MATERIALE PENTRU 19 MAI 2018
ISTORIE
PE ZILE 19 Mai
Evenimente
·
715: A fost ales Papă al Romei, Grigore
al II-lea (n.669- d.731), născut în Roma, fiind fiul lui Marcellus
din familia Savelli. În timpul papei Sergius I a fost
bibliotecar. A condus Biserica Romei pana la moartea sa. In timpul pontificatului sau a
fost însărcinat Bonifacius, unul
dintre marii misionari și reformatori bisericești ai
timpului, cunoscut și sub numele de Apostolul germanilor, să
misioneze sprijinit de franci în teritoriile locuite de germanii pagani, iar
in anul 722 îl numește episcop. În perioada
acea existau conflicte politice și religioase cu Bizanțul. După moartea sa el
va fi declarat sfânt.
·
1051: Henric I al Franței se
căsătorește cu cea de-a doua soție, Anna de Kiev, fiica lui Iaroslav I cel Înțelept. Ei vor fi părinții viitorului rege Filip I al Franței.
Henric I (franceză Henri I;
4 mai 1011 – 4 august 1060) a fost rege al francilor din 1031 până la moartea sa.
A fost al treilea rege al Dinsatiei Capețiene și al doilea fiu al regelui
Robert cel Pios și a celei de-a treia soții, Constance de Arles. A devenit
moștenitor al coroanei la moartea fratelui său vitreg Hugues în 1025. Anna de
Kiev (sau Anna Yaroslavna) (1024/1032 – 1075) a fost regină consort a Franței
ca soție a regelui Henric I al Franței și regentă pentru fiul ei, Filip I al
Franței. Iaroslav I cel Înțelept (c. 978, Kiev -20 Februarie 1054, Kiev) a
domnit de trei ori ca Mare Cneaz al Novgorodului și Kievului, unind temporar
cele două principate. În timpul îndelungatei sale stăpâniri Rusia Kieveană a
atins apogeul înfloririi culturale și al puterii militare. Filip I (franceză
Philippe I; 23 mai 1052 — 29 iulie 1108) a fost rege al francilor din 1060 până
la moartea sa. Domnia sa, ca a celor mai mulți dintre Capețienii de început, a
fost extraordinar de lungă pentru acele timpuri.
·
1499: Caterina de Aragon se
căsătorește prin procură cu Arthur Tudor, Prinț de Wales. Caterina are 13 ani și Arthur 12. Catherine de Aragon (n. 15 decembrie
1485, Aragon, Spania – d. 7 ianuarie 1536, Kimbolton, Cambridgeshire, Anglia) a
fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilla. A
fost căsătorită succesiv cu 2 fii ai regelui Henric al VII-lea al Angliei: mai
întâi cu Arthur, prinț de Wales, decedat la foarte scurt timp după căsătorie,
apoi cu Henric, care îi va succede la tron tatălui său. A fost mama reginei
Maria I a Angliei, cunoscută ca Mary cea sângeroasă. Arthur Tudor, Prinț de
Wales (19/20 septembrie 1486 – 2 aprilie 1502) a fost primul fiu al regelui
Henric al VII-lea al Angliei și a reginei Elisabeta de York și deci
moștenitorul tronului Angliei. A murit însă înaintea tatălui său și Arthur nu a
devenit niciodată rege. După moartea regelui Henric al VII-lea, tronul a trecut
fratelui său mai mic, care a devenit regele Henric al VIII-lea al Angliei
·
1568: Regina Elisabeta I a Angliei ordonă
arestarea Mariei, regina Scoției.
Elisabeta I (în engleză
Elizabeth I) (7 septembrie 1533 – 24 martie 1603 ) a fost regină a Angliei și
regină a Irlandei din 17 noiembrie 1558 până la moartea sa. A fost fiica lui
Henric al VIII-lea al Angliei și a lui Anne Boleyn care a fost executată la
nici trei ani de la nașterea Elisabetei. Elisabeta I a fost al cincilea și
ultimul monarh al casei Tudor (primii fiind Henric al VII-lea, Henric al
VIII-lea, fratele său vitreg Eduard al VI-lea, verișoara sa Jane Grey și sora
sa vitregă, Maria I). Fratele său vitreg Eduard a domnit până la moartea sa în
1553 când a lăsat-o moștenitoare pe Lady Jane Grey, încălcând Actul de
succesiune a lui Henric al VIII-lea. Dar voința lui Eduard este ignorată, Jane
Grey este executată și îi urmează Maria I, sora vitregă a Elisabetei. Cinci ani
mai târziu Elisabeta devine regină la douăzeci și cinci de ani și jură „că îi va purta de grijă până la moarte„.
Deoarece nu s-a căsătorit niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, casa Tudor
s-a stins la moartea ei. A fost cunoscută și ca Regina
Fecioară, Buna regină Bess sau Gloriana.
Maria Stuart, cunoscută în literatura engleză de specialitate sub numele de
Mary I of Scotland (Mary I a Scoției) sau de Mary, Queen of Scots (Mary, Regina
scoțienilor) (n. 8 decembrie 1542 — d. 8 februarie 1587), a devenit regină a
Scoției în 1542, pe când avea doar o săptămână. Mary a decedat prin decapitare
în Anglia, după o lungă încarcerare în Turnul Londrei, fiind acuzată de
conspirație și trădare împotriva verișoarei sale Regina Elisabeta I a Angliei.
Datorită acuzațiilor, judecății și condamnării sale, respectiv a sfârșitului
său, a ajuns să fie cunoscută ca una dintre monarhii cu cel mai tragic destin
din istorie.
·
1643: Războiul de
Treizeci de Ani: Forțele franceze sub comanda Prințului de
Condé înving decisiv forțele spaniole în Bătălia de la Rocroi, marcând
sfârșitul simbolic al Spaniei și începutul hegemoniei franceze. Este cea mai
grea înfrângere din istoria armatei spaniole. Războiul de Treizeci de Ani a
durat din 1618 până în 1648 și a fost un război purtat sub pretext religios.
Cauza principală a fost lupta pentru hegemonie în Europa, în special ambiția
Franței, condusă de cardinalul Richelieu, de a se profila pe plan european în
detrimentul Imperiului romano-german și puterii Habsburgilor. Astfel, regatul
Franței, prin subsidii financiare și sprijin moral, a încurajat și amplificat
resentimentele antiimperiale ale principilor protestanți germani. Aceștia, sub
conducerea principelui elector Frederic al IV-lea al Palatinatului, au pus pe
picioare, în anul 1608, Uniunea Protestantă, în sprijinul
căreia au intervenit militar, pe parcursul războiului, Franța, Olanda,
Danemarca, Suedia – cu regele Gustav Adolf și Transilvania. De partea cealaltă,
principele elector Maximilian I de Bavaria a organizat, în anul 1609, coaliția
intitulată Liga Catolică, proimperială.
·
1802: „Legiunea de onoare" (Légion d'Honneur)
este fondată de Napoleon Bonaparte pentru
a recompensa talente excelente și mari virtuți.
·
1813: Napoleon invinge o armata
ruso-austriaca superioara numeric in batalia de la Bautzen.
·
1845: Exploratorul britanic John Franklin execută cu nava HMS Erebus, HMS
Terrorși o navă de aprovizionare ultima sa expediție în căutarea pasajului
de Nord-Vest. Doar nava de aprovizionare va reveni din expediția Franklin. Sir John Franklin (n. 16 aprilie 1786 –
d. 11 iunie 1847) a fost un contra-amiral în cadrul Marinei Regale Britanice,
explorator al zonei arctice și guvernator al Tasmaniei. A dispărut într-o
expediție al cărei obiectiv era explorarea și cartografierea unei secțiuni a
Pasajului de nord-vest. „Expediția
lui John Franklin” a
avut ca obiectiv explorarea zonei arctice și găsirea Pasajului de nord-vest. A
fost condusă de Sir John Franklin, care a pornit din Anglia în 1845. Din
nefericire, cele două corăbii (Erebus și Terror) au fost surprinse în
Strâmtoarea Victoria, în vecinătatea Insulei King William. John Franklin și
întregul său echipaj (128 de persoane) au pierit în expediție.
·
1897: Oscar Wilde este eliberat din închisoare Reading Gaol. Oscar Fingal O’Flaherty Wills Wilde (n.
16 octombrie 1854, Dublin – d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez,
cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanți de limbă engleză. În 1884 se
căsătorește cu Constance Lloyd, cu care are doi fii: Cyril (1885) si Vyvyan
(1886). Tot în 1886, Wilde are prima relație homosexuală cu tânărul Robbie Ross
(la moartea acestuia din urmă, în 1918, cenușa sa va fi înhumată în mormântul
lui Oscar Wilde). În ultimele decenii ale secolului al XIX-lea publică o
serie de opere care îi aduc un mare renume în lumea artistică. Declinul
său începe în vara lui 1891, când Oscar îl întâlnește pe lordul Alfred Douglas.
În curând, cei doi devin iubiți și de nedespărțit până la arestarea lui Wilde,
patru ani mai târziu, când după acuzarea de homosexualitate (pe atunci ilegală
în Anglia) va fi condamnat la închisoare. Ostil filosofiei și convențiilor
morale ale epocii victoriene, Oscar Wilde duce o viață de ostentație cinică și
de scandal, afișându-și public relația sa homosexuală, ceea ce îi atrage în
1895 o condamnare penală de doi ani închisoare pentru ultragiu la moralitatea
publică. Între timp soția și copiii îl părăsesc și îsi schimbă numele în
„Holland”. După eliberare, ruinat financiar de luxoasa relație cu Bosie (Lordul
Douglas) și căzut în dizgrație, Wilde mai trăiește încă trei ani, cutreierând
Europa și locuind în hoteluri ieftine. Ultima parte a condamnării o ispășește
în închisoarea din Reading și va face obiectul unei celebre balade. Eliberat în
1897, se stabilește în Franța, unde-și sfârșește viața în uitare și
singurătate. Își găsește sfârșitul la Paris pe 30 noiembrie 1900, după o
meningită, ce se instalase pe fondul unei infecții puternice la o ureche. Este
înmormântat în cimitirul Père-Lachaise din Paris.
·
1919: A fost înființată organizația non guvernamentală „Save the
Children„ pentru
apărarea drepturilor copilului. Salvați copiii este o organizație
neguvernamentală internațională a cărei scop este de a acorda sprijin copiilor
care au nevoie de ajutor din întreaga lume. A fost înființată în anul 1919 în
Marea Britanie. Scopul principal al asociației este dezvoltarea proiectelor
care aduc îmbunătățiri substanțiale și de lungă durată în folosul copiilor.
Face parte din International Save the Children Alliance care este compusă din
alte 27 de organizații naționale. International Save the Children Alliance este
un ONG cu statut consultativ pe lângă consiliul Economic și Social al ONU. „Salvaţi Copiii România” este o organizaţie neguvernamentală, de
utilitate publică, non-profit, care militează activ pentru drepturile şi
protecţia copilului în România, din 1990, în acord cu prevederile Convenţiei
Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului. Programele Organizaţiei
sunt adresate tuturor copiilor, cu o atenţie deosebită către cei aflaţi în
situaţii dificile – copiii din comunităţile dezavantajate, copiii victime ale
violenţei, exploatării prin muncă, traficului sau neglijării, copiii refugiaţi
etc. În cei 26 de ani de activitate, peste 1.340.000 copii au fost implicaţi în
campaniile şi programele desfăşurate de Organizaţie. Salvaţi Copiii România
este membru al Save the Children International, cea mai mare organizaţie
independentă din lume care promovează drepturile copilului şi care cuprinde 30
de membri şi desfăşoară programe în peste 120 de ţări Misiunea Organizației
Salvați Copiii România este de a obține progrese marcante privind modul în care
copiii sunt tratați și de a produce schimbări imediate și de durată în viața
acestora. Viziunea Salvați Copiii România este o lume în care fiecărui copil îi
este respectat dreptul la viață, protecție, dezvoltare și participare.
·
1922: Este înființată „Organizația de Pionieri" a Uniunii Sovietice.
·
1925: Ministerul Finantelor si Banca Nationala a Romaniei au
incheiat o conventie pentru revalorizarea leului si lichidarea totala a
datoriilor statului catre BNR.
·
1932: la București, România, se organizează
Institutul superior de educație fizică.
·
1932: Parasutista romana Smaranda Braescu a stabilit recordul mondial de
altitudine sarind de la 7 233 metri. Saltul a avut loc in Sacramento, California.
Recordul acesteia a rezistat pana in 8 mai 1951 si a fost doborat tot de un
roman, Doru Negulici, care a sarit de la 7.250 m. Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948,
Cluj) a fost prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană
la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la
Sacramento, SUA).
·
1935: In
grădina publică din Tighina (azi Bender, R.Moldova), vis-a-vis de
Cinematograful Capital, este dezvelit bustul lui Ion Gh. Duca. Monumentul a
fost demolat după îndoliata zi de 28 iunie 1940 de catre sovietici. Ion
Gheorghe Duca, adesea I. G. Duca sau Ion G. Duca / Ion Gh. Duca (n. 20
decembrie 1879, București – d. 29 decembrie 1933, Sinaia), om politic liberal
român, a deținut funcțiile de ministru al educației (1914-1918), ministru al
agriculturii (1919-1920), ministru al afacerilor externe (1922-1926), ministru
al afacerilor interne (1927-1928), și prim-ministru al României între 14
noiembrie și 30 decembrie 1933, la această ultima dată fiind asasinat de
așa-numiții Nicadori din cauza eforturilor sale de a pune stavilă avântului
mișcării fasciste Garda de Fier. A fost inițiat în francmasonerie, când se afla
la studii în Franța.
·
La
19 sau 20 mai 1938 este inaugurat bustul lui Alexei Mateevici, instalat pe
mormîntul poetului de către Societatea Istorico-Arheologică Bisericească din
Chișinău, România. Bustul poetului, al cărui autor este sculptorul Alexandru
Plămădeală, a fost turnat din bronz, în 1933, la București. Soclul bustului funerar
este executat din marmură. Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari -
d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori
români născuţi în Basarabia de la începutul secolului XX. Alexei Mateevici este
autorul poeziei "Limba noastră", poate cea mai frumoasă odă închinată limbii
române. Astăzi cuvintele poeziei Limba noastră de Alexei Mateevici sunt folosite în Imnul
de stat al Republicii Moldova.
·
1947: S-a
deschis Muzeul Zambaccian, cuprinzând colecţii de artă donate de colecţionarul
şi criticul de artă Krikor Zambaccian. Krikor H. Zambaccian (n. 6 februarie
1889, Constanța; d. 18 septembrie 1962, București) colecționar și critic de
artă român, de etnie armean, membru corespondent al Academiei Române.
·
1952: S-a infiintat Institutul de Geriatrie, devenit, din 1974,
Institutul National de Gerontologie si Geriatrie “Ana Aslan”. Institutul a fost condus de academicianul roman Ana Aslan, intre
anii 1958-1988. În 1964 presedintele OMS l-a propus ca model de
Institut de geriatrie țărilor dezvoltate. În anul 1974 Institutul se extinde cu
o secție clinică nouă, remarcabilă prin confortul interior și spațiile largi,
situată într-un decor natural pe o suprafață de 33 ha la Otopeni. Clădirea
din strada Mănăstirea Căldărușani nr. 9, care este și sediul central al
Institutului, face parte din patrimoniul arhitectural, fiind o creație a lui I.
D. Berindei, cu decorațiuni de ceramică în stil românesc. Primul medicament
creat anume să întârzie procesul de îmbatrânire, a fost elaborat între anii
1946 și 1956, de Prof. Dr. Ana Aslan și școala sa după numeroase cercetări
clinice și experimentale. Rezultatele acestui studiu fac obiectul lucrării
„Novocaina – factor eutrofic și întineritor” publicată împreuna cu Prof. C. I.
Parhon în 1955. Un an mai târziu, în 1956, Gerovitalul este prezentat pentru
prima data lumii medicale internaționale la Congresul Therapiewoche de la
Karlsruhe și apoi la Congresul European de Gerontologie de la Basel. Numeroase
distinctii internationale – Meritto della republica Italiana, Cavaler al noii
Europe – Italia, Cavaler al Ordinului de Malta – Franta, Comandor al Ordinului
Orange Nassau – Olanda, dama di Collare del Santo Graal – Franta, Citizenship
International Award – Filipine, premiul si Medalia Léon Bernard decernate de
OMS pentru contributii exceptionale în domeniul medicinii sociale si
geriatriei, premiul Fundatiei Franzheim Franzheim Buckminster Fuller Synergy
Trust – distinctie acordata pentru activitatea stiintifica în serviciul
sanatatii publice – sunt numai câteva dintre recunoasterile internationale
ale unei activitati prodigioase puse în slujba sanatatii.
·
1962: Marilyn Monroe a cântat la aniversarea președintelui
american John Kennedy.
·
1971: Uniunea
Sovietică lansează „Mars 2".
·
1979: Este
publicat Decretul privind stabilirea orei oficiale de vară pe teritoriul
României.
·
1991: Croaţii
au votat in cadrul unui referendum pentru independenţa tarii lor fata de RSF
Iugoslavia .
·
1992: Parlamentul
Romaniei a adoptat Legea audiovizualului, prin care se înfiinţa Consiliul
Naţional al Audiovizualului.
·
1997 -
Curtea Supremă de Justiţie a reabilitat 21 de intelectuali, printre care
Constantin Noica, Alexandru Paleologu şi Nicolae Steinhardt. Acestia au
fost acuzati in 1960, pentru “crima de uneltire contra
ordinii sociale” si crima de tradare de patrie, fiind condamnati la pedepse
cuprinzand intre 25 de ani de munca silnica si sapte ani de inchisoare
corectionala, cu confiscarea totala a averii.
·
1999: A fost
lansat episodul I din filmul american de mare succes international, “Razboiul stelelor” .
·
2000: Patriotul
roman basarabean Ilie Ilaşcu, erou al razboiului moldo-rus de pe Nistru, i-a
cerut preşedintelui Romaniei, Emil Constantinescu intr-o scrisoare care a fost
publicata si de presa de la Chişinău, să nu semneze Tratatul de bază dintre
România şi Republica Moldova. Ilaşcu, aflat în detenţie la Tiraspol, susţinea
că parafarea documentului „a
fost o greşeală imensă a politicii de moment a României”.
·
2002: Teritoriul
din Asia de Sud-Est, Timorul oriental si-a proclamat independenta, dupa 24 de
ani de ocupatie indoneziana.
·
2004: Guvernul
roman a aprobat un proiect de lege conform căruia, începând cu 1 iulie 2005,
moneda naţională urmează să fie denominată prin tăierea a patru zerouri.
·
2005: Partidul
Social Democrat (PSD) din Romania devine membru cu drepturi depline al
Partidului Socialiştilor Europeni (PES).
·
2007: Are loc primul referendum
pentru demiterea președintelui Traian Băsescu, în urma căruia 74,48% din voturile exprimate votează împotriva
demiterii președintelui.
·
2009: O echipă de cercetători condusă de paleontologul
norvegian Jørn H. Hurum a publicat prima descriere a Darwinius masillae,
scheletul fosilizat al unei maimuțe vechi de 47 de milioane de ani, despre care
se susține că reprezintă veriga lipsă în evoluția rasei umane. Darwinius masillae, denumită astfel
pentru a celebra bicentenarul Darwin,[1] a fost un mamifer primat din perioada
eocenului, care este foarte similar cu un lemurian de astăzi, care a trăit cu
circa 47 de milioane de ani în urmă. Deși prezentarea lumii de către o echipă
de la Muzeul de istorie naturală a Universităţii din Oslo la 19 mai 2009 a
iscat oareceva controverse, Darwinius masillae este considerat o importantă
„veriga lipsă” din ramura evoluționară umană.
·
2010: Camera
Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei, cu 203 voturi „pentru”, 40 de voturi
„împotrivă” şi 12 abţineri. Legea lustraţiei a fost adoptată de Senat în
aprilie 2006, iar în cazul acestui act normativ, forul decizional era Camera
Deputaţilor, care a adoptat- o pentru prima oară în mai 2010. Iniţiată de
parlamentari liberali, între care Eugen Nicolaescu, Adrian Cioroianu, Mona
Muscă, legea fusese adoptată la limita, în cursul anului 2006, de Senat, însă
de atunci până în 2010 a rămas blocată la Comisia juridică a Camerei
Deputaţilor. Ca persoane lustrabile fuseseră definite atunci următoarele
categorii de persoane: cei care au ocupat funcţii de conducere şi au fost
remunerate pentru aceasta în PMR, PCR, UTC, UASCR, deputaţii în Marea Adunare
Naţională, membrii consiliilor populare judeţene, municipale şi orăşeneşti,
membrii Consiliului de Stat şi ai Consiliului de Miniştri, conducătorii
instituţiilor de presă sau de propagandă ai PCR, directorii de editură,
persoanele din învăţământul de partid, din structurile Securităţii sau
colaboratorii acesteia ca poliţie politică, magistraţii cu funcţii de conducere
în sistemul judiciar comunist, comandanţii din Inspectoratul General de Miliţie
până la nivelul şefilor de post inclusiv, şefii misiunilor diplomatice şi consulare.
Tuturor acestor persoane urmau să li se interzică să ocupe timp de cinci ani de
la intrarea legii în vigoare funcţii publice numite şi alese. Legea prevedea
însă că lustrabilii care deţin orice funcţie aleasă vor avea posibilitatea
să-şi ducă mandatul la bun sfârşit. Judecătorii Curţii Constituţionale au decis
însă, pe 7 iunie 2010, cu majoritate de voturi, că Legea lustraţiei este
neconstituţională, deoarece încalcă dreptul de a fi ales, consacrat prin
Constituţie. Mai mult, judecătorii credeau că limitarea dreptului de a fi ales,
impusă prin legea contestată „aduce atingere însăşi existenţei dreptului şi nu
îşi justifică necesitatea într-o societate democratică”. In 2012, Camera
Deputaţilor a adoptat Legea lustraţiei, care impunea restricţii ale unor
drepturi pentru o perioadă de cinci ani persoanelor care au ocupat diverse
funcţii în aparatul de partid şi aparatul represiv din regimul comunist.
Proiectul de lege a fost adoptat de plenul Camerei cu 167 „pentru” şi patru
abţineri, în absenţa opoziţiei. Camera Deputaţilor a fost for decizional în
privinţa acestui proiect de lege. Legea a ajuns la preşedintele Traian Băsescu
pentru a fi promulgată. Proiectul de lege îi vizează pe cei care au avut
funcţii politice retribuite de Partidul Comunist în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989.
·
2012: Disidentul orb Chen Guangcheng a plecat din China spre Statele Unite, punând capăt disputei diplomatice dintre cele două
superputeri.
Nașteri
·
1593: S-a
nascut Jacob Jordaens, pictor flamand; (d. 1678). Jacob Jordaens (n. 19 mai
1593 la Anvers – d. 18 octombrie 1678 la Anvers) a fost, alături de Peter Paul
Rubens (căruia i-a fost discipol) și Anthony van Dyck, unul dintre marii
pictori ai barocului flamand. A fost un exponent de seamă al Școlii de pictură
de la Anvers și a jucat un rol important în evoluția picturii flamande a
secolului al XVII-lea. Precum majoritatea reprezentanților școlii de
pictură menționate, a reprezentat diverse personaje biblice, în special
apostoli sau sfinți.
·
1616: S-a nascut compozitorul
german Johann Jakob Froberger
(m.7 mai 1667) . Este considerat unul dintre cei mai importanti compozitori
germani ai secolului al XVII-lea.
·
1744: Charlotte de Mecklenburg-Strelitz, soția regelui George al III-lea al Regatului Unit (d. 1818)
·
1762: S-a
nascut filosoful german Johann Gottlieb Fichte. (d.27 ian. 1814). Johann Gottlieb Fichte (n. 19 mai 1762 –
d. 27 ianuarie 1814) a fost filosof german, cunoscut ca părinte al idealismului
german și ca urmaș al lui Kant.
·
1797: Maria Isabel a Portugaliei, regină consort a Spaniei (d. 1818)
·
1841: S-a
născut mitropolitul greco-catolic Victor Mihaly (de Apşa); din 1894, ca
mitropolit al Blajului, a îndrumat şcolile româneşti de aici şi s-a împotrivit
încercărilor de maghiarizare a învăţământului românesc din Transilvania; membru
de onoare al Academiei Române din 1894; (m. 1918).
·
1859: Nelly Melba,
soprană australiană (d. 1931)
·
1881: S-a nascut Mustafa Kemal Atatürk, primul preşedinte al Turciei; (d.
1938).
·
1882: S-a
nascut Mohammed Mosaddeq, prim-ministru al Iranului; (d. 1967).
·
1887: Ion Jalea, sculptor român, membru al Academiei Române (d. 1983). Ion
Jalea (n. 19 mai 1887, Casimcea, județul Tulcea – d. 7 noiembrie 1983) a fost
un sculptor român, membru titular al Academiei Române. A participat la Primul Război
Mondial, unde și-a pierdut mână stângă în luptă și a fost nevoit să sculpteze
toată viața doar cu mână dreaptă.
·
1890: S-a
nascut liderul comunist vietnamez Ho Și Min; (d. 1969). A fost un om de
stat și revoluționar marxist vietnamez, prim-ministru (1946 -1955) și
președinte (1955 – 1969) al Vietnamului de Nord.
·
1893: S-a
născut genealogistul roman George D. Florescu. A efectuat cercetări
fundamentale privind boierimea munteană; (m. 1976)
·
1898: Julius Evola, filosof italian (d. 1974). A fost unul dintre cei mai proeminenţi filosofi
tradiţionalişti ai secolului trecut si un autor pe cât de prolific şi
strălucit pe atât de controversat. Numit “eternul revoltat împotriva lumii
moderne”. Principalele sale lucrări “Revolta contra lumii moderne” (Rivolta
contro il mondo moderno, 1934), “Oamenii printre ruine”
(Gli uomini e le rovine, 1953), “Fascismul”(Il
Fascismo, 1964), sunt traduse în toate limbile de
circulaţie internaţională. Volumul ”Cavalcare la
tigre” (A călări tigrul), apărută în 1961, este cartea
cea mai controversată a lui Julius Evola.
·
1910: S-a nascut pictorul roman Ion Ţuculescu. A vazut lumina zilei la Craiova,
intr-o familie de intelectuali, iar cursurile priamre si gimnaziale le-a facut
in localitatea natala. A debutat
de timpuriu, la varsta de 15 ani, sub indrumarea lui Eustatiu Stoenescu, cu o
expozitie personala. In ciuda aprecierilor, a renuntat la pictura in favoarea
studiului biologiei si medicinii umane. Si-a incheiat s studiile la Facultatea
de stiinte naturale in 1936, fiind numit profesor la seminarul teologic de la
Manastirea Cernica. Trei ani mai
tarziu a absolvit cu mentiunea Magna cum laude Facultatea de medicina.In timpul
studiilor universitare a pictat destul de rar, dedicand mai mult timp stiintei
decat artei. A revenit in
prim-plan cu o expozitie personala vernisata la Ateneul Roman in 1938. A fost
trimis pe front in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, in calitate de
medic. A activat apoi ca
cercetator stiintific la Academia Romana si sef de lucrari la Spitalul
Brancovenesc din Bucuresti. S-a imbolnavit brusc in 1961, iar starea sanatatii
sale s-a agravat cu fiecare zi, in 1962 fiind supus unei interventii
chirurgicale. Din perioada aceea
dateaza lucrarea „Testamentul meu plastic” Ultimul tablou l-a pictat in 27
aprilie, iar in 27 iulie 1962 , la numai 52 de ani, sa se stinga
din viata. A fost inmormantat in
cimitirul Manastirii Cernica, in cavoul familiei Galaction.
·
1914: S-a
născut Eugen Drăguţescu, pictor şi grafician român stabilit la Roma din 1959;
(m. 1993). Eugen Drăguțescu (n. 19 mai 1914, Iași – d. 1993, Roma) a fost un
artist plastic român, pictor și grafician. Asemenea multor personalități care
au plecat din țară și s-au stabilit pe alte meleaguri, Eugen Drăguțescu a fost
pentru multă vreme exclus din lucrările de specialitate editate în România.
·
1914: Max Perutz, biolog austriaco-englez, laureat Nobel (d. 2002)
·
1919: S-a născut Mircea Chiriac, compozitor de muzică simfonică și profesor la Conservatorul
„Ciprian Porumbescu”; (m. 1994)
·
1921 - S-a născut scriitorul Vasile Dima.
·
1925: S-a nascut dictatorul criminal
comunist cambodgian Pol Pot (nascut Saloth Sar);
(d. 15 aprilie 1998). A deținut funcția de prim-ministru al
Cambodgiei între 1976-1979. Membru al organizației Khmerii rosii Pol Pot
este considerat responsabilul principal pentru asasinarea, de către khmerii
roșii, a două milioane de cambodgieni. Deținător al puterii absolute în
întreaga Cambodgie, în perioada 1976-1979, Pol Pot a instituit o adevărată
dictatură a groazei în țara sa. Așa-numitul „comunism al epocii de piatră” avea
în vedere desființarea orașelor, a banilor și edificarea unui stat eminamente
agrar. Se estimează numărul victimelor
politicii criminale a guvernului său la aproximativ 1,7 milioane de
morti, ceeea ce
reprezenta mai mult de 20% din populația tarii.
·
1925: Malcolm X, preot musulman american de culoare (d. 1965). A fost un avocat curajos pentru drepturile negrilor, un om
care a pus sub acuzare albii din America în termenii cei mai aspri pentru
crimele sale împotriva americanilor de culoare; adversarii l-au acuzat de
propovaduirea rasismului și a violenței. El a fost considerat unul
dintre cele mai mari și mai influente personalitati afro-americane din istorie.
·
1927: S-a născut Patriciu (Patrick) Mateescu, sculptor şi ceramist român stabilit în
SUA din 1979.
·
1930: S-a
născut la Băcăuți, în Basarabia, actorul Cornel Vulpe; (m. 4 februarie 2002).
Cornel Vulpe (n. 19 mai 1930, Bălcăuți, județul Hotin – d. 4 septembrie 2002,
București) a fost un actor român de teatru și film. A absolvit Institutul de
Artă Teatrală și Cinematografică “I.L.Caragiale” în 1953.La Teatrul de Comedie
din București, unde a jucat toată viața, a fost angajat în 1969. A avut
nenumărate prezențe la Teatrul Național Radiofonic, cu regizorii săi exemplari.
Cu unul dintre aceștia, Cristian Munteanu, a colaborat și la Teatrul “Ion
Creangă”, în 1994, interpretând Cristea-Scrooge în “Noapte sfântă” de Ion
Creangă după Dickens.
·
1938: Herbie Flowers, muzician englez
·
1939 - S-a născut scriitorul Vasile Galaicu.
·
1940 - S-a născut Mickey Newbury, cântăreţ şi compozitor
american.
·
1941: S-a născut medicul veterinar şi zootehnistul Alexandru Bogdan. A efectuat cercetări în domeniul
biologiei animale şi al tehnologiei şi patologiei reproducţiei. Este membru
corespondent al Academiei Române din 1991.
·
1943: S-a născut
sculptorul francez de origine română Ion Condiescu .
·
1944: Petre Popeangă, politician român
·
1945: Pete Townshend, cântăreț și compozitor englez (The Who,
Deep End și Thunderclap Newman)
·
1945: Wera Sæther, scriitoare norvegiană
·
1946: Michele Placido, actor și regizor Italian
·
1946 - S-a născut Philip Rudd, baterist australian (AC/DC).
·
1947 - S-a născut Paul Brady, vocalist, multi-instrumentist
şi compozitor irlandey (Kult, Rockhouse, Johnstons, Planxty).
·
1947 - S-a născut Jerry Hyman, trombonist american (Blood,
Sweat & Tears).
·
1949 - S-a născut Dusty Hill, vocalist, basist şi compozitor
american (ZZ Top).
·
1950 - S-a născut Romeo Challenger, baterist britanic (Black
Widow, Showaddywaddy).
·
1950 - S-a născut Mike Wedgwood, basist britanic (Curved
Air, Caravan).
·
1952 - S-a născut Grace Jones, cântăreaţă, compozitoare şi
actriţă jamaicană.
·
1952 - S-a născut Barbara Joyce Lomas, vocalistă americană
(King David House Rockers, Madison Street Express, B.T. Express).
·
1952 - S-a născut Joey Ramone (Jeffrey Hyman), vocalist
american (The Ramones).
·
1956 - S-a născut Martyn Ware, clăpar şi compozitor britanic
(Human League, Heaven 17).
·
1960 - S-a născut Yazz (Yasmin Evans), cântăreaţă britanică.
·
1965 - S-a născut Ben Volpeliere-Pierott, vocalist şi
compozitor britanic (Curiosity Kills The Cat).
Decese
·
804: A murit Alcuin, învățat, consilier al lui Carol cel Mare (n. 735). Flaccus Albinus
Alcuinus sau Ealhwine (cca. 735 – 19 mai 804) a fost un învățat anglo-saxon,
teolog, profesor la școala palatină din Aachen, colaborator al lui Carol cel
Mare în domeniul culturii. A făcut reforme importante în liturghia
romano-catolică și a lăsat peste 300 de scrisori în latină, o sursă importantă
pentru istoria timpului său. Deși identificat, prin tradiție, ca autorul
cărților caroline și creatorul minusculelor carolingiene, astăzi este
recunoscut că a avut un rol mai puțin important în crearea acestora. A fost și
un important consilier politic și un confident al lui Carol cel Mare.
·
1102: Ștefan al II-lea, Conte de Blois (n. c.1045)
·
1296: A murit Papa Celestin al V-lea (n. 1215) pe numele său laic Pietro Angelerio.
A fost ultimul suveran
pontif până la Benedict al XVI-lea, care a renunțat la funcția de conducător al
Bisericii Catolice. Demisia din februarie 2013 a lui Benedict al XVI-lea a
cauzat multe comparații între cei doi suverani pontifi.
·
1526: Împăratul Go-Kashiwabara al Japoniei (n. 1464)
·
1536: a fost decapitată în Turnul Londrei sub
acuzaţia de adulter și înaltă trădare, Anne Boleyn, cea de-a doua soţie a
regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Anne Boleyn a fost trimisă pe eşafod
deoarece nu i-a putut oferi regelui un fiu moştenitor, asta deşi ea era deja
mama celei ce urma să devină regina Elisabeta I a Angliei. Însă având în vedere
că Henric VIII-lea era îndrăgostit de o doamnă de onoare de la curte, pe nume
Jane Seymour, iar vina de a nu oferi un moştenitor nu constituia o motivaţie
suficientă pentru decapitare, prin ameninţări cu tortura Henric a creat dovezi
că Anne comisese adulter. În timpul procesului ei, Anne a fost acuzată că ar fi
avut relaţii şi cu alţi bărbaţi, fiind acuzată şi de complotare pentru
asasinarea regelui, fapt ce i-a adus pedeapsa cu moartea prin decapitare.
Interesant este faptul că Henric al VIII-lea și Anne s-au căsătorit doar la
câteva zile după ce Henric divorțase de prima soție Caterina de Aragon. Cum
însă divorțul nu se putea face fără permisiunea Papei, Henric a cerut anularea
acestei căsătorii. Papa însă s-a opus și la scurt timp, a semnat sentința de
excomunicare a lui Henric al VIII-lea. Ca rezultat al acestei excomunicări, a
avut loc ruptura dintre Papalitate și biserica din Anglia, în urma acestui
conflict, biserica din Anglia trece sub controlul regelui, înființându-se
Biserica Anglicană. În ziua de 19 mai a anului 1536, imediat după prânz, Anne a
fost urcată pe eşafod și după cea refuzat să recunoască învinuirile care i se
aduceau, a fost decapitată cu sabia de către un călău francez din orașul
Calais. Cu toate că în timpul vieții n-a fost o regină foarte populară, după
execuția ei, opinia publică a început s-o simpatizeze și să dezaprobe comportamentul
lui Henric al VIII-lea. În ceea ce privește pe regele Henric al VIII-lea,
el a intrat în istorie ca fiind regele ce a avut șase soții, dintre care a
executat două dintre ele. Astfel, Henric a fost căsătorit prima dată cu
Caterina de Aragon, apoi cu Anne, mama viitoarei Elisabeta I, executată după
cum am mai spus, pentru adulter. Cea de-a treia soţie Jane Seymour a
murit la scurtă vreme după ce dă naştere singurului fiu al regelui, pe
nume Edward, urmează apoi Anne de Cleves, de care regele s-a despărțit repede
deoarece o considera respingătoare din punct de vedere fizic. A urmat
apoi foarte tânăra Catherine Howard, executată şi ea tot în urma unor acuzații
de adulter şi în sfârşit, ultima căsătorie, cea cu Katherine Parr împreună cu care
regele a rămas până la moartea sa din 27 ianuarie 1547. Anne Boleyn (1501/1507 – 19 mai 1536), a fost a doua soție a
regelui Henric al VIII-lea al Angliei, cu care s-a căsătorit în ianuarie 1533,
la numai patru luni după ce acesta a divorțat de Caterina de Aragon. Henric al
VIII-lea (engleză Henry VIII) (n. 28 iunie 1491 – d. 28 ianuarie 1547) a fost
rege al Angliei din 21 aprilie 1509 până la moartea sa. După ce în ianuarie
1536 Anne pierde sarcina, in martie 1536, Henric o curta pe Jane Seymour iar la
2 mai 1536 o acuză pe Anne de înaltă trădare, o aresteză și o închide în Turnul
Londrei. „Crima” de care a fost acuzată se referea la presupuse legături
amoroase cu cinci bărbați, din care unul era chiar fratele ei George. Deși nu
au existat dovezi, toți șase au fost găsiți vinovați atât de adulter cât și de
complot pentru a-l ucide pe Henric al VIII-lea. Anne Boleyn a murit executată
pe 19 mai 1536. Cu toate că în timpul vieții n-a fost o regină populară, după
arestarea ei, procesul și execuția, opinia publică a început s-o simpatizeze și
să dezaprobe comportamentul lui Henric. După numai 11 zile de la execuția ei,
Henric al VIII-lea s-a căsătorit, pe 30 mai 1536, cu Jane Seymour, cea de-a
treia soție a sa. Jane Seymour (1508/1509 – 24 octombrie 1537), a fost a treia
soție a regelui Henric al VIII-lea al Angliei. Ca regină a Angliei i-a succedat
lui Anne Boleyn. Palatul Regal și Cetatea Majestății Sale, denumit și Turnul
Londrei, este un castel istoric aflat pe malul nordic al Tamisei în centrul
Londrei. El se află în burgul londonez Tower Hamlets, separat de marginea
estică a City of London de un spațiu deschis denumit Dealul Turnului (Tower
Hill). Construcția sa a început spre sfârșitul lui 1066 în contextul cuceririi
normande a Angliei. Turnul Alb, de la care își trage numele întreg castelul, a
fost construit de William Cuceritorul în 1078, și a fost disprețuit ca simbol
al oprimării locuitorilor Londrei de noua elită conducătoare. Castelul a fost
utilizat ca închisoare din 1100 (Ranulf Flambard(en)) până în 1952 (gemenii Kray), deși nu era acesta scopul
său principal. Mare palat la începutul istoriei sale, el a servit drept
reședință regală. În ansamblu, Turnul este un complex de mai multe clădiri
aranjate în două inele concentrice de ziduri de apărare, cu șanț. Au existat
mai multe faze de extindere, în principal în timpul regilor Richard
Inimă-de-Leu, Henric al III-lea și Edward I în secolele al XII-lea și al
XIII-lea. Aranjamentul general stabilit spre sfârșitul secolului al XIII-lea se
păstrează în ciuda activităților ulterioare din zonă.
·
1637: Isaac Beeckman, filosof, savant olandez (n. 1588)
·
1825: Moare
Claude Henri de Rouvroy, conte de Saint-Simon, teoretician social francez (n.
1760). Este fondatorul curentului filosofic Saint-Simonist. Ideile sale au
avut o mare influenta asupra multor filosofi materialisti si socialisti utopici
din secXIX.
·
1895: José Martí,
scriitor și om politic cubanez (n. 1853). José Julián
Martí Pérez este eroul național cubanez și o figură importantă în
literatura latino-americana. A fost poet, eseist, jurnalist, filosof
revoluționar, traducător, profesor, editor și un teoretician politic. Prin
scrierile sale și activitateasa politică, el a devenit un simbol al
luptei pentru independență a Cubei, împotriva Spaniei în secolul al
19-lea.
·
1898: A murit
William Ewart Gladstone ( n.29 decembrie 1809) , om de stat liberal britanic. A
fost de patru ori prim ministru al guvernului Marii Britanii.
·
1939: A murit poetul George Petcu; iniţiază (1938), împreună cu prietenii apropiaţi (şi colegi
de studii) Ştefan Baciu şi Laurenţiu Fulga, o „Grupare a scriitorilor tineri”,
la care şi-a dat adeziunea Maria Banuş, Magda Isanos, Ion Frunzetti, Radu
Stanca ş.a. Aceasta iniţiativa a eşuat , dar la începutul lui 1939 reia
proiectul, sub forma revistei literare, „Contrapunct”, având la bază aceeaşi
idee de solidarizare a tinerei generaţii, proiect întrerupt de moartea
prematură a poetului (n.13 ianuarie 1917)
·
1950: A decedat in inchisoarea comunista de la
Sighet, patriotul român basarabean Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885,
Șirăuți), om politic, prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești și
ministru fără portofoliu în patru guverne ale României. Medic de profesie,
Daniel Ciugureanu a fost unul din fruntașii Partidului Național Moldovenesc, și
unul dintre promotorii Unirii Basarabiei cu România. Pe 24 ianuarie 1918,
Sfatul Țării a votat în unanimitate pentru proclamarea independenței Republicii
Democratice Moldovenești. Consiliul Director a fost dizolvat
și a fost înlocuit de Consiliul de Miniștri, iar ca prim-ministru al noii
republici a fost numit Daniel Ciugureanu. După Unire a fost ministru fără portofoliu, reprezentând Basarabia, în
patru guverne în perioada 9 aprilie 1918 – 30 noiembrie 1919. La 5/6 mai
1950 a fost arestat, și potrivit lui C.C. Giurescu, ar fi murit – la 6 mai
1950, la Turda, în timpul transportării foștilor demnitari spre penitenciarul
Sighet. În duba care-l transporta la Sighet a suferit un atac de congestie
cerebrală. A fost dus la
Spitalul din Turda, unde a decedat. Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19
mai 1950, în penitenciarul Sighet. Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe necunoscute,
având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în
contumancie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior 1950 fiind arestat
împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică.
Actul de deces a fost întocmit de către
securitate cu 15 zile înaintea morții sale. A fost îngropat în cimitirul comun
al deținuților la Sighet. Locul real unde se află rămasitele sale
pamantesti nefiind cunoscut până în prezent, pentru ca informațiile
oficiale privind decesul său, s-au dovedit a fi false.
·
1970: Tadeusz Breza, romancier polonez (n. 1905)
·
1994: A incetat din viata Jacqueline
Kennedy Onassis, sotia presedintelui american John F. Kennedy, asasinat in
1963. A fost una dintre cele mai mediatizate Prime Doamne de la Casa Alba,
aceasta reusind sa se faca placuta de intreaga lume prin personalitatea si
eleganta sa. S-a nascut in 28 iulie 1929,
numele sau de fata fiind Jacqueline Lee Bouvier. In primii ani de viata a locuit la Ney York
si East Hampton, iar apoi a studiat la cele mai bune scoli private. S-a angajat
ca fotograf la un ziar local din Washington, ocazie cu care l-a intalnit pe
Kennedy, pe atunci senator. Intre ei s-a infiripat o relatie, cei doi
casatorindu-se in 1953. Dupa ce
s-a mutat la Casa Alba, Jackie si-a sprijinit enorm sotul si a trecut cu
vederea barfele care circulau pe seama lui. Dupa asasinarea lui JFK, s-a
stabilit in New York, iar in 1968 s-a casatorit cu celebrul om de afaceri
Aristotel Onassis. Armatorul grec a incetat din viata in 1975, iar Jackie, in
ciuda averii mostenite, a preferat sa lucreze. Din 1978 si pana la moartea sa a lucrat ca editor la Doubleday.
Funeraliile sale au fost simple, doar membrii familiei fiind prezenti.
Jacqueline Kennedy Onassis a fost inmormantata in cimitirul national Arlington
din New York la patru zile dupa ce s-a stins din viata.
·
2006: A murit inginerul geofizician roman Marius Petre Visarion; s-a preocupat pe prospectarea
geofizică a subsolului României; a fost membru corespondent al Academiei Române
din 1991 (n. 1929)
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Sf Sfințit Mc Patrichie, episcopul Prusiei
- În calendarul
catolic: St.
Celestine, (Papa Celestin al V-lea)
- În calendarul greco-catolic: Sf.
Patriciu, episcop și însoțitorii săi († secolul al IV-lea)
- Ziua
Mondială de Luptă Împotriva Hepatitei
RELIGIE
ORTODOXĂ 19 Mai
Sf Sfințit Mc Patrichie,
episcopul Prusiei
Viaţa Sfântului Sfinţit Mucenic Patrichie, Episcopul
Prusiei
Scaunul Sfântului episcop Patrichie a
fost cetatea Prusiei din Ţara Bitiniei. Acolo a propovăduit credinţa în
Hristos, certând rătăcirea elinească şi întorcând pe mulţi de la închinarea
idolilor la Hristos Dumnezeu. De aceea a fost prins de păgâni împreună cu trei
preoţi - Acachie, Menandru şi Polien şi au fost aduşi spre cercetare la Iulie,
ighemonul Bitiniei, slujitorul cel mai osârdnic al dracilor. Iar acela mergând
la apele cele calde, a poruncit să lege cu lanţuri de fier pe episcopul creştin
şi pe preoţii lui şi să-i ducă după sine. Şi ajungând la apele cele calde şi
scăldându-se pentru sănătate, a adus jertfe spurcatului zeu Asclipie şi urâtei
zeiţe Sotirei. Apoi şezând la judecată şi punând de faţă pe arhiereul Patrichie
cu preoţii săi, a zis către ei: „O, nebunule, cel ce te-ai alipit la basmele
cele deşarte şi chemi pe Hristos, vezi cât este de mare puterea zeilor noştri?
Vezi ce fel de lucrare de tămăduire au dat apelor acestora calde spre sănătatea
noastră? Dar mai întâi să cunoşti ce fel este puterea şi ce fel este darul
tatălui nostru, Asclipie, căruia şi tu să-i cazi înainte cu smerenie, cu
rugăminte şi cu jertfe, de voieşti să scapi din legături şi munci şi să petreci
cu pace în patria ta".
Iar Sfântul Patrichie a răspuns: „O, cât
de multe răutăţi ai sp>us în puţine cuvinte, ighemoane". Atunci
ighemonul a zis cu mânie: „Ticălosule, ce fel de răutăţi grăiesc eu, de care mă
cerţi pe mine? Eşti dator a mărturisi că sunt adevărate, fără de înşelăciune şi
vicleşug, toate lucrurile care se văd cu ochii. Oare nu vezi cu ochii tăi
tămăduirile ce se fac din aceste ape calde, cu puterea zeilor noştri
atotputernici?" Grăit-a Sfântul Patrichie: „Luminate ighemoane, pentru
începătura, curgerea şi puterea de căldură a acestor ape, dacă doreşti să ştii
adevărul, eu îţi voi spune, dacă voieşti să mă asculţi cu blândefe".
Zis-a ighemonul: „Deşi nu aştept de la
tine altceva, decât numai basme împodobite cu cuvinte, însă grăieşte, ca să aud
ce ai să spui". Grăit-a sfântul: „Nu am să-ţi spun basme, ci
adevărul". Zis-a ighemonul: „Deci, care este începutul acestor ape calde,
dacă nu vei zice că este puterea zeilor noştri?" Iar sfântul a grăit:
„Sunt creştin şi tot cel ce mărturiseşte această sfinţenie a creştinătăţii şi
se închină adevăratului Dumnezeu al tuturor, are mintea plină de înţelegerea
dumnezeieştilor taine; deci şi eu, măcar că sunt om păcătos, însă
mărturisindu-mă a fi rob al lui Hristos, ştiu a arăta adevărul acestei
ape". Zis-a ighemonul: „Dar cine va fi atât de îndrăzneţ şi nesocotit, ca
să creadă că este mai înţelept decât filosofii?"
Grăit-a sfântul: „înţelepciunea acestei
lumi este nebunie la Dumnezeu, pentru că este scris:Cel ce prinde pe cei
înţelepţi întru viclenia lor. Iar Domnul nostru Iisus Hristos,
mulţumind Tatălui Său, zice:Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului
şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai
descoperit pruncilor. Şi iarăşi Apostolul zice:N-au cunoscut adevărul
că, dacă l-ar fi cunoscut, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei". Zis-a
ighemonul către el: „Mari lucruri grăieşti, dar neînţelese; spune-mi însă cu a
cui putere şi rânduială curg aceste ape calde şi fierb cu atâta căldură? Eu, cu
adevărat, o socotesc aceasta semn al purtării de grijă a zeilor noştri, care au
voit cu un chip ca acesta, să ajute sănătăţii omeneşti". La acestea
răspunzând Patrichie, arhiereul lui Hristos, a zis către ighemon: „Mai înainte
de a începe a grăi, porunceşte, ighemoane, să se ridice îngrădirea aceasta, ca
toţi să poată asculta cuvintele mele". Şi poruncind ighemonul, s-a luat
acea îngrădire şi a umplut poporul locul acela împrejur.
Deci sfântul a început a grăi aşa cu
mare glas: „Focul şi apa le-a făcut din nimic acelaşi Făcător, Care a făcut
neamul omenesc prin Fiul Său cel unul născut, Atotputernicul şi veşnicul
Dumnezeu. Deci, din foc cu Cuvântul a făcut lumina, soarele şi pe ceilalţi
luminători şi i-a rânduit astfel: pe unul să strălucească noaptea, iar pe altul
să lumineze ziua; pentru că până acolo a întins puterea Lui cea atotputernică
întru zidirea a toată făptura, până unde Voirea Lui a voit. Din ape a alcătuit
tăria cerului şi pe aceleaşi ape a întemeiat pământul; iar cu purtarea Sa de
grijă cea mai înainte ştiutoare, le-a rânduit pe toate acestea în cer şi pe
pământ, fără de care nu era cu putinţă să vieţuiască omul, pe care îndată avea
să-1 zidească.
Şi ştiind mai înainte că oamenii cei
zidiţi de El Îl vor mânia pe Atotputernicul Dumnezeu, Ziditorul lor, şi
lepădând cinstirea cea adevărată a lui Dumnezeu, îşi vor face idoli fără de
suflet şi se vor închina lor, de aceea a gătit două locuri la care se vor muta
oamenii după această viaţă pământească. Locul cel dintâi 1-a luminat cu lumina
cea veşnică şi 1-a umplut cu bogate şi negrăite bunătăţi; iar pe celălalt loc,
1-a umplut cu întunericul cel neluminat, cu focul cel nestins şi cu muncile
cele veşnice, pentru ca în locul cel luminos să fie puşi aceia care, ascultând
poruncile Lui, se sârguiesc a-I plăcea Lui, iar în cel întunecos să se arunce
aceia care, prin viaţa lor cea rea, supără pe Făcătorul lor şi dobândesc
muncile cele veşnice.
Deci, cei ce vor fi în locul cel luminos
vor vieţui în bucurie neîncetată şi fără de sfârşit cu viaţă fără de moarte;
iar cei din locul cel întunecos se vor munci neîncetat în veacul cel nesfârşit.
Şi despărţind Ziditorul focul de apă şi lumina de întuneric, precum le-a zidit
pe fiecare din ele deosebi, tot astfel şi pe fiecare le-a aşezat deosebi la
locul său. Însă foc şi apă este atât deasupra tăriei cerului, cât şi dedesubtul
pământului. Deci, apa care se vede pe pământ, adunată în adunările sale, s-a
numit mare; iar cea de sub pământ se numeşte adânc, din care adânc se trimite
apă din sânurile pământului spre trebuinţa oamenilor şi a vietăţilor celor ce
trăiesc pe pământ, ca prin nişte ţevi purtătoare de ape şi ieşind deasupra
pământului, se face izvoare sau puţuri sau pâraie.
Deci, din acele ape, dacă vreunele se
apropie cu curgerea lor de focul cel de sub pământ, acelea, încălzindu-se de
fierbinţeala focului, izvorăsc ape calde; iar cele ce îşi au curgerea departe
de foc, acelea fireşte sunt reci. În acest chip sunt şi aceste ape calde,
deoarece se apropie de focul cel de sub pământ în curgerea lor. Iar în oarecare
locuri adânci sunt ape mai reci, care îngheaţă ca gheaţa, de vreme ce sunt mai
depărtate de foc. Deci focul cel de sub pământ este rânduit spre muncirea
sufletelor păgânilor; iar apa cea mai dedesubt, care este rece ca gheaţa, se
numeşte tartar.
Acolo zeii voştri şi închinătorii lor
primesc munca care nu se sfârşeşte niciodată, precum a scris şi oarecare
dintr-ai voştri făcători de stihuri, zicând: «Marginile pământului şi ale mării
nu sunt nimic altceva, decât numai hotarele cele mai de pe urmă ale acelora la
care Iapet şi Saturn - acesta este numele zeilor voştri - nu sunt mângâiaţi
nici de strălucirea luminii soarelui, nici de răcorirea vântului». Adică zeii
voştri, fiind în întuneric şi în tartar, nu-i luminează, nici nu-i încălzeşte
lumina soarelui şi, fiind în foc, vântul nu-i răcoreşte. Tartarul este sub
pământ, cu atât mai adânc decât alte adâncuri, cu cât cerul este deasupra
pământului mai înalt decât toate înălţimile. Iar că focul cel de sub pământ
este gătit pentru cei necuraţi, să te încredinţezi chiar din acel foc, care
iese din pământ în Sicilia".
Aceste cuvinte ale sfântului auzindu-le
ighemonul, a întrebat: „Deci oare Hristos al vostru este ziditor al tuturor
lucrurilor celor grăite de tine?" Sfântul Patrichie a răspuns: „Cu
adevărat Hristos, iar nu altul, este Ziditorul a toată făptura, căci este
scris:Toate prinîr-Insul s-au făcut şi fără de Dânsul nimic nu s-a făcut,
din ce s-a făcut. Şi iarăşi:Zeii păgânilor sunt diavoli; iar Domnul
cerurile a făcut". Atunci, ighemonul a întrebat a doua oară: „Pe
Hristos îl zici că este ziditor al cerului?" Sfântul a răspuns: „Pe
Hristos îl zic, după ceea ce este scris, căvoi vedea cerurile, lucrul
degetelor tale, luna şi stele pe care Tu le-ai întemeiat".
Zis-a ighemonul: „Deci, de te voi arunca
pe tine în aceste ape fierbinţi, al căror Făcător zici că este Hristos, iar nu
zeii noştri, oare te va păzi pe tine Hristos nevătămat de fierbinţeala
acestora?" Răspuns-a sfântul: „Ştiu puterea Hristosului meu, că poate, de
va voi, să mă păzească întreg şi nevătămat de apele acestea, iar eu aş vrea, ca
prin apele acestea, să mă dezleg din această viaţă vremelnică şi să vieţuiesc
cu Hristos în veci. însă nu voia mea, ci voia Lui cea sfântă să se săvârşească
întru mine, fără de care nici un fir de păr nu cade din capul omului şi nici o
pasăre nu se prinde în laţ. Deci, să ştie cu adevărat toţi cei ce ascultă acum
cuvintele mele, că pe aceia care se închină cu tine pietrei cele nesimţitoare,
ca unui Dumnezeu, îi aşteaptă veşnica muncă în focul cel nestins de sub pământ
şi în tartarul cel mai dedesubt".
Unele ca acestea auzindu-le ighemonul
Iulie, s-a pornit spre mânie şi îndată a poruncit ca pe sfânt să-1 arunce gol,
chiar în locul acela de unde ieşea apa care clocotea de fierbinţeală. Iar
sfântul, fiind aruncat, a strigat, zicând: „Doamne Iisuse Hristoase, ajută
robului Tău!" Şi dacă l-au aruncat şi a căzut în apă, picăturile de apă
care au sărit din acel izvor erau mai fierbinţi decât scânteile focului şi,
ajungând pe cei ce stăteau împrejur, i-au vătămat cu arderea cea iute. Iar
Sfântul Patrichie şedea în apele acelea ca într-o răcoreală fără vătămare,
dănţuind şi lăudând pe Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, ighemonul,
aprinzându-se de mai multă mânie, a poruncit ostaşilor să scoată pe sfânt din
apă şi să-i taie capul cu toporul, asemenea şi preoţilor lui.
Deci fiind dus la locul cel de tăiere,
mărturisitorul şi mucenicul lui Hristos şi-a ridicat mâinile sale spre cer şi a
zis: „Dumnezeule, împărate şi Stăpâne al tuturor, Cel ce ţii cu puterea Ta
toată făptura cea văzută şi nevăzută, ascultătorule al tuturor celor ce te
cheamă pe Tine cu adevărat, Care şi aceste ape calde, spre mântuirea drepţilor
şi spre pedeapsa păgânilor le-ai zidit, stai acum mie de faţă, celui care mor
întru mărturisirea credinţei Tale". Apoi, sfârşindu-şi rugăciunea, şi-a
plecat sfântul său cap spre tăiere, şi astfel s-a sfârşit prin secure, împreună
cu el au fost tăiaţi şi cei trei preoţi ai lui: Acachie, Menandru şi Polien, şi
toţi împreună au stat înaintea lui Hristos Dumnezeu, întru slava sfinţilor.
Deci, Sfântul Patrichie a fost ucis cu împreună-slujitorii săi, în nouăsprezece
zile ale lunii mai, luând cununa cea de cinste a biruinţei de la Iisus Hristos
Domnul nostru, Căruia, împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, I se cuvine
cinstea, slava şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
ARTE 19 Mai
MUZICĂ
19 Mai
Johann
Jakob Froberger
Nelly Melba, soprană
australiană
Herbie Flowers, muzician
englez
Mickey Newbury, cântăreţ şi compozitor american
Mickey Newbury
Rusty Tracks (Full Album):
Pete Townshend, cântăreț și compozitor englez (The Who, Deep End și Thunderclap Newman)
Philip Rudd, baterist australian (AC/DC)
Paul Brady, vocalist, multi-instrumentist şi compozitor irlandey
(Kult, Rockhouse, Johnstons, Planxty)
Jerry Hyman, trombonist american (Blood, Sweat & Tears)
Dusty Hill, vocalist, basist şi compozitor american (ZZ Top)
ZZ Top
Romeo Challenger, baterist britanic (Black Widow, Showaddywaddy)
Showaddywaddy
Megamix:
Mike Wedgwood, basist britanic (Curved Air, Caravan)
CURVED AIR
Grace Jones, cântăreaţă, compozitoare şi actriţă jamaicană
Barbara Joyce Lomas, vocalistă americană (King David House
Rockers, Madison Street Express, B.T. Express)
B T Express
Joey Ramone (Jeffrey Hyman), vocalist american (The Ramones)
The Ramones :
Martyn Ware, clăpar şi compozitor britanic (Human League, Heaven
17)
Heaven 17 -
Yazz (Yasmin Evans), cântăreaţă britanică
Ben Volpeliere-Pierott, vocalist şi compozitor britanic (Curiosity
Kills The Cat)
Curiosity Killed
The Cat:
Best Elegant Saxophone Ever - Feelings Collection
Händel Organ Concerto In A Major HWV 296 | Baroque Classical Music HD
BRASIL BOSSA NOVA Y SAMBA. Selección de Cecil González
POEZIE 19 MaI
Alexei Mateevici
Biografie Alexei Mateevici
Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
1888 La 16 martie (stil vechi) se naşte la Cainari, fostul judeţ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.
1893 Părinţii se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului.
1897 Este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902, cu privilegii( cum laude).
1902-1910 Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care studia şi el la seminar în aceiaşi perioadă.
1906 La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viaţa tatăl lui Alexei Mateevici.
1907 În primele numere ale ziarului Basarabia (din 1907) îi apar poeziile Ţăranii, Eu cânt, Ţara. Tot aici publică articolele Sfântul Vasile Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni (nr.1) şi Din cântecele poporane ale Basarabiei (nr.11).
1910 Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914. În aceiaşi ani, dupa mărturisirea unui coleg, Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului. Traduce mult din literatura rusă clasică şi studiază trecutul istoric şi cultural al poporului său.
1913 Apare în revista Luminatorul (nr. 8, 9, 10, 11) studiul Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni.
1914 Se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia teologică şi se întoarce la Chişinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase.
1915 Ţine o cuvântare în faţa absolvenţilor seminarului din Chişinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căuşeni, pe care o găseşte uimitor de bine păstrată.
1915 Este înrolat ca preot militar şi ajunge pe frontul de la Mărăşeşti.
1917 În vara acestui an scrie poeziile: Văd prăbuşirea, Cântec de leagăn, Basarabenilor, Frunza nucului, Unora s.a. La 17 iulie plăsmuieşte poezia Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormântat la cimitirul central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910.
Alexei Mateevici ar fi fost um mare poet dacă trăia, a afirmat George Călinescu.
Alexei Mateevici (n. 27 martie 1888, Căinari - d. 24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia, actualmente Republica Moldova.
1888 La 16 martie (stil vechi) se naşte la Cainari, fostul judeţ Bender, Alexei Mateevici, primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocii, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani.
1893 Părinţii se mută cu traiul în satul Zaim. Aici micul Alexei învaţă la şcoala primară şi se familiarizează cu frumoasele poveşti şi balade, pe care le aude de la părinţii săi, precum şi de la ţăranii de prin partea locului.
1897 Este înscris de părinţi la şcoala teologică din Chişinău, pe care o termină (conform adeverinţei de absolvire) în 1902, cu privilegii( cum laude).
1902-1910 Îşi urmează studiile la seminarul teologic. Face cunoştinţă şi se împrieteneşte cu viitorul sculptor Alexandru Plamadeală (1880- 1940), care studia şi el la seminar în aceiaşi perioadă.
1906 La 24 iunie, la numai 43 de ani, încetează din viaţa tatăl lui Alexei Mateevici.
1907 În primele numere ale ziarului Basarabia (din 1907) îi apar poeziile Ţăranii, Eu cânt, Ţara. Tot aici publică articolele Sfântul Vasile Anul Nou în obiceiurile moldovenilor basarabeni (nr.1) şi Din cântecele poporane ale Basarabiei (nr.11).
1910 Devine student la Academia teologică din Kiev, pe care o absolveşte în 1914. În aceiaşi ani, dupa mărturisirea unui coleg, Mateevici trăia ca într-o beţie a cititului. Traduce mult din literatura rusă clasică şi studiază trecutul istoric şi cultural al poporului său.
1913 Apare în revista Luminatorul (nr. 8, 9, 10, 11) studiul Mitropolitul Gavril Bănulescu - Bodoni.
1914 Se căsătoreşte cu Teodora Borisovna Novitschi, absolvă Academia teologică şi se întoarce la Chişinău. La 22 septembrie e numit provizoriu profesor de limba greacă la seminarul unde învăţase.
1915 Ţine o cuvântare în faţa absolvenţilor seminarului din Chişinău. La 23 iunie vizitează străvechea biserică din Căuşeni, pe care o găseşte uimitor de bine păstrată.
1915 Este înrolat ca preot militar şi ajunge pe frontul de la Mărăşeşti.
1917 În vara acestui an scrie poeziile: Văd prăbuşirea, Cântec de leagăn, Basarabenilor, Frunza nucului, Unora s.a. La 17 iulie plăsmuieşte poezia Limba noastră, poate cea mai frumoasă odă închinată limbii române. La 13 august (stil vechi), bolnav de tifos exantematic, se stinge din viaţă la spitalul nr.1 din Chişinău şi este înmormântat la cimitirul central de pe strada Armenească.
În anul 1934 la mormântul său a fost ridicat un bust realizat de sculptorul Alexandru Plămădeală, pe care-l cunoştea din 1910.
Alexei Mateevici ar fi fost um mare poet dacă trăia, a afirmat George Călinescu.
Limba noastră
Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
In rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Mama
Te-am zămislit eu cu
iubire,
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.
Sub inima tremurătoare
Păzit-am micul copilaş,
Şi dragostea mea arzătoare
Ţi-a fost de strajă şi sălaş.
Şoptit-am rugăciuni smerite
Şi cu plânsoare m-am rugat,
Să-ţi fie zilele scutite
De nenoroc şi de păcat.
Şi-ai fost cu firea părintească,
Cu duhul părintesc senin,
Cu-nţelepciunea ta firească
Copil cuminte şi blajin.
Şi când în floarea tinereţii
Venit-a vestea războirii,
Tu jertfa sfântă a vieţii
Ţi-ai dat-o cetelor oştirii.
Şi-n bătălia cea aprinsă
Sărit-ai plin de vitejie
La moarte, ca la stea nestinsă,
Ai năzuit cu bucurie.
Acum la vatra ta străbună
Încet eu numele-ţi şoptesc,
Din lacrimi ţi-mpletesc cunună,
Dar moartea ţi-o blagoslovesc.
Cu drag în mine te-am purtat
Şi de la Domnul fericire
Eu cu plânsoare ţi-am rugat.
Sub inima tremurătoare
Păzit-am micul copilaş,
Şi dragostea mea arzătoare
Ţi-a fost de strajă şi sălaş.
Şoptit-am rugăciuni smerite
Şi cu plânsoare m-am rugat,
Să-ţi fie zilele scutite
De nenoroc şi de păcat.
Şi-ai fost cu firea părintească,
Cu duhul părintesc senin,
Cu-nţelepciunea ta firească
Copil cuminte şi blajin.
Şi când în floarea tinereţii
Venit-a vestea războirii,
Tu jertfa sfântă a vieţii
Ţi-ai dat-o cetelor oştirii.
Şi-n bătălia cea aprinsă
Sărit-ai plin de vitejie
La moarte, ca la stea nestinsă,
Ai năzuit cu bucurie.
Acum la vatra ta străbună
Încet eu numele-ţi şoptesc,
Din lacrimi ţi-mpletesc cunună,
Dar moartea ţi-o blagoslovesc.
Țara
In versul cantecelor poporane
Se inchina taranimii basarabene
Frunza verde grau de vara,
Ce-i frumoasa a mea tara!
Tara mea nemarginita
Cu verdeata-mpodobita.
Cat cu ochii-n zari cuprinzi,
Taruleano, te intinzi,
Stralucind in ape-oglinzi;
Cat cu ochii dai si vezi —
Tot campii, paduri, livezi,
Sesuri, vai frumoase, sate,
Paini in brazde semanate,
Munti si dealuri-nalte, vii,
Departari largi, albastrii.
Primavara — numai floare
In campii mirositoare.
Vara — aur tot turnat
Pana-n zare revarsat,
Aur viu de paine coapta —
Munca taranimii dreapta.
Trece vantul prin ogoare,
Da pamantului racoare
Si se duce pan’in zari
Si razbate-n departari.
Pasari canta-n ceruri sus,
Tot zburand inspre apus.
Pelin verde, iarb-amara,
Maiculita, scumpa tara,
Mandra esti tu si frumoasa;
Mandra esti tu la vedere,
Of ! Dar nu esti norocoasa,
Zaci in vecinica durere;
’N lacrimi tu te scalzi si jale,
Pan’in varfurile tale, —
Lacrimile fiilor,
Necazul copiilor.
Cat esti, maica, tu de mare,
Gemi tot in nevoi amare,
Cat esti de nemarginita,
Tot atat si necajita.
Veneticii, tara draga,
Te mananca toti la claca,
Iti iau bogatiile
Si-si latesc mosiile.
S-au facut ei boieri mari,
Chinuiesc pe-ai tai plugari,
Pe noi ne-au incalecat,
Painea toata ne-au luat,
Tara-n maini au apucat,
Sangele ei ne-au baut
Si neoameni ne-au facut.
Fiii, pamantenii tai,
Au luptat ca niste lei,
Au varsat ei mari de sange,
Ca sa poata jugul frange, —
Jugul cel greu din vechime
De pe-ntreaga romanime;
Au dat jos jugul turcesc,
Acum duc cel boieresc —
Si mai greu si mai dracesc.
Mult am mai luptat si noi,
Te-am scos, taro, din nevoi,
Am luptat si-om mai lupta,
Nici la ganduri nu vom sta,
Caci norodul oropsit
Din ’ntuneric a iesit,
Biruit nu s-a lasa
Pentru scumpa tara sa.
Se inchina taranimii basarabene
Frunza verde grau de vara,
Ce-i frumoasa a mea tara!
Tara mea nemarginita
Cu verdeata-mpodobita.
Cat cu ochii-n zari cuprinzi,
Taruleano, te intinzi,
Stralucind in ape-oglinzi;
Cat cu ochii dai si vezi —
Tot campii, paduri, livezi,
Sesuri, vai frumoase, sate,
Paini in brazde semanate,
Munti si dealuri-nalte, vii,
Departari largi, albastrii.
Primavara — numai floare
In campii mirositoare.
Vara — aur tot turnat
Pana-n zare revarsat,
Aur viu de paine coapta —
Munca taranimii dreapta.
Trece vantul prin ogoare,
Da pamantului racoare
Si se duce pan’in zari
Si razbate-n departari.
Pasari canta-n ceruri sus,
Tot zburand inspre apus.
Pelin verde, iarb-amara,
Maiculita, scumpa tara,
Mandra esti tu si frumoasa;
Mandra esti tu la vedere,
Of ! Dar nu esti norocoasa,
Zaci in vecinica durere;
’N lacrimi tu te scalzi si jale,
Pan’in varfurile tale, —
Lacrimile fiilor,
Necazul copiilor.
Cat esti, maica, tu de mare,
Gemi tot in nevoi amare,
Cat esti de nemarginita,
Tot atat si necajita.
Veneticii, tara draga,
Te mananca toti la claca,
Iti iau bogatiile
Si-si latesc mosiile.
S-au facut ei boieri mari,
Chinuiesc pe-ai tai plugari,
Pe noi ne-au incalecat,
Painea toata ne-au luat,
Tara-n maini au apucat,
Sangele ei ne-au baut
Si neoameni ne-au facut.
Fiii, pamantenii tai,
Au luptat ca niste lei,
Au varsat ei mari de sange,
Ca sa poata jugul frange, —
Jugul cel greu din vechime
De pe-ntreaga romanime;
Au dat jos jugul turcesc,
Acum duc cel boieresc —
Si mai greu si mai dracesc.
Mult am mai luptat si noi,
Te-am scos, taro, din nevoi,
Am luptat si-om mai lupta,
Nici la ganduri nu vom sta,
Caci norodul oropsit
Din ’ntuneric a iesit,
Biruit nu s-a lasa
Pentru scumpa tara sa.
George Petcu, poet român
Biografie
George
Petcu (n. 13 ianuarie
1917 in Grindu, judetul Ialomita - d. 19 mai 1939, Grindu) a fost un poet
roman interbelic.
George Petcu s-a nascut pe data de 13 ianuarie 1917 in Grindu, Ialomita. Dupa absolvirea scolii primare din satul natal, a urmat cursurile Liceului Militar de laManastirea Dealu pe care le-a absolvit in 1937. Intre anii 1937-1939 a fost student al Facultatii de Litere si Filologie din cadrul Universitatii din Bucuresti. S-a stins prematur, pe data de 19 mai 1939, si a fost ingropat in cimitirul din Grindu.
George Petcu a debutat in revista Ancheta care aparea la Targoviste, in acceasi perioada in care debutau poetii Virgil Carianopol, Stefan Baciu, Radu Gyr, Gelu Naum, Ion Sofia Manolescu. A colaborat la revistele Pamantul (Calarasi), Hotarul (Arad), Festival (Silistra), Decalogul (Brasov), Revista scriitoarelor si scriitorilor romani (Bucuresti).
A debutat editorial in 1936 cu volumul de versuri Talmaciri din mine, publicat la Editura Pamantul din Calarasi. In 1938, ii apare un al doilea volum intitulat Fata morgana la Editura librariei Pavel Suru din Bucuresti.
Volume antume
1936 - Talmaciri din mine, Editura Pamantul din Calarasi
1938 - Fata morgana, Editura librariei Pavel Suru, Bucuresti
Volume postume
1998 - Cantece de stepa, antologie ale celor mai frumoase poezii ale lui George Petcu, antologator Marin Cosmescu Delasabar, Editura Star Tipp, Slobozia.
A fondat in 1938, impreuna cu Laurentiu Fulga, Ion Frunzetti, Magda Isanos si altii, Gruparea scriitorilor tineri.
George Petcu s-a nascut pe data de 13 ianuarie 1917 in Grindu, Ialomita. Dupa absolvirea scolii primare din satul natal, a urmat cursurile Liceului Militar de laManastirea Dealu pe care le-a absolvit in 1937. Intre anii 1937-1939 a fost student al Facultatii de Litere si Filologie din cadrul Universitatii din Bucuresti. S-a stins prematur, pe data de 19 mai 1939, si a fost ingropat in cimitirul din Grindu.
George Petcu a debutat in revista Ancheta care aparea la Targoviste, in acceasi perioada in care debutau poetii Virgil Carianopol, Stefan Baciu, Radu Gyr, Gelu Naum, Ion Sofia Manolescu. A colaborat la revistele Pamantul (Calarasi), Hotarul (Arad), Festival (Silistra), Decalogul (Brasov), Revista scriitoarelor si scriitorilor romani (Bucuresti).
A debutat editorial in 1936 cu volumul de versuri Talmaciri din mine, publicat la Editura Pamantul din Calarasi. In 1938, ii apare un al doilea volum intitulat Fata morgana la Editura librariei Pavel Suru din Bucuresti.
Volume antume
1936 - Talmaciri din mine, Editura Pamantul din Calarasi
1938 - Fata morgana, Editura librariei Pavel Suru, Bucuresti
Volume postume
1998 - Cantece de stepa, antologie ale celor mai frumoase poezii ale lui George Petcu, antologator Marin Cosmescu Delasabar, Editura Star Tipp, Slobozia.
A fondat in 1938, impreuna cu Laurentiu Fulga, Ion Frunzetti, Magda Isanos si altii, Gruparea scriitorilor tineri.
NOAPTEA DE BOBOTEAZĂ
«Prin oglinzile putrede de somn,
Albă să treci,
Zornăind aurăriile reci… »
Lumânări suiau lebede stinse !
Pierdute zăpezi, linişti ninse
Tremurau în raiuri de oglinzi…
Liniştea creşte –muşchi verde –pe grinzi !
Păsări obosite cădeau, lin, la fereastră.
Timpul se făcuse melc în seara albastră…
Cerurile erau aşa de aproape,
Aşa de aproape !
Duhul sfânt a umblat toată noaptea pe ape…
A trâmbiţat cocoşul a treia oară…
Pe unde întârzii, nenuntită fecioară ?
Ce vânturi s-au abătut prin oglinzi,
Nălucă din lespezi, de nu te desprinzi ?
Prin sticlele nopţii mă uit aburit :
Mări negre foşnesc în ajurul cernit !
Şi-n timp ce –arc alb –peste lume,
Trist lunecă,
Steaua albastră…în oglinzi se întunecă
«Prin oglinzile putrede de somn,
Albă să treci,
Zornăind aurăriile reci… »
Lumânări suiau lebede stinse !
Pierdute zăpezi, linişti ninse
Tremurau în raiuri de oglinzi…
Liniştea creşte –muşchi verde –pe grinzi !
Păsări obosite cădeau, lin, la fereastră.
Timpul se făcuse melc în seara albastră…
Cerurile erau aşa de aproape,
Aşa de aproape !
Duhul sfânt a umblat toată noaptea pe ape…
A trâmbiţat cocoşul a treia oară…
Pe unde întârzii, nenuntită fecioară ?
Ce vânturi s-au abătut prin oglinzi,
Nălucă din lespezi, de nu te desprinzi ?
Prin sticlele nopţii mă uit aburit :
Mări negre foşnesc în ajurul cernit !
Şi-n timp ce –arc alb –peste lume,
Trist lunecă,
Steaua albastră…în oglinzi se întunecă
TEATRU/FILM
19 Mai
Cu
Cornel Vulpe
Biografie
S-a
născut în ziua de 19 mai a anului 1930 într-un sat basarabean și a absolvit
în 1953 Institutul de Teatru „I. L. Caragiale” din București. Anul de
final al institutului i-a adus două roluri în două piese de excepție la A.T.F.:
Brănescu din Ultima oră(1953)
de Mihail Sebastian, sub bagheta regizorului George Timică, și Percihin
din Micii burghezi (1953)
de Maxim Gorki, cu regizorii George Timică și Ion Simionescu, avându-l ca
partener de scenă pe Ștefan Bănică. La Teatrul de Comedie din Bucureşti este
angajat în 1969. Aici joacă în spectacole cu piese de Cehov și Bertolt
Brecht, de Jean Anouilh și Ben Jonson, de Caragiale și Tudor Popescu, de
Goldoni și marele Shakespeare, Marin Sorescu sau Václav Havel, sub bagheta unor
mari regizori. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Portret monografic, rolurile lui
Cornel Vulpe la Teatrul de Comedie din București, în filme, la radio și la
televiziune. Scenete video, fragmente audio-video din spectacole
radiofonice.
Castelul
din Carpati film complet HD:
Nunta
de Revelion cu Dem Radulescu si Cornel Vulpe:
Valentin
Uritescu şi Cornel Vulpe - Împărţeala (1997):
GÂNDURI
PESTE TIMP 19 Mai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu