CÂTEVA MATERIALE PENTRU 27 IUNIE 2018!
Să începem:
E vreme urâtă: plouă!
Valzer di pioggia
Rain... Rain... Sergey Grischuk / С. Грищук - А дождь всё льёт..
ISTORIE
PE ZILE 27 Iunie/1
Evenimente
·
1358: Este fondata Republica Raguza (Dubrovnik). In 1358
Venetia renunta prin Tratatul de la Zadar la Dalmaţia, iar orasul
Raguza (Dubrovnik in croata) a acceptat hegemonia regelui Ludovic I al Ungariei
şi Croaţiei. La data de 27 iunie 1358, este semnat acordul final la Visegrad
între Ludovic I şi Arhiepiscopul Saraka Ivan. Raguza a fost
o republică maritimă în Dalmaţia (astăzi în Croaţia), care a
existat intre 1358 – 1808. Ea a atins apogeul în secolele 15 şi 16,
sub protecţia Imperiului Otoman, înainte de a fi cucerita
de Imperiul francez sub imparatul Napoleon Bonaparte în 1808.
Deviza acestei republici comerciale era Non bene pro toto Libertas
venditur AURO (in latină: “Libertatea nu se vinde
bine pentru tot aurul ”).
·
1484: Armata turca trece Dunarea pe la Isaccea, pentru a
ataca Moldova si face jonctiunea cu armata Tarii
Romanesti, condusa de Vlad Calugarul si cu un corp de oaste tatar.
·
La 27 iunie 1611 - 7
iulie 1611 are loc Lupta de lîngă Brașov, în care domnul Munteniei Radu Șerban
zdrobește oastea lui Gabriel Bathory, care se refugiază la Sibiu. Turcii
pătrund în Muntenia și intră apoi în Transilvania (15 septembrie 1611). Radu
Șerban se retrage în Moldova, de unde pleacă apoi în Polonia, iar de aici la
Viena (decembrie), unde va muri la 13 martie 1620. La 12 septembrie 1611 turcii instalează pe Radu
Mihnea domn al Munteniei.
·
1709: Țarul Petru cel Mare îl
învinge pe Carol al
XII-lea al Suediei în bătălia de
la Poltava.
·
La 27 iunie 1848, stil nou (15 iunie 1848, stil
vechi), în cadrul Revoluție din Valahia, circa 30 000 oameni adunați pe Cîmpia
Filaretului, numită de atunci Cîmpia Libertății, depun jurămîntul pe programul
revoluționar și aclamă Guvernul provizoriu constituit.
·
La 27 iunie 1848, stil
nou (15 iunie 1848, stil vechi) are loc a doua adunare populară de la Lugoj a
românilor din Banat care hotărăște: înființarea unei armate
populare române prin înarmarea imediată a poporului; numirea lui
Eftimie Murgu drept căpitan suprem al acestei armate; înlăturarea
ierarhiei sîrbești în biserica română; introducerea limbii române; recunoașterea
naționalității române etc.
·
1850: La Brasov a fost infiintat un liceu romanesc cu patru clase.
·
1885: Inventatorii americani Chichester Bell si Charles S. Tainter
patenteaza gramofonul.
·
1901 - La Bucureşti,
România şi Austro-Ungaria au încheiat o Convenţie cu privire la extrădarea
reciprocă a infractorilor.
·
La data de 27 iunie 1905, o revoltă a izbucnit la bordul
crucișătorului Potemkin, din marina rusa, la Odessa in
Marea Neagra. Un marinar a fost ucis de către un ofiţer dupa ce s-a plans de
carnea stricată servita la masa. Imediat, echipajul s- a rasculat la iniţiativa
unui lider revoluţionar, Afanasy Matiouchenko. Opt ofiţeri li s-au
alaturat, iar căpitanul şi mai mulţi ofiţeri fiind ucisi şi aruncati
in mare. Marinarii de pe Potemkin au arborat pe
catarg steagul roşu de revoluţie. Două alte nave au aderat la insurgenta. Două
zile mai târziu, revolta s-a răspândit in portul Odesa
şi in alte porturi ale Imperiului. Autoritatile au
instituit legea marţială, iar represiunea care a urmat şi in timpul
represiunii au fost sute de morţi. După o lungă
rătăcire în Marea Neagră, în cele din urmă rasculatii au cerut azil
în România, în portul Constanţa. Revolta de pe Potemkin
a devenit faimoasa si datorita nu mai putin faimosului film regizat
de regizorul sovietic Serghei Eisenstein în 1925: “Crucisatorul
Potemkin”.
·
La 27 iunie 1940 în
rezultatul răspunsului Guvernului României la prima notă
ultimativă sovietică din 26 iunie 1940, Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice
Socialiste (U.R.S.S.) expediază ce de-a doua notă ultimativă Guvernului
României. ”Guvernul U.R.S.S. a adresat Guvernului român o notă care a fost remisă
la 26 iunie 1940, seara, de către Excelența Sa domnul Molotov, Președintele
Comisarilor Poporului ai Uniunii Sovietice și Comisar al Poporului pentru
Afacerile Străine, Excelenței Sale domnul Davidescu, Ministrul României la
Moscova. Fiind însuflețit de aceeași dorință ca și Guvernul sovietic de
a vedea rezolvate prin mijloace pacifice toate chestiunile care ar putea să
producă o neînțelegere între U.R.S.S. și România, Guvernul Regal declară că
este gata să procedeze imediat, și în sprijinul cel mai larg la discuțiunea
amicală și de comun acord a tuturor propunerilor emanînd de la Guvernul
sovietic. În consecință, Guvernul român cere Guvernului sovietic să
binevoiască a indica locul și data ce dorește să fixeze în acest scop. De
îndată ce va fi primit un răspuns din partea Guvernului sovietic, Guvernul
român iși va desemna delegații și nădăjduiește ca conversațiile cu
reprezentanții Guvernului sovietic vor avea ca rezultat să creeze relațiuni
trainice de bună înțelegere și prietenie între U.R.S.S. și România."
Este evident faptul că Guvernul României nu a răspuns punctual la propunerile
sovietice, încercînd să cîștige timp. Din această cauză, Guvernul sovietic
trimite Guvernului României o a doua NOTĂ ULTIMATIVĂ din noaptea de 27/28 iunie
1940: ”Guvernul U.R.S.S. consideră răspunsul Guvernului Regal al României
din 27 iunie ca imprecis, deoarece în răspuns nu se spune direct că el primește
propunerea Guvernului sovietic de a-i restitui neîntîrziat Basarabia și partea
de Nord a Bucovinei. Însă cum Ministrul României la Moscova, domnul Davidescu,
a explicat că răspunsul menționat al Guvernului Regal al României înseamnă
accedarea la propunerea Guvernului sovietic, Guvernul sovietic, primind această
explicație a domnului Davidescu, propune: În decurs de 4 zile,
începînd de la ora 14:00, după ora Moscovei, la 28 iunie, să se evacueze
teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele românești. Trupele
sovietice în același timp să ocupe teritoriul Basarabiei și partea de Nord a
Bucovinei. În decursul zilei de 28 iunie, trupele sovietice să ocupe
următoarele puncte: Cernăuți, Chișinau, Cetatea Albă. Guvernul Regal al
României să ia asupra sa răspunderea în ceea ce privește păstrarea și
nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de locomotive și vagoane, podurilor,
depozitelor, aerodromurilor, întreprinderilor industriale, uzinelor electrice,
telegrafului. Să numească o comisie alcătuită din reprezentanți ai
Guvernelor român și al U.R.S.S., cîte doi din fiecare parte, pentru lichidarea
chestiunilor în litigiu în legătură cu evacuarea armatei române și instituțiilor
din Basarabia și partea de Nord a Bucovinei. Guvernul sovietic
insistă ca Guvernul Regal al României să răspundă la propunerea sus-menționată
nu mai tîrziu de 28 iunie, ora 12:00 ziua (ora Moscovei)." În această notă
nu se mai discuta de frontierele dintre cele două țări, ci numai despre
evacuarea teritoriilor Basarabiei și Bucovinei de către armata română. Prins
într-un clește și abandonat de aliații tradiționali, Guvernul României ia una
din cele mai discutabile decizii, care va avea consecințe nefaste pentru
milioane de români și va pecetlui soarta țării pentru următoarea jumătate de
secol.
·
La data de 27 iunie 1941 a început Pogromul de la
Iași, una din cele mai violente acțiuni împotriva evreilor din România, acțiune
ce a fost inițiată de generalul Ion Antonescu, conducătorul "de
facto" al statului român din acea perioadă. În cadrul planurilor regimului
Antonescu de purificare etnică, Jandarmeria a primit ordinul de "curățire
a terenului“ în câteva localități din Moldova prin exterminarea evreilor aflați
pe teritoriul rural și închiderea în ghetouri a evreilor aflați pe teritoriul
urban. În după amiaza zilei de 27 iunie 1941, la cinci zile după intrarea
României în război Ion Antonescu i-a telefonat colonelului Constantin Lupu,
comandantul Garnizoanei Iași și i-a ordonat evacuarea tuturor evreilor, între
18 și 60 de ani, din zona cuprinsă între Siret și Prut. Astfel, în baza acestui
ordin autoritățile române reprezentate de poliție, jandarmi dar și de armată și
membri ai serviciului român de siguranță, au trecut la arestarea evreilor și
strângerea lor în ghetouri. De asemenea, aproximativ patru mii de evrei,
strânși din toate părțile orașului, au fost înghesuiți în vagoane de marfă, iar
aceste «trenuri ale morții» au circulat între mai multe gări din Moldova, timp
de mai multe zile, fără o destinație anume. Trenurile erau păzite de trupe
germane SS și nimeni nu avea voie să se apropie de evreii din aceste trenuri ca
să le dea apă sau să le deschidă pentru a lua aer. Din cauza mirosului
cadavrelor și a mizeriei rezultate ca urmare a condițiilor inumane la care au
fost supuși, aproximativ 2.650 de evrei au murit de sufocare sau de sete. De
asemenea, alte câteva sute de evrei au fost uciși în casele lor sau pe stradă,
iar câteva mii au fost arestați și duși la sediile poliție pentru cercetări.
Studii ulterioare au apreciat că, în acele zile, au fost asasinați peste patru
mii de evrei, reprezentând circa o treime din populația evreiască a orașului
Iași, iar această acțiune se explică prin nervozitatea prilejuită de cedarea
precipitată şi frustrantă, ca urmare a ultimatumului sovietic, a Basarabiei şi
nordului Bucovinei în iunie 1940, pe care propaganda antonesciană a pus-o în
sarcina „iudeo-bolşevicilor”, fapt care a sporit și mai mult aversiunea a unei
mari părți a populației românești, faţă de evrei. La această a aversiune a
contribuit în mare măsură și comunicatele jandarmeriei și armatei, care
semnalau faptul că populaţia evreiască din Iași ajută inamicul, semnalizând
ţintele, avioanelor sovietice ce bombardau orașul, trăgând chiar în trupele
române, săvârșind de asemenea numeroase acte de sabotaj. Însă oricare ar fi
fost faptele populației evreiești, Pogromul de la Iași rămâne una din cele mai
violente acțiuni îndreptate împotriva evreilor din România.
·
1943: A fost inaugurat, în Cișmigiu,
ansamblul de statui „Rondul Roman", reprezentând busturile unor scriitori
de seamă ai literaturii române. Rotonda scriitorilor (cunoscută inițial sub denumirea de
Rondul Roman) este un ansamblu monumental, care a fost inaugurat pe 27 iunie
1943 în Parcul Cișmigiu din București, în timpul mandatului primarului
Bucureștiului Ion Rășcanu, din inițiativa ministrului educației naționale, Ion
Petrovici. Sunt amplasate busturile scriitorilor: Vasile Alecsandri, Nicolae
Bălcescu, Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Ion Creangă, Bogdan-Petriceicu
Hașdeu, Ștefan Augustin Iosif, Alexandru Odobescu, Alexandru Vlahuță, Duiliu
Zamfirescu, Mihai Eminescu și Titu Maiorescu.
·
1944: Fortele aliate
captureaza portul francez Cherbourg, la trei saptamani dupa invazia in Franta
ocupata de nazisti.
·
1950: Președintele american Harry S. Truman a
ordonat forțelor militare aeriene să intervină în războiul dintre Coreea de Nord și Coreea de Sud
·
1954: Prima centrală nucleară a fost inaugurată la Obninsk,
în apropiere de Moscova, Uniunea Sovietică
·
1968: La Praga
este difuzat „manifestul celor 2.000 de
cuvinte”, redactat de un grup de intelectuali, care cerea
instituirea unui regim democratic in Cehoslovacia.
·
1968: România a
semnat Pactul internaţional al drepturilor economice, sociale şi culturale şi
Pactul internaţional al drepturilor civile şi politice, adoptate de Adunarea
Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, la data de 19 decembrie 1960.
·
1979: Americanul
Muhammad Ali, pe numele real Cassius Clay, si-a anuntat retragerea din box.
Nascut in 17 ianuarie 1942 in Louisville, Kentucky, acesta este considerat unul
dintre cei mai mari boxeri ai secolului XX. A inceput sa practice boxul de mic,
iar la varsta de 18 ani a participat la Olimpiada din 1960 de la Roma, unde s-a
inscris la categoria usoara. Dupa ce a refuzat sa intre in Armata SUA si sa
plece in Vietnam, a fost nevoit sa isi suspende trei ani activitatea sportiva.
A revenit in ring cu forta si a devenit cel mai bun boxer la categoria grea. A
invins boxeri celebri, printre care Sonny Liston, George Foreman, pe ultimul
facandu-l KO in 1974 cand a si castigat titlul mondial. Si-a aparat titlul
de zece ori inainte de a fi invins de Leon Spinks, pe care l-a batut insa sapte
luni mai tarziu. S-a retras din activitate cu un record profesionist de 56 de
victorii si 5 meciuri pierdute. In 1996, Ali a fost ales sa aprinda flacara
olimpica in timpul ceremoniei de la olimpiada din Atlanta. In 1998, Ali a
primit premiul “Mesagerul Pacii al Natiunilor Unite”, iar presedintele George
Bush l-a decorat pentru activitatea sa.
·
1989: În mod simbolic, miniștrii de externe al Austriei, Alois Mock și Ungariei, Gyula Horn taie
la Sopron, între
țările lor gardul de frontieră.
·
1991: Slovenia, care își
declarase independența cu două zile în urmă, este invadată de trupele iugoslave
·
1992: A avut
loc prima Conferinţă Naţională a Frontului Democrat al Salvării Naţionale
(FDSN). În cadrul acestei Conferinţe, preşedintele României, Ion Iliescu, a
acceptat propunerea FDSN de a candida pentru un nou mandat prezidenţial.
·
1995: A avut
loc deschiderea oficiala a Bursei de Valori Bucuresti.
·
1996: Adunarea
Parlamentara a Consiliului Europei a adoptat cu majoritate de voturi, proiectul
de Rezolutie inclus in Raportul privind lichidarea mostenirii fostelor regimuri
totalitarist-comuniste, prezentat de catre deputatul roman Adrian Severin.
·
1996: Emil
Constantinescu şi-a anunţat oficial candidatura la preşedinţia României.
·
2007: Tony Blair,
prim-ministru al Regatului Unit, se
retrage după zece ani din funcție. Succesorul lui devine Gordon Brown.
Nașteri
·
1040: S-a nascut Ladislau I, cunoscut și ca
Ladislau cel Sfânt, rege al Ungariei din 1077 până la moarte, în 1095. A dus o politică de expansiune teritorială în Croația.
Învingător împotriva pecenegilor și cumanilor (în ungurește: kunok),
a cucerit Slovenia și Croația, iar prin fondarea episcopatului de la Zagreb sub
influență și control maghiar, Ungaria a obținut acces la Marea Adriatică. A murit în timp ce se pregătea să participe
la Prima Cruciadă. Papa Grigore al VII-lea a cerut să fie comandantul
armatei cruciade si el a acceptat însărcinarea, dar înaintea campaniei,
i-a atacat pe cehi. În timpul
războiului s-a îmbolnăvit și a murit în cetatea de la Nitra. A rămas în amintirea poporului și în
documente ca suveran luminat. A
desăvârșit increstinarea Ungariei (a emis un cod de legi împotriva păgânismului
și de interzicere a șamanismului; a construit biserici și a transmis
creștinismul și vecinilor). Ca
legislator creștin, Ladislau a promulgat legi deosebit de severe îndeosebi
împotriva păgânismului și ereziei: de obicei aceste abateri erau pedepsite cu
moartea. Conform opiniei specialiștilor, cea mai mare parte dintre legile
sale aveau ca scop călăuzirea poporului maghiar spre dreptul european, în
măsura în care acesta privea și apăra proprietatea privată si a fost
încurajată migrația spre teritoriile mai puțin populate. A fost canonizat de Biserica Catolică în
timpul domniei regelui Bela al III-lea în anul 1192, pe 27 iunie.
·
1350: S-a nascut Manuel al II-lea Paleologul, împăratul Imperiului
Roman de Răsărit; (d. 1425). În ultimul an de viata a fost obligat să
semneze un tratat de pace nefavorabil cu turcii otomani, prin care Imperiul
Bizantin a trebuit să plătească tribut sultanului (în 1424 ). Manuel al II-lea
a murit la 21 iulie 1425.
·
1462: Regele Ludovic al XII-lea
al Franței (d. 1515). A fost al treizeci şi cincilea rege al Franţei
şi unicul monarh al ramurii Valois-Orléans, a Casei Valois, supranumit si
“Tatăl Poporului” (Le Père du Peuple) (d. 1 ian.1515). A domnit din
anul 1498 pana in 1515 şi a urmărit o politică externă foarte
activă.
·
1550: Regele Carol al IX-lea
al Franței (d. 1574). A fost rege al
Franței, din 1560 până la moartea sa. Fiul lui Caterina de’ Medici și a lui
Henric al II-lea al Franței, la doar zece ani el a urcat pe tronul Franței după
moartea prematură fratelui său, Francisc al II-lea. În timpul domniei sale,
Franța era zguduită de războaiele religioase, în ciuda eforturilor pacifice ale
mamei sale. A rămas în istorie pentru masacrul din Noaptea
Sfântului Bartolomeu, care a avut loc în timpul domniei sale. A murit în 30 mai 1574, la Vincennes cu o
lună înainte de a împlini 24 de ani, de pleurezie.
·
1840: Samson Bodnărescu, poet român (d. 1902)
·
1850 - S-a nascut Ivan Vazov, scriitor si publicist
bulgar (m.22.09.1919)
·
1869 - S-a nascut biologul german Hans Spemann; studii
asupra embrionului si evolutiei ulterioare; laureat al Premiului Nobel pentru
medicina, 1935 (m.12.09.1941
·
1877: Charles Glover Barkla, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (d. 1944). A realizat
polarizarea radiaţilor X (Radiaţia Röntgen). A cercetat spectrele de
radiaţii X ale elementelor chimice şi în 1906 a demonstrat experimental că
diferitele elemente chimice dau spectre de radiaţii specifice.
·
1921: Temistocle Popa,
compozitor român (d. 2013)
·
1926: S-a
născut Nicolae Simionescu, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de biologie
şi patologie celulară. (m. 6 februarie 1995).
·
1931: Martinus J. G.
Veltman, fizician olandez, laureat
al Premiului
Nobel
·
1936: Cristian Petru Bălan, prozator, poet și dramaturg român
·
1936 - S-a născut Sergiu Dan Pavel, critic şi istoric
literar, eseist şi traducător.
·
1941 - S-a nascut Krzysztof Kieslowski, unul dintre
cei mai cunoscuti regizori polonezi (filmele: “Decalogul”, “Trei culori”)
(m.13.03.1996).
·
1942 - S-a nascut Bjorn Thelin, basist suedez
(Spotnicks).
·
1944 - S-a nascut Bruce Johnston, vocalist american
(Ripcords, Bruce & Terry, Beach Boys).
·
1948: Ion
Cărmăzan, regizor, scenarist și scriitor
român
·
1951: Corneliu Ion,
trăgător român de tir
·
1953 - S-a nascut Louis Risbrook, basist american
(B.T. Express).
·
1955: S-a nascut in Paris, in Franta,
actrita de film Isabelle Adjani. A fost
descoperita de un asistent al producatorului Bernard Toublanc-Michel in 1969,
cand inca aceasta era la liceu. I s-a propus un rol in „Le petit Bougnat”. In 1971 i s-a propus sa apara intr-un nou film si care a
determinat-o sa urmeze studii de actorie. Succesul a venit rapid, iar in 1975 a
jucat in „Adele H.”, un film al celebrului regizor Francois Truffaut, fiind
nominalizata la premiile Oscar si Cesar. A
fost distribuita in productiile unor celebri regizori, cum sunt Roman Polanski,
Andre Techine, iar imediat Hollywood-ul a dorit-o pe afisele americane. Debutul
american a venit in 1977, in pelicula „Driver”. Au urmat o serie de succese si o multime de premii. Este vorbitoare de
engleza si germana, iar revista „People” a inclus-o in lista celor mai frumoase
persoane din lume.
·
1976 - S-a nascut Ion Dumitrescu, istoric literar
(n.09.01.1914).
Decese
·
1497: Conducatorii rascoalei din
Cornwall, Michael Cornish și Thomas
Flamank, sunt
executati la Londra. Rebeliunea din 1497 din
Cornwall fost o revoltă populară in care
locuitoriiacestei națiuni celtice din sud-vestul Insulei
Britanice s-au rasculat impotriva impunerii unor taxe de
război de către regele Henric al VII – lea al
Angliei,pentru o campanie militara in Scoția.
·
1574: Giorgio Vasari, pictor, architect și istoric de artă italian
(n. 1511). Giorgio Vasari (n. 30 iulie 1511, in Arezzo,
Italia), pictor, architect și istoric de artă italian, devenit celebru prin
lucrarea: “Viețile celor mai renumiți arhitecți, pictori și sculptori italiani,
de la Cimabue până în timpurile noastre” (“Vite de’ più eccellenti
architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”).
A pictat trei capele din palatul Vaticanului: Capella di San Michele, San
Pietro Martire și Santo Stefano.
·
1793: Johann August
Ephraim Goeze, zoolog german (n. 1731)
·
1829: A murit James Smithson, fondatorul „Institutului Smithsonian” (n.
1765). Înfiinţat cu 170 de ani în urmă cu scopul “de a creşte răspândirea
cunoştinţelor omenirii”, Smithsonian Institution este înglobează cel mai mare
complex muzeal din lume. 19 muzee sunt în Statele Unite, 140 de muzee afiliate
sunt în alte ţări. Tematica exponatelor acoperă mai toate domeniile artei,
ştiinţei, literaturii din diverse continente. Institutul coordonează 9 centre
de cercetare şi oferă numeroase burse de studii pentru studenţi şi doctoranzi
(inclusiv în România).
·
1831: Sophie Germain,
matematiciană franceză (n. 1776)
·
1844: Joseph
Smith, fondatorul sectei mormone ”Biserica
lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”, primul profet al
cultului mormon şi fratele său Hyrum Smith, sunt asasinati în orasul Carthage,
Illinois. Smith şi fratele său Hyrum se aflau în închisoarea din Carthage, sub
acuzaţia de trădare. La 27 iunie 1844, un grup înarmat a luat cu asalt
închisoarea şi l-a ucis pe fratele sau Hyrum. Smith avea un pistol care ii
fusese adus clandestin in inchisoare care a fost contrabandă în închisoare cu
care a tras mai multe focuri in atacatori înainte de a fi impuscat de mai multe
ori si a murit la scurt timp. Smith a fost îngropat în Nauvoo. Cinci
oameni au fost judecaţi pentru uciderea lui, toti au fost achitaţi. Joseph Smith, Jr. (n. 23 decembrie 1805 – d. 27 iunie
1844) a fost un lider religios american, care a fondat mişcarea Sfinţilor din
Zilele cele din urmă, cunoscută şi drept „mormonism”. Adepţii lui Smith au
afirmat despre el că ar fi primul profet din Zilele cele din urmă, a cărui
misiune era să reînfiinţeze Biserica Creştină originară, considerată pierdută
la scurt timp după moartea apostolilor, datorită unei apostazii. Această
reînfiinţare a inclus şi fondarea Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din
Zilele din Urmă, precum şi publicarea Cărţii lui Mormon şi a altor scripturi
noi. Ca liderul unei comunităţi importante de colonizare, Smith a devenit şi un
lider politic şi militar în Vestul mijlociu (SUA). Deşi învăţăturile
restauraţioniste ale lui Smith au fost la început similare cu cele
corespunzătoare altor mişcări din epoca sa, Joseph Smith a fost, şi încă este,
un personaj controversat şi polarizant în cadrul creştinătăţii, datorită
inovaţiilor sale religioase şi sociale, precum şi a urmaşilor săi, al căror
număr continuă să crească şi în zilele noastre. Adepţii diferitelor confesiuni
care au izvorât din învăţăturile lui Smith sunt astăzi în număr de
treisprezece, până la paisprezece milioane. Biserica lui Isus Hristos a
Sfinţilor din Zilele din Urmă este cea mai mare confesiune, cu aproximativ 13
milioane de membri. A doua ca mărime este Comunitatea lui Hristos, numită
iniţial Biserica Reorganizată a lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din
Urmă, cu aproximativ 250.000 de membri. Alte confesiuni ale Sfinţilor din
Zilele din Urmă au un număr de membri de ordinul zecilor de mii.
·
1916 - A murit, în noaptea de 27 spre 28 iunie, pictorul
Ştefan Luchian. (picturi: "Marea Neagră la Tuzla", "Moara de la
poduri", "Anemone", "Maci", "Safta
florăreasa", "Un zugrav - Autoportret") (n. 1 februarie 1868). A fost membru de onoare post-mortem al Academiei Române si
membru fondator al “Tinerimii artistice”, societate ce isi propunea dezvoltarea
artei dincolo de conventiile academice. (n. 1 februarie 1868).
·
1976: Ion Dumitrescu,
istoric literar român (n. 1914)
·
1992 - A murit Corneliu Sturzu, poet si eseist
(“Arcade peste timp”, “Vintul din oglinzi”, “Enigma tablitelor de lut”)
(n.26.01.1935).
·
2001: A murit
actorul de film american Jack Lemmon. (filme: ” Unora le place jazzul”,
“Apartamentul “) ; (n. 8 februarie 1925).
·
2002 - A murit Constantin Rădulescu, paleontolog şi speolog,
director al Institutului de Speologie"Emil Racoviţă". (n. 23
februarie 1932)
Sărbători
- În calendarul
ortodox: Sf Cuv Samson, primitorul de străini; Sf Mironosiță Ioana
- În calendarul
romano-catolic: Sf. Chiril din Alexandria,
episcop, învățător al Bisericii
- Ziua Mondială a Pescuitului
- Ziua Națională a Republicii Djibouti (Estul Africii)
ISTORIE
PE ZILE 27 Iunie/2
BĂTĂLII
CELEBRE
Bătălia
de la Poltava
Preludiul
Carol al XII-lea a fost în
fruntea armatei suedeze în victoriile de la Copenhaga și de la Narva din 1700 când a
scos temporar atât Danemarca cât și Rusia din război. El
însă nu a reușit să tranșeze soarta conflictului și a durat șase ani până să-l
învingă pe ultimul combatant rămas în luptă, Augustus al II-lea al Saxoniei și Poloniei.
În acest timp, Petru I
al Rusiei și-a reclădit armata într-o formă modernă, bazată în principal pe
infanteria pregătită să utilizeze corect tactici liniare și arme de foc
moderne. Apoi, el a obținut o mare victorie de imagine, fondând orașul Sankt Petersburg pe teritoriu suedez, în Ingria.
Într-o tentativă de a
pune capăt războiului, Carol a ordonat un ultim atac asupra centrului Rusiei,
cu o posibilă ocupare a Moscovei din baza de
campanie din Polonia. Armata suedeză de circa 44.000 de oameni a plecat
din Saxonia la 22 august 1707 și s-a deplasat încet către est. Când a ajuns
la râul Vistula, a așteptat ca acesta să înghețe și l-a traversat
abia la 30 decembrie, după care a continuat prin Mazuria ostilă, cucerind Hrodna la 28 ianuarie 1708 după ce rușii abandonaseră orașul fără luptă. La
acel moment, rușii încercau să oprească o mare revoltă a cazacilor de la Don, cunoscută sub numele
de răscoala lui Bulavin. Revolta a fost
înăbușită cu concursul forțelor Hetmanatului Căzăcesc în frunte
cu Ivan Mazepa. Suedezii au continuat către zona din jurul Smarhonului și Minskului înainte ca
armata să fie încartiruită pentru iarnă. În vestul Poloniei rămăseseră 8.000 de
dragoni în frunte cu generalul von Krassow.[12]
Armata suedeză, care
suferise de pe urma diferitelor boli epidemice în timpul iernii, a plecat la
începutul lui iunie 1708 și s-a îndreptat spre Smolensk. Primăvara, generalul Lewenhaupt din Curlanda primise ordine să strângă provizii și să vină cu armata sa de circa
12.000 de oameni să se alăture armatei lui Carol, deși el nu a plecat din Mitau decât la sfârșitul lui iunie și nu s-a putut întâlni cu forțele lui
Carol decât la 11 octombrie.[13]
La un moment dat, ei
se aflau la doar 130 de kilometri distanță unul de altul, dar Carol a renunțat
deoarece avea nevoie de provizii și s-a întors spre sud în Ucraina în căutarea de grâne și de vreme mai blândă. Conform cronicilor
rusești, forțele ucrainene, conduse de hatmanul cazac Ivan Mazepa, purtau de ceva vreme tratative cu Carol, iar în
acest moment, Mazepa s-a aliat oficial cu suedezii pentru a obține independența
față de Rusia. Nu există însă documente sau alte probe directe care să ateste
negocieri preliminare între Mazepa și Carol. Mazepa i-a trimis însă pe mare
parte din cazacii săi în Belarus și în Ucraina de pe malul drept pentru a opri
forțele poloneze, iar hotărârea lui Carol de a se îndrepta spre Ucraina era,
conform lui Hrușevski, neașteptată pentru Mazepa. El plănuia ca forțele lui
Carol să înainteze spre Moscova, iar după aceea el să declanșeze propria
revoltă în Ucraina.
În timp ce forțele lui
Carol se îndreptau înspre Ucraina, Petru și-a trimis rezervele din Moscova să
le intercepteze la Starodub și i-a cerut lui
Mazepa să-i trimită întăriri. Lewenhaupt s-a dus spre sud și a fost atacat în
timp ce trecea un râu în bătălia de la Lesnaia. Forțele sale au
răspuns atacului rușilor, dar au constatat cu surprindere că armata rusă a
luptat cu dârzenie. Lewenhaupt, văzând că este pe cale să piardă, s-a hotărât
să i se alăture din nou lui Carol fără întârziere, astfel că a abandonat
tunurile, vitele și mare parte din provizii, ceea ce i-a împins pe soldații săi
la revoltă. Furând tot alcoolul, soldații s-au îmbătat, iar Lewenhaupt a fost
obligat să-și abandoneze 1.000 de oameni beți în pădure. Când el a ajuns în
cele din urmă iarna la Carol și la grosul trupelor, îi mai rămăseseră doar
6.000 de soldați fără provizii. Mazepa ezita și a convocat consiliul starșînelor pentru
a hotărî ce urmează să facă. Consiliul a aprobat negocierile cu Carol. El a
plecat cu ultimele rezerve de cazaci din Baturîn și s-a îndreptat
spre râul Desna ca să negocieze
cu Carol. Când a aflat aceasta, Petru I l-a trimis pe Aleksandr Menșikov la Baturîn și a
distrus orașul fără milă. Au urmat multe alte represiuni în întreg Hetmanatul Căzăcesc însoțite de
răspândirea zvonului că Mazepa a dezertat la suedezi pentru a supune Ucraina
Poloniei, a uni biserica ortodoxă cu Roma și a
îndepărta ortodoxia din Ucraina.
Starșînelor i s-au trimis decrete ale țarului prin care a fost chemată la Hluhiv. Acolo, Mazepa a fost
dat jos din funcția de hatman și înlocuit cu polcovnicul de la Starodub Ivan Skoropadski.
Primăvara următoare,
Carol și-a reluat înaintarea, dar armata sa pierduse două treimi din oameni
morți de foame, degerături și alte vitregii ale iernii. Vremea umedă a dus la
epuizarea proviziilor de praf de pușcă; tunurile nu puteau nici ele să fie
folosite, întrucât nu aveau muniție. Prima acțiune a lui Carol a fost asedierea
cetății Poltava de pe râul Vorskla din Ucraina. Petru organizase deja o forță
redutabilă care să o apere și a sosit rapid. La 27 iunie, Carol a primit de
veste că un număr mare de kalmîci i se vor alătura
lui Petru și vor întrerupe liniile de aprovizionare ale armatei suedeze. Cazacii Zaporijieni care i se opuneau la început lui
Mazepa au hotărât să-i țină partea acestuia și lui Carol. Forțele moscovite, cu
ajutorul starșînei cazace Halahan, care dezvăluise intențiile lui Mazepa, au
atacat preventiv și au distrus Siciul, împiedicându-i pe suedezi să mai
primească întăriri.
Bătălia
Când a început lupta,
Carol avea circa 14.000 de oameni, în vreme ce Petru se afla în fruntea a
45.000. Deși Charles avusese și în trecut de a face cu situații de
inferioritate numerică, experiența sa nu putea fi folosită de această dată în
bătălie, întrucât el fusese rănit în timpul asediului din 17 iunie, când a fost
nimerit în picior într-o mică ciocnire din timpul unei inspecții a
avanposturilor suedeze de pe malurile râului Vorskla. El a trebuit să
predea comanda trupelor mareșalului Carl Gustav Rehnskiöld și
generalului Adam Ludwig Lewenhaupt, doi generali cu
personalități divergente. Schimbarea comandanților nu a fost comunicată comandanților
subordonați când se punea la cale lupta. De asemenea, rușii au reușit să-i
slăbească pe cazaci care se hotărâseră să li se alăture suedezilor. Armata rusă
a ocupat și a distrus Siciul Zaporijian cu ajutorul lui Galagan, un fost ofițer
cazac. Restul cazacilor și-au mutat centrul mai jos pe Nipru pentru următorii
19 ani.
Bătălia a început
înaintea zorilor zilei de 28 iunie (după calendarul suedez) la ora 3:45 a.m.
Suedezii au înaintat către liniile rusești întărite. Bătălia a debutat într-o
manieră tradițională, suedezii mai bine pregătiți presând redutele rusești,
cucerind câteva dintre ele în primele 15 minute. Suedezii păreau în avantaj,
dar acesta a fost anulat rapid. Până în zori (pe la 4:30 a.m.), vremea a
devenit neobișnuit de caldă și umedă, soarele care răsărea fiind acoperit de
fumul tunurilor și muschetelor. Pedestrașii suedezi, conduși de generalul
Lewenhaupt, au încercat să-i atace pe ruși în tabăra lor fortificată de la nord
de Poltava. Dar înaintarea suedeză s-a oprit rapid, în parte deoarece
pedestrașilor li s-a dat ordin să se retragă și să se reorganizeze. În plus, un
detașament suedez, comandat de generalul Roos, nu aflase de planul de ansamblu
și a rămas izolat în redutele defensive rusești când o coloană de circa 4.000
de soldați ruși a reocupat pozițiile întărite, încercuindu-l pe Roos și pe cei
2.600 de oameni ai săi la orele 6:15 a.m. Cu peste 1.000 de morți și răniți și
în penurie de muniție, Roos a fost obligat să se predea la 9:30 a.m.
La 8:30 a.m. grosul
armatei suedeze s-a deplasat spre nord pentru a ataca tabăra fortificată
rusească, dar a așteptat revenirea lui Roos, fără a ști de înfrângerea lui. Pe
măsură ce trecea timpul, pedestrașii ruși, în frunte cu Petru însuși, au ieșit
din tabăra întărită și au format două linii în fața suedezilor, fiind susținuți
de focuri de tun din interiorul taberei. La 9:45 a.m., Lewenhaupt a ordonat
liniei suedeze să înainteze: 4.000 de pedestrași suedezi contra 20.000 de
pedestrași ruși. Primii au înaintat și rușii au deschis focul, tunurile creând
un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă,
rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă,
suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i
încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe
punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz;
aceasta era însă dezorganizată. Linia rusă era mai lungă decât cea suedeză, iar
flancul drept rusesc, condus de Menșikov, a flancat pedestrașii suedezi. Mai
multe regimente au fost înconjurate într-o bătălie în stilul celei de la Cannae, cavaleria rusească a
lui Bauer ocolind armata suedeză și pentru a-i ataca ariergarda. Cruetz și
cavaleria au încercat să câștige timp de retragere pentru infanterie. Suedezii
nu mai aveau în acest moment corpuri de armată organizate pentru a se opune
rușilor. Mici grupuri de pedestrași au reușit să rupă încercuirea și să fugă
spre sud, în vreme ce restul au fost copleșite. Văzând înfrângerea armatei sale
de pe o targă din spate, Carol a ordonat retragerea la orele 11:00 a.m. Până la
prânz, bătălia se terminase, cavaleria rusească a măturat soldații izolați de
pe câmp și s-a întors la propriile linii. Carol și-a adunat restul trupelor și
carele de provizii și s-a retras spre sud în aceeași zi, abandonând asediul
Poltavei. Rehnskiöld a căzut prizonier. Lewenhaupt i-a condus pe suedezii rămași
împreună cu o parte din forțele cazacilor la Nipru, dar a fost urmărit
de cavaleria regulată rusească și de 3.000 de kalmîci, fiind obligat să capituleze după trei zile la Perevolocina, la 1 iulie.
RELIGIE
ORTODOXĂ 27 Iunie
Sf Cuv Samson, primitorul de
străini; Sf Mironosiță Ioana
În această lună, în
ziua a douăzeci şi şaptea, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Samson,
făcătorul de minuni şi primitorul de străini.
Acest sfânt era roman de
neam şi rudenie a marelui Constantin. Dăruindu-şi averea ce-i rămăsese de la părinţi
la săraci, s-a dus la Constantinopol şi aflând sfintele case de rugăciune, şi
cucerindu-se în ele cu cuviinţa, se bucura petrecând sihăstreşte, şi se desfăta
întru dumnezeieştile Scripturi, fiindu-i gândul numai la Dumnezeu. După aceea,
dacă a aflat de el preacinstitul patriarh Mina, l-a hirotonit preot. Şi era el
liman de mântuire săracilor şi celor ce aveau nevoie de ajutor. Şi având
ştiinţa şi de meşteşugul doftoricesc, a vindecat pe împăratul Iustinian ce
căzuse într-o boală de netămăduit. Din pricina aceasta, împăratul mirându-se
foarte de vrednicia omului şi smerindu-se, a zidit prin mijlocirea lui acea
mare şi vestită casă, a făcut şi casă de oaspeţi şi pe sfântul acesta l-a făcut
schevofilax, adică păzitor al sfintelor vase ale bisericii celei mari. Apoi el
bine şi cu plăcere dumnezeiască petrecând şi făcându-se multora pricina
mântuirii, şi pornind pe mulţi spre râvna şi urmarea vieţii sale celei plăcute
lui Dumnezeu, acolo a adormit. Iar cinstitele lui moaşte au fost mutate în
marea biserică a Sf. Mochie, izvorând în toate zilele tămăduiri, întru slava şi
lauda lui Hristos Dumnezeul nostru.
Samson cel Mare, despre care strabatuse vestea pretutindeni, a fost din
cetatea Romei. El s-a nascut din parinti cinstiti si bogati, de neam mare, care
se trageau din sange imparatesc. El, stiind bine invatatura din afara, se
deprinsese si la mestesugul doctoricesc, nu de nevoie, nici pentru imbogatirea
sa, pentru ca avea destula bogatie ci, pe de o parte, ca sa nu petreaca in
desertaciune, iar pe de alta, ca din mestesugul sau sa poata sluji lui Dumnezeu
si saracilor. El tamaduia pe cei cuprinsi de boli netamaduite; pentru ca pe
langa mestesugul doctoricesc, i se adaugase darul Domnului, cu care dadea
tamaduiri.
Deci, pentru faptele lui cele bune in care sporea si pentru credinta pe
care o castigase in Dumnezeu, avea si intelegerea dumnezeiestii Scripturi.
El se indeletnicea mult la citirea Sfintelor carti, si spre dragostea lui
Hristos se destepta cu credinta si cu nadejdea. Apoi, murind parintii lui si
lasand multe averi, n-a zabovit a face cele cuviincioase lui; ci indata a
inceput ca bogatia cea degraba pieritoare si vremelnica sa o schimbe prin cea
nepieritoare si vesnica, urmand cuvantul Evangheliei. El dadea milostenie cu
indurare, precum se graieste, impartind cu amandoua mainile la toate nevoile
saracilor si flamanzilor, cistigand prin pantecele lor cel stricacios,
vistieria cea nestricacioasa. Aceasta o facea in toate zilele vietii sale, ca
milostivirea o vedea nascuta si crescuta impreuna cu el. Acest fericit, voind
sa se indrepteze la o viata si mai smerita, a eliberat multimea robilor, oprand
numai pe unul pentru slujba sa. Caci ce nevoie avea de atatia robi, de vreme ce
singur se daduse rob Domnului cel adevarat? Astfel s-a dezlegat de bogatiile cu
care era tinut ca si cu niste legaturi, multumindu-se cu o haina si cu o funie
pentru tinerea mijlocului.
Dorind Samson ca pe sufletul sau sa-l imbogateasca mai bine prin
duhovniceasca bogatie, a defaimat lumea si toate cele din lume si, urmand lui
Hristos, s-a facut strain, caci, lasandu-si rudele si cunoscutii, a iesit din
Roma cea veche si s-a salasluit in pustie, ca si Ilie cel de demult. Dar
Dumnezeu, voind ca robul sau sa le fie multora de folos, l-a adus din pustie in
Roma cea noua, adica in Constantinopol. Acolo, gasindu-si o casa oarecare,
petrecea intr-insa, odihnind la el pe cei straini si saraci, slujindu-le in tot
chipul, primind pe cei neputinciosi si tamaduindu-i de boli, nu numai prin
mestesugul sau doctoricesc; dar le slujea cu toata placerea la pregatirea
hranei si a asternuturilor cu atata osardie, incat se parea ca acea milostivire
este fireasca lui. Caci precum firea soarelui este ca sa lumineze si a focului
ca sa arda, asa lui Samson ii era din fire silinta cu osardie spre cei saraci, bolnavi
si straini.
Deci, Dumnezeu, Care S-a obisnuit a binecuvinta dragostea catre aproapele
ce se face pentru Dansul si aceea pe care o face cineva saracilor a o socoti ca
Lui, a cinstit ostenelile robului Sau cu minuni mari, care se faceau la
bolnavi. Pentru ca pe toti ii primea in casa sa, avand boli nevindecate, si ii
tamaduia cu minuni. Astfel, darul si puterea facerii de minuni, care i se
daduse de la Dumnezeu, le acoperea cu mestesugul chipului cel doctoricesc, ca
sa nu se cunoasca sfintenia lui; pentru ca, fiind smerit cu inima, nu voia sa
se slaveasca si sa se cinsteasca de oameni. Dar n-a putut sa se ascunda sub
obroc, nici cetatea deasupra muntelui, caci stralucind cu lumina lucrurilor
celor bune si suindu-se la muntele placerii de Dumnezeu desavarsit, a venit
tuturor in instiintare. Afland si patriarhul de acest lucru, l-a chemat la el
si l-a hirotonisit preot, desi el nu voia. Despre slava faptelor lui celor bune
s-a aflat pana la palatele imparatesti in acest chip: "Imparatul Justinian
cazuse intr-o neputinta trupeasca, adica in vatamarea partilor ascunse ale
trupului si acea durere era netamaduita. Chemand el doctori multi si stand
langa el dupa obiceiul lor, se consultau intre ei si ii faceau multa vreme
curaj de tamaduire, numai cu cuvintele; iar cu lucrul nu puteau sa-l vindece,
nici sa dea usurare celui ce patimea.
Deci, au cautat prin toata stapanirea greceasca doctori foarte invatati,
dar nici unul nu s-a gasit vrednic sa poata tamadui pe imparat de acea
nesuferita boala. Imparatul, maniindu-se, a poruncit sa goneasca pe toti
doctorii din ochii sai, iar el, intorcandu-se spre Dumnezeu, Care este izvorul
tamaduirilor si ziditor a toata faptura, si-a incredintat Aceluia boala sa,
cerand ajutor de la El cu lacrimi. Dar Dumnezeu n-a trecut cu vederea
rugaciunea lui cea cu dinadansul si, adormind putin, a vazut in vedenie multime
de doctori cu randuiala stand inaintea lui imbracati in haine luminoase.
Apropiindu-se de el un tanar oarecare de lumina, ii arata pe fiecare dintre
doctori cum si in ce fel de randuiala a fost. Intre acestia i-a aratat si pe
unul smerit la fata, carunt la par si imbracat in haina preoteasca, despre
care, laudandu-l catre imparat, a zis: "O, imparate, acesta poate sa te
tamaduiasca de durerea cea aducatoare de moarte!"
Imparatul, desteptandu-se din somn, s-a bucurat de acea vedenie care i s-a
facut cunoscuta pentru sanatatea sa si multumea lui Dumnezeu. Deci, avand in
minte chipul barbatului vazut, a poruncit sa cheme la dansul pe toti doctorii,
ca sa-i vada. Si cautand intre dansii pe cel vazut in vis si negasindu-l, a
cazut iarasi in mahnire si a inceput a se intrista. Insa, punandu-si nadejdea
in Dumnezeu, a poruncit sa caute mai cu dinadansul pe acel doctor, care i se
aratase in vis, spunand tuturor asemanarea fetei lui si fagaduind multe daruri
si cinste cui il va afla pe el.
Multi cautandu-l pretutindeni si negasindu-l, una din slugile imparatesti
care era cunoscuta de imparat si de un prieten al lui Samson, auzind asemanarea
spusa de imparat a omului vazut in vis, si-a adus aminte de fericitul Samson,
care avea aceeasi asemanare si tamaduia pe cei neputinciosi. Deci, a spus
imparatului de dansul, iar el a poruncit sa-l aduca pe Samson cu cinste la
dansul. Cand l-a vazut pe el intrand, indata l-a cunoscut ca este acela pe care
il vazuse in vis. Umplandu-se de bucurie, imparatul s-a sculat degraba de la
locul sau si, alergand inaintea lui, i-a cuprins grumajii si i-a sarutat nu
numai gura, ci si capul si mainile batranului, zicandu-i: "Cu adevarat,
parinte, tu esti acela pe care mi te-a aratat mie Dumnezeu in vis; deci, prin
tine mi-a fagaduit ca mi se va da sanatate". Acestea zicand, l-a bagat pe
cuviosul in odaia lui si, sezand cu dansul de vorba, se indulcea de vederea
fetii lui. Apoi, lipind mainile lui de ochii sai, le saruta cu dragoste si,
udandu-le cu lacrimi, cerea de la dansul tamaduire.
Fericitul Samson, mahnindu-se de atata smerenie din partea imparatului, i-a
zis: "O, imparate, nu face aceasta, nici nu te pogori asa prin nemasurata
smerenie, ca sa nu ma aduci pe mine in mandrie si sa fii pricinuitor al
osandirii mele. Pentru ca in ce covarsesc eu pe ceilalti oameni? Fiind sarac si
pacatos, singur am trebuinta de cautarea milostivirii lui Hristos pentru
tamaduirea pacatelor mele. Numai credinta cea mare si nadejdea cea fierbinte,
vor pleca spre mila pe Imparatul Hristos. Acela te va tamadui, fiindca toate
cate voieste, poate sa le faca".
Acestea zicand, s-a atins cu mana de partea unde patimea imparatul, ca si
cum ar fi pus doctorie; si asa, vrand sa-si tainuiasca darul tamaduirii dat lui
din cer, numai cu atingerea mainilor lui i s-a facut usurare de boala si
grabnica tamaduire. Imparatul, castigand desavarsit sanatatea sa, se bucura nu
numai pentru tamaduire, ci si pentru ca s-a invrednicit de vederea unui barbat
placut lui Dumnezeu ca acesta. Apoi, vrand sa multumeasca Sfantului, i-a dat
mult aur si argint. Iar Sfantul a grait imparatului: "Imparate, aur,
argint si o multime de alte averi am avut si pe toate le-am lasat pentru
Hristos, ca sa castig celelalte bunatati vesnice! Insa, de vrei sa-mi arati
atata bunatate, fa pentru Dumnezeu si pentru mantuirea ta aceasta: zideste-mi
langa locuinta mea o casa, in care as putea sa odihnesc pe cei neputinciosi si
straini, carora m-am obisnuit a le sluji si sa-i primesc dupa puterea mea;
pentru ca asa si tie iti vei mijloci rasplatire de la Dumnezeu si mie imi vei
mangiia batranetile".
Aceasta auzind imparatul si socotind-o mai mult o daruire, decat o cerere,
a poruncit sa-i zideasca o casa si o bolnita pentru straini, precum a poftit
cuviosul. Sfarsindu-se zidirea aceea, imparatul a indestulat-o cu multe averi
pentru nevoia strainilor ce se odihneau acolo si pentru bolnavii ce se
tamaduiau.
Cuviosul Samson, petrecand multi ani in obisnuita slujba a primirii de
straini si a doctoriei si ajungand la adanci batranete, a slabit cu trupul si
s-a imbolnavit putin. Iar cand sufletul lui s-a despartit de trup, s-a aratat
luminos la fata, cu nimic mahnindu-se de moarte, precum este obiceiul la
celelalte suflete, care sunt cuprinse de grijile trupesti si mirenesti si care
se tem de moarte. Pentru ca stia Cine il cheama pe el de la acele osteneli, la
odihna desavarsita si ce fel de rasplatire astepta sufletul lui cel fericit; ca
vrednic era lucratorul acesta de plata sa. Astfel sufletul lui, fiind placut
lui Dumnezeu, s-a dus in partile ceresti, iar trupul lui a fost ingropat cu
cinste in biserica Sfantului Mucenic Mochie, din a carui semintie se tragea
Samson, marele placut al lui Dumnezeu si mostenitor al faptelor lui celor bune
si duhovnicesti.
El a fost slavit cu mari minuni nu numai in viata aceasta, ci si dupa
moarte, din care aici se pomenesc cateva: Odata a fost in Constantinopol un foc
atat de mare - care incepuse de la biserica Sfantei Sofia -, incat nimeni din
oameni nu putea sa-l stinga. Astfel, au ars toate palatele cele mai alese si
cele mai frumoase zidiri din toata cetatea. Acel foc a ajuns si la casele Cuviosului
Samson, cele primitoare de straini, care inconjurandu-le de pretutindeni
flacarile, nu puteau sa se atinga de ele. Casele acelea fiind inconjurate de
atata vapaie, se vedea in mijloc ca rugul cel nears si multi dintre oameni au
vazut pe Cuviosul Samson, care se arata deasupra zidirii, umbland iute imprejur
prin ograda casei si certind cu minie vapaia aceea ce se repezea. Focul, ca si
cum s-ar fi rusinat de Sfanta lui fata, supunandu-se poruncii, se dadea in
laturi de la casa aceea. Apoi deodata, auzindu-se dintr-un loc un tunet
puternic, si varsandu-se o ploaie mare, tot jarul acela de foc s-a stins cu
rugaciunile Sfantului.
El dadea la toate bolile tamaduiri, precum in viata sa, asa si dupa moarte.
Unui om vestit, cu numele Teodorit si cu dregatoria spatar, i s-a intamplat,
cand alerga din casa lui dupa oarecare trebuinta, de si-a vatamat din
incheieturi piciorul sau. Din aceasta cauza, zacea foarte rau bolnav, neputand
sa guste, nici mincare, nici bautura, si nici macar sa doarma putin din pricina
durerii piciorului. Nu putea nici sa graiasca, fiind mut si fara de glas. Insa
se ruga cu dinadansul lui Dumnezeu si Sfantului Samson, chemandu-l in ajutor.
Iar dupa a treia zi, venind noaptea, l-a vazut pe cuviosul pe care il chema,
stand la picioarele sale si, atingandu-se de glezna cea vatamata, i-a zis:
"Scoala-te, ca nimic mai mult nu vei patimi". Acestea zicand, s-a
facut nevazut. Teodorit indata simtindu-se sanatos, a inceput a multumi lui
Dumnezeu cu mare glas, zicand: "Cu adevarat, Sfantul Samson este mare
placut lui Dumnezeu". Apoi, pipaindu-si picioarele si vazandu-le tamaduite
desavarsit, s-a sculat si umbla. Facandu-se ziua, s-a dus cu sarguinta la
mormantul cuviosului, si s-a inchinat.
Un alt boier din Constantinopol, cu numele Leon, mergand calare, din
intamplare si-a rupt un picior, lovindu-se de un zid de piatra. Din aceasta
pricina patimea greu si, din zi in zi, durerea se intarea mai cumplit. Casnicii
lui il sfatuiau sa cheme un doctor, ca sa-i scoata sange de la locul cel
vatamat. Apropiindu-se a patra zi in care urma sa cheme doctorul, s-a facut
intr-acea noapte lui Teodorit, cel pomenit mai inainte, o vedenie in acest fel:
"Vedea pe trei oameni intrand in casa acelui boier, dintre care unul i se
parea ca este Sfantul Samson, pe care il vazuse in neputinta sa; iar ceilalti
doi sfinti doctori fara de arginti, Cosma si Damian si i-a intrebat, zicand:
"Unde mergeti?" Iar ei, privind cu dragoste spre dansul, i-au
raspuns: "Mergem la boierul Leon". Teodorit le-a zis: "Au nu
stiti, stapanii mei, ca el patimeste, fiind cuprins de durere si in viitoarea
zi vor veni doctorii sa-i tamaduiasca piciorul cel sfaramat?" Sfintii au
raspuns: "Sa nu fie aceea, caci noi vom veni la dansul in ziua de vineri
si-l vom tamadui". Teodorit, desteptandu-se din vedenie, a alergat la acel
bolnav si i-a spus ceea ce a vazut si a auzit. Bolnavul, crezand cuvintele lui,
n-a primit la sine pe doctori; ci, nadajduind spre Dumnezeu, astepta ziua de
vineri. Deci, rugandu-se si sosind ziua de vineri, piciorul lui cel bolnav a primit
desavarsit tamaduire si s-a facut sanatos ca si celalalt, netrebuindu-i nici o
doctorie. Atunci cel tamaduit a alergat la mormantul Cuviosului Samson, dandu-i
multumire pentru cele ce aratase cu dansul.
Dumnezeu, preamarind cu mai multe minuni pe placutul Sau, Samson, a facut
ca din mormantul lui sa izvorasca mir tamaduitor, din care bolnavii se ungeau
cu credinta si castigau sanatate pentru toate neputintele lor. S-a intamplat
iarasi aceluiasi boier, Leon, de a cazut in neputinta cu tot trupul. Astfel,
zacea ca un slabanog, fiindu-i toate madularele intepenite. Iar cand a fost uns
peste tot trupul cu mirul care iesea din mormantul Sfantului Samson, indata s-a
facut sanatos. Asemenea, odata, durandu-l ochii foarte tare, s-a tamaduit cu
acelasi mir tamaduitor.
Deci, dand multumire doctorului sau cel fara de plata, a luat asupra sa
ingrijirea casei de straini a Sfantului Samson, fiind atunci lipsita si dadu
toate cele de trebuinta din averile sale cu indestulare. Aici este cu cuviinta
sa pomenim si aceasta: in aceasta casa de straini, in vremea aceea era un
slujitor, anume Enesie, lenes cu viata si nebagator de seama la slujba sa,
implinind nevoile bolnavilor si ale strainilor cu nebagare de seama. Deci,
intr-o noapte, Cuviosul Samson, aratandu-i-se lui, nu in vis, ci la aratare,
l-a batut cu toiagul, zicandu-i cu minie: "Pentru ce nu ingrijesti de
slujba ta si nu implinesti nevoile strainilor si ale bolnavilor?" Din acea
bataie Enesie atata a zacut, incat i s-a luat glasul si a ramas mut, si trupul
i s-a facut vanat peste tot de bataile ce i se daduse.
A doua zi, venind multi la el, nu putea sa vorbeasca decat numai isi arata
trupul sau vanat. Apoi, luand o hirtie si un condei, a scris pedeapsa care i-o
daduse Sfantul. Instiintindu-se Leon, cel mai sus pomenit, de acest lucru, a
venit sa cerceteze pe acel slujitor bolnav, si vazandu-l peste tot trupul vanat
de bataie si neputand vorbi, a inceput a se ruga cu caldura catre Sfantul
Samson: "Sfinte placutule al lui Dumnezeu, stii credinta si osardia mea catre
tine, fa aceasta ca Enesie, ceea ce a patimit si a scris, sa o marturiseasca
singur cu limba sa, spre cea mai mare incredintare a minunii si spre
preamarirea numelui lui Dumnezeu".
Astfel rugandu-se el, s-a dezlegat limba lui Enesie si gura i s-a deschis
si pe toate cele ce i s-au facut lui le-a spus cu de-amanuntul si din acea
vreme si-a indreptat viata in bine. Sfatuindu-se poporul cel cucernic, a rugat
pe patriarh, ca acea casa primitoare de straini a Cuviosului Samson, sa o
Sfanteasca ca sa fie biserica si s-a facut asa. Iar, spre primirea strainilor
si spre odihnirea neputinciosilor s-a zidit alta casa si bolnita langa biserica
aceea. Dupa aceasta, trecand multa vreme era alt slujitor la acea casa de
straini, cu numele Evstratie, asemenea neingrijindu-se de cei bolnavi si
straini, si pe langa aceasta era si zgarcit. Intr-o vreme, n-a dat unt-delemn
multe zile. Pentru aceasta, cu dumnezeiasca pedepsire s-a imbolnavit. Unul din
prieteni lui, anume Leon, nu acela de care am grait mai inainte, ci altul cu acelasi
nume, slujind in aceeasi casa de straini, i-a zis lui Evstratie: "Da
untdelemn destul pentru cei bolnavi si straini si vei fi sanatos la ochi; iar
de nu vei crede cuvintelor mele, iti voi da pentru aceasta zapisul meu".
Deci, sezand a scris astfel: "Eu, Leon, nadajduindu-ma spre Sfantul
Samson, facatorul de minuni, si intarandu-ma cu credinta neindoita spre dansul,
chezas ma pun tie de fata, ca, de vei da destul untdelemn spre mancarea
saracilor si a strainilor, te vei tamadui la ochi, pentru ca Sfantul Samson iti
va cere de la Dumnezeu sanatate". Evstratie, luand acest zapis si
fagaduind sa dea din destul untdelemn, in aceeasi zi s-a facut sanatos la ochi.
Dar, de vreme ce era zgarcit cu obiceiul, a inceput a nu da untdelemn. Intr-o
noapte, i s-a aratat Cuviosul Samson, graindu-i cu minie: "Oare si pe mine
ma batjocoresti?" Evstratie, infricosandu-se de acea vedenie, a chemat
dimineata pe prietenul sau Leon si i-a dat untdelemn mult, rugandu-l sa se
roage catre Sfant, pentru iertarea pacatului sau.
Un barbat cinstit, anume Varda, unul din sfetnicii imparatesti, a cazut
intr-o boala, care se numea cancer, din care cauza i s-au facut pe piept si pe
spate mari rani netamaduite. Din aceasta pricina a patimit multa vreme. Sosind
pomenirea Sfantului Mucenic Mochie, doctorii care erau langa el si ceilalti
casnici s-au dus la biserica mucenicului, spre a lua parte la cintarea cea de
toata noaptea. Bolnavul zacand, se mihnea foarte ca n-a putut sa se duca in
biserica la praznic si sa se inchine mormantului cel facator de minuni al
Cuviosului Samson. El, mahnindu-se de aceasta, i s-a aratat un barbat batrin,
zicandu-i: "Scoala-te!" Bolnavul a raspuns: "Cum voi putea sa ma
scol, fiind toate madularele mele slabe de durerile cele grele". Acela i-a
zis: "Eu iti graiesc sa te scoli si sa vii in biserica Sfantului Mucenic
Mochie, a carui praznuire este astazi si sa te rogi la mormantul Sfantului
Samson". Zicand aceasta, s-a facut nevazut.
Bolnavul, simtind putere in el, a inceput a se scula incetisor de pe pat,
nemaisimtind durerea ranilor sale. Apoi, dezlegind de la rani legaturile cele
doctoricesti si plasturile, a aflat ranile vindecate desavarsit. Atunci,
umplandu-se de bucurie, s-a imbracat in haine de sarbatoare si s-a dus in
biserica. Vazandu-l toti sanatos, deodata s-au minunat si au preamarit pe
Dumnezeu. Pe atunci era obiceiul la multi, ca, de cadea cineva in vreo
neputinta, poruncea sa-l duca in bolnita Sfantului Samson, si acolo, dupa
credinta sa, primea sanatate. O sluga oarecare, anume Gheorghe, a unui preot, anume
Efedim, patimea foarte tare de greutatea udului. Deci, Stapanul lui l-a trimis
la bolnita Sfantului Samson, unde a petrecut cateva zile, si necastigand
usurare, s-a intors la casa Stapanului sau. Stapanul, vazandu-l, s-a miniat
pentru necredinta lui si l-a trimis iar la bolnita, poruncindu-i sa ceara mir
de cel izvoritor din mormintul cel facator de minuni si sa se unga cu dansul.
Sluga s-a dus si a ramas noaptea acolo, iar dimineata s-a intors la Stapanul
sau sanatos si i-a spus cum s-a insanatosit. "Am vazut - zicea el - in
aceasta noapte, in vedenia visului, pe Sfantul Samson, aratandu-mi-se si
atingandu-se cu mana de pintecele meu, si mi-a zis: "Du-te de aici, ca
esti sanatos!" Eu, desteptindu-ma, m-am simtit sanatos. De aceeasi boala
patimea si o femeie a slujitorului bisericii, anume Irina. Aceea a vazut in
vedenia visului venind la dansa pe Sfantul Samson cu Sfintii cei fara de
arginti Cosma si Damian si, atingandu-se de ea, din acea vedenie s-a facut
sanatoasa.
Acestea si multe alte minuni se dadeau si se dau tamaduiri, cu rugaciunile
Cuviosului Samson. Pentru aceasta toti cei credinciosi preamareau pe Dumnezeu
cel minunat intre Sfintii Sai, Caruia si de la noi sa-I fie cinste, slava,
inchinaciune si multumire, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi,
pomenirea Sfintei Ioana mironosiţa, care cu pace s-a săvârşit.
Sfânta Ioana
Mironosiţa a făcut parte din grupul femeilor mironosiţe care L-au urmat pe
Mântuitorul Iisus Hristos. Conform tradiţiei, ea a fost cea care a recuperat
capul Sfântului Ioan Botezătorul după ce Irod a dat ordin să-i fie tăiat şi
aruncat.
Sfânta Mironosiţă Ioana, soţia lui Huza,
iconom (intendent) al regelui Irod Antipa este amintită în Evanghelia de la
Luca VIII, 3 ca fiind una dintre femeile care Îl urmaseră pe Hristos din
Galileea şi care îi ajutau pe ucenicii Domnului, împreună cu Suzana, Maria
Magdalena şi altele.
În Evanghelia de la Luca XXIII, 55 –
XXIV, 11 ni se relatează cum aceste femei s-au dus la mormânt ca să termine
ungerea cu miresme a trupului lui Iisus, începută în grabă de Iosif și Nicodim.
Când au ajuns la mormânt, au rămas uluite văzând că mormântul era gol, în el
nemairămănând decât giulgiurile. Un înger le apare atunci, vestindu-le Învierea
Domnului. Ele au crezut şi au devenit astfel primele propovăduitoare ale
Învierii lui Hristos.
Biserica o prăznuieşte pe 27 iunie,
precum şi în Duminica Mironosiţelor.
Cu ale
lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 27 Iunie
A. PLĂCINTE
Plăcintă
cu măsline
· foi de plăcintă;
· 1 ceaşcă măsline, fără sâmburi, tocate mărunt;
· 1 ceşcuţă ulei;
· 1 ceapă tocată mărunt;
· mărar sau mentă verde
Din
îngrediente se prepară o umplutură, care se aşază în foile de plăcintă, pliate
fie rotund, fie longitudinal.
Se
aşază plăcintele în forma tapetată cu ulei, iar pe deasupra se pun, din loc în
loc, mici cubuleţe de margarină (cui îi place, mie nu) cu vârful cuţitului, sau
se presară ulei.
Cuptorul
se încinge înainte de a se introduce tava cu plăcinta şi se micşorează focul
după 10 – 15 minute.
Se
lasă până se rumeneşte frumos.
B. SALATE
Salată
de legume proaspete
Se iau
toate soiurile de legume disponibile, fără a se respecta anumite cantităţi:
cartofi, morcovi, ţelină, mazăre verde (congelată), fasole păstăi (congelată),
sfeclă.
Se
fierb, se taie cuburi şi se pun într-un castron. Se adaugă un ardei gras, 1-2
cepe tăiate solzişori şi puţin usturoi.
Se
amestecă şi se toarnă peste ele: ulei, oţet, sare, piper măcinat, o lingură de
muştar, mărar şi pătrunjel fin tocate.
C. SOSURI
Sos
pentru salatele fierte
· 1 şi ½ ceaşcă cu apă;
· ½ ceaşcă fulgi de porumb;
· 3 linguri oţet;
· Puţin zahăr;
· Sare;
· Piper măcinat;
· 2 linguri mărar şi pătrunjel fin tocate
Se
fierbe apa în care se pun fulgii de porumb dizolvaţi, în prealabil, în puţină
apă rece.
Se
adaugă celelalte ingrediente amestecând continuu până se obţine o cremă
omogenă.
Acest
sos se poate folosi fie cald, fie rece pentru salatele din zarzavaturi fierte:
păpădie, susai, conopidă etc.
D: BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Borş
de fasole boabe
· 500 g fasole boabe;
· 1 morcov;
· 1 pătrunjel rădăcină;
· 1 păstârnac;
· 1 ceapă;
· Cimbru;
· Leuştean;
· Frunze de ţelină;
· 40 g ulei;
· 2 litri apă;
· 0,5 litri borş;
· Sare
Se
alege fasolea, se spală şi se pune la înmuiat în apă caldă de seara. Se scurge
apa, se pune altă apă şi se pune la fiert.
După
10 minute de fiert se schimbă apa. E de preferat să se pună apă fiartă.
Între
timp se curăţă zarzavaturile, se dau pe răzătoare şi se adaugă când fasolea
este aproape fiartă.
Se
lasă să fiarbă împreună încă 30 minute.
Se
adaugă borşul, cimbrul şi uleiul.
Se mai
lasă să dea câteva clocote şi se adaugă verdeaţa.
D. MÂNCĂRURI
Macaroane
cu sos de vinete
· ½ kg vinete;
· 5 roşii potrivite ca mărime, bine coapte;
· ½ ceaşcă ulei;
· 1 căpăţână de usturoi pisat;
· Sare;
· Piper măcinat;
· 2 linguriţe zahăr;
· 1 linguriţă busuioc sau ½ legătură pătrunjel fin tocat;
· ½ kg macaroane mici
Se
curăţă şi se taie vinetele în cuburi mici.
Se
sărează şi se lasă 30 minute în strecurătoare.
Se
îndepărtează coaja de la roşii şi se taie mărunt.
Se
încălzeşte uleiul cu 2 – 3 linguri de apă într-o oală adâncă.
Se pun
în ulei vinetele şi usturoiul şi se călesc la foc puternic câteva minute.
Se
adaugă roşiile, zahărul şi verdeaţa.
Se
lasă sosul să fiarbă la foc mic până când se leagă bine.
Se
fierb macaroanele în apă fierbinte.
Se
aşază într-un platou şi se garnisesc cu sosul de vinete.
Se pot
pregăti şi fără ulei.
F. DULCIURI
Cornuleţe
· 250 g margarină;
· 150 g zahăr;
· 250 g făină;
· 3 linguri rom;
· Coajă de lămâie
Se
freacă margarina cu zahărul până se face spumă.
Se
adaugă pe rând celelalte ingrediente, se frământă bine, astfel încât să se
obţină un aluat potrivit de moale.
Se
întind foi, se taie triunghiuri, se umple cu rahat sau gem şi se împăturesc.
Se coc
la foc potrivit şi se pudrează cu mult zahăr imediat ce se scot din cuptor.
ARTE 27 Iunie
MUZICĂ
27 Iunie
Bjorn Thelin, basist suedez (Spotnicks)
Bruce Johnston, vocalist american (Ripcords, Bruce & Terry,
Beach Boys)
Louis Risbrook, basist american (B.T. Express)
ÎNREGISTRĂRI NOI:
2 Hours Bach Suites For Guitar | Classical Baroque Music | Focus Reading Studying
Whitney Houston Greatest Hits Playlist - Best Of Whitney Houston Collection
POEZIE
27 Iunie
Samson
Bodnărescu
Biografie
Samson Bodnărescu
Samson
Bodnarescu, poet, prozator si dramaturg roman, s-a nascut pe 27 iunie 1840 in
satul Voitinel, judetul Suceava. Dupa absolvirea liceului si obtinerea diplomei
de bacalaureat in 1865, Samson Bodnarescu ocupa postul de profesor si pedagog
la Institutele Unite din Iasi. In aceasta perioada devine si membru al
societatii culturale Junimea, condusa de Titu Maiorescu.
Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.
Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru.
Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868.
O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.
Din 1986 urmeaza la Viena, apoi la Berlin si Giessen, studii universitare de filozofie. Dupa patru ani petrecuti la studii in strainatate, revine la Iasi in 1870 cu diploma de doctor in filosofie, urmand sa ocupe postul de bibliotecar la Biblioteca Universitatii si, ulterior, la directia Scolii Normale Vasile Lupu.
Samson Bodnarescu a inceput sa scrie versuri de la varsta de douazeci si unu de ani, compunand poezii patriotice, de dragoste si pasteluri. A debutat in 1867 cu o povestire, in paginile revistei Convorbiri literare. A mai scris poeme cu caracter filosofic idealist, epigrame, elegii si piese de teatru.
Sub influenta romantismului german a scris nuvelele “Suferinte” si “Mici escursiuni”. Bodnarescu a aratat si o pasiune constanta pentru teatru, considerand ca aceasta este adevarata sa vocatie. Inca din timpul liceului a inceput sa scrie o piesa de teatru in cinci acte, „Roman si Viorica sau Vointa e puterea vietii”, pe care a abandonat-o in favoarea piesei “Rienzi”, la care a inceput sa lucreze in aceeasi vreme si pe care a publicat-o in „Convorbiri literare" in 1868.
O alta scriere importanta din opera lui Bodnarescu este drama “Lapusneanu-Voda”, aparuta tot in Convorbiri Literare (1878-1879). Activitatea literara a scriitorului s-a sfarsit cu drama istorica “Ilie Voda”, aparuta in 1897. In anul 1879 Samson Bodnarescu este numit director al Institutului Anastasie Basota din Pomarla, judetul Botosani unde a activat pana la sfarsitul vietii. Scriitorul s-a stins din viata pe 3 martie 1902, la Botosani.
Soarele
mire
I
Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire
Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.
II
Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,
Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.
III
Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa
Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.
Vin, trimise de la soare,
Mandre raze calatoare
Si aduc campia plina
De caldura si lumina.
Si-aduc veste peste fire
Ca se-ntoarce al ei mire
Cu nespuse desfatari
Din cumplite departari.
La asa placuta stire
Ea incepe pregatire,
Si aduna toate cele
Cate sunt pentru gatele:
Prinde vanturile moi
Si le pune la razboi
Si le-nvata, ca sa-i tese
Nimitezele alese,
Ale caror gingasi fire
Sunt din ceata cea subtire.
Cu acestea dimineata isi acopera ea fata.
Pune vantul cald apoi,
De-i gateste soi de soi
De covoara impletite
Tot din flori nepomenite,
Sa-i slujasca de primire
Pentru dragalasul mire
Si sa guste-n dulce tihna
A iubirii lor odihna.
Pune floare langa floare
Cu miresme-mbatatoare
Si-apoi umple a lui potire
Cu suflare de zefire
Si suspine de iubire
Si de dragoste aleasa
Cum n-a mai facut mireasa
Pat de dulce pregatire
Pentru asteptatul mire in palatele-i zidite
Din vazduhuri poleite
Cu albastru din tarie,
Sa dureze-n vecinicie
Si cu aur rupt din stele,
Sa dureze ca si ele;
Lustruite cu lumina
Stransa, cand e luna plina,
Si cu scari din nori durate
Cum n-ai mai vazut palate.
Iar inintru-mpodobite
Cu icoane zugravite
Din fete de curcubeie
Si cu lacuri si paraie
Si cu toate cate sunt
Nascocite pe pamant.
Zori cu umblete istete
Deschid portile marete
Si amurgul cel de sara
Le inchide apoi iara
Atat sunt de minunate
Si atata-s de-ncantate,
Ca intrat, din ele-n veci
N-ai voi ca sa mai pleci.
Serenade fac prin parcuri
Cantaretii pe sub arcuri,
Cu verdeata poleite
Si din mlazi si foi boltite.
Ei in gingase raspunsuri
Spun a dragostei neajunsuri,
Singuratici uneori
Stand ascunsi pe dupa flori;
Cateodata stransi in cor in fata ferestilor
Spun dulci cantecele lor
S-aline-al miresei dor.
II
Si cum pleaca mirele,
Merg in lume stirile in radvane trase lin
Prin vazduhul cel senin
De siraguri de cucoara
Sfatuind ca una zboara.
Cocostarci naintea lor
Duc naframe albe-n zbor.
Iazuri trec, campii si stuhuri
Jucand hora prin vazduhuri;
Decat ei mai sprintinele
Vin in urma randunele,
Tot cotind si-n zbor ratund
Cat vederile patrund;
Si tot spun cu vesel glas
De tari ce-n urm-a ramas
Si s-alinta sus sub nori
De ti-i drag de zborul lor.
Vestea merge, vestea vine,
Si de veselii sunt pline
Cerul tot, pamantul tot
Si prin mari cate-s inot.
Tot asa si-n departari
Lumile-s in desfatari
Sus in car de aur sede
Mirele, de lumea-l vede
Mandru, falnic lucitori
Cu nespusele-i comori in priviri de drag si foc,
Ce-aduc lumilor noroc,
De zambiri cum nu mai sunt
Nici in cer, nici pe pamant.
Si-asa raze de lucire
De la dansul iau pornire,
Ca nici unul ce-l urmeaza,
Din atatea mii de cete
Nu-ndrazneste, nu cuteaza
Langa el sa se arate.
Numai cand cu zambet dulce
Se coboara sa se culce,
Mii de hore-ncep nuntasii
Tot in mijloc cu fruntasii
Nalt palatului ceresc,
Unde toti salasluiesc;
Vezi luceferi mai berbanti
Strabatand in gingas dant,
Lungi siraguri de dragi stele,
Ce fac jocuri intre ele,
Tot ferindu-se-ntr-una
Sa nu supere pe luna,
Ce de dor manata zboara
Printr-a cerului popoara
Si e vecinie calatoare
Dupa dragalasul soare
Drag ti-i,
Doamne, sa privesti
Jocul lumilor ceresti!
Cand din cand vezi cum se lasa
Cate una mai aleasa
Din nemaisfarsitul cor
Spre pamant in tainic zbor,
Aducand miresei carte
De la mirele departe,
Aducand si-o sarutare
Numai cerul cum le are.
Si cat stai si cat privesti,
in atata te uimesti,
Ca din sara pana-n zori
Nu sfarsesc sa joace-n hori.
Cand din cand prin jocul lor
Trece tainic cate-un nor
Cu raspuns de la iubita
Ca a fost cartea primita.
El prin stele, ea prin nor
isi preschimba dorul lor;
El prin carti de stralucire,
Ea prin semne de mahnire.
III
Zile trec si zile vin,
Si vazduhul cel senin
E de raze tot mai plin,
Raze dulci, imbatatoare,
Cum vin numai de la soare,
Ce nu are mult acum
Din al nuntii sale drum.
Vesel, plin de fericire
Fiind drumul de iubire.
Intr-o zi, ah! lunga zi!
Nu se stie ce-i veni,
Ca deodata se opri
Si spre mandra sa privi
Cu-asa dragoste duioasa
Cum n-a mai simtit mireasa.
Ea vazandu-l tresari
Si la fata-ngalbeni isi aduse iar aminte
Vremile mai dinainte,
Cum de multe, multe ori
I-a mai fost el petitor,
Dus de-un farmec nenteles inapoi cum a purces,
Si-a lasat-o cum nu lasa
Mirele pe-a sa mireasa.
Sta pe ganduri ratacita,
Sta cu inima zdrobita,
Si cum sta si cum priveste,
El cu dragoste-i sopteste: „Ce sa fac si cum sa fac,
Ca nu am iubirei leac.
Nu stii tu c-a mea menire
Este vecinie sa fiu mire,
Far' de stare intr-un loc,
Far' de draga cu noroc?"
Zice, merge si nu-i pasa
Oricat dorul il apasa
Ea-l priveste cum se duce
Asa drag si-asa de luce!
Uita noaptea, uita-n zori
Sa-ngrijeasca de-a ei flori;
Uita tot si toate cele
Cate sunt penmj gatele
Si s-acopere cu jele.
Haide, dragă
"Haide dragă, sui în luntre,
Să tot mergem, mergem duşi,
Să scăpăm măcar o clipă
De-a pământului cătuşi.
Legănaţi încet de valuri
Să dăm grijile uitării,
Să dăm suflete noastre
Dragostii şi desfătării.
Hai, nu sta aşa pe gânduri!
N-auzi marea cum ne cheamă?
Braţ de dragoste puternic
Te va duce, n-ave teamă."
Ea se suie, luntrea pleacă,
Valurile se-mblânzesc,
Şi adânc în apa lină
Stelele din cer privesc.
Şi lumina blând-a lunei
Pe-adâncimi s-aşterne-n pături,
Peste ele trec în taină
Două umbre strâns alături.
Numai eu cu dor sălbatic
Stau pe malul singuratic
Şi-mi spun jalnic o poveste,
Ce a fost şi nu mai este.
Ei
Stau
vremurile trecute cu cele viitoare
În cumpănire dreaptă a vieţii-mi trecătoare
Spre una şi spre alta privirea mea se-ndreaptă,
Şi amintiri trecute în suflet îmi deşteaptă,
Şi întrebări asupra unui biet viitor,
Acoperit ce zace sub vălul vremilor.
Şi greu mai pot cunoaşte ce-a fost, iar ce va fi,
Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi.
Nu pot, dar ştiu, desigur, că binele învins
De rău, de neomenie, e pentru mine stins;
Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi şterge;
Altora de li place, ei după el alerge,
Căci daruri mai înalte decât lumescul bine
A pregătit ursita în lume pentru mine.
O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre
Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire!
Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme,
Pe calea vieţii mele în viitoarea vreme.
Ş-aşa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag:
Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morţii prag.
Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită
Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită;
Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea,
În mâna lui penelul au adormit, ar vrea,
Ar vrea figura-i dragă să o supună legii,
Ce fără de păsare au dat-o el întregii
Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire
Îi ţine-n lanţuri braţul pornit spre nimicire?
Când îngerescu-i zâmbet aşa de drag şi sfânt
Nu e supus schimbării ca toate pe pământ?
Aşa te întrupase cândva a mea gândire
Aşa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire.
Nici vremea, nici necazul, nici bătrâneţea mea
Nu te-ar putea atinge... vei rămâne aşa.
Cu tine îns-alături, figură ce zâmbeşti,
Stau eu... în suflet rana durerilor lumeşti,
În inimă-mi fioare de dor necontenit,
În gândul meu o umbră, de care-s prigonit
Şi când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde,
Decât că-i rău în lume, durerile pe unde
Mai des sunt semănate şi nasc, trăiesc şi cresc,
Şi pentru ele leacuri în veci nu se găsesc.
Şi-n inimă şi-n suflet, în gânduri şi în minte
Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte.
Şi-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt,
Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ?
Ea viaţa nu-ndulceşte ca roua, florile;
Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile.
Şi dac-o bucurie în suflet se trezeşte,
Nici n-am simţit-o bine, căci ea o nimiceşte.
Că-i doamna firii noastre pricepem şi simţim.
Dar care-i e chemarea, aceasta nu o ştim.
Icoană fericită! întinde mâna ta
Ş-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce-atâta o apasă,
Ş-a ochiului tău raze asupra mea le lasă,
Căci numai într-o lume, ce voi simţi-o plină
De-a ochilor tăi dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avè pe lume bogată fericire...
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.
În cumpănire dreaptă a vieţii-mi trecătoare
Spre una şi spre alta privirea mea se-ndreaptă,
Şi amintiri trecute în suflet îmi deşteaptă,
Şi întrebări asupra unui biet viitor,
Acoperit ce zace sub vălul vremilor.
Şi greu mai pot cunoaşte ce-a fost, iar ce va fi,
Cu mintea-mi omenească nu pot descoperi.
Nu pot, dar ştiu, desigur, că binele învins
De rău, de neomenie, e pentru mine stins;
Că lacrimi după dânsul din ochiul meu n-oi şterge;
Altora de li place, ei după el alerge,
Căci daruri mai înalte decât lumescul bine
A pregătit ursita în lume pentru mine.
O! ne-ntrecute daruri! în loc de amărâre
Sădi în al meu suflet tot ce-i mai sfânt... iubire!
Pe-aceasta o voi duce în inima-mi, ce geme,
Pe calea vieţii mele în viitoarea vreme.
Ş-aşa la întrebarea: ce-a fi? îmi spun cu drag:
Voi fi cu-a mea iubire până pe-al morţii prag.
Ce văd în ceea parte? Icoana ei iubită
Stând pe-o statajă, vecinic neatinsă, neclintită;
Bătrânul zugrav, timpul, uimit sta lângă ea,
În mâna lui penelul au adormit, ar vrea,
Ar vrea figura-i dragă să o supună legii,
Ce fără de păsare au dat-o el întregii
Naturi; dar cum să poată, când dulcea ei privire
Îi ţine-n lanţuri braţul pornit spre nimicire?
Când îngerescu-i zâmbet aşa de drag şi sfânt
Nu e supus schimbării ca toate pe pământ?
Aşa te întrupase cândva a mea gândire
Aşa-mi vei fi tu vecinic icoana de iubire.
Nici vremea, nici necazul, nici bătrâneţea mea
Nu te-ar putea atinge... vei rămâne aşa.
Cu tine îns-alături, figură ce zâmbeşti,
Stau eu... în suflet rana durerilor lumeşti,
În inimă-mi fioare de dor necontenit,
În gândul meu o umbră, de care-s prigonit
Şi când mă-ntreb cu mintea, nimic nu-mi pot răspunde,
Decât că-i rău în lume, durerile pe unde
Mai des sunt semănate şi nasc, trăiesc şi cresc,
Şi pentru ele leacuri în veci nu se găsesc.
Şi-n inimă şi-n suflet, în gânduri şi în minte
Durerea o simt vecinic, ce nu se mai dezminte.
Şi-apoi când văd o raclă lăsându-se-n mormânt,
Mă-ntreb, ce este scopul durerii pe pământ?
Ea viaţa nu-ndulceşte ca roua, florile;
Ca norii este dânsa, ce-acopăr zorile.
Şi dac-o bucurie în suflet se trezeşte,
Nici n-am simţit-o bine, căci ea o nimiceşte.
Că-i doamna firii noastre pricepem şi simţim.
Dar care-i e chemarea, aceasta nu o ştim.
Icoană fericită! întinde mâna ta
Ş-atinge-o cu iubire şi drag de fruntea mea,
Şi risipeşte norul ce-atâta o apasă,
Ş-a ochiului tău raze asupra mea le lasă,
Căci numai într-o lume, ce voi simţi-o plină
De-a ochilor tăi dulce şi vecinică lumină,
Mai pot avè pe lume bogată fericire...
Durerile cu toate dispar, unde-i iubire.
Cristian
Petru Bălan
Biografie
Cristian Petru Balan
Sunt nascut la Sibiu, dar am trait mai mult in Prahova, la Ploiesti si prin apropiere (in orasul Boldesti-Scaieni). Tot la Ploiesti am urmat Liceul I.L. Caragiale, apoi Facultatea de Filologie din Bucuresti. Am fost profesor gr. I de limba romana pe la diferite scoli si licee din tara. Am debutat cu versuri la varsta de 19 ani in ziarul local prahovean "Flamura Prahovei", dar ulterior am publicat in numeroase alte ziare si reviste din tara si strainatate. Sunt autorul a numeroase carti - romane, versuri, scenarii - publicate in America si Romania, a unor picturi si sculpturi expuse public. In 1985 am emigrat politic cu familia in Austria, apoi in America, la Chicago si in suburbii, unde ma aflu cu familia de peste 20 de ani. Aici am functionat ca asistent la Colegiul Truman, apoi ca traducator pentru limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana si rusa la doua mari companii americane, succesiv. La Chicago am infiintat prima emisiune de televiziune in limba romana si am editat pentru Academia Romano-Americana de Stiinte si Arte buletinele ARA. Am fost corespondent al Vocii Americii si al Europei libere mai multi ani. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Academiei Romano-Americane de Stiinte si Arte, consemnat in diferite carti si dictionare din SUA, Canada si din tara.
Cărti publicate:
- Enciclopedia imnurilor de stat ale tarilor lumii (Ed. "Mileniul III", Ploiesti, 2009);
- Imnurile de stat ale tarilor din Uniunea Europeana: (Editura "Premier", Ploiesti, 2008);
- Dincolo de curcubeu (Roman politic si religios, 406 pag.; Ed. North America, Chicago, 1992).
- Amplificările tăcerii (Poeme, Ed. Liberty, New York, 1993).
- Viata lui Iisus (Prezentată în secvente istorice si cronologice; Ed. Holy Cross, San Francisco, 1993).
- Dictionarul partidelor politice din România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993).
- Dictionarul criminalilor politici comunisti din România (Ed. White Wings, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1995).
- Un dictionar al eroilor căzuti victime ale comunismului în România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1963).
- Stropi de rouă (Colecţie de poezii pentru copii. Volum colectiv, editat de A.B.R., USA, Chicago, 1987).
- Visuri cosmice (Poeme cosmice; Ed. California, Hollywood, USA, 1994).
- Cioburi de cristal (4000 de maxime si cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefete de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius si M.N. Rusu. Ed. Phoenix, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1996).
- Vagabond pe mapamond (Jurnal de călătorii în Hong Kong, Noua Zeelandă si Australia; Ed. Windows, Glen Ellyn, Illinois, 2003).
Lucrari terminate (doua piese de teatru):
- Ispita si virtute (Una storia veneziana);
- Neprihanitul Iov (Drama de inspiratie biblica).
- Eros-Sonete (versuri, Editura "Eminescu", Buc., 2009).
- Razbunatorii (roman descriind coruptia din Romania, Ed. Premier, Ploiesti, 2010).
Scenarii de film:
1. Geniu sublim (Viata lui Mihai Eminescu); un scenariu de film scris în 1965/66 si contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967; Editura Western, Chicago, 1996).
2. Disperation Aboard (scenariu în limba engleză despre refugiatii vietnamezi; Ed. Western, Chicago, 1996).
Volume publicate în România:
1. Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2003).
2. Oaspetii din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004).
3. Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiesti, 2006).
4. Monografia orasului Boldesti-Scăieni (Ed. Premier, Ploiesti, 2007).
5. Ghid de conversatie roman-latin/Romanum latinicumque colloquii enchiridion" (primul de acest gen. Editura Premier, 2007).
Editări:
Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicatii ale Academiei Româno-Americane de Arte si Stiinte (ARA):
Jurnalele Academiei Române (ARA), Editura ARA, California, numerele 21-22, pe anii 1996/97, si nr. 23-24, pe anii 1998/99. De asemenea, în 1994 , a prefatat si publicat o nouă editie a volumului de versuri Stropi de rouă, de Vasile Militaru, la Yellow Bird Publishing din Chicago.
Referinte bio-bibliografice:
1. Aurel Sasu, Dictionarul scritorilor români din Statele Unite si Canada, (Editura Albatros, Bucuresti, 2001);
2. Dictionarul enciclopedic al academiei ARA:
Români în stiinta si cultura occidentală, ed. I, 1992, pp. 27-28; ed. a II-a, 1996, pag. 24-25 (ambele editii la Editura Davis, California);
3. M.N. Rusu, Aforismele lui Cristian Petru Bălan, prefata cărtii Cioburi de cristal, (Editura Phoenix, Glen Ellyn, 1996);
4. Marian Popa, Istoria literaturii române, de azi pe mâine, (Editura Fundatia Luceafărul, Bucuresti, 2001);
5. Dan Fornade, Who's Who - Românii din America, 500 de personalităti din S.U.A. si Canada, (Editura Danway Publications, Montreal, 2000);
6. George Băjenaru, Cititor în exilul creator, pp.97-102 si pag. 218 (Editura Danubius, Bucuresti, 2001;);
George Băjenaru, Teism si ateism în proza anticomunistă , în Meridianul românesc din 6 martie 1998;
7. Ioan Dan (1922-2003), Dincolo de curcubeu, un roman de Cristian Petru Bălan, în Meridianul românesc din 18 sept. 1998.
8. Constantin Enciu, Oaspetii din Elizeu - Roman de Cristian Petru Bălan, în Meridianul românesc din 22 mai 2004;(Nota: Prof. C. Enciu a fost prof. de l. romana al lui Nichita Stanescu, Acad. Eug. Simion, Ioan Grigorescu, Bujor Nedelcovici, Mihai Negulescu, Toma Caragiu, Cristian Petru Balan s.a.).
9. Nicolae Dumitrescu, Ploiesti, orizonturi culturale, pp. 251-252, (Editura Lumina Tipo, Ploiesti, 2005).
Daca doriti mai multe detalii despre mine, atunci accesati enciclopedia WIKIPEDIA, via www.Google.com, unde, dupa ce imi scrieti numele meu complet, Cristian Petru Balan, veti putea citi fisa mea, la scriitorii romani, prozatori din diaspora, cu lista cartilor publicate si cu alte note. In fata Dvs. indraznesc sa vin cu cateva din ultimele mele poeme nepublicate in alta parte, dintre care unul in engleza, altul in italiana si altul in spaniola, la sectiile respective.
Sunt nascut la Sibiu, dar am trait mai mult in Prahova, la Ploiesti si prin apropiere (in orasul Boldesti-Scaieni). Tot la Ploiesti am urmat Liceul I.L. Caragiale, apoi Facultatea de Filologie din Bucuresti. Am fost profesor gr. I de limba romana pe la diferite scoli si licee din tara. Am debutat cu versuri la varsta de 19 ani in ziarul local prahovean "Flamura Prahovei", dar ulterior am publicat in numeroase alte ziare si reviste din tara si strainatate. Sunt autorul a numeroase carti - romane, versuri, scenarii - publicate in America si Romania, a unor picturi si sculpturi expuse public. In 1985 am emigrat politic cu familia in Austria, apoi in America, la Chicago si in suburbii, unde ma aflu cu familia de peste 20 de ani. Aici am functionat ca asistent la Colegiul Truman, apoi ca traducator pentru limbile franceza, spaniola, portugheza, italiana si rusa la doua mari companii americane, succesiv. La Chicago am infiintat prima emisiune de televiziune in limba romana si am editat pentru Academia Romano-Americana de Stiinte si Arte buletinele ARA. Am fost corespondent al Vocii Americii si al Europei libere mai multi ani. Sunt membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Academiei Romano-Americane de Stiinte si Arte, consemnat in diferite carti si dictionare din SUA, Canada si din tara.
Cărti publicate:
- Enciclopedia imnurilor de stat ale tarilor lumii (Ed. "Mileniul III", Ploiesti, 2009);
- Imnurile de stat ale tarilor din Uniunea Europeana: (Editura "Premier", Ploiesti, 2008);
- Dincolo de curcubeu (Roman politic si religios, 406 pag.; Ed. North America, Chicago, 1992).
- Amplificările tăcerii (Poeme, Ed. Liberty, New York, 1993).
- Viata lui Iisus (Prezentată în secvente istorice si cronologice; Ed. Holy Cross, San Francisco, 1993).
- Dictionarul partidelor politice din România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1993).
- Dictionarul criminalilor politici comunisti din România (Ed. White Wings, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1995).
- Un dictionar al eroilor căzuti victime ale comunismului în România (Ed. Yellow Bird, Chicago, 1963).
- Stropi de rouă (Colecţie de poezii pentru copii. Volum colectiv, editat de A.B.R., USA, Chicago, 1987).
- Visuri cosmice (Poeme cosmice; Ed. California, Hollywood, USA, 1994).
- Cioburi de cristal (4000 de maxime si cugetări, scrise între 1955-1981, cu prefete de Acad. D. Panaitescu-Perpessicius si M.N. Rusu. Ed. Phoenix, Glen Ellyn, Illinois, USA, 1996).
- Vagabond pe mapamond (Jurnal de călătorii în Hong Kong, Noua Zeelandă si Australia; Ed. Windows, Glen Ellyn, Illinois, 2003).
Lucrari terminate (doua piese de teatru):
- Ispita si virtute (Una storia veneziana);
- Neprihanitul Iov (Drama de inspiratie biblica).
- Eros-Sonete (versuri, Editura "Eminescu", Buc., 2009).
- Razbunatorii (roman descriind coruptia din Romania, Ed. Premier, Ploiesti, 2010).
Scenarii de film:
1. Geniu sublim (Viata lui Mihai Eminescu); un scenariu de film scris în 1965/66 si contractat cu Cinematografia Română, Studiourile Cinematografice Buftea, în 1967; Editura Western, Chicago, 1996).
2. Disperation Aboard (scenariu în limba engleză despre refugiatii vietnamezi; Ed. Western, Chicago, 1996).
Volume publicate în România:
1. Zborul destinului (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2003).
2. Oaspetii din Elizeu (roman, Ed. Eminescu, Bucuresti, 2004).
3. Stindarde transparente (poeme, Ed. Premier, Ploiesti, 2006).
4. Monografia orasului Boldesti-Scăieni (Ed. Premier, Ploiesti, 2007).
5. Ghid de conversatie roman-latin/Romanum latinicumque colloquii enchiridion" (primul de acest gen. Editura Premier, 2007).
Editări:
Cristian Petru Bălan a fost editorul unor publicatii ale Academiei Româno-Americane de Arte si Stiinte (ARA):
Jurnalele Academiei Române (ARA), Editura ARA, California, numerele 21-22, pe anii 1996/97, si nr. 23-24, pe anii 1998/99. De asemenea, în 1994 , a prefatat si publicat o nouă editie a volumului de versuri Stropi de rouă, de Vasile Militaru, la Yellow Bird Publishing din Chicago.
Referinte bio-bibliografice:
1. Aurel Sasu, Dictionarul scritorilor români din Statele Unite si Canada, (Editura Albatros, Bucuresti, 2001);
2. Dictionarul enciclopedic al academiei ARA:
Români în stiinta si cultura occidentală, ed. I, 1992, pp. 27-28; ed. a II-a, 1996, pag. 24-25 (ambele editii la Editura Davis, California);
3. M.N. Rusu, Aforismele lui Cristian Petru Bălan, prefata cărtii Cioburi de cristal, (Editura Phoenix, Glen Ellyn, 1996);
4. Marian Popa, Istoria literaturii române, de azi pe mâine, (Editura Fundatia Luceafărul, Bucuresti, 2001);
5. Dan Fornade, Who's Who - Românii din America, 500 de personalităti din S.U.A. si Canada, (Editura Danway Publications, Montreal, 2000);
6. George Băjenaru, Cititor în exilul creator, pp.97-102 si pag. 218 (Editura Danubius, Bucuresti, 2001;);
George Băjenaru, Teism si ateism în proza anticomunistă , în Meridianul românesc din 6 martie 1998;
7. Ioan Dan (1922-2003), Dincolo de curcubeu, un roman de Cristian Petru Bălan, în Meridianul românesc din 18 sept. 1998.
8. Constantin Enciu, Oaspetii din Elizeu - Roman de Cristian Petru Bălan, în Meridianul românesc din 22 mai 2004;(Nota: Prof. C. Enciu a fost prof. de l. romana al lui Nichita Stanescu, Acad. Eug. Simion, Ioan Grigorescu, Bujor Nedelcovici, Mihai Negulescu, Toma Caragiu, Cristian Petru Balan s.a.).
9. Nicolae Dumitrescu, Ploiesti, orizonturi culturale, pp. 251-252, (Editura Lumina Tipo, Ploiesti, 2005).
Daca doriti mai multe detalii despre mine, atunci accesati enciclopedia WIKIPEDIA, via www.Google.com, unde, dupa ce imi scrieti numele meu complet, Cristian Petru Balan, veti putea citi fisa mea, la scriitorii romani, prozatori din diaspora, cu lista cartilor publicate si cu alte note. In fata Dvs. indraznesc sa vin cu cateva din ultimele mele poeme nepublicate in alta parte, dintre care unul in engleza, altul in italiana si altul in spaniola, la sectiile respective.
Eu te iubesc cu ura
Eu te iubesc cu ura si-n ura ard iubire,
Cu jertfa necuprinsa, cu traznet înghetat,
Ce-ti spulbera tot frigul din sufletu-nchistat,
Cerându-i umilintei în taina sa te-admire
Ca sa-ti înalt altare pe-un pisc mai luminat,
Unde sa-ti smulg din mâna sceptrul de preamarire
Si sa-ti ucid trufia fara milostivire
Ori sa te-alung din sânge, din vise si oftat...
Iar daca plângi, ma-nchin durerii tale-amare,
Cad rugator de-a pururi cu fata-n sânu-ti falnic,
Te-mbratisez cu mila si-ti cer duios iertare
Sau, cu-n sarut salbatic, îti sorb plânsul navalnicStrigând: ramâi, printesa, zeita-alinatoare!Ramâi pe veci cu mine... Si nu-mi zâmbi sagalnic
Scrisoare romantica
Fiecare clipire din ochi ti-o sarut,
Fiecare suspin eu ti-l sorb ne-nceput.
Te-am cautat însetat cum pruncul sânul;
Te-am gasit cum se gasesc strigatul durerii cu-ngânul.
Lânga focul din tine chiar si umbra mi-a ars,
Totu-nfloreste în jur când mi te-apropii cu-n pas...
Daca-mi zâmbesti, îmi cânta cu glas de orga izvoarele.
Când mi te smulgi, îmi pica din cerul inimii
luna si soarele.
Transilvania-i româneasca!
Monument de munti albastri, sfânt podis scaldat în soare,
Leagan drag al românimii, Transilvanie strabuna,
Iata-aud din întuneric un vacarm de voci avare
Care cer sa fii iar smulsa din tulpina straromâna...
Ca un glas al tuturora, ceri sa fii lasata-n pace,
Poruncesti ca toti românii zid sa-ti faca la fruntarii,
Lacomia nemeseasca tu o spulberi din gaoace,
Când probezi cu vechi hrisoave ca-ti suntem ereditarii.
Noi, întreaga românime, suntem fiii tai de-a pururi,
Precum Tu esti Fiica T;arii, dintre toate cea mai mare;
Trunchi al Daciei Ferice, Tu le spui fara-nconjururi
Celor ce râvnesc la Tine ca n-ai glie de vânzare!
NOI suntem stapânitorii, NOI am fost si fi-vom vesnic!
NOI am suferit cu Tine, si cu Iancu, si cu Horia!
NOI am fost zdrobiti pe roata, pusi la jug si arsi ca-n sfesnic!
NOI am re-nviat la Alba, NOI ti-am propulsat istoria!
Tu ne-ai dat pe Muresanu, pe Cosbuc, Rebreanu, Goga;
Tu ne cânti balade, doine: Tu ne-nvârti în hategane...
Tu porti ie si marama, cum purtai odata toga,
Iar din Scoala Ardeleana ti-ai aflat tulpini romane.
Transilvanie mareata, plai strabun, plin de mioare,
Striga Muresul si Crisul, muntii-ncep ca sa racneasca;
Striga vaile-n rasunet... Suna buciume-n ponoare,
Striga-un Adevar ce-i vesnic: TRANSILVANIA-I ROMÂNEASCA!
Corneliu
Sturzu
STURZU Corneliu, se naste la 26 ian. 1935, Pascani,
judetul Iasi - moare in 27 iun. 1992, Iasi.
Poet, prozator si eseist.
Fiul lui Vasile Sturzu, contabil, si al Aureliei (n. Popovici), invatatoare.
Scoala elementara la Pascani (194l-l945), liceul in acelasi oras (1945-l953). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1953-. Reporter la Studioul de Radio Iasi (1957-l968), lector de estetica si teorie literara la Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1963-l977), redactor-sef adjunct al revista Cronica (1965-l968), director al Teatrului National „V. Alecsandri" din Iasi (1968-l972), redactor-sef al Editurii „Junimea" (1972-l979), apoi redactor-sef al revista Convorbiri literare. Debut in ziarul Flacara lasului (1953). Debut editorial cu volum Arcade peste anotimp (1964). A publicat volum de poezii: 'Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Camera de recuzita (1973), Anotimpul increderii (1974), Vintul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), Necontenita veghe (1989); romane: Vatra legendelor (1970), lanus (1980); eseuri: Arta ti sensibilitate (1975).
Colaboreaza la revista Ateneu, Astra, Familia, Luceafarul, Orizont, Tribuna, Steaua s. a. Destul de dificil de cuprins intr-o formula, datorita diversitatii tematice si de scriitura, Corneliu Sturzu lasa in general impresia unui sentimental care-si inventeaza cu fervoare si ingeniozitate masti lirice de o accentuata mobilitate formala.
Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1970 si 1974.
In mozaicul de tendinte (poezie evocativa, livresca, patriotica, fantezista etc.) al liricii lui Corneliu Sturzu se pot distinge, totusi, citeva linii mai apasate, recurente, apte sa fixeze imaginea unei instante creatoare coerente. Dintre acestea, notabila este, in primul rind, aceea a lirismului „de atmosfera", ivit ca efect al unei priviri melancolice, dar si sagetatoare, ironice uneori, asupra cotidianului:
Poet, prozator si eseist.
Fiul lui Vasile Sturzu, contabil, si al Aureliei (n. Popovici), invatatoare.
Scoala elementara la Pascani (194l-l945), liceul in acelasi oras (1945-l953). Licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Iasi, ale carei cursuri le-a urmat in perioada 1953-. Reporter la Studioul de Radio Iasi (1957-l968), lector de estetica si teorie literara la Facultatea de Filologie a Univ. din Iasi (1963-l977), redactor-sef adjunct al revista Cronica (1965-l968), director al Teatrului National „V. Alecsandri" din Iasi (1968-l972), redactor-sef al Editurii „Junimea" (1972-l979), apoi redactor-sef al revista Convorbiri literare. Debut in ziarul Flacara lasului (1953). Debut editorial cu volum Arcade peste anotimp (1964). A publicat volum de poezii: 'Autoportret pe nisip (1966), Restituirea jocului (1969), Cantilene (1970), Duhul pietrelor (1970), Camera de recuzita (1973), Anotimpul increderii (1974), Vintul din oglinzi (1978), Zigurat (1979), Arhipelagul altor umbre (1985), Necontenita veghe (1989); romane: Vatra legendelor (1970), lanus (1980); eseuri: Arta ti sensibilitate (1975).
Colaboreaza la revista Ateneu, Astra, Familia, Luceafarul, Orizont, Tribuna, Steaua s. a. Destul de dificil de cuprins intr-o formula, datorita diversitatii tematice si de scriitura, Corneliu Sturzu lasa in general impresia unui sentimental care-si inventeaza cu fervoare si ingeniozitate masti lirice de o accentuata mobilitate formala.
Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi pe 1970 si 1974.
In mozaicul de tendinte (poezie evocativa, livresca, patriotica, fantezista etc.) al liricii lui Corneliu Sturzu se pot distinge, totusi, citeva linii mai apasate, recurente, apte sa fixeze imaginea unei instante creatoare coerente. Dintre acestea, notabila este, in primul rind, aceea a lirismului „de atmosfera", ivit ca efect al unei priviri melancolice, dar si sagetatoare, ironice uneori, asupra cotidianului:
„Surpa tristeti ofilite
pavilioanele cerului plictisite de jazz - indiferentele ritmuri cernite pe tobe in falsul extaz" (Motiv latin). Sau: „Cetate in declin si strazi prudente, In librarii, - editii noi de clasici ghiduri pentru turisti ce nu mai vin vederi din parc cu busturi si studente cu fixe zimbete, de manechin" Excursie). Sau, cu o evidenta nota jucaus-fantezista: „in seara asta totul se farima Cheia din usa se preface nor Din carti curg vorbele pe dusumele De pe ecran aluneca-un actor" (De genul neutru). |
Alaturi de acest lirism al cotidianului privit ironic si sentimental, o a doua linie, regasibila in aproape toate volumele tiparite, o constituie poezia de dragoste. O poezie notabila mai ales prin ceea ce e in ea reverie, imaginare a unei iubiri indepartate, lasate la tarm, o iubire odiseica:
„Si casele aluneca in intuneric -
sfioase mingi prin aerul confuz,
mari pinze de argint, pe riul sferic
se zbat usor de-un vint de duca. Iara
cu valurile, tu, femeia mea-n auz,
din asteptarea somnului ma chemi afara"
(Noaptea lui Odiseu).
De altfel, e de retinut la Corneliu Sturzu obsesia spatiului marin, a calatoriei si a naufragiului elegiac. Pentru felul cum configureaza simbolic aceasta obsesie, poemul Rechinul mort, unul dintre cele mai reusite ale autorului, merita citat, figuratia, topica si mesajul sau nefiind straine de Albatrosul ucis al lui Labis :
„indestulat si-acum de-atita singe
Din golf in golf mareele-l purtara Printre moluste flaste si natinge Linga un tarm inalt. Si il uitara incremenit la capatul de maluri Ca din razboaie stinse o torpila, Cioplit de vinturi, modelat de valuri In trudnica lucrare, inutila la-ngemanarea vamilor severe Respins de albatros si de meduza Parea strainul dintre frontiere Pe care patriile il refuza." |
Romanul lanus (1980) urmareste „traiectul existential al unui personaj contradictoriu, al carui chip prinde contur intre luminile trecutului si umbrele prezentului" (I. Holban ); eminentul cercetator Bogdan Vararu, in pragul esecului, isi face un examen de constiinta, rememorind si analizind cauzele declinului sau.
OPERA:
Arcade peste anotimp, versuri, Iasi, 1964; Autoportret pe nisip, versuri, Bucuresti, 1966; Restituirea jocului, versuri, Bucuresti, 1969; Cantilene, versuri. Iasi, 1970; Duhul pietrelor, versuri, Bucuresti, 1970; Vatra legendelor, roman, Bucuresti, 1970; Camera de recuzita, versuri, Iasi, 1973; Anotimpul increderii, versuri, Bucuresti, 1974; Arta si sensibilitate, eseuri. Iasi, 1975; Vintul din oglinzi, versuri, Bucuresti, 1978; Zigurat, versuri, Iasi, 1979; lanus, roman, I, Bucuresti, 1980; Arhipelagul altor umbre, versuri, Iasi, 1985; Necontenita veghe, versuri, Bucuresti, 1989. |
REFERINTE CRITICE:
C. Ciopraga, in Cronica, nr. 3, 1971; M. Iorgulescu, in Luceafarul, nr. 43, 1973; D. Dimitriu, in Convorbiri literare, nr. 11, 1974; H. Zalis, Tensiuni lirice contemporane, 1975; Al. Pini, in Romania literara, nr. 48, 1975; D. Micu, in Contemporanul, nr. 24, 1975; M. Iorgulescu, in Romania literara, nr. 35, 1975; C. Moraru, in Flacara, nr. 24, 1978; V. Felea, in Tribuna, nr. 28,1978; L. Leonte, in Contemporanul, nr. 32, 1979; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 19, 1979; N. Turtureanu, in Cronica, nr. 5, 1980; Gr. Smeu, in Romania literara, nr. 23,1981; I. Holban, in Cronica, nr. 11, 1981; G. Popescu, in Ramuri, nr. 1, 1982; C. Ciopraga, in Cronica, nr. 5, 1985; C. Coroiu, in Ateneu, nr. 2, 1985; V. Tascu, in Steaua, nr. 1, 1986; I. Rotam, O istorie, III. |
Noaptea lui Odiseu
Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara
Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine
Si mor trist, in asternuturi.
Treptele luminii, 1970
Porti mari, de fier, se-nchid cu intuneric
Si vulturi cad prin aerul confuz
Mari bolovani manati de raul sferic,
Surpati din maluri de un vant de duca iara
Ca valurile tu, femeia mea-n auz
Din asteptarea somnului ma chemi afara
Si-ntins cum sunt pe blanuri de feline
Pietrosu-mi trup incet calatoresti
Mireasma grea, de mosc, patrunsa-n mine,
Si cand visez la lupte barbatesti
Cand parul ca un streag invins ti-l fluturi
La marile serbarile Eleustine
Si mor trist, in asternuturi.
Treptele luminii, 1970
Et in Arcadia…
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Un rau se subtiaza la izvor
Si ploile de vara nu-l ajuta
Bauta-i apa veche de-un cocor
Din limpezimea zarii, necazuta
Si-un strop ca de mercur, uscatul ram
si-o raza intre ele ca o spada.
Eram acolo-n cranguri, nu eram?
Dar care ochi ar fi putut sa vada
Durandu-l nemplinirile mereu
Cand pleoapa grea de piatra se preschimba
Si cand, din umbra, duhul unui zeu
Ma blestema intr-o straina limba.
Treptele luminii, Iasi, 1970
Citat
despre esențial
...
intr-o poezie, virgula este un sublim asin care duce povara intelesului mai departe,
catre alte intelesuri. Ori ca punctul, la sfarsitul unui vers, este o
respiratie a gandirii pentru cititor sau, cand nu e pus la locul sau, o
prapastie in care aluneci tu, cu tot cu sentimentele tale. Sau ca inceputul
unui vers scris cu majuscula inseamna o splendida respiratie inainte de startul
unei noi emotii artistice, ori - cand tu, ca artist, nu-i dai atentie - un
sughit in betia lecturii.
TEATRU/FILM 27 Iunie
În regia Ion Cărmăzan
Biografie
Ion Cărmăzan
Locul
naşterii: Satchinez, Timis, Romania
· Data naşterii: 27.06.1948 (69 ani) · Ocupaţie:
Regizor, scenaris
1971
- Diploma în matematici, Universitatea Timisoara
1978 - Diploma în regie de film, IATC I.L. Caragiale - Bucuresti
1995 - Profesor regie film “Titu Maiorescu”
1999 - Lector doctorand Facultatea de arte a Universitãtii Hyperion si la Academia de arte Luceafãrul
1978 - Diploma în regie de film, IATC I.L. Caragiale - Bucuresti
1995 - Profesor regie film “Titu Maiorescu”
1999 - Lector doctorand Facultatea de arte a Universitãtii Hyperion si la Academia de arte Luceafãrul
·
Întoarcerea magilor (2016)
·
Oul de cuc (2010)
·
Cu inima indoita (2006)
·
Dragoste de mamă (2006)
·
Margo (2006)
·
Lotus (2004)
·
Raport despre starea natiunii (2004)
·
Casa din vis (1991)
·
Sania albastra (1987)
·
Lișca (1983)
·
Țapinarii (1982)
Filmografie - scenarist
·
Brâncuși... din eternitate (2014) Trailer
·
Margo (2006)
·
Lotus (2004)
·
Orient Express (2004)
·
Raport despre starea natiunii (2004)
·
Casa din vis (1991)
·
Țapinarii (1982)
Filmografie - după o
nuvela de
TAPINARII - Regia: Ioan Carmazan. Muzica: Dorin Liviu Zaharia. Via:
Ziaristi Online TV: https://youtu.be/L_2pppbWhLE.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu