CÂTE CEVA DESPRE 4 MAI 2018

ISTORIE PE ZILE 4 Mai

Evenimente

·         1471: Războiul celor două roze: Bătălia de la Tewkesbury: Eduard al IV-lea din Casa de York învinge armata Casei Lancaster și îl omoară pe Eduard, Prinț de Wales, singurul descendent al regelui Henric al VI-lea și a Margaretei de Anjou. Eduard al IV-lea (28 aprilie 1442 – 9 aprilie 1483) a fost rege al Angliei de la 4 martie 1461 până la 2 octombrie 1470, și, din nou, de la 11 aprilie 1471 până la moartea sa. Eduard de Westminster (13 octombrie 1453 – 4 mai 1471), cunoscut ca Edward de Lancaster, a fost singurul fiu al regelui Henric al VI-lea al Angliei. A fost ucis în Bătălia de la Tewkesbury devenind singurul moștenitor aparent al Angliei care a murit în bătălie.

·         1493: Papa Alexandru al VI-lea imparte Lumea Noua (numita mai tarziu America), intre Spania si Portugalia de-a lungul unei Linii de Demarcatie. Papa Alexandru al VI-lea (n. 1 ianuarie 1431, Xativa, lângă Valencia, Spania; d. 18 august 1503, Roma) este numele sub care a devenit Papă al Bisericii Catolice Roderic Borja, descendent al unei familii nobiliare catalane atestată din secolul al XIII-lea, fiu al lui Jofre Lançol și Isabella Borja, și nepot de soră al Papei Calixt al III-lea (fostul cardinal Alfonso Borja, la vremea nașterii nepotului său.

·         1555: Apare prima ediție a Profețiilor lui M. Michel Nostradamus, profețiile lui Nostradamus, cu primele 353 de versete. Nostradamus (14 decembrie, 1503 – 2 iulie, 1566), pe numele său real Michel de Nostredame, a fost un faimos medic, cabalist și farmacist francez. Celebritatea sa se datorează lucrării Les Propheties, a cărei primă ediție a apărut în 1555. De la publicarea sa, a devenit foarte populară în toată lumea, creându-se în jurul său un cult. În literatura tuturor timpurilor i s-a acordat titlul de prevestitor a tuturor marilor evenimente care se desfășurau sau urmau să se întâmple în lume. Lucrările lui Nostradamus sunt realizate din catrene, multe dintre ele au fost de-a lungul timpului interpretate sau traduse greșit. Nostradamus este o figură proeminentă a Renașterii Franceze și profețiile sale sunt strâns legate de aplicarea Codului Bibliei, cât și a altor lucrări despre profeții. Cel mai renumit cercetător al operei și vieții sale este românul Vlaicu Ionescu.

·         1646: Apare, la Iași , "Cartea românească de învățătură de la prăvilele împărătești și de la alte giudețe", primul cod de legi tipărit în limba română. „Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țărâi Moldovei, di în multe scripturi tâlmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască. În Tipariul Domnesc s-au tipărit în mănâstirea a Trei S(fe)ti(te)le în Iași, de la Hristos” 1646. Va fi urmata, în 1652, de Codul muntenesc „Îndreptarea legii”, tipărit la Târgovişte. Traducătorii celor două cărţi sunt Eustratie logofătul şi Daniil Andrei Panonianul (Ardeleanul).

·         1675: Regele Charles al II-lea al Angliei ordonă construirea Observatorului Regal din Greenwich. Chiar dacă Observatorul Regal și-a mutat echipamentul în afara Londrei după al Doilea Război Mondial pentru zone mai puțin poluate, vechiul Observator Regal – fondat în 1675, și acum făcând parte din Muzeul Marinei – are o colecție impresionantă de telescoape și alte instrumente astronomice. Vizitatorii pot să meargă pe primul meridian, care trece prin curtea observatorului.

·         1738: Papa Clement al XII-lea a emis Bulla „In Eminenti”, prin care condamna Francmasoneria, amenințându-i cu excomunicarea (afurisirea), pe toți aderenții acesteia. Bulla In eminenti, a fost primul decret îndreptat contra francmasoneriei. Papa Clement al XII-lea, cu numele de botez Lorenzo Corsini (n. 7 aprilie 1652 — d. 6 februarie 1740) (în franceză Clément XII, în latină Clemens XII, în italiană Clemente XII) a fost un papă al Romei, între anii 1730 – 1740.

·         1814: Napoleon I este exilat pentru 100 de zile pe insula Elba.

·         1814: Regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei semnează Decretul din 4 mai, întorcând Spania la absolutism. Inchiziția a fost reintrodusă. Ferdinand al VII-lea de Burbon (spaniolă : Fernando VII de Borbón; n. 14 octombrie 1784, San Lorenzo de El Escorial, – d. 29 septembrie 1833, Madrid), supranumit Cel Dorit, a fost rege al Spaniei în 1808. În urma expulzării regelui impus José I, a urcat din nou pe tron, domnind din 1813 până la moartea sa, mai puțin în 1823, când a fost obligat să abdice de Consiliul Regenței.

·         1848: Se desfasoara  Adunarea românilor din comitatul Caraş, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana. La 4 mai / 16 mai – 5 / 17 mai 1848 are loc Adunarea românilor din comitatul Caraş, cu participarea unor moldoveni şi munteni, la Lugoj, unde se revendică drepturi naţionale şi autonomia bisericii ortodoxe române din Banat şi Crişana.

·         1886: În timpul unui miting al muncitorilor din Chicago, un necunoscut aruncă o grenadă într-un grup de poliţişti, transformând demonstraţia paşnică în ceea ce a rămas cunoscut drept, masacrul de la Haymarket  soldat cu moartea a şapte poliţişti şi a numeroşi demonstranţi şi trecători.

·         1904: Începe construcția Canalului Panama care traversează istmul Panama din America Centrala, legând oceanele Atlantic si Pacific. Construcția acestui canal a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte de inginerie întreprinse vreodată.

·         1904 - În această zi Charles Rolls şi Henry Royce s-au întâlnit la Grand Central Hotel din Manchester pentru a bate palma în privinţa înfiinţări unei mărci noi de automobile. Prin alăturarea celor două nume ale fondatorilor a rezultat legendara marcă Rolls Royce. Primul dintre ei, absolvent de Cambridge şi foarte pasionat de maşini şi-a format o companie pentru a importa maşini străine în Anglia. Dar Rolls vroia mai mult decât atât, vroia să îşi pune numele său pe o marcă auto britanică. La momentul oportun s-a întâlnit cu Henry Royce un inginer perfecţionist cu 14 ani mai în vârstă. Spre deosebire de Rolls care provenea dintr-o familie foarte bogată, Royce a trebuit să îşi croiască singur drumul în viaţă şi după slujbe mărunte şi-a înfiinţat propria sa companie electrică. A avut ambiţia să producă şi o maşină şi după mai multe încercări, Henry Edmunds, un prieten comun al amândorura îl prezintă lui Rolls. Pe data de 4 Mai parteneriatul a fost oficializat şi astfel a luat naştere Rolls Royce. Flerul în afaceri a lui Rolls şi perfecţionismul lui Royce au dat repede roade şi în 1904 au apărut primele modele încă de pe atunci având grila masivă devenită emblematică pentru excelenţa în automobilism. Din nefericire Rolls mai avea o ambiţie, aceea de a rămâne în istorie pentru zborurile cu avionul şi în 1910 a murit într-un accident aviatic. Henry Royce a murit în 1933, dar Rolls Royce a mers mai departe şi este, poate, cea mai respectată marcă auto din istorie.

·         1904: S-a înființat echipa germană de fotbal Schalke 04.

·         1919: În China s-a declanșat "Mișcarea 4 Mai", prima mișcare studențească importantă din istoria Chinei. Studenții au demonstrat în Piața Tiananmen din Beijing, China protestând împotriva Tratatului de la Versailles prin care se transferau teritorii chineze Japoniei.

·         1924: Echipa României de rugby câștigă pentru țara noastră prima medalie   la cea de-a VIII-a  Olimpiada, care s-a desfasurat  la Paris. Tara noastra  a obtinut  locul 3 si medalia de bronz, prima din istoria participării sportivilor români la Jocurile Olimpice. A fost  cea de-a doua participare a României la Jocurile Olimpice, echipa de rugbi a câștigat medalia de bronz,  clasîndu-se pe locul trei dupa   Franța si SUA. Echipa de fotbal a fost eliminată în primul tur după 0-6 cu Olanda. La tenis, Gheorghe Lupu a reușit să se califice în turul doi iar la tir, cel mai bun rezultat a fost locul 13 din 22 de echipe, obținut la întrecerea de armă calibru mare. Federația Română de Rugby s-a înființat în 1931.

·         1927: Înfiinţarea Institutului de Cercetări şi Staţiuni Agronomice din România, prin Decretul nr. 1205, promulgat de regele Ferdinand (organizator şi primul director, Gheorghe Ionescu-Siseşti); din 1962, s-a numit Institutul de Cercetări Agricole, iar din 1969, Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice.

·         1930: Poliția engleza il aresteaza pe Mahatma Gandhi, initiatorul miscarii de rezistenta nonviolente antibritanice din India.

·         1931: Se constituie la Bucuresti sub conducerea lui Theodor Fisher si avandu-l ca presedinte de onoare pe Adolf Stern, Partidul Evreiesc din Romania, avand drept scop promovarea intereselor populatiei evreiesti si implicarea ei activa in viata politica a tarii. Partidul, care a fost susţinut numai de o parte a evreilor, se pronunta pentru ramanerea in tara a populatiei evreiesti si a obţinut rezultate electorale modeste. In 1938 acest partid si-a incetat activitatea. Potrivit recensământului din 1930, minorităţile naţionale din România reprezentau 28,1% din totalul populaţiei, fiind înregistraţi 728.115 3 evrei, reprezentând 4%, din totalul populaţiei României. Adolphe Stern (n. 1849 – d. 1931), conducător al comunității evreiești în România, avocat, publicist, scriitor și traducător evreu român. A urmat gimnaziul și cursuri liceale la București și ca elev a compus un imn pentru celebrarea domnitorului Cuza. A continuat studii de drept la Leipzig, primind titlul de doctor în drept – a fost primul avocat evreu din România și profesor de drept internațional și privat la Școala liberă de științe politice și administrative din București. A întemeiat, în 1871, ziarul pe limba germană, „Rumãnische Post” și a colaborat la multe alte publicații a presei evreiești din România. Adolphe Stern a fost printre fondatorii Uniuni Evreilor Pământeni, care a devenit mai tărziu Uniunea Evreilor Români și conducătorul ei până în anul 1923

·         1932: Al Capone este transferat la închisoarea federală din Atlanta, Georgia pentru a-și ispăși pedeapsa cu închisoarea de unsprezece ani pentru evaziune fiscală.

·         1933: Apare lunar la Cluj, revista de cultură Gand Romanesc editata de Astra.Revista Gand Românesc va apărea pînă în aprilie 1940, fiind condusă de Ion Chinezu.

·         1942:  Pe teatrul  de lupta din Pacific in timpul celui de-al doilea razboi mondial, începe batalia din Marea Coralilor, prima bătălie din istorie purtata între portavioane.

·         1945: Trupele SUA elibereaza Gunskirchen, ultimul lagar de concentrare nazist.

·         1945: Armata din nordul Germaniei se predă feldmareșalului britanic Bernard Montgomery, la Lüneburg Heath, la est de Hamburg. Acesta a acceptat capitularea necondiționată a forțelor germane din Olanda, din nord-vestul Germaniei, si din Danemarca si a tuturor fortelor din aceasta zona.

·         1949: S-a semnat acordul americano–sovietic (acordul Jessup–Malik), care a pus capăt blocadei Berlinului.

·         1949: Avionul în care se afla echipa italiana de fotbal Torino care se întorcea de la Lisabona, s-a lovit de zidurile unei biserici la Superga. Nu au existat supraviețuitori. În acea vreme Torino era cea mai bună echipă din Italia.

·         1953: Ernest Hemingway câștigă premiul Pulitzer pentru Bătrânul și marea.

·         1954: SUA detonează KASTLE YANKEE: A fost al 2-lea cel mai mare test din seria Castle, demarat pe 4 mai 1954, de 13.5 megatone. Dupa 4 zile, fallout-ul a ajuns deasupra Mexicului, la o distanta de peste 11.000 de km.

·         1959: Are loc prima ceremonie a premiilor Grammy.

·         1965: Apare Decretul de constituire a Teatrul „Ion Creangă” din Bucuresti. Inaugurarea Teatrului a avut loc la 24 decembrie 1964 cu premiera „Harap Alb”, în regia lui Ion Lucian, directorul noului teatru.

·         1979: După victoria din ziua precedentă a Partidului Conservator la alegerile parlamentare, Margaret Thatcher este investită în funcția de prim-ministru al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Margaret Hilda Thatcher, baroană Thatcher (n.13 octombrie 1925 ) a fost prim-ministru al Marii Britanii  din 1979 până în 1990. Mandatul sau de prim-ministru britanic a fost cel mai lung mandat al secolului 20. Baroneasa Thatcher este singura femeie aleasă să fie prim-ministru sau lider al unui partid politic major în Marea Britanie. Fără îndoială, ea este una dintre cele mai importante personalităţi politice britanice, mandatul său fiind cel mai lung mandat continuu din istoria politică britanică. Ea este de asemenea una dintre cele mai controverate figuri politice, fiind iubită şi contestată în egală măsură.

·         1990: Letonia isi proclama independenta fata de URSS.

·         1992: La Strasbourg se deschid lucrările celei de–a 44–a sesiuni a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, la care România participă ca invitată specială. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (abreviat APCE) este unul dintre cele două organe statutare ale Consiliului Europei (organizație internațională dedicată apărării drepturilor omului, a democrației și a statului de drept). Adunarea Parlamentară alege judecătorii Curții Europene a Drepturilor Omului. Adunarea este formată din 318 de parlamentari delegați de către parlamentele naționale ale celor 47 de state membre ale Consiliului și în general se întrunește de patru ori pe an pentru sesiuni plenare de o săptămână de la Strasbourg. Prima sesiune a avut loc în Strasbourg, la 10 august 1949, putând fi considerată cea mai veche adunare parlamentară internațională cu o compoziție pluralistă de membri aleși democratic pe baza unui tratat interguvernamental.

·         1993: A fost semnat din partea Guvernului României şi a Comisiei Comunităţilor Europene, programul indicativ de asistenţă PHARE pentru România

·         1994: A fost semnat, de către Israel și OEP (Cairo), acordul privind autonomia palestiniană în Gaza și Ierihon.

·         1997: Beatificarea lui Cefelino Jimenez Malla, cunoscut sub numele de El Pele, primul țigan martir din istoria Bisericii Catolice. Fericitul Cefelino Jimenez Malla, zis El Pele, unul din martirii care au aparat Biserica si slujitorii acesteia, s-a nascut ca majoritatea tiganilor, intr-o  familie necajita din Spania, dar credincioasa. Acest lucru l-a adus in apropierea slujitorilor Bisericii catolice in anii 30, cind republicanii  marxisti vroiau sa instaureze Republica Spaniola. A fost ucis, ca mii de credinciosi si preoti catolici, de trupele de stanga republicane . Desi numerosi   tigani si-au dat viata in numele lui Hristos, din Evul Mediu si pina astazi, abia acum 14 ani cardinalii au recunoscut ca un tigan a putut sa-L marturiseasca pe Hristos si merita sa fie martir. Decizia a fost una fundamentala, pentru ca a fost prima recunoastere a tiganilor ca marturisitori ai lui Hristos, dupa ce mai bine de sapte secole tiganii au fost sclavii nerecunoscuti ai popoarelor europene si in primul rind ai Bisericii. Beatificarea sa, facuta la initiativa fostului papa Ioan Paul al II-lea, a fost considerata de unii drept o revolutie daca ne gindim la conservatoarea si aristocrata conducere a Bisericii catolice, in care chiar si sfintii au singe albastru, calendarul catolic fiind plin de regi, regine, printi si printese.

·         1998: Primul colocviu comun dintre Uniunea Europei Occidentale (UEO) și Alianța Nord–Atlantică, organizat din inițiativa Adunării Parlamentare a UEO. Colocviul a avut ca principal obiectiv relansarea procesului de definire în cadrul NATO a Identității Europene de Apărare (IDE) ( Madrid, 4–6).

·         1998: Reuniunea internațională asupra biodiversității. Participă miniștrii mediului din întreaga lume ( Bratislava , 4–5).

·         1999: Parlamentul bulgar aprobă solicitarea NATO privind survolarea teritoriului țării de către avioane ale Alianței, în cursul operațiunilor împotriva Iugoslaviei.

·         2002: NASA lansează satelitul de cercetare Aqua pentru a explora rolul apei în ecosistemul complex al planetei noastre. Aqua este primul satelit dintr-un grup de sateliți denumiți “Constelația După-amiezii” și face parte din "Earth Observing System" a NASA.

·         2003: A fost dezvelit, la Târgu Mureș, primul monument din România ridicat în memoria victimelor Holocaustului.

·         2004: Spaniolul Rodrigo Rato a fost ales director general al Fondului Monetar Internațional. Rodrigo de Rato y Figaredo, (n. 18 martie 1949, Madrid), este un politician spaniol, care a deținut funcția de viceprim-ministru și ministru al economiei în cei opt ani de guvernare a Spaniei de către Partidul Popular. A fost director al Fondului Monetar Internațional în perioada 2004-2007.

·         2008: Peste 134.000 de persoane ucise sau dispărute de ciclonul Nargis în Myanmar, cel mai mare dezastru natural de la Cutremurul din Oceanul Indian din 2004.

·         2009    - Senatorii au adoptat ordonanţa de urgenţă care prevede că preşedintele Senatului îndeplineşte funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Nașteri

·         1006: S-a nascut  la Herat in Afganistan poetul, istoricul  si  misticul sufist islamic  persan Khawâdjâ Abdallâh al-Ansârî  (m.1089). Este considerat unul dintre marii maestri ai literaturii si teologiei persane. Sufismul este un curent religios apărut în secolul VIII și răspândit mai ales în Persia. În centrul  acestei doctrine se află iubirea reciprocă dintre Dumnezeu și oameni, respingând, prin urmare, ideea inaccesibilității lui Dumnezeu. Doctrina sa este influențată de mai multe religii: budism, zoroastrism hinduism și are la bază apropierea față de Dumnezeu prin cunoaștere mistică,iubire și asceză. Un practicant al acestei tradiții este în general cunoscut sub numele de sufi, un alt nume folosit pentru  acesti credinciosi mahomedani fiind acela de dervis.

·         1008: Regele Henric I al Franței (d. 1060). Henric a fost casătorit de 2 ori, prima dată cu Matilda în anul 1043, iar  la vârsta de 40 de ani, pe data de 19 mai  1051 s-a recăsătorit cu  Anna de Kiev, fiica lui  Iaroslav cel Intelept, Mare Cneaz al Novgorodului și Kievului, cununia având loc în catedrala orașului Reims.  Din această casătorie s-au născut 4 copii  intre care mostenitorul tronului Frantei, Filip I   (1052—1108)  si Hugo cel Mare  (1057—1102), unul din conducatorii primei Cruciade. Regele  Henric I a  murit pe 4 august 1060. A fost succedat de fiul său, Filip I  care era minor în acel timp, astfel la conducerea Franței timp de 6 ani a fost soția lui Henric, Regina Anna de Kiev, care avea atribuții de regentă.

·         1654: Împăratul Kangxi al Chinei (d. 1722)

·         1655: S-a nascut la Padova (Italia de azi), Bartolomeo Cristofori, creator de instrumente muzicale, inventatorul pianului; (d.27 ianuarie 1731). În 1698 a creat un prim cembalo a martelletti (clavecin cu ciocănele), iar, înspre 1710, primul său pianoforte. In prezent se mai păstrează un exemplar, datând din 1720, la Metropolitan Museum din New York.  La vârsta de 33 de ani, în 1688, Cristofori a început să lucreze pentru Ferdinando de Medici, mare duce de Toscana, care era foarte pasionat de muzică. Acesta l-a angajat pe Cristofori nu doar să aibă grijă de multele instrumente muzicale pe care le deţinea, ci şi ca posibil inventator al unor instrumente muzicale. Înainte de a inventa pianul, Bartolomeo Cristofori a creat două alte instrumente muzicale cu claviatură, un fel de clavecine. Cristofori a început experimentele pentru realizarea primului său pian în anul 1698. Pianul (prescurtarea comună a cuvântului de origine italiană „pianoforte”) este un instrument muzical, în care sunetul este produs de corzi metalice fixate pe o placă de rezonanţă din lemn, lovite de ciocănele acoperite cu pâslă, prin intermediul unei claviaturi. Povestea pianului începe la jumătatea secolului al XII-lea cu primul său strămoş – monocordul cu clape – căruia ulterior i-au fost adăugate mai multe coarde, transformându-se în mult mai cunoscutul clavicord, care funcţiona printr-un mecanism de atingere a coardelor în momentul apăsării clapelor. Un alt instrument premergător pianului a fost clavecinul, care producea sunete atunci când, în urma atingerii clapelor, coardele erau ciupite de pene de lemn, aşa cum buricul degetelor ciupeşte coardele de chitară. Acesta avea însă dezavantajul de a nu permite celui care cânta să ofere dinamism muzicii. Deşi a fost des utilizat pe parcursul a două sute de ani, până în secolul al XVIII-lea claviatura sa ajungând până la opt octave, clavecinul a pierdut treptat teren în faţa  noului  instrument numit pianoforte. În 1709, Bartolomeo Cristofori începea construcţia primului mecanism de pian pe principiul atingerii coardelor cu ciocănele, fără ca acestea să rămână în contact cu coarda după producerea sunetului. În plus, impactul ciocănelelor putea fi controlat cu ajutorul pedalelor. Denumirea de pianoforte, menţinută până în 1850, a fost dată tocmai datorită acestui principiu de funcţionare care permitea obţinerea unui sunet variat şi clar, mai lung sau mai scurt, mai tare sau mai încet, în funcţie de dorinţa celui care acţiona clapele. Invenţia lui Cristofori a fost menţionată pentru prima dată în 1711, împreună cu o schiţă a instrumentului, într-un document scris de Francesco Scipione Maffei, constituind sursa de inspiraţie pentru prima generaţie de fabricanţi de piane. De-a lungul vieţii, Bartolomeo Cristofori a construit aproximativ douăzeci de piane, doar trei dintre acestea, care datează din anul 1720, păstrându-se până în prezent în muzee din Europa şi SUA.

·         1733: Jean-Charles de Borda, matematician, fizician, politician și navigator francez (d. 1799)

·         1770 - S-a născut pictorul si desenatorul francez Francois Gerard, care prin lirismul sau anunta romantismul (m.11.01.1837).

·         1776: Johan Fridrich Herbart, filosof, psiholog și pedagog german (d. 1841)

·         1826: Frederic Edwin Church, pictor american (d. 1900)

·         1827: John Hanning Speke, explorator englez (d. 1864)

·         1837: S-a nascut publicistul și omul politic român, Theodor Rosetti, fost prim-ministru al României; (d. 1932). Theodor Rosetti (n. 5 mai 1837, Iași sau Solești — d. 17 iulie 1923, București) a fost un publicist și om politic român, prim-ministru al României în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române. Theodor Rosetti a fost Ministru de Finanțe în 1912 și Președinte al Senatului Român în 1913, în guvernul Titu Maiorescu.

·         1840: S-a născut chirurgul şi profesorul Constantin Dimitrescu-Severeanu, întemeietor de învăţământ chirurgical, iniţiatorul chirurgiei viscerale româneşti; (m. 1930). Constantin Dimitrescu-Severeanu (n. 4 sau 7 mai 1840, Turnu Severin – d. 1930, București) a fost un chirurg român. A fost elevul lui Carol Davila și profesor la Facultatea de medicină din București. Are meritul de a fi format o școală chirugicală modernă, în a doua jumătate a secolul XIX. A înființat „Gazeta medico-chirugicală” (1870) și a contribuit la întemeiarea revistei „Progresul medical român”. A fost unul dintre primii medici care au intordus antisepsia listeriană în medicina românească, iar în 1897 a început să utilizeze razele X în chirurgie. Între 1857-1864 a urmat Școala Națională de Medicină din București și apoi Facultatea de Medicină din Paris. A practicat chirurgia la spitalul Colțea. Printre procedurile noi introduse se numără antisepsia cu acid fenic, prima oară utilizată în Marea Britanie în 1865, și rahianestezia cu cocaină, la care a renunțat însă din cauza efectelor nocive. A realizat prima splenectomie din țară (1873), a propus o metodă nouă de operare a „buzei de iepure”, a înființat un laborator de intrumente medicale și un laborator de radiologie la spitalul Colțea (1896). În martie 1885 a fost numit profesor de clinică chirurgicală și sifilitică la Facultatea de Medicină din București, unde a predat până la pensionare  (1910), după care a fost profesor onorar până la 1930.

·         1856: S-a nascut Theodor Sperantia, scriitor si folclorist, membru corespondent al Academiei Romane. (d. 9 martie 1929). Theodor Dimitrie Speranția (n. 4 mai 1856, Onești, Iași — d. 9 martie 1929, București) a fost un academician român, scriitor, folclorist, membru corespondent (1891) al Academiei Române. Si-a inceput studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi” din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste. Se inscrie la Facultatea de Stiinte si la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. Urmeaza studiile de filosofie la Universitatea din Liege, unde isi da doctoratul in litere si filosofie (1886). Scoate impreuna cu fratii Nadejde si cu doctorul Russel ziarul socialist Besarabia. A fost membru al Cercului socialist din Iasi (1880). Impreuna cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate revista Amicul copiilor (1891). Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista. Stabilit la Bucuresti, tine la Universitate un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare. Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului. Debuteaza cu versuri la Perdaful (1873). Colaboreaza la ziarele Adevarul, Convorbiri literare, Dimineata, Drepturile omului, Familia, Graiul nostru, Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifica, Noua revista romana. Rampa, Revista noua. Universul literar etc. Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a. S-a numărat printre întemeietorii şi primii colaboratori ai revistei „Contemporanul” (1881-1888); datorită strădaniilor sale, în 1901 s-au pus, în Bucureşti, bazele primului muzeu etnografic; a fost membru corespondent al Academiei Române din 1891

·         1875: S-a născut in comuna Zavoieni, jud. Valcea, Dumitru Drăghicescu, filosof, sociolog, diplomat şi om politic liberal. Dumitru Drăghicescu (n. 4 mai 1875, comuna Zăvoieni, județul Vâlcea – d. 14 septembrie 1945) a fost un diplomat, filozof, politician, sociolog român. A urmat cursurile Facultatii de Drept din București, si a frecventat simultan și cursurile Facultatii de Filosofie. În ianuarie 1901, după trecerea examenului de licență a plecat la Sorbona, în vederea obținerii doctoratului în sociologie. În 1904, îsi susține teza de doctorat sub conducerea lui Durkheim, fiind primul român titrat la Paris în sociologie. In aprilie 1905 a fost numit conferențiar la catedra de sociologie a Universității din Bucuresti, unde a funcționat până în anul 1910, iar intre 1916 – 1918 s-a aflat la Paris, pentru a promova interesele României în occident. După terminarea primului război mondial s-a aflat alături de Nicolae Titulescu la Liga Naţiunilor Unite. A fost membru al grupului de recunoaștere a drepturilor românilor de a avea un stat național în granițele lor etnice la „Congresul naționalităților”, ținut la Roma, între 9 – 12 aprilie 1918, obținând din partea reprezentantilor tuturor națiunilor participante acordul ferm de a se recunoaște românilor dreptul la unitatea în granițele lor etnice și de a fi în continuare considerați ca parteneri ai coaliției beligerante. A fost ambasador al României în Mexic (1934-1936), primul trimis român într-o ţară latino-americană (m. 14 septembrie 1945).

·         1888: S-a născut baritonul român Aurel Costescu–Duca; (d. 1955). Aurel Costescu–Duca, (n. 4 mai 1888, Buzău – d. 1955), bariton român, membru fondator al companiei „Opera Română”. A studiat la Conservatorul din București cu Dimitrie Popovici-Bayreuth și apoi în Italia. A cântat la Operele din București, Zagreb, Viena (Volksoper), Budapesta, Iași, Chișinău, apoi în Elveția, Iugoslavia, Austria etc. o multitudine de roluri în cele mai importante partituri din repertoriu. Rămâne în istorie ca unul dintre cei mai mari interpreți români ai rolului Scarpia, dar și ca profesor al marilor artişti Nicolae Herlea, David Ohanesian, Octav Enigărescu, Cornel Stavru, Ludovic Konya, Nicolae Florei, Garbis Zobian etc. 

·         1899: Fritz von Opel, industriaș și sportiv german

·         1899: Frank Conrad, inginer american, specialist în radiotelefonie (d. 1941)

·         1913: Prințesa Ecaterina a Greciei și Danemarcei (d. 2007)

·         1914 - S-a născut actriţa spaniolă Maria Felix (”Femeia fără suflet”, ”Devoratoarea”) (m.08.04.2002).

·         1916: Richard Proenneke, naturalist american (d. 2003)

·         1918: Kakuei Tanaka, politician japonez, prim-ministru al Japoniei (d. 1993)

·         1921: S-a nascut dirijorul, compozitorul și profesorul universitar român Mircea Basarab; (d. 29 mai 1995, București). A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film. Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație, citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat. A fost dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici. A participat alături de orchestre românești și din străinătate la numeroase turnee, desfășurate în Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unit ș.a. A fost membru în juriile unor festivaluri muzicale din România și de peste hotare. A publicat articole și a prezentat emisiuni radiofonice și de televiziune.

·         1922    - S-a născut Vlad Muşatescu, scriitor şi umorist român (d. 4 martie1999); "De-a v-aţi ascunselea", "De-a baba oarba". Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist român. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Înainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacăra, Gazeta literară și Cinema. A scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell. Cărțile sale sunt adesea scrise la persoana întâi, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

·         1925: S-a născut Paul H. Stahl, etnosociolog francez de origine română stabilit în Franţa în 1969, fiul sociologului Henri H. Stahl şi frate cu scriitoarea Henriette Yvonne Stahl;a fost membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (m. 2008).

·         1926: Geta Brătescu, artistă plastică româncă

·         1928: S-a nascut Muhammad Hosni Mubarak, cel de-al patrulea presedinte al Republicii arabe Egipt de la data de 14 octombrie 1981, după ce predecesorul sau, preşedintele Anwar Sadat, a fost asasinat la data de 6 octombrie. A demisionat in ziua de 11 februarie 2011, în urma unor îndelungate proteste populare. Hosni Mubarak a stat 30 ani în fruntea guvernului egipten şi a fost şef al partidului de guvernamant PND.

·         1928: Leon Baconsky, traducător, istoric și critic literar

·         1928 - S-a născut Maynard Ferguson, trompetist şi şef de orchestră de jazz canadian.

·         1929    - S-a născut Audrey Hepburn, actriţă de origine belgiană, a  primit Premiul Oscar pentru cea mai bună actriţă în filmul "Vacanţă la Roma"  (d. 20 ianuarie 1993).

·         1930 - S-a născut Ed Cassidy, baterist american (Spirit).

·         1931: Ghenadi Rojdestvenski, dirijor rus

·         1934 - S-a născut Ron Carter, basist, vocalist şi compozitor american de jazz.

·         1934: Leonid Heifet, regizor rus

·         1939: Mircea Ifrim, politician român

·         1939: Amos Oz, scriitor israelian

·         1940: S-a născut Grigore (Constantin) Bostan, folclorist şi scriitor român din Ucraina; s-a preocupat de studierea comparată a folclorului românesc, de cercetarea moştenirii literare româneşti din Bucovina şi a literaturii contemporane din această zonă; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991; (m. 2004). Grigore Constantin Bostan (n. 4 mai 1940, satul Budineț, județul Storojineț, azi Ucraina – d. 2004) a fost un folclorist și scriitor ucrainean de origine română, membru de onoare din străinătate al Academiei Române (din 1991).

Cu ramuri verzi de busuioc în grai
cu zbor de ciocârlie în vioară,
stă neamul meu pe-acest picior de plai
şi vârsta lui cu doina se măsoară…
Se zbate-n pietre-un drum neostenit
chemând cărări din munte şi câmpie…
Poetul tânăr iarăşi a pornit
Cu paşii măsuraţi de veşnicie…
Grigore C. BOSTAN „Poem bucovinean”

·         1940: S-a născut Anton Cosma, critic şi istoric literar; (m. 1991).

·         1941 - S-a născut Richard Burns, vocalist american (The Hondells).

·         1942 - S-a născut Nickolas Ashford, vocalist, compozitor şi producător american (Valerie & Nick, Ashford & Simpson).

·         1943 - S-a născut Ronnie Bond, baterist britanic (The Troggs).

·         1944 - S-a născut Peggy Santiglia, cântăreaţă americană (The Angels).

·         1945 - S-a născut George Wadenius, chitarist şi basist suedez (Blood, Sweat & Tears).

·         1948: Attila Béla Ladislau Kelemen, politician român de etnie maghiară

·         1948 - S-a născut Mona Muscă, ministrul culturii si cultelor în Cabinetul Tăriceanu.

·         1949 - S-a născut Zal Cleminson, chitarist britanic (Sensational Alex Harvey Band, Nazareth).

·         1950: S-a născut in Bucuresti, Anghel Iordănescu, fost jucător de fotbal şi antrenor, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a României (1993-1998; 2002-2004). Anghel „Puiu” Iordănescu (n. 4 mai 1950, București) este un fost jucător de fotbal, actualmente antrenor și senator de Ilfov din partea UNPR. Este actualul selecționer al echipei naționale de fotbal a României, fiind la cel de-al treilea mandat la conducerea cestei echipe. În data de 5 septembrie 1994 a fost avansat la gradul de general (M.A.N.) A fost trecut in rezerva cu acest grad la data de 15 iulie 1998.

·         1951 - S-a născut Bruce Day, basist şi vocalist (Santana, Pablo Cruise).

·         1951 - S-a născut Colin Bass, basist britanic (Foundations, Clancy, Steve Hillage, Camel).

·         1951 - S-a născut Jackie (Sigmund Esco) Jackson, vocalist american (Jackson 5, Jacksons).

·         1955: Mircea Tiberian, compozitor și interpret român de muzică de jazz, pianist

·         1955    - S-a născut Mihaela Runceanu, solistă de muzică uşoară (d. 1 noiembrie 1989); "De-ar fi să vii", "Fericirea are chipul tău"

·         1959: Darie Dup, artist plastic. Darie Dup (n.4 mai 1959, Zlatna, judetul Alba)- este un sculptor român, profesor universitar la Universitatea Națională de Arte București, Doctor în Arte Vizuale, personalitate de prim rang a artei românești.

·         1961 - S-a născut Jay Aston, vocalist britanic (Bucks Fizz).

·         1964: S-a născut, în Republica Moldova, Vitalie Ciobanu, scriitor, eseist, critic literar şi publicist român. Vitalie Ciobanu (n. 4 mai 1964, Florești, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) este poet, scriitor, romancier, nuvelist, eseist, critic literar și publicist român din Republica Moldova. Credința sa este cea ortodoxă. Absolvent al Facultății de jurnalism a U.S.M. din Chișinău, își începe cariera în calitate de scriitor, critic și traducător, ca mai târziu să devină redactor-șef al revistei literare a tinerilor scriitori din Republica Moldova „Contrafort”. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (din 1992) și al Uniunii Scriitorilor din România (din 1993), precum și membru al Grupului pentru Dialog Social, din 2004.

·         1987: Jorge Lorenzo, motociclist profesionist spaniel

Decese

·         1471: Eduard de Westminster, Prinț de Wales (n. 1453)

·         1519: Lorenzo de Medici, Duce de Urbino (n. 1492)

·         1891    - A murit Ion C. Brătianu, om politic,  fondatorul Partidului Naţional Român. (n. 2 iunie 1821)

·         1903: A murit chimistul român Alfons Oscar Saligny.  (n. 1853). Alfons Oscar Saligny (n. 3 aprilie 1853, Focșani – d. 4 mai 1903, București) a fost un chimist român, iniţiator al primului laborator din Bucureşti destinat cercetărilor de control asupra materialelor de construcţii şi tehnologiei materialelor pentru căile ferate, membru corespondent al Academiei Române (1902), fratele lui Anghel Saligny și al Sofiei Saligny, respectiv fiul lui Alfred Saligny.

·         1938: Carl von Ossietzky, pacifist german, laureat al Premiulul Nobel pentru Pace (n. 1889)

·         1945: Fedor von Bock, mareșal german (n. 1880)

·         1955: George Enescu, compozitor, violonist, pianist și dirijor român (n. 1881). George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni, Botoșani - d. 4 mai 1955, Paris) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor. Este pe bună dreptate considerat unul din cei mai mari muzicieni români. Debutul, în calitate de compozitor, îl face în ziua de 6 februarie 1898 în cadrul Concertelor Colonne din Paris cu Suita simfonică Poema Română, op. 1. Admirat de Regina Elisabeta a României (Carmen Sylva) era deseori invitat să execute piese pentru vioară în Castelul Peleș din Sinaia. Enescu a pus pe muzică cîteva dintre poemele reginei Carmen Sylva, dînd naștere mai multor lieduri în limba germană ale compozitorului. Din primii ani ai secolului XX datează compozițiile sale mai cunoscute, cum sunt cele două Rapsodii Române (1901-1902), Suita Nr. 1 pentru orchestră (1903), prima sa Simfonie (1905), Șapte cîntece pe versuri de Clément Marot (1908). Activitatea sa muzicală alternează între București și Paris, întreprinde turnee în mai multe țări europene, avînd parteneri prestigioși ca Alfredo Casella, Louis Fournier. În timpul Primului război mondial rămîne în București, iar după război își continuă activitatea împărțită între România și Franța. De neuitat au rămas interpretările sale ale Poemului pentru vioară și quartet de corzi de Ernest Chausson și ale Sonatelor și Partitelor pentru vioară solo de Johann Sebastian Bach. Dirijează orchestrele din Philadelphia (1923) și New York (1938), în timpul călătoriilor sale în Statele Unite. Printre elevii săi se numără violoniștii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Acesta din urmă, virtuoz cu o profundă cultură umanistă, a păstrat un adevărat cult și o profundă afecțiune pentru Enescu, considerîndu-l părintele său spiritual. „Pentru mine, Enescu va rămîne una din veritabilele minuni ale lumii. (...) Rădăcinile puternice și noblețea sufletului său sunt provenite din propria lui țară, o țară de inegalată frumusețe.” (Yehudi Menuhin) În anii 1921-1931 lucra la opera Oedip, monumentală creație dramatică și muzicală, care abia în ultimii ani a început să se impună pe scenele teatrelor de operă din lume. Opera o dedică Mariei Tescanu Rosetti (fostă Cantacuzino), cu care se va căsători mai tîrziu. Opera Oedip a fost terminată la conacul Marucăi din Tescani, într-un pavilion de vară ridicat pe o colină artificială din pămînt, chiar în mijlocul pădurii. Premiera operei Oedip a avut loc la Paris pe 13 martie 1936 și s-a bucurat de un succes imediat. Primul bariton care l-a interpretat pe Oedip pe scena operei din Paris a fost Andre Piernet.

·         1972: Edward Calvin Kendall, chimist american, laureat Nobel (n. 1886)

·         1974: A murit compozitorul Nicolae Oancea; (n. 1893).

·         1977: A decedat, poetul şi traducătorul Dragoş Vrânceanu; a tradus în limba română din literatura italiană din Benvenuto Cellini, Giovanni Pascoli, Eugenio Montale, Mario Luzi, Enrico Emanuelli, Carlo Bo ş.a. A tradus în limba italiană din Mihai Eminescu, Maria Banuş, Eugen Jebeleanu şi Mihai Beniuc, fiind un intermediar activ între cultura română şi cea italiană; (n. 1907).

·         1980: Iosip Broz Tito, om politic și de stat, președintele Iugoslaviei între 1953–1980 (n. 1892)

·         1980: Vasile Rășcanu, medic și fiziolog român (n. 1885)

·         1981: A murit Iosif Cassian-Mătăsaru, traducător din poezia şi proza germană, tatăl poetei Nina Cassian; (n. 1896). Iosif Cassian-Mătăsaru (n. 25 februarie 1896, Galați – d. 4 mai 1981, București) a fost un traducător român din literatura universală.

·         2013: Christian de Duve, biochimist și medic belgian, laureat Nobel (n. 1917).

·         2014: Elena Baltacha, jucătoare de tenis britanică de origine ucraineană (n. 1983)

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Palaghia; Sf Monica, mama Fericitului Augustin (dezlegare la pește)
• În calendarul romano-catolic: Sf. Florian, martir
• România: Ziua națională a inimii
• China: Ziua tineretului

RELIGIE ORTODOXĂ 4 mai

Sf Mc Pelaghia; Sf Monica, mama Fericitului Augustin (dezlegare la pește)

Sfânta Muceniţă Pelaghia din Tars – A X-a persecuţie declanşată de împăratul Diocleţian a fost una dintre cele mai sângeroase. Creştinii îşi părăseau casele şi toate proprietăţile care le mai aveau şi îşi căutau scăparea prin munţi şi prin păduri. Furia persecuţiei se abătuse şi asupra oraşului Tars din Cilicia, care a dăruit lumii creştine pe Sfântul Apostol Pavel, pe întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, precum şi pe alţi mucenici şi muceniţe. Printre creştinii care fugeau în munte se afla şi Episcopul Klinon care din dorinţa de a nu lăsa singuri pe creştinii refugiaţi în munţi, a luat această hotărâre de a fugi în munţi. În oraş rămăseseră doar creştinii „tăinuiţi”, adică cei care nu-şi mărturisiseră pe faţă credinţa şi nu primiseră încă sfântul botez. Între aceştia se afla şi Sfânta Muceniţă Pelaghia.

Făcea parte din clasa înaltă a societăţii din Tars şi era orfană din tată. Mama ei rămăsese să administreze toate averile rămase şi păstra legăturile cu familiile păgânilor din înalta societate, unii dintre ei având funcţii importante la curtea împărătească din Nicomidia. Nu se cunosc împrejurările în care Pelaghia a învăţat credinţa în Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Se poate să fi învăţat de la Episcopul Klinon sau de la cei doi robi din casa sa, Longhin şi Iulian, care erau creştini în taină. Când a aflat că Episcopul Klinon a fugit în munţi, Pelaghia s-a întristat, deoarece aştepta de mult timp să primească sfântul botez. Între timp, fiul împăratului Diocleţian a aflat despre frumuseţea Pelaghiei şi a trimis slujitori împărăteşti pentru a o cere de soţie. Nedorind să se căsătorească, Pelaghia a recunoscut în faţa mamei sale şi a slujitorilor imperiali că este creştină, faptă care a atras dispreţul lor. În urma descoperirii acestui adevăr, Pelaghia a reuşit să obţină de la mama ei învoirea de a se duce să îşi viziteze doica.

Pe drum, i-a ieşit în cale Episcopul Klinon şi coborând i-a mărturisit credinţa în Iisus Hristos şi dorinţa de a primi sfântul botez. Nefiind nici un izvor în apropiere, episcopul s-a rugat lui Dumnezeu pentru a oferi Pelaghiei Botezul Domnului nostru Iisus Hristos şi în timp ce se ruga, din pământ a ţâşnit apă şi botezând-o s-au despărţit. După ce şi-a vizitat doica, Pelaghia a fost dusă la judecată, în faţa împăratului Diocleţian, chiar de mama ei. Chinurile la care a fost supusă Pelaghia nu au făcut-o să renunţe la credinţa creştină, primind în cele din urmă cununa muceniciei. În timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337), când creştinii au dobândit libertatea religioasă în urma edictului de la Milan, s-a zidit pe mormântul Sfintei Muceniţe Pelaghia o biserică frumoasă.

Sfânta Monica s-a născut în orașul african Tagaste în anul 322, din părinți creștini. Nu știm foarte multe despre tinerețile ei, pentru că cele mai multe informații ne sunt oferite de fiul ei, Fericitul Augustin, în capitolul al nouălea al Confesiunilor sale.

Astfel, știm că s-a căsătorit cu Patritius, care era păgân și era angajat al statului roman. Soacra ei nu a agreat-o de la început, dar a cucerit-o prin purtarea ei plăcută. Deși soțul ei nu i-a fost credincios, nu a ridicat niciodată mâna asupra ei pentru că, spunea Sfânta Monica, ea își punea pază gurii în prezența lui. Împreună au avut trei copii: pe Augustin, pe Navigius și pe Perpetua, dar Patritius nu a îngăduit ca prunci să fie botezați.

Ajuns la vârsta tinereții, Augustin trăia cu o tânără în Cartagina, având și un copil. Sfânta Monica se ruga cu credință și cu lacrimi atât pentru fiul ei, cât și pentru soțul ei, ca să primească botezul înainte de moarte. Văzându-i rugăciunile și lacrimile vărsate pentru fiul lor, Augustin, soțul ei s-a convertit. Augustin a continuat, însă, să ducă o viață departe de Hristos.

Pe când se afla în Cartagina, Augustin a fost captat de învățătura ereticilor maniheiști. Mama sa s-a tulburat foarte mult și a încercat să-l convingă prin toate mijloacele că nu face ceea ce este bine, dar a avut un vis în care i se spunea să fie răbdătoare și caldă cu fiul ei. Augustin, desigur, nu i-a ascultat argumentele, rămânând în înșelarea maniheană vreme de nouă ani. În tot acest timp, Sfânta Monica nu a încetat să nădăjduiască pentru fiul ei.

A apelat la ajutorul unui episcop care fusese și el în tinerețe maniheist, în speranța că acela îl va putea convinge pe Augustin. Însă episcopul i-a spus că tânărul încă este fascinat de noutatea învățăturilor sectei, dar a încurajat-o, zicându-i: „Du-te pe calea ta și Domnul să te binecuvânteze, pentru că nu este cu putință ca fiul atâtor lacrimi să se piardă”.

Mai târziu, pe când Augustin se afla la Mediolanum (Milano), l-a cunoscut pe Sfântul Ambrozie și a fost cucerit de cuvântul lui. Sfântul Ambrozie, ajungând să o cunoască pe Sfânta Monica, avea o mare prețuire pentru ea. După ce s-a botezat, Augustin și mama sa Monica s-au hotărât să se reîntoarcă în Africa. Pe drum, în orașul Ostia de lângă Roma, Sfânta Monica a adormit întru Domnul, la vârsta de 56 de ani. A fost înmormântată la Ostia, iar în veacul al șaselea osemintele ei au fost mutate în cripta unei biserici, iar în secolul al XV-lea au fost duse la Roma.

În Apus, Sfânta Monica este considerată protectoarea soțiilor și mamelor ale căror soți și fii au apucat-o pe calea pierzării.

Notă: Sfânta Monica nu este menționată în Sinaxarul Bisericii din Constantinopol (redactat la jumătatea secolului al X-lea). În Apus, cultul ei s-a răspândit destul de târziu, începând cu secolul al XIII-lea. Nu se știe exact când a pătruns cultul ei în Biserica Ortodoxă, dat fiind faptul că cele mai amănunțite și veridice informații despre Sfânta Monica le oferă chiar Fericitul Augustin, fiul ei, în lucrarea sa Confessiones.

(Viața Sfintei Monica a fost preluată de pe pemptousia.ro)

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 4 Mai

A.  GUSTĂRI

Peşte pescăresc

750 g. crap, 3 linguri ulei, 2 cepe, 4-5 catei usturoi, 1/4 lingurita cimbru pisat, 2-3 linguri bulion, 1 ½ pahar apa, un virf cutit zahar, sare

Pestele proaspat sau dezghetat se taie in bucati nu prea mari, se sareaza si se lasa sa stea intr-un vas acoperit pina se prepara urmatorul sos: se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un clocot-doua, se pun bucatile de peste, se potriveste de sare si se lasa sa fiarba acoperit, la foc foarte mic sau in cuptor pina cind scade bine sosul.

B.  SALATE

Salată de cod

cod 1.2 kg
ceapa 150 g
morcovi 100 g
telina 100 g
cartofi 1.2 kg
mazare verde (conserva) 200 g
fasole verde (conserva) 200 g
gogosari in otet 200 g
castraveti in otet 200 g
maioneza de post 1 kg
sare

Morcovii, telina si ceapa se pun la fiert in apa cu sare. Dupa ce au fiert 45 min. se aduga pestele, care se fierbe 15 min., se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca, se dezoseaza si se rupe in bucati mici. Morcovii si telina se scot din apa si se taie cuburi. Cartofii se fierb in apa cu sare, se curata si se taie cuburi, fasolea se taie bucati de 2-3 cm, mazarea se scurge bine, iar gogosarii si castravetii se taie cuburi. Se amesteca totul, impreuna cu doua treimi din maioneza de post, se aranjeaza salata pe un platou si se decoreaza cu restul de maioneza de post.

C.  SOSURI

Sos pescăresc

Se pune intr-o cratita ceapa taiata marunt, se toarna apa si se lasa sa fiarba la foc mic 10-15 minute, apoi se adauga uleiul, zaharul, usturoiul bine strivit, cimbrul si bulionul. Dupa ce da un clocot-doua, e gata!

D.  BORŞURI

Ciorbă de peşte

- peste mic de balta (orice) 3 kg,
- peste mare (capete si cozi de somn sau somon, stiuca, crap etc.)
-telina
-gulie
-morcov
-ceapa
-praz
-pastranac
-patrunjel
-frunze leustean
-frunze patrunjel
-bors
-sare
-piper
-vegeta

Se fierbe pestele mic in apa fara sare pana se face zdrente, dupa care se strecoara si se arunca pestele pastrandu-se zeama. Se taie zarzavatul cubulete si se pune la fiert in zeama strecurata de peste pana fierbe. Se adauga borsul (1/3 din cantitatea de zeama de peste) si se dau cateva clocote. Se regleaza cu condimente dupa gust. Se introduce pestele mare si se lasa la fiert max 7 min sa se pastreze bucatile intregi. Se adauga frunzele de leustean si de patrunjel si se mai da un clocot.

E.  MÂNCĂRURI

File de macrou în sos de roşii

-5 bucati file de macrou (eu am folosit congelat)
-3 linguri bulion sau 300 ml suc de rosii
-ulei de masline
-o ceapa
-condimente (cimbru,
piper,
ienibahar boabe,
patrunjel,
praf usturoi,
delikat)

Intr-o tava asezam pestele, turnam putin ulei de masline apoi adaugam sucul de rosii sau bulionul diluat in apa in care am pus si condimentele.

Taiem ceapa si presaram deasupra, acoperim tava cu folie si dam la cuptor.

Inainte de a scoate pestele din cuptor cu 5-7 minute luam folia de deasupra ca sa se rumeneasca putin.

Daca pestele e congelat cum l-am folosit eu trebuie tinut in cuptor cam 30-40 minute.
Daca e proaspat il tinem 20-25 minute.

F.  DULCIURI

Delicioasa cu mere

Aluat:
12 linguri de zahar
12 linguri de ulei
12 linguri de apa
1 plic de bicarbonat
1 canita de cafea de suc de rosii
faina cat cuprinde
1 praf de sare

Umplutura:
10 mere rase cu coaja
1 zahar vanilat
1 lingura de scortisoara in pudra
8 linguri de zahar

Se amesteca zaharul cu apa cu sarea si uleiul. Separat peste bicarbonat punem sucul de rosii amestecam. Varsam peste compozitie, adaugam faina, formam un aluat care sa nu se lipeasca. Pe putina faina, intindem 2 foi. Asezam prima foaie in tava neunsa, intepam cu o furculita si depunem umplutura. Acoperim cu a doua foaie. dam la cuptor la 180 grade C cam 15-20 de minute. Verificam coptura cu scobitoarea.

Lasam sa se raceasca, presaram zahar pudra si scortisoara.

ARTE 4 Mai

MUZICĂ 4 Mai

• Mircea Basarab

Mircea Basarab (n. 4 mai 1921, București — d. 29 mai 1995, București) a fost un dirijor, compozitor și profesor universitar român. A debutat în compoziție la sfârșitul anilor 1940. A scris lucrări pentru orchestră, printre care se numără două concerte, pentru vioară (1952) și pentru oboi (1960), muzică de cameră, piese vocale și muzică de film.

Și-a început cariera pedagogică în 1951 la Conservatorul din București, unde a predat până în 1964 cursuri de orchestrație,citire de partituri și dirijat orchestral în calitate de lector, asistent și apoi profesor asociat.

În 1953 a dirijat Ansamblul Consiliului Popular din București. Un am mai târziu, a fost numit dirijor permanent al Filarmonicii de Stat „George Enescu” din București, funcție pe care a avut-o până în 1986, la pensionare. Din 1964 a fost timp de cinci ani directorul aceleiași filarmonici. A participat alături de orchestre românești și din străinătate la peste 75 de turnee, desfășurate în țări precum Argentina, Austria, Belgia, Franța, Germania, Italia, Irlanda, Japonia, Luxemburg, Regatul Unitș.a.

A fost membru în juriile unor festivaluri muzicale din România și de peste hotare. A publicat articole și a prezentat emisiuniradiofonice și de televiziune.

Maynard Ferguson, trompetist şi şef de orchestră de jazz canadian

Ed Cassidy, baterist american (Spirit)

Spirit 

• Ghenadi Rojdestvenski

ROJDESTVENSKI, Ghenadi Nikolaievici (n. 1931), dirijor rus. Prof. univ. la Moscova. Unul dintre cei mai mari interpreți ai muzicii ruse (a înregistrat integrala simfoniilor lui Prokofiev, muzică rusă contemporană). Carieră internațională (din 1974):Stockholm, B.B.C. Londra, Viena. Activitate didactică („Tehnica dirijatului de orchestră”). 

Gennady Rozhdestvensky: Shostakovich - Symphony No. 7, 'Leningrad' in C Op.60: 

Ron Carter, basist, vocalist şi compozitor american de jazz

Ron Carter 

Richard Burns, vocalist american (The Hondells)

Nickolas Ashford, vocalist, compozitor şi producător american (Valerie & Nick, Ashford & Simpson)

Ronnie Bond, baterist britanic (The Troggs)

Peggy Santiglia, cântăreaţă americană (The Angels)

George Wadenius, chitarist şi basist suedez (Blood, Sweat & Tears)

Blood, Sweat & Tears - 

Zal Cleminson, chitarist britanic (Sensational Alex Harvey Band, Nazareth)

Bruce Day, basist şi vocalist (Santana, Pablo Cruise)

Pablo Cruise 

Colin Bass, basist britanic (Foundations, Clancy, Steve Hillage, Camel)

Jackie (Sigmund Esco) Jackson, vocalist american (Jackson 5, Jacksons)

• Mircea Tiberian

Mircea Tiberian (n. 4 mai 1955) este un pianist și compozitor român dejazz.Născut la Cluj, pe data de 4 mai 1955, și-a petrecut copilaria și adolescența la Sibiu, iar în 1975 s-a mutat la București, unde trăiește și în prezent. În1980, a absolvit Conservatorul din București. A debutat în 1974 la Festivalul Internațional de la Sibiu, iar între anii 1979-1981, a fost membru al Teatrului Muzical 'Ion Vasilescu' din București. Apoi pînă în 1984, a lucrat în studiouri de înregistrări ca pianist și aranjator. Din 1984 pînă în 1986, este co-leader al cvartetului Mircea Tiberian - Liviu Butoi, între '86 și '89, al grupului Opus 4, iar din '89 pînă în '90 este conducător al trio-ului 'Labirint', și între 1991-1992, al 'Romanian All Stars'.În perioada 1990-1993, este membru al 'Romanian Big Band', iar în anul 1998, co-fondator al Orchestrei Interzone Jazz. A participat la diverse proiecte multi-media: Incursiuni (1996), Liniada (1999), Agnus Dei (2000), și a condus mai multe grupuri de jazz sub propriul său nume.

A avut turnee în Statele Unite, Franța , Germania, Austria, Polonia, Cehia, Bulgaria, Grecia, fosta URSS, Siria și România. Și a cîntat alături de Larry Coryell, Tomasz Stanko, Herb Robertson, Ed Shuller, Nicholas Simion, Adam Pieronczyk, Maurice de Martin, Theo Jorgensmann, Johnny Răducanu, Aura Urziceanu, Dan Mândrilă, Anca Parghel.

Experiența artistului nu s-a limitat doar la nivelul muzical, ci s-a extins și spre cel academic, fiind lector la Universitatea de Muzică din București, la secția de jazz pe care, de altfel, a și înființat-o în 1990. Este fondatorul și coordonatorul Departamentului de Jazz din București (începînd cu 1990 și pînă în prezent) și din Cluj (începînd cu 1996 și pînă în prezent). Mircea Tiberian mai este și autor 'Curriculumului de Jazz' pentru liceele de muzică din România. Dar și producătorul casetei audio intitulată 'Talking About Jazz Fundamentals' (1996). A ținut conferințe si lucrări teoretice despre istoria și elementele jazz-ului la Students' Union Hall, la Muzeului Țăranului Român sau la Universitatea de Muzică din Cluj.

Printre premiile obținute de Mircea Tiberian se numără: Muzicianul Român al Anului (1987); Premiul Uniunii Compozitorilor pentru compoziție jazz (1990, 1996, 2000); Premiul pentru Întreaga Activitate Artistică (Asociația de jazz Napocensis, 2001)

Discografia sa cuprinde : 'Magic Bird', 'Never Ending Story', 'Working Underground', 'Alone in Heaven', 'Hotel of Three Beginnings', 'Back To My Angel', 'Eleven', 'Viața lumii' și 'Trei lumini'. Acestora li se mai adaugă patru discuri împreună cu grupul 'Interzone', al cărui co-leader este Mircea Tiberian, alături de Maurice de Martin. În prezent Mircea Tiberian a mai scos "Cartea de muzica"(o cartecu caracter ironic dar si didactic despre ceea ce inseamna muzica si non muzica) si albumele 'Ulysses'(in colaborare cu Chris Dahlgren si John Betsch)și 'November',realizarea grafică a copertelor aparținând Ioanei Ionescu Cildus .

• Mihaela Runceanu

Mihaela Runceanu (n. 4 mai 1955, Buzău — 1 noiembrie 1989,București) a fost o cântăreață româncă de muzică ușoară și profesoară de canto la Școala Populară de Artă din București. Biografie

Mihaela Valentina Runceanu s-a născut pe 4 mai 1955, la Buzău. În 1970, a absolvit cursurile la școala elementară de pe lângă Liceul de muzică și arte plastice din Buzău. Profesor de vioară: Eufrosina Tomescu, soția directorului școlii, Constantin Tomescu. Urmează Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvă, ca șef de promoție, în 1974. În perioada liceului, cântă în orchestra simfonică a orașului, care se afla pe lângă Casa orășenescă de cultură. Alături de Orchestra Simfonică din Buzău, efectuează un turneu de câteva săptămâni în Cehoslovacia și înUngaria. În 1972 câștigă Premiul I la concursul "Tinerețea Buzoiană" cu piesa "Anilor" de Petre Magdin, prima recunoaștere publică a vocației de solist de muzică ușoară. În 1974 este admisă la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" (clasa profesor Victor Giuleanu), cu media 9,95 ; urmează, în paralel, cursurile școlii Populare de Artă din București (pe care o absolvă în 1977), clasa de canto condusă de profesoara Nina Bercaru. În 1975 câștigă Trofeul "Steaua litoralului", Constanța, obține premiul I la Festivalul "Constelații vâlcene", Râmnicu Vâlcea și debuteză la Radio cu o piesă, în primă audiție, a compozitorului George Grigoriu. În februarie 1976, Mihaela Runceanu trece cu 10 pe linie prima etapă la concursul TV "Steaua fără nume". În 1976, Obține Premiul I la Festivalul "Lotca de aur", Brăila, Premiul II la "Festivalul artei studențești" din Galați, Premiul II la concursul "București’76". La cea de-a IX-a ediție a “Festivalului tinereții de la Amara”, care s-a desfășurat în stațiunea Amara (Ialomița) în perioada 5 - 8 august 1976, Mihaela Runceanu câștigă “Trofeul Tinereții”. În 1978, Mihaela Runceanu absolvă Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu", Facultatea de pedagogie, muzicologie, compoziție, cu lucrarea "Muzica ușoară românească și rolul său în societatea contemporană" – coordonator prof. Al. Leahu. În perioada 1978-1979, activează ca profesoară de vioară la Școala generală de muzică din Brăila. Cântă cu formațiile "Solaris" și "Mefisto" din localitate. În perioada 1979-1980, activează ca profesoară de vioară la Liceul de muzică și arte plastice din Buzău, pe care îl absolvise cu numai șase ani în urmă. Face parte din formația „Nona”, condusă de profesorul Xenti Stănescu^[1]. În toamna anului 1980, Mihaela Runceanu devine profesoară la Școala Populară de Artă din București^[2]. Corepetitor la aceeași clasă, compozitorul Ionel Tudor. Dintre cei care i-au fost elevi se numără: Marina Florea, Silvia Dumitrescu, Dana Dorian, Gianina Olaru, Carmen Trandafir, Adrian Enache, Mădălina Manole, Nicola, Paula Mitrache, Miki (fosta solista a trupei K-Pital), Maria Botta, Marinela Chelaru de la grupul „Vouă” ș.a. În perioada 1980-89, Mihaela Runceanu cântă la unele dintre cele mai renumite restaurante din București, cum ar fi: „Intercontinental”, „București”, „Continental”, „Salonul spaniol”, „Dorobanți”, „Melody” precum și la „Internațional” Sinaia și Timișoara. De asemenea, în fiecare vară, în timpul vacanțelor, cântă pe litoral numai la restaurante de mâna întâi (ex: „Barul Paradis” dinJupiter). În 1984, melodia „E-adevărat, iubirea mea”, preluată din repertoriul internațional, devine primul mare succes al Mihaelei Runceanu^[3]. La concursul „Melodii’84” (care a avut loc la începutul anului 1985), melodia „Să crezi în dragostea mea” (Ion Cristinoiu/Roxana Popescu) obține premiul I la secțiunea "Prime audiții". Acesta este momentul în care Mihaela Runceanu devine una dintre cele mai apreciate și de succes soliste ale României^[4]. Începând cu 1985, Mihaela Runceanu participă la un număr mare de spectacole organizate în București (în special la Sala Radio sau Sala Polivalentă) sau în provincie, numele ei devenind, prin ani, o garanție sigură a calității spectacolelor respective.^[5] Este solicitată tot mai des pentru înregistrări la Radio, Televiziunea Română și Electrecord.^[6] A efectuat turnee în Cehoslovacia (1973), Ungaria(1973), Bulgaria, URSS (1984), Cuba (1985) și RDG (1987).^[7]

Jay Aston, vocalist britanic (Bucks Fizz)

* George Enescu

George Enescu (n. 19 august 1881, Liveni-Vârnav, azi George Enescu, județul Botoșani, România - d. 4 mai 1955, Paris, Franța) a fost un compozitor, violonist, pedagog, pianist și dirijor. Este considerat cel mai important muzician român.

Lista lucrărilor:

Opere

·         Oedip - tragedie lirică în patru acte pe un libret de Edmond Fleg, Op. 23 (1910-1931)

Simfonii

·         Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, Op. 13 (1905)

·         Simfonia nr. 2 în La major, Op. 17 (1912-1914)

·         Simfonia nr. 3 în Do major pentru orchestră și cor, Op. 21 (1916-1918)

Alte lucrări orchestrale

·         Poema română, suită simfonică pentru orchestră, Op. 1 (1897)

·         Rapsodia română nr. 1 în La major, Op. 11 (1901)

·         Rapsodia română nr. 2 în Re major, Op. 11 (1901)

·         Suita orchestrală nr. 1 în Do major, Op. 9 (1903)

·         Suita orchestrală nr. 2 în Do major, Op. 20 (1915)

·         Suita orchestrală nr. 3 în Re major "Săteasca", Op. 27 (1937-1938)

Muzică de cameră

Cvartete pentru coarde

·         Cvartet pentru coarde nr. 1 în Mi bemol major, Op. 22, Nr. 1 (1920)

·         Cvartet pentru coarde nr. 2 în Sol major, Op. 22, Nr. 2 (1950-1952)

Sonate

·         Sonata pentru vioară nr. 1 în Re major, Op. 2 (1897)

·         Sonata pentru vioară nr. 2 în Fa minor, Op. 6 (1899)

·         Sonata pentru vioară nr. 3 în La minor "în caracter popular românesc", Op. 25 (1926)

·         Sonata pentru violoncel nr. 1 în Fa minor, Op. 26, Nr. 1 (1898)

·         Sonata pentru violoncel nr. 2 în Do major, Op. 26, Nr. 2 (1935)

Alte lucrări de cameră

George Enescu, "Serenada", Op. 4 pentru vioară si pian, cca 1950

·         Octet pentru coarde în Do major, Op. 7 (1900)

·         Cantabile și presto pentru flaut și pian (1904)

·         Dixtuor în Re major pentru suflători, Op. 14 (1906)

·         Concertstück pentru violă și pian (1906)

·         Légende pentru trompetă și pian (1906)

·         Cvartet pentru pian nr. 1 în Re major, Op. 16 (1909)

·         Impressions d'Enfance (Impresii din copilărie) pentru vioară și pian, Op. 28 (1940)

·         Cvintet pentru pian în La minor, Op. 29 (1940)

·         Cvartet pentru pian nr. 2 în Re minor, Op. 30 (1943-1944)

·         Simfonia de cameră pentru 12 instrumente, Op. 33 (1954)

Muzică pentru pian

·         Suita pentru pian nr. 1 în Sol minor "în stil vechi", Op. 3 (1897)

·         Suita pentru pian nr. 2 în Re major, Op. 10 (1901-1903)

·         Suita pentru pian nr. 3 (Pieces impromptues), Op. 13 (1913-1916)

·         Sonata pentru pian nr. 1 în Fa diez minor, Op. 24, Nr. 1 (1924)

·         Sonata pentru pian nr. 3 în Re major, Op. 24, Nr. 3 (1933-1935)

George Enescu - Balada pentru vioara: http://youtu.be/nrwvO4glWpg;

Ciocarlia- George Enescu: http://youtu.be/4t07VhjUkps;

George Enescu: String Octet Op. 7: http://youtu.be/U4zm6LZ9Fv4.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

The Best Of Beautiful Romantic Saxophone Love Songs - Soft Relaxing Instrumental Sax Music

C.P.E. Bach: Symphonies for Hamburg

Best Elegant Orchestra For Love Songs Melodies - The Sunflower Collection

Offenbach - Can Can Music : Gaîté Parisienne (Century’s recording : Felix Slatkin)

VA - Mozart Medley for Focus

Mantovani The Mantovani Scene

INSTRUMENTAL BOLEROS CLASICOS. Selección de Cecil Gonzalez

POEZIE 4 Mai

Theodor Speranția

Biografie

SPERANTIA Theodor Dimitrie (numele la nastere: Theodor Dimitrie Nadejde), se naste la 4 mai 1856, comuna Deleni, judetul Iasi - moare in 9 mart. 1929, Bucuresti. 

Prozator si dramaturg. 

Fiul diaconului D. Nadejde. Tatal lui Eugeniu Speranlia . inrudit cu fratii Ioan si Gheorghe Nadejde . 

Urmeaza cursurile primare la Tirgu-Frumos. invatatorul ii schimba numele in Speranlia. isi incepe studiile superioare la seminarul „Veniamin Costachi" din Iasi, pe care-l paraseste sub influenta ideilor socialiste. Se inscrie la Facultatea de Stiinte si la Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi. Scoate impreuna cu fratii Nadejde si doctor Russel ziarul socialist Besarabia. Membru al Cercului socialist din Iasi (1880) si unul din intemeietorii si colaboratorii Contemporanului (188l-l888), de unde trece la Revista noua a lui Hasdeu . impreuna cu Z. C. Arbore si St. Besarabeanu scoate Amicul copiilor (1891). Studii de filosofie la Univ. din Liege, doctoratul in litere si filosofie (1886). Cunoaste miscarea folcloristica europeana si se introduce in cercetarea comparatista. Stabilit la Bucuresti, tine la Univ. un curs de folclor in calitate de docent privat (Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare. Lectiune de deschidere tinuta la 27 ianuarie 1906 la Facultatea de Litere din Bucuresti) si un curs liber de Istoria teatrului.

Debuteaza cu versuri la Perdaful (1873).

Colaboreaza la: Contemporanul, Adevarul, Convorbiri literare. Dimineata, Drepturile omului. Familia, Graiul nostru. Literatura si arta romana. Munca literara si stiintifira, Noua revista romana. Rampa, Revista noua. Universul literar etc. Editeaza publicatii proprii: Cascavalul, Tamiia, Revista copiilor s. a. A publicat numeroase volum de anecdote (Anecdote populare, 1889; Anecdote afumate, 1898; Anecdote botezate, 1903; Anecdote piperate, 1903; Anecdote noua, 1909; Anecdote marinate, 1911; Anecdote cu minuni, 1918; Anecdote cu noroc, 1918; Anecdote proaspete, 1926 etc), teatru (Teatru, I, 1894; Mama soacra, 1894; De necaz, 1900; Ce face betia, 1900; Ce poale lenevia, 1908; Teatru de familie, 1912; Curcanii, 1922; Linga pamint, 1922), romane (Feighela, 1902; Fete de azi, I-II, 1908; Ma-nsala, 1921), povestiri pentru copii (Chitibus cel dragut, 1929) si studii de folclor (Introducere in literatura populara romana, 1904; Miorita si calusarii, 1914). Membru corespondent al Acad. Romane (1891).

Prin numeroasele prelucrari pe teme folclorice, Dimitrie Theodor Sperantia si-a dobindit faima de „anecdotist oficial" al epocii. Lipsa de gust in selectarea subiectelor, interventia abuziva (sugerata de titlurile culegerilor sale de anecdote „afumate", „impanate", „marinate", „piparate" etc.) pedalarea pe elemente de la periferia folclorului, calambururile indoielnice, umorul facil, naivitatea si prolixitatea plaseaza anecdotele si monologurile sale in zona subliteraturii. Tot atit de modeste sint si prelucrarile de povesti din volumul Din lumea lui Spulbera-Vint. Basme si basne vesele. Intentii educative urmareste si in piesele de teatru satesc sau pentru scolari. Din numeroasele sale volume de proza (schite, nuvele, povestiri, romane) pot fi retinute unele povestiri pentru copii si romanul Feighela, o evocare a atmosferei si moravurilor mediului evreiesc din preajma primului razboi mondial. Interesul pentru folclor il conduce spre cercetarea unor probleme teoretice ale literaturii populare. Introducere in literatura populara romana - studiu comparativ (1904) nu corespunde intentiilor sugerate de titlu. Dupa citeva generalitati nesemnificative, autorul trece la partea comparativa, marginita la „reproducerea" unor texte straine, mai ales franceze, fara un comentariu edificator. 

Capitolele referitoare la vers, repetitie, toponimice etc. sint tratate „amatoristic" (O. Barlea ). Caracterizarea speciilor folclorice este hazardata, iar analiza lor se limiteaza la rezumarea pieselor din colectia lui G. Dem. Teodorescu. Teorii fanteziste lanseaza Dimitrie Theodor Sperantia si in volumul Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor (1914). Balada Miorita si altele (Mihu Copilu, de pilda) ca si jocul calusarilor ar reflecta mitul egiptean al lui Osiris, ucis de Set. Dimitrie Theodor Sperantia este un admirator al lui A. Pann , de care il apropie facilitatea in versificatie. Latura rezistenta a activitatii sale de folclorist ramine colaborarea la Graiul nostru, alaturi de O. Densusianu si I. A. Candrea . 

Interesante sint raspunsurile la chestionarele sale privind sarbatorile poporului roman si vechimea sau noutatea cintecelor populare. Abordeaza si cercetarea de istorie literara asupra lui Antioh Cantemir, Ienachita Vacarescu , Veniamin Costachi , Anton Pann si Costache Negruzzi . Urmareste evolutia fabulei in literatura romana (Fabula in genere si fabulisti romani in specie, 1892) si originea versificatiei romanesti (Versificatia romana si originea ei, 1906). Popularitatea scriitorului se datoreaza anecdotelor, care au cunoscut numeroase reeditari, si teatrului (comedia in versuri Talpa iadului, o dramatizare dupa Mandragola lui Machiavelli), scrise in ritm vioi si cu o oarecare savoare populara, „inveselitoare", dar lipsite de arta.

OPERA: Anecdote populare. Bucuresti, 1889 (ed. II, 1892; ed. VI, 1928); Alte anecdote populare, II, Bucuresti, 1892; Fabula in genere si fabulisti romani in specie. Bucuresti, 1892 (extras); Tot anecdote populare, III, Bucuresti, 1893; Homer intinerit. Cartea I din Iliada, Bucuresti, 1893; Vorba de acasa. Bucuresti, 1893; Proza, I-II, Bucuresti, 1893-l894; Teatru, I, Bucuresti, 1894; Mama soacra. Pe neasteptate. La mosi. De-ale casniciei, I, teatru, Bucuresti, 1894; Anecdote afumate. Bucuresti, 1898; De necaz, teatru satesc, Bucuresti, 1900; Ce face betia, teatru satesc, Bucuresti, 1900; Minunea vietii si cheia lumii. Bucuresti, 1902; Feighela, roman, Bucuresti, 1902; Anecdote botezate. Bucuresti, 1903; Anecdote piperate. Bucuresti, 1903; Pentru toti copiii, Bucuresti, 1904; Introducere in literatura populara romana, studiu comparativ, Bucuresti, 1904; Lamuriri asupra literaturii romane culte si populare, Bucuresti, 1906; Versificatiunea romana si originea ei. Bucuresti, 1906; Ce poate lenevia, drama populara in un act, Bucuresti, 1908 (ed. IV, 1929); Fete de azi, I-II, roman, Bucuresti, 1908; Scriitori vechi. Bucuresti, 1909; Anecdote noua. Bucuresti, 1909; Anecdote marinate. Bucuresti, 1911; Teatru de familie. Bucuresti, 1912; Miorita si calusarii. Urme de la daci si alte studii de folclor, Bucuresti, 1914; Anecdote cu minuni. Bucuresti, 1918; Anecdote cu noroc, Bucuresti, 1918; Sar si Ionel, Bucuresti, 1921 (ed. II, 1925); Ma-nsala, roman, Bucuresti, 1921; Vinovata, Bucuresti, 1922; Curcanii, comedie patriotica intr-un act, Bucuresti, 1922 (ed. m, 1925); Linga pamint, drama in contra functionarismului in trei tablouri, ed. II, Bucuresti, 1922 (ed. III, 1926), Calatoriile lui Enache Cocolos, ed. II, Bucuresti, 1922; Mireasa, drama in cinci tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928); Mana vacilor, comedie populara in trei tablouri, ed. III, Bucuresti, 1922 (ed. V, 1928); Alte anecdote populare, II, ed. V, Bucuresti, 1922; Tot anecdote populare, III, ed. IV, Bucuresti, 1922; Din joc de carti, drama in doua acte, Bucuresti, 1925; Teatru de familie, 14 piese cuprinzind monologuri si scene pentru Conservatorul de Declamatie, Bucuresti, 1925; Anecdote proaspete, Bucuresti, 1926; Anecdote noua, ed. V, Bucuresti, 1927; Amintiri despre Ion Creanga, Bucuresti, 1927; Neamul nostru, feerie istorica in trei acte si un prolog, Bucuresti, 1927; Anecdote ilustrate. Bucuresti, 1928; inceput de viata. Bucuresti, 1929; Chitibus cel dragut, povestiri pentru copii, Bucuresti, 1929; Anecdote de post. Bucuresti, f. a.; Din lumea lui Spulbera-Vint, Bucuresti, f. a.; Icoane vii. Bucuresti, f. a.

REFERINTE CRITICE: T. Demetrescu, Profde literare, 1891; Th. Sperantia, Memoriu de calitati, titluri si calitati stiintifice, 1906; II. Chendi, Foiletoane, 1925; Alex. Cioranescu. Teatrul romanesc in versuri si izvoarele lui, 1943; /. L. R., III; Ov. Barlea, Istoria folcloristicii romanesti, 1974; I. Datcu, Sabina C. Stroescu, Dictionarul folcloristilor romani, 1979; A. Gh. Olteanu, Structurile retorice ale liricii orale romanesti, 1985.

Anecdote

·         Anecdote populare, 3 vol., 1889-1893

·         Anecdote afumate, 1898

·         Anecdote piperate, 1903

·         Anecdote botezate, 1903

·         Anecdote de post, 1904

·         Anecdote nouă, 1909

·         Anecdote marinate, 1912

·         Anecdote împănate, 1913

·         Anecdote cu minuni, 1918

·         Anecdote cu noroc, 1918

·         Anecdote illustrate, 1928

Proză

·         Proză, volum de basme și amintiri (volumul I - 1893)

·         Popa cel de treabă, volum de schițe și amintiri, 1894

Teatru

·         Mamă soacră, 1894

Povestiri pentru copii

·         Chițibuș cel drăguț, 1903

Romane

·         Feigheală, 1902

·         Mă-nșeală, 1921

Studii

·         Fabula în genere și fabuliștii români în specie, 1892

·         Introducere în literatura populară română, 1904

·         Graiul nostru, texte din toate părțile locuite de români, împreună cu Ion-Aurel Candrea și Ovid Densusianu, o culegere de texte dialectale românești (2 volume, 1906 - 1907)

·         Miorița și călușarii: Urme de la daci și alte studii de folklor, 1914

Cățeaua popii

Un ţigan zărind la popa
Pe sub gard nişte purcei
Şi părȃndu-i frumuşei,
Vru să cumpere vreo unu
Dac-ar fi şi s-ȋntȃmpla
Să nu-l vadă cineva.

Cum mergea aşa tiptel,
Numai şi căţeaua popii
Sare de colo la el!
“Ţibă haită”, zice dansul             (Ţibă = fugi de-aici)
Şi făr-a mai sta pe gȃnd
O pocneşte-n cap odată
Şi-o trȃnteşte la pămant.

Dar n-apucă se-ntoarce bine
Numai hop şi popa vine,
Şi-l ȋnhaţa drept de guler:
“Mi-ai ucis căţeaua cioara!
Te ucid şi eu şi pace”!
“Stai părinte, eşti om bun
Un cuvȃnt numai să-ţi spun”:

“Cum treceam eu pe colea,
Dar căţeaua ce făcea:
Botul pe labe-şi ţinea,
Se făcea că nu vedea.
Iară cand ȋi veni bine,
Ca nebuna, zmac la mine
Şi-n săritu-i şugubăţ,
Dă cu capul peste băţ.

Şi văzȃnd ca s-a lovit,
S-a făcut c-a şi murit.
Ia să vii şi dumneata
Şi sa-mi faci vreun rău ceva!
Dar ia fă-te-a ma scăpa,
Ca să vadă că m-am dus,
Şi sa vezi că se trezeşte,
Şi-ntr-o clipă, sare-n sus”!

Dragoș Vrânceanu

Biografie

VRANCEANU Dragos (numele la nastere: Dragos Vranceanu Nicula), se naste la 14 febr. 1907, comuna Babeni, judetul Vilcea - moare in 4 mai 1977, Bucuresti. 

Poet si traducator.

Fiul invatatorului Atanasie Vranceanu Nicula si al iylariei (n. Irimescu). Cursul primar la Babeni si Costesti-Vilcea (1915-l919), liceul la Rimnicu Vilcea si Balti, absolvit in . Studii universitare la Florenta (1928-l932). 

Redactor la Curentul si Curentul literar (1934-l938). Profesor de limba italiana la Acad. de inalte Studii Comerciale (1938-l941 si 1946-l949). 

Corespondent de presa si atasat cultural la consulatul roman din Milano (194l-l944); refugiat in Elvetia (1944-l945), revenit in tara, dupa o alta sedere in Italia, . intre 1950 si 1952, functionar la TAP Athenee Palace; intre 1952 si 1957, colaborator al Institutului de Folclor si al Institutului de Lingvistica. Redactor la Luceafarul (1962-l967). Din 1964 frecvente calatorii in Italia, conferentiind la Urbino, Florenta, Napoli, Pisa, Roma. Lector de limba italiana la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din Bucuresti (1964-l968).

Debuteaza in Universul literar (1927); colaboreaza la Azi, Bilete de papagal, Ramuri, Revista Fundatiilor Regale, Viata literara, Universul literar (1934-l940), Scinteia, Munca, Gazeta literara, Romania literara, Contemporanul, Tribuna, Tribuna Romaniei (1960-l967), precum si ia revista italiene Avanii, L'Approdo Letterario, Nuova Repubblica, Politica Internazionale (1945-l946), Costume, II Dramma, Europa Letteraria, Fiera Letteraria, Mezzogiorno, L'Osservatore, II Popolo Comasco, Studi Urbinati (1960- 1977) . Premiul scriitorilor tineri needitati, pentru primul volum Closca cu puii de aur (1934); Premiul pentru sonet al SSR (1934). 

Dupa 1965, noua volum de versuri (Columne, 1965; Poemele transhumantei, 1968; Poezii, 1968; Poezii, 1970; Migdalul inflorit a doua oara, 1972; Cintecele casei de sub padure, 1973; Cintecul vremilor, 1975; Closca cu puii de aur si alte versuri, 1975; Priveste spre oras, 1976), un volum de interviuri si evocari (Intilniri cu scriitori italieni, 1972), unul de eseuri (Materia literara si idealurile ei, 1976) si doua carti pentru copii (1974 si 1978) . in Italia: Attualita della cultura italiana, ed. Lampada, 1945 (eseu) si Tachicardia di Aliante, Milano, 1971 (versuri); tot aici a realizat cu Mario de Micheli o antologie de poezie romana (1961). A tradus in limba romana din Benvenuto Cellini (1958), Giovanni Pascoli (1968), Dino Campana (1970), Eugenio Montale (1968), Mario Luzi (1971), Danilo Doici (1966), Carlo Montella (1963), Enrico Emanuelli (1969), Carlo Bo (1972) s. a. si, in italiana, din Eminescu (1964, cu Mario de Micheli), Maria Banus (4 964, cu Andrea Zanzotte), E. Jebeleanu (1970, cu Elie Filippo Accrocca), Mihai Beniuc (1964, cu Elie Filippo Accrocca). Comemorat de importanti scriitori italieni la celebrul Gabinetto Viessieux de la Palazzo Strozzi din Florenta (23 oct. 1978). Intermediar activ intre cultura romana si cea italiana, V, e un poet al peisajului si miturilor autohtone, frecventarea liricii peninsulare neraminind fara ecou intr-o anumita portiune a poeziei sale.

O surprinzatoare intrepatrundere de „traditionalism" si „modernism" a fost indicata (S. Cioculescu ) drept cea mai pregnanta trasatura a poeziei lui Dragos Vranceanu Nu s-a semnalat totusi faptul ca o seama de titluri sau chiar cicluri intregi din volumele poetului sint reluate de el in carti succesive, asa incit imbinarea sau coprezenta unor atitudini poetice aparent divergente e constienta si reprezinta si ea un cautat efect stilistic, subordonat unei viziuni asupra ansamblului operei. Poeziile din Closca cu puii de aur (1934) apar intr-o cu totul alta ordine, si cu subdiviziuni in cicluri ce nu existau initial, in prima antologie personala a lui Dragos Vranceanu (Poezii, 1968), dar urmatoarea (Poezii, 1970) repropune sumarul volumului de debut in aceeasi succesiune; ea e din nou pulverizata in a treia (si cea mai reprezentativa) culegere globala a autorului, Closca cu puii de aur si alte versuri (1934-l975) din 1975; Cintecele casei de sub padure (1973) este anticipata printr-un ciclu masiv in Poezii (1968), prin altul in Poezii (1970), iar Cintecul vremilor (1975) printr-un ciclu din Closca cu puii de aur (1975); in fine, ultima placheta a poetului, Priveste spre oras (1976) republica titluri ce aparusera in Poezii, 1968 (unde erau atribuite ciclului Cintecele casei de sub padure) sau chiar in Cintecul vremilor (1975) care nu mai era o antologie. S-ar spune ca poetul amesteca voit piesele unui joc pentru a-si propune in final creatia ca pe un intreg ^ carui dispunere ideala n-a fost gasita. 

Poeziile se aglomereaza adeseori in cicluri: Poemele transhumantei (1968) se vor o evocare baladesca, narativa si lirica in acelasi timp, a istoriei romanilor de la retragerea aureliana („Pe cind cresteau - din doua neamuri prunci, / un imparat al lor ii parasi") si pina la lupta de la Posada, evocata intr-un analogon lirico-descriptiv al celebrului Chronicon pictum ce marturiseste despre infringerea angevina; Cintecele casei de sub padure circumscriu un spatiu al copilariei, descris in toata aura lui mitica, dar si cu geografia sa (Oltul, casele, gradinile), cu vietatile padurii si iernile sale fabuloase; Migdalul inflorit a doua oara (1972), una din reusitele incontestabile ale poetului, contine poezii inspirate de fastuosul decor italian (Florenta, coasta Liguriei, Urbino) etc. Poetul debutase oarecum indecis intre cele doua corespondente ideale ale liricii sale: folclorul si poezia ermetica italiana; radical deosebite intre ele, acestea isi vor sapa, fiecare, amprenta in lirica succesiva a lui Dragos Vranceanu Pe de o parte, tematica „poeziei de tara", cum o numeste poetul, va reveni constant, trecind prin anumite tentatii retorice in Columne (1965), prin fibra evocatoare a Poemelor transhu-mantei (1968), prin recapitularea globala din Cintecul vremilor (1975), dar mai ales prin Cintecele casei de sub padure (1973), virf al liricii lui Dragos Vranceanu, regasind mereu consonante foclorice, dar sublimindu-le in momentele cele mai fericite in versuri remarcabile, in care simplitatea si limpezimea imaginii se cer apreciate ca produse ale unei rafinate stilizari. De cealalta parte, incepind cu unele poezii crepuscular ceremonioase din placheta de debut pina la determinanta inspiratie citadina din Priveste spre oras (1976), cu o reusita notabila in Migdalul inflorit a doua oara (1972), nota „ermetica" se vadeste printr-o serie de fracturi metrice, prin folosirea hiperbatonului, a enjambamentului si a altor procedee de sinteza metrica intilnite in poeti ca Montale, Luzi, Quasimodo, prin tematica „italiana", intr-o poezie intens subiectiva, de mare densitate intelectuala. 

Ambele zone stilistice vizate de creatia lui Dragos Vranceanu trebuie intelese numai ca mari repere posibile; lor li se adauga si alte nuante. Poetul scrie, de pilda, in acelasi spirit al poemelor ciclice, despre cele sapte minuni ale lumii antice o poezie conceptista si livresca, sau replica disperarii unui celebru vers leopardian („Vaghe stelle delI’Orsa") din Le ricordanze cu metafora stenica a regasirii copilariei din Dulci stele ale Ursei; reelaboreaza, prin filtre succesive, traditia autohtona a pastelului si a poeziei peisagiste, dindu-i o linie mai supla si o noua expresivitate. Jubilatia in fata naturii patriei careia i se asociaza uneori un sentiment predominant elegiac, revenirea la obirsii ca impacare cu existenta si abolire extatica a timpului alcatuiesc, pina la urma, locul geometric al liricii autorului. Ca eseist, Dragos Vranceanu a dat un interesant volum de portrete si dialoguri cu scriitori italieni contemporani (1972) si a adunat in Materia literara si idealurile ei (1976) articole si recenzii din deceniul al patrulea si al saselea, grupind astfel consideratii asupra versuiui popular la un loc cu aprecieri asupra unor scriitori interbelici (de la Bratescu-Voinesti la Gib. Mihaescu ) si cu recenzii despre carti relativ recente. Au ramas inedite poezii dintr-un proiectat volum de Ierburi amare, un „jurnal patetic", un volum de eseuri (A treia dimensiune a artei), traduceri din Leopardi si Montale, precum si o bogata corespondenta cu o seama de scriitori italieni importanti. 

OPERA: Closca cu puii de aur, versuri, Bucuresti, 1934; J. J. Rousseau, Pagini nemuritoare ale lui, alese si explicate de Romain Rolland, cu un cuvint introductiv de St. Soimescu, trad. de ~, Bucuresti, 1939; Attualita delta cultura italiana, Milano, 1945; Benvenuto Cellini, Viata lui Benvenuta Cellini scrisa de el insusi, trad. din lb. italiana de ~, Bucuresti, 1958; Jan Neruda, Povestiri din Malaia Strana, in romaneste de Lia Toader si ~, Bucuresti, 1958; Antologia della poesia romena, presentazione di Salvatore Quasimodo, introduzione di Mari o de Micheli, traduzione di Mario de'Micheli e ~, Firenze, 1961; Carlo Montella, Incendiu la cadastru, roman, in romaneste de ~, Bucuresti, 1963; Maria Banus, Nuovj spuzi, poesie scelte a cura di ~ e Andrea Zandotto, Milano, 1964; Mihai Beniuc, La vita della vita, antologia poetica a cura di ~ e Elio Filippo Accrocca e una traduzione di Salvatore Quasimodo [], Roma, 1964; Mihai Eminescu, Luceafarul. Der Abendstern, L'astro [] , traduzione in italiano, di Mario de Micheli e ~ [], Bucuresti, 1964; Columne, versuri. Bucuresti, 1965; Emilio-Manlio Bologna, Pataniile Pinochetei, in romaneste de Bucuresti, 1965; Danilo Doici, Marturii siciliene, trad. din lb. italiana de Bucuresti, 1968; Poemele transhumantei, Bucuresti, 1968; Poezii, cu un cuvint inainte de S. Cioculescu, Bucuresti, 1968; Eugenio Montale, Poezii, trad. si pref. de Bucuresti, 1968; Enrico Emanuelli, O minunata calatorie, trad. si cuvint inainte de ~, Bucuresti, 1969; Poezii, pref. de V. Streinu, Bucuresti, 1970; Dino Campana, Cinturi orfice, in romaneste de ~, Bucuresti, 1969; Eugen Jebeleanu, II sorriso di Hiroshima e altre poesie, traduzione di Elio Filipo Accrocca e ~, Parma, 1970; La porta clei leoni, traduzione di Roberto Sanesi e ~, Parma, 1970; Mario Luzi, Poeme, trad. si cuvint inainte de Bucuresti, 1971; Intilniri cu scriitori italieni. Bucuresti, 1972; Migdalul inflorit a doua oara, versuri, Bucuresti, 1972; Carlo Bo, Mostenirea lui Leopardi, cuvint inainte si trad. de ~, Bucuresti, 1972; Cintecele casei de sub padure, versuri, Bucuresti, 1973; Marina Javarone, in urma cu un noian de visuri, trad. de ~, Bucuresti, 1973; Creioane colorate, versuri pentru prescolari. Bucuresti, 1974; Cintecul vremilor, versuri, Bucuresti, 1975; Closca cu puii de aur si alte poezii (1934-l975), Bucuresti, 1975; Materia literara si idealurile ei, Bucuresti, 1976; Priveste spre oras, versuri. Bucuresti, 1976; Expediitie lui Alexandra cea mica, poveste in versuri, Bucuresti, 1978; E. Jebeleanu, Surisul Hiroshimei, versuri, trad. de Manuel Serrano P6rez, Elio Filippo Accrocca si Hubert Juin, Andrei Bantas si Georg Maurer, Proclamatie de Miguel Angel Asturias, Bucuresti, 1978; E. Montale, Poeme alese, trad. si pref. de Bucuresti, 1983; Versuri, ed., pref., tabel cronologic si bibliografie de Rodica Marian, Bucuresti, 1986.

REFERINTE CRITICE: E. Lovinescu, Ist. lit. mm. cont., 1937; G. Calinescu, Istoria-, L. Boz, Cartea cu poeti, f. a.; M. N. Rusu, in Luceafarul, nr. 10, 1966; A. Martin, Poeti contemporani, I, 1967; St. Aug. Doinas, Poezie si moda poetica, 1972; Gh. Grigurcu, Teritoriu liric, 1972; idem, Idei si forme critice, 1973; Ov. S. Crohmalniceanu, Literatura, II; VI. Streinu, Pagini, III; FI. Firan, De la Macedonski la Arghezi, 1975; Panaitescu-Perpessicius, Opere, VIII, 1975; Al. Piru, Poezia, I; C. Regman, Colocviul, 1976; Gh. Grigurcu, Poeti romani de azi, 1979; A. Popescu, in Steaua, nr. 5, 1978; Carlo Bo, in Manuscriptum, X, nr. 3, 1979; Adriana Mitescu, in voi. colectiv Literatura romana contemporana. I. Poezia, 1980; Gh. Grigurcu, Critici romani de azi, 1981; Dragos Vranceanu. Documentar bio-bibliografic, Biblioteca judeteana Vilcea, 1982; A. D. Munteanu, in Luceafarul, nr. 13, 1983; C. Ciopraga, in Convorbiri literare, nr. 5, 1987; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu

Lui Eminescu

Te-ai purtat pe tine
în întâmpinarea infinitului
mai departe decât oricine.

Ca într-un codru
ai pasit fara frica si prihana,
pâna acolo unde au început sa se auda
centaurii cruzi ai cunoasterii,
urlând dupa hrana.

Ajuns în aceste adâncuri ale mirarii -
n-ai uitat niciodata drumul înapoi
al tarii.

Versul tau curge prin multime,
cu fiecare om, cu fiecare an,
la o si mai întinsa adâncime

ca un ocean.

Din volumul „Columne”, 1965 

Au crescut secolele

Au crescut secolele
încet sau mai iute –
uneori în letargie,
alteori izbucnind în clipe
mari cât sorii din stihie.

Au dat si înapoi,
tragându-se-n paduri
si astupându-si cu mâna
uriasele guri.

Apoi s-au revarsat cântecele câteodata
peste câmpie,
ca Dunarea umflata.

Au crescut secolele mereu –
într-una greu,
sub vânt, sub ploaie, sub arsita mare
ca un pântec de sapatoare.

Au crescut secolele de norod,
Pâna la rod.

Din volumul „Columne”, 1965 

Numai în plutele bătrâne

Numai în plutele batrâne
care fosnesc mai usor ca aerul,
se pot ascunde zilele.

De fiecare data când ma întorc
le simt cum s-au strâns roi sub pleoape,
ca niste ciorchini de struguri de ape.

Prin perii de tufe
pestii s-au prins.
Ajung la prund pe calul aprins.

Am adus peste ierburi în spate,
ca pe o tolba cu proiecte,
un alt suflet cât o cetate.

Între padure si marele râu
am galopat fara frâu.

Din volumul „Cântecele casei de sub padure”, 1968 

TEATRU/FILM 4 Mai

De Vlad Mușatescu

Biografie

Vlad Mușatescu (n. 4 mai 1922, Pitești, d. 4 martie 1999) a fost un scriitor și umorist roman. A fost secretarul editurii ABC (1941-1945), redactor la ziarul Inainte (1945-1948), redactor la Editura Europolis, șef tehnic, redactor artistic, machetator la diverse edituri și reviste precum Flacara, Gazeta literara și Cinema.

A scris numeroase carți pentru copii și adulți, in special parodii polițiste, și a tradus din Kipling, J. London, Cronin, Dylan Thomas, Caldwell.

Carțile sale sunt adesea scrise la persoana intai, iar faptele, locurile și celelalte personaje sunt inspirate sau luate direct din viața scriitorului.

1922, 4 mai - Se naște Vlad Alexandru Mușatescu, in Pitești, fiul lui Eftimie, "de meserie contabil" și al Olgai, "fata unor țopirlani de la Poiana Mare".
1928 - Se naște sora sa, Floreia, despre care va vorbi doar rareori in carțile sale.
1932 - Absolva cele 4 clase primare la Pitești. Da examen de admitere și intra la Liceul Militar "D.A. Sturdza" din Craiova.
1936 - Impreuna cu un coleg de liceu fuge in Abisinia, dar nu ajung decit pina la București. Este mutat disciplinar la Liceul Militar "Ferdinand" din Chișinau.
1937 - Parinții sai divorțeaza și se recasatoresc. Este elev in clasa a VI-a la Liceul Israelit "Cultura - Max Aziel" din București.
1938 - Liceul israelit fiind desființat și cursurile sale nerecunoscute, repeta clasa a VI-a la Liceul Comercial "Gh. Chițu" din Craiova.
1940-1942 - Corector la diverse publicații bucureștene efemere, printre care CURENTUL LITERAR MAGAZIN.
1942, 19 septembrie - Debuteaza ca prozator in paginile UNIVERSULUI LITERAR, cu nuvela "Maruca Schiavoni".

1943 - Este secretar al editurii ABC din Craiova, unde iși publica și primele carți (pentru copii): " Bobby Felix Fat-Frumos", "Magdalena și Tirțoi", "Pogonici Ariciul".
1943 - Pleaca in Basarabia, unde se insoara pe 27 august cu Penke (Paraschiva Zabunov, de origine bulgara, nascuta pe 2 noiembrie 1917).
1945, aprilie - Se repatrieaza, stabilindu-și domiciliul provizoriu la Craiova.
1945 - Publica primul sau roman, "La Sud de Lacul Nairobi", la editura locala ABC.
1945-1946 - Lucreaza in redacțiile ziarelor craiovene INAINTE și SITUAȚIA.
1946-1948 - Director al editurii bucureștene EUROPOLIS (finanțata de P.C.R.).
1946 - Depașește suta de kilograme (in cițiva ani ajungand la 142 kg, dupa care vor urma celebrele cure de slabire).
1948 - Desființindu-se EUROPOLIS, este numit șeful serviciului de tehnoredactare al EDITURII DE STAT.
1948, 14 iunie - Devine membru al Uniunii Scriitorilor din Romania.
1949 - Se cununa civil cu Penke, la sectorul „de negru".
1952 - Este transferat ca șef de serviciu la Direcția Generala a Editurilor, iar apoi va lucra la EDITURA DE STAT PENTRU LITERATURA ȘI ARTA (ESPLA).
1953, 1 mai - Colaboreaza la lansarea primului numar al revistei FLACARA, unde va lucra ca tehnoredactor pina in 1958.
1959 - Este tehnoredactor la GAZETA LITERARA. Tot in acest an va cumpara un teren la Tincabești (linga București) unde va ridica celebra sa ferma agro-literara și unde iși va scrie cea mai mare parte a romanelor sale.
1965-1968 - Este redactor artistic la revista CINEMA.
1966-1968 - Tehnoredactor la SCINTEIA.
1968 - Se pensioneaza medical cu diagnosticul "adenom hipofizar, obezitate și hipertensiune arteriala".
1973, mai - ii apare in revista ARGEȘ din Pitești singurul ciclu de poezii "suprarealiste".
1973 - Moare matușa sa, Ralița, cel de-al treilea personaj al trio-ului "Conan Doi - Penke - tanti Ralița" ce anima toate romanele sale.
1974 - Editura DACIA din Cluj ii publica cel de-al treilea roman din ciclul „Jocurile detectivului Conan", "De-a v-ați ascunselea".
1975 - La editura ALBATROS din București ii apare in sfirșit primul roman din ciclu, "De-a puia gaia".
1976 - Apare "De-a baba oarba", al doilea roman.
1977 - "De-a biza" este al 4-lea roman din ciclu, aparut tot la ALBATROS.
1977 - Este invitat la Simpozionul traducatorilor de la Vama (Bulgaria). Va reveni in 1980 și 1982.
1978, mai - Marin Preda, directorul editurii CARTEA ROMANEASCA ii editeaza, cele 4 romane enunțate anterior in 2 volume purtind titlul generic de "Extravagantul Conan Doi".
1981 - Editura ALBATROS ii publica primul volum al noului sau roman "Contratimp" (Premiul UNIUNII SCRIITORILOR, in același an).

1981 - Sunt demolați din Calea Moșilor și primesc un apartament in Colentina.
1982 - Participa la un "schimb de experiența" la Moscova, la invitația Uniunii Scriitorilor Sovietici.

1982 - incepe colaborarea cu editura ION CREANGA din București, care ii va publica mai multe romane umoristice pentru copii. in acest an apare: "Unchiul Andi Detectivul și nepoții sai".
1983 - Apare "Contratimp", volumul 2. Este invitat și participa la Festivalul Umorului de la Gabrovo (Bulgaria).
1984 - La editura CARTEA ROMANEASCA ii apare primul volum din ciclul memoriilor sale, "Aventuri aproximative".
1984, 8 decembrie - Comuna Tincabești fiind "sistematizata" din ordinul tovarașului și celebra ferma agro-literara rasa de pe fața pamantului, Vlad și Penke Mușatescu se muta in comuna Gageni, linga Ploiești.
1985 - Apare "Cei trei veseli napirstoci", roman pentru copii la editura ION CREANGA.
1986 - Apare "Aventuri aproximative", volumul II.
1987 - Apare "Aventuri aproximative", volumul III și volumul "Expediția Nisetrul 2", la ION CREANGA.
1989 - Apare "Oameni de buna credința" - titlul schimbat de cenzura pentru volumul 4 din ciclul "Aventuri aproximative".
1991 - Apare "Unchiul Andi detectivul și nepoții sai, ostrogoții" intr-o ediție definitiva la editura PORUS din București.
1992 - Apare "Patru ostrogoți, unu' mare și trei mici!", volum ce incheie ciclul de romane de la editura ION CREANGA.
1992 - Sub pseudonimul "James Windley Chance" publica la editura ROLEX din Ploiești doua mini-romane "alimentare" (intr-un singur volum): "Zece fufe mititele" și "Razboiul Chiloților".
1995 - JURNALUL DE PRAHOVA, saptaminal ploieștean, incepe sa-i publice fragmente din volumul 5 al "Memoriilor aproximative". In 1997, la implinirea virstei de 75 de ani, i se va acorda titlul de "director de onoare" al publicației.
1996 - Povestiri și alte fragmente din "Memorii aproximative" ii apar și in cotidianul GAZETA DE SUD din Craiova.
1997 - Editura AIUS din Craiova ii publica romanul "La Sud de lacul Nairobi", intr-o ediție total refacuta.
1998 - Romanul "De-a biza" ii este reeditat pentru a treia oara de editura Fundației CHEMAREA din Iași.
1999, 4 martie - Ne parasește Vlad Mușatescu, lasind in urma sa un personaj unic in literatura romaneasca - "Extravagantul Conan Doi" dar și o descriere remarcabila a vieții literare romanești ante și postbelice.

Cei 4 muschetari la Valea cu Ursi - Vlad Muşatescu: 

Tennessee Williams - Orfeu in Infern

Un neispravit - Denis Ivanovici Fonvizin 1975

Vasile Alecsandri - Istoria paraponisitului

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 4 Mai

GÂNDURI PESTE TIMP 4 Mai

Tudor Mușatescu - Citate:

SFATURI UTILE 4 Mai

CUM SĂ MENŢINEM COLESTEROLUL ÎN LIMITE NORMALE FĂRĂ A UTILIZA STATINE

Dacă nu este ținut sub control, colesterolul ridicat ar putea cauza multe probleme cardiovasculare. Specialiștii recomandă examinarea regulată a nivelul colesterolului general, a celui bun (HDL) şi celui rău (LDL) precum și a trigliceridelor.

Există câteva lucruri simple care optimizează colesterolul:

Mai puține mâncăruri grase

Este de preferat să controlați cantitățile generale ale grăsimilor „grele”.  Evitați aportul de colesterol din produsele de origine animală și din produsele lactate. În locul lor adăugați în meniul vostru nuci și tărâțe de ovăz, citrice, mere, mazăre sau fasole. Aceste alimente conțin fibre solubile, care în mod cert reduc nivelul colesterolului în sânge.

Mai mult pește

Peștele este foarte util în menținerea unui nivel sănătos al colesterolului. Conține acizi grași Omega-3 care, în mod cert, reduc nivelul colesterolului și trigliceridelor. Cele mai bogate alimente în acizi grași Omega-3 sunt somonul, macroul și heringul. Unele cercetări arată că, pentru a-și procura cantitatea necesară de acizi grași Omega-3, o persoană trebuie să mănânce pește de 5 ori pe săptămână. În cazul în care nu se respectă acest lucru se recomandă administrarea suplimentelor ce conțin Omega-3.

Se recomandă să consumați cât mai multe produse din soia, care ajută la reducerea colesterolului total, a celui rău, precum și a gliceridelor. Consumul de soia, de asemenea crește colesterolul bun și astfel, riscul apariției bolilor cardiace scade.

Reducerea consumului de alcool, țigări și zahăr

Consumul de alcool în cantități moderate ajută la ridicarea nivelului colesterolului bun (HDL). Doza acceptabilă pentru femei este de 50 ml pe zi, iar pentru bărbați 100 ml. Nu se recomandă consumul de alcool în cazul unui nivel crescut al trigliceridelor. Zahărul și dulciurile de asemenea trebuie să fie excluse din meniu. Pentru normalizarea colesterolului bun, o influență pozitivă o are și evitarea țigărilor.

Activitate fizică

Creșterea în greutate și lipsa efortului fizic duc la creșterea nivelului colesterolului total. Se recomandă un program de activitate fizică pentru reducerea kilogramelor. Exercițiile fizice regulate și îndelungate, echilibrează greutatea și astfel nivelul colesterolului poate fi menținut în limite normale.