -- e ură si turbare
În ochii lor cei nergi, adânci si desperati.
O! Luptă-te-nvălită în pletele-ti bogate,
Eroic este astăzi copilul cel pierdut!
Căci flamua cea rosă cu umbra-i de departe
Sfinteste-a ta viată de tină si păcate;
Nu! nu esti tu de vină, ci cei ce te-au vândut!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Scânteie marea lină si placele ei sure
Se misc una pe alta ca pături de cristal
Prin lume prăvălite; din tainica pădure
Apare luna mare câmpiilor azure,
Împlându-le cu ochiul ei mândru, triumfal.
Pe undele încete îsi miscă lagănate
Corăbii învechite scheletele de lemn;
Trecând ncet ca umbre -- tin pânzle umflate
În fata lunei care prin ele-atunci străbate,
Si-n roată defoc galben stă fata-i ca un semn.
Pe maluri zdrumicate de aiurirea mării
Cezaru-ncă veghează la trunchiul cel păcat
Al salciei pletoase -- si-ntinse-a apei arii
În cercuri fulgerânde se pleaca lin suflării
A zefirului noptii si sună cadentat.
Îi pare că prin aer în noaptea înstelată,
Călcând pe vârf de codri, pe-a apelor măriri,
Trecea cu barba albă -- pe fruntea-ntunecată
Cununa cea de paie îi atârnă uscată --
Mosneagul rege Lear.
Uimit privea Cezarul la umbra cea din nouri,
Prin creti ai cărei stele lin tremurând transpar,
I se deschide-n minte tot sensul din tablouri
A vietii sclipitoare... A popoarelor ecouri
Par glasuri ce îmbracă o lume de amar:
"În orice om o lume îsi face încercarea,
Bătrânul Demiurgos se opinteste-n van;
În orice minte lumea îsi pune întrebarea
Din nou: de unde vine si unde merge floarea
Dorintelor obscure sădite în noian?"
Al lumii-ntregul sâmbur, dorinta-i si mărirea,
În inima oricărui I-ascuns si trăitor,
Zvârlire hazardată, cum pomu-n înflorire
În orice floare-ncearcă întreagă a sa fire,
Ci-n calea de-a da roade cele mai multe mor.
Astfel umana roadă în calea ei înghetă,
Se petrifică unul în sclav, altu-mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viată
Si arătând la soare-a mizeriei lui fată --
Fata -- căci întelesul I-acelasi la toti dat.
În veci acelasi doruri mascate cu-altă haină,
Si-n toată omenirea în veci acelasi om --
În multe forme-apare a vietii crudă taină,
Pe toti ea îi însală, la nime se distaină,
Dorinti nemărginite plantând într-un atom.
Când stii ca visu-acesta cu moarte se sfârseste,
Că-n urmă-ti rămân toate astfel cum sunt, de dregi
Oricât ai drege-n lume -- atunci te oboseste
Eterna alergare... s-un gând te-ademeneste:
"Că vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi".
Paul
Sterian
Biografie
Paul
Sterian (n. 1 mai 1904- d. 16 septembrie 1984, Bucureşti) este fiul medicului
militant Eraclie Sterian, autor a numeroase articole, broşuri şi volume de
popularizare a igienei ori de educaţie sexuală, de combatere a bolilor
venerice, a tuberculozei şi a tifosului, participant la primul război mondial
în calitate de medic.
După obţinerea unui doctorat în Drept şi Ştiinţe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian va fi colaborator ocazional al Gîndirii, al Convorbirilor literare şi al Curentului şi redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvîntul. Semnează manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu (1931). Participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ţine mai multe conferinţe (Acţiune şi contemplaţie, 1932; Poezia română actuală, 1932, ş.a.). Activează în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguş (1929). Tipăreşte plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932), Poeme arabe. Versuri din O mie de nopţi şi una (1933).
Ca economist, conduce publicaţia Index, colaborează la ziarele Prezentul şi Voinţa, este referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanţe, administrator al pavilionului românesc de la Expoziţia Universală de la Paris (1937), consilier economic şi şef al legaţiei române din Washington (1938), în timpul războiului îndeplinind atribuţii în ministerele Economiei Naţionale, de Finanţe şi de Externe, până la funcţia de secretar general. În 1942, îi apare un nou volum de versuri, Mînăstiri bucureştene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, iar în 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare.
După război, nu a fost inclus în succesivele loturi de criminali de război. Îl găsim director al întreprinderii Textila Română până la naţionalizare, ulterior ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar, şef al relaţiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârşitul anilor 50, a fost arestat şi închis la Aiud. Motivul arestării se pare că a fost legătura sa cu cercul Rugului Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor 60, publică sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viaţa românească, Luceafărul ş.a. A fost prieten cu Mircea Vulcănescu încă din epoca primilor ani de facultate, dar şi cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian şi Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictoriţa Margareta Sterian, ulterior cu actriţa Sanda (Alexandrina) Dorobanţu, căreia îi dedică volumul de versuri Arta iubirii, inedit, aflat în arhiva SCŞ AdSumus.
Opere
* Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, 1931
* Pregătiri pentru călătoria din urmă, Colecţia "Cartea cu semne", Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1932
* Prinţesa Dactilo, 1932 (roman semnat sub pseudonimul Allan Lee)
* Poeme arabe. Versuri din O mie de nopţi şi una, Colecţia "Cartea cu semne", Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1933
* Mânăstiri bucureştene, 1942 (ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii)
* Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, 1944
* Arta iubirii
După obţinerea unui doctorat în Drept şi Ştiinţe economice la Paris, cu teza La Roumanie et la réparation des dommages de guerre (1928), Paul Sterian va fi colaborator ocazional al Gîndirii, al Convorbirilor literare şi al Curentului şi redactor, din 1929, al ziarului condus de Nae Ionescu, Cuvîntul. Semnează manifestul avangardist Poezia agresivă sau poemul reportaj, în revista unu (1931). Participă la întemeierea grupării Criterion, în cadrul căreia ţine mai multe conferinţe (Acţiune şi contemplaţie, 1932; Poezia română actuală, 1932, ş.a.). Activează în cadrul campaniilor sociologice ale lui Dimitrie Gusti, fiind, împreună cu N. Argintescu-Amza, regizor al filmului Drăguş (1929). Tipăreşte plachetele Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist (1931), Pregătiri pentru călătoria din urmă (1932), Poeme arabe. Versuri din O mie de nopţi şi una (1933).
Ca economist, conduce publicaţia Index, colaborează la ziarele Prezentul şi Voinţa, este referent la Oficiul de Studii al Ministerului de Finanţe, administrator al pavilionului românesc de la Expoziţia Universală de la Paris (1937), consilier economic şi şef al legaţiei române din Washington (1938), în timpul războiului îndeplinind atribuţii în ministerele Economiei Naţionale, de Finanţe şi de Externe, până la funcţia de secretar general. În 1942, îi apare un nou volum de versuri, Mînăstiri bucureştene, ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii, iar în 1944 i se editează volumul Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfîntului părintelui nostru Paisie cel Mare.
După război, nu a fost inclus în succesivele loturi de criminali de război. Îl găsim director al întreprinderii Textila Română până la naţionalizare, ulterior ca zilier, contabil, inspector de credite, vânzător la Aprozar, şef al relaţiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. La sfârşitul anilor 50, a fost arestat şi închis la Aiud. Motivul arestării se pare că a fost legătura sa cu cercul Rugului Aprins. În urma amnistierii de la începutul anilor 60, publică sporadic cronici, eseuri, comentarii, articole în Steaua, Viaţa românească, Luceafărul ş.a. A fost prieten cu Mircea Vulcănescu încă din epoca primilor ani de facultate, dar şi cu Mircea Eliade, Mihail Sebastian şi Petru Comarnescu, căsătorit o vreme cu pictoriţa Margareta Sterian, ulterior cu actriţa Sanda (Alexandrina) Dorobanţu, căreia îi dedică volumul de versuri Arta iubirii, inedit, aflat în arhiva SCŞ AdSumus.
Opere
* Al Sfintei Cuvioase Paraschiva cea Nouă Acatist, 1931
* Pregătiri pentru călătoria din urmă, Colecţia "Cartea cu semne", Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1932
* Prinţesa Dactilo, 1932 (roman semnat sub pseudonimul Allan Lee)
* Poeme arabe. Versuri din O mie de nopţi şi una, Colecţia "Cartea cu semne", Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1933
* Mânăstiri bucureştene, 1942 (ilustrat cu 60 de heliogravuri proprii)
* Războiul nevăzut. Vieaţa de îndumnezeire a sfântului părintelui nostru Paisie cel Mare, 1944
* Arta iubirii
Popicele
stau
Popicele stau în picioare
8 şi cu popa 9
Se bucură că stau în picioare.
Popicelor, nu vă mai bucuraţi
Popicelor, din voi
Trebuie să piară îndată câteva
Dacă nu toate
Popa mai ales
Sunteţi 8 şi cu popa 9
Vine ghiuleaua
Şi dărâmă, biet popic
În jurul tău
Una, două, trei
Sau mai multe popice
- depinde de îndemânarea
Şi înverşunarea jucătorului -
Destinul popicului
E să fie trântit
Nu să stea în picioare.
Ţine minte
Că eşti în picioare.
Tocmai ca să fii doborât.
Dura lex, popicule drag,
Frate popic,
Frate cu omul.
8 şi cu popa 9
Se bucură că stau în picioare.
Popicelor, nu vă mai bucuraţi
Popicelor, din voi
Trebuie să piară îndată câteva
Dacă nu toate
Popa mai ales
Sunteţi 8 şi cu popa 9
Vine ghiuleaua
Şi dărâmă, biet popic
În jurul tău
Una, două, trei
Sau mai multe popice
- depinde de îndemânarea
Şi înverşunarea jucătorului -
Destinul popicului
E să fie trântit
Nu să stea în picioare.
Ţine minte
Că eşti în picioare.
Tocmai ca să fii doborât.
Dura lex, popicule drag,
Frate popic,
Frate cu omul.
Mă\'mbăt mereu
mă'mbăt mereu
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!
dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.
pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?
vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;
vrei să-mi dai
crucea?
o iau!
cu vin ameţitor şi greu
mă'mbăt cu dumnezeu!
dumnezeu cârciumar
dumnezeu vin
dumnezeu tovarăş la băut.
pentru ce mă îmbeţi
pentru ce mă ameţeşti
crâşmare nemilos
tovarăşule nelipsit
vinule otravă dulce?
vrei să-mi iei averile?
Na-ţi-le;
vrei să-mi iei gândurile?
ia-ţi-le;
vrei să-mi iei bucuriile?
na-ţi-le;
vrei să-mi dai
crucea?
o iau!
Gândul
Gândul șerpuiește hulpav prin a ceasurilor antologie
se împrietenește cu inimi și trupuri cari au putrezit sau vor putrezi
culege florile închinate zeului alb, culege pe acele ale zeului negru
sboară cu îngerii mai sus spre văzduhul maculat
sau cuprinde în brațe cu mii de tentacule, trupuri pline de păcat.
Din cojile versurilor iese carnea fructului oprit
Sau diamantul clar prin care însuși dumnezeu a privit.
Două voluptăți îți oferă sânii în mistica antologie
orgia neagră a trupului sau a nesfârșitului
imaculată orgie.
TEATRU/FILM 1 Mai
Cu Maia Morgenstern
Biografie
Maia
Emilia Ninel Morgenstern (n. 1 mai 1962, București) este o actriță română de teatru și film. De asemenea a cântat și muzică idiș.
Emilia-Maia-Ninel
Morgenstern[2] s-a născută
în București într-o
familie evreiască. A studiat la Academia de Teatru și Film între 1981 și
1985, iar apoi a jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț până în 1988. A apărut apoi pe
scena Teatrului
Evreiesc de Stat din București, după care s-a alăturat trupei de la Teatrul Național „Ion Luca
Caragiale”. Printre rolurile notabile pe scena de teatru se numără Lola Lola
din Îngerul albastru (Der Blaue Engel) sau Kathleen Hogan
în Park Your Car in Harvard Yard. Ea este cunoscută publicului
român mai ales pentru rolurile din filmele Balanța, Cel
mai iubit dintre pământeni, Patimile
lui Hristos.
Maia Morgenstern a
fost căsătorită în perioada 1983-1999[3] cu actorul Claudiu Istodor și cu medicul Dumitru Băltățeanu
în perioada 2001[4]-2015[5]. Are trei copii: Tudor Aaron Istodor (născut în 1984 din căsătoria cu
Claudiu Istodor), Eva Leea Cabiria (născută în 1999 dintr-o relație neoficializată
cu actorul András István Demeter[6]) și Ana Isadora (născută în 2003[7] din căsătoria cu medicul Dumitru
Băltățeanu).
Numele ei, Morgenstern,
înseamnă în germană „Luceafărul de dimineață”, nume dat Fecioarei Maria, personajul pe care l-a jucat în
filmul Patimile lui Hristos. Regizorul Mel Gibson, un devotat romano-catolic, pare să fi luat în considerare,
printre altele, acest detaliu ca fiind semnificativ pentru alegerea ei în acest
rol.[necesită citare]
În iunie 2012 apare
într-un spot (pro bono) în care sprijină campania „Salvați Roșia Montană” acesta devenind
într-o singură zi cel mai vizionat clip al artistei pe youtube.
Filmografie (selectivă)
·
Nostradamus (1994) - Helene
·
Sânge tânăr, munți și brazi (2010) - Mama
·
La fin du silence (2011)
·
The Secret of Polichinelle (2013) - Maya
Seriale de televiziune
Premii și distincții
·
Ordinul Artelor și Literelor în grad de Cavaler (Franța, 2012
Balanta 1992 Film romanesc:
Agatha Christie - Cursa De Şoareci (Teatru Radiofonic):
Vedere de pe pod Teatru radiofonic dupa Arthur Miller
Vasile Alecsandri - Chirita in Iasi
Mobila si durere Teatru radiofonic de Teodor Mazilu
GÂNDURI
PESTE TIMP 1 Mai
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente · 1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...
-
7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962 (58 de ani) orașul Negreș...
-
INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
-
MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020 PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...