17 IUNIE 2018

ISTORIE PE ZILE 17 Iunie

Evenimente

·         362: Imparatul roman Iulian Apostatul emite un edict împotriva invatatorilor creștini; (Cod Theod 13 3,5). Fata de crestinism Iulian a afisat o orecare toleranta contrazisa insa de masurile pe care le-a luat. pentru  suprimarea unor hotarari luate in vremea lui Constantin cel Mare: amenzi mari date comunitatilor crestine care distrusesera templele pagane, le-a interzis crestinilor exercitarea meseriei de profesor, excluderea crestinilor  din functiile importante ale Statului. In timpul sau nu le mai era permis crestinilor  sa savarsesca inmormantari in timpul zilei. La inceputul anului 363 Iulian a permis evreilor reconstruirea templului din Ierusalim, initiativa esuata in urma unui cutremur de pamant. Consecintele acestui demers au fost grave pentru evrei, carora li s-a reprosat ulterior alianta cu un imparat anticrestin. Ostilitatea lui Iulian fata de crestini mai poate fi observata si din propria lucrare polemica intitulata Impotriva galileenilor. Politica anticrestina a lui Iulian a facut numeroase victime printre crestini: multi episcopi au fost exilati, au fost distruse biserici (la Panias, la Damasc, in Samaria) unii episcopi au fost masacrati iar in Dobrogea Sf. Emilian a fost martirizat la 18 iulie 362 in localitatea Durostorum (Silistra).

·         1462: Bătălia de lângă Târgovişte (16/17 iunie 1462), denumită şi „Atacul de noapte”. Cea mai importantă confruntare între domnul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1456 – 1462) şi sultanul Mehmed II (1444 – 1446, 1451 – 1481), la sfârşitul campaniei de pedepsire a domnului muntean, desfăşurată în vara anului 1462. Cauzele campaniei sunt refuzul plăţii tributului (din 1459) şi mai cu seamă atacurile lui Vlad Ţepeş împotriva posesiunilor turceşti, la începutul anului 1462, când acesta cucerise Giurgiu şi trecuse prin foc şi sabie o serie de localităţi şi cetăţi de la Sudul Dunării, omorând 23 884 de oameni, după o scrisoare adresată de Ţepeş regelui maghiar, Mathias Corvin (1458 – 1490). Desigur, domnul muntean se baza în acţiunile sale pe sprijinul regelui maghiar, al Papalităţii şi al statelor occidentale, care a fost anunţat, dar nu s-a materializat. Astfel, el s-a văzut nevoit să facă faţă, singur, campaniei din vara anului 1462, când sultanul a trecut Dunărea cu o armată impresionantă (sursele oferă cifre între 60 000 şi 300 000 de oameni), o parte a armatei otomane fiind adusă pe mare şi de aici, pe Dunăre, până la Brăila. Nevoit să-şi împartă puţinele forţe (c. 22 000 de oşteni) între Brăila şi Turnu (unde a încercat, fără succes, împiedicarea trecerii turcilor la Nordul Dunării), Vlad Ţepeş a dus un război total, lipsind armata invadatoare de surse de aprovizionare, retrăgând populaţia şi hărţuind permanent trupele răzleţite, pe drumul dintre Turnu şi Târgovişte. În apropierea capitalei muntene are loc vestitul atac de noapte al lui Ţepeş, varianta unei bătălii deschise fiind exclusă din cauza disproporţiei de forţe. Cronicarul bizantin Laonic Chalcocondil, favorabil domnului muntean, arată cum acesta, în fruntea unui corp de 7 000 – 10 000 de oşteni îmbrăcaţi turceşte şi cu torţe aprinse, a năvălit în noaptea de 16/17 iunie 1462 în tabăra turcilor, care, înspăimântaţi, „se socoteau cu totul pierduţi”. Armata Asiei, prima care a suportat şocul loviturii muntene, a fost pusă pe fugă. Oastea munteană, acţionând „în ordine desăvârşită şi bine închegată”, a încercat să ajungă la cortul sultanului pentru a-l ucide, dar a nimerit la cele ale vizirilor Mahmud şi Isaak, unde s-a dat „o luptă mare”. Un alt izvor creştin arată că sultanul, „pierzând în acea noapte încredere în privinţa armatei sale... a părăsit pe ascuns tabăra, luând-o la fugă în chip ruşinos” (G. Mercati). În realitate, oastea rumeliotă şi garda imperială au reuşit să-l protejeze pe sultan, scopul principal al atacului nefiind atins. Pagubele în rândul turcilor au fost însă însemnate, iar cele ale muntenilor, minime. Totuşi, această ultimă încercare a lui Ţepeş de a-l opri pe sultan nu poate fi considerată o victorie, dacă avem în vedere desfăşurarea ulterioară a evenimentelor: Ţepeş se retrage în Transilvania, unde este prins din ordinul lui Mathias Corvin, iar tronul Ţării Româneşti este ocupat de Radu cel Frumos (1462 - 75), adus de sultan. Rezistenţa înverşunată a lui Ţepeş, în ciuda inferiorităţii sale militare, a adus respectul contemporanilor săi, Laonic Chalcocondil punând pe seama sultanului declaraţia că „nu poate să ia ţara unui bărbat care face lucruri aşa de mari” şi care „ar fi vrednic de mai mult”.

·         1473: Călugărul Nicodim de la mânăstirea Neamț a terminat „Tetraevangheliarul”, lucrare vestită pentru miniaturile sale și pentru că în el se află portretul lui Ștefan cel Mare, dăruit de către domnitor mănăstirii Humor; de aici denumirea actuală „Tetraevangheliarul de la Humor”

·         1579: Corsarul englez Francis Drake ajunge pe coasta de vest a Americii de nord si ia in posesie teritoriul pentru regina Elisabeta I a Angliei, numindu-l  Noul Albion (actuala Californie).

·         1596: Exploratorul olandez Willem Barentsz a descoperit arhipelagul arctic Spitsbergen.

·         1789: În Franţa, Starea a treia se proclamă Adunare Naţională. Este preludiul marii Revolutii Franceze.

·         1865: Romania a aderat la Conventia telegrafica internationala de la Paris.

·         1871: In New York City, domnisoara Anna Swan din Nova Scotia (Canada),  inalta de 2.27 m.  se casatoreste cu dl.Martin Buren din Kentucky (2.19 m),  intemeind   cel mai inalt cuplu casatorit din lume la acea data.

·         1881:  La Bucuresti, a avut loc semnarea primului Tratat de comert si navigatie romano-olandez, prin care cele doua parti isi acordau reciproc clauza natiunii celei mai favorizate. Conventia a intrat an vigoare la data de 9 septembrie 1882. 

·         1885: a sosit la New York, la bordul Fregatei franceze Isère, Statuia Libertăţii, simbol al SUA. Monumentul este un cadou al Franţei făcut Statelor Unite cu ocazia aniversării a 100 de ani de la declararea independenţei Americii de Nord.

·         1889: Inmormantarea lui Mihai Eminescu la cimitirul Bellu. Sicriul sau a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti. Singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi. Apropiații, puținii prieteni, mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle. Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei si a florilor de pe catafalcul lui Eminescu. Sicriul, acoperit într-o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog. Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului. G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți. Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”. După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu. Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii. În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului. Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”. Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir: „…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”. Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară… Sa lasam versul eminescian să redea o fărâmă din taina clipei:
„Şi când se va întoarce pământul în pământ,
Au cine o să ştie de unde-s, cine sunt?
Cântări tânguitoare prin zidurile reci
Cerşi-vor pentru mine repaosul de veci.”

·         1900: Rascoala Boxerilor. Asa numita Alianța celor opt natiuni (Austro-Ungaria, Franța, Germania, Italia, Japonia, Rusia, Marea Britanie și Statele Unite ale Americi), captureaza fortul Taku din Tianjin, China. A fost inițiată de Miliția Yìhétuán (Miliția Unită pentru Dreptate), cunoscută în occident sub denumirea de „Boxerii” și motivată de sentimente proto-naționaliste și de rezistența palpabilă împotriva imperialismului vestic și japonez și a creștinismului. Termenul de „boxer” se datorează faptului că membrii Miliției Yìhétuán practicau boxul și exercițiile calistenice, crezând că aceste practici îi vor face impenetrabili în fața gloanțelor. Marile puteri au intervenit și au înfrânt forțele chineze. Ostilitățile s-au încheiat cu un protocol semnat în 1901 prin care Chinei i se cerea să plătească daune unui număr de 11 state. Ulterior, Marea Britanie și SUA au returnat o mare parte din reparațiile pe care le primiseră.

·         1903: Henry Ford fondeaza Ford Motor Company.

·         1910: Pionierul aviatiei mondiale, Aurel Vlaicu a zburat pentru prima dată cu avionul sau Vlaicu I, de pe Dealul Cotrocenilor.

·         1923: S-a înființat Oficiul Național de Educație Fizică (ONEF).

·         1925: La Geneva, Romania a semnat o Conventie care reglementa, pentru prima data, comertul cu arme si materiale de razboi, in vederea combaterii traficului clandestin al acestora. 

·         1928: Amelia Earhart si-a inceput calatoria, incercand sa devina prima femeie care a zburat peste peste Oceanul Atlantic. Aceasta era pasagera, Wilmer Stutz, pilot, iar Lou Gordon, mecanic. 

·         1936: Începe  războiul  civil din Spania. Războiul Civil Spaniol  a durat de la 17 iulie 1936 până la 1 aprilie 1939 si a fost un conflict în care forțele franchiste sau naționaliste, conduse de generalul Francisco Franco au învins forțele Republicane sau Legaliste – cuprinzând liberali anticlericali, socialiști, comuniști, anarhiști și autonomiști – ale celei de a doua Republici Spaniole. Republicanii au obținut sprijinul Uniunii Sovietice și al Mexicului, iar naționaliștii au fost susținuți de Italia fascistă, Germania nazistă și de Portugalia vecină. Războiul a crescut tensiunile din perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial și a fost văzut ca o confruntare indirectă între Uniunea Sovietică comunistă și axa fascistă germano-italiană.

·         1940: Radiodifuziunea Franceză transmite discursul maresalului Philippe Pétain, președinte al Consiliului de Miniștri, în care se cerea poporului francez să predea armele în lupta cu armatele naziste: „Cu inima strânsă, va spun astăzi ca trebuie să încetam lupta”. La 22 iunie 1940 a fost încheiat armistițiul între Franța și Germania.

·         1940:  Cele trei state baltice,  Estonia, Letonia şi Lituania  intră sub ocupaţia Uniunii Sovietice.

·         1944: Islanda anunță separarea sa definitivă de Danemarca și se proclamă republică - ziua națională

·         1950: Medicul american Richard Lawler efectuează primul transplant de rinichi la Spitalul „Mary" din Chicago

·         1953: Muncitorii est germani se revolta. Uniunea Sovietica trimite o divizie sa inabuse in sange rebeliunea.

·         1954: România a ratificat Convenția asupra drepturilor politice ale femeilor adoptată de ONU la 20 decembrie 1952

·         1954: În Germania de Vest, ziua de 17 iunie este prima dată sarbatorită ca ca Ziua Unității Germane.

·         1960: A fost ridicat nivelul reprezentărilor diplomatice la rang de ambasadă între România și Indonezia

·         1970 - În această zi este prezentat pentru prima dată în Marea Britanie emblematicul off-roader Range Rover. Acest model a fost practic primul 4x4 de lux produs vreodată în istorie, oferind mai mult decât modelele strict utilitare Land Rover de până atunci. De-a lungul timpului au fost trei generaţii, cel original, Classic apărut în 1970, P38a în 1994 şi a treia generaţie L322 în 2001. Din 2005 gama Range Rover s-a diversificat şi a apărut Range Rover Sport, un model axat mai mult pe latura de lifestyle şi lux. Ar fi multe de spus despre acest model, dar povestea integrală a acestui model o veţi găsi în clipul ataşat.

·         1972: In Statele Unite cinci angajați ai Casei Albe au fost arestați pentru intrarea prin efracție în birourile Comitetului Național al Partidului Democrat, în scopul de a asculta ilegal convorbirile telefonice ale opoziției.(Scandalul Watergate va duce in final la demisia presedintelui Richard Nixon).

·         1976: In Romania, a fost emis un decret privind amnistierea infractiunilor de trecere frauduloasa a frontierei prin care se gratiau pedepsele celor care fugeau din tara. Consiliul de Stat a dorit prin aceasta masura sa stopeze tentativele de trecere frauduloasa a frontierei si sa readuca in Romania personalitati aflate in exil. 

·         1977: Inaugurarea lucrărilor de construcție a uzinei de autoturisme de mic litraj „Oltcit” de la Craiova (cooperare româno-franceză)

·         1991: Parlamentul Africii  de Sud  abrogă Legea de înregistrare populaţiei, care a  clasifica rasial  in timpul  apartheidului  toti  sud-africanii, inca  de la naştere.

·         1996:  Victor Ciorbea, candidatul CDR la functia de primar general, a castigat alegerile locale cu 56,74% din voturi, contracandidatul sau, Ilie Nastase, din partea PDSR, intrunind 43,26%,din voturile exprimate.

·         1999: Oamenii de stiinta au realizat prima clonare a unui embrion uman. 

·         2002: Decernarea premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2001

Nașteri

·         1239: Regele Eduard I al Angliei (d. 1307). A domnit între anii 1272- 1307, suindu-se pe tronul Angliei pe 21 noiembrie 1272, după moartea tatălui său, regele Henric al III-lea. Supranumit „Picioare lungi”, datorită staturii sale neobișnuit de înalte. Eduard I a fost cel mai ilustru monarh englez din Evul Mediu.Sub domnia sa, limba engleză, care, începând din perioada cuceririi, circula pe ascuns în rândurile meseriașilor,apare iar la lumină. Instituțiile lui Eduard I prefigurează Anglia modernă. Legile sale au exercitat o influență durabilă asupra structurii sociale a țării. Cu toată sincera sa pioșenie, Eduard va avea față de papa , încă de pe atunci, atitudinea unui șef de stat „național și insular”.

·         1682: S-a nascut  regele Carol al XII-lea al Suediei; (d. 30 noiembrie 1718 ). A domnit din 1697 până în 1718.  A  urcat pe tronul Suediei la vârsta de 15 ani la moartea tatălui său. Trei ani mai târziu a părăsit țara pentru a se angaja într-o serie de lupte. Aceste bătălii au făcut parte din Marele razboi al Nordului împotriva Rusiei, Saxoniei și Danemarcei-Norvegiei, țări care au creat o coaliție împotriva Suediei. Deși Suedia a realizat multe succese militare, Marele Război al Nordului s-a terminat cu înfrângerea  sa și  sfârșitul Imperiului suedez.

·         1782: S-a nascut regele Carol al XII-lea al Suediei; ( d. 30 noiembrie 1718 ) A domnit din 1697 până în 1718.

·         1811: Jón Sigurðsson, politician islandez (d. 7 decembrie 1879).

·         1818: Charles Gounod, compozitor și dirijor francez (d. 1893). Dintre lucrările sale vocale, după Faust se  mai remarcă si geniala sa compoziție ” Ave maria,  o melodie  suprapusă primului Preludiu din “Clavecinul bine temperat” de Johann Sebastian Bach.

·         1825: Elena Cuza, soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza (d. 1909). Elena Cuza (n. 17 iunie 1825, Iași – d. 2 aprilie 1909, Piatra-Neamț), cunoscută și ca Elena Doamna, a fost soția domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

·         1832: William Crookes, chimist și fizician englez (d. 1919)

·         1867: S-a nascut Robert Gregg, inventatorul tehnicii stenografiei. 

·         1871 - S-a născut istoricul Nicolae Iorga ("Studii şi documente cu privire la istoria românilor", "Istoria imperiului otoman", "Istoria românilor") A fost co-fondator al Partidului Naţional Democrat, în anii 1931-1932 Prim-Ministru şi Ministru al Educaţiei Naţionale. (m. noiembrie 1940)

·         1882: S-a născut Ștefania Mărăcineanu, chimistă și fiziciană română de renume internațional (d. 15 august 1944). Ştefania Mărăcineanu (n. 17 iunie 1882, fiind declarată pe 18 iunie 1882, Bucureşti – d. 15 august 1944, deşi în documentele Cimitirului Bellu apare pe 18 martie 1947) a fost o chimistă şi fiziciană română de renume internaţional, care a formulat teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială şi procedeul de declanşare artificială a ploii.

·         1882 - S-a născut Igor Fiodorovici Stravinski, compozitor, pianist şi dirijor rus, naturalizat francez, apoi american, unul dintre corifeii muzicii moderne (operele: “Privighetoarea”, “Mavra”; muzică pentru balet: “Pulcinella”, “Orfeu”, “Vulpea”; oratoriul “Oedipus Rex”, “Simfonia psalmilor”; balada sacră “Abraham şi Isaac”) (m.06.04.1971).

·         1888: Ilie E. Torouțiu, critic, istoric literar, folclorist și traducător român (d. 1953)

·         1888: S-a nascut generalul german de tancuri Heinz Guderian;

·         1898: Maurits Cornelis Escher, artist și grafician olandez (d. 1972)

·         1900: S-a nascut liderul nazist german Martin Bormann; Înaintea morții lui Hitler, Bormann a fost desemnat succesor al acestuia la conducerea Partidului Muncitoresc German Național-Socialist. Dispărut în noaptea dintre 1 și 2 mai 1945, Bormann a fost condamnat în contumacie la moarte prin spînzurare, tribunalul de la Nürnberg găsindu-l vinovat de faptele descrise în capetele de acuzare nr. 3 crime de război și nr. 4 crime împotriva umanității. Scheletul său a fost descoperit, identificat, datat ca fiind mort în mai 1945 în Berlin prin autootrăvire. Rămășițele sale pământești au fost arse și împrăștiate în Marea Baltică.

·         1901: Miklós Nyiszli, medic evreu, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste (d. 1956)

·         1920: Francois Jacob, biolog francez, laureat al Premiului Nobel

·         1926: S-a nascut Sergiu Radauteanu, fizician roman din R.Moldova. Sergiu Rădăuţanu a fost un fizician moldovean, specialist în domeniul fizicii şi tehnologiei materialelor semiconductoare. S-a născut în familia profesorilor Ion şi Nina Rădăuţanu. Bunicul lui, tot Sergiu, a făcut studii la Sorbona. În 1955 a absolvit Universitatea de Stat din Chişinău. Din 1959 este numit şef al Laboratorului de Materiale Semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. În 26 ianuarie 1959 susţine teza de doctor în ştiinţe fizico-matematice la Institutul de Fizică şi Tehnică „A.F.Ioffe” din Leningrad (actualul Sankt-Petersburg) ”, iar în 17 iunie 1966 susţine teza de doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice la Institutul Politehnic din Leningrad În anul 1964 organizează prima instituţie superioară de învăţământ tehnic din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (R.S.S.M.), exercitînd funcţia de rector al Institutului Politehnic Chişinău (1964-1973). De numele lui Sergiu Radăuţanu e legata descoperirea şi studierea proceselor de punere în ordine, precum şi fenomenul de nolitipie în sisteme ternare. A elaborat un şir de materiale semiconductoare, eterojoncţiuni şi dispozitive electronice. A publicat circa 1000 lucrări ştiinţifice, , inclusiv 30 de monografii, precum şi mai mult de 130 brevete de invenţii. A organizat în R.S.S.M. Conferinţa Internaţională “Compuşii ternari şi multipli” (Chişinău, septembrie 1990); A fost membru al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (A.Ş.M.), Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova în domeniul ştiinţei, tehnicii şi producţiei, Membru de Onoare al Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei de Cosmonautică ”K.E.Ţiolkovski”. A desfăşurat o fertilă activitate publică, fiind preşedinte al Societăţii “D.Cantemir” si preşedinte al Fundaţiei “D. Gusti”. Un eveniment de importanţă majoră în viaţa Republicii Moldova a constituit-o prima Conferinţă ştiinţifică NATO la Chişinău, organizată de savant cu concursul Primăriei Chişinăului (1996). Este memorabil faptul desfăşurării în 1993 la Chişinău, cu concursul nemijlocit al savantului a Congresului Internaţional al Academiei Româno – Americane la Chişinău cu tema “Moldova: deschideri culturale şi ştiinţifice spre Vest”. A participat activ la elaborarea programelor de colaborare ştiinţifică şi tehnică dintre România şi Republica Moldova în calitate de membru al Comitetului Guvernamental Interministrerial. A fost conducător de doctorat la mai bine de 60 teze de doctor şi 9 teze de doctor habilitat. A fost membru al unor consilii de redacţie la elaborarea unor lucrari importante ca: ”Enciclopedia Sovietică Moldovenească”- în 6 volume (Chişinău, 1976); „Dicţionar Enciclopedic Moldovenesc” (Chişinău,1989); „Literatura şi Arta Moldovei: Enciclopedie” în 2 volume (Chişinău, 1985); „Dicţionar Politehnic Rus-Moldovenesc (Român)”, (Chişinău, 1983), al „Buletinului Academiei de Ştiinţe a Moldovei (seria Fizică şi Tehnică)” şi a revistei internaţionale „Solar Energy Materials and Solar Cells”. La 6 martie 1998, a incetat subit din viata la Sankt-Petersburg, in Rusia.

·         1927: András Sütő, scriitor maghiar din Transilvania (d. 2006). András Sütő (n. 17 iunie 1927, Cămăraș, județul Cluj   — d. 30 septembrie 2006, Budapesta a fost un scriitor maghiar și demnitar comunist român, membru al Partidului Comunist Român din anul 1947. A fost redactor-șef al publicației culturale maghiare Új Élet („Viață Nouă”), editată de Consiliul Culturii și Educației Socialiste la Târgu Mureș. În martie 1990 a fost una din victimele violențelor interetnice de la Târgu Mureș, ocazie cu care a fost bătut, pierzându-și un ochi. După perioada de spitalizare (la București, Budapesta și în SUA) s-a stabilit în Ungaria, unde și-a petrecut ultima parte a vieții. A murit la Budapesta și a fost înmormântat pe 7 octombrie 2006 în cimitirul reformat din Târgu Mureș.

·         1932: S-a nascut in localitatea Dobriceni din judetul Olt, pictorul si regizorul de film de scurt metraj Sabin Balasa. Se descria pe sine insusi  care reprezentant al stilului cosmic romantic.   A absolvit Institutul de Arta in 1955. In cariera sa a castigat numeroase premii si a devenit membru in mai multe academii de arta. Inspirat de arta populara, pictorul si-a creat un stil propriu in care apar personaje fantastice, dar si din istoria tarii. A realizat si o serie de lucrari de propaganda comunista.  In afara lucrarilor care ii infatiseaza pe Decebal, Stefan cel Mare ori Eminescu, acesta i-a portretizat si pe Elena si Nicoale Ceausescu, fapt care i-a atras o serie de critici dupa caderea regimului comunist. De altfel, Sabin Balasa a actionat in judecata chiar publicatia „Le Monde” dupa ce aceasta a publicat reproduceri dupa cateva lucrari infatisand cuplul Ceausescu. In final, ziarul a fost nevoit sa ii prezinte scuze. Artistul a fost recunoscut pentru picturile sale murale. A murit la 1 aprilie 2008.

·         1939 - S-a născut Krzyssztof Zanussi, regizor de film, teatru şi operă.

·         1939 - S-a născut Dickey Doo (Dave Allred), vocalist american (Rhythm Orchids, Dickey Doo & The Don'ts).

·         1940: S-a nascut actorul roman de teatru si film Virgil Ogășanu.

·         1942 - S-a născut Norman Kuhlke, baterist britanic (Swinging Blue Jeans).

·         1944 - S-a născut Barry Manilow (Barry Allan Pinkus), cântăreţ, pianist şi compozitor american.

·         1944 - S-a născut Chris Spedding, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Jack Bruce Band, Sharks, Elton John, Tom Waits, Nina Hagen etc.)

·         1947: Ninela Caranfil, actriță româncă

·         1947 - S-a născut Paul Young, solist vocal.

·         1949: S-a nascut Pavel Corut, scriitor roman. 

·         1951: Ioan Fernbach, violonist, concert-maestru, director al Filarmonicii „Banatul" din Timișoara (din 1997)

·         1951 - S-a născut Lenny LeBlanc, basist, vocalist şi compozitor american (LeBlanc & Carr).

·         1969: Mircea Stănescu, politician român (d. 2009)

·         1975: Lucian Dan Teodorovici, scriitor român

·         1981: Sorin Paraschiv, fotbalist roman

Decese

·         676: A decedat   Papa Adeodat al II-lea, al 77-lea papă al Bisericii Catolice de la 11 aprilie 672. S-a remarcat prin actiunile sale indreptate spre îmbunătățirea disciplinei monastice și – mai ales – în reprimarea ereziei monoteliste, doctrina unei singure voințe în Hristos” — prin care împăratul bizantin Heraclius I (610-641) își propunea să împace monofizitii   cu punctul de vedere  ortodox (în limba greacă mono = unu, thelisisi = voință). Deseori acest papa  este numit simplu cu numele de Adeodat  (fără numeralul ordinar), deoarece predecesorul său omonim este numit simplu Deusdedit.

·         1025: A murit  regele Bolesław I  cel Viteaz  al Poloniei; (n. 967).   Boleslav I a fost un remarcabil  strateg și om de stat, care a transformat Polonia într-o țară comparabilă cu monarhiile occidentale mai mari, si a adus-o în elita europeană. A purtat mai multe campanii militare de succes în vest, sud și în est, consolidandu-si stapanirea in  ținuturile poloneze dar și in teritoriile cucerite din afara granițelor moderne ale Poloniei, cum ar fi Slovacia, Moravia, Rutenia Roșie, Meissen și Luzația, dar și Boemia. S-a încoronat ca rege în 1025, ridicând astfel Polonia la rangul de regat înainte de vecina sa Boemia. El a fost primul rege polonez (rex), predecesorii săi fiind considerați toți drept duci (dux) de către Sfântul Imperiu Roman și de către papalitate. Boleslav I a murit la puțin timp după această încoronare, cel mai probabil din cauza unei boli. Nu se știe exact locul de înmormântare al lui Boleslav. Se crede că rămășițele descoperite recent într-un mormânt dublu din catedrala Poznań ar aparține lui Boleslav și tatălui acestuia Mieszko. Fiul lui Boleslav I, Mieszko al II-lea, a fost încoronat rege imediat după ce tatăl său a murit în Poznań.

·         1501: Ioan Albert al Poloniei (n. 1459)

·         1696: A murit  regele Ioan al III – lea Sobieski al Poloniei, fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul marelui hatman Stanislav Sobieski; (n. 17 august 1629).  A fost rege al federației polono-lituaniene din anul 1674 până la moartea sa. In iulie 1683  Sobieski vine  în ajutorul Vienei asediate de turci cu 27 000 de cavaleri polonezi, care se adaugă celor 19 000 de soldați austrieci, 28 000 de soldați germani și altor câteva mii de soldați aliați.  La 12 septembrie reușește o izbândă strălucitoare la Kahlenberg   împotriva otomanilor sub conducerea marelui vizir Kara Mustafa, care erau în superioritate numerică (cca. 150 000) dar cu mai puțină artilerie. A murit în Wilanów, Polonia, la 17 iunie 1696 iar soția sa, Maria Cazimira, a murit în 1716, în Blois, Franța, și trupul ei a fost readus în Polonia. Cei doi sunt îngropați împreună la Catedrala Wawl din Cracovia. Urmașul pe tronul Poloniei n-a fost fiul său, ci August der Starke (Augustus al II-lea), principe al Sașilor (Saxonilor) sprijinit de Rusia. După moartea acestuia, în 1733, a urmat o luptă pentru coroana poloneză, cunoscută sub denumirea de Războiul pentru succesiunea poloneză.

·         1889: Poetul national al romanilor, Mihai Eminescu, a fost  inmormantat. Sicriul sau a fost depus în biserica Sf. Gheorghe cel Nou din Bucuresti. Singura imagine păstrată de la înmormântarea poetului a fost un desen realizat de cunoscutul grafician Constantin Jiquidi. Apropiații, puținii prieteni,  mulți studenți și elevi ai Școlii Normale de Institutori din București, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, îmbrăcată în negru, a aşezat pe pieptul poetului un buchet de flori „nu mă uita”! Sigur, nu putea fi alta decât cea care l-a iubit, l-a inspirat şi l-a ajutat în clipe grele, Veronica Micle. Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul. Pe una din ele scria: „din partea amicilor”. A. Z. N. Pop, într-o interesantă carte dedicată vieții lui Eminescu, prezintă un manuscris din Biblioteca Academiei Române care conține o listă a  prietenilor poetului, care, mișcați de o profundă compasiune, au făcut chetă pentru cumpărarea coroanei si a florilor  de pe catafalcul lui Eminescu.  Sicriul, acoperit într-o pânză neagră, purta către căpătâi volumul de poezii îngrijit de Maiorescu.. Slujba înmormântării a fost oficiată de un singur preot care, la final, nu a rostit obişnuitul necrolog. Răspunsurile la strană au fost date de corul Mitropoliei, dirijat de C. Bărcănescu, unul din adevărații amici de-ai poetului. G. D. Scraba, în cartea Amintirea lui Mihai Eminescu, afirmă că la finalul slujbei corala a interpretat o melodie pe versurile poeziei Mai am un singur dor, asistența fiind profund marcată de melodie, dar mai ales de stihuri, care acum deveniseră parcă un dangăt de clopot ce bătea cadențat la ușa sufletelor celor prezenți. Necrologul a fost rostit de Grigore Ventura, prim redactor la ziarul „Adevărul” : „… acela ce zace aici înaintea noastră n-a fost al nimănui, ci al tuturor românilor. Nu e dar de mirare că toți îl plângem; dar lacrimile noastre, ale tuturor, se vor schimba în rouă roditoare și binefăcătoare sub razele luminoase ce va răspândi soarele amintirii poetului iubit”. După încheierea cuvântării, cortegiul funerar a pornit către Cimitirul Belu. Sicriul a fost așezat într-un dric simplu, tras de doi cai. În fruntea mulțimii care însoțea pe Eminescu pe ultimul drum al acestei vieți până la bolțile veșniciei, se aflau: Mihail Kogălniceanu, Toderiță Rosetii (fratele Elenei Cuza), Titu Maiorescu, Lascăr Catargiu și alți reprezentați de marcă ai vieții culturale și politice a vremii. În fața Universității s-a făcut un popas, prilej pentru o nouă cuvântare. Reputatul profesor de filozofie, Dimitrie August Laurian, a rostit un scurt cuvânt evidențiind activitatea jurnalistică a poetului. Între altele vorbitorul a spus: „…avem dinaintea noastră un cadavru în care a trăit o comoară de gânduri. Materia își urmează prefacerea sa în nesfârșit”. Condoleanţele studențimii adunate în număr mare au fost rostite de tânărul Gheorghe Calmuschi, originar din „Betleemul” lui Eminescu. Prin cuvinte emoționante, vorbitorul a arătat aprecierea tinerilor studioși față de geniul celui ce era dus către cimitir: „…Şi noi care te-am iubit şi te-am preţuit atât de mult îţi vom dezmierda cu lacrimi multă vreme mormântul tău şi-l vom corona cu flori de tei, pronunţând numele Eminescu, care conţine în el aşa de mult, cât o lume întreagă”. Trista adunare a pornit apoi pe Calea Victoriei către locul dinainte pregătit în cimitirul Bellu, parcela 9, unde Eminescu a fost coborât în reavănul pământ pentru a se odihni o vreme. Era spre seară…

·         1925: S-a stins din viata inginerul roman Anghel Saligny, realizatorul sistemului de poduri de la Cernavoda, cel mai lung pod din Europa si al treilea din lume la acea data. S-a nascut in 19 aprilie 1854 la Serbanesti, in judetul Galati. A studiat la Focsani, iar apoi in Germania. A urmat Astronomia la Universitatea din Berlin, apoi Scoala Tehnica Superioara din Charlottenburg. Pe timpul sederii in Germania a lucrat la executia mai multor proiecte, pentru ca la revenirea in tara si fie numit inginer la Serviciul de poduri si sosele. A lucrat la constructia caii ferate Ploiesti-Predeal, Adjud-Targu Ocna si Barlad-Vaslui. In perioada 1884-1889, a fost implicat in constructia de docuri si antrepozite in Braila si Galati. De numele lui se leaga si constructia primelor silozuri. Tot in acesta perioada a fost insarcinat sa se ocupe de Serviciul studiilor liniilor Fetesti-Cernavoda. Marea sa realizare a fost construirea podului peste Dunare. Proiectul sau a adus doua mari inovatii: sistemul nou de grinzi si console pentru suprastructura podului si, ca material nou de constructii, otelul moale. A fost presedinte al Academiei Romane.

·         1940: Arthur Harden, chimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1865)

·         1996: Thomas Kuhn, filosof american (n. 1922)

·         2001: Donald J. Cram, chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (n. 1919)

·         2003: A decedat Emanuel Elenescu, compozitor și dirijor român.

A fost dirijor al Corului Academic Radio și al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române.

·         2007: A murit designerul de moda italian Gianfranco Ferré, supranumit si „arhitectul modei” pentru gandirea sa originală in creatia vestimentara;  (n.15 august  1944).

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Manuil, Savel, Ismail, Inochentie și Felix; Dezlegare la pește; Duminica a 3-a după Rusalii – Despre grijile vieții
• În calendarul romano-catolic: Ss. Nicandru și Marcian, martiri
• În calendarul greco-catolic: Ss. Manuel, Sabel și Ismail și însoțitorii lor, martiri († secolul al IV-lea)
• Ziua națională a Islandei

RELIGIE ORTODOXĂ 17 Iunie

Sf Mc Manuil, Savel, Ismail, Inochentie și Felix (Dezlegare la pește); Duminica a 3-a după Rusalii – Despre grijile vieții

În această luna, în ziua a şaptesprezecea, pomenirea Sfinţilor Mucenici: Manuil, Savel şi Ismail.

Aceşti trei fraţi erau din Persida, şi fiind trimişi de Valtan, împăratul perşilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l văzuseră în Calcedon că aducea jertfa la idoli şi mulţi se trăgeau spre rătăcirea lui), fiind ei bine cinstitori şi crezând în Hristos, plângeau şi se rugau lui Dumnezeu să-i păzească în credinţa ce aveau într-Însul, şi să nu se facă părtaşi rătăcirii închinătorilor la idoli. Deci, dacă s-au vădit şi au fost duşi la păgânul Iulian, au fost bătuţi şi pătrunşi cu piroane la glezne, şi arşi pe subţiori cu făclii. Însă aceste chinuri le-au suferit toţi împreună; dar apoi îndeosebi Sfântul Manuil, primind făgăduinţa de la necuratul împărat şi nevoind a aduce jertfă la idoli, l-au chinuit pe el în multe şi felurite chipuri. Şi aşa împreună cu cei doi fraţi ai lui, cu Savel şi Ismail, au fost duşi la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, şi li s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, dar îndată s-a deschis pământul şi a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulţi au crezut în Hristos. Iar după aceasta nişte bărbaţi cucernici, cunoscând de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinţilor, le-au îngropat cu miruri şi cu tămâieri.

Tot în această zi, pomenirea pătimirii Sfinţilor Mucenici Isavru şi cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia şi Peregrin.

Sfântul Isavru şi cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieşind de la patria lor şi mergând la o peşteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin şi pe Ermia, pe care învăţându-i Sfântul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele lumeşti şi trecătoare, aceştia au întărit cuvântul cu fapta; căci ferindu-se şi fugind de vorba şi adunarea rudeniilor lor, au fost însă pârâţi de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i şi neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, şi cei împreună cu el au fost daţi pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiţi prin foc şi prin apă, dar fiind izbăviţi din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulţi spre credinţa lui Hristos, între care erau şi cei mai de frunte ai cetăţii: fraţii Ruf şi Rufin. Şi apoi, fiind condamnaţi la pierzare, li s-au tăiat capetele.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 3-a după Rusalii – Despre grijile vieții

Ev. Matei 6, 22-33

Zis-a Domnul: Luminătorul trupului este ochiul; dacă ochiul tău va fi curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar dacă ochiul tău va fi rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul, cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; oare nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât haina? Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele? Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc, şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Pentru că după toate acestea se străduiesc păgânii; doar ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă.

Ap. Romani 5, 1-10

Fraţilor, fiind îndreptaţi din credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am avut şi apropiere, prin credinţa la harul acesta, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea încercare, şi încercarea nădejde; iar nădejdea nu ruşinează, pentru că iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind noi neputincioşi, la timpul hotărât, a murit pentru cei necredincioşi. Căci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotărăşte cineva să moară. Însă Dumnezeu îşi arată dragostea Lui faţă de noi prin aceea că, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci, acum fiind îndreptaţi prin sângele Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie. Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi, ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu atât mai mult, împăcaţi fiind, ne vom mântui prin viaţa Lui.

Predică la Duminica a III-a după Rusalii - Despre paza minţii şi despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu - Pr. Ilie Cleopa

Paza minții este de mai multe feluri. Întâi trebuie să ne păzim mintea de închipuri pătimașe. Al doilea, să ne păzim mintea de orice gând păcătos. Al treilea, să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor. Al patrulea, să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-și poate păzi mintea de gânduri rele și de închipuiri pătimașe de nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată. Despre aceasta zice Sfântul Isihie Sinaitul: "Paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta. Căci paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare".

“De va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat“ (Matei 6, 22)

Iubiți credincioși,

Auzim pe Mântuitorul zicând: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult?“ (Matei 6, 23). Să înțelegem că această lumină este mintea noastră, căci după mulți Sfinți Părinți mintea este ochiul sufletului. Când mintea noastră se va întuneca de păcate, atunci toată așezarea și simțurile trupului vor fi întunecate. Căci dacă mintea noastră, pe care ne-a dat-o Dumnezeu spre luminare și povățuire la toată fapta bună, va fi întunecată de cele rele, atunci cu cât mai întunecate vor fi poftele trupului nostru, care pururea și prea lesne se pleacă la păcate.

Când cârmaciul corabiei sau al unui mijloc de călătorie se îmbată și se întunecă la minte, atunci cei ce sunt în corabie, în avion sau în orice mașină cu care călătorim sunt în primejdie de moarte. Tot așa când mintea noastră este întunecată de păcate și de pofte, sufletul nostru este pururea în primejdie să moară prin păcat. Dacă ochiul sufletului nostru, adică mintea va fi curată și fără răutate, atunci și așezările și lucrările trupului și ale sufletului nostru vor fi luminate și bine plăcute lui Dumnezeu. De aceea sfinții au avut mare grijă să fie treji și veghetori cu mintea în toată vremea, păzind-o curată de păcate și de răutate.

Dar nu numai ei se sileau să aibă această lucrare, adică paza minții, ci și pe noi ne învățau amănunțit această lucrare. Iată ce zice sfântul Isihie Sinaitul: "Paza minții este calea a toată virtutea și porunca lui Dumnezeu" (Filocalia IV, 1947, p. 42). Auzim și pe Cuviosul Pimen Egipteanul, zicând: "Nu avem nevoie de nimic, numai de minte trează" (Patericul egiptean, 1930, p. 186). Avva Agaton a fost întrebat: "Ce este mai mare, osteneala trupească, sau păzirea cea dinăuntru?", și a zis bătrânul: "Asemenea este omul ca un pom, osteneala trupească este frunza, iar paza celor dinăuntru este rodul" (Ibidem, p. 27).

Paza minții este de mai multe feluri. Întâi trebuie să ne păzim mintea de închipuri pătimașe. Al doilea, să ne păzim mintea de orice gând păcătos. Al treilea, să chemăm neîncetat numele Domnului nostru Iisus Hristos în ajutor. Al patrulea, să ne aducem aminte neîncetat de moarte, spre a nu greși înaintea lui Dumnezeu (Filocalia IV, op. cit. p. 45). Nimeni nu-și poate păzi mintea de gânduri rele și de închipuiri pătimașe de nu va avea pururea în mintea sa rugăciunea neîncetată. Despre aceasta zice Sfântul Isihie Sinaitul: "Paza minții și rugăciunea se susțin una pe alta. Căci paza minții vine din rugăciunea neîncetată, iar rugăciunea, din paza minții și din atenția cea mare".

Toți sfinții și dumnezeieștii Părinți se sileau pururea la păzirea minții, căci știau că fără această sfântă lucrare nimic nu poate spori omul pe calea poruncilor lui Dumnezeu. De aceea, iubiții mei frați, se cade nouă a ne păzi mintea de gânduri și imaginații rele, aducându-ne aminte de Mântuitorul nostru Iisus Hristos care zice: “Privegheați în toată vremea, rugându-vă“ (Luca 21, 36). Și iarăși: “Privegheați, căci nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului“ (Matei 25, 13). La fel Sfântul Apostol Petru ne îndeamnă la trezvie și la paza minții, zicând: “Fiți treji, privegheați. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită“ (I Petru 5, 8).

Purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de alcion şi faţă de ariciul de mare

Să trecem cu cuvântul și la altă învățătură despre care am amintit la începutul predicii noastre, ce se cuprinde în Sfânta Evanghelie de azi. Este vorba de pronia sau, cum îi mai zicem noi, purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Ați auzit pe Mântuitorul vorbind în Sfânta Evanghelie de azi: “Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce veți îmbrăca“ (Matei 6, 25). Apoi, ca să ne arate bunătatea Sa negrăită și purtarea Sa de grijă față de noi și de toate făpturile Sale, ne trimite cu mintea la păsările cerului, zicând: “Căutați la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește“ (Matei, 6, 26).

Ca să vă puteți da seama cât de mare este purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru păsările cerului care sunt atât de neînsemnate față de om, voi folosi un exemplu de la Sfântul Vasile cel mare, despre o pasăre de mare ce se cheamă alcion. Pentru această pasăre Dumnezeu ține marea în liniște paisprezece zile pentru a nu-i strica cuibul făcut în nisipul mării și a îneca puișorii acestei păsări minunate.

Iată istorisirea Sfântului Vasile: "Această pasăre, alcionul, are obiceiul a-și scoate puii la marginea mării. Ea își pune ouăle în nisip lângă apa mării și le clocește pe la mijlocul iernii, când se pornesc pe mare vânturi și furtuni care cu pornire mare izbesc valurile sale de maluri. Dar toate valurile și furtunile se potolesc și se alină, când alcionul șade pe ouă în cele șapte zile, după care ies puișorii din găoace. Fiindcă și de hrană au trebuință, Dătătorul Cel Mare, Dumnezeu, a mai dăruit acestei păsări, încă șapte zile pentru creșterea puilor săi. În șapte zile puii acestei păsări pot zbura spre a scăpa de apele mării. Aceste lucruri le știu corăbierii de prin aceste locuri și numesc aceste zile "zilele alcionului".

Corăbierii cu corăbiile încărcate de mărfuri, așteaptă să vină zilele alcionului, spre a porni în largul mării. Ei știu că atunci Dumnezeu ține marea în loc, să nu se tulbure pentru ouăle și puișorii alcionului".

Apoi zice marele Vasile: "Aceasta ți-am pus înainte ca o lege, omule, despre purtarea de grijă a lui Dumnezeu către cele necuvântătoare, spre îndemnare, ca să ceri de la Dumnezeu cele spre mântuirea ta, căci dacă pentru o pasăre este atâta purtare de grijă, apoi ce nu s-ar fi făcut pentru tine, pe care te-a făcut după chipul lui Dumnezeu" (Sfântul Vasile cel mare, Omilii la Hexaimeron, București, 1986. p. 164).

Să vedem și purtarea de grijă la ariciul de mare. Acesta este o vietate prea mică și nevrednică de băgat în seamă. De multe ori se face învățător corăbierilor, arătându-le când are să se tulbure marea și când au să vină furtuni mari și primejdioase pentru corăbii. Aricii cunoscând mai înainte tulburarea mării de furtuni, se vâră sub o lespede mică, de care se prind cu piciorușele lor stând în vremea furtunilor. Când valurile mari îi clatină ei se țin de greutatea lespedei și astfel scapă de a fi aruncați de valuri. Când văd acest semn, corăbierii cunosc din timp pornirea furtunii mari care are să fie. Și nu pleacă cu corăbiile în largul mării, pentru a nu se primejdui. Nici un astrolog, nici un meteorolog nu știe așa de bine despre tulburările pământului și ale văzduhului, schimbarea vremii, ca ariciul de mare, căci pe el nici filozofii, nici astronomii și nici meteorologii nu l-au învățat aceasta, ci Domnul mării și al vânturilor. În această vietate mică, a pus urma înțelepciunii Sale celei mari și negrăite.

Acestea arătându-le dumnezeiescul ierarh Vasile cel Mare, zice; "Nimic nu este lipsit de purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nimic nu este trecut cu vederea de El. Toate le privește cu luare aminte ochiul cel neadormit al Lui. Lângă toți este de față cu mare îndestulare, dăruind fiecăruia mântuirea. Dacă n-a lăsat Dumnezeu pe ariciul de mare afară de cercetarea Sa, pe ale tale nu le va cerceta? (Ibidem, p. 164). Încă și ariciul de uscat este mare filosof și meteorolog, fiindcă din două răsuflări își face vizuina. Când suflă crivățul de miazănoapte el astupă gaura din partea aceea, din care simte că vine crivățul. Când are să se schimbe vremea și are să vină austrul, vântul de miazăzi, se mută la răsuflătoarea dinspre miazănoapte. Prin aceasta ne arată nouă oamenilor tăinuit, nu numai că prin toate trece și străbate purtarea de grijă a Aceluia ce ne-a zidit, ci și faptul că în cele necuvântătoare este orecare simțire a lucrului, ce are să se facă mai pe urmă în vremea viitoare. Știm că cele necuvântătoare au știință de mai înainte de la Dumnezeu, referitoare la schimbarea ce are să fie în aer, pricepere care mă covârșește" (Ibidem, p. 173).

Ştiinţa tămăduitoare a ursului

Încă vedem purtarea de grijă a lui Dumnezeu, nu numai asupra oamenilor ci și a altor viețuitoare de pe pământ. Căci ursul când este greu rănit de alte fiare, are știință să se vindece singur cu floarea ce se cheamă lumânărică. Iar vulpea când este rănită are pricepere și știe să se vindece cu lacrima de rășină a molidului. Și la furnică pronia lui Dumnezeu se vede în chip luminat căci i-a dat ei pricepere Preaânduratul Dumnezeu ca vara să-și gătească și să-și adune hrana peste iarnă, mai înainte de a veni peste ea asprimea iernii. Că fără lenevire își cheltuiește vremea și cu mare sârguință se întinde la lucru, până ce hrana cea îndestulată pentru iarnă ajunge în cămări și așezată cu multă sârguință și pricepere rară acolo, ca multă vreme să nu se strice. Că taie și spintecă cu ale ei unghii partea cea din mijloc a roadelor ca nu încolțind, netrebnice să-i fie spre hrană. După ce le-a scos partea încolțitoare, le usucă dacă simte că se umezesc și nu le scoate afară pe acestea în fiecare vreme, ci numai când vremea este bună și secetă, ca să nu le umezească. Într-adevăr, nu vei putea să vezi nor sau ploaie curgând când furnicile scot afară grâul să-l usuce.

Acest cuvânt va ajunge spre a spune minunile Prea Veșnicului Ziditor, care se văd în zidirile Sale și purtarea Lui de grijă spre toate cele mici și cele mari din zidirea Sa. Acestea înțelegându-le să zicem și noi cu proorocul: “Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne. Toate întru înțelepciune le-ai făcut“ (Psalm 103, 25) (Ibidem, p. 173-174). Deci să înțelegem că pronia lui Dumnezeu este îngrijirea neîntreruptă a Lui față de toate făpturile Sale. Și precum aerul învelește lucrurile din el și apa acopere lucrurile care sunt în ea, așa pronia cea prea bună și sfântă a Înduratului și Atotputernicului Dumnezeu pe toate le cuprinde și le îngrijește, ca un adevărat părinte și purtător de grijă a toate (II Regi 16, 9; Psalm 32, 13-15; 113, 10). De aceea, arătând dumnezeiasca Scriptură purtarea de grijă cea veșnică a lui Dumnezeu asupra lumii, zice: "În toate zilele pământului semănatul și secerișul, frigul și căldura, vara și iarna, ziua și noaptea, nu vor mai înceta" (Facere 8, 21).

Despre puterea și purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de toate lucrurile Sale vedem și din cele vorbite de El către Iov: “Încinge ca un bărbat mijlocul tău și Eu te voi întreba, iar tu să-Mi răspunzi. Unde ai fost când am întemeiat pământul? Spune-mi de ai cunoștință? Cine a pus măsurile lui de știi, sau cine este cel ce a pus funie de măsurat peste dânsul? Pe ce s-au întărit stâlpii lui și cine este acela ce a pus peste dânsul piatra cea din marginea unghiului? Când s-au făcut stelele, lăudatu-M-au cu glas mare toți îngerii Mei. Am ocolit marea cu îngrădituri când se revărsa afară și când ieșea din pântecele maicii ei și am pus îmbrăcămintea ei nor și am înfășurat-o pe ea cu negură și am pus ei hotar înconjurând-o cu încuietori și porți și i-am zis: Până aici să vii și să nu treci mai departe, ci întru tine să se sfărâme trufia valurilor tale. Oare în zilele tale am tocmit lumina cea de dimineață și luceafărul și-a văzut rândul său? Apucatu-te-ai de aripile pământului ca să scuturi pe cei necredincioși de pe dânsul. Oare tu ai luat din pământ lut și l-ai făcut viețuitor și l-ai pus pe el, ca să poată cuvânta pe pământ? Oare tu ai luat de la cei necredincioși lumina și brațul mândrilor tu l-ai sfărâmat? Oare venit-ai la izvoarele mărilor și umbrele adâncului le-ai umblat?

Deschisu-ți-au ție de frică porțile morții și portarii iadului văzându-te pe tine s-au înspăimântat? Ai aflat și lățimea cea de sub cer? Spune-mi dar cum este și cât este? În ce pământ locuiește lumina și întunericul ce loc are? De mă voi duce la hotarele lor, știi cărările lor? Știi când aveai să te naști și cât de mult este numărul anilor tăi? Ai venit la visteriile zăpezii și visteriile grindinei le-ai văzut? Oare tu porți grijă de ceasul vrăjmașului sau de ziua războiului și a bătăii? De unde iese bruma și de unde se risipește austrul sub cer și cine a gătit ploi iuți, curgeri de ape și calea fulgerului și a tunetului, ca să ploaie pe pământ unde nu este bărbat și în pustie unde nu este om“ (Iov 38, 3-26).

Am însemnat aici puține din cartea dumnezeiescului Iov căruia Preaânduratul și Atotputernicul Dumnezeu a binevoit a-i arăta multe despre minunile cele preamari și despre purtarea Sa de grijă față de toate zidirile Sale.

Din toate acestea înțelegem că întreaga creație, cerul și pământul, îngerii și oamenii se află în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, Cel ce ne-a zidit și are milă de toată făptura.

Iubiți credincioși,

Concluzia Evangheliei de astăzi este cuprinsă într-o singură frază: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă“ (Matei 6, 33). Zadarnic ne ostenim zi și noapte pentru cele trecătoare. În zadar alergăm fără rost după lucruri nefolositoare care pier odată cu noi. Ba uneori nici somn nu avem, nici sfintele sărbători nu le mai ținem, nici la biserică nu găsim timp să mergem, nici acasă nu ne rugăm, nici cărți sfinte nu citim, nici pe cei bolnavi nu-i cercetăm, nici de moartea cea grabnică și de judecata lui Dumnezeu nu ne mai aducem aminte. Toți dorim cât mai multe. Toți visăm averi, cinste, sănătate și viață fericită. Dar de faptele creștinești, de rugăciune, de iertare, de pocăință și de Dumnezeu aproape toți uităm.

De aceea este în lume atâta suferință și sunt atâtea boli și certuri în familie, pentru că am uitat de Dumnezeu. Am uitat de poruncile Lui, de dragostea Lui, de Biserica Lui, de mântuitoarele învățături ale Sfintei Evanghelii, punând nădejdea numai în mâinile, în mintea și în mândria noastră. Poate de aceea mulți creștini nu au adevărata pace și mulțumire sufletească.

Să ne întoarcem din nou la Dumnezeu, la rugăciune, la lucrarea faptelor bune. Dumnezeu ne așteaptă. Să nu ne mai mândrim cu mintea noastră, să nu ne punem nădejdea în mâinile noastre, nici în viața aceasta trecătoare. Ci numai în Dumnezeu să credem, în El să nădăjduim, Lui numai să I ne închinăm, la Biserica lui Hristos să mergem cât mai des și prin pocăință și viață creștinească să lucrăm ogorul mântuirii noastre.

În toate cele bune să fim întâi. Și la lucrul mâinilor și la biserică și la milostenie și la post și la rugăciune. Cu mâinile să lucrăm, dar cu mintea să ne rugăm. Cu picioarele să călătorim pe calea vieții, dar cu limba să lăudăm pe Dumnezeu și să dăm sfaturi duhovnicești. Să creștem copiii în frică de Dumnezeu, să trăim în pace cu iubitorii de pace, iar de cei răi, răzvrătitori, eretici și robiți de patimi să ne ferim, ca să nu cădem în cursele lor. Să nu ne biruim nici de mândria hainelor, nici de laudele sau ocara oamenilor, nici de beție sau cumplita desfrânare sau de mulțimea grijilor pământești care stăpânesc astăzi toată lumea.

De vom face așa, vom duce aici viață liniștită, vom avea timp mai mult de rugăciune, și vom fi fericiți și pe pământ și în cer. Atunci vom putea cânta împreună cu proorocul David: “Bogații au sărăcit și au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul nu se vor lipsi de tot binele“ (Psalm 33, 10). Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE (pentru 2 zile) 17 și 19 Iunie

A.  PLĂCINTE, GUSTĂRI

File de cod pescăresc

·       2 kg cod

·       175 g ulei

·       500 g roşii

·       100 ml vin

·       30 g usturoi

·       100 g bulion

·       Cimbru

·       Piper

·       Sare

Codul se decongelează, se spală în mai multe ape, se scot fileurile şi se aşază într-o tavă cu ulei, se condimentează cu usturoi tocat, piper, sare şi cimbru.

        Se toarnă restul de ulei peste peşte şi se dă tava la cuptor timp de 25 minute.

        Se scoate din cuptor şi se toarnă peste peşte bulion diluat cu apă, se aşază pe fiecare fileu de cod câte o jumătate de roşie şi se dă tava din nou la cuptor timp de 15 minute.

        Se serveşte rece sau cald, după preferinţă.

B.  SALATE

Salată de cartofi cu macrouri

·       1 kg cartofi

·       500 g macrouri

·       200 g castraveţi în oţet

·       250 g ceapă

·       150 g măsline

·       100 g ulei

·       75 ml oţet

·       Piper

·       Sare

Cartofii se fierb în coajă, se curăţă şi se taie feliuţe.

        Macrourile se fierb în apă cu sare, se scot fileurile şi se taie în cubuleţe; castraveţii se taie în cuburi, iar ceapa sub formă de peştişori.

        Se amestecă totul, se pune uleiul şi oţetul, se potriveşte gustul de sare şi piper şi se aranjează pe un platou.

        Se decorează cu măsline.

C.  SOSURI

În loc de sos, pentru că nu avem nevoi în reţetele de azi, voi posta reţeta pentru mămăligă pripită.

·       200 g mălai

·       800 ml apă

·       Sare

Se pune apa la fiert într-un ceaun, se adaugă sare, iar în momentul în care apa a dat în fiert se adaugă mălaiul în ploaie, amestecându-se cu un tel sau făcăleţ până ce mămăliga s-a legat.

        Se micşorează flacăra şi se lasă câteva minute să fiarbă încet.

        Cu o lingură de lemn se desprinde mămăliga de pe margini, se netezeşte pe deasupra şi se răstoarnă pe un platou sau pe un fund de lemn.

        Atenţie: după golirea ceaunului de mămăligă acesta se va umple cu apă.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă de capete şi cozi de peşte acrită cu zeamă de varză

·       1,5 kg capete şi cozi de crap

·       150 g morcovi

·       50 g albitură

·       100 g ţelină

·       200 g ceapă

·       700 g roşii

·       150 g ulei

·       2 legături verdeaţă

·       1,5 l zeamă de varză

·       Sare

Se taie zarzavatul în cuburi, ceapa se toacă mărunt, se călesc împreună în ulei, se sting cu apă şi se pun la fiert.

        Când zarzavatul este aproape gata se adaugă roşiile, ce au fost curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cubuleţe, cât şi zeama de varză, care a fost fiartă separat.

        Se potriveşte gustul de sare.

        Capetele şi cozile de peşte se curăţă de solzi.

        Se scoate osul amar precum şi branhiile din capete.

        Se spală în mai multe ape, se adaugă la ciorbă şi se lasă la fiert 10 minute.

        Când este gata se adaugă verdeaţa tocată.

E.  MÂNCĂRURI

Crap pe varză

·       1 kg crap

·       2 kg varză

·       125 g ulei

·       150 ml vin

·       300 g roşii

·       30 g bulion

·       Piper

·       Sare

Se curăţă peştele şi se taie în bucăţi potrivite.

        Varza se toacă mărunt şi se căleşte în ulei până ce se înmoaie.

        Se stinge cu bulion diluat cu vin şi se condimentează cu sare şi piper boabe.

        Se aşază deasupra bucăţile de peşte care au fost presărate cu sare şi unse cu ulei şi se dă vasul la cuptor.

        După 30 minute se aşază peste varză şi peşte felii de roşii şi se dă vasul, din nou la cuptor, pentru 15 minute.

        Se serveşte cald cu mămăliguţă fierbinte.

F.  DULCIURI

Desert ultrarapid cu fulgi de ovăz
* fulgi de ovăz

·       miere (sau zahăr dacă nu ai miere)

·       nuci măcinate

·        coajă de lămâie rasă

·        Scorţişoară

·        Stafide

·        Cacao

Se amestecă toate ingredientele în proporţia dorită (în funcţie de persoană: mai mult sau mai puţin dulce, mai aromat sau deloc, mai vârtos sau mai fluid...), cu o cană de apă fiartă şi răcită (sau chiar fierbinte).

 Este un desert delicios şi natural făcut fără cuptor pe care îl pregătesc de câte ori n-am timp şi vreau sa mănânc ceva dulce, special.

A: PLĂCINTE

Ştrudel cu nucă

Foaia:

·       500 g făină;

·       1 pahar cu apă călduţă;

·       3 linguri ulei;

·       1 linguriţă oţet;

·       1 linguriţă sare

Se cerne făina pe masa de aluat.

Se adună în moviliţă, se face o adâncitură în care se pune uleiul, apa călduţă şi o linguriţă de oţet.

Se amestecă cu lingura, încorporând făina în lichid, iar după ce începe să se formeze aluatul se ia la frământat cu mâna.

Se frământă, se bate cu vergeaua, se bate de masă; se lasă apoi acoperită la loc cald.

După vreun sfert de oră se întinde o foaie cu vergeaua, se acoperă şi se lasă să mai stea un sfert de oră.

Se întinde pe o masă suficient de mare o faţă de masă care se presară cu făină.

Se ia foaia în mâini şi cu dosul mâinilor se întinde de la mijloc către margini, apoi se pune pe masă şi se trage de margini uşor, de jur împrejur, subţiind-o din ce în ce mai mult, până ajunge ca o foiţă de ţigare, iar marginile au trecut de marginea mesei.

Se rup marginile groase, se lasă foaia să se usuce câteva minute, apoi se face ştrudel cu diferite umpluturi: mere, nuci, vişine, dovleac, mac, cacao.

Umplutura:

·       400 g nuci măcinate;

·       300 g zahăr;

·       2 – 3 linguri margarină amestecată cu ulei

După ce s-a uns foaia cu margarină, se presară nucile amestecate cu zahărul, apoi se rulează şi se coace.

B: SALATE

Piftie de crap (3 reţete)

I

·       1 kg crap sau 2 capete şi 2 cozi crap;

·       2 cepe;

·       Sare;

·       Piper

Când s-a împărţit un peşte mai mare sau doi crapi mai mici, capetele şi cozile se pot prepara în modul următor (fără cap gelatina nu se prinde): se taie capetele felii şi se rumenesc uşor în ulei.

Se pun bucăţile de peşte într-o cratiţă, împreună cu ceapa rumenită şi se ră cu apă.

Se pune sare şi se lasă să fiarbă până ce apa a scăzut mult.

Se pun bucăţile într-o farfurie adâncă şi se toarnă deasupra zeama strecurată, apoi se lasă la rece.

Peste câteva ore, sau cel mai bine a doua zi, zeama s-a transformat în piftie şi se poate servi.

II

Fără ceapă prăjită.

Se fierb bucăţile de peşte în apă cu sare cât le cuprinde, lăsând să scadă până când zeama devine cleioasă.

Se scot bucăţile de peşte pe o farfurie sau două, iar deasupra se strecoară zeama, în care s-au pus 1 – 2 căţei usturoi striviţi.

Se lasă la rece să se închege.

III

Se curăţă crapul, se taie în bucăţi, se pune într-o cratiţă împreună cu apă cât să-l cuprindă sare, usturoi, piper, o ceapă, pătrunjel, câteva ciuperci, 2 linguri ulei.

Lichidul trebuie să acopere peştele.

Se lasă să fiarbă fără capac 30 minute.

Se scot bucăţile, se aşază pe farfurii, se pun ciuperci împrejur, iar deasupra se strecoară zeama.

Se lasă la rece până se încheagă zeama.

C: SOSURI

Sos de peşte

·       1 kg peşte;

·       1 pahar vin;

·       Sos alb obţinut din:

-         1 lingură margarină;

-         1 lingură făină;

-         Apă;

-         Sare;

-         Piper;

·       Zarzavat de supă

Sosul alb:

Se pune ½ lingură margarină într-o cratiţă pe foc, se adaugă făină, se amestecă.

Se adaugă puţin câte puţin un pahar apă rece, amestecând mereu să nu se formeze cocoloaşe.

Dacă sosul este prea gros se diluează cu apă fierbinte.

Se pune sare şi piper, iar când se serveşte se adaugă restul de ½ lingură margarină, amestecând până se topeşte.

Acest sos este baza multor sosuri calde.

Sosul de peşte:

Se pune peştele curăţat, spălat şi tăiat bucăţi într-o oală cu 2 cepe, 2 morcovi, sare, piper măcinat, rădăcină şi frunză de pătrunjel, o foaie dafin.

Se acoperă cu apă şi se lasă să fiarbă încet, la foc domol.

Se adaugă ¼ l vin alb şi se mai lasă să fiarbă împreună până ce carnea este fiartă bine.

Se strecoară apoi printr-o sită deasă.

Cu acest lichid se stinge un rântaş de făină preparat cu ½ lingură margarină şi o ligură făină.

Se amestecă totul bine şi se mai lasă să fiarbă împreună la foc foarte mic, amestecând mereu.

Se poate adăuga zeamă de lămâie şi piper măcinat.

Se serveşte la rasol de pelte

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă pescărească

·       1 kg peşti mici (biban, caras, plătică);

·       1/2 kg crap;

·       Zarzavaturi pentru ciorbă;

·       3 ardei graşi;

·       5 – 6 roşii;

·       Sare;

·       Piper;

Se pun să fiarbă împreună cu zarzavaturile peştii mici până se sfărâmă carnea de pe ei.

În această zeamă, strecurată se pun bucăţi de peşte mare (crap, nisetru, morun), care se lasă să fiarbă împreună cu felii de roşii şi ardei graşi tăiaţi, vreo 20 minute.

Se adaugă verdeţuri tocate.

Pentru ca această ciorbă să fie reuşită se cer două condiţii:

-         să ai la dispoziţie diferite specii de peşti;

-         peştele să fie foarte proaspăt (viu).

E: MÂNCĂRURI

Plachie de crap

·       1,5 kg crap;

·       6 cepe;

·       6 roşii;

·       1 legătură pătrunjel verde;

·       Foi de dafin;

·       ¼ l vin;

·       Făină;

·       Ulei;

·       Sare;

·       Piper

Se taie peştele felii şi se dau prin făină, apoi se prăjesc.

Se taie cepele felii subţiri şi se rumenesc uşor.

Se adaugă câteva roşii, sau zeamă de roşii fierte şi strecurate, sau o lingură de bulion, paharul cu vin, sare, piper boabe, 2 – 3 foi de dafin şi pătrunjel verde tocat.

Se pun toate acestea într-o cratiţă, împreună cu bucăţile de peşte prăjit.

Se lasă să dea în fiert, apoi se trece cratiţa la cuptor şi se lasă să fiarbă încet şi să scadă cât trebuie, dar se ia în considerare că răcindu-se, mâncarea mai scade.

Se aşază într-o farfurie rotundă şi se lasă la rece.

Se serveşte a doua zi când sosul e puţin închegat, mai ales dacă s-a pus şi capul peştelui la plachie.

Se poate servi şi caldă, dar e mult mai bună rece.

Păstrăvi cu sos de vin

·       4 păstrăvi;

·       2 păhărele vin;

·       150 g ciuperci;

·       3 cepe;

·       30 g margarină

Se curăţă peştii, se spală şi se pun să fiarbă 15 minute în vin roşu, cu sare, piper şi o bucăţică de margarină.

Se curăţă, se spală şi se toacă ciupercile şi ceapa apoi se trag în margarină, se presară puţină făină, se amestecă totul pe foc şi se stinge cu vinul în care au fiert peştii.

Se lasă să fiarbă 20 minute.

Se leagă cu margarină, se toarnă sosul în farfurie, iar deasupra se aşază păstrăvii.

Se presară pătrunjel verde tocat.

F: DULCIURI

Compot de mere

* ¾ kg mere;

* 2 pahare apă;

* 1 pahar zahăr;

* 1 plic zahăr vanilat sau scorţişoară

Se pune la fiert zahărul cu apa.

Se curăţă merele, se taie în sferturi, se îndepărtează căsuţa cu sâmburi.

Se pun în siropul care fierbe, adăugând şi vanilie, scorţişoară sau coajă de lămâie.

Se fierbe la foc mic.

Când merele sunt moi, ca să intre o scobitoare cu uşurinţă, se dau la o parte de pe foc.

Se aşază fructele în compotieră, iar zeama se strecoară şi se pune peste ele.

ARTE 17 Iunie

INVITAŢIE LA OPERĂ 17 Iunie

Faust de Charles Gounod – 2004

Faust este o operă în cinci acte (7 tablouri). Muzica este compusă de Charles Gounod pe un libret de Jules Barbier și Michel Carre (după drama „Faust” a lui Johann Wolfgang von Goethe).

Premiera operei a avut loc la 19 martie 1859, la „Théâtre Lyrique” din Paris.

Acțiunea se petrece în Germania secolului al XVI-lea.

Actul I

Tabloul 1

Singur, în cabinetul său de lucru, doctorul Faust își recunoaște înfrângerea la sfârșitul unei vieți în care munca intensă în domeniul științei (filosofie, medicină, chiar și teologie) i-a impus renunțarea la toate bucuriile și plăcerile omenești. Cupa cu otravă i se oprește lângă buze, când, de afară răzbate până la el un cântec vesel ce slăveste natura și dragostea. Nefericitul Faust blestemă, invocându-l pe Satan (Spiritul Pământului). Acesta apare sub înfățișarea unui senior ce se pune în slujba lui, gata să-i împlinească orice dorință. Imaginea unei minunate fete pe care Mefisto i-o arată pentru o clipă, frânge ultimele forțe de rezistență ale lui Faust. Pactul între cei doi e semnat cu sânge. Mefisto îi va dărui lui Faust tinerețe și frumusețe, luându-i în schimb sufletul, care îl va sluji pe el pe tărâmul celălalt, de dincolo de viață. La un semn al lui Satan, bătrânul Faust se transformă într-un chipeș cavaler în floarea vârstei.

Actul II

Tabloul 2

În mijlocul unei mulțimi vesele și gălăgioase care petrece, tânărul ofițer Valentin (bariton) stă retras suferind la gândul că, nevoit să plece la război, o va lăsa singură pe sora lui, Margareta. Valentin imploră cerul s-o ocrotească. Tânărul student Wagner (bariton) începe un cântec vesel de pahar care este întrerupt brutal de Mefisto. Acesta îi uimește pe toți făcând să curgă în pahare vin venit de nu se știe unde, antrenându-i pe toți într-un cântec în care preaslăvește puterea aurului. Contrariat și revoltat de purtarea lui Mefisto, Valentin îl provoacă la duel, dar sabia îi cade sfărâmată. Speriați, oamenii se retrag, iar soldații îndreaptă spre necunoscut mânerul sabiei cu semnul crucii. Satan este nevoit să dea înapoi. După acest incident petrecerea reîncepe. Apare Margareta (soprană). Faust îi iese în cale și se oferă să o însoțească până acasă. Tânăra refuză cu modestie, dar ferm.

Tabloul 3

În grădina Margaretei, tânărul Siebel (soprană) vine cu un buchet de flori pe care-l lasă pe o bancă, semn al curatei sale iubiri. După plecarea sa, în grădină pătrund Faust și Mefisto. Impresionat de atmosfera de liniște și pace a aceștui lăcaș, Faust încearcă o puternică emoție. Mefisto așază o casetă cu bijuterii alături de florile lui Siebel, după care cei doi se ascund în spatele unor boschete. Sosește Margareta tulburată de imaginea frumosului cavaler necunoscut căruia îi refuzase brațul. Așezându-se la roata de tors, ea cântă vechea Baladă a regelui din Thule, cel rămas până la moarte credincios iubirii sale. Deodată zărește caseta pe care nu se poate stăpâni să n-o deschidă. Împodobită cu bijuteriile minunate, Margaretei i se pare ca seamănă cu o fiică de rege. Faust și Mefisto se apropie. O vecină mai vârstnică, Martha, extaziată în fața unor asemenea bogății este discret îndepărtată de către Mefisto care se preface că o curtează. Rămași singuri, Faust și Margareta sfârșesc prin a se îndrăgosti unul de celălalt. Odată cu căderea noptii Faust vrea să plece, dar, reținut de Mefisto, ascultă glasul Margaretei care de la fereastra camerei își cântă dragostea stelelor chemându-și iubitul. Faust răspunde la chemarea ei și cei doi se pierd într-o îmbrățișare pătimașă. Cu un zâmbet sarcastic Mefisto își admiră victoria.

Actul III

Tabloul 4

Părăsită de Faust, Margareta se refugiază în biserică. Dar chiar și în sfântul lăcaș, glasul lui Mefisto se face auzit, învinovățind-o.

Tabloul 5

Valentin se înapoiază acasă odată cu toti soldații, cântând gloria obținută în bătălii. La întrebările lui, puse în pripă, Siebel răspunde evaziv. Valentin aleargă spre casă, cuprins de bănuieli. Pradă mustrărilor de conștiință pentru fapta săvârșita, Faust nu are curajul să bată la poarta iubitei. Mefisto, care îl însoțește ca o umbră, cântă o serenadă, dar la fereastra ce se deschide nu apare Margareta, ci Valentin care vrea sa spele în sânge dezonoarea surorii sale. În duelul cu Faust, Valentin este rănit mortal de spada lui Mefisto și, înainte de a-și da sufletul, își blestemă sora.

Actul IV

Tabloul 6

„Noaptea Valpurgiei”. Vrând să-l facă să uite dragostea Margaretei, Mefisto l-a dus pe Faust în împărația sa unde, într-un dans fantastic, i se perindă prin față cele mai frumoase femei. Faust nici nu le vede. Gândurile sale sunt tot la blânda și curata Margareta. El îi cere lui Mefisto să îl ducă la ea, pentru a o salva.

Actul V

Tabloul 7

Faust și Mefisto pătrund în celula în care a fost întemnițată Margareta, cu mințile rătăcite, după ce și-a ucis copilul. Fericită la auzul glasului iubitului ei, Margareta se retrage îngrozită la vederea lui Mefisto, refuzând categoric sa părăsească celula. Cu ultimele puteri ea cheamă îngerii să-i salveze sufletul chinuit. În fața trupului ei lipsit de viată se aude glasul lui Mefisto: "E OSANDITA!!! HAI VINO VINO ", dar de sus, din înălțimile cerului, voci limpezi rostesc: "E MANTUITAAA... !!!". Sufletul Margaretei se înalță la cer.

EPILOG (in traducerea lui LUCIAN BLAGA) : TOT CE ESTE VREMELNIC E NUMAI SIMBOL, CE ESTE CHIP INDOIELNIC AICI S-A IMPLINIT, NESPUSUL DEPLINUL IZBANDEI, ETERN FEMININUL NE INALȚĂ IN TĂRIE

Charles Gounod, Faust (2004) cu Elena Mosuc în rolul Margaretei: 

MUZICĂ 17 Iunie

Charles Gounod

Charles Gounod - Symphony No.1 in D-major (1855): 

Ave Maria - Charles Gounod:

Charles Gounod, Messe brève No. 7: 

Igor Fiodorovici Stravinski, compozitor, pianist şi dirijor rus

Igor Stravinsky - Le Sacre du Printemps: 

Igor Stravinsky: Orpheus (1948): 

 Petrushka

Dickey Doo (Dave Allred), vocalist american (Rhythm Orchids, Dickey Doo & The Don'ts).

Dicky Doo and the Don'ts: 

Norman Kuhlke, baterist britanic (Swinging Blue Jeans).

The Swinging Blue Jeans -

Barry Manilow (Barry Allan Pinkus), cântăreţ, pianist şi compozitor american

Chris Spedding, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Jack Bruce Band, Sharks, Elton John, Tom Waits, Nina Hagen etc.)

CHRIS SPEDDING: 

Paul Young

Ioan Fernbach, violonist, concert-maestru, director al FiIoan

larmonicii „Banatul" din Timișoara

Ioan Fernbach:

Lenny LeBlanc, basist, vocalist şi compozitor american (LeBlanc & Carr).

Leblanc & Carr: 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Giovanni Marradi - Love Story Collection

TANGOS ETERNOS - ORQUESTAS TÍPICAS. Selección de Cecil González

POEZIE 17 Iunie

Adrian Păunescu

Amagire - Adrian PAunescu

Abia acum - Adrian Paunescu

DIN DOI IN DOI - Adrian Paunescu

Cântec fără răspuns - Nichita Stănescu

 Sanda Elena Dicu

DREPTATEA NOASTRĂ...

Dreptatea voastră este strâmbă,

Măcar să recunoașteți fapta,

Sunteți penibili, fără scuză!

Nu vreți să operați cu dreapta!

Ați procedat greșit în toate,

Ați minimalizat chiar boala

Făcând păcate de păcate

Zicând ”ce mare e scofala!”

Și totuși Dumnezeu există

Dar numai pentru credincioși

Și pot să fac așa o listă

Cu mii și mii de păcătoși!

Am să v-arăt minune mare

Ce n-o să vreți ca să mai iasă:

A apărut pe o cărare

Aici, în față o...Pufoasă

Cățel micuț, bolnav și singur

Lăsat să moară, fără vlagă!

Am adoptat-o dintr-odată!

Nici nu putea măcar să meargă!

Să nu vă faceți dar iluzie,

Că mai venim la voi cu ”mia,”

Ar fi o mare nerozie

Să cheltuim în van simbria!

O facem dar cu cap de-acuma,

Măcar să merite efortul

Să nu mai ziceți ”că-i totuna

S-a respectat doar protocolul”...

Nu vreau decât să fie bine,

Nu hărțuiesc și nu acuz,

Dar mie nu-mi va fi rușine

Și nu consider că-i abuz

Și zic așa, în gura mare

Ca să audă cine vrea:

Eu dau la oameni de mâncare,

Iar la căței, inima mea!

Sanda Elena DICU – 15.06.2015

TEATRU/FILM 17 Iunie

Virgil Ogăşanu

Biografie Virgil Ogășanu

Actorul Virgil Ogașanu s-a născut la 17 iunie 1940, in Turnu Severin, județul Mehedinți.
A absolvit in 1964 Institutul de Artă Teatrală si Cinematografie din București, la clasa profesoarei Beate Fredanov. A fost repartizat la Teatrul Tineretului Piatra Neamț si a jucat pe această scenă in Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Nu sunt Turnul Eiffel de Ecaterina Oproiu, ambele regizate de Liviu Ciulei. Pentru rolul din Nu sunt Turnul Eiffel a primit premiul pentru interpretare, a participat la Decada Dramaturgiei Originale.
Din 1965 joacă pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. Printre rolurile interpretate pe aceasta scenă se numără Candidatul din D'ale carnavalului de I. L. Caragiale, Cliff din Privește înapoi cu mânie de John Osborne, Epihodov din Livada cu vișini de A.P. Cehov, Hugo din Meteorul de Friederich Durrenmatt, Ivan din Revizorul de Gogol, Edgar din Suferințele tânărului W de Plenzdorf, Malvolio din A douăsprezecea noapte de William Shakespeare, George din Ferma de David Storey, Mahomed II din Răceala de Marin Sorescu, Jim O'Connors din Menajeria de sticlă de Tennesse Williams, Domnul Gherman din Somnoroasa aventură de Theodor Mazilu, Pantalone din Scandal la Palermo de Carlo Goldoni, Willy Loman din Moartea unui comis voiajor de Arthur Miller, etc.
Joacă si la Teatrul Nottara din București, in Uzina de placeri S.A. de Alexandr Galin, Voiajul domnului Perrichon de Eugene Labiche, etc.
Debutul in cinematografie a avut loc in 1962, cu pelicula Doi baieti ca pâinea calda.
Virgil Ogașanu este profesor la Facultatea de Teatru a Universității Hyperion, este căsătorit cu actrița Valeria Ogasanu si are 1 fiu.

Filme cu Virgil Ogășanu

Vezi filme

·         De ce eu? (2015) - Procurorul General al Romaniei, Iovitu Trailer

·         Q.E.D. (2013) - Martin Scăunaşu Trailer

·         Doctori de mame (2008) - Augustin Popa

·         Păcală se întoarce (2006) - vameşul român Trailer

·         Ministerul comediei (1999)

·         Sunt liber! / (1990) - amantul

·         Stâlpii societății (1988)

·         Uimitoarele aventuri ale muşchetarilor (1987) - (voce)

·         Calatoriile lui Pin-Pin / Călătoriile lui Pin Pin (1986) - voce

·         Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

·         In asteptarea lui Lefty / (1979)

·         Iarna bobocilor (1977) - Melisor

·         Uitarea (1977)

·         Premiera (1976) - Dumitrascu, secretarul literar al teatrului

·         Speranta nu moare in zori / (1976)

·         Cadavrul viu / (1975)

·         Livada de visini / (1975)

·         Pescărușul (1974) - Profesorul Medvedenko

·         Taticul (1974) - Profesorul de matematica Ivan Teodorovici

·         Dragostea începe vineri (1972) - strungarul Lacusta

·         Sageata capitanului Ion / Săgeata căpitanului Ion (1972)

·         Ziariștii (1972) - Cerchez

·         Cavalerul Tristei Figuri / (1971) - Don Quijote

·         Facerea lumii (1971) - Secretarul U.T.C. Matei

·         Autenticitatea / (1970) - Jimmy

·         Diavolul și bunul Dumnezeu (1970)

·         Apoi s-a născut 'Legenda' (1969)

·         Răutăciosul adolescent (1969) - Nicola

·         Fum / (1968)

·         Negutatorul de ochelari / (1967)

Pe malul stang al Dunarii albastre (1983): 

Povestea unui alt Robinson Crusoe cu Dem Rădulescu,V. Ogășanu,O. Cotescu

Cu Ninela Caranfil, actriță

Biografie Ninela Caranfil

Ninela Caranfil (n. 17 iunie 1947, Satul Nou, raionul Cimișlia, Republica Moldova) este o actriță, artistă emerită din Republica Moldova. Este absolventă a Institutului de Artă Teatrală „Anatoli Lunacearski” (1969) din Moscova, Uniunea Sovietică (azi Federația Rusă), specialitatea — Actor teatru și film. Din 1969 este angajată la Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău, Republica Moldova. A fost viceministru al Culturii al Republicii Moldova.

Roluri în teatru

·         1969 – Kat, Tangoul criminal de Egon Ranet, regia M. Cisteakov

·         1969 – Vârubova, Complotul împărătesei de A. Tolstoi, regia Valeriu Cupcea

·         1970 – Inga, O noapte cu privighetori de V. Ejov, regia V. Apostol

·         1971 – Varvara, Egor Bulâciov și alții de Maxim Gorki, regia Valeriu Cupcea

·         1971 – Kote, Cinci miri la o nuntă de M. Karim, regia M. Mutafov

·         1972 – Șura, Alexandra de M. Stein, regia V. Apostol

·         1972 – Vera, Un medic ciudat de Anatoli Sofronov, regia A. Băleanu

·         1973 – Doica, Ipolit de Euripide, regia Ion Șcurea(Teatrul Luceafărul)

·         1973 – Sofia Petrovna, Nevolnicele de A. Ostrovski, regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1974 – Mama, Georges Dandon de Pierre de Marivaux , regia regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1974 – Lisette, Jocul dragostei și-a întâmplării de Alfred de Musset , regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1975 – Paulina, Jucării de oțel de R. Urneviciute, regia Ion Șcurea (Teatrul Luceafărul)

·         1977 – Mama, Om și gentilom de Eduardo de Filippo, regia A. Băleanu

·         1978 – Eleonora, Tata de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1980 – Ludmila, Retro de A. Galin, regia V. Apostol

·         1982 – Liza, Casa de F. Abramov, regia V. Apostol

·         1983 – Poșlepkina, Revizorul de Gogol, regia A. Băleanu

·         1983 – Constanța, O întîmplare cu haz de Carlo Goldoni , regizor V. Rusu

·         1984 – Lida, Oștenii de N. Dudarev, regia Valeriu Cupcea

·         1984 – Nătăluță, Pomul vieții de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1985 – Angustias, Casa Bernardei Alba de Federico Garcia Lorca regie S. Fusu

·         1985 – Eftimia, Pomul viețiide Dumitru Matcovschi , rega V. Apostol

·         1986 – Elena, Pomul vieții de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1986 – Statu-Palmă-Barbă-Cot, Buzduganul fermecat de L. Deleanu, regia V. Madan

·         1987 – Vera, Abecedarul de Dumitru Matcovschi, regia V. Apostol

·         1989 – Hanuma, Hanuma de G. Țigareli, regia V.Ciutac

·         1990 – Olinda, Lumea este așa cum este de Alberto Moravia, regizor S. Sabin

·         1991 – Oltea, Io, Ștefan Voievod de An. Gondiu, regia I. Cibotaru

·         1992 - Lucia, Mătușa de la Bumbăta, regia M. Bădicheanu

·         1993 – Vecina Binevoitoare, Casa mare de Ion Druță, regia N. Toia

·         1995 – Zița, O noapte furtunoasă de Ion Luca Caragiale, regia A. Băleanu

·         1996 – Ursula, Un veac de singurătate de Gabriel García Márquez , regia S. Vasilache

·         1997 – Mme Lazici, AFEB de Branislav Nušić , regia V. Apostol

·         1997 – Terese, Cumetrele de Michel Tremblay, regia P. Bokor

·         1999 – Olea, Tata de Dumitru Matcovschi, regie V. Ciutac

·         2003 – Odochia, Rugăciunea de seară de Ion Druță, regia E. Gaju

·         2004 – Maria Vasilievna, Unchiul Vania de Anton Pavlovici Cehov , regia M. Fusu

·         2005 – Ea, Zăpezile de altă dată de Dumitru Solomon , regia E. Gaju

·         2008 - Mama, Povestea unei nebunii obișnuite /P.Zelenka/

Roluri radiofonice

1970 – Eino Alts, „Orbul regizor”

1977 – E. Reazanov „Colegii”

1982 – Alioșin „Temă cu variații”

1987 – C. Partole „Floare în cenușă”

1991 – Tudor Mușatescu „A murit Bubi”, regizor Ilie Stratulat

1992 – A. Baranga „Viața unei femei”

1994 – A. Marinat „Divorț în casă nouă”

1997 – B. Apel „Știe toată lumea”

1997 – G. Darie „A doua condamnare a lui Socrate”

1999 – V. Malev „Maria”

2000 – G. Papini „Mărturiile calvarului”

2003 – Ion Druță „Biserica albă”

2005 – Psalmii lui David. „Întru tine, Doamne, ne rugăm”

Monospectacole

1987 – Spectacol de poezie „De dor, de dragoste” Regia Ninela Caranfil

1991 – „Rămâi, iubirea mea, rămâi” regia Tudor Ciubotaru

1997 – „Rugăciune”, regia S. Fusu

1998 – „Întru tine, Doamne, ne rugăm”, psalmii lui David, regia S. Vasilache

2005 – „Reîntregire”

Premii

·         1997 - Marele Premiu la Festivalul Lucian Blaga (Romania)

·         1999 - Premiul la Festivalul Internațional "Mihai Eminescu in lume"

·         1999 - Ordinul Gloria Muncii

·         2006 - Premiul pentru cel mai bun rol feminin, Gala Premiilor UNITEM

Cărți publicate

Este autoarea volumului „Tăcerea de până la cuvânt” (Chișinău, 2005)

„Neobișnuita forță a scenei" -

Bărbații din viața mea” - (Chișinău,2017)

Discografie

·         Recital de versuri "Dorul infinitului din noi" (CD, 2008)

·         „Cântare limbii române” (CD, 2015)^[2]

Ninela Caranfil despre Eminescu și România: 

Ex sau Cind ai pierdut autobuzul - Aldo Nikolaj 1975

GÂNDURI PESTE TIMP 17 Iunie

Nicolae Iorga - Citate: