marți, 26 iunie 2018


CÂTEVA MATERIALE PENTRU 27 IUNIE 2018!

Să începem:
E vreme urâtă: plouă!

Valzer di pioggia


Rain... Rain... Sergey Grischuk / С. Грищук - А дождь всё льёт..



ISTORIE PE ZILE 27 Iunie/1
Evenimente
·         1358: Este fondata  Republica Raguza (Dubrovnik). In 1358  Venetia renunta  prin Tratatul de la Zadar la  Dalmaţia, iar orasul Raguza (Dubrovnik in croata) a acceptat hegemonia regelui Ludovic I al Ungariei şi Croaţiei. La data de 27 iunie 1358, este semnat acordul final la Visegrad între Ludovic I  şi  Arhiepiscopul Saraka Ivan. Raguza a fost o republică maritimă  în Dalmaţia (astăzi în  Croaţia), care a existat intre 1358 – 1808. Ea a atins apogeul  în secolele 15 şi  16, sub protecţia Imperiului Otoman, înainte de a fi cucerita de  Imperiul francez sub imparatul Napoleon Bonaparte  în 1808. Deviza acestei republici comerciale era  Non bene pro toto Libertas venditur AURO  (in latină:  “Libertatea nu se vinde bine pentru tot aurul ”).
·         1484: Armata turca trece Dunarea pe la Isaccea, pentru a ataca  Moldova si face  jonctiunea cu armata Tarii Romanesti, condusa de Vlad Calugarul si cu un corp de oaste tatar.
·         La 27 iunie 1611 - 7 iulie 1611 are loc Lupta de lîngă Brașov, în care domnul Munteniei Radu Șerban zdrobește oastea lui Gabriel Bathory, care se refugiază la Sibiu. Turcii pătrund în Muntenia și intră apoi în Transilvania (15 septembrie 1611). Radu Șerban se retrage în Moldova, de unde pleacă apoi în Polonia, iar de aici la Viena (decembrie), unde va muri la 13 martie 1620. La 12 septembrie 1611 turcii instalează pe Radu Mihnea domn al Munteniei.
·         1709: Țarul Petru cel Mare îl învinge pe Carol al XII-lea al Suediei în bătălia de la Poltava.
·         La 27 iunie 1848, stil nou (15 iunie 1848, stil vechi), în cadrul Revoluție din Valahia, circa 30 000 oameni adunați pe Cîmpia Filaretului, numită de atunci Cîmpia Libertății, depun jurămîntul pe programul revoluționar și aclamă Guvernul provizoriu constituit.
·         La 27 iunie 1848, stil nou (15 iunie 1848, stil vechi) are loc a doua adunare populară de la Lugoj a românilor din Banat care hotărăște: înființarea unei armate populare române prin înarmarea imediată a poporului; numirea lui Eftimie Murgu drept căpitan suprem al acestei armate; înlăturarea ierarhiei sîrbești în biserica română; introducerea limbii române; recunoașterea naționalității române etc.
·         1850: La Brasov a fost infiintat un liceu romanesc cu patru clase.
·         1885:  Inventatorii americani Chichester Bell si Charles S. Tainter patenteaza gramofonul.
·         1901 -  La Bucureşti, România şi Austro-Ungaria au încheiat o Convenţie cu privire la extrădarea reciprocă a infractorilor.
·         La data de 27 iunie 1905, o revoltă a izbucnit la bordul crucișătorului Potemkin, din  marina rusa,  la Odessa in Marea Neagra. Un marinar a fost ucis de către un ofiţer dupa ce s-a plans de carnea stricată servita la masa. Imediat, echipajul s- a rasculat la iniţiativa unui lider revoluţionar, Afanasy Matiouchenko. Opt ofiţeri li s-au alaturat, iar căpitanul şi mai mulţi ofiţeri fiind  ucisi şi aruncati in  mare. Marinarii de pe Potemkin au arborat  pe catarg steagul roşu de revoluţie. Două alte nave au aderat la insurgenta. Două zile mai târziu,  revolta s-a  răspândit in  portul Odesa şi in alte porturi ale Imperiului. Autoritatile au instituit legea marţială, iar represiunea care a urmat  şi in timpul represiunii au fost  sute de morţi. După o lungă rătăcire în Marea Neagră,  în cele din urmă rasculatii au cerut  azil în România, în portul Constanţa. Revolta de  pe Potemkin a devenit faimoasa si datorita nu mai putin faimosului  film regizat de  regizorul sovietic Serghei Eisenstein în 1925: “Crucisatorul  Potemkin”.
·         La 27 iunie 1940 în rezultatul răspunsului Guvernului României la prima notă ultimativă sovietică din 26 iunie 1940, Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (U.R.S.S.) expediază ce de-a doua notă ultimativă Guvernului României. Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la Moscova. Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul sovietic. În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România." Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile sovietice, încercînd să cîștige timp. Din această cauză, Guvernul sovietic trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie 1940: ”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu, a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această explicație a domnului Davidescu, propune: În decurs de 4 zile, începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. Trupele sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a Bucovinei. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă. Guvernul Regal al României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor, depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice, telegrafului. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei)." În această notă nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română. Prins într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de secol.
·         La data de 27 iunie 1941 a început Pogromul de la Iași, una din cele mai violente acțiuni împotriva evreilor din România, acțiune ce a fost inițiată de generalul Ion Antonescu, conducătorul "de facto" al statului român din acea perioadă. În cadrul planurilor regimului Antonescu de purificare etnică, Jandarmeria a primit ordinul de "curățire a terenului“ în câteva localități din Moldova prin exterminarea evreilor aflați pe teritoriul rural și închiderea în ghetouri a evreilor aflați pe teritoriul urban. În după amiaza zilei de 27 iunie 1941, la cinci zile după intrarea României în război Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Constantin Lupu, comandantul Garnizoanei Iași și i-a ordonat evacuarea tuturor evreilor, între 18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut. Astfel, în baza acestui ordin autoritățile române reprezentate de poliție, jandarmi dar și de armată și membri ai serviciului român de siguranță, au trecut la arestarea evreilor și strângerea lor în ghetouri. De asemenea, aproximativ patru mii de evrei, strânși din toate părțile orașului, au fost înghesuiți în vagoane de marfă, iar aceste «trenuri ale morții» au circulat între mai multe gări din Moldova, timp de mai multe zile, fără o destinație anume. Trenurile erau păzite de trupe germane SS și nimeni nu avea voie să se apropie de evreii din aceste trenuri ca să le dea apă sau să le deschidă pentru a lua aer. Din cauza mirosului cadavrelor și a mizeriei rezultate ca urmare a condițiilor inumane la care au fost supuși, aproximativ 2.650 de evrei au murit de sufocare sau de sete. De asemenea, alte câteva sute de evrei au fost uciși în casele lor sau pe stradă, iar câteva mii au fost arestați și duși la sediile poliție pentru cercetări. Studii ulterioare au apreciat că, în acele zile, au fost asasinați peste patru mii de evrei, reprezentând circa o treime din populația evreiască a orașului Iași, iar această acțiune se explică prin nervozitatea prilejuită de cedarea precipitată şi frustrantă, ca urmare a ultimatumului sovietic, a Basarabiei şi nordului Bucovinei în iunie 1940, pe care propaganda antonesciană a pus-o în sarcina „iudeo-bolşevicilor”, fapt care a sporit și mai mult aversiunea a unei mari părți a populației românești, faţă de evrei. La această a aversiune a contribuit în mare măsură și comunicatele  jandarmeriei și armatei, care semnalau faptul că populaţia evreiască din Iași ajută inamicul, semnalizând ţintele, avioanelor sovietice ce bombardau orașul, trăgând chiar în trupele române, săvârșind de asemenea numeroase acte de sabotaj. Însă oricare ar fi fost faptele populației evreiești, Pogromul de la Iași rămâne una din cele mai violente acțiuni îndreptate împotriva evreilor din România.
·         1943: A fost inaugurat, în Cișmigiu, ansamblul de statui „Rondul Roman", reprezentând busturile unor scriitori de seamă ai literaturii române. Rotonda scriitorilor (cunoscută inițial sub denumirea de Rondul Roman) este un ansamblu monumental, care a fost inaugurat pe 27 iunie 1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului Bucureștiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion Petrovici. Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.
·         1944: Fortele aliate captureaza portul francez Cherbourg, la trei saptamani dupa invazia in Franta ocupata de nazisti.
·         1950: Președintele american Harry S. Truman a ordonat forțelor militare aeriene să intervină în războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud
·         1954: Prima centrală nucleară a fost inaugurată la Obninsk, în apropiere de MoscovaUniunea Sovietică
·         1967: Primul ATM (bancomat) din lume e instalat în EnfieldLondra
·         1968: La Praga este difuzat „manifestul celor 2.000 de cuvinte”, redactat de un grup de intelectuali, care cerea instituirea unui regim democratic in Cehoslovacia.
·         1968: România a semnat Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale şi Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptate de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la data de 19 decembrie 1960.
·         1977Djibouti devine independentă de Franța
·         1979: Americanul Muhammad Ali, pe numele real Cassius Clay, si-a anuntat retragerea din box. Nascut in 17 ianuarie 1942 in Louisville, Kentucky, acesta este considerat unul dintre cei mai mari boxeri ai secolului XX. A inceput sa practice boxul de mic, iar la varsta de 18 ani a participat la Olimpiada din 1960 de la Roma, unde s-a inscris la categoria usoara. Dupa ce a refuzat sa intre in Armata SUA si sa plece in Vietnam, a fost nevoit sa isi suspende trei ani activitatea sportiva. A revenit in ring cu forta si a devenit cel mai bun boxer la categoria grea. A invins boxeri celebri, printre care Sonny Liston, George Foreman, pe ultimul facandu-l KO in 1974 cand a si castigat titlul mondial. Si-a aparat titlul de zece ori inainte de a fi invins de Leon Spinks, pe care l-a batut insa sapte luni mai tarziu. S-a retras din activitate cu un record profesionist de 56 de victorii si 5 meciuri pierdute. In 1996, Ali a fost ales sa aprinda flacara olimpica in timpul ceremoniei de la olimpiada din Atlanta. In 1998, Ali a primit premiul “Mesagerul Pacii al Natiunilor Unite”, iar presedintele George Bush l-a decorat pentru activitatea sa.
·         1989: În mod simbolic, miniștrii de externe al AustrieiAlois Mock și UngarieiGyula Horn taie la Sopron, între țările lor gardul de frontieră.
·         1991Slovenia, care își declarase independența cu două zile în urmă, este invadată de trupele iugoslave
·         1992: A avut loc prima Conferinţă Naţională a Frontului Democrat al Salvării Naţionale (FDSN). În cadrul acestei Conferinţe, preşedintele României, Ion Iliescu, a acceptat propunerea FDSN de a candida pentru un nou mandat prezidenţial.
·         1995: A avut loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti.
·         1996: Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat cu majoritate de voturi, proiectul de Rezolutie inclus in Raportul privind lichidarea mostenirii fostelor regimuri totalitarist-comuniste, prezentat de catre deputatul roman Adrian Severin.
·         1996: Emil Constantinescu şi-a anunţat oficial candidatura la preşedinţia României.
·         2007Tony Blair, prim-ministru al Regatului Unit, se retrage după zece ani din funcție. Succesorul lui devine Gordon Brown.


Nașteri

·         1040: S-a nascut Ladislau I, cunoscut și ca Ladislau cel Sfânt, rege al Ungariei din 1077 până la moarte, în 1095. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația. Învingător împotriva pecenegilor  și cumanilor (în ungurește: kunok), a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică. A murit în timp ce se pregătea să participe la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea  a cerut să fie comandantul armatei cruciade si el  a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei, i-a atacat pe cehi. În timpul războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra. A rămas în amintirea poporului și în documente ca suveran luminat. A desăvârșit increstinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis creștinismul și vecinilor). Ca legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu moartea. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată si  a fost încurajată migrația   spre teritoriile mai puțin populate. A fost canonizat de Biserica Catolică în timpul domniei regelui Bela al III-lea  în anul 1192, pe 27 iunie.
·         1350: S-a nascut  Manuel al II-lea Paleologul, împăratul Imperiului Roman de Răsărit; (d. 1425). În ultimul an de viata  a fost obligat să semneze un tratat de pace nefavorabil cu turcii otomani, prin care Imperiul Bizantin a trebuit să plătească tribut sultanului (în 1424 ). Manuel al II-lea a murit la 21 iulie 1425.
·         1462: Regele Ludovic al XII-lea al Franței (d. 1515). A fost  al treizeci şi cincilea rege  al Franţei şi unicul monarh al ramurii Valois-Orléans, a Casei Valois, supranumit  si “Tatăl Poporului” (Le Père du Peuple) (d. 1 ian.1515). A domnit din anul  1498  pana in 1515 şi a urmărit o politică externă foarte activă.
·         1550: Regele Carol al IX-lea al Franței (d. 1574). A  fost rege al Franței, din 1560 până la moartea sa. Fiul lui Caterina de’ Medici și a lui Henric al II-lea al Franței, la doar zece ani el a urcat pe tronul Franței după moartea prematură fratelui său, Francisc al II-lea. În timpul domniei sale, Franța era zguduită de războaiele religioase, în ciuda eforturilor pacifice ale mamei sale. A rămas în istorie pentru masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu, care a avut loc în timpul domniei sale. A murit în 30 mai 1574, la Vincennes cu o lună înainte de a împlini 24 de ani, de pleurezie.
·         1840Samson Bodnărescu, poet român (d. 1902)
·         1850 - S-a nascut Ivan Vazov, scriitor si publicist bulgar (m.22.09.1919)
·         1869 - S-a nascut biologul german Hans Spemann; studii asupra embrionului si evolutiei ulterioare; laureat al Premiului Nobel pentru medicina, 1935 (m.12.09.1941
·         1877Charles Glover Barkla, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1944). A realizat polarizarea radiaţilor X (Radiaţia Röntgen). A cercetat spectrele de radiaţii X ale elementelor chimice şi în 1906 a demonstrat experimental că diferitele elemente chimice dau spectre de radiaţii specifice.
·         1921Temistocle Popa, compozitor român (d. 2013)
·         1926: S-a născut Nicolae Simionescu, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de biologie şi patologie celulară. (m. 6 februarie 1995).
·         1931Martinus J. G. Veltman, fizician olandez, laureat al Premiului Nobel
·         1936Cristian Petru Bălan, prozator, poet și dramaturg român
·         1936 - S-a născut Sergiu Dan Pavel, critic şi istoric literar, eseist şi traducător.
·         1941 - S-a nascut Krzysztof Kieslowski, unul dintre cei mai cunoscuti regizori polonezi (filmele: “Decalogul”, “Trei culori”) (m.13.03.1996).
·         1942 - S-a nascut Bjorn Thelin, basist suedez (Spotnicks).
·         1944 - S-a nascut Bruce Johnston, vocalist american (Ripcords, Bruce & Terry, Beach Boys).
·         1948Ion Cărmăzan, regizor, scenarist și scriitor român
·         1951Corneliu Ion, trăgător român de tir
·         1953 - S-a nascut Louis Risbrook, basist american (B.T. Express).
·         1955: S-a nascut in Paris, in  Franta, actrita de film Isabelle Adjani. A fost descoperita de un asistent al producatorului Bernard Toublanc-Michel in 1969, cand inca aceasta era la liceu. I s-a propus un rol in „Le petit Bougnat”. In 1971  i s-a propus sa apara intr-un nou film si care a determinat-o sa urmeze studii de actorie. Succesul a venit rapid, iar in 1975 a jucat in „Adele H.”, un film al celebrului regizor Francois Truffaut, fiind nominalizata la premiile Oscar si Cesar. A fost distribuita in productiile unor celebri regizori, cum sunt Roman Polanski, Andre Techine, iar imediat Hollywood-ul a dorit-o pe afisele americane. Debutul american a venit in 1977, in pelicula „Driver”. Au urmat o serie de succese si o multime de premii. Este vorbitoare de engleza si germana, iar revista „People” a inclus-o in lista celor mai frumoase persoane din lume.
·         1976 - S-a nascut Ion Dumitrescu, istoric literar (n.09.01.1914).


Decese

·         1497:  Conducatorii rascoalei din  Cornwall, Michael Cornish  și Thomas Flamank, sunt executati la Londra.  Rebeliunea din 1497 din Cornwall  fost o revoltă populară in care locuitoriiacestei națiuni celtice din sud-vestul Insulei Britanice s-au rasculat impotriva impunerii unor taxe de război de către regele Henric al VII – lea al Angliei,pentru o campanie militara in Scoția.
·         1574Giorgio Vasari, pictor, architect și istoric de artă italian (n. 1511). Giorgio Vasari (n. 30 iulie 1511, in Arezzo, Italia), pictor, architect și istoric de artă italian, devenit celebru prin lucrarea: “Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre” (“Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”). A pictat  trei capele din palatul Vaticanului: Capella di San MicheleSan Pietro Martire și Santo Stefano.
·         1793Johann August Ephraim Goeze, zoolog german (n. 1731)
·         1829: A murit James Smithson, fondatorul „Institutului Smithsonian” (n. 1765). Înfiinţat cu 170 de ani în urmă cu scopul “de a creşte răspândirea cunoştinţelor omenirii”, Smithsonian Institution este  înglobează cel mai mare complex muzeal din lume. 19 muzee sunt în Statele Unite, 140 de muzee afiliate sunt în alte ţări. Tematica exponatelor acoperă mai toate domeniile artei, ştiinţei, literaturii din diverse continente. Institutul coordonează 9 centre de cercetare şi oferă numeroase burse de studii pentru studenţi şi doctoranzi (inclusiv în România).
·         1831Sophie Germain, matematiciană franceză (n. 1776)
·         1844: Joseph Smith, fondatorul sectei mormone ”Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”, primul profet al cultului mormon şi fratele său Hyrum Smith, sunt asasinati în orasul Carthage, Illinois. Smith şi fratele său Hyrum se aflau în închisoarea din Carthage, sub acuzaţia de trădare.  La 27 iunie 1844, un grup înarmat a luat cu asalt închisoarea şi l-a ucis pe fratele sau Hyrum. Smith avea un pistol care ii fusese adus clandestin in inchisoare care a fost contrabandă în închisoare cu care a tras mai multe focuri in atacatori înainte de a fi impuscat de mai multe ori si a murit la scurt timp. Smith a fost îngropat în Nauvoo.  Cinci oameni au fost judecaţi pentru uciderea lui, toti au fost achitaţi. Joseph Smith, Jr. (n. 23 decembrie 1805 – d. 27 iunie 1844) a fost un lider religios american, care a fondat mişcarea Sfinţilor din Zilele cele din urmă, cunoscută şi drept „mormonism”. Adepţii lui Smith au afirmat despre el că ar fi primul profet din Zilele cele din urmă, a cărui misiune era să reînfiinţeze Biserica Creştină originară, considerată pierdută la scurt timp după moartea apostolilor, datorită unei apostazii. Această reînfiinţare a inclus şi fondarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, precum şi publicarea Cărţii lui Mormon şi a altor scripturi noi. Ca liderul unei comunităţi importante de colonizare, Smith a devenit şi un lider politic şi militar în Vestul mijlociu (SUA). Deşi învăţăturile restauraţioniste ale lui Smith au fost la început similare cu cele corespunzătoare altor mişcări din epoca sa, Joseph Smith a fost, şi încă este, un personaj controversat şi polarizant în cadrul creştinătăţii, datorită inovaţiilor sale religioase şi sociale, precum şi a urmaşilor săi, al căror număr continuă să crească şi în zilele noastre. Adepţii diferitelor confesiuni care au izvorât din învăţăturile lui Smith sunt astăzi în număr de treisprezece, până la paisprezece milioane. Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă este cea mai mare confesiune, cu aproximativ 13 milioane de membri. A doua ca mărime este Comunitatea lui Hristos, numită iniţial Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, cu aproximativ 250.000 de membri. Alte confesiuni ale Sfinţilor din Zilele din Urmă au un număr de membri de ordinul zecilor de mii.
·         1916 - A murit, în noaptea de 27 spre 28 iunie, pictorul Ştefan Luchian. (picturi: "Marea Neagră la Tuzla", "Moara de la poduri", "Anemone", "Maci", "Safta florăreasa", "Un zugrav - Autoportret") (n. 1 februarie 1868). A fost membru de onoare post-mortem al Academiei Române si membru fondator al “Tinerimii artistice”, societate ce isi propunea dezvoltarea artei dincolo de conventiile academice. (n. 1 februarie 1868).
·         1976Ion Dumitrescu, istoric literar român (n. 1914)
·         1992 - A murit Corneliu Sturzu, poet si eseist (“Arcade peste timp”, “Vintul din oglinzi”, “Enigma tablitelor de lut”) (n.26.01.1935).
·         2001: A murit actorul de film american Jack Lemmon. (filme: ” Unora le place jazzul”, “Apartamentul “) ; (n. 8 februarie 1925).
·         2002 - A murit Constantin Rădulescu, paleontolog şi speolog, director al Institutului de Speologie"Emil Racoviţă". (n. 23 februarie 1932)

Sărbători
  • În calendarul ortodox: Sf Cuv Samson, primitorul de străini; Sf Mironosiță Ioana
  • În calendarul romano-catolic: Sf. Chiril din Alexandria, episcop, învățător al Bisericii
  • Ziua Mondială a Pescuitului
  • Ziua Națională a Republicii Djibouti (Estul Africii)


ISTORIE PE ZILE 27 Iunie/2

BĂTĂLII CELEBRE

Bătălia de la Poltava
Preludiul
Carol al XII-lea a fost în fruntea armatei suedeze în victoriile de la Copenhaga și de la Narva din 1700 când a scos temporar atât Danemarca cât și Rusia din război. El însă nu a reușit să tranșeze soarta conflictului și a durat șase ani până să-l învingă pe ultimul combatant rămas în luptă, Augustus al II-lea al Saxoniei și Poloniei.
În acest timp, Petru I al Rusiei și-a reclădit armata într-o formă modernă, bazată în principal pe infanteria pregătită să utilizeze corect tactici liniare și arme de foc moderne. Apoi, el a obținut o mare victorie de imagine, fondând orașul Sankt Petersburg pe teritoriu suedez, în Ingria.
Într-o tentativă de a pune capăt războiului, Carol a ordonat un ultim atac asupra centrului Rusiei, cu o posibilă ocupare a Moscovei din baza de campanie din Polonia. Armata suedeză de circa 44.000 de oameni a plecat din Saxonia la 22 august 1707 și s-a deplasat încet către est. Când a ajuns la râul Vistula, a așteptat ca acesta să înghețe și l-a traversat abia la 30 decembrie, după care a continuat prin Mazuria ostilă, cucerind Hrodna la 28 ianuarie 1708 după ce rușii abandonaseră orașul fără luptă. La acel moment, rușii încercau să oprească o mare revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost înăbușită cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca armata să fie încartiruită pentru iarnă. În vestul Poloniei rămăseseră 8.000 de dragoni în frunte cu generalul von Krassow.[12]
Armata suedeză, care suferise de pe urma diferitelor boli epidemice în timpul iernii, a plecat la începutul lui iunie 1708 și s-a îndreptat spre Smolensk. Primăvara, generalul Lewenhaupt din Curlanda primise ordine să strângă provizii și să vină cu armata sa de circa 12.000 de oameni să se alăture armatei lui Carol, deși el nu a plecat din Mitau decât la sfârșitul lui iunie și nu s-a putut întâlni cu forțele lui Carol decât la 11 octombrie.[13]
La un moment dat, ei se aflau la doar 130 de kilometri distanță unul de altul, dar Carol a renunțat deoarece avea nevoie de provizii și s-a întors spre sud în Ucraina în căutarea de grâne și de vreme mai blândă. Conform cronicilor rusești, forțele ucrainene, conduse de hatmanul cazac Ivan Mazepa, purtau de ceva vreme tratative cu Carol, iar în acest moment, Mazepa s-a aliat oficial cu suedezii pentru a obține independența față de Rusia. Nu există însă documente sau alte probe directe care să ateste negocieri preliminare între Mazepa și Carol. Mazepa i-a trimis însă pe mare parte din cazacii săi în Belarus și în Ucraina de pe malul drept pentru a opri forțele poloneze, iar hotărârea lui Carol de a se îndrepta spre Ucraina era, conform lui Hrușevski, neașteptată pentru Mazepa. El plănuia ca forțele lui Carol să înainteze spre Moscova, iar după aceea el să declanșeze propria revoltă în Ucraina.
În timp ce forțele lui Carol se îndreptau înspre Ucraina, Petru și-a trimis rezervele din Moscova să le intercepteze la Starodub și i-a cerut lui Mazepa să-i trimită întăriri. Lewenhaupt s-a dus spre sud și a fost atacat în timp ce trecea un râu în bătălia de la Lesnaia. Forțele sale au răspuns atacului rușilor, dar au constatat cu surprindere că armata rusă a luptat cu dârzenie. Lewenhaupt, văzând că este pe cale să piardă, s-a hotărât să i se alăture din nou lui Carol fără întârziere, astfel că a abandonat tunurile, vitele și mare parte din provizii, ceea ce i-a împins pe soldații săi la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar 6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul starșînelor pentru a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a plecat cu ultimele rezerve de cazaci din Baturîn și s-a îndreptat spre râul Desna ca să negocieze cu Carol. Când a aflat aceasta, Petru I l-a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg Hetmanatul Căzăcesc însoțite de răspândirea zvonului că Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina Poloniei, a uni biserica ortodoxă cu Roma și a îndepărta ortodoxia din Ucraina. Starșînelor i s-au trimis decrete ale țarului prin care a fost chemată la Hluhiv. Acolo, Mazepa a fost dat jos din funcția de hatman și înlocuit cu polcovnicul de la Starodub Ivan Skoropadski.
Primăvara următoare, Carol și-a reluat înaintarea, dar armata sa pierduse două treimi din oameni morți de foame, degerături și alte vitregii ale iernii. Vremea umedă a dus la epuizarea proviziilor de praf de pușcă; tunurile nu puteau nici ele să fie folosite, întrucât nu aveau muniție. Prima acțiune a lui Carol a fost asedierea cetății Poltava de pe râul Vorskla din Ucraina. Petru organizase deja o forță redutabilă care să o apere și a sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit de veste că un număr mare de kalmîci i se vor alătura lui Petru și vor întrerupe liniile de aprovizionare ale armatei suedeze. Cazacii Zaporijieni care i se opuneau la început lui Mazepa au hotărât să-i țină partea acestuia și lui Carol. Forțele moscovite, cu ajutorul starșînei cazace Halahan, care dezvăluise intențiile lui Mazepa, au atacat preventiv și au distrus Siciul, împiedicându-i pe suedezi să mai primească întăriri.
Bătălia
Când a început lupta, Carol avea circa 14.000 de oameni, în vreme ce Petru se afla în fruntea a 45.000. Deși Charles avusese și în trecut de a face cu situații de inferioritate numerică, experiența sa nu putea fi folosită de această dată în bătălie, întrucât el fusese rănit în timpul asediului din 17 iunie, când a fost nimerit în picior într-o mică ciocnire din timpul unei inspecții a avanposturilor suedeze de pe malurile râului Vorskla. El a trebuit să predea comanda trupelor mareșalului Carl Gustav Rehnskiöld și generalului Adam Ludwig Lewenhaupt, doi generali cu personalități divergente. Schimbarea comandanților nu a fost comunicată comandanților subordonați când se punea la cale lupta. De asemenea, rușii au reușit să-i slăbească pe cazaci care se hotărâseră să li se alăture suedezilor. Armata rusă a ocupat și a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofițer cazac. Restul cazacilor și-au mutat centrul mai jos pe Nipru pentru următorii 19 ani.
Bătălia a început înaintea zorilor zilei de 28 iunie (după calendarul suedez) la ora 3:45 a.m. Suedezii au înaintat către liniile rusești întărite. Bătălia a debutat într-o manieră tradițională, suedezii mai bine pregătiți presând redutele rusești, cucerind câteva dintre ele în primele 15 minute. Suedezii păreau în avantaj, dar acesta a fost anulat rapid. Până în zori (pe la 4:30 a.m.), vremea a devenit neobișnuit de caldă și umedă, soarele care răsărea fiind acoperit de fumul tunurilor și muschetelor. Pedestrașii suedezi, conduși de generalul Lewenhaupt, au încercat să-i atace pe ruși în tabăra lor fortificată de la nord de Poltava. Dar înaintarea suedeză s-a oprit rapid, în parte deoarece pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu și a rămas izolat în redutele defensive rusești când o coloană de circa 4.000 de soldați ruși a reocupat pozițiile întărite, încercuindu-l pe Roos și pe cei 2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și în penurie de muniție, Roos a fost obligat să se predea la 9:30 a.m.
La 8:30 a.m. grosul armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea lui. Pe măsură ce trecea timpul, pedestrașii ruși, în frunte cu Petru însuși, au ieșit din tabăra întărită și au format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era însă dezorganizată. Linia rusă era mai lungă decât cea suedeză, iar flancul drept rusesc, condus de Menșikov, a flancat pedestrașii suedezi. Mai multe regimente au fost înconjurate într-o bătălie în stilul celei de la Cannae, cavaleria rusească a lui Bauer ocolind armata suedeză și pentru a-i ataca ariergarda. Cruetz și cavaleria au încercat să câștige timp de retragere pentru infanterie. Suedezii nu mai aveau în acest moment corpuri de armată organizate pentru a se opune rușilor. Mici grupuri de pedestrași au reușit să rupă încercuirea și să fugă spre sud, în vreme ce restul au fost copleșite. Văzând înfrângerea armatei sale de pe o targă din spate, Carol a ordonat retragerea la orele 11:00 a.m. Până la prânz, bătălia se terminase, cavaleria rusească a măturat soldații izolați de pe câmp și s-a întors la propriile linii. Carol și-a adunat restul trupelor și carele de provizii și s-a retras spre sud în aceeași zi, abandonând asediul Poltavei. Rehnskiöld a căzut prizonier. Lewenhaupt i-a condus pe suedezii rămași împreună cu o parte din forțele cazacilor la Nipru, dar a fost urmărit de cavaleria regulată rusească și de 3.000 de kalmîci, fiind obligat să capituleze după trei zile la Perevolocina, la 1 iulie.



RELIGIE ORTODOXĂ 27 Iunie

Sf Cuv Samson, primitorul de străini; Sf Mironosiță Ioana

În această lună, în ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson, făcătorul de minuni şi primitorul de străini.



Acest sfânt era roman de neam şi rudenie a marelui Constantin. Dăruindu-şi averea ce-i rămăsese de la părinţi la săraci, s-a dus la Constantinopol şi aflând sfintele case de rugăciune, şi cucerindu-se în ele cu cuviinţa, se bucura petrecând sihăstreşte, şi se desfăta întru dumnezeieştile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea, dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Şi era el liman de mântuire săracilor şi celor ce aveau nevoie de ajutor. Şi având ştiinţa şi de meşteşugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce căzuse într-o boală de netămăduit. Din pricina aceasta, împăratul mirându-se foarte de vrednicia omului şi smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea mare şi vestită casă, a făcut şi casă de oaspeţi şi pe sfântul acesta l-a făcut schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el bine şi cu plăcere dumnezeiască petrecând şi făcându-se multora pricina mântuirii, şi pornind pe mulţi spre râvna şi urmarea vieţii sale celei plăcute lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în marea biserică a Sf. Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri, întru slava şi lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.
Samson cel Mare, despre care strabatuse vestea pretutindeni, a fost din cetatea Romei. El s-a nascut din parinti cinstiti si bogati, de neam mare, care se trageau din sange imparatesc. El, stiind bine invatatura din afara, se deprinsese si la mestesugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru imbogatirea sa, pentru ca avea destula bogatie ci, pe de o parte, ca sa nu petreaca in desertaciune, iar pe de alta, ca din mestesugul sau sa poata sluji lui Dumnezeu si saracilor. El tamaduia pe cei cuprinsi de boli netamaduite; pentru ca pe langa mestesugul doctoricesc, i se adaugase darul Domnului, cu care dadea tamaduiri.
Deci, pentru faptele lui cele bune in care sporea si pentru credinta pe care o castigase in Dumnezeu, avea si intelegerea dumnezeiestii Scripturi.
El se indeletnicea mult la citirea Sfintelor carti, si spre dragostea lui Hristos se destepta cu credinta si cu nadejdea. Apoi, murind parintii lui si lasand multe averi, n-a zabovit a face cele cuviincioase lui; ci indata a inceput ca bogatia cea degraba pieritoare si vremelnica sa o schimbe prin cea nepieritoare si vesnica, urmand cuvantul Evangheliei. El dadea milostenie cu indurare, precum se graieste, impartind cu amandoua mainile la toate nevoile saracilor si flamanzilor, cistigand prin pantecele lor cel stricacios, vistieria cea nestricacioasa. Aceasta o facea in toate zilele vietii sale, ca milostivirea o vedea nascuta si crescuta impreuna cu el. Acest fericit, voind sa se indrepteze la o viata si mai smerita, a eliberat multimea robilor, oprand numai pe unul pentru slujba sa. Caci ce nevoie avea de atatia robi, de vreme ce singur se daduse rob Domnului cel adevarat? Astfel s-a dezlegat de bogatiile cu care era tinut ca si cu niste legaturi, multumindu-se cu o haina si cu o funie pentru tinerea mijlocului.
Dorind Samson ca pe sufletul sau sa-l imbogateasca mai bine prin duhovniceasca bogatie, a defaimat lumea si toate cele din lume si, urmand lui Hristos, s-a facut strain, caci, lasandu-si rudele si cunoscutii, a iesit din Roma cea veche si s-a salasluit in pustie, ca si Ilie cel de demult. Dar Dumnezeu, voind ca robul sau sa le fie multora de folos, l-a adus din pustie in Roma cea noua, adica in Constantinopol. Acolo, gasindu-si o casa oarecare, petrecea intr-insa, odihnind la el pe cei straini si saraci, slujindu-le in tot chipul, primind pe cei neputinciosi si tamaduindu-i de boli, nu numai prin mestesugul sau doctoricesc; dar le slujea cu toata placerea la pregatirea hranei si a asternuturilor cu atata osardie, incat se parea ca acea milostivire este fireasca lui. Caci precum firea soarelui este ca sa lumineze si a focului ca sa arda, asa lui Samson ii era din fire silinta cu osardie spre cei saraci, bolnavi si straini.
Deci, Dumnezeu, Care S-a obisnuit a binecuvinta dragostea catre aproapele ce se face pentru Dansul si aceea pe care o face cineva saracilor a o socoti ca Lui, a cinstit ostenelile robului Sau cu minuni mari, care se faceau la bolnavi. Pentru ca pe toti ii primea in casa sa, avand boli nevindecate, si ii tamaduia cu minuni. Astfel, darul si puterea facerii de minuni, care i se daduse de la Dumnezeu, le acoperea cu mestesugul chipului cel doctoricesc, ca sa nu se cunoasca sfintenia lui; pentru ca, fiind smerit cu inima, nu voia sa se slaveasca si sa se cinsteasca de oameni. Dar n-a putut sa se ascunda sub obroc, nici cetatea deasupra muntelui, caci stralucind cu lumina lucrurilor celor bune si suindu-se la muntele placerii de Dumnezeu desavarsit, a venit tuturor in instiintare. Afland si patriarhul de acest lucru, l-a chemat la el si l-a hirotonisit preot, desi el nu voia. Despre slava faptelor lui celor bune s-a aflat pana la palatele imparatesti in acest chip: "Imparatul Justinian cazuse intr-o neputinta trupeasca, adica in vatamarea partilor ascunse ale trupului si acea durere era netamaduita. Chemand el doctori multi si stand langa el dupa obiceiul lor, se consultau intre ei si ii faceau multa vreme curaj de tamaduire, numai cu cuvintele; iar cu lucrul nu puteau sa-l vindece, nici sa dea usurare celui ce patimea.
Deci, au cautat prin toata stapanirea greceasca doctori foarte invatati, dar nici unul nu s-a gasit vrednic sa poata tamadui pe imparat de acea nesuferita boala. Imparatul, maniindu-se, a poruncit sa goneasca pe toti doctorii din ochii sai, iar el, intorcandu-se spre Dumnezeu, Care este izvorul tamaduirilor si ziditor a toata faptura, si-a incredintat Aceluia boala sa, cerand ajutor de la El cu lacrimi. Dar Dumnezeu n-a trecut cu vederea rugaciunea lui cea cu dinadansul si, adormind putin, a vazut in vedenie multime de doctori cu randuiala stand inaintea lui imbracati in haine luminoase. Apropiindu-se de el un tanar oarecare de lumina, ii arata pe fiecare dintre doctori cum si in ce fel de randuiala a fost. Intre acestia i-a aratat si pe unul smerit la fata, carunt la par si imbracat in haina preoteasca, despre care, laudandu-l catre imparat, a zis: "O, imparate, acesta poate sa te tamaduiasca de durerea cea aducatoare de moarte!"
Imparatul, desteptandu-se din somn, s-a bucurat de acea vedenie care i s-a facut cunoscuta pentru sanatatea sa si multumea lui Dumnezeu. Deci, avand in minte chipul barbatului vazut, a poruncit sa cheme la dansul pe toti doctorii, ca sa-i vada. Si cautand intre dansii pe cel vazut in vis si negasindu-l, a cazut iarasi in mahnire si a inceput a se intrista. Insa, punandu-si nadejdea in Dumnezeu, a poruncit sa caute mai cu dinadansul pe acel doctor, care i se aratase in vis, spunand tuturor asemanarea fetei lui si fagaduind multe daruri si cinste cui il va afla pe el.
Multi cautandu-l pretutindeni si negasindu-l, una din slugile imparatesti care era cunoscuta de imparat si de un prieten al lui Samson, auzind asemanarea spusa de imparat a omului vazut in vis, si-a adus aminte de fericitul Samson, care avea aceeasi asemanare si tamaduia pe cei neputinciosi. Deci, a spus imparatului de dansul, iar el a poruncit sa-l aduca pe Samson cu cinste la dansul. Cand l-a vazut pe el intrand, indata l-a cunoscut ca este acela pe care il vazuse in vis. Umplandu-se de bucurie, imparatul s-a sculat degraba de la locul sau si, alergand inaintea lui, i-a cuprins grumajii si i-a sarutat nu numai gura, ci si capul si mainile batranului, zicandu-i: "Cu adevarat, parinte, tu esti acela pe care mi te-a aratat mie Dumnezeu in vis; deci, prin tine mi-a fagaduit ca mi se va da sanatate". Acestea zicand, l-a bagat pe cuviosul in odaia lui si, sezand cu dansul de vorba, se indulcea de vederea fetii lui. Apoi, lipind mainile lui de ochii sai, le saruta cu dragoste si, udandu-le cu lacrimi, cerea de la dansul tamaduire.
Fericitul Samson, mahnindu-se de atata smerenie din partea imparatului, i-a zis: "O, imparate, nu face aceasta, nici nu te pogori asa prin nemasurata smerenie, ca sa nu ma aduci pe mine in mandrie si sa fii pricinuitor al osandirii mele. Pentru ca in ce covarsesc eu pe ceilalti oameni? Fiind sarac si pacatos, singur am trebuinta de cautarea milostivirii lui Hristos pentru tamaduirea pacatelor mele. Numai credinta cea mare si nadejdea cea fierbinte, vor pleca spre mila pe Imparatul Hristos. Acela te va tamadui, fiindca toate cate voieste, poate sa le faca".
Acestea zicand, s-a atins cu mana de partea unde patimea imparatul, ca si cum ar fi pus doctorie; si asa, vrand sa-si tainuiasca darul tamaduirii dat lui din cer, numai cu atingerea mainilor lui i s-a facut usurare de boala si grabnica tamaduire. Imparatul, castigand desavarsit sanatatea sa, se bucura nu numai pentru tamaduire, ci si pentru ca s-a invrednicit de vederea unui barbat placut lui Dumnezeu ca acesta. Apoi, vrand sa multumeasca Sfantului, i-a dat mult aur si argint. Iar Sfantul a grait imparatului: "Imparate, aur, argint si o multime de alte averi am avut si pe toate le-am lasat pentru Hristos, ca sa castig celelalte bunatati vesnice! Insa, de vrei sa-mi arati atata bunatate, fa pentru Dumnezeu si pentru mantuirea ta aceasta: zideste-mi langa locuinta mea o casa, in care as putea sa odihnesc pe cei neputinciosi si straini, carora m-am obisnuit a le sluji si sa-i primesc dupa puterea mea; pentru ca asa si tie iti vei mijloci rasplatire de la Dumnezeu si mie imi vei mangiia batranetile".
Aceasta auzind imparatul si socotind-o mai mult o daruire, decat o cerere, a poruncit sa-i zideasca o casa si o bolnita pentru straini, precum a poftit cuviosul. Sfarsindu-se zidirea aceea, imparatul a indestulat-o cu multe averi pentru nevoia strainilor ce se odihneau acolo si pentru bolnavii ce se tamaduiau.
Cuviosul Samson, petrecand multi ani in obisnuita slujba a primirii de straini si a doctoriei si ajungand la adanci batranete, a slabit cu trupul si s-a imbolnavit putin. Iar cand sufletul lui s-a despartit de trup, s-a aratat luminos la fata, cu nimic mahnindu-se de moarte, precum este obiceiul la celelalte suflete, care sunt cuprinse de grijile trupesti si mirenesti si care se tem de moarte. Pentru ca stia Cine il cheama pe el de la acele osteneli, la odihna desavarsita si ce fel de rasplatire astepta sufletul lui cel fericit; ca vrednic era lucratorul acesta de plata sa. Astfel sufletul lui, fiind placut lui Dumnezeu, s-a dus in partile ceresti, iar trupul lui a fost ingropat cu cinste in biserica Sfantului Mucenic Mochie, din a carui semintie se tragea Samson, marele placut al lui Dumnezeu si mostenitor al faptelor lui celor bune si duhovnicesti.
El a fost slavit cu mari minuni nu numai in viata aceasta, ci si dupa moarte, din care aici se pomenesc cateva: Odata a fost in Constantinopol un foc atat de mare - care incepuse de la biserica Sfantei Sofia -, incat nimeni din oameni nu putea sa-l stinga. Astfel, au ars toate palatele cele mai alese si cele mai frumoase zidiri din toata cetatea. Acel foc a ajuns si la casele Cuviosului Samson, cele primitoare de straini, care inconjurandu-le de pretutindeni flacarile, nu puteau sa se atinga de ele. Casele acelea fiind inconjurate de atata vapaie, se vedea in mijloc ca rugul cel nears si multi dintre oameni au vazut pe Cuviosul Samson, care se arata deasupra zidirii, umbland iute imprejur prin ograda casei si certind cu minie vapaia aceea ce se repezea. Focul, ca si cum s-ar fi rusinat de Sfanta lui fata, supunandu-se poruncii, se dadea in laturi de la casa aceea. Apoi deodata, auzindu-se dintr-un loc un tunet puternic, si varsandu-se o ploaie mare, tot jarul acela de foc s-a stins cu rugaciunile Sfantului.
El dadea la toate bolile tamaduiri, precum in viata sa, asa si dupa moarte. Unui om vestit, cu numele Teodorit si cu dregatoria spatar, i s-a intamplat, cand alerga din casa lui dupa oarecare trebuinta, de si-a vatamat din incheieturi piciorul sau. Din aceasta cauza, zacea foarte rau bolnav, neputand sa guste, nici mincare, nici bautura, si nici macar sa doarma putin din pricina durerii piciorului. Nu putea nici sa graiasca, fiind mut si fara de glas. Insa se ruga cu dinadansul lui Dumnezeu si Sfantului Samson, chemandu-l in ajutor. Iar dupa a treia zi, venind noaptea, l-a vazut pe cuviosul pe care il chema, stand la picioarele sale si, atingandu-se de glezna cea vatamata, i-a zis: "Scoala-te, ca nimic mai mult nu vei patimi". Acestea zicand, s-a facut nevazut. Teodorit indata simtindu-se sanatos, a inceput a multumi lui Dumnezeu cu mare glas, zicand: "Cu adevarat, Sfantul Samson este mare placut lui Dumnezeu". Apoi, pipaindu-si picioarele si vazandu-le tamaduite desavarsit, s-a sculat si umbla. Facandu-se ziua, s-a dus cu sarguinta la mormantul cuviosului, si s-a inchinat.
Un alt boier din Constantinopol, cu numele Leon, mergand calare, din intamplare si-a rupt un picior, lovindu-se de un zid de piatra. Din aceasta pricina patimea greu si, din zi in zi, durerea se intarea mai cumplit. Casnicii lui il sfatuiau sa cheme un doctor, ca sa-i scoata sange de la locul cel vatamat. Apropiindu-se a patra zi in care urma sa cheme doctorul, s-a facut intr-acea noapte lui Teodorit, cel pomenit mai inainte, o vedenie in acest fel: "Vedea pe trei oameni intrand in casa acelui boier, dintre care unul i se parea ca este Sfantul Samson, pe care il vazuse in neputinta sa; iar ceilalti doi sfinti doctori fara de arginti, Cosma si Damian si i-a intrebat, zicand: "Unde mergeti?" Iar ei, privind cu dragoste spre dansul, i-au raspuns: "Mergem la boierul Leon". Teodorit le-a zis: "Au nu stiti, stapanii mei, ca el patimeste, fiind cuprins de durere si in viitoarea zi vor veni doctorii sa-i tamaduiasca piciorul cel sfaramat?" Sfintii au raspuns: "Sa nu fie aceea, caci noi vom veni la dansul in ziua de vineri si-l vom tamadui". Teodorit, desteptandu-se din vedenie, a alergat la acel bolnav si i-a spus ceea ce a vazut si a auzit. Bolnavul, crezand cuvintele lui, n-a primit la sine pe doctori; ci, nadajduind spre Dumnezeu, astepta ziua de vineri. Deci, rugandu-se si sosind ziua de vineri, piciorul lui cel bolnav a primit desavarsit tamaduire si s-a facut sanatos ca si celalalt, netrebuindu-i nici o doctorie. Atunci cel tamaduit a alergat la mormantul Cuviosului Samson, dandu-i multumire pentru cele ce aratase cu dansul.
Dumnezeu, preamarind cu mai multe minuni pe placutul Sau, Samson, a facut ca din mormantul lui sa izvorasca mir tamaduitor, din care bolnavii se ungeau cu credinta si castigau sanatate pentru toate neputintele lor. S-a intamplat iarasi aceluiasi boier, Leon, de a cazut in neputinta cu tot trupul. Astfel, zacea ca un slabanog, fiindu-i toate madularele intepenite. Iar cand a fost uns peste tot trupul cu mirul care iesea din mormantul Sfantului Samson, indata s-a facut sanatos. Asemenea, odata, durandu-l ochii foarte tare, s-a tamaduit cu acelasi mir tamaduitor.
Deci, dand multumire doctorului sau cel fara de plata, a luat asupra sa ingrijirea casei de straini a Sfantului Samson, fiind atunci lipsita si dadu toate cele de trebuinta din averile sale cu indestulare. Aici este cu cuviinta sa pomenim si aceasta: in aceasta casa de straini, in vremea aceea era un slujitor, anume Enesie, lenes cu viata si nebagator de seama la slujba sa, implinind nevoile bolnavilor si ale strainilor cu nebagare de seama. Deci, intr-o noapte, Cuviosul Samson, aratandu-i-se lui, nu in vis, ci la aratare, l-a batut cu toiagul, zicandu-i cu minie: "Pentru ce nu ingrijesti de slujba ta si nu implinesti nevoile strainilor si ale bolnavilor?" Din acea bataie Enesie atata a zacut, incat i s-a luat glasul si a ramas mut, si trupul i s-a facut vanat peste tot de bataile ce i se daduse.
A doua zi, venind multi la el, nu putea sa vorbeasca decat numai isi arata trupul sau vanat. Apoi, luand o hirtie si un condei, a scris pedeapsa care i-o daduse Sfantul. Instiintindu-se Leon, cel mai sus pomenit, de acest lucru, a venit sa cerceteze pe acel slujitor bolnav, si vazandu-l peste tot trupul vanat de bataie si neputand vorbi, a inceput a se ruga cu caldura catre Sfantul Samson: "Sfinte placutule al lui Dumnezeu, stii credinta si osardia mea catre tine, fa aceasta ca Enesie, ceea ce a patimit si a scris, sa o marturiseasca singur cu limba sa, spre cea mai mare incredintare a minunii si spre preamarirea numelui lui Dumnezeu".
Astfel rugandu-se el, s-a dezlegat limba lui Enesie si gura i s-a deschis si pe toate cele ce i s-au facut lui le-a spus cu de-amanuntul si din acea vreme si-a indreptat viata in bine. Sfatuindu-se poporul cel cucernic, a rugat pe patriarh, ca acea casa primitoare de straini a Cuviosului Samson, sa o Sfanteasca ca sa fie biserica si s-a facut asa. Iar, spre primirea strainilor si spre odihnirea neputinciosilor s-a zidit alta casa si bolnita langa biserica aceea. Dupa aceasta, trecand multa vreme era alt slujitor la acea casa de straini, cu numele Evstratie, asemenea neingrijindu-se de cei bolnavi si straini, si pe langa aceasta era si zgarcit. Intr-o vreme, n-a dat unt-delemn multe zile. Pentru aceasta, cu dumnezeiasca pedepsire s-a imbolnavit. Unul din prieteni lui, anume Leon, nu acela de care am grait mai inainte, ci altul cu acelasi nume, slujind in aceeasi casa de straini, i-a zis lui Evstratie: "Da untdelemn destul pentru cei bolnavi si straini si vei fi sanatos la ochi; iar de nu vei crede cuvintelor mele, iti voi da pentru aceasta zapisul meu".
Deci, sezand a scris astfel: "Eu, Leon, nadajduindu-ma spre Sfantul Samson, facatorul de minuni, si intarandu-ma cu credinta neindoita spre dansul, chezas ma pun tie de fata, ca, de vei da destul untdelemn spre mancarea saracilor si a strainilor, te vei tamadui la ochi, pentru ca Sfantul Samson iti va cere de la Dumnezeu sanatate". Evstratie, luand acest zapis si fagaduind sa dea din destul untdelemn, in aceeasi zi s-a facut sanatos la ochi. Dar, de vreme ce era zgarcit cu obiceiul, a inceput a nu da untdelemn. Intr-o noapte, i s-a aratat Cuviosul Samson, graindu-i cu minie: "Oare si pe mine ma batjocoresti?" Evstratie, infricosandu-se de acea vedenie, a chemat dimineata pe prietenul sau Leon si i-a dat untdelemn mult, rugandu-l sa se roage catre Sfant, pentru iertarea pacatului sau.
Un barbat cinstit, anume Varda, unul din sfetnicii imparatesti, a cazut intr-o boala, care se numea cancer, din care cauza i s-au facut pe piept si pe spate mari rani netamaduite. Din aceasta pricina a patimit multa vreme. Sosind pomenirea Sfantului Mucenic Mochie, doctorii care erau langa el si ceilalti casnici s-au dus la biserica mucenicului, spre a lua parte la cintarea cea de toata noaptea. Bolnavul zacand, se mihnea foarte ca n-a putut sa se duca in biserica la praznic si sa se inchine mormantului cel facator de minuni al Cuviosului Samson. El, mahnindu-se de aceasta, i s-a aratat un barbat batrin, zicandu-i: "Scoala-te!" Bolnavul a raspuns: "Cum voi putea sa ma scol, fiind toate madularele mele slabe de durerile cele grele". Acela i-a zis: "Eu iti graiesc sa te scoli si sa vii in biserica Sfantului Mucenic Mochie, a carui praznuire este astazi si sa te rogi la mormantul Sfantului Samson". Zicand aceasta, s-a facut nevazut.
Bolnavul, simtind putere in el, a inceput a se scula incetisor de pe pat, nemaisimtind durerea ranilor sale. Apoi, dezlegind de la rani legaturile cele doctoricesti si plasturile, a aflat ranile vindecate desavarsit. Atunci, umplandu-se de bucurie, s-a imbracat in haine de sarbatoare si s-a dus in biserica. Vazandu-l toti sanatos, deodata s-au minunat si au preamarit pe Dumnezeu. Pe atunci era obiceiul la multi, ca, de cadea cineva in vreo neputinta, poruncea sa-l duca in bolnita Sfantului Samson, si acolo, dupa credinta sa, primea sanatate. O sluga oarecare, anume Gheorghe, a unui preot, anume Efedim, patimea foarte tare de greutatea udului. Deci, Stapanul lui l-a trimis la bolnita Sfantului Samson, unde a petrecut cateva zile, si necastigand usurare, s-a intors la casa Stapanului sau. Stapanul, vazandu-l, s-a miniat pentru necredinta lui si l-a trimis iar la bolnita, poruncindu-i sa ceara mir de cel izvoritor din mormintul cel facator de minuni si sa se unga cu dansul. Sluga s-a dus si a ramas noaptea acolo, iar dimineata s-a intors la Stapanul sau sanatos si i-a spus cum s-a insanatosit. "Am vazut - zicea el - in aceasta noapte, in vedenia visului, pe Sfantul Samson, aratandu-mi-se si atingandu-se cu mana de pintecele meu, si mi-a zis: "Du-te de aici, ca esti sanatos!" Eu, desteptindu-ma, m-am simtit sanatos. De aceeasi boala patimea si o femeie a slujitorului bisericii, anume Irina. Aceea a vazut in vedenia visului venind la dansa pe Sfantul Samson cu Sfintii cei fara de arginti Cosma si Damian si, atingandu-se de ea, din acea vedenie s-a facut sanatoasa.
Acestea si multe alte minuni se dadeau si se dau tamaduiri, cu rugaciunile Cuviosului Samson. Pentru aceasta toti cei credinciosi preamareau pe Dumnezeu cel minunat intre Sfintii Sai, Caruia si de la noi sa-I fie cinste, slava, inchinaciune si multumire, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tot în această zi, pomenirea Sfintei Ioana mironosiţa, care cu pace s-a săvârşit.


  Sfânta Ioana Mironosiţa a făcut parte din grupul femeilor mironosiţe care L-au urmat pe Mântuitorul Iisus Hristos. Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat capul Sfântului Ioan Botezătorul după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi aruncat.
Sfânta Mironosiţă Ioana, soţia lui Huza, iconom (intendent) al regelui Irod Antipa este amintită în Evanghelia de la Luca VIII, 3 ca fiind una dintre femeile care Îl urmaseră pe Hristos din Galileea şi care îi ajutau pe ucenicii Domnului, împreună cu Suzana, Maria Magdalena şi altele.
În Evanghelia de la Luca XXIII, 55 – XXIV, 11 ni se relatează cum aceste femei s-au dus la mormânt ca să termine ungerea cu miresme a trupului lui Iisus, începută în grabă de Iosif și Nicodim. Când au ajuns la mormânt, au rămas uluite văzând că mormântul era gol, în el nemairămănând decât giulgiurile. Un înger le apare atunci, vestindu-le Învierea Domnului. Ele au crezut şi au devenit astfel primele propovăduitoare ale Învierii lui Hristos.
Biserica o prăznuieşte pe 27 iunie, precum şi în Duminica Mironosiţelor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 27 Iunie
A.  PLĂCINTE
Plăcintă cu măsline

·       foi de plăcintă;
·       1 ceaşcă măsline, fără sâmburi, tocate mărunt;
·       1 ceşcuţă ulei;
·       1 ceapă tocată mărunt;
·       mărar sau mentă verde

Din îngrediente se prepară o umplutură, care se aşază în foile de plăcintă, pliate fie rotund, fie longitudinal.
Se aşază plăcintele în forma tapetată cu ulei, iar pe deasupra se pun, din loc în loc, mici cubuleţe de margarină (cui îi place, mie nu) cu vârful cuţitului, sau se presară ulei.
Cuptorul se încinge înainte de a se introduce tava cu plăcinta şi se micşorează focul după 10 – 15 minute.
Se lasă până se rumeneşte frumos.

B.  SALATE

Salată de legume proaspete

Se iau toate soiurile de legume disponibile, fără a se respecta anumite cantităţi: cartofi, morcovi, ţelină, mazăre verde (congelată), fasole păstăi (congelată), sfeclă.
Se fierb, se taie cuburi şi se pun într-un castron. Se adaugă un ardei gras, 1-2 cepe tăiate solzişori şi puţin usturoi.
Se amestecă şi se toarnă peste ele: ulei, oţet, sare, piper măcinat, o lingură de muştar, mărar şi pătrunjel fin tocate.

C.  SOSURI

Sos pentru salatele fierte

·       1 şi ½ ceaşcă cu apă;
·       ½ ceaşcă fulgi de porumb;
·       3 linguri oţet;
·       Puţin zahăr;
·       Sare;
·       Piper măcinat;
·       2 linguri mărar şi pătrunjel fin tocate

Se fierbe apa în care se pun fulgii de porumb dizolvaţi, în prealabil, în puţină apă rece.
Se adaugă celelalte ingrediente amestecând continuu până se obţine o cremă omogenă.
Acest sos se poate folosi fie cald, fie rece pentru salatele din zarzavaturi fierte: păpădie, susai, conopidă etc.

D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Borş de fasole boabe

·       500 g fasole boabe;
·       1 morcov;
·       1 pătrunjel rădăcină;
·       1 păstârnac;
·       1 ceapă;
·       Cimbru;
·       Leuştean;
·       Frunze de ţelină;
·       40 g ulei;
·       2 litri apă;
·       0,5 litri borş;
·       Sare

Se alege fasolea, se spală şi se pune la înmuiat în apă caldă de seara. Se scurge apa, se pune altă apă şi se pune la fiert.
După 10 minute de fiert se schimbă apa. E de preferat să se pună apă fiartă.
Între timp se curăţă zarzavaturile, se dau pe răzătoare şi se adaugă când fasolea este aproape fiartă.
Se lasă să fiarbă împreună încă 30 minute.
Se adaugă borşul, cimbrul şi uleiul.
Se mai lasă să dea câteva clocote şi se adaugă verdeaţa.

D.  MÂNCĂRURI

Macaroane cu sos de vinete

·       ½ kg vinete;
·       5 roşii potrivite ca mărime, bine coapte;
·       ½ ceaşcă ulei;
·       1 căpăţână de usturoi pisat;
·       Sare;
·       Piper măcinat;
·       2 linguriţe zahăr;
·       1 linguriţă busuioc sau ½ legătură pătrunjel fin tocat;
·       ½ kg macaroane mici

Se curăţă şi se taie vinetele în cuburi mici.
Se sărează şi se lasă 30 minute în strecurătoare.
Se îndepărtează coaja de la roşii şi se taie mărunt.
Se încălzeşte uleiul cu 2 – 3 linguri de apă într-o oală adâncă.
Se pun în ulei vinetele şi usturoiul şi se călesc la foc puternic câteva minute.
Se adaugă roşiile, zahărul şi verdeaţa.
Se lasă sosul să fiarbă la foc mic până când se leagă bine.
Se fierb macaroanele în apă fierbinte.
Se aşază într-un platou şi se garnisesc cu sosul de vinete.
Se pot pregăti şi fără ulei.

F.  DULCIURI

Cornuleţe

·       250 g margarină;
·       150 g zahăr;
·       250 g făină;
·       3 linguri rom;
·       Coajă de lămâie

Se freacă margarina cu zahărul până se face spumă.
Se adaugă pe rând celelalte ingrediente, se frământă bine, astfel încât să se obţină un aluat potrivit de moale.
Se întind foi, se taie triunghiuri, se umple cu rahat sau gem şi se împăturesc.
Se coc la foc potrivit şi se pudrează cu mult zahăr imediat ce se scot din cuptor.


ARTE 27 Iunie

MUZICĂ 27 Iunie

Bjorn Thelin, basist suedez (Spotnicks)
Bob, Björn & Dave: Guess you know: https://youtu.be/J6sJPOu_wg0;
The Spotnicks - Ghost Riders In The Sky 1961: https://youtu.be/9DVHU8RODLE;
The spotnicks Johnny Guitar 2009: https://youtu.be/oyUi5psDIRs.


Bruce Johnston, vocalist american (Ripcords, Bruce & Terry, Beach Boys)
Bruce Johnston – Pipeline: https://youtu.be/B_YtN1RHre8;
Bruce Johnston - Disney Girls: https://youtu.be/MK-DTG77wMM;
"Deirdre" - The Beach Boys: https://youtu.be/wjYFE294974.



Louis Risbrook, basist american (B.T. Express)
B.T. Express - Express (Disco Mix) - Classic Funk Disco 1975: https://youtu.be/25SbhsamyO8;
BT Express - Give Up The Funk (Let's Dance): https://youtu.be/s8YQy6RQbZQ;
B.T. Express - We Got It Together (Soul Train 1977): https://youtu.be/dlGuENd4qiU.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

2 Hours Bach Suites For Guitar | Classical Baroque Music | Focus Reading Studying


Whitney Houston Greatest Hits Playlist - Best Of Whitney Houston Collection





POEZIE 27 Iunie

Samson Bodnărescu
Biografie Samson Bodnărescu
Samson Bodnarescu, poet, prozator si dramaturg roman, s-a nascut pe 27 iunie 1840 in satul Voitinel, judetul Suceava. Dupa absolvirea liceului si obtinerea diplomei de bacalaureat in 1865, Samson Bodnarescu ocupa postul de profesor si pedagog la Institutele Unite din Iasi. In aceasta perioada devine si membru al societatii culturale Junimea, condusa de Titu Maiorescu.

Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.

Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru. 

Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868. 

O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.

Soarele mire

I

Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire

Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.

II

Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,

Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.

III

Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa

Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.

Haide, dragă


"Haide dragă, sui în luntre,
Să tot mergem, mergem duşi,
Să scăpăm măcar o clipă
De-a pământului cătuşi.

Legănaţi încet de valuri
Să dăm grijile uitării,
Să dăm suflete noastre
Dragostii şi desfătării.

Hai, nu sta aşa pe gânduri!
N-auzi marea cum ne cheamă?
Braţ de dragoste puternic
Te va duce, n-ave teamă."

Ea se suie, luntrea pleacă,
Valurile se-mblânzesc,
Şi adânc în apa lină
Stelele din cer privesc.

Şi lumina blând-a lunei
Pe-adâncimi s-aşterne-n pături,
Peste ele trec în taină
Două umbre strâns alături.

Numai eu cu dor sălbatic
Stau pe malul singuratic
Şi-mi spun jalnic o poveste,
Ce a fost şi nu mai este.

Ei

Stau vremurile trecute cu cele viitoare
În cumpănire dreaptă a vieţii-mi trecătoare
Spre una şi spre alta privirea mea se-ndreaptă,
Şi amintiri trecute în suflet îmi deşteaptă,
Şi întrebări asupra unui biet viitor,
Acoperit ce zace sub vălul vremilor.
Şi greu mai pot cunoaşte ce-a fost, iar ce va fi,
Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi.
Nu pot, dar ştiu, desigur, că binele învins
De rău, de neomenie, e pentru mine stins;
Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi şterge;
Altora de li place, ei după el alerge,
Căci daruri mai înalte decât lumescul bine
A pregătit ursita în lume pentru mine.
O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre
Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire!
Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme,
Pe calea vieţii mele în viitoarea vreme.
Ş-aşa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag:
Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morţii prag.

Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită
Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită;
Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea,
În mâna lui penelul au adormit, ar vrea,
Ar vrea figura-i dragă să o supună legii,
Ce fără de păsare au dat-o el întregii
Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire
Îi ţine-n lanţuri braţul pornit spre nimicire?
Când îngerescu-i zâmbet aşa de drag şi sfânt
Nu e supus schimbării ca toate pe pământ?
Aşa te întrupase cândva a mea gândire
Aşa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire.
Nici vremea, nici necazul, nici bătrâneţea mea
Nu te-ar putea atinge... vei rămâne aşa.

Cu tine îns-alături, figură ce zâmbeşti,
Stau eu... în suflet rana durerilor lumeşti,
În inimă-mi fioare de dor necontenit,
În gândul meu o umbră, de care-s prigonit
Şi când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde,
Decât că-i rău în lume, durerile pe unde
Mai des sunt semănate şi nasc, trăiesc şi cresc,
Şi pentru ele leacuri în veci nu se găsesc.
Şi-n inimă şi-n suflet, în gânduri şi în minte
Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte.
Şi-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt,
Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ?
Ea viaţa nu-ndulceşte ca roua, florile;
Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile.
Şi dac-o bucurie în suflet se trezeşte,
Nici n-am simţit-o bine, căci ea o nimiceşte.
Că-i doamna firii noastre pricepem şi simţim.
Dar care-i e chemarea, aceasta nu o ştim.

Icoană fericită! întinde mâna ta
Ş-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce-atâta o apasă,
Ş-a ochiului tău raze asupra mea le lasă,
Căci numai într-o lume, ce voi simţi-o plină
De-a ochilor tăi dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avè pe lume bogată fericire...
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.


Cristian Petru Bălan
Biografie Cristian Petru Balan

Sunt nascut la Sibiu, dar am trait mai mult in Prahova, la Ploiesti si prin apropiere (in orasul Boldesti-Scaieni). Tot la Ploiesti am urmat Liceul I.L. Caragiale, apoi Facultatea de Filologie din Bucuresti. Am fost profesor gr. I de limba romana pe la diferite scoli si licee din tara. Am debutat cu versuri la varsta de 19 ani in ziarul local prahovean "Flamura Prahovei", dar ulterior am publicat in numeroase alte ziare si reviste din tara si strainatate. Sunt autorul a numeroase carti - romane, versuri, scenarii - publicate in America si Romania, a unor picturi si sculpturi expuse public. In 1985 am emigrat politic cu familia in Austria, apoi in America, la Chicago si in suburbii, unde ma aflu cu familia de peste 20 de ani. Aici am functionat ca asistent la Colegiul Truman, apoi ca traducator pentru limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana si rusa la doua mari companii americane, succesiv. La Chicago am infiintat prima emisiune de televiziune in limba romana si am editat pentru Academia Romano-Americana de Stiinte si Arte buletinele ARA. Am fost corespondent al Vocii Americii si al Europei libere mai multi ani. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Academiei Romano-Americane de Stiinte si Arte, consemnat in diferite carti si dictionare din SUA, Canada si din tara. 
Cărti publicate:
- Enciclopedia imnurilor de stat ale tarilor lumii (Ed. "Mileniul III", Ploiesti, 2009);
- Imnurile de stat ale tarilor din Uniunea Europeana: (Editura "Premier", Ploiesti, 2008);
- Dincolo de curcubeu (Roman politic si religios, 406 pag.; Ed. North America, Chicago, 1992). 
- Amplificările tăcerii (Poeme, Ed. Liberty, New York, 1993). 
- Viata lui Iisus (Prezentată în secvente istorice si cronologice; Ed. Holy Cross, San Francisco, 1993). 
- Dictionarul partidelor politice din România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993). 
- Dictionarul criminalilor politici comunisti din România (Ed. White Wings, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1995). 
- Un dictionar al eroilor căzuti victime ale comunismului în România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1963). 
- Stropi de rouă (Colecţie de poezii pentru copii. Volum colectiv, editat de A.B.R., USA, Chicago, 1987). 
- Visuri cosmice (Poeme cosmice; Ed. California, Hollywood, USA, 1994). 
- Cioburi de cristal (4000 de maxime si cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefete de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius si M.N. Rusu. Ed. Phoenix, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1996). 
- Vagabond pe mapamond (Jurnal de călătorii în Hong Kong, Noua Zeelandă si Australia; Ed. Windows, Glen Ellyn, Illinois, 2003). 
Lucrari terminate (doua piese de teatru): 
- Ispita si virtute (Una storia veneziana);
- Neprihanitul Iov (Drama de inspiratie biblica).
- Eros-Sonete (versuri, Editura "Eminescu", Buc., 2009).
- Razbunatorii (roman descriind coruptia din Romania, Ed. Premier, Ploiesti, 2010).
Scenarii de film:
1. Geniu sublim (Viata lui Mihai Eminescu); un scenariu de film scris în 1965/66 si contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967; Editura Western, Chicago, 1996).
2. Disperation Aboard (scenariu în limba engleză despre refugiatii vietnamezi; Ed. Western, Chicago, 1996).
Volume publicate în România:
1. Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2003). 
2. Oaspetii din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004). 
3. Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiesti, 2006).
4. Monografia orasului Boldesti-Scăieni (Ed. Premier, Ploiesti, 2007).
5. Ghid de conversatie roman-latin/Romanum latinicumque colloquii enchiridion" (primul de acest gen. Editura Premier, 2007).
Editări:
Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicatii ale Academiei Româno-Americane de Arte si Stiinte (ARA):
Jurnalele Academiei Române (ARA), Editura ARA, California, numerele 21-22, pe anii 1996/97, si nr. 23-24, pe anii 1998/99. De asemenea, în 1994 , a prefatat si publicat o nouă editie a volumului de versuri „Stropi de rouă“, de Vasile Militaru, la „Yellow Bird Publishing“ din Chicago.
Referinte bio-bibliografice:
1. Aurel Sasu, Dictionarul scritorilor români din Statele Unite si Canada, (Editura Albatros, Bucuresti, 2001); 
2. Dictionarul enciclopedic al academiei ARA: 
Români în stiinta si cultura occidentală, ed. I, 1992, pp. 27-28; ed. a II-a, 1996, pag. 24-25 (ambele editii la Editura Davis, California); 
3. M.N. Rusu, „Aforismele lui Cristian Petru Bălan“, prefata cărtii „Cioburi de cristal“, (Editura Phoenix, Glen Ellyn, 1996); 
4. Marian Popa, Istoria literaturii române, de azi pe mâine, (Editura Fundatia Luceafărul, Bucuresti, 2001); 
5. Dan Fornade, Who's Who - Românii din America, 500 de personalităti din S.U.A. si Canada, (Editura Danway Publications, Montreal, 2000); 
6. George Băjenaru, „Cititor în exilul creator“, pp.97-102 si pag. 218 (Editura Danubius, Bucuresti, 2001;); 
George Băjenaru, „Teism si ateism în proza anticomunistă“ , în „Meridianul românesc“ din 6 martie 1998; 
7. Ioan Dan (1922-2003), „Dincolo de curcubeu, un roman de Cristian Petru Bălan“, în „Meridianul românesc“ din 18 sept. 1998. 
8. Constantin Enciu, „Oaspetii din Elizeu“ - Roman de Cristian Petru Bălan, în „Meridianul românesc“ din 22 mai 2004;(Nota: Prof. C. Enciu a fost prof. de l. romana al lui Nichita Stanescu, Acad. Eug. Simion, Ioan Grigorescu, Bujor Nedelcovici, Mihai Negulescu, Toma Caragiu, Cristian Petru Balan s.a.).
9. Nicolae Dumitrescu, „Ploiesti, orizonturi culturale“, pp. 251-252, (Editura Lumina Tipo, Ploiesti, 2005). 
Daca doriti mai multe detalii despre mine, atunci accesati enciclopedia WIKIPEDIA, via www.Google.com, unde, dupa ce imi scrieti numele meu complet, Cristian Petru Balan, veti putea citi fisa mea, la scriitorii romani, prozatori din diaspora, cu lista cartilor publicate si cu alte note. In fata Dvs. indraznesc sa vin cu cateva din ultimele mele poeme nepublicate in alta parte, dintre care unul in engleza, altul in italiana si altul in spaniola, la sectiile respective.

 Eu te iubesc cu ura

Eu te iubesc cu ura si-n ura ard iubire,
Cu jertfa necuprinsa, cu traznet înghetat,
Ce-ti spulbera tot frigul din sufletu-nchistat,
Cerându-i umilintei în taina sa te-admire

Ca sa-ti înalt altare pe-un pisc mai luminat,
Unde sa-ti smulg din mâna sceptrul de preamarire
Si sa-ti ucid trufia fara milostivire
Ori sa te-alung din sânge, din vise si oftat...

Iar daca plângi, ma-nchin durerii tale-amare,
Cad rugator de-a pururi cu fata-n sânu-ti falnic,
Te-mbratisez cu mila si-ti cer duios iertare

Sau, cu-n sarut salbatic, îti sorb plânsul navalnicStrigând: ramâi, printesa, zeita-alinatoare!Ramâi pe veci cu mine... Si nu-mi zâmbi sagalnic
 

Scrisoare romantica

Fiecare clipire din ochi ti-o sarut,
Fiecare suspin eu ti-l sorb ne-nceput.

Te-am cautat însetat cum pruncul sânul;
Te-am gasit cum se gasesc strigatul durerii cu-ngânul.

Lânga focul din tine chiar si umbra mi-a ars,
Totu-nfloreste în jur când mi te-apropii cu-n pas...

Daca-mi zâmbesti, îmi cânta cu glas de orga izvoarele.
Când mi te smulgi, îmi pica din cerul inimii
luna si soarele.
 

Transilvania-i româneasca!

Monument de munti albastri, sfânt podis scaldat în soare,
Leagan drag al românimii, Transilvanie strabuna,
Iata-aud din întuneric un vacarm de voci avare
Care cer sa fii iar smulsa din tulpina straromâna...

Ca un glas al tuturora, ceri sa fii lasata-n pace,
Poruncesti ca toti românii zid sa-ti faca la fruntarii,
Lacomia nemeseasca tu o spulberi din gaoace,
Când probezi cu vechi hrisoave ca-ti suntem ereditarii.

Noi, întreaga românime, suntem fiii tai de-a pururi,
Precum Tu esti Fiica T;arii, dintre toate cea mai mare;
Trunchi al Daciei Ferice, Tu le spui fara-nconjururi
Celor ce râvnesc la Tine ca n-ai glie de vânzare!

NOI suntem stapânitorii, NOI am fost si fi-vom vesnic!
NOI am suferit cu Tine, si cu Iancu, si cu Horia!
NOI am fost zdrobiti pe roata, pusi la jug si arsi ca-n sfesnic!
NOI am re-nviat la Alba, NOI ti-am propulsat istoria!

Tu ne-ai dat pe Muresanu, pe Cosbuc, Rebreanu, Goga;
Tu ne cânti balade, doine: Tu ne-nvârti în hategane...
Tu porti ie si marama, cum purtai odata toga,
Iar din Scoala Ardeleana ti-ai aflat tulpini romane.

Transilvanie mareata, plai strabun, plin de mioare,
Striga Muresul si Crisul, muntii-ncep ca sa racneasca;
Striga vaile-n rasunet... Suna buciume-n ponoare,
Striga-un Adevar ce-i vesnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCA!

Corneliu Sturzu
STURZU Corneliu, se naste la 26 ian. 1935, Pascani, judetul Iasi - moare in 27 iun. 1992, Iasi. 

Poet, prozator si eseist. 

Fiul lui Vasile Sturzu, contabil, si al Aureliei (n. Popovici), invatatoare. 

Scoala elementara la Pascani (194l-l945), liceul in acelasi oras (1945-l953). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1953-. Reporter la Studioul de Radio Iasi (1957-l968), lector de estetica si teorie literara la Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1963-l977), redactor-sef adjunct al revista Cronica (1965-l968), director al Teatrului National „V. Alecsandri" din Iasi (1968-l972), redactor-sef al Editurii „Junimea" (1972-l979), apoi redactor-sef al revista Convorbiri literare. Debut in ziarul Flacara lasului (1953). Debut editorial cu volum Arcade peste anotimp (1964). A publicat volum de poezii: 'Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Camera de recuzita (1973), Anotimpul increderii (1974), Vintul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), Necontenita veghe (1989); romane: Vatra legendelor (1970), lanus (1980); eseuri: Arta ti sensibilitate (1975). 

Colaboreaza la revista Ateneu, Astra, Familia, Luceafarul, Orizont, Tribuna, Steaua s. a. Destul de dificil de cuprins intr-o formula, datorita diversitatii tematice si de scriitura, Corneliu Sturzu lasa in general impresia unui sentimental care-si inventeaza cu fervoare si ingeniozitate masti lirice de o accentuata mobilitate formala. 

Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1970 si 1974.

In mozaicul de tendinte (poezie evocativa, livresca, patriotica, fantezista etc.) al liricii lui Corneliu Sturzu se pot distinge, totusi, citeva linii mai apasate, recurente, apte sa fixeze imaginea unei instante creatoare coerente. Dintre acestea, notabila este, in primul rind, aceea a lirismului „de atmosfera", ivit ca efect al unei priviri melancolice, dar si sagetatoare, ironice uneori, asupra cotidianului: 

„Surpa tristeti ofilite
pavilioanele cerului plictisite de jazz -
indiferentele ritmuri cernite
pe tobe in falsul extaz" (Motiv latin).

Sau:

„Cetate in declin si strazi prudente,
In librarii, - editii noi de clasici
ghiduri pentru turisti ce nu mai vin
vederi din parc cu busturi si studente
cu fixe zimbete, de manechin"
Excursie).

Sau, cu o evidenta nota jucaus-fantezista:
„in seara asta totul se farima
Cheia din usa se preface nor
Din carti curg vorbele pe dusumele
De pe ecran aluneca-un actor"
(De genul neutru).


Alaturi de acest lirism al cotidianului privit ironic si sentimental, o a doua linie, regasibila in aproape toate volumele tiparite, o constituie poezia de dragoste. O poezie notabila mai ales prin ceea ce e in ea reverie, imaginare a unei iubiri indepartate, lasate la tarm, o iubire odiseica: 

„Si casele aluneca in intuneric - 
sfioase mingi prin aerul confuz, 
mari pinze de argint, pe riul sferic 
se zbat usor de-un vint de duca. Iara 
cu valurile, tu, femeia mea-n auz, 
din asteptarea somnului ma chemi afara"
(Noaptea lui Odiseu). 

De altfel, e de retinut la Corneliu Sturzu obsesia spatiului marin, a calatoriei si a naufragiului elegiac. Pentru felul cum configureaza simbolic aceasta obsesie, poemul Rechinul mort, unul dintre cele mai reusite ale autorului, merita citat, figuratia, topica si mesajul sau nefiind straine de Albatrosul ucis al lui Labis : 

„indestulat si-acum de-atita singe
Din golf in golf mareele-l purtara
Printre moluste flaste si natinge
Linga un tarm inalt. Si il uitara

incremenit la capatul de maluri
Ca din razboaie stinse o torpila,
Cioplit de vinturi, modelat de valuri
In trudnica lucrare, inutila

la-ngemanarea vamilor severe
Respins de albatros si de meduza
Parea strainul dintre frontiere
Pe care patriile il refuza."


Romanul lanus (1980) urmareste „traiectul existential al unui personaj contradictoriu, al carui chip prinde contur intre luminile trecutului si umbrele prezentului" (I. Holban ); eminentul cercetator Bogdan Vararu, in pragul esecului, isi face un examen de constiinta, rememorind si analizind cauzele declinului sau.

OPERA:
Arcade peste anotimp, versuri, Iasi, 1964;
Autoportret pe nisip, versuri, Bucuresti, 1966;
Restituirea jocului, versuri, Bucuresti, 1969;
Cantilene, versuri. Iasi, 1970;
Duhul pietrelor, versuri, Bucuresti, 1970;
Vatra legendelor, roman, Bucuresti, 1970;
Camera de recuzita, versuri, Iasi, 1973;
Anotimpul increderii, versuri, Bucuresti, 1974;
Arta si sensibilitate, eseuri. Iasi, 1975;
Vintul din oglinzi, versuri, Bucuresti, 1978;
Zigurat, versuri, Iasi, 1979;
lanus, roman, I, Bucuresti, 1980;
Arhipelagul altor umbre, versuri, Iasi, 1985;
Necontenita veghe, versuri, Bucuresti, 1989.


REFERINTE CRITICE:
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 3, 1971;
M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 43, 1973;
D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1974;
H. Zalis, Tensiuni lirice contemporane, 1975;
Al. Pini, in Romania literara, nr. 48, 1975;
D. Micu, in Contemporanul, nr. 24, 1975;
M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 35, 1975;
C. Moraru, in Flacara, nr. 24, 1978;
V. Felea, in Tribuna, nr. 28,1978;
L. Leonte, in Contemporanul, nr. 32, 1979;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 19, 1979;
N. Turtureanu, in Cronica, nr. 5, 1980;
Gr. Smeu, in Romania literara, nr. 23,1981;
I. Holban, in Cronica, nr. 11, 1981;
G. Popescu, in Ramuri, nr. 1, 1982;
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 5, 1985;
C. Coroiu, in Ateneu, nr. 2, 1985;
V. Tascu, in Steaua, nr. 1, 1986;
I. Rotam, O istorie, III.


Noaptea lui Odiseu

Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic, 
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara

Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine, 
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine

Si mor trist, in asternuturi.

Treptele luminii, 1970

Et in Arcadia…

Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta

Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram? 
Dar care ochi ar fi putut sa vada

Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.

Treptele luminii, Iasi, 1970

Citat despre esențial

... intr-o poezie, virgula este un sublim asin care duce povara intelesului mai departe, catre alte intelesuri. Ori ca punctul, la sfarsitul unui vers, este o respiratie a gandirii pentru cititor sau, cand nu e pus la locul sau, o prapastie in care aluneci tu, cu tot cu sentimentele tale. Sau ca inceputul unui vers scris cu majuscula inseamna o splendida respiratie inainte de startul unei noi emotii artistice, ori - cand tu, ca artist, nu-i dai atentie - un sughit in betia lecturii.




TEATRU/FILM 27 Iunie

În regia Ion Cărmăzan

Biografie Ion Cărmăzan
Locul naşterii: Satchinez, Timis, Romania · Data naşterii27.06.1948 (69 ani) · Ocupaţie: Regizor, scenaris
1971 - Diploma în matematici, Universitatea Timisoara 
1978 - Diploma în regie de film, IATC I.L. Caragiale - Bucuresti 
1995 - Profesor regie film “Titu Maiorescu” 
1999 - Lector doctorand Facultatea de arte a Universitãtii Hyperion si la Academia de arte Luceafãrul
·         Jocul (2012) Trailer
·         Întoarcerea magilor (2016)
·         Oul de cuc (2010)
·         Cu inima indoita (2006)
·         Dragoste de mamă (2006)
·         Margo (2006)
·         Lotus (2004)
·         Raport despre starea natiunii (2004)
·         Casa din vis (1991)
·         Sania albastra (1987)
·         Lișca (1983)
·         Țapinarii (1982)
Filmografie - scenarist
·         Brâncuși... din eternitate (2014) Trailer
·         Margo (2006)
·         Lotus (2004)
·         Orient Express (2004)
·         Raport despre starea natiunii (2004)
·         Dracula The Impaler / Vlad Nemuritorul (2002)
·         Casa din vis (1991)
·         Țapinarii (1982)
Filmografie - după o nuvela de

TAPINARII - Regia: Ioan Carmazan. Muzica: Dorin Liviu Zaharia. Via: Ziaristi Online TV: https://youtu.be/L_2pppbWhLE.


Teodor Mazilu - Comedii satirice







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...