IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE: 1 IULIE 2018 - Să aveți o Sfântă și binecuvântată ...

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE: 1 IULIE 2018 - Să aveți o Sfântă și binecuvântată ...: 1 IULIE 2018 - Să aveți o Sfântă și binecuvântată zi de Duminică! Începem programul cu muzică bună și imagini 4k: Love Is Here To St...

1 IULIE 2018 - Să aveți o Sfântă și binecuvântată zi de Duminică!

Începem programul cu muzică bună și imagini 4k:

Love Is Here To Stay! (Pontarddulais Male Choir) (Lyrics+Song/Artist Info) Romantic 4K Music Album!

Și continuăm tot cu muzică bună:

Island Of My Soul - Sergey Grischuk

Sergey Grischuk - You and Me

ISTORIE PE ZILE 1 Iulie

Evenimente

·         251 - Bătălia de Abrittus este castigata de Goti împotriva romanilor. Imparatii Romani Decius şi Herennius Etruscus sunt ucişi.

·         552:  Are loc Bătălia de Taginae (cunoscuta si  sub numele de Bătălia de la Busta Gallorum). Forțele  Imperiului Bizantin conduse de generalul Narses, distrug  armata ostrogota din Italia si    deschid calea pentru recucerirea bizantină  Peninsulei Italiene, care a avut loc în timpul domniei imparatului Iustinian. În timpul luptelor, regele ostrogotilor, Totila, este ranit mortal. Generalul Narses (n. cca 478 la Roma  — d. 573 ) a fost un general bizantin eunuc  de origine  armeana. În 533 l-a salvat pe împăratul Justinian, înăbușind în sânge puternica rascoala Nika. În 554 obține victoria de la Casilino și aduce aproape întreaga Italie sub control bizantin.

·         649 - Papa Martinus este ales pentru a succede lui Teodor I.

·         1200 - sunt inventati in China, ochelarii de soare.

·         1252 - Regele Alfonso al X-lea "el Sabio" de Castilia si Leon este încoronat.

·         1517 - inchizitorul Adrian Boeyens (Papa Adrian al VI-lea) devine cardinal.

·         1530 - Umanistul român Nicolaus Olahus începe corespondenţa cu umanistul renascentist Erasmus din Rotterdam

·         1543 - Anglia şi Scoţia semneaza Tratatul de Pace de la Greenwich.

·         1569: Regatul Poloniei şi Marele Ducat al Lituaniei au semnat actul Uniunii de la Lublin, prin care cele doua state se uneau, formând Uniunea Polono-Lituanian, numită în mod oficial „Republica celor două națiuni” ori „Federația celor două națiuni„, o federatie monarhica formată de Regatul Poloniei si Marele Ducat al Lituaniei , care a existat până la ultima impartire a Poloniei din anul 1795. Statul stăpânea nu numai teritoriile care sunt acum parți ale Poloniei și Lituaniei, dar și întregul teritoriu al Belarusului și părți din Ucraina si Letonia dar și teritoriul vestic rusesc care astăzi este regiunea Smolensk.

·         1674 - Spania, Franta si Olanda formeaza Tripla Alianţă.

·         1770: Cometa Lexell, descoperită de astronomul Charles Messier, trece la doar 0,015 unităţi astronomice (2,2 milioane kilometri) de Pământ, cel mai aproape dintre toate cometele observate de-a lungul istoriei. D/ 1770 L1 (Lexell), mai cunoscută sub denumirea de cometa Lexell, este o cometă care a fost descoperită de către astronomul francez Charles Messier la data de 14 iunie 1770. Această cometă îi poartă numele matematicianului ruso-suedez Anders Johan Lexell care i-a determinat precis orbita. Este una dintre cele patru comete care nu poartă numele descoperitorilor; celelalte trei sunt cometa Halley, cometa Encke şi cometa Crommelin.

·         1776 - Statele Americei Centrale voteaza Declaratia de Independenta.

·         1798 - Flota lui Napoleon ajunge in Alexandria, Egipt.

·         1822: Abolirea regimurilor fanariote în Moldova şi Ţara Românească şi revenirea la domniile pământene. Rolul activ jucat de domnitorii fanarioţi în revoltele grecilor de după 1820 şi haosul provocat de mişcarea Filikí Eteria în Moldova şi Muntenia, ca şi răscoala condusă de Tudor Vladimirescu în 1821, au dus la încetarea numirii de domnitori din rîndul membrilor familiilor fanariote în ambele principate româneşti. În primăvara lui 1822, de la Bucureşti şi Iaşi au fost trimise delegaţii pentru a cere Înaltei Porţi domni pămînteni (naţionali). Din aceste delegaţii au făcut parte printre alţii: Ioan Sandu Sturdza, un coborîtor al lui Vlad Ţepeş, Grigorie Dimitrie Ghica, nepot de frate al decapitatului Grigore Alexandru Ghica al Moldovei şi vornicul Iordache Rîşcanu, viitor membru în divanul domnesc al Moldovei. Această acţiune a adus în Moldova, după lunga perioadă fanariotă, din nou un domn pămîntean în persoana lui Ioan Sandu Sturdza şi în Muntenia pe Grigore al IV-lea Ghica (Grigore Dimitrie Ghica). Deşi înfrîntă prin intervenţia armatelor otomane, Revoluţia din 1821 a lui Tudor Vladimirescu a reuşit să determine sfîrşitul epocii fanariote prin restabilirea domniilor pămîntene, lucru care a dus la înlăturarea gravelor prejudicii aduse de Poartă statutului de autonomie a celor două Ţări Române. Totodată, revoluţia a consolidat ceea ce Nicolae Bălcescu va denumi mai tîrziu ca fiind „Partida Naţională”. Domniile lui Ioniţă Sandu Sturdza în Moldova şi a lui Grigore al IV-lea Ghica în Muntenia au fost primele domnii pămîntene după o lungă perioadă a domniilor fanariote în Muntenia şi Moldova. Perioada domniilor pămîntene (naţionale) a constituit tranziţia spre organizarea modernă a societăţii, dar atît Grigore D. Ghica în Muntenia, cît şi Ioan Sandu Sturdza în Moldova, nu au avut nici răgazul, nici mijloacele necesare, pentru a profita de un climat de stabilitate politică, de ordine pentru a realiza reformele menite să reînnoiască structurile societăţii, să reformeze instituţiile statului, prin măsuri administrative ei reuşind doar să diminueze abuzurile. Este adevărat, că împrejurările au fost deosebit de vitrege pentru cei doi domni români, dar şi propria lor capacitate şi voinţă nu le-au permis să realizeze schimbări calitative în viaţa celor două principate. Perioada domniilor pămîntene a fost însă în scurt timp întreruptă de ocupaţia militară rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829 şi de perioada de dominaţie ţaristă care a urmat.

Domnitorul Ioan Sandu Sturdza în Moldova

Domnitorul Dimitrie IV Ghica în Muntenia

·         1831 - Amiralul James Ross C ajunge la Polul Nord magnetic.

·         1859 - Prin Decretul lui Alexandru Ioan Cuza se infiinteaza Directia de Statistica a Moldovei, primul director fiind numit Ion Ionescu de la Brad.

·         1862: Prinţesa Alice a Regatului Unit, a doua fiică a reginei Victoria, s-a căsătorit cu Prinţul Ludovic de Hesse, viitorul Ludovic al IV-lea, Mare Duce de Hesse.

·         1862 - Este fondata Biblioteca de Stat din Rusia.

·         1863: Războiul civil american: Începe Bătălia de la Gettysburg. Bătălia de la Gettysburg a fost o bătălie purtată pe teritoriul statului Pennsylvania, în nord-estul Statelor Unite ale Americii, făcând parte din Războiului Civil American. Bătălia a avut loc în intervalul 1 iulie – 3 iulie 1863, combatanţii şi comandanţii fiind Statele Unite ale Americii (George Gordon Meade) şi Statele Confederate ale Americii (Robert Edward Lee). Bătălia s-a încheiat cu victoria Statelor Unite ale Americii. Bătălia de la Gettysburg, din Pennsylvania, a fost cea mai mare bătălie din Războiul Civil American , precum şi cea mai mare bătălie purtata vreodată în America de Nord, care a implicat aproximativ 85000 oameni în armata Uniunii de pe Potomac, la conducerea generalului-maior, George Gordon Meade şi aproximativ 75.000 militari în Armata Confederaţiei din Virginia de Nord, comandată de generalul Robert Edward Lee. Victimele la Gettysburg au totalizat 23,049 militari pentru Uniune (3155 morţi, răniţi 14529, 5365 dispăruţi). Pierderile confederate au fost de 28063 militari (3903 18,735 morţi, răniţi, dispăruţi şi 5425), mai mult de o treime din armata lui Lee. Aceste pierderi în mare parte de neînlocuit a armatei Sudului, combinate cu predarea Confederaţiei la Vicksburg, Mississippi, pe 4 iulie, a marcat ceea ce este în general considerată ca un punct de cotitură în Războiul Civil , deşi conflictul va continua pentru încă doi ani şi mai multe lupte importante: Chickamauga, Tribunalul Spotsylvania, Mononacy, Nashville etc.

·         1863 - Sclavia abolita in Surinam şi Antilele Olandeze.

·         1867: A intrat în vigoare Legea Americii de Nord Britanice, prin care Provincia Canada, New Brunswick și Nova Scotia erau comasate formând dominionul federal al Canadei.

·         1873 - Insula Printul Edward devine a 7-a provincie canadiană.

·         1878: S–a încheiat Congresul de pace de la Berlin. Prin Tratatul de pace s–au recunoscut independența României și drepturile ei asupra Dobrogei. Județele Cahul, Bolgrad și Ismail, din sudul Basarabiei, aflate în componența României, sunt încorporate Imperiului Țarist. Tratatul de la Berlin (13 iunie S.V. 1 iunie–13 iulie S.V. 1 iulie 1878) a fost tratatul internaţional care a pus capăt Războiului Ruso-Turc din anii 1877–1878. El avea menirea de a revizui prevederile păcii de la San Stefano şi a reduce astfel influenţa obţinută prin aceasta de Imperiul Rus în Balcani. Prin acest tratat semnat în urma Conferinţei de la Berlin s-a recunoscut de jure independenţa României, Serbiei şi Muntenegrului.

·         1881   - A apărut, la Iaşi, revista “Contemporanul”

·         1885    - România a denunţat Convenţia comercială cu Austro-Ungaria din 1875, care era defavorabilă intereselor economice româneşti

·         1890 - Marea Britanie si Germania semneaza Tratatul Zanzibar-Helgoland.

·         1892    - A fost semnată o declaraţie ce reglementa provizoriu relaţiile comerciale româno-germane, până la semnarea unui nou tratat commercial

·         1899 - Cel de-al doilea proces in "Afacerea Dreyfus". Exilat in Insula Dracului (America de Sud), in urma condamnarii din 22.12.1894, Alfred Dreyfus este readus in Franta pentru o noua judecata a Consiliului de Razboi din Rennes (A. Dreyfus va fi din nou condamnat, la 10 ani de inchisoare, insa, sub presiunea opiniei publice i se va acorda gratierea. Va fi reabilitat la 13.07.1906). "Afacerea Dreyfus" a reprezentat lupta dintre fortele democratice ale Frantei si fortele reactionare. In apararea lui Dreyfus, scriitorul Emile Zola a adresat o scrisoare deschisa presedintelui republicii intitulata "J'accuse".

·         1902    - A apărut, la Budapesta, apoi la Sibiu, revista literară ”Luceafărul”, care a lansat doi dintre cei mai reputaţi scriitori de la începutul secolului: Octavian Goga şi Ion Agârbiceanu.

·         1903: Începe prima ediție a Turului Franței. Turul Franței (franceză Le Tour de France) este o competiție ciclistă anuală ce se desfășoară în Franța și în țările din jurul ei. Organizată pentru prima dată în anul 1903, acoperă o lungime totală de peste 3.600 km și se întinde pe durata a trei săptămâni. Datorită prestigiului pe care l-a căpătat de-a lungul timpului, competiția atrage la start cicliști și echipe din întreaga lume. Ea este împărțită pe segmente zilnice, denumite etape. La finalul celor trei săptămâni, pentru fiecare concurent în parte se cumulează timpii obținuți în fiecare etapă pentru a se determina câștigătorul competiției. În fiecare zi, sportivul cu cel mai mic timp acumulat după sfârșitul zilei precedente îmbracă tricoul galben de lider al clasamentului general. Traseul competiției se modifică în fiecare an, dar ea se încheie întotdeauna la Paris. Începând cu anul 1975, ultima etapă se desfășoară de-a lungul bulevardului Champs-Élysées.

·         1907 - Crearea primei unitati de aviatie in armata SUA.

·         1908 - Adoptarea SOS ca semnal morse international pentru cazurile de urgenta.

·         1916: a început Bătălia de pe râul Somme din Franța, una dintre cele mai sângeroase bătălii ale Primului Război Mondial, bătălie în care au murit peste un milion de oameni. De asemenea, această bătălie a fost una dintre cele mai lungi bătălii din timpul primului război mondial, încheindu-se pe 19 noiembrie 1916, după 141 de zile de luptă, aici fiind utilizate pentru prima dată în istorie, tancurile. Bătălia de pe râul Somme a fost prima mare operațiune lansată de armata britanică pe Frontul de Vest, operațiune care a fost însă un dezastru pentru britanici, care au pierdut într-o singură zi peste 27.000 de soldați. Cel mai important moment al Bătăliei de pe Somme a fost data de 1 iulie 1916 când 12 divizii britanice ce aveau în componență aproximativ 120.000 de oameni, au atacat liniile germane pe un front ce se întindea pe o distanță de 40 de kilometri, lupta dintre cele două tabere încheindu-se cu înfrângerea armatelor germane din aceasta zonă, însă cu pierderi grele din partea britanicilor. După acțiunea din 1 iulie, lupta continuând de-a lungul lunilor iulie și august, faza finală a bătăliei a avut loc la începutul lunii noiembrie, când s-au consemnat din nou pierderi umane uriașe. Presiunea constantă aplicată de Aliați asupra germanilor, i-a făcut pe aceștia să abandoneze pozițiile strategice din zonele de luptă, obligându-i să se retragă către poziții mai puțin avantajoase, ceea ce a dus în final la demoralizarea armatei germane. Astfel, din acel moment, înfrângerea Germaniei și a aliaților ei pe Frontul de Vest va deveni doar o chestiune de timp.

·         1920: Se înființează, la Sibiu, Școala militară de ofițeri activi de infanterie (inaugurată la 19 decembrie), în prezent Academia Forțelor Terestre „Nicolae Bălcescu” .

·         1921: Este fondat Partidul Comunist Chinez. Partidul Comunist al Chinei (numele oficial), cunoscut mai ales ca Partidul Comunist Chinez, este partidul de guvernământ din Republica Populară Chineză. Partidul a fost înfiinţat în 1921, a luptat împotriva Kuomintangul în timpul războiul civil din China, care s-a încheiat cu victoria comuniştilor în revoluţia chineză. Cu peste 70 de milioane de membri, (5% din populaţia totală a Chinei), PCC este cel mai mare partid politic din lume.

·         1923: Autoritatile din Canada adopta Legea de excludere a chinezilor din aceasta tara. Populaţia de etnie chineza din Canada a crescut de la 17,043  persoane în 1901 la 36.924 persoane  în 1921. De-a lungul acestei perioade, locuitorii albi din British Columbia au cerut expulzarea lor in China. Intre 1880 si  1885, in timpul constructiei caii ferate  canadiene care lega coasta Atlanticului de cea a  Pacificului, autoritatile au admis  cresterea emigratiei chineze, pentru ca guvernul federal avea nevoie de mana de lucru ieftina pentru muncile grele si periculoase,refuzate in general de localnici. Aceasta masura a condus la agitatii sociale si  rasism generate de teama canadienilor, ca orientalii le vor ocupa locurile de munca. Legea a fost abrogata pe  14 mai 1947.

·         1925: António Maria da Silva este numit pentru a treia oară prim-ministru al Portugaliei.

·         1935: A fost înfiinţată Academia de Medicină din România, al cărei fondator a fost dr. Daniel Danielopolu. Instituţia, denumită în prezent Academia de Ştiinţe Medicale (ASM), a fost desființată în 1948 și reînființată în anul 1969. Daniel Danielopolu (n. 12/25 aprilie 1884, Bucureşti; d. 29 aprilie 1955, Bucureşti) a fost un medic, fiziolog şi farmacolog român, profesor universitar la facultatea de medicină din Bucureşti. A studiat interdependenţa dintre sistemul nervos somatic şi cel vegetativ, a creat metoda viscerografică în medicina experimentală şi în clinică, a adus contribuţii la patogenia şi tratamentul anginei pectorale. Precursor al teoriei sistemelor biologice şi al biociberneticei, promotor al farmacologiei nespecifice. Membru de onoare (din 1938) al Academiei Române.

·         1939 - In urma ocuparii de catre Germania a Cehoslovaciei, au fost intrerupte, in mod formal, relatiile dintre Romania si Cehoslovacia.

·         1942: Al doilea Razboi Mondial. Incepe prima batalie de la El Alamein, in nordul Africii intre trupele naziste si cele ale aliatilor occidentali. Prima bătălie de la El Alamein 1–27 iulie 1942 a fost una dintre principalele lupte ale Campaniei Deşertului Vestic a celui de-al doilea război mondial, având ca beligeranţi forţele Axei comandate de Erwin Rommel pe de-o parte şi forţele Aliaţilor comandate de Claude Auchinleck. Bătălia a marcat oprirea înaintării spre est a Axei. El Alamein (Egipt) a fost punctul cel mai estic atins de forţele Axei, aflat la doar 80 km de Alexandria.

·         1944   - La Conferinţa de la Bretton Woods (SUA) s-a hotărât înfiinţarea Fondului Monetar Internaţional - FMI (activitatea oficială a început la 1 martie 1947) şi a Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare, care a început să funcţioneze la data de 25 iunie 1946

·         1948 - Într-o eră în care motorsportul era animat de curaj pur şi măsurile de siguranţă erau cât se poate de rudimentare, data de 1 iulie 1948 a adus un prim pas spre curse în care jertfele omeneşti să aibă o paritate mai mică în raport cu numărul starturilor. Cea mai accesibilă măsură în acea perioadă a fost introducerea căştii ca element obligatoriu în echipamentul pilotului. Această schimbare a fost declanşată de un oribil accident în care a fost implicat italianul Achille Varzi, FIA interzicând alinierea la start fără acest element de protecţie.. Acesta pilotând un bolid Alfa Romeo în calificările pentru Grand Prix-ul Elveţiei a derapat pe o suprafaţă umedă şi s-a răsturnat, fiind zdrobit de monopost. În cariera de pilot de 17 ani Varzi a câştigat numeroase Grand Prix-uri, dar şi celebrele curse Mille Miglia şi Targa Florio.

·         1962 - A fost proclamata independenta Republicii Burundi.

·         1962 - A fost proclamata independenta Republicii Ruanda.

·         1966 - A aparut, la Constanta, revista politico-social-literara "Tomis". Revista se impune mai ales prin sectorul de critica literara, prin anchetele intreprinse si prin reportajele publicate. In prezent, redactor -sef al revistei este Constantin Novac.

·         1968    - România a semnat Tratatul cu privire la neproliferarea armelor nucleare, intrat  în vigoare la data de 5 martie 1970)

·         1968 - Uniunea Europeana. Intra in vigoare Uniunea Vamala, cu eliminarea drepturilor vamale intre "cei 6" si a tarifului exterior comun. Este facilitata libera circulatie a muncitorilor.

·         1969 - Printul Charles al Marii Britanii, mostenitorul Coroanei Britanice, a fost numit Print de Wales, la Castelul Caernarfon.

·         1974 - General Pinochet devine presedinte al Chile.

·         1975 - Semnarea actului final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa (CSCE) de catre cele 35 de state participante.

·         1977 - Proclamatia data de maiorul George Athanson, prin care ziua de 1 iulie a devenit, in Hartford (SUA), Ziua Neculai Ghimpu . Nascut in comuna Jorasti, judetul Galati, nea Neculai a facut turul Romaniei pe jos, in 1934. Dupa douazeci de ani, in 1976, a inceput periplul sau prin lume, calatorind cu caruta, camila, avionul sau vaporul. Oficialitatile din Detroit si Cleveland i-au oferit cheia de aur, iar la Boston a fost intampinat de insusi senatorul Edward Kennedy. Este unul dintre putinii romani care au vizitat centrul spatial NASA. Astfel, timp de trei ani, Neculai Ghimpu a dus un mesaj de prietenie si pace in aproape toate tarile lumii.

·         1979 - Sunt ridicate la rang de municipii orasele: Alexandria, Bistrita, Miercurea Ciuc, Sf Gheorghe, Slatina, Slobozia, Vaslui, Zalau, Fagaras.

·         1982 - Generalul Reynaldo Bignone a depus jurământul în calitate de preşedinte al Argentinei.

·         1990: Reunificarea Germaniei: Germania de Est acceptă Marca germană ca monedă, unind astfel economiile Germaniilor de Est și Vest.

·         1990: La Iaşi a avut loc ceremonia de instalare a Înalt Prea Sfinţiei Sale Daniel Ciobotea în funcţia de mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

·         1991 - La Praga a avut loc ultima consfătuire a Comitetului Politic Consultativ al statelor participante la Tratatul de la Varşovia. Organizaţia Tratatului de la Varşovia a fost desfiinţată

·         1991 - S-a infiintat, sub autoritatea Camerei Deputatilor, Regia Autonoma « Monitorul oficial », editoarea si administratoarea publicatiei oficiale a statului roman - «Monitorul oficial» (H.G. nr. 358/1.07.1991).

·         1993    - A fost introdusă Taxa pe Valoare Adăugată (TVA), măsură aprobată prin Legea nr. 130/1992

·         1996    - Prima doamnă a Statelor Unite, Hillary Clinton, a început un turneu în Europa de Est. Prima ţară vizitată a fost România

·         1996: Pentru prima data in lume,  in Australia se voteaza o lege prin care a fost autorizata eutanasierea.

·         1997: Marea Britanie  a transferat  Republicii Populare Chineze,  suveranitatea asupra Hong Kongului.

·         1997 -  România devine efectiv parte la Acordul Central-European de Comert Liber (alaturi de Cehia, Polonia, Slovacia, Slovenia si Ungaria).

·         1999: Regina Elisabeta a II–a a Marii Britanii a inaugurat, la Edinburgh, primul parlament scoțian ales în ultimii 300 de ani.

·         1999 - Johannes Rau a depus juramantul de presedinte al Germaniei (1999-2004) in fata celor doua camere ale parlamentului german..

·         2001: Gimnasta romanca Nadia Comaneci devine cetateana americana.

·         2002: Curtea Supremă din Chile a închis definitiv procedura juridică împotriva fostului dictator militar Augusto Pinochet, acuzat de comiterea mai multor asasinate şi răpiri.

·         2002    - Multimiliardarul american Steve Fossett a devenit primul om care a reuşit să efectueze singur înconjurul lumii în balon, fără escală

·         2002    - Curtea Penală Internaţională, primul tribunal permanent însărcinat cu pedepsirea crimelor de război, şi-a început activitatea la Haga

·         2004: Postul de radio România Tineret emite doar pe internet, devenind un post experimental. Directorul postului este Florian Pittiș. Radio 3net „Florian Pittiş” este primul post public de radio din ţară şi din Europa care emite exclusiv pe Internet. Situl web al postului Radio 3Net găzduieşte o colecţie impresionantă de albume folk şi rock, de poveşti ale teatrului radiofonic şi de înregistrări video de la festivalurile muzicale din ţară, precum Festivalul de Muzica Folk „Folk You”, Festivalul de muzică tânără „Prometheus” şi Festivalul „Delta Fest”. Pe www.radio3net.ro pot fi audiate: „1001 de albume de ascultat într-o viaţă”, „Cele mai bune 500 de albume”, „Cele mai bune 500 de piese”, „Cei mai mari 100 de chitarişti ai tuturor timpurilor”, „Cei mai buni 100 de artişti rock ai tuturor timpurilor”. Iniţiatorul proiectului Radio 3Net a fost regretatul artist Florian Pittiş. Este urmaşul postului de radio Programul III, primul post interactiv din ţara noastră, post de avangardă în perioada comunistă. Programul III a reprezentat o gură de aer proaspăt în vremea regimului comunist, un post îndrăzneţ cu o atmosferă specială, care a strâns în jurul lui tineri, oameni de teatru şi de muzică.

·         2004    - România a preluat preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU, fiind singurul membru al Consiliului care conduce două comitete, respectiv comitetul 1540 privind neproliferarea armelor de distrugere în masă, şi Comitetul 1518 privind Irakul.

·         2004: Populatia Canadei a ajuns la 31 946 316 persoane, a comunicat Centrul canadian de statistica.

·         2004 - Edward Chaplin, noul ambassador britanic la Bagdad , isi preia functia.

·         2005: Intră în circulație leul nou, urmând ca până la 31 decembrie 2006 leii vechi să circule în paralel cu cei noi. Aceasta reprezintă a doua etapă a denominarii și începând cu această dată 10.000 lei vechi vor fi preschimbați pentru un leu nou.

·         2005 - Festivalul de Jazz Montreux, a 39-a editie (1-16 iulie).

·         2007: Rutierul Dan Anghelache câștigă Turul României 2007. Victorie românească după 10 ani.

·         2007: Pe stadionul Wembley are loc un concert pentru comemorarea a 10 ani de la dispariția prințesei Diana.

·         2008 - Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a preluat preşedinţia UE într-o atmosferă de criză accentuată de refuzul preşedintelui polonez de a ratifica Tratatul de la Lisabona şi de criticile virulente formulate de Bruxelles la adresa sa.

·         2011: Albert al II-lea, Prinț de Monaco se căsătorește la palatul regal cu Charlene Wittstock, fostă înotătoare olimpică; Wittstock devine Prințesa Charlene.

·         2013: Croația aderă la Uniunea Europeană, devenind al 28-lea stat membru al Uniunii Europene.

Nașteri

·         1381 - Sf. Laurentius Justitianus, [Lorenzo Giustiniani].

·         1481: Christian al II-lea al Danemarcei (d. 1559)

·         1506: Ludovic al II-lea al Ungariei și Boemiei (d. 1526). A fost ultimul rege din dinastia Iagello, căzut in lupta la vârsta de 20 de ani după care turcii victorioși au ocupat centrul statului ungar de atunci, administrându-l ca raia turcească, timp de aproximativ 150 de ani.

·         1534: Frederick al II-lea al Danemarcei (d. 1588)

·         1646: S-a născut Gottfried Wilhelm Leibniz, filosof, matematician şi fizician german; ( d.1716). Gottfried Wilhelm Freiherr von Leibniz (n. 1 iulie 1646, Leipzig, d. 14 noiembrie 1716, Hanovra) a fost un filozof și matematician german, unul din cei mai importanți filozofi de la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul celui de al XVIII-lea, unul din întemeietorii iluminismului german. În matematică, Leibniz a introdus termenul de „funcție” (1694), pe care l-a folosit pentru a descrie o cantitate dependentă de o curbă. Alături de Newton, Leibniz este considerat fondatorul analizei matematice moderne.

·         1654: Louis Joseph de Bourbon, duce de Vendôme, mareșal al Franței (d. 1712)

·         1742 - Georg C Lichtenberg, fizician si scriitor german.

·         1788: Jean-Victor Poncelet, matematician francez (d. 1867)

·         1804: S-a născut scriitoarea franceză (Amantine Aurore Lucile Dupin), Georges Sand: (m. 8 iun. 1876). Amantine (sau „Amandine”) Lucile Aurore Dupin, mai târziu Baroană Dudevant (1 iulie 1804 – 8 iunie 1876), cel mai bine cunoscută sub pseudonimul său literar George Sand (franceză ʒɔʁʒ sɑ̃d), a fost o scriitoare și feministă franceză.

·         1818: Ignaz Semmelweis, medic maghiar (d. 1865)

·         1872: S-a născut aviatorul francez Louis Bleriot, primul care a reuşit traversarea Canalului Mânecii; (m. 2 aug. 1936). Louis Blériot (1 iulie 1872 – 2 august 1936) a fost un aviator francez, inventator și inginer. În 1909, el a efectuat primul zbor complet deasupra unei întinderi mari de apă într-un aparat mai greu decât aerul, când a traversat Canalul Mânecii. Pentru această realizare el a primit un premiu de 1000 lire (5.000 dolari; SUA 1910). El este considerat prima persoană care a construit un monoplan funcțional. Blériot a fost un pionier al acrobațiilor aeriene.

·         1879: Léon Jouhaux, lider francez de sindicat, laureat Nobel (d. 1954)

·         1889 - sculptorul sovietic (leton) Vera Muhina; a creat grupul sculptural “Muncitorul si colhoznica”, care decenii în sir a servit drept simbol al fostului stat sovietic.

·         1899 - Thomas A. Dorsey, parintele genului muzical “gospel” (m. 23.01.1993).

·         1893: Shishi Bunroku, scriitor japonez, (d. 1969)

·         1899 - Konstantin Tsatsos, filosof si politician; a fost presedintele Greciei intre 1975-1978 (m. 8.10.1978).

·         1906: Estée Lauder, fondatoarea firmei de cosmetice ce îi poartă numele (d. 2004)

·         1911: Serghei Sokolov, mareșal sovietic (d. 2012)

·         1911 - S-a născut Alvino Rey (Alvin McBurney), chitarist şi şef de orchestră american.

·         1916: S-a nascut  in Japonia, actrița  britanica  Olivia de Havilland, câștigătoare a premiului Oscar  pentru „Cea mai bună actriță” în 1947 și 1950. Din 1941 este cetațeana americana.

·         1926 - compozitorul si dirijorul Hans Werner Henze, unul dintre cei mai de seama muzicieni ai secolului al XX-lea.

·         1926 - Robert W. Fogel, profesor la Universitatea Washington, laureat al Premiului Nobel pentru Economie (1993).

·         1929 - S-a născut  prozatorul Costache Olareanu (romanul “Confesiuni paralele”, jurnalul “Ucenic la clasici” - Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1979, romanul “Cvintetul melancoliei” - Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pe 1984, volumul “Lupul si Chitanta” - Premiul Asociatiei Scriitorilor Bucuresti pe 1995 etc) (m. 23.09.2000). 

·         1929 - Gerald Maurice Edelman, laureat al Premiului Nobel pentru cercetari asupra anticorpilor pe anul 1972.

·         1931: S-a nascut in Franta actrita si dansatoarea franco-americana (tatal era francez iar mama americana), Leslie Caron. A fost descoperita de marele dansator si actor american de cinema, Gene Kelly, cu care a turnat impreuna filmul de succes “Un american la Paris”, in regia lui Vincente Minelli. (1951).

·         1933: S-a născut medicul neurochirurg Leon Dănăilă, considerat unul dintre cei mai buni neurochirurgi din Europa, membru titular al Academiei Române din 2004. Leon Dănăilă (n. 1 iulie 1933, Darabani, Botoşani) este medic specialist neurochirurg la Spitalul „Gh. Marinescu” din Bucureşti. El a fost ales ca membru corespondent al Academiei Române (la 24 octombrie 1997) şi apoi membru titular al acesteia (din 20 decembrie 2004). El figurează printre cele 500 de genii ale secolului 21 (potrivit publicatiei “500 Greatest Geniuses of the 21st Century” editata de Institutul Biografic American). A fost cel care a folosit primul în România, încă din 1981, microscopul operator, care a revoluţionat chirurgia vasculară, scăzând astfel mortalitatea în urma intervernţiilor chirurgicale pe creier de la peste 50% la 4%. Are la activ peste 40.000 de intervenţii chirurgicale.

·         1934 -  Claude Berri, regizor si producator francez (“Mazel Tov ou le mariage”, “Le Pistonne”, “Le cinema de papa”). 

·         1934: Sydney Pollack, regizor, producător, actor american (d. 2008). Sydney Pollack (n. 1 iulie 1934 – d. 26 mai 2008) a fost un regizor, producător şi actor american, câştigător al premiului Oscar în anul 1985 cu filmul Departe de Africa (out of Africa). A regizat mai bine de 21 de filme, a jucat în peste 30 de filme şi a produs peste 44 de filme. A încetat din viaţă răpus de un cancer pe data de 26 mai 2008.

·         1936 - S-a născut James Cotton, bluesman american.

·         1937: S-a născut scriitorul şi publicistul Olimpian Ungherea; (m. 2012).

·         1938: S-a născut medicul Nicolae Ghilezan, autor al unor importante contribuţii în domeniul oncologiei clinice şi al tratamentului multidisciplinar al cancerului. Este membru corespondent al Academiei Române din 2000.

·         1939 - S-a născut Delaney Bramlett, chitarist, vocalist şi compozitor american (Delaney, Bonnie & Friends).

·         1941: Alfred G. Gilman, profesor american, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină

·         1941 - poetul si istoricul literar Ion Pop (“Propunere pentru o fantana”, “Biata mea cumintenie”, “Avangardismul poetic romanesc”, “Poetii unei generatii”).

·         1942 – actrita canadiana Genevieve Bujold (“Ana celor o mie de zile”).
* 1943 - S-a nascut muzicianul roman  Dan Grigore.

·         1945 - S-a născut Deborah Harry, vocalistă, compozitoare şi actriţă americană (Blondie).

·         1946 - S-a născut June Monteiro, vocalist american (Toys).

·         1946: S-a nascut actrita romana de teatru si film Aimée Iacobescu. Aimée Iacobescu s-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946, dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie, in localitatea Unguriu, judetul Buzau. Are un frate geaman, emigrat in Franta.A absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National. Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam şi Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. A fost solicitata sa joace in mai multe filme: Rapirea fecioarelor, Bolondos Vakacio, Haiducii lui Saptecai, Zestrea domnitei Ralu, Saptamana nebunilor, serialul Tv in limba franceza Revolta Haiducilor, Dumbrava Minunata, Cuibul de viespi, serialul Tv Detectiv fara voie, serialul State de Romania: Student la Sorbona, in total 17 filme pana in anul 2009.

·         1947: Dan Verona, poet și traducător român

·         1947 - S-a născut Marc Benno, compozitor, chitarist, vocalist şi clăpar american (Asylum Choir, Leon Russell).

·         1948 - S-a născut John Ford, basist, vocalist şi compozitor britanic (Strawbs, Hudson Ford).

·         1948: Valeriu Tabără, politician român

·         1949 - S-a născut John Farnham, vocalist britanic (Little River Band).

·         1951 - actorul Dragos Paslaru. Dupa 1990 a trecut la viata monahala (“Ochi de urs”, “Sobolanii rosii”, “A unsprezecea porunca”, “Domnisoara Cristina”).

·         1951 - S-a născut Fred Schneider, clăpar şi vocalist american (B 52s).

·         1952 - actorul Dan Aykroyd («Stardom», «Loser», «Crossroad»).

·         1952 - S-a născut Leon Chancler, baterist american (Herbie Hancock,Santana, Flora Purim, O'Jays, Crusaders).

·         1954 - scriitorul Alexandru Musina («Cinci», «Aleea Mimozei», “Si animalele sunt oameni!”).

·         1956: Mihai Sandu-Capră, politician român

·         1960 - S-a născut Evelyn "Champagne" King, cântăreaţă americană.

·         1961: S-a nascut Diana Spencer, Prinţesă de Wales, sotia printului mostenitor al tronului Marii Britanii, Charles; (d. 1997). Diana, Prinţesă de Wales (Diana Frances, născută Spencer) (1 iulie 1961 – 31 august 1997) a fost prima soţie a lui Charles, Prinţ de Wales, moştenitorul tronului Regatului Unit. Fiii lor, William, Prinţ de Wales şi Prinţul Henry (Harry), sunt al doilea şi al treilea în linia de succesiune la tronul britanic şi a celor cincisprezece state supuse Angliei. De la căsătoria din 1981 până la divorţul din 1996 a fost numită Her Royal Highness The Princess of Wales (Alteţa Sa Regală Prinţesa de Wales), iar după divorţ, Diana, Princess of Wales (Diana, Prinţesă de Wales). Figură publică de la anunţul logodnei sale cu Prinţul Charles, Diana a rămas centrul atenţiei aproape constante a privirii cercetătoare a massmediei din Marea Britanie şi din întreaga lume atât în timpul căsniciei sale, cât şi după divoţ. Moartea ei subită într-un accident de maşină a fost urmată de o dovadă spontană şi prelungită de tristeţe publică. Replicile contemporanilor privind viaţa şi moştenirea lăsată de Diana au fost diverse, însă ceea ce a rămas este o fascinaţie remarcabilă a oamenilor pentru prinţesă. Mult aşteptata anchetă a medicului legist a ajuns la concluzia că Diana a fost ucisă în urma unui accident de maşină, şoferul fiind orbit de bliţ-ul paparazzi-ilor care o urmareau pe prinţesă.

·         1961 - atletul Carl Lewis (Frederick Carlton Lewis), detinatorul a noua medalii de aur si titluri mondiale, castigatorul premiului Sullivan (1981).

·         1961 - S-a născut Vito Bratta, chitarist şi compozitor american (White Lion).

·         1967: Pamela Anderson, model, actriță, producător canadiano-american

·         1972: Steffi Nereus, atletă germană

·         1976: Patrick Kluivert, fotbalist olandez

·         1977: Liv Tyler, actriță americană

Decese

·         251: Decius, împărat roman (n. 207)

·         1784 - A murit Wilhelm Friedemann, compozitor, clavecinist si organist, al doilea fiu al lui J.S. Bach, cunoscut ca „Bach din Halle” (n. 22.11.1710).

·         1839: A murit Mahmud al II-lea al Imperiului Otoman (n. 1785). Mahmud al II-lea (n. 20 iulie 1785 – d. 1 iulie 1839) a domnit ca sultan al Imperiului Otoman din 1808 şi până la moartea sa în 1839. S-a născut la palatul Topkapi, din Constantinopol, fiind fiul sultanului Abdulhamid I. Domnia sa a rămas în istorie mai ales datorită largilor reforme administrative, fiscale şi militare întreprinse, care au culminat cu Decretul Tanzimatului (Reorganizării) aplicat de fiii săi Abdülmecid I şi Abdülaziz I. Mama lui era Valide Naksh-i-Dil Haseki (despre care s-a zvonit că ar fi verişoară cu soţia lui Napoleon, Josephine).

·         1866 - A murit compozitorul Erik Satie, care isi datoreaza renumele componistic baletelor sale, realizate intr-o stilistica anarhista, si pieselor pentru pian, degajand un umor subtil (n. 17.05.1866).

·         1876 - A murit Mihail Bakunin, “titanul cu cap de leu”, teoretician al anarhiei si om de actiune, fondatorul Aliantei Internationale pentru Democratie Socialista (n. 18.05.1814).

·         1891: A murit Mihail Kogalniceanu, om politic, istoric, scriitor si publicist roman, orator aprecia;(n. 1817). Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi – d. 1 iulie 1891, Paris) a fost un om politic de orientare liberală, avocat, istoric şi publicist român originar din Moldova, care a devenit prim-ministru al României la 11 octombrie 1863, după Unirea din 1859 a Principatelor Dunărene în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, şi mai târziu a servit ca ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I. A fost de mai multe ori ministru de interne în timpul domniilor lui Cuza şi Carol. A fost unul dintre cei mai influenţi intelectuali români ai generaţiei sale (situându-se pe curentul moderat al liberalismului). Fiind un liberal moderat, şi-a început cariera politică în calitate de colaborator al prinţului Mihail Sturdza, în acelaşi timp ocupând funcţia de director al Teatrului Naţional din Iaşi şi a publicat multe opere împreună cu poetul Vasile Alecsandri şi activistul Ion Ghica.Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”, a fost prim-ministru și ministru de externe al Romaniei. A jucat un rol important în Revoluția de la 1848 , în lupta pentru Unirea Principatelor Române si mai tarziu in obtinerea independentei Romaniei. Personalitate fascinantă a epocii moderne, Mihail Kogălniceanu s-a situat în fruntea celor mai importanti reprezentanți ai generației pașoptiste.

·         1896 - A murit scriitoarea americana Harriet Beecher Stowe (“Coliba unchiului Tom”), (n. 14.06.1811).

·         1961: A murit Louis-Ferdinand Céline, scriitor francez (n. 1894). Louis-Ferdinand Céline – pseudonimul medicului Louis-Ferdinand Destouches (n. 27 mai 1894 – d. 1 iulie 1961) – a fost unul din marii scriitori francezi ai secolului XX. Colaboraţionist în timpul ocupaţiei naziste, refugiat după eliberarea Franţei, întâi în Germania şi apoi în Danemarca, a fost condamnat în 1950 la un an de închisoare. În 1951 a fost amnistiat şi s-a întors în ţară, continuându-şi cariera atât ca medic, cât şi ca scriitor.

·         1971: William Lawrence Bragg, fizician australian, laureat al Premiului Nobel (n. 1890). Sir William Lawrence Bragg (n. 31 martie 1890, d. 1 iulie 1971) a fost un fizician australian care a câştigat Premiul Nobel pentru Fizică împreună cu tatăl său Sir William Henry Bragg în 1915. Bragg este cel mai bine cunoscut pentru rezultatele sale în domeniul difracţiei razelor X pe cristale, în urma cercetărilor începute la Universitatea din Cambridge în 1912. Legea pe care a descoperit-o, şi care va purta numele său, a făcut posibil calculul poziţiei relative a atomilor în cadrul unui cristal prin analiza modului în care acesta difractă fasciculele de raze X (şi mai târziu fasciculele de neutroni sau electroni). În urma discuţiilor cu tatăl său, acesta a construit la Universitatea din Leeds (Anglia) primul spectrometru cu raze X.
Motivaţia juriului Nobel
„Pentru serviciul lor în analiza structurii cristalelor cu ajutorul razelor X.”

·         1972 - A murit Basil Munteanu, istoric literar si comparatist roman, membru corespondent al Academiei Romane (n. 9.11.1897).

·         1974 - A murit Juan Domingo Peron, politician, presedinte al Argentinei intre anii 1946-1955 si 1973-1974 (n. 8.10.1895). Maria Estela (Isabelita) Martinez de Peron, sotia lui Juan Domingo Peron, care detinea functia de vicepresedinte al tarii, devine presedinte. Juan Domingo Perón (n. 8 octombrie 1895 – d. 1 iulie 1974) a fost un om de stat argentinian, de 2 ori preşedinte al Argentinei, în perioada 1946-1955 şi în perioada 1973-1974. Un militar de carieră, el a mai ocupat funcţia de ministru al Muncii în cadrul guvernului militar din 1943 şi funcţia de vicepreşedinte al Argentinei. Primul său mandat ca preşedinte al Argentinei s-a încheiat dezastruos, fiind exilat în urma unei lovituri de stat. Se reîntoarce în Argentina în 1973, fiind reales ca preşedinte, însă mandatul său a durat mai puţin de 9 luni, murind în 1974.

·         1981: Marcel Lajos Breuer, arhitect american (n. 1902)

·         1983: Buckminster Fuller, inventator, inginer și arhitect american (n. 1895)

·         1997: Robert Mitchum, actor american (n. 1917). Robert Charles Durman Mitchum, cunoscut ca Robert Mitchum, (n. 6 august 1917 – d. 1 iulie 1997) a fost un actor american de film şi cântăreţ. Mitchum este cunoscut mai ales datorită rolurilor sale anticonvenţionale de eroi, aşa-numiţi anti-eroi din filmele realizate în stil film noir din 1950 şi 1960.

·         1999: Vasile Ijac, compozitor și critic muzical român (n. 1899)

·         1999 - A murit Forrest Edward Mars, producatorul produselor de ciocolata Mars (n. 1904).

·         1999 - A murit actorul si cantaretul Guy Mitchell (n. 22.02.1925).

·         2000: Walter Matthau, actor american (n. 1920). Walter Matthau (n. 1 octombrie 1920 în New York – d. 1 iulie 2000 în Santa Monica, California), a fost un actor de film evreu american.

·         2001: Nikolai Basov, fizician rus, laureat al Premiului Nobel (n. 1922). Nikolai Ghenadievici Basov (în rusă Николай Геннадиевич Басов) (14 decembrie 1922 – 1 iulie 2001) a fost un fizician sovietic, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică împreună cu Aleksandr Prohorov şi Charles Hard Townes, pentru munca lor de pionierat în domeniul maserilor şi laserilor.

·         2002 - A murit chirurgul Pius Branzeu, membru al Academiei Romane.

·         2003: Mihai Liță, politician român (n. 1942)

·         2004 - A murit actorul Marlon Brando („Pe chei”, „Nasul”, „ Viva Zapata ” , „ Un tramvai numit dorinta ”) (n. 3.04.1924). Marlon Brando, Jr. (n. 3 aprilie 1924 – d. 1 iulie 2004) a fost un actor american câştigător al premiului Oscar, recunoscut ca fiind unul dintre cei mai mari actori de film ai secolului 20. S-a făcut remarcat mai ales datorită rolurilor din filmele Un tramvai numit dorinţă şi On the Waterfront, ambele regizate de către Elia Kazan la începutul anilor 1950. Stilul său actoricesc, combinat cu apariţiile sale publice ca outsider al Hollywood-ului anilor 1950 şi 1960, au avut o influenţă majoră asupra generaţiei de actori ce i-au urmat. Ulterior, în ciuda unei anumite etichete de paria care i-a fost conferită, a interpretat la superlativul absolut, stabilind un nou standard estetic, rolul lui Vito Corleone din primul film din seria lui Francis Ford Coppola închinate unui boss mafiot, Naşul (The Godfather). Marlon Brando a fost de asemenea un activist social puternic implicat, susţinând mai multe probleme, printre care şi cea a mişcării amerindienilor. El a fost clasificat pe locul patru într-un clasament al actorilor americani de film ai tuturor timpurilor, întocmit de Institutul American de Film.

·         2005 - Jurnalistul Gabi Dobre a încetat din viaţă. A lucrat în echipa de realizare a emisiunii "Enigma", apoi a fost moderator al Matinalului de la TVR 1, a avut o colaborare ca realizator la Antena 1 Ploieşti, a devenit manager la Alpha TV şi prezentator şi realizator al emisiunii "Prima pagină" la TVR Internaţional. (n. 1972).

·         2008 - Mel Galley, chitarist al trupei de heavy metal Whitesnake, a murit. Galley s-a alăturat trupei Whitesnake în 1982, după ce fondatorul acesteia, David Coverdale, a refăcut formula. ("Here I Go Again") (n. 1948)

·         2009   - A decedat actorul Karl Malden, premiat cu Oscar în 1951 pentru rolul lui Mitch din "Un tramvai numit dorinţă". Karl Malden (născut Mladen George Sekulovich la 22 martie 1912 – d. 1 iulie 2009) a fost un actor american de film şi TV. Karl Malden s-a născut la Chicago, Illinois, a crescut în Indiana şi a decedat la Brentwood, California. Tatăl său Petar Seculovich (1886-1975) era sârb iar mama, Minnie Seculovich (1892-1995), născută Sebera era de origine cehă.

·         2014: Matei Alexandru, actor român (n. 1927)

·         2015: Ludovic Baci – dirijor și compozitor român (n. 1930, Petrila).

·         2016: A murit Ion Ianoși, scriitor și eseist de origine evreiască din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă. (n. 1 mai 1928). Ion Ianoși (n. Ioan-Maximilian Steinberger, 1 mai 1928, Brașov – 1 iulie 2016), a fost un scriitor și eseist de origine evreiască din România, profesor de filosofie și estetică, teoretician, monograf, traducător și specialist în filosofia și literatura rusă.

Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Ier Leontie de la Rădăuți; Sf Mc doctori fără de arginți și făcători de minuni Cosma și Damian, cei din Roma; Duminica a 5-a după Rusalii – Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei

·         În calendarul romano-catolic:  Sf. Gal, episcop

·         Canada: Înființarea Confederației Canadiene (1867). 1 iulie este ziua națională a Canadei, ţară a cărei istorie începe în 1534, când exploratorul francez Jacques Cartier descoperea ceea ce va deveni ulterior regiunea Quebec şi coasta orientală a Canadei. Popularea noilor teritorii de către colonişti francezi va începe după anul 1600. Au urmat două secole de confruntări ale acestora atât cu indigenii amerindieni, cât şi cu intruşii englezi. În cele din urmă, s-a reuşit desăvârşirea unui stat modern, profund democratic, în care franceza şi engleza au statut egal. Canada este o ţară de imigraţie prin excelentă.

• Rwanda: Independența față de Belgia (1962)
• Burundi: Proclamarea independenței de stat (1962)
• Somalia: Independența față de Regatul Unit și Italia (1960)

RELIGIE ORTODOXĂ 1 Iulie

+) Sf Ier Leontie de la Rădăuți; Sf Mc doctori fără de arginți Cosma și Damian, cei din Roma; Duminica a 5-a după Rusalii – Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei

Sf Ier Leontie de la Rădăuți

Sfantul Ierarh Leontie de la Radauti s-a nascut la inceputul secolului al XIV-lea. Sfantul Leontie a intrat in monahism de tanar, la Manastirea Bogdana din Radauti, primind numele Lavrentie. Dupa o vreme se retrage in sihastrie, unde a construit un schit ce avea sa-i poarte numele: “Schitul lui Lavrentie“. Pravila pentru obstea de aici era urmatoarea: hrana o singura data in zi, la asfintitul soarelui, afara de sarbatori; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul noptii pana dimineata – priveghere in biserica, dupa randuiala Sfantului Munte si traditia pustniceasca. Pe locul unde a fost “Sihastria lui Lavrentie“, astazi se afla satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judetul Suceava. Potrivit unor istorici, Sfantul Leontie  ar fi ajuns chiar episcop la Radauti, in timpul domniei lui Alexandru Voda cel Bun, dar spre batranete s-a retras din scaunul episcopal. Zaharia Kopistenski, cel care ii scrie viata, il numeste “facator de minuni”.

Asa ne putem explica de ce in vechime strada de azi Bogdan Voda din Radauti, unde se afla si ctitoria domnitorului, se numea “Drumul Sfantului”. Traditia spune ca a fost duhovnicul Sfantului Daniil Sihastru.A fost inmormantat in biserica de lemn a schitului, iar mai tarziu, datorita cinstirii sfintelor sale moaste de credinciosi, acestea au fost mutate in Catedrala din Radauti.

Prin anul 1639 o ceata de raufacatori a jefuit orasul Radauti. Traditia spune ca monahii, afland de venirea talharilor, au ascuns moastele Sfantului chiar sub locul unde erau depuse, in naos, in fata tabloului votiv al ctitorilor manastirii. O serie de cercetari arheologice efectuate intre anii 1974-1977 a scos la iveala moastele sale. In anul 1991 ele au fost asezate intr-o racla spre a fi cinstite de credinciosi.

In sedinta sinodala din 20 iunie 1992 s-a hotarat canonizarea sa oficiala. Praznuirea Sfantului Ierarh Leontie de la Radauti se va face in fiecare an, pe 1 iulie.

Viaţa Sfinților Mucenici Doctori fără de arginți, Cosma și Damian, din Roma

   După trupeasca răsărire pe pământ a Stăpânului nostru, Hristos Dumnezeu, se poate auzi pretutindeni, ca un lucru oarecare de mirare, viaţa tuturor Sfinţilor Mucenici ai lui Hristos. Pentru că minunată s-a făcut întru dânşii puterea Mântuitorului, şi de mirare este tuturor starea lor cea cu mărime de suflet împotriva muncitorilor şi nebiruita lor răbdare. Dintre unii ca aceia au fost aceştia, de care ne stă nouă înainte cuvântul, Sfinţii răbdători de chinuri Cosma şi Damian, fraţi după trup, care dintr-un tată şi dintr-o maică s-au născut în Roma cea veche şi au fost crescuţi în buna credinţă creştinească.

    Aceştia deprinzându-se la meşteşugul doctoriei, toate bolile le tămăduiau cu lucrarea. Căci aveau împreună ajutător lor întru toate pe darul Unuia Dumnezeu, şi peste câţi din oamenii cei ce pătimeau şi din dobitoace îşi puneau mâinile lor, îndată aceia se făceau sănătoşi desăvârşit. Iar bunii tămăduitori de la nimeni nu luau plată pentru tămăduiri, de aceea au fost numiţi şi doctori fără de plată, căci numai de o plată ca aceasta prea scumpă aveau trebuinţă de la cei ce se tămăduiau, ca să creadă întru Hristos. Şi nu numai în singură Roma, ci şi prin cetăţile dimprejur şi prin sate mergând, şi pe cei bolnavi tămăduindu-i, pe mulţi îi întorceau la Hristos.

    Şi încă pe lângă darul cel tămăduitor, făceau bine noroadelor şi prin îndurata dăruire, căci având de la strămoşi multe averi adunate, şi după părinţi rămase lor, le vindeau pe acelea şi le împărţeau la săraci şi la cei ce aveau trebuinţă, şi hrăneau pe cei flămânzi, şi îmbrăcau pe cei goi, şi tot felul de milă şi de îndurare arătau spre cei săraci şi lipsiţi. Iar când tămăduiau pe cei bolnavi, grăiau către dânşii aşa: „Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unuia adevăratului Dumnezeu, întru Care de veţi crede cu neîndoire, îndată sănătoşi veţi fi". Şi aceia crezând, câştigau sănătate. Şi aşa în toate zilele întorcându-se mulţi de la păgânătatea închinării de idoli, se apropiau de Hristos.

    Şi aveau sfinţii aceştia doctori petrecere osebită într-un sat oarecare din hotarele Romei, unde erau averile părinţilor lor; acolo avându-şi adăpostirea lor, i-au luminat pe toţi cei dimprejur cu sfânta credinţă. Deci diavolul neputând răbda ca să vadă o viaţă ca aceasta a lor, care strălucea cu faptele bune, a îndemnat pe oarecare slujitori ai lor ca să meargă la împăratul şi să clevetească pe aceşti nevinovaţi. Şi împărăţea atunci în Roma Carin; acesta ascultând pe clevetitori, îndată a trimis ostaşi la satul acela, ca să prindă pe doctorii cei fără de plată Cosma şi Damian, şi să-i aducă înaintea lui la judecată. Şi mergând ostaşii la satul acela şi întrebând pentru Cosma şi Damian, s-au adunat credincioşii la sfinţi şi-i rugau pe dânşii ca să se ascundă puţin, până ce va trece mânia cea împărătească. Iar sfinţii n-au voit să-i asculte pe ei, ci se sârguiau ca singuri de voie să iasă la ostaşii cei ce-i căutau pe dânşii, dorind ca să pătimească pentru Hristos cu bucurie.

    Insă după ce mai mulţi credincioşi s-au adunat la ei, şi cu rugăminte cu lacrimi îi îndemnau pe dânşii, ca să-şi ferească viaţa lor, nu pentru sine, ci pentru mântuirea multora, s-au supus şi nevrând. Iar credincioşii luându-i pe ei, i-au ascuns într-o peşteră. Deci ostaşii căutându-i pretutindeni cu dinadinsul şi neaflându-i, s-au umplut de iuţime şi de mânie, şi prinzând pe unii bărbaţi cinstiţi din satul acela, i-au legat pe dânşii cu lanţuri, şi-i duceau la Roma. De care lucru înştiinţându-se Sfinţii Cosma şi Damian, îndată au ieşit din peşteră şi au alergat degrab în urma ostaşilor, şi ajungându-i pe cale, au zis către dânşii: „Sloboziţi pe aceşti nevinovaţi şi luaţi-ne pe noi. Pentru că noi suntem cei pe care aveţi voi poruncă să-i prindeţi". Deci ostaşii slobozind pe acei bărbaţi, au pus lanţurile pe Sfinţii Cosma şi Damian, şi i-au dus la Roma, unde sfinţii au fost păziţi în legături până a doua zi.

    Iar a doua zi a şezut împăratul la obişnuita judecată înaintea norodului, care era la loc de privelişte, şi punând înainte pe Sfinţii legaţi Cosma şi Damian, cu mare glas a început a vorbi către dânşii, zicându-le: „Voi sunteţi cei ce vă împotriviţi zeilor părinţilor noştri şi cu oarecare meşteşug de vrajă tămăduiţi fără de plată bolile între oameni şi între dobitoace, amăgind pe norodul cel prost ca să se depărteze de la zei şi de la legile părinteşti? Ci măcar acum întoarceţi-vă de la a voastră rătăcire, ascultaţi sfatul meu cel bun, şi apropiindu-vă, aduceţi jertfă zeilor, care îndelung v-au răbdat pe voi până acum. Căci făcându-li-se strâmbătate de la voi, nu v-au răsplătit vouă rău pentru rău, deşi puteau să vă răsplătească, ci au răbdat aşteptând întoarcerea voastră cea către dânşii". Iar sfinţii plăcuţi lui Hristos, într-un glas răspunzând către împăratul, au grăit: „Noi n-am înşelat pe nici un om, nici nu ştim meşteşug de vrajă, nici n-am făcut vreun rău cuiva, ci tămăduim bolile cu puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, precum Acela ne-a poruncit, zicând: Pe cei bolnavi tămăduiţi, pe cei stricaţi curăţiţi. Şi o facem aceasta fără de plată, de vreme ce Mântuitorul a poruncit-o, zicând: In dar aţi luat, în dar daţi. Pentru că nu avem trebuinţă de averi, ci mântuirea sufletelor omeneşti o căutăm, şi slujim neputincioşilor şi săracilor ca Insuşi lui Hristos. Căci Acela socoteşte ca şi pentru Sine îngrijirile cele făcute pentru dânşii, zicând către bunii dătători: Flămând am fost şi Mi-aţi dat de am mâncat; am însetat şi M-aţi adăpat pe Mine. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat. Pe aceste porunci ale Lui noi ne sârguim a le împlini, aşteptând ca să luăm de la Dânsul plată în viaţa cea fără de sfârşit a Impărăţiei cerului. Iar celor păruţi de tine zei nicidecum nu voim să le slujim. Tu şi cei cu tine slujiţi-le lor! Iar noi ştim cu adevărat, că aceia nu sunt dumnezei. Iar de voieşti, o, împărate, noi îţi punem ţie înainte sfatul cel bun, ca să cunoşti pe unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul tuturor, Care răsare soarele Său peste cei răi şi peste cei buni, şi plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi spre trebuinţa noastră, şi spre slava numelui Său celui preamare. Aceluia Să-i slujeşti, depărtându-te de la idolii cei fără de suflet şi nesimţitori".

    Iar Carin împăratul a zis către dânşii: „Nu v-am chemat pe voi ca să grăiţi filosofii, ci să aduceţi jertfă zeilor". Răspuns-au sfinţii: „Noi unuia Dumnezeului nostru îi aducem sufletele noastre jertfă fără de sânge, Celui ce ne-a izbăvit pe noi din cursele diavolului şi a dat pe Unul născut Fiul Său pentru mântuirea a toată lumea. Acela -Dumnezeul nostru - nu este zidit, ci este Ziditor al tuturor. Iar ai tăi zei sunt nişte scorniri omeneşti şi lucru al mâinilor meşterilor. Şi de n-ar fi fost între oameni meşteşugul cel ce face pe zeii voştri, voi n-aţi fi avut la cine să vă închinaţi". Carin a zis: „Nu ocărâţi pe zeii cei veşnici, ci apropiindu-vă, închinaţi-vă lor cu jertfe, mai înainte de a primi muncile cele ce vă aşteaptă pe voi".

    Iar robii lui Hristos umplându-se de Duhul Sfânt, au zis: „Fii ruşinat împreună cu zeii tăi, o, Carine, şi de vreme ce se întoarce mintea ta de la Dumnezeul cel ce de-a pururea este şi vieţuieşte în veci, şi se lipeşte spre idolii cei nesimţitori şi niciodată vii, deci şi faţa trupului tău să se întoarcă de la locul său spre a ta înfruntare, ca să te deprinzi prin singură cercarea, ce poate Dumnezeul nostru". Aceasta zicând-o sfinţii, îndată s-a schimbat faţa lui Carin şi grumajii i s-au sucit, şi s-a întors faţa lui la spatele lui. Şi nu putea să-şi întoarcă grumajii săi, nici nu putea cineva să-i ajute lui, ci şedea pe scaun, avându-şi grumajii şi faţa strâmbă. Iar norodul ce privea spre aceea, striga cu mare glas: „Mare este Dumnezeul creştinilor, şi nu este alt Dumnezeu afară de dânsul".

    Intru acea vreme mulţi au crezut întru Hristos şi au rugat pe Sfinţii Doctori ca să tămăduiască pe împăratul. Incă şi singur împăratul se ruga, zicând către dânşii: „Acum ştiu cu adevărat că sunteţi robi ai Adevăratului Dumnezeu. Deci mă rog vouă, precum aţi vindecat pe cei mulţi, tămăduiţi-mă şi pe mine, ca şi eu să cred că nu este alt Dumnezeu, afară de Dumnezeul cel propovăduit de voi, care a făcut cerul şi pământul".

    Iar sfinţii au zis către dânsul: „De vei cunoaşte pe Dumnezeul cel ce ţi-a dat ţie viaţa şi împărăţia, şi de vei crede întru Dânsul cu toată inima ta, Acela poate să te tămăduiască pe tine". Iar împăratul cu mare glas a zis: „Cred întru tine, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule cel Adevărat, miluieşte-mă pe mine şi nu pomeni neştiinţa mea dintâi". Aceasta zicând-o împăratul, i s-au îndreptat grumajii lui şi faţa lui a stat la locul său, precum era mai întâi. Şi sculându-se împăratul de la locul său, şi-a ridicat ochii săi spre cer şi înălţându-şi mâinile, a dat mulţumită lui Dumnezeu împreună cu tot norodul, zicând: „Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeule cel Adevărat, Care m-ai adus pe mine dintru întuneric la lumină, prin aceşti sfinţi robi ai Tăi".

    Şi aşa tămăduindu-se împăratul, a cinstit pe Sfinţii Doctori Cosma şi Damian, şi i-a slobozit pe ei cu pace. Iar ei ieşind din Roma, s-au dus la satul lor. Şi auzind locuitorii satului aceluia, şi cei dimprejur, toate cele ce se făcuseră de sfinţi în Roma, au ieşit întru întâmpinarea plăcuţilor lui Dumnezeu şi i-au primit pe dânşii cu bucurie, veselindu-se şi slăvind pe Stăpânul Hristos. Iar sfinţii umblau iarăşi împrejur prin cetăţi şi prin sate după obiceiul lor, tămăduind neputinţele şi luminând norodul cu sfânta credinţă, apoi se întorceau la satul lor. Iar zavistuitorul diavol neputând prin meşteşu-girea sa cea dintâi să-i piardă pe sfinţi de pe pământul celor vii, a scornit alta.

    Era în părţile acelea oarecare doctor slăvit, de la care şi aceşti sfinţi învăţaseră la început meşteşugul doctoricesc; pe acela l-a îndemnat vrăjmaşul ca să urască pe sfinţi, nesuferind slava lor cea bună. Deci, chemând acela la sine pe sfinţi cu înşelăciune, i-a luat pe dânşii la un munte, ca şi cum ar fi voit să adune buruieni de doctorii, iar în inimă având gândul lui Cain. Şi ducându-i pe ei departe, a rânduit ca fiecare deosebi să adune buruieni. Deci mai întâi năvălind asupra unuia, l-a ucis pe el cu pietre, apoi şi pe celălalt l-a ucis aşijderea. Şi luând trupurile lor, le-a ascuns lângă o scursură de apă ce era acolo.

    Aşa sfinţii răbdători de chinuri ai lui Hristos, doctorii cei fără de plată, Cosma şi Damian, şi-au luat sfârşitul vieţii şi s-au învrednicit de cununile muceniceşti de la Hristos Domnul, Mântuitorul nostru, Căruia împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, se cuvine cinste şi slavă, acum şi de-a pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciune către Sfinţii Mucenici şi Doctori fără de arginţi Cosma şi Damian

  Slăviţilor făcători de minuni şi Doctori fără de arginţi, Cosma şi Damian! Iubindu-L pe Hristos Dumnezeu din tinereţile voastre, nu numai meşteşugul doctorilor aţi învăţat, ci mai ales har neîmpuţinat al tămăduirii tuturor bolilor aţi primit de la Dumnezeu. Pentru aceasta, şi pe noi, care cădem înaintea cinstitei icoanei voastre, degrab auziţi-ne. Pe copiii care cer ajutorul vostru la învăţătură povăţuiţi-i cu rugăciunile voastre, ca, râvnind vieţuirii voastre, să afle nu numai cele pământeşti, ci mai ales să sporească în cucernicie şi în credinţa cea dreaptă. Celor ce zac de boală şi s-au deznădăjduit de ajutorul omenesc, dar aleargă la voi cu credinţă fierbinte şi rugăciune osârdnică, tămăduire dăruiţi-le cu cercetarea voastră cea milostivă şi de minuni făcătoare; aşijderea şi pe cei ce din pricina bolilor grele au căzut în trândăvire, în puţinătate de suflet şi în cârtire, cu harul cel dat vouă de Dumnezeu întăriţi-i în răbdare şi îndrumaţi-i ca să priceapă sfânta şi desăvârşita voie a lui Dumnezeu în ce ne priveşte şi să se facă părtaşi ai harului mântuitor al lui Dumnezeu. Pe toţi cei ce aleargă la voi cu osârdie ocrotiţi-i de bolile cele crunte, şi apăraţi-i de moartea năprasnică, şi cu puternica voastră mijlocire înaintea lui Dumnezeu păziţi-i neclintiţi în dreapta credinţă şi ajutaţi-i în sporirea duhovnicească, ca împreună cu voi să se învrednicească în veacul ce va să vină a lăuda şi a slăvi numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

Duminica a 5-a după Rusalii – Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei

Ev. Matei 8, 28-34; 9, 1

În vremea aceea, trecând Iisus dincolo, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi demonizați care ieşeau din morminte, atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe calea aceea. Şi, iată, au început să strige şi să zică: Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Departe de ei era o turmă mare de porci, păscând. Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, lasă-ne să intrăm în turma de porci. Atunci El le-a zis: Duceţi-vă! Iar ei, ieşind, s-au dus în turma de porci. Și îndată toată turma s-a aruncat de pe ţărm în mare şi a pierit în apă. Iar păzitorii au fugit şi, ducându-se în cetate, au spus toate cele întâmplate cu demonizații. Și, iată, toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, văzându-L, L-au rugat să plece din hotarele lor. Iar Iisus, intrând în corabie, a trecut marea şi a venit în cetatea Sa.

Ap. Romani 10, 1-10

Fraţilor, bunăvoinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu, pentru Israel, este spre mântuire. Căci le mărturisesc că au râvnă pentru Dumnezeu, dar sunt fără cunoştinţă, deoarece, necunoscând dreptatea lui Dumnezeu şi căutând să statornicească dreptatea lor, dreptăţii lui Dumnezeu ei nu s-au supus. Căci sfârşitul legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede. Căci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, că: «Omul care o va îndeplini, va trăi prin ea». Iar dreptatea din credinţă grăieşte aşa: «Să nu zici în inima ta: Cine se va sui la cer?», ca adică să coboare pe Hristos! Sau: «Cine se va coborî întru adânc?», ca să ridice pe Hristos din morţi! Dar ce zice Scriptura? «Aproape este de tine cuvântul, în gura ta şi în inima ta», – adică cuvântul credinţei pe care-l propovăduim. Că, de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui. Căci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire.

Predică la Duminica a V-a după Rusalii - Vindecarea celor doi demonizaţi din ţinutul Gadarei - Pr. Ilie Cleopa 

„Până la sfârşitul lumii, până în ziua Judecăţii, vor veni multe răni peste popoarele lumii: robie, războaie, foamete, secetă, boli, holeră, ciumă, tulburări. Dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.”

Iubiţi credincioşi,

Cu cât pătrundem în Sfintele Scripturi mai adânc, prin teologie şi prin tâlcuire, cu atât ne dau şi ele mai bogat mireasma Duhului Sfânt şi înţelegem mai mult cuprinsul lor.

Mântuitorul spune: „Cercetaţi Scripturile, căci ele mărturisesc pentru Mine”. Deci ştim din gura lui Hristos că Sfintele Scripturi sunt mărturii ale lui Dumnezeu. Proorocul David zice: „În calea mărturiilor Tale, Doamne, ne-am desfătat ca de toată bogăţia” (Psalmi 118, 14). Mare adevăr este în aceste cuvinte!

Cine aleargă pe calea mărturiilor, sau pe calea dumnezeieştilor Scripturi şi pe calea înţelesurilor duhovniceşti, din ele pururea se veseleşte de înălţimea tainelor care se află în ele.

Duhul Sfânt fericeşte mai departe pe cei ce le cercetează, zicând: „Fericiţi cei ce cearcă mărturiile Lui, că din toată inima Îl vor căuta pe Dânsul” (Psalmi 118, 2). Duhul Sfânt Însuşi fericeşte pe omul care cearcă mărturiile Lui, adică cearcă cu deamănuntul înţelesul duhovnicesc al Sfintelor Scripturi.

Pentru care pricină caută omul cu toată inima pe Dumnezeu în calea Scripturilor? Pentru înţelegerea celor ce citeşte. Căci rugându-se la Dumnezeu să-i descopere ochii minţii, înţelege taine mari şi negrăite, atâta cât este cu putinţă omului a înţelege. Şi atunci aleargă cu toată puterea pe calea poruncilor lui Dumnezeu.

Dumnezeiasca Evanghelie de azi începe aşa: „În vremea aceea, a venit Iisus Hristos în latura Gherghesenilor”, sau a Gadarenilor. Gadara şi Gherghesa erau două cetăţi aproape una de alta, cale de două ceasuri. Şi pentru că erau atât de apropiate, se chemau uneori latura Gadarenilor, cum zice Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, iar alteori latura Gherghesenilor, cum zice Sfântul Evanghelist Luca.

Pe acolo ajunsese Mântuitorul nostru odată, propovăduind Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu şi vindecând bolnavii şi făcând minuni. Şi când a ajuns în această latură a Gherghesenilor sau a Gadarenilor, i-au ieşit înainte doi îndrăciţi foarte cumpliţi, care locuiau în mormânturi.

Dar de ce locuiau îndrăciţii în mormânturi? Mormintele erau prin acele părţi un fel de crăpături de stânci, sau un fel de cripte. Îndrăciţii nu puteau sta în case, ci se ascundeau în acele cripte.

Deci doi din aceşti îndrăciţi au ieşit înaintea Mântuitorului şi dumnezeiasca Scriptură spune că erau foarte cumpliţi şi din cauza lor nimeni nu putea să treacă pe calea aceea, căci toţi se speriau de ei şi fugeau din calea lor.

Dar de ce Luca spune numai de un îndrăcit, povestind această întâmplare, în timp ce Matei şi Marcu vorbesc de doi? Să nu credeţi că se contrazic dumnezeieştii apostoli şi evanghelişti. Doamne fereşte! Nu se contrazic. Luca descrie pe larg pe îndrăcitul pe care l-a vindecat Mântuitorul mai întâi. El era cel mai rău şi era din Gadara, iar Mântuitorul nu s-a întâlnit cu cei doi îndrăciţi în acelaşi loc şi deodată.

Pentru că era cel mai cumplit, Sfântul Luca spune despre el că-l legau în lanţuri şi lanţurile nu se puteau ţine de el. Celălalt era din cetatea Gherghesa, dar pentru că amândoi erau din latura acelor două cetăţi, evangheliştii Matei şi Marcu, vrând să scurteze, cum e obiceiul uneori în Evanghelie, nu mai spun că unul era dintr-o cetate şi celălalt din alta, ci vorbesc în general de doi îndrăciţi.

Aşa se înţelege de ce Matei şi Marcu vorbesc de doi îndrăciţi, iar Luca numai de unul. Şi ce-au făcut îndrăciţii aceştia, mai bine zis diavolii din ei, când au văzut pe Iisus Hristos, Dumnezeul nostru şi Mântuitorul lumii? Au început a striga foarte tare către Dânsul: „Ce este nouă şi Ţie, Iisuse, Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt?”. Adică, ce ai cu noi? Noi nu Ţi-am făcut Ţie nimic, noi îi chinuim numai pe oamenii aceştia, care sunt daţi nouă tot de puterea Ta şi pe care-i avem în stăpânire, şi în care noi locuim.

Dar apoi, temându-se de puterea Mântuitorului, au zis: „Ai venit să ne munceşti pe noi mai înainte de vreme?”. Auzi ce spun diavolii?

Din această pericopă evanghelică învăţăm trei lucruri mari. Întâi, că şi diavolii au credinţă şi cunoştinţă. Al doilea, că se tem foarte tare de puterea dumnezeiască, să nu-i alunge în gheena, la munci desăvârşite, mai înainte de Judecata viitoare. Şi al treilea, că muncile iadului sunt foarte grele, dacă se tem şi diavolii de ele.

Deci nu toţi diavolii se află la muncă desăvârşită pentru căderea lor, aşa cum nici păcătoşii nu se află acolo, cum spun dumnezeieştii Părinţi. De aceea ziceau diavolii aceştia: „De ce ai venit să ne munceşti înainte de vreme?”. Adică, nu-Ţi ajunge că ai să ne munceşti desăvârşit începând din ziua Judecăţii? Ai venit să ne munceşti pe noi înainte de Judecată, acolo unde ne este dat să ne muncim?

Că mulţi din ei au rămas în văzduh, cum zice marele apostol Pavel către Efeseni: „domnii puterii văzduhului”, „duhurile răutăţii răspândite în aer”; sau cum zice marele prooroc David: „Mulţi sunt cei ce se luptă cu Mine de la înălţime”.

Aşa şi diavolii sălăşluiţi în cei doi oameni, încă nu erau în gheenă, ci erau din cei din văzduh. Ei intraseră în aceşti doi îndrăciţi şi se temeau ca nu cumva Hristos să-i scoată din oameni şi să-i trimită în gheena unde se munceau alţi conducători de-ai lor, care intraseră de la început acolo.

Dar dumnezeiescul evanghelist Luca mai spune ceva în Evanghelia sa. Zice că Hristos a întrebat pe diavoli: „Cum vă este numele?”. Căci şi diavolii au nume. Şi au zis diavolii din cei îndrăciţi: „Legheon ne este numele”. Adică eu nu sunt numai unul, ci suntem şase mii de diavoli, Legheon însemnând şase mii, pentru că legiunea romană avea şase mii de ostaşi.

Deci erau în doi oameni şase mii de diavoli; dar cu toate că erau aşa de mulţi, se rugau lui Hristos să nu-i trimită în gheenă. Dar oare diavolul n-are putere, de au trebuit să fie atât de mulţi într-un om? Are foarte multă putere, căci spune Iov: „Adâncul fierbe ca o căldare de el şi cine va descoperi pieptul armurii lui?”. Şi proorocul Isaia, vorbind ca despre împăratul Tirului şi al Sidonului, zice de căderea satanei: „Erai un heruvim ocrotitor şi te plimbai în mijlocul cetelor celor scânteietoare din cer şi toate flautele şi muzicile cerului te lăudau pe tine. Şi frumuseţile tale te-au înşelat pe tine, te-au uns pe tine, adică te-ai vopsit cu carbineul de aur, cu iachint, cu hrisolit, cu topaz, cu ametist, cu beril şi cu celelalte pietre scumpe”.

Auzi cum era satana înainte de cădere? Era un heruvim ocrotitor, înfrumuseţat cu mare podoabă, sau cum mai zice Isaia, era luceafărul care răsare dimineaţa din ceruri (Isaia 14, 12-20). Căci zice: „Cum ai căzut din fala ta, stea de dimineaţă!”. Vezi cine era şi câtă putere avea?

A venit la Sfântul Serafim de Sarov un boier care avea rugăciunea inimii şi încrezându-se în darul rugăciunii, zice către Sfântul Serafim: „Eu nu mă tem de diavoli, că nu mai au nici o putere asupra robilor lui Hristos”. Şi a zis Sfântul Serafim: „Ce zici? Nu te temi de diavoli? N-au nici o putere? Îţi spun, fiule, că un diavol are putere să întoarcă numai cu o unghie pământul pe cealaltă parte”. Dar de ce? Pentru că au fost îngeri. Dar această putere o au numai când şi cât le îngăduie Dumnezeu. Ştiţi de ce? Pentru că „puterea diavolească – cum spune Sfântul Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu – este circumscrisă, este îngrădită de puterea Dumnezeirii”. Şi de aceea n-are el putere, când nu-l lasă Cel Atotputernic.

Frânele puterii satanei sunt în mâna lui Dumnezeu; el e câinele lui Dumnezeu, sabia lui Dumnezeu, biciul lui Dumnezeu şi nu poate să plece nicăieri fără poruncă.

Iată ce scrie la Iov (cf. cap. 2): „Într-una din zile au venit toţi îngerii Domnului înaintea Lui şi a venit şi satana. Şi Dumnezeu l-a întrebat pe el: De unde vii tu? Şi a zis: Doamne, am cutreierat tot pământul şi toate de sub cer şi iată am venit de faţă. Şi l-a întrebat: Ţi-ai pus în minte – în gând adică – ceva despre robul meu Iov? Că nu este nimeni pe pământ temător de Dumnezeu asemenea lui”.

Atunci satana a cerut voie să-l ispitească şi când i-a dat voie să-l ispitească pe Iov, ce a făcut diavolul? Într-un ceas cele şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de asine, le-a făcut praf şi cenuşă; a pogorât foc din cer şi le-a ars pe toate. I-a dărâmat şi casele într-un cutremur. Ai văzut ce poate el?

Dar numai când îi dă Dumnezeu voie. Deci, cum v-am spus, toată puterea diavolească e îngrădită de puterea Dumnezeirii şi el nu poate face nimic până nu îi dă voie Dumnezeu.

Dar să citim Evanghelia mai departe. Ce au zis mai departe aceşti diavoli? Au început a-L ruga pe Hristos, bănuind cine-i de faţă. Ce şi-au zis ei? Acesta Care e de faţă este Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt. Credeau aceasta diavolii şi mărturiseau: „Te ştim pe Tine Cine eşti, eşti Fiul lui Dumnezeu Cel Preaînalt”. Auzi mărturisire diavolească? Vezi credinţa diavolească?

Dar oare credinţa aceasta a diavolilor e mântuitoare? Nu, nicidecum. Sfântul Apostol Iacov ne învaţă că „şi diavolii cred în Dumnezeu şi se cutremură” (Iacov 2, 19). De ce se cutremură diavolii? Erau şase mii în faţa lui Iisus şi tremurau ca varga şi se rugau să nu-i trimită în gheena mai înainte de vreme.

Ce le folosea lor credinţa, dacă n-au zis: „Iartă-ne, Doamne, ne pocăim, ne vom face slugile Tale!”. N-au zis; ei se temeau numai şi se cutremurau; dar credinţa lor nu era lucrătoare şi mântuitoare.

Când credinţa e numai cunoscătoare, nu mântuieşte pe nimeni. Adică, dacă cred eu că există Dumnezeu şi cunosc aceasta, numai cu atât nu mă mântuiesc. Căci zice Sfântul Apostol Iacov: „Tu crezi că este Dumnezeu? Bine faici, dar şi diavolii cred şi se cutremură”. Ce folos au de credinţa lor? Este o credinţă cunoscătoare şi iscoditoare care nu foloseşte nimănui. Ea nu mântuieşte nici pe diavoli, nici pe oameni.

Dar  este  o  altă  credinţă,  despre  care  spune dumnezeiescul apostol Pavel. Care? Credinţa cea lucrătoare, care se lucrează. Prin ce? Prin dragoste. Cel ce are credinţa aceasta lucrătoare, care se lucrează prin dragoste, păşeşte de la credinţă la fapte. Se smereşte, ascultă, miluieşte, iartă, posteşte, priveghează, duce viaţă curată, cu sfinţenie, iartă pe toţi cei ce l-au supărat şi cu darul lui Dumnezeu, totdeauna este milostiv, cum şi Tatăl nostru milostiv este. Aceasta este credinţa lucrătoare, sau credinţa care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6; I Tesaloniceni 1, 3).

Deci, ţineţi minte că şi diavolii au credinţă, dar numai credinţă cunoscătoare şi vai de noi, păcătoşii, dacă ne vom asemăna cu ei, dacă numai vom crede că este Dumnezeu, dar nu vom lucra poruncile Lui! Se va împlini cu noi cuvântul care zice: „Mulţi vor zice Mie în ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu cu numele Tău am vindecat, nu cu numele Tău am propovăduit? Şi voi zice către ei: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, nu vă cunosc pe voi!”. Dar de ce? M-aţi cunoscut ca Dumnezeu şi aţi făcut chiar minuni în numele Meu, dar dacă n-aţi lucrat poruncile Mele, nu vă cunosc pe voi!

Aşa, fraţilor, să nu ne asemănăm diavolilor, care nu împlinesc poruncile lui Dumnezeu! Dar să vedem ce spune Evanghelia mai departe.

Zice că acolo, lângă lac, păştea o turmă mare de porci. Evanghelistul Matei spune că era o turmă mare, iar celălalt evanghelist ne spune şi câţi porci erau: două mii de porci. Ia gândiţi-vă ce mare turmă era: două mii de porci care păşteau! Şi s-au rugat diavolii: „Doamne, dacă ne scoţi pe noi din aceşti doi oameni, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci”. Şi a ascultat Hristos rugăciunea diavolilor şi a zis: „Mergeţi!”. Şi îndată ce le-a dat voie, au intrat diavolii în turma de porci şi s-a aruncat turma în mare şi s-a înecat.

Oare de ce a ascultat Mântuitorul rugăciunea diavolilor? A ascultat-o, fiindcă rânduia prin diavoli o pedeapsă celor ce aveau porcii. „Doamne – au zis diavolii – dacă ne scoţi din zidirea făcută după chipul şi asemănarea Ta, din oamenii aceştia care pot să fie Biserica Ta, după ce plecăm noi, nu-ţi cerem să ne ducem în alt om, în altă zidire după chipul şi asemănarea Ta, ci trimite-ne în porcii aceia”.

Diavolii se odihnesc de aceea pururea în oamenii cei lacomi ca porcii, curvari şi preacurvari, care se tăvălesc în mocirla curviei ca porcii. De aceea au zis: „Dă-ne voie să ne ducem din oameni în aceste dobitoace care, deşi sunt ale Tale, sunt murdare, leneşe şi lacome, fiind chipul patimilor trupeşti la care noi îi învăţăm pe oameni”. Şi a zis Hristos: „Mergeţi!”.

De ce le-a dat voie? Pentru că porcul este un animal greoi, leneş, lacom, mocirlos şi murdar, aşa cum e un om păcătos care se tăvăleşte în lăcomie şi în beţie şi în mocirla fărădelegilor curviei. Le-a dat voie, pentru a arăta simbolul omului în care locuiesc diavolii.

Diavolii, temându-se de munca din gheena, şi-au zis: „O fi mai rău în porci şi în mare şi oriunde ne-am duce decât în om, dar numai în gheenă să nu ne trimită”. Oare de ce se tem diavolii de gheena? Am spus-o puţin mai sus, dar aici vom desluşi mai pe larg acest lucru. Iată de ce.

Aţi citit în dumnezeiasca Psaltire cuvântul: „Paharul Domnului este neamestecat şi plin de amestecătură” (Psalmi 74, 7). Oare ce să fie asta? Paharul mâniei şi al iuţimii Domnului este, zice, neamestecat şi plin de amestecătură.

Iată ce vrea să însemne aceasta, după mărturia dumnezeiescului tâlcuitor al Apocalipsului, Sfântul Andrei al Cezareei, care a dat cea mai înaltă tâlcuire la Apocalipsă. El pune în legătură cuvântul acesta cu muncile cele de după Judecată. Paharul Domnului, zice el, este amestecat cu vin, dar este totodată neamestecat şi plin de amestecătură. Ce vrea să spună aceasta? Focul iuţimii mâniei Domnului în veacul de acum, când vine asupra noastră, a tuturor popoarelor pământului, vine amestecat cu milă. De aceea spune că paharul este amestecat.

Până la sfârşitul lumii, până în ziua Judecăţii, vor veni multe răni peste popoarele lumii: robie, războaie, foamete, secetă, boale, holeră, ciumă, turburări. Dar toate acestea vor veni amestecate cu mila lui Dumnezeu.

Până în ziua Judecăţii, focul mâniei lui Dumnezeu vine amestecat pururea cu milă. Ne-a robit Dumnezeu, dar ne dezrobeşte. Ne-a îmbolnăvit, poate să ne ridice din boală, dacă ne rugăm. Vine peste noi secetă, dacă ne rugăm, o depărtează.

Deci, cum zice Sfântul Maxim Mărturisitorul, „precum nopţile urmează zilelor şi zilele urmează nopţilor, aşa şi în veacul de acum, bucuriile urmează scârbelor şi scârbele vin iarăşi după bucurii”.

După bucurii vin necazurile şi după necazuri iarăşi bucurii. Nu se judecă Dumnezeu acuma deplin cu noi. Dar când va veni paharul iuţimii mâniei Domnului neamestecat? În ziua Judecăţii. Dar şi atunci, auziţi ce spune: „Că paharul Domnului este cu vin neamestecat şi totuşi plin de amestecătură”.

Ce vrea să zică? Atunci nu va mai fi amestecat paharul mâniei Domnului cu milă. Şi totuşi, zice că va fi plin de amestecătură. Cum se tâlcuieşte? Iată ce spune dumnezeiescul Andrei: în ziua Judecăţii, iuţimea mâniei Domnului va veni şi peste diavoli şi peste cei ce au făcut voia lor, peste toţi oamenii fără de milă, fără de cruţare.

Dar amestecătura de care vorbeşte înseamnă mulţimea şi felurimea muncilor. Muncile nu vor fi la fel pentru toţi. Nu se va munci tâlharul şi curvarul la fel cu cel ce a jurat strâmb, sau cel ce a jurat la fel cu cel ce a hulit. Nu! Muncile vor fi veşnice, dar nu deopotrivă pentru toţi. Vor fi feluri şi feluri de munci, după cum fericirile raiului sunt iarăşi felurite. Căci zice Hristos: „Să nu se tulbure inima voastră, în casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Eu Mă duc să vă pregătesc vouă loc”.

După cum în rai sunt multe locaşuri, aşa în iad sunt multe feluri de munci şi neasemănate chipuri de munci, pe care numai Unul Dumnezeu le ştie. În Apocalipsă, dumnezeiescul Ioan a văzut o carte cu şapte peceţi. Şi au plâns şi îngerii şi oamenii, pentru că nimeni din oameni, nici din cer, nici de pe pământ, nu s-a putut afla să deschidă cartea cu şapte peceţi. Şi atunci a auzit un glas: „Nu vă temeţi, cartea cu şapte peceţi o va deschide Mielul, Leul cel din seminţia lui Iuda, adică Iisus Hristos, care este Însăşi Înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu”.

Ştiţi ce înseamnă cartea cu şapte peceţi? Acelaşi Sfânt Andrei spune: prin cartea cu şapte peceţi se înţelege mintea lui Dumnezeu. Căci se spune: „Şi am văzut o carte mare cu şapte peceţi, pe care nimeni dintre oameni nu putea să o citească, nici s-o înţeleagă şi în cartea aceasta erau scrise toate lucrurile, toate faptele, toate cuvintele şi toate gândurile oamenilor” (Apocalipsa 5, 1).

Dacă ne-am cerceta pe noi şi am vrea să scriem viaţa noastră, câte am vorbit şi câte am gândit şi câte am lucrat şi câte am auzit şi câte am înţeles, ar trebui să facem numai pentru un om o carte mai mare decât zece vagoane. Atâta de felurit şi de repede gândeşte mintea omului!

Deci, cum să cuprindă o carte cu şapte peceţi toate gândurile şi toate cuvintele oamenilor? Aceasta este deci o carte nemărginită, este înţelepciunea sau mintea lui Dumnezeu. În mintea Lui sunt cuprinse toate lucrurile, toate cuvintele, toate gândurile, tot ce am făcut înaintea Lui este scris acolo, că El este necuprins după duh, după înţelegere şi după minte.

Fraţii mei, de aceea ziceau diavolii: „Nu ne trimite, nu ne munci în gheena mai înainte de vreme, suntem noi munciţi destul, am căzut din darul Tău, am fost îngeri, eram fiinţe uşoare, luminoase, curate, neprihănite, ne îndulceam de slava Ta în ceruri, pururea vedeam faţa Sfintei Treimi, cât era cu putinţă nouă, înţelegeam teologia adâncă despre Tine. Şi apoi ne-ai dat jos din cer, stăm prin văzduh, ne-am băgat prin dobitoace, prin oameni, stăm în locuri spurcate, stăm în păduri, în pustie, în lacuri. Ne rugăm, lasă-ne aici, că-i destulă muncă, faţă de dregătoria, de cinstea noastră cea dintâi, nu ne trimite mai înainte de vreme în gheenă!”.

Iată cât se tem diavolii de gheena! Cu atât mai tare ar trebui să ne temem noi şi să nu mai facem voia lor. De gheena se tem diavolii foarte tare, căci ea este iadul pe care-l vor moşteni de la Judecată pentru veşnicie şi ei, şi toţi care vor face voia lor.

Acolo paharul iuţimii mâniei Domnului va veni neamestecat cu mila. Dar să trecem mai departe, la celelalte învăţături din Sfânta Evanghelie. Şi s-au aruncat diavolii cu turma de porci în mare, iar păstorii ei, văzând aceasta, au fugit cu spaimă în cetatea Gadara.

Aţi văzut? S-au dus cu spaimă şi cu strigăt mare: „Oameni buni, ieşiţi să vedeţi, a venit un prooroc, a vindecat doi îndrăciţi de care nu se putea apropia nimeni! A scos diavolii din ei şi i-a trimis în porci, dar iată ce au păţit porcii noştri, s-au înecat toţi în Marea Galileii!”.

S-au înecat în lacul Ghenizaret două mii de porci. Spaimă mare, căci era averea acelei cetăţi. Dar dreptatea lui Dumnezeu a îngăduit paguba pe care au suferit-o stăpânii porcilor şi fiindcă în cetatea gherghesenilor locuiau alături de păgâni şi evrei, care, deşi nu aveau aceeaşi credinţă cu păgânii cu care trăiau împreună, nu numai că hrăneau porci pentru negoţul lor, dar şi mâncau din cărnurile lor, călcând prin aceasta Legea lui Moise.

Şi ce spune dumnezeiasca Evanghelie? Au ieşit toţi locuitorii cetăţii, cu mic cu mare, de la bătrân şi până la copil, căci îi cuprinsese spaima. Toţi se întrebau: „Cum a venit un vânt, a luat porcii şi i-a dus în mare şi am rămas fără ei?! Ce putere are acest prooroc, care a scos diavoli cu cuvântul şi i-a băgat pe porci în mare?!”.

Dar frica lor a fost o frică binecuvântată? Fraţilor, frica Domnului cea curată – zice psalmistul – rămâne în veacul veacului. Dar este şi o frică rea, o frică pătimaşă. Căci zice proorocul: „Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică”. Aceasta este o frică rea, care întunecă mintea şi pe aceasta o aveau gadarenii. Dacă era cealaltă frică, cea curată, a Domnului, ei, când ar fi văzut minunea aceasta, ar fi căzut cu toţii la Hristos şi ar fi spus: „Iartă-ne, Doamne, mântuieşte-ne, Doamne, credem în Tine!”. Dar ce-au făcut gadarenii? I-au spus lui Hristos: „Du-Te din locurile noastre, du-Te de pe aici!”, căci i-a cuprins frica.

Aceasta este răsplata, mulţumirea gadarenilor, că le-a vindecat îndrăciţii şi le-a arătat puterea Sa în minunea săvârşită acolo. Aceasta este o frică rea, adusă de diavoli.

Heruvimii şi Serafimii se cutremură în faţa Domnului, dar cu care frică? Cu cea curată. „Frică – zice Isaia proorocul – au Serafimii dimprejurul Domnului, din care fiecare are şase aripi, şi cu două îşi acoperă feţele, cu două picioarele şi cu două zboară şi umplu văzduhul, strigând cu glas mare: Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de slava Lui!”.

Aceasta este bună, frica cea sfântă care rămâne în veacul veacului şi peste îngeri şi peste oameni şi pe care să ne-o dea Dumnezeu şi nouă. E frica prin care omul, deşi se teme de Dumnezeu, Îl şi iubeşte.

La gadareni n-a fost această frică, ci o frică pătimaşă, căci au zis: „Acest Hristos, Care a avut putere să trimită porcii în mare, va veni aici, ne va schimba obiceiurile şi credinţa, ne va pune cine ştie ce legi şi rânduieli şi ne va pedepsi pentru păcatele noastre. Mai bine să-i spunem să plece de aici. Să nu mai pricinuiască cine ştie ce pagube, cu minunile chiar, aşa cum ne-a pricinuit până acum”. Era frică rea, frică pătimaşă.

Numai o frică este binecuvântată: frica de Dumnezeu, cea care ne aduce la picioarele Lui, ca să ne rugăm Lui. Frica prin care ne temem să nu păgubim în avere, să nu pătimim ceva rău în lumea aceasta, este frica de diavol. Această frică au avut-o gadarenii, de aceea L-au rugat pe Hristos să-i părăsească.

Şi Mântuitorul, blând şi prea bun, văzând împietrirea, necredinţa lor, nemulţumirea lor, răutatea lor, S-a suit în corabie şi S-a dus în cetatea Sa. Care-i cetatea lui Hristos? Mântuitorul s-a născut în Betleem.

Dar ştiţi că a crescut în Nazaret până la 30 de ani, iar de la 30 de ani, când S-a botezat, nu mai stătea nici în Betleem, nici în Nazaret, ci în Capernaum, lângă Marea Galileii. Deci, S-a dus în cetatea Sa de lângă mare.

Iubiţi credincioşi, să mai tragem încă o învăţătură din Evanghelia de astăzi şi apoi vom încheia.

Din această Evanghelie noi am putea trage mii de învăţături, din fiecare cuvânt şi am putea face multe predici despre ea. Dar nu putem să ne lungim prea mult, ci trebuie să scurtăm cuvântul.

Să ţineţi minte: Evanghelia de astăzi e de cel mai mare folos pentru oamenii nemulţumitori. Vai de omul acela care, când Dumnezeu îi face un bine, îl uită! Se află un om în război pe front; cad proiectilele în stânga şi în dreapta, cad obuzele, trag mitralierele, se bombardează, nu se vede de foc şi de flăcări. Şi omul nostru zice: „Doamne, dacă mă scoţi de aici, călugăr mă fac. Doamne, dacă mă scoţi de aici, toată averea mea o dau săraicilor. Doamne, dacă oi scăpa, nu mai fumez, nu mai trăiesc cu femeia altuia”.

Face mii de făgăduinţe lui Dumnezeu când este în primejdie şi necaz. Dar când a venit acasă uită tot şi în loc să-I mulţumească lui Dumnezeu că l-a izbăvit, se face ca o aspidă surdă, care-şi astupă urechile de la orice îndemn bun.

Altul vrea să facă o casă şi când porneşte, spune: „Doamne, ajută-mi să capăt lemn, să pot scoate autorizaţie de la conducere, să pot căpăta piatră, să câştig un ban, să găsesc de lucru. Ajută-mi, Doamne, să fac casa”. Şi când a terminat-o, în loc să aducă mulţumire lui Dumnezeu, uită, se pune pe băut, intră într-însa beat şi înjurând. Aceasta este mulţumirea lui faţă de Dumnezeu, Care l-a ajutat să înalţe casă. Uită că i-a dat mijloace şi putere să o ridice.

Altul vrea să-şi mărite, să-şi însoare copiii, altul să scape de o judecată – şi face făgăduinţe mari: „Am să fac, Doamne, aşa, dacă mă vei scoate la liman”; dar, după ce l-a scos, a uitat tot.

Bine a zis Sfântul Isihie Sinaitul: „Precum apa stinge focul, aşa uitarea stinge lucrarea cea bună din minte”. Dumnezeu ne face pururea bine, iar noi uităm. El ne-a dat minte, viaţă, sănătate, trup, lumină, căldură, apă, ploi, hrană, dulceţuri, poame de tot felul, vin, untdelemn, grăsime.

Tot ce avem e de la El, cum zice apostolul: „Toate de la El şi prin El şi întru El sunt”. Şi iarăşi: „Ce ai, omule, ce n-ai luat?”. Ce ai, omule? Ai trup, minte, sănătate, ochi, livezi, vite, păsări, libertate. Şi din ce ai, ce n-ai luat de la Dumnezeu? Şi dacă le-ai luat, de ce te mândreşti, ca şi cum ar fi ale tale proprii?

Toate sunt de la Dumnezeu şi întru El. Căci zice apostolul: „Întru El şi prin El ne mişcăm”. Deci, dacă toate sunt de la Dumnezeu şi prin El şi întru El, ce mai este al nostru? „Şi voi – zice – sunteţi ai Lui şi răscumpăraţi cu sângele Lui”.

Şi cât ar trebui să-L iubim pe Dumnezeu? Câtă nemărginire şi neţărmurire de dragoste are Sfânta Treime! Iar ea ne cere în porunca întâi: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău din toată inima ta, din tot cugetul şi din toată puterea”; adică din inima noastră, din suflet, din cugetare, minte şi virtute, şi cu trupul, adică cu toată fiinţa. Dar de ce? Pentru că El ne-a dat-o şi fiinţa noastră nu se poate despărţi de El, nici nu poate creşte, nici nu poate să se mişte fără El. Şi dacă atâtea daruri avem de la Dumnezeu şi atâtea bunătăţi, pururea trebuie să-i mulţumim, pururea să umplem gura noastră de mulţumire... .

O femeie a plătit două pomelnice pentru vii şi zice: „Mulţumim Preasfântului Dumnezeu pentru binefacerile Lui, că ne-a ajutat nouă”. Sunt şi suflete recunoscătoare. Ştiţi ce a făcut femeia aceea? L-a mişcat pe Dumnezeu ca să-i facă şi mai mult bine. Căci aşa spune Sfântul Isaac Sirul: „Dacă-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru puţin, Îl mişti să-ţi facă şi mai mare bine”. El zice aşa: „Dacă tu, omule, Îmi mulţumeşti pentru puţin, pe urmă Eu am să-ţi fac şi mai mare bine şi în veacul de acum şi în cel viitor”.

Deci, fericit şi de trei ori fericit este creştinul care mulţumeşte lui Dumnezeu în toată vremea pentru binefacerile Lui.

Aşa, Abel, la începutul zidirii, a adus jertfele curate ale oilor, ca jertfă de mulţumire lui Dumnezeu (Facerea 4, 4). Aşa Noe, după potop, a adus jertfă de mulţumire că a scăpat de apele potopului. Şi zice dumnezeiasca Scriptură că a căutat Dumnezeu spre Noe şi spre arderile şi spre jertfele lui şi le-a mirosit întru miros de bună mireasmă (Facerea 8, 20). De ce? Pentru că şi Abel şi Noe au adus jertfe de mulţumire. Acela a adus că i-a dat Dumnezeu oi, celălalt că l-a scăpat Dumnezeu de potop.

Avraam a adus şi el de trei ori jertfă de mulţumire şi a făcut trei jertfelnice: unul la stejarul cel înalt din Sichem, al doilea la Betel şi al treilea în pământul Hebronului, pentru că l-a blagoslovit Dumnezeu şi i-a spus: „Avraame, Avraame, voi înmulţi sămânţa ta ca stelele cerului”. Şi I-a adus jertfă de mulţumire, ba l-ar fi adus la urmă şi pe Isaac jertfă, cea mai înaltă jertfă pe care ar fi putut să o aducă, mulţumind lui Dumnezeu; el n-ar fi cruţat nici pe unicul născut fiu al său, pe care l-a câştigat de la Dumnezeu la bătrâneţe.

Isaac a adus şi el jertfă de mulţumire. Şi Dumnezeu i-a înnoit făgăduinţa pe care i-o făcuse tatălui său şi a zis: „Pentru Avraam, robul Meu, voi înmulţi sămânţa ta” (Facerea 18, 18). Iacov, de asemenea, a adus jertfă lui Dumnezeu în Sichem şi a înălţat stâlp şi jertfelnic, pentru că l-a scăpat Dumnezeu din mâna lui Esau, fratele său şi s-a întors de la Laban, cel lacom de bani. Şi spunea: „Cu toiagul acesta am trecut Iordanul, Doamne şi acum mă întorc cu două tabere” (Facerea 32, 10).

A adus jertfă de mulţumire şi Moise, când se bătea cu Amalic şi l-a biruit în pustie (Ieşirea 33, 7). A adus jertfă de mulţumire Isus al lui Navi, când a cucerit cetatea Ierihonului, unde erau grupaţi cei şapte împăraţi (Isus Navi 8, 30).

A adus jertfă de mulţumire Samuil, când i-a ajutat Dumnezeu să facă pace cu amoreii şi a zidit jertfelnic Domnului în Armatem (I Regi 7, 12-17). Şi nu ne ajunge vremea să spunem câţi au adus jertfe de mulţumire lui Dumnezeu.

Auziţi pe apostolul Pavel, care spune: „Neîncetat vă rugaţi, întru toate mulţumiţi” (Efeseni 5, 20; Coloseni 3, 15-17).

Deci, fraţii mei, să vă rămână în inimi scris din Evanghelia de astăzi: totdeauna când îţi ajută Dumnezeu să faci un gard, o fântână, un grajd, o casă, o punte, să măriţi o fată, să însori un băiat, să-ţi iei un loc de casă, să-I aduci lui Dumnezeu jertfă de mulţumire şi să-I mulţumeşti din toată inima, căci prin aceasta Îl pleci pe Dumnezeu să-ţi facă mai mare bine în viitor.

Iar dacă nu-I veţi aduce mulţumire şi dacă veţi uita binefacerile Lui, veţi fi asemenea gadarenilor de astăzi, care au gonit pe Mântuitorul din cetatea lor, ca şi cum aţi zice: „N-avem nevoie de Tine, nu vrem să-Ţi mulţumim Ţie pentru minunile Tale şi pentru puterile Tale, nu vrem să primim binefacerile Tale!”. Să nu fie!

Dumnezeu şi Preacurata Lui Maică şi toţi Sfinţii să ne ajute tuturor să-I mulţumim pururea lui Dumnezeu din toată inima pentru binefacerile Lui. AMIN!

ARTE 1 Iulie

INVITAȚIE LA OPERĂ 1 Iulie

Bizet - Carmen Opera (Berganza, Domingo - reference recording : Claudio Abbado)

MUZICĂ 1 Iulie

Wilhelm Friedemann Bach

Erik Satie

Thomas A. Dorsey, parintele genului muzical “gospel”

Alvino Rey (Alvin McBurney), chitarist şi şef de orchestră american

 Alvino Rey & His Orchestra: 

Guy Mitchell

Hans Werner Henze

Leslie Caron

James Cotton, bluesman american

Delaney Bramlett, chitarist, vocalist şi compozitor american (Delaney, Bonnie & Friends).

Delaney & Bonnie -

Deborah Harry, vocalistă, compozitoare şi actriţă americană (Blondie).

Wind in the Willows 1968 LP (Full Album) - Debbie Harry Blondie Rarity: 

Marc Benno, compozitor, chitarist, vocalist şi clăpar american (Asylum Choir, Leon Russell).

Leon Russell & Marc Benno -

John Ford, basist, vocalist şi compozitor britanic (Strawbs, Hudson Ford).

STRAWBS - 

John Farnham, vocalist britanic (Little River Band).

Little River Band: 

Fred Schneider, clăpar şi vocalist american (B 52s).

Leon Chancler, baterist american (Herbie Hancock,Santana, Flora Purim, O'Jays, Crusaders).

The　Crusaders　

Evelyn "Champagne" King, cântăreaţă americană

.

Vito Bratta, chitarist şi compozitor american (White Lion).

Vito Bratta (White Lion) 

Dan Grigore

Dan Grigore: https://youtu.be/SLFtQd3w9uc?list=PLfhinvXNasbmSRc8f53LoUMKd2rbN7Thw.

Mel Galley – Whitesnake

Whitesnake: 

Ludovic Baci

Ludwig van Beethoven -- Simfonia a III-a op. 55 în Mi bemol major "Eroica", partea I: 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

JUAN GABRIEL, éxitos en instrumental. Saxofón emocionado

Bach: Partita No. 2: For you, my friend

The Very Best of Romantic Pan Flute Orchestra 

Enya Greatest Hits | The Very Best Of Enya | Top 20 Best Songs of Enya Playlist

VA - Schumann Piano Medley for Reading

BALADAS PARA ADOLORIDOS - Canciones Romanticas DesAmor - GRANDES ÉXITOS

POEZIE 1 Iulie

Dan Verona

Biografie

VERONA Dan (numele la nastere: Neculai Cretu; schimbat mai tirziu in Dan-Verona Neculai), se naste la 1 iul. 1947, Bacau. 

Poet, prozator si traducator. 

Fiul invatatorului Constantin Dan si al Catincai (n. Cretu). Copilaria si-o petrece la Luncani, judetul Bacau, in satul bunicilor dinspre mama. Tatal moare, intr-un accident, cu putin inainte de nasterea poetului, iar mama in 1952, in urma unei boli de inima. Scoala elementara in Luncani si Piatra Neamt, unde ajunge ca asistat al Casei de copii. Absolvent (1965) al Liceului „Petru Rares“ din Piatra Neamt si al Facultatii de Filologie, sectia romana-franceza, a Univ. din Bucuresti (1972), cu teza Psalmii in literatura romana. intre 1965 si 1968 lucreaza in diverse locuri, fiind, pentru scurte perioade de timp, bibliotecar satesc, muncitor minier la Balan, audient la teologie etc. in 1984 urmeaza cursurile Univ. de vara de la Marly-le-Roy, Franta, studiind latina si greaca veche. Din .1972 pina in 1988 este redactor la Radiodifuziunea Romana. A debutat in Ateneu, in . Pina in 1971 semneaza cu numele Nicolae Crety. Verona este numele unui strabunic italian, venit in Romania, ca antreprenor la Caile Ferate, la finele sec. XIX. Debut editorial in 1972, cu volum Noptile migratoare. Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor si premiul revista Luceafarul(1972). 

A colaborat la Ateneu, Amfiteatru, Contemporanul, Luceafarul, Romania literara, Convorbiri literare s.a. A mai publicat volum de poeme Zodia maslinului (1974), Cartea runelor (1976), Dati ordin sa infloreasca magnolia (1977), Viata la treizeci si trei de ani (1981) si Balada vestitorului si alte poeme (1986), iar in 1982, romanul ingerii chilugi (premiul Uniunii Scriitorilor si premiul UTC pentru proza). Prezent in antologii aparute in Anglia, SUA, Egipt, Germania, Ungaria, Polonia, Iugoslavia. A compus texte pentru muzica folk. Amestec de suflu si pretiozitati, de entuziasm retoric si evlavii orfice, poezia lui Dan Verona e, in primele trei voi., o imnografie cu fior discursiv. Cintarea beatitudinilor coboara in urmatoarele spre cotidian, spre denuntul sarcastic al civilizatiei desacralizante si al conditiei cazute, deplorata in ample perioade. Mistica materna, in ipostaze care urca accidentul biografic spre devotiunea sacra, e cea care uneste cele doua versante.

Evolutia lui Dan Verona incepe din punctul sau de apogeu, mergind apoi intr-o deceptie accentuata. Noptile migratoare (1972) au stirnit glasuri critice entuziaste, apoteoza receptarii fiind atinsa de Alexandru Paleologu , care vedea in tinarul poet un Holderlin romanesc reinviind „cintecul orfic“ si celebrind „principiul feminin ca factor cosmogonic" intr-o lirica de „exhortatie". Construit pe o arhitectura a iluminarii, din 11 „imnuri" dispuse pe o partitura de mari teme, volumul traieste din exaltarea retorica a suferintei si din transformarea acesteia in beatitudine. Poetul ia din repertoriul romantic gesturile sacramentale, cu toata amploarea si emfaza lor patetica, refolosindu-Ie intr-un discurs care pune suavitatile si pretiozitatile in bataia unui suflu profetic sau pe jarul ardentei. Elanul discursiv tine locul fiorului, iar avintul imnic se hraneste din solemnitati bombastice, desfasurate cind redundant, cind in reactii in lant. Poezie de mintuire si beatificare, de lecuire a traumelor si angoaselor, pe de o parte, si de glorificare a creatiei, pe de alta parte, imnografia lui Dan Verona e decisa prin decret transcendent, poetul fiind condamnat la aceasta investitura de amvon profetic de unde trebuie sa transforme totul in „cintare". 

Ea se naste ca principiu vindecator, sublimind o mare suferinta (pierderea mamei, trauma productiva, ce sustine printr-o mitologie si o mistica aparte toata creatia poetului) intr-o vocatie extatica:

„Daruit am fost si vindut Din chiar pintecul tau o, mama Si ai plecat inainte sa-nvat drumul Spre tine. Noapte de noapte aud cum nasc fluturii-n temple Noapte de noapte tot mai putin imi apartine trupul. Un corn de vinatoare se roteste-n el Si ochiul nu mai asculta si de deasupra Cade spuza unor paradisuri albastre** (Intiia noapte).

Toate imnurile lui Dan Verona vor rula pe aceasta premisa a suferintei si predestinarii, transfigurindu-le in iluminari si in laude intr-o poezie ce mizeaza pe grandilocventa, pe hipnoza sublimelor si pe celebrare. Acelasi binom suferinta-extaz sta si in miezul volumului Zodia maslinului (1974), si el glorificind misiunea mintuitoare a cintecului si rostul mesianic al poetului: 

„Cind lira tace sorii-n cer se sting, 
genunile se leaga de genuni cind lira tace 
si plinsul pune ham fiintei pieritoare 
(in apararea poetului). 

Poet al transcendentei pline, revarsate chiar, al prezentei si al sarbatorescului, Dan Verona contureaza paradisuri estetizate, potopite de narcoza cintarii si inecate in pretiozitati. Combinatia de mirific si terific, reprezentind polii drastic invecinati ai atitudinii vizionare, e realizata, de regula, prin emiterea de suavitati obligate sa joace in calamitati:

„Intr-o petala se sting veacuri de aur. Cerul se scutura trandafir in genuni. O petala taie vazduhul. Ca o lespede ma loveste in piept** (Cartea trandafirului).

Energia discursiva, care nu e departe de exultanta primului volum, isi intretine debordanta prin apelul la o dialectica a contrariilor. Pe acest desfasurator de atitudini oximoronice, unind inaltul cu adincul, durerea cu extaza si gratia cu terifianta, poetul intinde o vocatie retorica de tip imnoidal. Din resturile acestui elan e scrisa Cartea runelor (1976), un imn inchinat „intemeietorilor si dedicat „Doamnei Noastre Limba Romana", inspirat, probabil, din Batrinii lui Ion Pillat" class="navg">Ion Pillat . De la intemeietorii anonimi ai limbii romane si de la figurile celebre din negura istoriei pina la Dimitrie Stelarii , toti acesti „spoitori" ai harului sau veghetori ai istoriei beneficiaza de un epitaf care-i proiecteaza, prin lucratura devotionala, pe marele ecran - cosmic sau cultural. 

Evlavia poetului ridica statui hieratizate 

„S-a nascut din acelasi ou cu lumina. 

A incercat zidirea lumii din nou 
dar de fiecare data l-au oprit 
fie razboiul fie mihnirea de toamna" 
- Mircea cel Batrin) 

sau graveaza efigii mitizate, speculind rezonanta culturala a „eroilor" ori un detaliu biografic. Suita de epitafuri de aici incheie, prin aceasta aplatizare livresca a entuziasmului imnic, transa beatitudinala a poeziei lui Dan Verona Mistica retorica si devotiunea toposurilor sacre, ca si nostalgia extazei solare a discursului, dispar (dar nu fara urme) in Dati ordin sa infloreasca magnolia (1977), volum ce aduce in protagonist angoasa si repropune conditia poetului in termeni mult mai dramatici: „eu sint astrul care nu mai poate tipa / din cauza pamintului din gura" (Colchicum autumnale /). Temele investiturii oraculare sint scoase din cauza de prabusirea lumii in profan, iar poemele traiesc acum din resentimentul fata de civilizatia moderna: „Astazi nu mai numaram zilele noastre dupa miscarea astrelor pe bolta, ci dupa viteza automobilului. Am cistigat pasta de dinti, dar pentru ce Dumnezeu ne mai trebuie, stind in fotoliu, si perna sub fund?" (Viata pe roti). Diatriba antimasinista il duce pe Dan Verona spre retorismul paunescian 

„Fericiti alergam si-am uitat ca mai sint 
Zile lungi singerind pe pamint sub pamint", ibidem 

si spre apostrofa apocaliptica:

„Cum ingerii sint incuiati in cer 
Privighetori electrice ne cinta 
Si ninge in orase de beton 
Si voi mai credeti ca zapada-i sfinta" 
(Recviem pentru fumatori si nefumatori).

Poemele trec, tot mai neconsolate de catastrofa sacralitatii, la versul sarcastic si la denuntul alienarii modeme, intorcindu-se spre cotidian si biografic. Procesul se agraveaza in Viata la treizeci si trei de ani (1981), unde poetul continua, pe o latura, sa consemneze, resentimentar, triumful tehnic, vazut ca o agresare a inocentei si spiritului, iar pe alta, caustic si ironic, disimulind astfel trauma, sa deplore exilarea sacrului: 

„A plecat Pater Noster ne-a parasit I-am gasit palaria pe lada de vechituri Dinaintea diluviului i-am gasit ochelarii Si tabachera de-argint si-o mindra uniforma De general de pe vremea razboiului intre ingeri'*  (Pater Noster).

Volumul nu mai are unitatea de atitudine si de tema a celor de dinainte, fiind spart in citeva nuclee autonome si divergente. Pe elegia centrala a desacralizarii lumii, tradusa in citeva cicluri de sarcasme, se grefeaza rugaciunile din Miezo-noptice si incursiunea biografica din ingerii chilugi. 

Sentimentul funciar, atit in elegii, cit si in poemele de riposta, este insa cel al abandonului: „Cui sa ma rog pe cine sa implor / Cind insasi rugaciunea-i nebunie / Si ceru-i un ospiciu deghizat / In care zeii cer lobotomie" (Miezo-noptica VI-VII). Doar retorica lui e diferita, mergind de la deploratie la imprecatie. Balada vestitorului si alte poeme (1986) tine acelasi trend deplorator, punind intr-o situatie parabolica agonia inocentei si alienarea. Poetul jeleste vremurile armoniei divino-umane 

„O, vremi cind tribul se-aduna acasa 
O, geamuri cu amurg de catifea 
Cind ingerul pe toti ne priveghea 
Surizator c-un fulger de matasa" 
- Sonete fara viziera. 

3) si compatimeste cu fiintele de sacrificiu: infanteristi, cobai etc., punind modernitatea sub acuza. Dar aceasta lume secularizata continua sa fie bintuita de nostalgii si himere si tulburata de epifania brusca si inopinata a sacrului. „Dusmanul potential" cu care se infrunta lumea moderna e chiar aceasta amintire a sacrului pe care „armata" civilizatiei e decisa s-o extermine. Poezia e, fireste, dintre sacre, un ultim promontoriu de salvare a candorii. Un fel de Bildungsroman, ingerii chilugi (1982), suprapus tematic peste ciclul omonim din Viata la treizeci si trei de ani, extrage din viata privativa a mediilor de internat, cu limbajul lor argotic, aceeasi febra a idealului si a puritatii care anima si poezia. Ironia scriiturii trage spre verva, dar evocarea ramine profund melancolica si mitizanta, radiografia mediilor fiind facuta printr-o oglinda aburita de nostalgie.

OPERA: Noptile migratoare. Imnuri, cuvint inainte de Al. Paleologu, Bucuresti, 1972; Zodia maslinului, versuri, Bucuresti, 1974; Cartea runelor. (Adaos la Parnasul dacic), versuri. Bucuresti, 1976; Dati ordin sa infloreasca magnolia, versuri. Bucuresti, 1977; Viata la treizeci si trei de ani, versuri, Bucuresti, 1981; ingerii chilugi, roman, Bucuresti, 1982; Balada vestitorului si alte poeme, Bucuresti, . Traduceri: Forughe Farrokhzad, Intilnire in noapte, in romaneste de ~ si V. Sofineti, Bucuresti, 1988; Simon Vestdijk, Chelnerul si supravietuitorii, in romaneste de ~ si Ileana Indries, Bucuresti, 1989.

Din nou melancolia

Nu ma mustra prea aspru. 
Doamna mea,
melancolia urca spre pleoape.
Totul e bine, sint fericit —
au inflorit crinii
in cupa destinului.
in singuratatea orizontului meu
un cap auriu
imprastie pulberi de aur.
Totul e bine, sint fericit
dar ca o creanga dintr-un adine nebulos
melancolia urca spre pleoape.

Afara sint muzici
sau poate ninsori peste urmele
de zeitate a mortii.
Nici un sunet
nu raneste cimpiile eternitatii.
Totul e bine, sint fericit
dar melancolia urca spre pleoape.
Cu o soapta duioasa dezvelit din uitare
adie un tarm
o corabie abia se zareste
intr-un ochi de femeie.
Sub cenusa curata
vinul bolnav. 
O umbra de
culoarea potirului
se adinceste sub frunte.
Totul e bine, sint fericit.
Limpede se trezeste pe gura un crin.
Un crin se intoarce sfios
prin vazduh linga primul.
Un crin cade pe genunchi.
Unul in tarina.
Unul pe inima.
Nu ma mustra prea aspru. 
Doamna mea, melancolia urca spre pleoape.

La mormântul lui Mihai Eminescu

Tatal nostru carele zaci in pamant
Cu toate ca locul tau este in cer
Ocroteste-i pe toti poetii din Romania 
De uniforma unui veac de fier
Painea noastra cea de toate zilele 
N-o lasa framantata de cai 
Si nu ne lasa la cheremul neantului 
In celula civilizatiei cobai
Si ne iarta noua greselile noastre 
Precum si noi iertam atatea statui 
Si nu ne lasa vanturati de oricine 
Sa fim bieti ingeri la cheremul oricui 
Si nu ne lasa sa traim la cheremul 
Unui prea orb sau prea dulce destin 
Ci da-ne fericirea de-a arde
In poezie pana la capat. 
Amin

Imn vizionar

(muzica Stefan Hrusca 1981)

Infloresc în cale-ţi teii
mamă dulce, Românie,
şi zăpezile mai rare
tot acoper-o câmpie

tot mai cântă într-un munte
noaptea o privighetoare,
grâul tot va bate-n galben
cât deasupra este soare

am simţit de-atâtea veacuri
ce-i iubirea de moşie,
ce înseamnă să ari singur
pe furtună o câmpie

am simţit şi bucuria
de-a fi ţară românească,
sprijiniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă -mpărătească

ne-am simţit la noi acasă
în priveliştea solară,
cu mirosul sfânt de pâine
aurind rotunda ţară

ne-am simţit la noi acasă
între Dunăre şi mare,
ori in munţi, suind cu turme
de albine şi mioare

n-am dorit decât pe masă
aburind rotunda pâine,
n-am dorit decât să fie
apa limpede -n fântâne

n-am dorit decât lumina
să vegheze cu tărie,
somnul pruncilor în leagăn
şi-al seminţelor în glie

în rotunda noastră ţară
noi suntem ca o cetate,
peste care nu va trece
cel ce-n duşmănie bate

în rotunda noastră ţară
însemnat de veac e ramul,
să vegheze-acoperişul
unde stă la cină neamul

noi suntem la noi acasă
noi ne ştim şi dor şi nume,
unde stau Carpaţii teferi
stăm şi noi din veac în lume

astfel ne purtăm veşmântul
de fiinţă românească,
sprijniţi de Marea Neagră
ca de-o poartă-mpărătească

Ion Pop

Biografie

n. 1 iul. 1941, corn. Miresu Mare, jud. Maramures. 

Poet, critic si istoric literar.

Fiul lui Vasile Pop si al Anei (n. Teudean).

Studii medii (1952-1955) si liceale (1955-1959) la Liceul "E. Racovita" din Cluj. 

Facultatea de Filologie a Univ. din Cluj (1959-1964). Dr. in filologie (1971) cu o teza despre avangarda (publicata cu titlul Avangardismul poetic romanesc, 1969, cartea de debut in critica a autorului). Dupa absolvire, cadru didactic la Facultatea de Filologie din Cluj. Intre 1973 si 1976, asistent asociat la Universite de la Sorbonne Nouvelle, Paris III. Redactor-sef (1969-1972) si apoi director (din 1973) al rev. Echinox. A debutat cu versuri in Steaua (1959), colaborand apoi si la Tribuna, Echinox, Luceafarul, Romania literara, Ateneu, Cahiers roumains d etudes litteraires s. a. Debutul poetic cu voi. Propuneri pentru o fantana (1966) este urmat de Biata mea cumintenie (1969) si Gramatica tarzie (1977), Soarele si uitarea (1985), in timp ce studiilor despre avangarda li se adauga eseurile critice despre poezia romana contemporana (Poezia unei generatii, 1973; Pagini transparente, 1977) sau interbelica (Transcrieri, 1976), culegerile de cronici literare (publicate, in special, in rev. Steaua), precum Lecturi fragmentare (1983) si Jocul poeziei (1985), studii monografice (Nichita Stanescu - spatiul si mastile poeziei, 1980; Lucian Blaga - universul liric, 1981; A scrie si a fi. llarie Verunca si metamorfozele poeziei, 1993), precum si culegerea de interviuri cu cele mai mari personalitati ale criticii, eseisticii, semioticii franceze (sau de expresie franceza) intitulata Ore franceze (1979). Premiul UTC pe 1969, Premiul Uniunii Scriitorilor pe 1973 si 1979.

Principala calitate a criticii lui POP - echilibrul, sobrietatea accentuat pedagogica - nu este atat un element determinant, cat unul determinat, un extract facut cu buna stiinta spre a acorda demersului analitic rigoare si pregnanta. Jubi-latia lecturii, fundamentul simpatetic al acesteia si apetitul asociativ sunt permanent cenzurate de o vointa ordonatoare si catalitica. Autorul este interesat in principal de precizia si cuprinderea discursului si nu de jocul, stralucirea si arborescenta eseisticii speculative. Acest proces de "surdinizare" a fervorii poate fi lesne detectat si in poezia lui POP de la vigoarea si siguranta (adolescentina) de sine din Propuneri pentru o fantana (1966), unde tonalitatea blagiana de inceput marcheaza elanul natural, anuland nelinistile si incertitudinea, si pana la imaginile tulburatoare din Gramatica tarzie (1977), unde totul este sub semnul tarziului, al asteptarii si interogatiei tensionate. La fel orientarea critica a autorului se supune atat impulsului catre ludicul poetic, cat si deschiderii catre poezia de profunzime, catre avangardism, dar si catre sistemul poetic blagian, catre Nichita Stanescu, dar si catre V. Voiculescu sau Bacovia. Aceasta dubla determinare in care se situeaza unghiul de lectura a lui POP confera exegezelor deopotriva calitatea sintezei (subsumarea contrariilor intr-un nucleu evaluativ plurisemnificant) si calitatea analitica necesara cuprinderii din interior a obiectului. Astfel este construit volumul dedicat Avangardismului poetic romanesc (1969), cel mai stabil reper in bibliografia problemei. Cartea este structurata plurivalent, avand sectiuni teoretice (Pentru o definitie a avan-gardei), istorice (Traditie, inovatie, avangarda), de sinteza a atitudinilor literare (Plantatia concretului. Literatura manifestelor), a motivelor si formulelor artistice (Imagine poetica si anti-imagine, O viziune construc-tivista a lumii), urmarind filiatiile cu doctrinele romantismului, cu teoriile artei, ale filosofiei si psihologiei epocii, cu simbolismul, expresionismul sau literatura absurdului, detaliind cele mai importante aspecte de sinteza in suita de medalioane din final (Urmuz, Tzara, Vinea, Voronca, St. Roii, S. Pana, G. Bogza, G. Luca, G. Naum si V. Teodorescu). Poezia unei generatii (1973) insumeaza articole despre seria de poeti ai anilor 60, fiind in acest sens una din cele mai sigure sinteze, deplin adecvata subiectului; specificul fiecarei opere este detectat in lectura simpatetica, iar verdictele tin seama nu numai de unitatile disparate, dar si de ansamblul miscarii poetice respective. Abordarea manifestarilor divergente ale acelei "geometrii interne a intregului" - in cazul eseului dedicat lui Nichita Stanescu (1980) - subsumeaza fenomenele radiare la doua coordonate: lumea obiectelor ("geometria imaginara", in sens richardian) si nucleul liric dinlauntrul acesteia, aflat in continua emergenta si ipostaziat in serii succesive de autoproiectari. Daca pentru cea dintai coordonata rostirea, edificarea unei "mitologii a limbajului poetic" este sursa fundamentala de vitalizare a realului imaginar, pentru cea de-a doua ludicul funciar - manifestat ca vointa de redimen-sionare a Ordinii - devine modalitatea cea mai sigura de captare a infrarealului poetic. insumarea temelor, atitudinilor si motivelor lirice va fi dublata de cercetarea operei ca "ars combinatoria", revelandu-se astfel existenta unui "specific mit al polisemiei cuvantului poetic", unde jocul are functia esentiala de "de-dramatizare a realului". Vointa ordonatoare a criticului se vadeste si in eseul dedicat liricii lui Lucian Blaga (1981), pornind de la analiza structurii universului exterior (axata pe sentimentul goethean al unitatii originare a lumii si pe continua cautare a acestuia), studiind reteaua constelatiilor simbolice si ajungand la "poetica implicata", marturisita de semnificatiile tacerii, cuvantului si cantecului, ca motive lirice. Eseurile reunite in volumele Transcrieri (1976), Lecturi fragmentare (1983) si in special Jocul poeziei (1985) arata aceeasi dubla apetenta a criticului pentru universurile poetice marcate de "teroarea conventiei" (E. Botta, Fundoianu, Geo Bogza, Bacovia) si fascinatia "jocului" verbal (Arghezi, Ion Barbu" class="navg">Ion Barbu), ca si pentru lumile poetice dominate de armonie si suavitate (Blaga, Voiculescu, Pi-llat, D. Botta, Z. Stancu). Rodul contactelor avute intre 1973 si 1976 cu lumea de idei a Frantei - volumul Ore franceze - este de o extrema utilitate: convorbirile cu personalitati ca R. Barthes, J. POP Richard, M. Raymond, G. Poulet, G. Genette, G. Picon, J. Starobinski, T. Todo-rov, R. Caillois, R. Etiemble, J. Kristeva, ca si cele cu POP Emmanuel, M. Deguy, Ionel Jianu s. a., sunt deopotriva un ghid in orientarile spirituale europene, moderne, cat si un prilej de cunoastere indirecta a preferintelor culturale si metodologice care anima creatia lui P.

OPERA

Propuneri pentru o fantana, versuri, Bucuresti, 1966; Avangardismul poetic romanesc, Bucuresti, 1969; Biata mea cumintenie, versuri, Bucuresti, 1969; Poezia unei generatii, Cluj, 1973; Transcrieri, Cluj-Napoca, 1976; Gramatica tarzie, versuri, Cluj-Napoca, 1977; Ore franceze, Bucuresti, 1979; Nichita Stanescu - spatiu si mastile poeziei, Bucuresti, 1980; Lucian Blaga - universul liric, Bucuresti, 1981; Lecturi fragmentare, Bucuresti, 1983; Jocul poeziei, Bucuresti, 1985; Soarele si uitarea, versuri, 1985; Avangarda in literatura romana, Bucuresti, 1990; A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei. Bucuresti, 1993; Recapitulari, Bucuresti, 1995; Pagini transparente. Lecturi din poezia romana contemporana, Cluj-Napoca, 1997. Traduceri: G. Poulet, Constiinta critica, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1979; J. Starobinski, Textul si interpretul, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1985; idem, 1789, emblemele ratiunii, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1990; E. Ionescu, Note si contranote, trad. si cuvant inainte de ~, Bucuresti, 1992; G. Genette, Introducere in arhitext, trad. si pref. de ~, Bucuresti, 1994.

Norii

Cuvinte, vorbe cuvinte,
camila, nevastuica, balena,
norii si 
Printul si 
Sfetnicul -
un nor si el
putin mai insangerat
deasupra valurilor.

Iubita, putreda 
Danemarca,
ticaloasa peninsula,
verde calus
in gura verde a marii.

Preasfanta nascatoare de nori,
aurii,
sangerii,
cenusii.
Iubita, putreda 
Danemarca.

Aici

Aici, printre carti cu grija asezate, —
Da, se va spune, era un ins livresc,
Cineva murmura, cineva plinge,
Masa mea-i o cetate cu puntile intinse
Peste santuri adinei, in care vom inventa singe.
Fereastra-i deschisa, vede tot si nimic.
Marul se coace tacut, inainteaza
Masinile, memoria, toamna,
Cad frunze, cuvintele de tipar
Sint amarui ca nucii din 
Valea 
Chioarului.

Apa ramasa-n urechile mele cindva 
Dintr-un riu de care-am uitat. 
Se evapora intr-un spatiu cu lupte, 
Cad, se ridica, ceasornicul tine minte, — in cuibul de fier cinta mierla analfabeta.

Ci vino, fluture, si te aseaza
pe 
Nebanuitele trepte, pe 
Struktur der modemen 
Lyrik,

Fii tu o tirzie insigna pe pieptul
Atitor morti frumosi, infrunta tu
insingerata gheara a sfinxului.
Botul lui de cosmic, preistoric motan

Eheu, eheu, — un sfinx prinzind fluturi,
O pasare voi auzi cum ii pune
Trei enigmatice, lungi intrebari.
Pe limba-i intraductibila. 
Rusine, rusine,
Iar eu existind
Cit durata rusinii.
Aici,
Printre carti cu grija-asezate, imaginind
Singele meu in scadere, moartea, transfigurarea,
Slaba memorie a posteritatii.

Scăderea

Pe line coline toscane,
cu un plop in memorie,
respiri
fata-n fata cu chiparosul.

Si-i vremea, iata,
sa faci scaderea,
arbore din arbore:
murmura unul,
altul sta nemiscat.

Diferenta e doar un fosnet, -
lente-adieri prin vocale,
De sange, o clipa te-ai vrea
lipsit, tu si zilele tale,

in soarele mut, ca un con
de muritoarele pasari necercetat,
de plansul de la 
Vavilon.

Vinovat de toate - Adrian Păunescu

TEATRU/FILM 1 Iulie

Cu Aimee Iacobescu

Biografie Aimee Iacobescu

S-a nascut de fapt pe 23 iunie 1946 dar in acte a fost declarata data nasterii 1 iulie, in localitatea Unguriu, judetul Buzau. Are un frate geaman, emigrat in Franta, actorul Dorel Iacobescu. Ambii au absolvit ”Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale” (”IATC”) din București în 1968, ea la clasa prof. Beate Fredanov, asistent Octavian Cotescu, el la clasa prof. Costache Antoniu.
Aimee a absolvit ca sefa promotiei din 1968, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Bucuresti. A fost distribuita din primul moment la Teatrul National.
Debutul in teatru a avut loc la varsta de 16 ani, cand a jucat in spectacolele Alizuna de Tina Ionescu Demetrian si Adam și Eva de Aurel Baranga. O remarcase la un festival scolar de poezie regizorul Sica Alexandrescu. In timpul facultatii a mai jucat si in Jocul adevarului, de Sidonia Dragusanu. Alte roluri: Ulciorul Sfărâmat – 1968, pe scena Teatrului din Craiova, in Troienele de Jean Paul Sartre, Furtuna de Nikolai Alekseevici Ostrovski, Apus de soare de Barbu Ștefănescu Delavrancea, Richard al III-lea de William Shakespeare, Coana Chirița de Tudor Mușatescu, Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, Titanic Vals de Tudor Mușatescu, Marea de Edward Bond, Regele și cadavrul de Vlad Zografi, etc.
In stagiunea 2010-2011 o intalnim in spectacolul Cinci femei de tranzitie, la Teatrul National.
Debutul in film a avut loc in 1966, cu Sapte baieti si o fata.

Actrita s-a stins din viata pe 27 martie 2018.

Filme cu Aimée Iacobescu

·         L'enfance d'Icare / Copilăria lui Icar (2009) - Madame de Montenbourg Trailer

·         State de Romania - Student la Sorbona (2009) - Brigitte

·         Detectiv fara voie (2001)

·         Cuibul de viespi (1987) - Amy Andronache

·         Dumbrava minunată (1980)

·         Ultima noapte de dragoste (1980)

·         Audiența (1979)

·         Revanșa (1978)

·         Osânda (1977) - Magda Paraianu

·         Pretul succesului / (1977)

·         Nu filmam sa ne amuzam (1975) - actrita Lucia

·         Un august în flăcări (1973)

·         Cu mâinile curate (1972) - Charlotte

·         La Revolte des Haidouks (1972) - Princesse Ralu

·         Zestrea domniței Ralu (1972) - Domnita Ralu

·         Cavalerul Tristei Figuri / (1971)

·         Haiducii lui Șaptecai (1971) - Ralu

·         Săptămâna nebunilor (1971) - Domnita Ralu

·         Bolondos vakáció / Frumoasele vacanțe (1968)

·         Răpirea fecioarelor (1968) - Catrina

·         Sept hommes et une garce / Șapte băieți și o ștrengăriță (1967) - Livia

Cuibul de viespi 

Rapirea Fecioarelor: 

Cu Dragoș Pâslaru

Biografie Dragoș Pâslaru

Dragoș Pâslaru (nascut in 1951) este un actor român. După Revolutia din decembrie 1989 el a protestat în 13-15 iunie 1990 în Piața Universității împotriva regimului instalat după înlăturarea regimului comunist, fiind bătut de mineri. În același an, a părăsit lumea teatrului și s-a călugărit, în anul 1990, la Manastirea Frasinei din Judetul Valcea, devenind fratele Valerian. În fața anchetatorilor care doreau să obțină de la el declarații care să ducă la arestarea celor vinovați de maltratarea sa, Dragoș Pâslaru a spus doar "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc și sufletul meu a iertat tot". În cadrul mănăstirii, fratele Valerian a lucrat la sectorul zootehnic, apoi ca bucătar, iar în ultima vreme a devenit șeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.

Filme cu Dragos Pîslaru

·         Fii cu ochii pe fericire (1999) - Mihai Nica

·         Femeia în roșu / Femeia în roșu (1997)

·         Capul de zimbru (1996)

·         Don Carlos / (1996)

·         Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer

·         Balanța (1992)

·         Domnișoara Christina (1992)

·         A unsprezecea poruncă (1991)

·         Șobolanii roșii (1991) - Regizorul

·         Trandafirul si coroana / (1991)

·         Dreptatea (1989)

·         Drumeț în calea lupilor (1988) - Horia Sima

·         Umbrele soarelui (1986)

·         Cantonul parasit (1985)

·         Întoarcerea din iad (1983) Trailer

·         Ochi de urs (1983)

·         Să mori rănit din dragoste de viaţă (1983)

·         Singur de cart (1983) - Pavel

·         Concurs (1982)

·         Secvențe (1982)

·         Angela merge mai departe (1981) - şofer de taxi

·         Pruncul, petrolul și ardelenii (1981)

·         O lacrimă de fată (1980)

Cu Matei Alexandru, actor roman

Biografie Matei Alexandru

Nascut in Goioasa din judetul Bacau la 25 decembrie 1927, Matei Alexandru a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, București, secția actorie, promotia 1951.

Premii și distincții:

Premiul național la Concursul Tinerilor Actori pentru piesa „Steaguri pe tunuri”
Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, 2004
Premiul de creație, pentru rolul Sufleurul Smărăndache – „Căruța cu paiațe” de Mircea Ștefănescu, 1978
Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice, 1967
Premiul I pentru Interpretare la Concursul Tinerilor artiști din teatrele dramatice, 1957
Mențiune pentru realizarea rolului Adam – „Preludiu” la Decada dramaturgiei originale, 1956.

Filme cu Alexandru Matei

Vezi filme

·         Weekend cu mama (2009) - sofer taxi Trailer

·         Niki Ardelean, colonel în rezervă (2003) - Le pretre

·         Corul Pompierilor (2000) - Primarul

·         Triunghiul Morții (1999)

·         Balanța (1992) - Butusina

·         Miss Litoral (1990)

·         Enigmele se explică în zori (1987)

·         Lansarea (1984)

·         Mușchetarii în vacanță (1984)

·         Miezul fierbinte al painii (1983)

·         Femeia din Ursa Mare (1982)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Orgolii (1981) - prof. Creţu

·         Dumbrava minunată (1980)

·         Visul unei nopti de iarna (1980) - Manole

·         Falansterul (1979)

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Pentru patrie (1978)

·         Jucatorii de carti (1977)

·         Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977)

·         Comoara din deal / (1976) - Primul secretar

·         Doctor fara voie (1976)

·         Ultimele zile ale verii (1976)

·         Alarmă în deltă (1975) - Jan

·         Elixirul tinereții (1975)

·         Porțile albastre ale orașului (1975) - Col. Caragea

·         Dimitrie Cantemir (1973)

·         Ultimul cartuș (1973)

·         Conspirația (1972)

·         Facerea lumii (1971) - Anghel, presedintele Sindicatului

Siciliana | Teatru TV: 

Teatru Jocul Ielelor: 

O halta linistita (teatru radiofonic):

Pupaza din tei si La scaldat - Ion Creanga

GÂNDURI PESTE TIMP 1 Iulie

Georges Sand - Citate:

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 Iulie

In paradis, Sf. Petru intimpina 10 femei moarte in aceeasi zi.
- Toate femeile care si-au inselat sotii, un pas inainte.
9 dintre cele 10 femei inainteaza cu un pas. În acel moment, Sf. Petru se intoarce catre Dumnezeu:
- Si cu surda ce facem?

La cei 68 de ani ai săi, o văduvă avea din nou ca pretendent, pe Bulă.
O dată, acesta o mângâia pe genuchi, apoi spuse:

- Acum, o să zici, probabil, că pot să te privesc, dar să nu te ating.

- Oh, Bulă, răspunse aceasta, la vârsta mea poţi să atingi, dar să nu priveşti.

 

- Domnule doctor, sunt foarte îngrijorat din cauză că mi-au slăbit puterile.

- Te referi la viaţa dumitale amoroasă? Da. Bine, dar la cei nouăzeci de ani ai dumitale, e firesc să se întâmple acest fenomen.

- Da, dar Nae e cu cinci ani mai bătrân decât mine şi spune că face dragoste cu vecina, de trei ori pe zi.

- Şi pe dumneata cine te opreşte să spui?

 

Bulă e foarte supărat că şi-a pierdut umbrela şi nu-şi aminteşte unde a lăsat-o.

- Când ai observat că n-o mai ai?

- Păi, când a încetat ploaia şi am vrut s-o închid!

 

Pacientul: Există vreo modalitate pentru o viaţă mai lungă?
Doctorul: Sa va casatoriti .
Pacientul: Ma ajuta ?
Doctorul: Nu, dar gândul de viaţă lungă nu va mai veni niciodata .

Un preot la slujba de duminica:
-Copiii mei, nu fumati.... fiindca o tigara duce la un pachet, un pachet duce la un pahar, un pahar la mai multe pahare, mai multe pahare la o femeie, o femeie la mai multe femei....
Si unu' intreaba:
-Unde ati spus ca se vind tigarile astea?

 

Ca trece tineretea, nu-i mare scofala... Problema e ca trece si batranetea.

Nu lasa nimic pe maine. Mai bine lasa pe poimaine - vei avea doua zile libere

 

O fetita vede pe strada un catel care tocmai facea vrute si nevrute cu o catelusa si il intreaba pe tatal sau ce fac.
Tatal, jenat, ii raspunde:
-Catelusa nu vrea sa se duca acasa si cainele incearca sa o duca el acasa.
-Ahaa… e ca ieri cu mama, noroc ca se tinea bine de chiuvetă, altfel poștașul o ducea in mod sigur la poștă...