AM SELECȚIONAT MATERIALELE SPECIFICE ZILEI DE 1 AUGUST 2018 SPECIAL PENTRU PRIETENII MEI
Bună
ziua, prieteni!
A
început Postul Adormirii Maicii Domnului!
Nu uitați: post, rugăciune, milostenie - acestea sunt armele cu care luptă creștinul ortodox!
Nu uitați: post, rugăciune, milostenie - acestea sunt armele cu care luptă creștinul ortodox!
ISTORIE
PE ZILE 1 August
Evenimente
·
49 î.Hr.: Bătălia
de la Ilerda (Spania). Cezar a învins ultimele trupe susținătoare ale lui Pompei.
·
30 î.Hr.: Fortele lui Octavianus (mai târziu cunoscut sub
numele de Augustus) intra in orasul Alexandria din Egipt, aducându-l sub
controlul Romei. Octavian (23
septembrie 63 î.Hr. – 19 august 14 d.Hr.) a fost fondatorul Imperiului
Roman și primul imparat, din anul 27 î.Hr.
·
69 e.n.: Are loc revolta triburilor batave (Olanda de azi) conduse
de Gaius Iulius Civilis, impotriva romanilor. Dupa victoria de la
Mayence, fiind invinsi la Treves de generalul roman Petilius Cerialis,
batavii au tratat cu romanii si au devenit aliatii lor, in anul 70.
·
527: Iustinian I este incoronat imparat al
Imperiului Bizantin. Iustinian (Flavius Petrus Sabbatius Justinianus), s-a
născut în 482 în satul Tauresium (într-o familie de țărani traco-romani sau
iliro-romani), sat situat lângă Justiniana Prima din prefectura romană Iliria. Familia lui era vorbitoare a limbii latine, iar Iustinian a fost nepotul
viitorului împărat Iustin I, care a făcut după anul 470 carieră militară în
armata împăratului Leon I al Imperiului Roman de Răsărit (457-474). Supranumit Iustinian cel Mare, a fost imparat
al Bizantului pana in anul 565. În timpul domniei sale,
a încercat să reînvie măreția Imperiului și sa recucereasca jumatatea de
vest a Imperiului Roman.
·
902: Taormina, ultima fortareata bizantina din Sicilia
este capturata de arabii condusi de emirul Aghlabds.
·
1192: regele englez Richard Inima de Leu si
cruciatii inving la Jaffa armata musulmana a lui Saladin. Richard I (n. 8 septembrie 1157, d. 6 aprilie 1199) rege al
Angliei în perioada 1189-1199. Era cunoscut și sub numele de Richard
Inimă-de-Leu datorită reputației sale de mare lider militar – foto ( Efigie (c.
1199) a lui Richard I la mănăstirea Fontevraud, Anjou). Saladin sau Salah
al-Din (n. 1138 – d. 4 martie 1193) musulman kurd din Tikrit devenit primul
sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei.
·
1291: Este creata Confederatia
Elvetiana.
·
1404: Domnul Moldovei, Alexandru cel
Bun (1400–1432) reinnoieste tratatul incheiat, in 1402, cu regele Poloniei,
promitandu-i ajutor impotriva tuturor dusmanilor, fara exceptie. Alexandru cel Bun, fiul lui Roman I (decedat la 1 ianuarie
1432), a fost domnul Moldovei între anii 1400 – 1432, succedându-i la tron lui
Iuga Ologul, care a fost îndepărtat de către Mircea cel Bătrân
.
.
·
1473:
Atestarea documentară a orașului Zalău. Matia
Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată
oraș-târg, „oppidum Zilah” (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de
sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată
țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al
aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății
și de conducere a statului. Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în
Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al
III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200. În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare
încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în
1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea. Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul
a intrat în componența Principatului Transilvania.
·
1498: Cristofor Columb devine primul european care atinge
tarmul teritoriului numit acum Venezuela. Cristofor Columb (italiană Cristoforo
Colombo, spaniolă Cristóbal Colón, n. între august și octombrie 1451 – d. 20
mai 1506) a fost un navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul
Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind
un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai
Lumea Veche.
·
1664: Imperiul Otoman este învins în Bătălia de la
Saint Gotthard de armateele austriece conduse de Raimondo Montecuccoli si
incheie pacea de la Vasvár. Aceasta (pacea) încheie primul război austro-turc și
asigura pacea între austrieci și otomani până 1683, anul în care
otomanii vor asedia Viena pentru a doua oară. Pacea de la
Vasvár recunoștea controlul otomanilor asupra Transilvaniei și
obliga Imperiul Austriac sa plăteasca despăgubiri de război Imperiului Otoman.
·
1714: Dimitrie Cantemir a
devenit primul român, membru al unui înalt for științific internațional (Academia
din Berlin). Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 – d. 21
august 1723) domnul Moldovei în două rânduri (martie – aprilie 1693 și 1710 –
1711) și un mare cărturar al umanismul românesc.
·
1770: Incepe Batalia de la Cahul, intre
armata rusa in frunte cu Rumeantev si oastea turceasca condusa de Halil-Pasa. A fost cea mai importantă bătălie a
războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din
secolul al XVIII-lea. A avut loc la doar două săptămâni după victoria rusă de
la Larga. Comandantul rus Piotr Rumeanțev cu o armata de 40.000 de
soldați a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor unite ale
Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști
și 45.000 de cavaleriști. Pierderile rusești au fost de 1.000 soldati, în
timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați
morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat si 130 de tunuri
otomane. Victoriile de la Larga, urmata de cea de la Cahul, au schimbat
situația strategică a conflictului în favoarea Rusiei. În septembrie 1770,
rusii au cucerit Tighina, iar apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia,
Cetatea Albă și Ibrail. După
aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21
iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană au semnat Pacea de la Kuciuk-Kainargi.
Tratatul conținea 16 prevederi
favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, armata rusa
s-a retras, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.
·
1774: Chimistul englez Joseph Priestley obtine pentru prima data
oxigen pur pe care-l numeste “un nou tip de aer”. Joseph Priestley, (n. 13
martie 1733 (s.v.) – d. 6 februarie 1804) teolog, chimist, pastor dizident,
educator și filozof natural și filozof al politicii englez, care a scris peste
150 de lucrări. Lui Priestley îi este atribuită descoperirea oxigenului, pe
care l-a izolat sub formă gazoasă.
·
1778: A fost deschisa prima banca
germana de economii la Hamburg .
·
1789: Armatele ruso-austriece in
frunte cu Suvorov, inving in timpul razboiului ruso-turc din 1787-1791 in
batalia de langa Focsani, ostile turcesti conduse de Osman-Pasa.
·
1793: Este introdusa in
Franta prima unitate de masura metrica a greutatii – Kilogramul. Franta devine
primul stat care utilizeaza sistemul metric.
·
1798: Are loc batalia navala de la
Abukir in care escadrila franceza este nimicita de flota engleza condusa de
amiralul H. Nelson.
·
1834: A
intrat în vigoare Legea
de Abolire a Sclaviei din 1833, prin care se
abolea sclavia în întregul Imperiul Britanic.
·
1865: A apărut, la Bucureşti,
“Tipograful român”, prima gazetă muncitorească din România.
·
1867: În sesiunea din august a
Societăţii Literare Române, s-a hotărât schimbarea denumirii în Societatea
Academică Română şi a fost ales primul ei preşedinte (Ion Heliade Rădulescu,
1867-1870). Ion Heliade-Rădulescu (n. 6 ianuarie 1802,
Târgoviște — d. 27 aprilie 1872, București) scriitor, filolog și om politic
român, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte, considerat
cel mai important ctitor din cultura română prepașoptistă.
·
1873: Inventatorul britanic Andrew
Smith Hallidie, patenteaza in S.U.A. cabina de funicular .
·
1874: Se da in exploatare
calea ferata Iasi–Ungheni, care facea jonctiunea cailor ferate
romane cu caile ferate rusesti din Basarabia.
·
1894: Izbucneste Primul război
chino-japonez. Primul Război Sino-Japonez (1 august 1894 – 17 aprilie
1895) a avut loc în timpul Dinastiei Qing din China și Japonia perioadei
Meiji, în primul rând pentru controlul asupra Coreei. După mai mult de șase luni de luptă continuă
și succese ale armatei și marinei Japoneze și pierderea portului chinezesc
Weihaiwei, în februarie 1895 conducerea chineza a cerut încheierea păcii.
Războiul a demonstrat eșecul încercărilor
dinastiei Qing de a moderniza armata în special în comparație cu succesul
Japoniei în perioada de după Restaurația Meiji. Pentru prima dată în peste 2.000 de ani, dominația regională în Asia de
Est s-a mutat din China în Japonia, iar prestigiul dinastiei Qing, împreună cu
tradiția clasică în China au suferit o lovitură majoră. Infrângerea a fost un
catalizator pentru o serie de miscari revoluționare și schimbări politice
conduse de Sun Iat-sen și Kang Youwei. Aceste tendințe se vor manifesta mai
târziu în Revoluția Xinhai (1911).
·
1901 -
Vede lumina tiparului primul tratat consacrat istoriei limbii române,
"Histoire de la langue roumaine", de Ovid Densuşanu.
·
1914: Germania declară
război Rusiei, la inceputul primului război mondial.
·
1921:
La Haga a fost creată Curtea
Internațională de Justiție. Curtea
Internațională de Justiție (cunoscută și drept Curtea Mondială sau CIJ;
franceză Cour internationale de justice) este principalul organ judiciar al
Națiunilor Unite. Ea are sediul în Palatul Păcii de la Haga, Țările de Jos.
Principalele sale funcții legale sunt soluționarea litigiilor prezentate de
către statele membre și de a da avizele legale cu privire la întrebările
adresate de către organele autorizate în mod corespunzător internaționale,
agențiilor și a Adunării Generale a ONU. CIJ nu ar trebui să fie confundată cu
Curtea Penală Internațională, care are de asemenea potențial „global” de
competență.
·
1927: Se declanseaza răscoala din
Nanchang, care marcheaza prima bătălie importantă în războiul civil
chinez între Kuomintangul nationalist şi Partidul Comunist din
China. In aceasta zi este aniversata fondarea Armatei Populare
de Eliberare a Chinei.
·
1936: Sunt deschise Jocurile Olimpice de vara de
la Berlin (ultimele din perioada interbelica). Participarea românească la Jocurile
Olimpice a fost mai mare decât la ediţiile precedente ale Olimpiadelor. În
1936, oficialităţile au sprijinit nu numai deplasarea unei numeroase delegaţii
sportive, ci şi a unor grupuri de elevi, studenţi, dansatori, corişti,
totalizând peste 100 de persoane. Atleţii români deşi se pregătiseră câteva
luni au înregistrat rezultate modeste. Probele de călărie, dominate de
concurenţii germani, au adus în final prima medalie olimpică pentru delegaţia
românească. În proba individuală a Marelui Premiu al naţiunilor a fost nevoie
de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului. După ce concurenţii
aflaţi la egalitate – germanul Kurt Hasse şi românul Henri Rang – au parcurs un
nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al doilea, obţinând medalia de argint.
·
1941: Nemtii impusca la Chisinau,
peste o mie de evrei si comunisti.
·
1943: Aviatia
americana ataca cu 177 bombardiere decolate de la Benghazi, Libia,
zona petrolifera de pe Valea Prahovei. Operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1
august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din jurul
oraşului Ploieşti. Avioanele americane au bombardat zacamintele de
petrol de langa Ploiesti si Campina, producand mari pierderi umane si materiale
Romaniei. Cu
toate acestea, in ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost
totusi un eşec: la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a
capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o
singură zi 53 de avioane şi 660 de militari (310 au fost ucişi, iar
restul au căzut prizonieri). Cât priveşte pagubele materiale produse de
bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările
americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a
rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele
lovite într-adevăr si-au revenit în numai câteva săptămâni. Conform
evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra
rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943: „nu a
fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”,
multe dintre rafinarii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă.
·
1944: Rezistența poloneză a
declanșat Revolta din Varșovia împotriva
ocupației naziste a Poloniei în timpul celui de al Doilea Război
Mondial.
·
1946: Incepe prima editie a
Festivalului international de film de la Marianske Lazne, care, mai tarziu, si–a
mutat sediul la Karlovy Vary .
·
1946: Conducatorii Armatei ruse de eliberare, aliata cu
Germania Nazista, sunt executati la Moscova pentru tradare.
·
1960: Orasul Islamabad este
declarat capitala a Pakistanului.
·
1966: În China a început, sub directa
conducere a dictatorului comunist Mao Tzedong, Marea Revoluţie Culturală,
care a durat între 1966-1968. În fapt, “revoluţia culturală” era o
exacerbare a principiilor realismului socialist şi o delimitare de moştenirea
culturală ancestrală a Chinei, o ţară cu o cultură străveche, ale cărei
vestigii datează din mileniul al II-lea î.Hr.
·
1966: Charles
Whitman a ucis 17 oameni și a rănit alți 32 la Universitatea din Texas în
Austin înainte de a fi ucis de poliție.
·
1977: Greva
generală a minerilor din Valea Jiului. 30.000 de mineri au
blocat exploatările și au cerut să discute numai cu Nicolae Ceaușescu (1
- 3 august).
·
1981: S-a
lansat postul de televiziune MTV, odată
cu difuzarea primului său videoclip, Video Killed
the Radio Star al formației The Buggles.
·
1982: Este inaugurat stadionul “Jiul”
din Petrosani, cu o capacitate de 20.000 de locuri.
·
1993 - S-a declanşat greva minerilor din Valea
Jiului
·
1996: A
intrat în vigoare, în mod oficial, programul efectiv de Parteneriat Individualizat România - NATO.
·
2001 - Fostul suveran al României, Mihai I, a
cerut retrocedarea Castelului Peleş, precum şi a altor imobile din jurul
castelului, ca şi o serie de terenuri virane din judeţul Prahova
Nașteri
·
10 î.Hr.: S-a nascut imparatul roman Claudius, cuceritorul
Britaniei; (d. 54). Tiberius Claudius Caesar Augustus Gemanicus (1 august 10
î.Hr. – 13 octombrie 54) a fost al patrulea împărat roman al dinastiei
iulio-claudiene; a domnit din 41 până în 54. Fiu al generalului Drusus (fratele
lui Tiberius) și al Antoniei Minor, frate mai tânăr al generalului Gemanicus,
născut la Lugdunum (Lyon), Claudius nu participă până la urcarea pe tron,
datorită unei sănătăți mai șubrede și a unor infirmități congenitale, la viața
politică, preferând o existență retrasă, consacrată studiului. Este proclamat
împărat de către pretorieni la asasinarea nepotului său Caligula și recunoscut
apoi de către senat. În timpul domiei sale începe construcția unui sistem
defensiv de fortificații pe Rin și Dunăre, provinciile beneficiază de o bună
administrare și o bogată activitate edilitară (șosele, apeducte, porturi).
Acordarea cetățeniei romane locuitorilor unor orașe din afara Italiei, îi
atrage ostilitatea cercurilor senatoriale. În timpul domniei lui Claudius
începe cucerirea Britanniei, care devine cea mai vestică provincie a Imperiului
Roman. În 44 Iudeea și în 46 Tracia sunt transformate în provincii romane. După
executarea Messalinei, cea de-a treia soție, în 48, acuzată de Narcissus de
complot, Claudius se căsătorește în 49 cu Agrippina Minor Iulia și-l adoptă pe
fiul acesteia, Nero, care-i va urma la tron. Moare otrăvit de noua sa soție.
·
126: S-a nascut imparatul roman Pertinax (d.28 martie 193). Publius Helvius Pertinax Augustus s-a remarcat
în timpul războaielor cu marcomanii, a fost guvernator al Moesilor
(176-178), al Daciei (178-179), al Siriei (179-182), al Britanniei (185-187),
al Africii (188-189). Spre sfârșitul domniei lui Commodus, devine prefect al orașului
Roma. A fost proclamat împărat, a doua zi după asasinarea lui
Commodus si asemenea împăratului Galbaa cautat să obțină sprijinul
Senatului în vederea redresării situației financiare a statului și a întăririi
disciplinei militare. La 28 martie 193, după 87 de zile de domnie, a fost
asasinat la Roma de Garda Pretoriană, nemulțumită de severitatea măsurilor pe
care le-a luat și de austera politică economică inițiată de el.
·
1401: S-a nascut Nicolaus Casanus, filosof si savant italian
de origine germana – este autorul teoriei coincidentei contrariilor si primei
hărţi geografice a Europei Centrale si de Răsărit; (d.1464). Nicolaus Cusanus,
numele latinizat al lui Nikolaus von Kues (Cusa), cu adevăratul nume Nikolaus
Chrypffs sau Krebs, (n. 1401, Kues – azi Bernkastel-Kues/Germania – d. 11 august
1464, Todi/Umbria, Italia), a fost un învățat german, savant multilateral,
filosof și teolog, jurist, astronom și matematician, considerat drept cea mai
importantă personalitate în cultura europeană a secolului al
XV-lea. Născut într-o familie de comercianți, a crescut într-un mediu
monahal, fiind educat de frații congregației din Deventer, care îl inițiază în
mistica înoitoare denumită Devotio moderna. Studiază dreptul și matematica la
renumita Universitate din Padova, unde, în 1423, își ia doctoratul cu o
dizertație în domeniul dreptului canonic. Ca arhidiacon de Liège, devine membru
al Conciliului din Basel (1432), care avea sarcina reformării Bisericii și a
Imperiului. În această calitate, redactează o scriere în care atribuie
Conciliului o competență superioară celei deținute de Papă; mai târziu își
retrage această teză și devine un apărător activ al papalității. Este trimis la
Constantinopol, și încearcă fără succes realizarea unirii Bisericilor din
Orient și Occident. În 1440 revine în Germania în calitate de emisar papal. În
1448 este înălțat de Papa Nicolae V la demnitatea de cardinal și, în 1450, este
numit episcop de Brixen (Bressanone). Arhiducele Sigismund de Austria, adversar
al ideilor reformatoare, se opune acestei numiri. În 1460, Cusanus este
încarcerat, fiind eliberat de Papa Pius II, în timp ce Sigismund este
excomunicat. Cu toate acesta, Nicolaus Cusanus nu se mai poate întoarce în
dioceza sa, devine cardinal al Curiei Romane și consilier al Papei. În
conflictul cu papa, Sigismund capitulează în 1464, la câteva zile după moartea
lui Cusanus pe 11 august în localitatea Todi din Umbria. Corpul său a fost
înmormântat în biserica San Pietro in Vincoli din Roma, dar mai târziu s-a
pierdut; inima i-a fost dusă – conform dorinței sale – în altarul capelei din
Kues, unde se găsește și azi în custodia Fundației Cusanus, care păstrează și
cea mai mare parte a manuscriselor sale.
·
1733 - S-a născut chimistul Richard Kirwan, care a avut
contribuţii importante în mai multe domenii ale ştiinţei. A fost autorul a
numeroase lucrări ştiinţifice, printre care „Elements of Mineralogy” (1784),
prima lucrare din domeniul geologiei (m. 1812).
·
1744: S-a născut naturalistul Jean-Baptiste
de Monet, Cavaler de Lamarck, naturalist francez, fondator al primei teorii
unitare despre evolutia lumii organice; este una dintre marile personalitati
din istoria biologiei; el a elaborat o metoda de clasificare a plantelor simpla
si foarte eficienta. Lamarck a vorbit primul despre notiunea
de “nevertebrate”, folosita pana in prezent, in cadrul
acestei clasificari el descriind cu o mare precizie numeroase
specii si de asemenea, a propus denumirea de “biologie” pentru
a desemna ştiinţa fiinţelor vii. Este acela care a elaborat si prima
ipoteza despre teoria evoluționistă; (d. 18.12.1829, Paris).
·
1770: William Clark,
explorator american (d. 1838). William Clark (n. 1 august 1770, Comitatul Carolina, Virginia
– d.1 septembrie 1838, Saint Louis, Missouri) ofițer al Armatei SUA, călător și
explorator american, iar ulterior guvernator al Teritoriul Missouri.
·
1808 - S-a născut americanul Henry Darwin Rogers, geolog
(m.29.05.1866).
·
1818: S-a nascut Maria Mitchell, prima femeie
astronom de origine americană. A elaborat
primul raport privind observarea unei comete; a fost prima femeie membră a
Asociaţiei Americane pentru Artă şi Ştiinţă; (d.28.06.1889).
·
1819 -
S-a născut prozatorul şi poetul Herman Melville: "Moby Dick",
"Timoleon" (d. 28 septembrie 1891). Herman
Melville (n. 1 august 1819, New York – d. 28 septembrie 1891, New York) a fost
un scriitor și eseist american, cunoscut mai ales pentru romanul său Moby Dick,
care l-a făcut celebru. Povestitor captivant, rapsod al peisajului marin și
exotic, creator de tipuri umane de puternică vitalitate, a scris romane
inspirate din viața indigenilor insulari din mările Sudului, evocând relațiile
dure dintre oamenii mării sau aspirația eroului romantic către un ideal
inaccesibil. De asemenea, a fost un maestru al povestirii și al jurnalelor de
călătorie. Opera sa poetică, valorificată postum, de celebrare a unor bătălii
și eroi din Războiul Civil, de evocare a peisajului marin sau de meditație
lirico-filozofică asupra vieții, îl situează printre poeții reprezentativi ai
secolului al XIX-lea.
·
1860: S-a nascut Assan Bazil,
inginer şi explorator român, membru al Societăţii geografice române, primul
român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului. A fost şi deţinătorul
automobilului cu nr. 1 din Bucureşti; (d.1918). Bazil G.
Assan (n. 1860; d. 1918 la Montreux, Elveția) inginer și explorator român,
membru al Societății geografice române, primul român care a efectuat o
călătorie în jurul Pământului. În 1897 a întreprins o călătorie în regiunile
polare nordice, în Insula Urșilor și arhipelagul Svalbard, unde a făcut
cercetări geologice și asupra florei și faunei. În 1899 a făcut o călătorie pe
ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San
Francisco – New York – Londra, fiind astfel prima călătorie a unui român în
jurul lumii.
·
1883: la Cubolta, județul Soroca, Basarabia țaristă se naște
Pantelimon Halippa (d. 30 aprilie 1979 la Bucureşti, Republica Socialistă România),
publicist şi om politic român. Pantelimon Halippa a fost unul dintre cei mai
importanţi militanţi pentru afirmarea spiritului românesc în Basarabia şi
pentru unirea acestei provincii cu România. Pan. Halippa a înființat în 1917
Partidul Național Moldovenesc, după care a fost vice președintele și apoi
preşedintele Sfatului Ţării care la 27 martie / 9 aprilie 1918 a votat Unirea
cu România. A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la
Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei
cu România. A ocupat funcţii de ministru în diferite guverne. Pantelimon
Halippa a fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet. A
fost membru corespondent al Academiei Române din 1918 exclus în 1948, repus în
drepturi în 1990. În 1908 şi 1912 a colaborat la revista „Viaţa românească”,
în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”. În 1908 a tipărit la
Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte
literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia,
schiţă geografică”. Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu
Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvînt
moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a
contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu
România.Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917),
Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor
Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău
(1940). În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi
ziarul cotidian omonim. Pantelimon Halippa a scris peste 280 poezii, articole,
schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur
volum - „Flori de pîrloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.
A scris şi cîteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii”
(1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B.
P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din
Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică
(2001). În colaborare a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi”
(1991).
·
1891: S-a nascut Grigore
Brezeanu, regizor. A realizat filme documentare si primele filme de fictiune
romanesti (“Insira-te, margarite”, “Amor fatal”, “Independenta Romaniei”); (d.
1919).
·
1893: Alexandru I, rege al
Greciei (d. 1920). Alexandru
(1 august 1893 – 25 octombrie 1920) a domnit ca rege al Greciei din 1917 până
în 1920 când a murit pe neașteptate de septicemia cauzată de mușcăturile a două
maimuțe. Alexandru s-a născut la palatul Tatoi în apropiere de Atena și a fost
al doilea fiu al regelui Constantin I al Greciei și a soției lui, Sofia a
Prusiei. Deci Alexandru a avut particularitatea genealogică de a fi pe linie
paternă strănepotul regelui Christian al IX-lea al Danemarcei (1818-1906),
supranumit „socrul Europei” și pe linie maternă strănepotul reginei Victoria a
Regatului Unit supranumită „bunica Europei”. Împreună cu părinții săi a făcut
numeroase călătorii în străinătate și a vizitat-o în mod regulat pe bunica sa
maternă, Victoria, împărăteasa Germaniei care a avut o afecțiune aparte pentru
descendenții ei greci. De asemenea, prințul a vizitat Danemarca, Marea Britanie
și Rusia ai căror suverani erau rude apropiate ale familiei sale. Educația pe
care a primit-o Alexandru a fost bună dar nu ca cea rezervată fratelui său mai
mare, care era destinat să domnească într-o zi. Spre deosebire de George care a
efectuat o parte din formarea sa militară în Germania, Alexandru și-a făcut
școlarizarea în Grecia. La principala academie militară greacă, Évelpides,
prințul a fost remarcat pentru talentul său la mecanică și pentru capacitățile
sale intelectuale. De fapt, Alexandru este pasionat de mașini și de motoare. El
este unul dintre primii greci care a achiziționat un automobil. Între
1912-1913, prințul se distinge în luptele din războaiele balcanice. La
sfârșitul Primului Război Balcanic orașul Salonic și regiunea sa este atașată
Greciei, ceea ce permite ca țara sa să crească considerabil ca suprafață. La
scurt timp, regele George I este asasinat iar tatăl său urcă pe tronul Greciei
sub numele de Constantin I.
·
1909 - S-a născut Ecaterina Ciorănescu-Neniţescu,
personalitate eminentă a chimiei româneşti, membră a Academiei Române
(m.23.01.2000).
·
1915: s-a născut Gellu Naum, poet, prozator şi
dramaturg, considerat cel mai important reprezentant român al curentului
suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan
european:"Castelul orbilor", "Zenobia", "Cartea cu
Apolodor". A murit la data de 29 septembrie 2001.
·
1920: S-a nascut Henrietta Lacks akes, o femeie de culoare din America,
decedata in urma unei tumori canceroase cu evolutie rapida. (d. 4 octombrie
1951)
Henrietta Lacks (n. 1 august 1920
– d. 4 octombrie 1951), a fost o femeie de culoare din America decedata in urma
unei tumori canceroase cu evolutie rapida. Cazul ei ar fi putut parea „banal”,
daca un medic nu ar fi constat cu uimire, ca nu toate celulele sale au murit
odata cu decesul ei, pentru că o parte din ele trăiesc şi astăzi, Henrietta
Lacks oferind medicinei cel mai preţios dar: celulele sale nemuritoare.
·
1924: Georges Charpak,
fizician francez, laureat al Premiului Nobel
pentru Fizică pe 1992 (d. 2010)
·
1930: S-a născut Pierre Bourdieu, unul dintre cei mai
importanţi filosofi şi sociologi contemporani; (d. 23 ianuarie 2002).
·
1930 - S-a născut Lionel Bart ("Begleiter"),
compozitor britanic.
·
1933: S-a
născut actorul american de comedie Dom DeLuise: “Robin Hood: Bărbaţi în
izmene”, “Escroci de elită”, “Bebeluşi geniali”; (d.04.05.2009).
·
1936 - S-a născut creatorul de modă Yves Saint Laurent,
distins cu ordinele “Cavaler al Legiunii de Onoare” (1985) şi “Ofiţer al
Legiunii de Onoare” (1995). De-a lungul timpului, imperiul Saint Laurent s-a
dezvoltat considerabil; pe lângă Haute Couture, compania produce linii
destinate bărbaţilor, blănuri, bijuterii, parfumuri, precum şi o gamă variată
de accesorii distribuite în întreaga lume. De asemenea, compania are colaborări
în lumea teatrului şi a filmului, fiind producătorul costumelor a numeroase
producţii de marcă.
·
1942 - S-a născut Jerry (Jerome John) Garcia, chitarist,
vocalist, compozitor şi producător american (Warlocks, Grateful Dead).
·
1943 - S-a născut Geoff Britton, baterist britanic (Gun,
East Of Eden, Wild Angels, Wings, Rough Diamond, Manfred Mann's Earthband,
Key).
·
1944 - S-a născut cosmonautul rus Yuri V. Romanenko, unul
dintre membrii echipajului de pe Soyuz 26, Soyuz 38, Soyuz TM-2.
·
1945: S-a nascut Tudor Gheorghe,
solist vocal, instrumentist, compozitor, actor la Teatrul National din Craiova
(Podari, jud. Dolj). Tudor Gheorghe este un cântăreț, compozitor și actor român, născut la
1 august 1945, în comuna Podari, județul Dolj, dintr-o familie de țărani.
Copilăria, dar mai ales adolescența, i-au fost dificile. Tatăl, cântăreț la
biserică, a fost arestat ca legionar și deținut politic la Aiud. În perioada
comunistă, Tudor Gheorghe a întâmpinat foarte multe opreliști din partea
regimului comunist, fiindu-i interzis să concerteze un deceniu, până la
Revoluția română din 1989. Artistului i-au fost cenzurate spectacolele, iar în
anul 1987, i-a fost interzis să concerteze. După revoluția din decembrie 1989,
Tudor Gheorghe a revenit.
·
1946 - S-a născut Boz (Raymond) Burrell, basist şi vocalist
britanic (King Crimson, Centipede, Bad Company).
·
1947 - S-a născut Rick Coonce, baterist american (Grass
Roots).
·
1949: S-a nascut (Dragasani, Jud. Valcea), Mugur Constantin
Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, fost prim-ministru al Romaniei
(1999-2000), membru al Academiei Romane. Mugur Constantin Isărescu (n. 1 august
1949, Drăgășani, județul Vâlcea) este un economist român, care îndeplinește în
prezent funcția de guvernator al Bancii Naționale a României. De asemenea, a îndeplinit
funcția de prim-ministru al României în perioada 22 decembrie 1999 – 28
decembrie 2000.
·
1951: Tommy Bolin, cântăreț-compozitor,
chitarist american (Deep Purple, Zephyr
și James Gang) (d. 1976)
·
1952: S-a nascut Horatiu
Malaele, actor la Teatrul Nottara din Bucuresti (“Puricele”, “Unde-i
revolverul?”, “Fierarii”,“Unchiul Vanea”). A jucat in numeroase filme (“Divort
din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”); (n. Targu-Jiu). Horațiu-Valentin Mălăele (n. 1 august 1952, Târgu-Jiu) este
un actor, regizor, caricaturist și scriitor român. A absolvit Institutul de
Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1975, clasa profesor
Octavian Cotescu. A jucat in numeroase filme (“Divort din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”).
·
1952: S-a nascut Zoran Djindjic,
premierul Serbiei, asasinat în urma unui atentat; (d.12.03.2003).
·
1952 - S-a născut Bodo Hombach, coordonator special al
Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud - Est.
·
1953 - S-a născut Robert Cray, bluesman american.
·
1959 - S-a născut Joe Elliot, vocalist şi compozitor
britanic (Def Leppard).
Decese
·
30 î.Hr.: A murit Marcus Antonius, general și politician roman
(n. 82 î.Hr.) Marc Antoniu „Marcus Antonius” (n. 82 î.Hr., Roma, Republica
Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general și
politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și
Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.)
·
1348: A murit Blanche de Valois, regină a Germaniei și
Boemiei (n. 1316). Blanche de Valois (1316–1348) fiica cea mică a
lui Charles de Valois și a celei de-a treia soții, Mahaut de Châtillon.
·
1464: Moare Cosimo di Medici, supranumit Cosimo cel Batran,
conducator al Republicii Florentine si inflacarat protector al literaturii si
artelor; (n.27.09.1389). Cosimo di Giovanni de’ Medici (n. 27 septembrie 1389 –
1 august 1464), cunoscut și sub numele de Părintele Patriei, a fost primul
membru din Dinastia de’ Medici care a condus de facto Florența.
·
1714: A murit
Regina Anna a Marii Britanii (n. 1665). Anna a Marii Britanii (n. 6 februarie 1665 — d. 1 august
1714) regină a Angliei, Scoției și Irlandei, între 1702–1714; de la data de 8
martie 1702, i-a succedat lui William al III-lea al Angliei și al II-lea al
Scoției.
·
1828 - A încetat din viaţă Alexandru Ipsilanti,
conducătorul mişcării eteriste de la 1821 (n. 12 decembrie 1792)
·
1908 - A încetat din viaţă istoricul Ştefan
Dimitrie Greceanu, medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor
boiereşti din Ţara Românească (n. 19 septembrie 1825).
·
1943: A încetat din viaţă, la Viena, arhitectul Horia Creangă
(nepotul lui Ion Creangă). A proiectat, printre altele, imobilul ARO din
Bucureşti, hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi
clădirile Fabricii de locomotive “Malaxa”; (n. 20.07.1892).
·
1944. Moare Jean Prevost, scriitor, publicist si critic
literar francez.
·
1970: Otto Heinrich Warburg,
biochimist german, laureat al Premiul Nobel (n. 1883). Otto Heinrich Warburg (n. 8 octombrie 1883, Freiburg im
Breisgau, Baden-Württemberg, Germania – d. 1 august 1970, Berlin) medic, biochimist
și fiziolog german laureat al Premiului Nobel pentru Medicină și Fiziologie în
1931.
·
1973: A murit Walter Ulbricht, prim-secretar al Partidului
Socialist Unit din Germania în perioada 1950-1971, şi preşedinte al Consiliului
de Stat al RDG, între anii 1960 şi 1973, el a condu dictatura comunista in
Germania de Est după modelul sovietic, în perioada Războiului rece;
(n.30.06.1893).
·
1997: A încetat din viaţă la Moscova, pianistul ucrainean de
origine germana – rusa Sviatoslav Richter ,unul dintre cei mai mari pianiști ai
secolului XX\;(n. 20 martie 1915).
·
1998 - A murit actriţa maghiară Eva Bartok (Eva Ivanova
Szoke) (n.18.06.1929).
·
1999 - A murit scriitorul indian Nirad Chaudhuri, cunoscut,
mai ales, pentru lucrarea „The Autobiography of an Unknown Indian” (n.1898).
·
2003 - A încetat din viaţă actriţa Marie
Trintignant: "Strigătul mătăsii", "Pădurea ucigaşă",
"Lunga noapte de dragoste" (n. 21 ianuarie 1962)
·
2005 - A murit geograful francez Robert Ficheux, membru
corespondent străin şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române
(n.12.08.1898).
·
2014: A murit dupa o indelungata suferinta, in urma unui cancer osos,
celebrul cascador roman de origine secuiasca Szabolcs Cseh (SZABI)
CSEH; ( (n. 11 decembrie 1942, Miercurea Ciuc). De la debutul său, SZABI CSEH, cunoscut si ca
Sobi, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj
sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța,
SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea
și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri
memorabile de film. În anul 1985, revista vest-germană “Bunte
Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa. Din anul
2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru
copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delicventei juvenile , iar din
2008 a derulat un program-metodă pentru copii cu handicap
psihic și fizic sever. Ambele programe erau bazate pe metodologii
originale create de el, care au dat rezultate impresionante.
Bătălia pentru Ploiești – 1 august 1943 (material
apărut în revista Național Geografic)
Aviatorii americani şi români s-au luptat dur pentru petrolul României în
Cel de-al Doilea Război Mondial. Una dintre ciocniri şi-a găsit însă un epilog
emoţionant.
Vântul îmi suflă în faţă în timp ce privesc afară pe fereastra
mitraliorului unui bombardier B-24 Liberator. Ne aflăm la 4.000 de metri
deasupra vastelor câmpii din Wyoming, iar cele patru motoare în stea emit un
bâzâit continuu, un zgomot uşor de recunoscut pentru oricine a trecut prin Cel
de-al Doilea Război Mondial. Acesta e ultimul B-24J funcţional, deţinut de
Fundaţia Collings, din Stow, Massachusetts.
Mă aflu la bord împreună cu fiul meu, Nicholas, care lucrează la un film
documentar despre bătăliile aeriene din Cel de-al Doilea Război Mondial.
Amândoi dorim să înţelegem mai bine ce însemna să fii aviator.
Spaţiile sunt strâmte. Există şase posturi pentru arme. Unul e o mică sferă
metalică, turela mitraliorului, care stătea ore întregi înghesuit sub burta
avionului, gata să tragă asupra inamicului. Un membru al echipajului îl ajută pe
Nicholas să se strecoare înăuntru.
Când se deschid uşile calei de bombe, simt un curent puternic şi privesc în
jos, la peisajul în mişcare. Dintr-un motiv sau altul, asta mă sperie mai puţin
decât fragilitatea structurii metalice a avionului. Toate aceste circuite
hidraulice, cabluri lăsate la vedere, rezervoare de oxigen şi rastele pentru
bombe te fac să realizezi cât de vulnerabil era echipajul de opt-zece oameni,
atunci când inamicul deschidea focul. În SUA, în timpul războiului au fost
produse peste 18.000 de asemenea avioane – câte unul la fiecare 55 de minute.
Au zburat în nenumărate misiuni pe deasupra Asiei şi Europei, inclusiv a
României. Într-acolo ne îndreptăm pentru a afla mai multe despre războiul din
spaţiul ei aerian.
În 1941, România era al cincilea mare producător de ţiţei din lume, după
SUA, Uniunea Sovietică, Venezuela şi Irak.
Un avantaj care putea deveni şi un blestem. Câştigurile au fost imense pe
timp de pace, până când Germania a rechiziţionat petrolul pentru a-şi alimenta
maşinăriile de război, mai întâi în prima şi apoi în cea de-a doua conflagraţie
mondială, silind România să colaboreze în noiembrie 1940 şi sprijinind ambiţia
dictatorială a generalului Ion Antonescu. Acesta l-a şi surghiunit pe
neexperimentatul rege Mihai, în vârstă de 22 de ani, în zona ceremoniilor
formale. În scurt timp, şaizeci la sută din producţia anuală de 65 de milioane
de barili a României era destinată uzului Axei, acoperind o treime din consumul
de ţiţei al Germaniei – „aurul negru al lui Hitler“.
Rafinăriile de petrol erau atât de vitale pentru armatele lui Hitler, încât
premierul britanic Winston Churchill şi preşedintele SUA Franklin D. Roosevelt
le-au considerat ţinte strategice prioritare. Punctul central era la Ploieşti.
Pentru a opri fluxul de ţiţei, 6.700 de bombardiere aliate B-24 şi B-17 au
venit în misiuni în România între 1943 şi 1944. Două mii cinci sute de aviatori
au căzut victime ale raidurilor şi peste o mie au fost luaţi prizonieri.
Pentru a ne face o idee asupra pagubelor produse, ne îndreptăm către una
dintre rafinării, Complexul Colombia Aquila, de la Ploiești, bombardată și
niciodată refăcută. Ajungem acolo din parcarea unui bloc comunist și pătrundem
într-un buruieniș încâlcit, ce înconjoară dărâmăturile zidurilor de beton care
odinioară protejau rezervoarele uriașe. Ici-colo apar gropi adânci cu petrol
negru și gros. Nu sunt oameni. Câinii ne dau târcoale amenințători. Un paznic
curios își face apariția și se îndepărtează, bucuros de câteva țigări. Natura a
creat aici un fel de junglă. Nu departe, în porumbiște, găsim, sub un tufăriș
sălbatic, buncărele antiaeriene germane din beton, aproape intacte.
*
Când trupele germane din Africa, celebrele Afrika Korps, conduse de Erwin
Rommel, au fost înfrânte în 1943, în peisajul plat și prăfuit al deșertului de
lângă Benghazi, din Libia, aliații și-au construit rapid aerodromuri. De aici,
trupele SUA au plănuit o „premieră“ riscantă. Bombardiere grele urmau să zboare
aproape razant cu solul și să atace nouă rafinării din România – în Ploiești și
în împrejurimi. Trei dintre cele mai mari, Astra Română, Concordia-Vega și
Româno-Americana (care aparținuseră Dutch Shell, Franței și Belgiei, respectiv
companiei americane Standard Oil înainte de rechiziționarea germană), dispuneau
de cele mai moderne utilaje din lume.
Echipaje de aviatori trimiși în grabă din Anglia s-au antrenat doar două
săptămâni, bombardând deșertul bătut de vânturi de la înălțimi incredibil
de mici. Rutele de atac au fost planificate pe machete ale rafinăriilor,
confecționate rapid de tehnicieni englezi. În tot acest timp, furtunile de praf
învăluiau mereu avioanele, mecanicii, cartierul general și hrana, iar
temperaturile atingeau 45°C.
„Vom distruge această țintă – tuna colonelul John R. Kane, ziș și
«Ucigașul», către aviatorii din grupul lui de atac – sau vom muri încercând.“
Pe 1 august 1943, 178 de avioane B-24, încărcate la maximum, fiecare având
la bord 14.000 de litri de combustibil și 1.400 kg de bombe, au decolat de la
Benghazi, din Libia, fără escortă. Având în față un drum de 4.500 km
dus-întors, misiunea, cu numele de cod TIDALWAVE, avea să fie cel mai lung raid
aerian întreprins vreodată.
În acea dimineață s-au servit ouă
proaspete. „Când bucătarul ne-a spus că ne face ouăle oricum dorim – își
amintește un pilot –, ne-am simțit ca la Cina cea de taină,
semn sigur că era vorba de o misiune de sacrificiu.“
Rând pe rând, bombardierele au decolat. Încet, ele s-au rotit ca să
alcătuiască patru formațiuni de grup compacte, consumând combustibil prețios.
Survolând Mediterana și apoi Munții Balcani, au traversat Dunărea, coborând pe
măsură ce se apropiau de Pitești. Dar conducătorul formației a ordonat prea
repede un viraj spre sud, despărțind grupurile 376 și 93 de restul. Zărind
Bucureștiul, el a înțeles imensa greșeală de orientare, care distrusese
planurile de atac bine puse la punct. Deși celelalte trei grupuri au păstrat
cursul inițial, elementul-surpriză a fost pierdut. Bombardierele au picat
direct în capcana întinsă de generalul german Alfred Gerstenberg.
*
În timp ce survolăm Ploieștiul cu elicopterul, recunoaștem în peisaj
elemente și structuri văzute în fotografiile aeriene din Cel de-al Doilea
Război Mondial. Stațiile de triaj, terenurile cu rezervoare gigantice,
labirinturile turnurilor de cracare și furnalele încă mai există. Ne aflăm la
50-75 de metri înălțime, la fel ca bombardierele B-24 Liberator, și urmăm
traseul celor 48 de avioane din Grupul 98, condus de Kane „Ucigașul“, care se
îndreptau spre Rafinăria Astra Română pe 1 august 1943.
Apărătorii Ploieștiului, conduși de Gerstenberg, așteptau. Erau pregătite o
sută de avioane de vânătoare, printre care IAR-80, construite în România, și
Messerschmitt Bf 109, germane. La sol, 237 de tunuri antiaeriene de 88 mm,
precum și numeroase arme de calibrul 50 și 20 mm pândeau ascunse de false
căpițe de fân sau în adăposturi de beton. Dar cel mai periculos era un tren
camuflat, cu antiaeriene la bord, care se putea deplasa pe direcția nord-sud,
în paralel cu avioanele ce se apropiau. Unii susțineau că, după Berlin,
Ploieștiul era locul cel mai bine păzit de naziști. Sistemele de avertizare au
detectat imediat apropierea raidului.
„Când am virat, am văzut o cale ferată
plină cu vagoane-platformă – își amintea un pilot american, locotenentul Davis
Polachek (Robert W. Sternfels și Frank Way, Burning Hitler's Black Gold, p.
60). Pe ele erau montate tunuri antiaeriene de 88 și 50 mm. Zburam atât de jos,
că nici nu trebuiau să le ridice. Oamenii săreau din avioane, iar unii nici
măcar n-au avut timp să-și deschidă parașutele.“
„Avioanele zburau atât de aproape de
pământ, între 50 și 100 de metri, încât explozia propriilor bombe le provoca
pagube – își amintește maiorul Robert Sternfels, acum în vârstă de 90 de ani,
care locuiește în California și a pilotat un B-24, botezat Sandman, din grupul lui Kane «Ucigașul».
Bombardierul meu își lansase bombele și mă îndreptam spre un nor gigantic
de fum negru. În momentul în care am ieșit din fum, am lovit cablul unui balon
captiv de protecție. Mi-a îndoit elicea motorului trei. Din fericire, s-a rupt
fără să ne distrugă.“
Pe lângă tirurile artileriei grele de la sol, Sternfels trebuia să se
strecoare printre distrugerile provocate de primele avioane, care rataseră
bombardamentul inițial. Îl așteptau explozii, flăcări și nori orbitori de fum.
Aflat acasă, în California, el povestește despre acele clipe de coșmar mânuind
un model de B-24 pentru a-și explica manevrele.
„Aproape că am lovit două furnale uriașe
– spune el. Le-am ratat cu 15-20 de metri.“ Se întinde și ia o fotografie cu
ratarea la mustață a lui Sandman, care a
devenit una dintre cele mai reproduse imagini cu războiul aerian din Cel de-al
Doilea Război Mondial.
Dacă TIDALWAVE era haotic în aer, el stârnise un
adevărat iad la sol. Rezervoarele cu țiței au luat foc. Clădirile și uzinele au
fost nimicite. A fost lovită o închisoare pentru femei, iar prizonierele au ars
de vii. În scurt timp, nori negri uriași s-au ridicat deasupra orașului.
Echipajele românești și germane de la sol s-au năpustit să stingă incendiile
devastatoare.
În același timp, bombardierele, pe care zborul la
joasă altitudine le făcea vulnerabile, au suferit pagube serioase. Multe s-au
prăbușit în lanurile de grâu sau de porumb și în copaci. Unul dintre ele, Eager Eagle, a luat foc după ce-a încheiat bombardarea
rafinăriei de benzină superioară de la Câmpina. Un aviator aflat pe un alt B-24
i-a fotografiat ultimele momente în timp ce cădea pe burtă în Prahova.
„Era tot acolo, în formație strânsă, dar ardea de jur
împrejurul aripii stângi – povestește pilotul Philip Ardery în memoriile
sale, Bomber Pilot, despre ultimele clipe ale camaradului
său. Simțeam că-mi dau lacrimile și mi se pusese un nod în gât… Masivul
bombardier s-a răsturnat și a apărut o uriașă jerbă de foc și fum. Pete și
echipajul își dăduseră viața pentru a-și duce misiunea la bun sfârșit. Până în
ultima clipă, s-a dedicat trup și suflet bătăliei.“
În mod incredibil, doi
dintre ei au supraviețuit.
Ne îndreptăm cu elicopterul spre același loc, aflat la
poalele Carpaților. Aparatul coboară în picaj spre un pod de cale ferată care
traversează albia pietroasă a Prahovei. Plonjăm la fel de abrupt ca Eager Eagle, în ultimele sale secunde. }in în mână o
fotografie a avionului prăbușit în august 1944, înconjurat de soldați români.
În fața noastră, peisajul e neschimbat.
Mai târziu, revenim
aici cu o mașină, pe un drumeag accidentat, care ne duce până în albia râului,
diminuat de seceta verii, acolo unde cei opt militari și-au pierdut viața. Îmi
amintesc de fragilitatea bombardierului și de faptul că membrii echipajului
aveau între 19 și 22 de ani, mult mai tineri decât fiul meu, Nicholas. Tragedia
e și mai mare dacă mă gândesc la victimele făcute la sol, printre civili.
La treisprezece ore de
la decolarea din Libia, aeronave dispersate și-au făcut apariția deasupra
orașului Benghazi. Din 178, doar 88 s-au întors, dintre care mai bine de 50
avariate. Cinci sute treizeci și doi de aviatori au fost uciși, răniți sau
făcuți prizonieri după prăbușire sau parașutare. Această pierdere a reprezentat
cel mai mare preț în vieți omenești și avioane plătit de americani în raidurile
Celui de-al Doilea Război Mondial.
Inițial, buletinele de
știri au lăudat această realizare și efectele ei asupra dispozitivelor naziste.
Dar, după decenii, istoricul american Richard Davis a reevaluat efectele
operațiunii TIDALWAVE: „Misiunea a distrus sau a avariat 40% din capacitatea de
producție, iar reparațiile au durat între două și șase luni. Dar Ploieștiul
continua să funcționeze la 60% din capacitate și, mai mult, la încheierea
reparațiilor, producția a crescut. Deși bine gândit, raidul a fost incorect
executat, dar și așa a oferit dovezi solide că raidurile la joasă înălțime nu
vor da rezultatele scontate.“
Cercetând faptele,
descoperim ceva neașteptat. În 1939, nu numai că Forțele Aeriene Române erau pe
locul trei în Europa ca mărime, dar avionul de vânătoare IAR-80, creat la
Brașov, era considerat egal cu cele mai bune avioane de vânătoare englezești și
germane. În anii 1930 și la începutul anilor 1940, orașul transilvănean Brașov
avea o industrie aeriană în plină dezvoltare.
De pe acoperișul
turnului de zece etaje, bine proporționat, al fabricii, privim în jos la fostul
hangar aerian, cu fața spre urmele unei piste de aterizare ce duce spre un
teren deschis, buruienos. În acest hangar, oamenii de la IAR creau și testau
elemente de design experimental. Variantă radical îmbunătățită a unui model
polonez mai vechi, avionul de vânătoare IAR-80 era avansat din punct de vedere
tehnologic și aerodinamic, având o viteză de 510 km/oră și șase tunuri. Până în
1941, când fabrica a fost lovită de bombardiere americane, au fost construite
aici patru sute cincizeci de avioane.
Aflată sub tutelaj
sovietic postbelic, în 1948 Fabrica de Avioane de la Brașov a fost dezasamblată
și dusă în Rusia, ca daune de război. Industria s-a reorientat spre producerea
de tractoare rudimentare. Astăzi, Uzina „Tractorul“ e un gigantic complex
industrial abandonat. Pe cele 150 de hectare se întind, în mirosul persistent
de benzină și ulei, mormane gigantice de fier vechi, ziduri dărâmate, gunoaie,
resturi de documente, haine vechi, o mănușă, pantofi scâlciați. Investitorii îi
oferă acestui loc o nouă șansă prin proiecte imobiliare moderne.
*
În anii ’30, s-au
afirmat mulți piloți români de vânătoare foarte bine pregătiți. Până la
încheierea războiului, o sută douăzeci și șase dintre ei își câștigaseră mult
râvnitul titlu de „as“, acordat celor cu peste cinci avioane doborâte. Asemenea
„Baronului Roșu“, legendarul pilot german din Primul Război Mondial, și ei au
devenit eroi ai generației lor, unii – ca Alexandru Șerbănescu, cu 55 de
avioane doborâte –, având sute de misiuni de luptă la activ. Înregistrările și
filmele de arhivă îi înfățișează ca pe niște luptători profesioniști și oameni
de viață, manevrând aparate de zbor de ultimă generație. Dar, pe măsură ce
războiul continua, au fost răpuși unul câte unul.
Având în vedere că
Luftwaffe-ul lui Hitler își lua 40% din combustibilul cu cifră octanică
ridicată necesar din România, generalul Dwight D. Eisenhower a ordonat Armatei
a 15-a aeriene să efectueze raiduri la mare înălțime de la bazele reocupate din
Italia. Între aprilie și august 1944, au fost vizate rafinării, depouri,
fabrici și căi ferate. Pentru aviatorii români, asta nu însemna doar
bombardiere americane B-24 și B-17, ci și o nouă generație, letală, de avioane
de vânătoare P-38 și P-51. La bordul unui P-51 „Checkertail“ se afla
locotenentul american Barrie Davis, în vârstă de 21 de ani, care avea să devină
el însuși un „as“. Pentru el, momentul de răscruce a venit în istorica zi de 6
iunie 1944, dar nu pe plajele din Normandia, unde debarcau aliații.
Pe 6 iunie, Davis
escorta bombardiere americane B-17 într-un raid asupra orașului Galați, port la
Dunăre, lansat de la baze temporare din Ucraina sovietică. Acum, la 86 de ani,
el ne primește, pe mine și pe Nicholas, la el acasă, în Carolina de Nord, ca să
ne povestească despre ziua aceea. „Trei dintre noi eram separați de raidul
bombardierelor B-17. La un moment dat, am privit afară și am zărit în depărtare
un avion, gândindu-mă că era unul de-al nostru – și-a reamintit el. Înainte să
mă dezmeticesc, carlinga mi-a fost zdrobită și distrusă. Am leșinat. Cioburile
de plexiglas sunt încă în corpul meu.“
Când Davis și-a revenit,
nu-și putea crede ochilor. Aparatul P-51 zbura singur. Îndreptându-se spre
nord, el a reușit să se ghideze spre Piriatin, baza lui temporară din Ucraina,
aflată la câteva sute de km distanță. La o înălțime de 8.000 de metri, în frig,
cu carlinga distrusă și cu picioarele aproape înghețate, el a aterizat și a
descoperit că ampenajul era atât de sever avariat, încât avionul n-a mai zburat
niciodată. Și nu a fost singurul noroc: în rezervorul său exista un obuz
inamic, neexplodat.
La scurt timp după atac,
conducătorul escadronului lui Davis, comandantul secund Wayne Lowry, el însuși
un „as“, s-a postat în spatele atacatorului român, a tras și l-a silit să
aterizeze cu propriul Messerschmitt avariat pe un câmp. Pilotul a scăpat ca
prin urechile acului. Un proiectil s-a înfipt în blindajul din spatele
scaunului său.
„Încă mai simt în
coloană durerea de la glonțul din blindaj“ – îi spune generalul Ion Dobran lui
Barrie Davis, al cărui P-51 fusese lovit de el.
Au trecut șaizeci și
șase de ani și niciunul dintre cei doi bărbați nu anticipase o asemenea
posibilitate. Dar iată că, în acest ianuarie geros, la –29°C, cei doi „ași“
stau împreună într-o stațiune din Munții Carpați. S-au întâlnit cu doar o zi în
urmă la București, la Muzeul Național al Aviației, îmbrățișându-se călduros în
fața numeroșilor oficiali, a presei și operatorilor de televiziune. Întâlnirea
a fost găzduită de șeful de Stat Major al Forțelor Aeriene Române, generalul
Ion-Aurel Stanciu, iar ambasadorul Statelor Unite Mark Gitenstein le-a urat și
el bun-venit. Timp de șase decenii, fiecare a dorit în secret să-l cunoască pe
celălalt. Acum ei s-au întâlnit ca prieteni, nu ca dușmani.
„M-ai nimerit pentru
că unul dintre cele trei avioane ale escadronului meu s-a rătăcit – îi spune
Davis. Mi s-a părut că îl zăresc în depărtare. Dar de fapt erai tu, în avionul
de vânătoare Bf 109.“
„M-am strecurat în
spatele tău – răspunde repede Dobran –, ca să te prind în focul încrucișat al
mitralierelor de la 300-400 m, apoi am tras.“
Fața sa e stoică și
lipsită de emoții, iar degetele retrăiesc momentul dramatic, mișcându-se din
reflex, ca și cum ar acționa comenzile din carlinga cea strâmtă.
„Să știi – îi spune
Davis lui Dobran – că Mustangul meu n-a mai zburat niciodată. Mi-a părut tare
rău. Ai doborât un avion și aproape că m-ai ucis și pe mine.“
Dobran, cu o privire
de vultur și foarte ager la cei 91 de ani ai săi, îi răspunde printr-un zâmbet
timid.
În 1944, la 24 de ani,
după ce zburase cu un IAR-80 în primii ani de război, Dobran trecuse pe mult
mai performantul Messerschmitt Bf 109G, unul dintre numeroasele fabricate la
Brașov. Pe 6 iunie, sirenele au răsunat la bază. A lăsat jocul de cărți și a
fugit la aparatul de zbor. Deși era un pilot încercat, care luptase iarna
deasupra Rusiei sovietice, aceasta urma să fie prima sa confruntare cu
avioanele de vânătoare americane și cu P-51-ul lui Davis.
Între august 1943 și august 1944, raidurile aeriene
americane și-au cerut tributul în morți. Victimele s-au numărat cu miile.
„Au fost îngropați
aici – spune respectuos preotul satului despre cei opt oameni care muriseră și
ale căror trupuri fuseseră găsite. După război – adaugă el –, soldații
americani au venit aici și le-au luat rămășițele.“
Condusesem până aici de la București înspre Dunăre,
prin câmpii nesfârșite, pe drumuri de țară, până în satul Gălățeni, pentru a ne
întâlni cu trei ofițeri rezerviști din Delaware. Echipați cu hărți și GPS-uri,
scopul lor era să găsească locul unde se prăbușise Sparta-Wilkins, un B-24 în care se afla Howard Wilkins,
tatăl unui prieten de-al lor, și să confirme locul morții sale.
În gospodăria neîngrijită a unui sătean, o primă
descoperire neașteptată. Cu ochiul său ager, Dan Melinte, istoric al aviației
din Cel de-al Doilea Război Mondial, care ne însoțește, zărește bucăți mari de
metal transformate în gard. Se dovedesc a fi fragmente masive de aluminiu
din Sparta-Wilkins, aparatul B-24 prăbușit. Pe ele
găsim însemnări scrise de muncitorii care asamblaseră avionul. „Există o arhivă
cu nume?“ – îl întreabă colonelul Glenn Watson pe preotul satului.
„Poate“ – răspunde
acesta simplu, propunându-ne să-l însoțim la biserica sa și la micul cimitir
aflat pe un delușor. Dispărând într-un birou, el revine cu un caiet gros și
jerpelit – registrul înmormântărilor. Ne strângem în jurul lui, cercetând
pagină după pagină până ajungem la 1944. Și acolo, unul după altul, apar opt
nume de americani. E un moment deosebit. Vizitatorii își dau seama că modesta
biserică ortodoxă din acest sat i-a onorat, așa cum a putut, pe cei opt
aviatori străini.
La scurt timp, câțiva săteni în vârstă ne arată fostul
sediu al secției de poliție, o căsuță al cărei subsol servise drept închisoare
temporară pentru William Giambrone, unul dintre cei doi supraviețuitori.
Nicholas și cu mine îl întâlniserăm în SUA cu câteva săptămâni în urmă.
Parașutându-se de pe Sparta-Wilkins, el
și-a amintit cum a fost capturat de sătenii înarmați cu furci și apoi dus de
soldați la locul prăbușirii de la Gălățeni.
„Mi-au arătat câțiva
dintre camarazii mei. Erau întinși pe jos, dezintegrați.“ Și, fără să dea semne
de emoție, adaugă: „N-aveam pantofi, așa că am luat o pereche de la unul dintre
ei.“ De acolo, cu căruța și apoi cu trenul, a început călătoria sa spre
închisoarea de la București.
Până în august 1944,
numărul supraviețuitorilor din avioane doborâte în România ajunsese la 1.110
aviatori americani și 150 ai aliaților. Spre uimirea și ușurarea multora dintre
ei, autoritățile militare locale au refuzat să-i predea nemților și, probabil,
i-au salvat de la o soartă nefastă. Mulți au fost internați în diferite locuri
din București; răniții au fost tratați la București, Ploiești și Sinaia.
Unii au fost găzduiți
într-o clădire retrasă, lângă o haltă feroviară din Timișul de Jos, nu departe
de Brașov. Pentru cei în jur de 100 de aviatori de acolo, viața a fost austeră,
însă lipsită de griji. Reprezentanții Crucii Roșii elvețiene veneau în vizită
și lăsau pachete cu mâncare și pături. Voleiul și jocurile de cărți îi ajutau
pe prizonieri să-și treacă timpul. Aflată la numai 50 de metri de un nod de
cale ferată, neschimbată din timpul războiului, clădirea închisorii găzduiește
acum câteva familii. Invitați într-o sufragerie modestă, ni se spune că aceasta
era sala de mese a prizonierilor.
„Acum e tăiată de un
perete despărțitor“ – se grăbește o doamnă să ne informeze. O fotografie cu
americanii luând masa se suprapune perfect peste decor. Terenul de volei se
află încă acolo. La fel și resturile de sârmă ghimpată de-a lungul unor
ferestre. La capătul unui coridor întunecos din pivniță, ni se arată o
încercare neizbutită de a săpa un tunel de evadare.
Afară, pe o bancă,
stau câțiva săteni mai tineri și mai bătrâni. Le facem cinste cu bere și sucuri
și descoperim că amintirile lor vagi despre război îi preocupă mai puțin decât
lipsa locurilor de muncă sau greutățile de zi cu zi. Glumele revin la ce
spuseseră prizonierii despre relația lor amicală cu localnicii, care le
aduceau, „neoficial“, ouă și lapte.
Până în vara lui 1944, războiul se întorsese împotriva
Germaniei, iar armatele rusești înaintau dinspre nord. Pe 23 august, simțind
schimbarea raportului de forțe, regele Mihai a ordonat arestarea și
încarcerarea mareșalului Ion Antonescu și s-a alăturat forțelor aliate. Ceea ce
mai rămăsese din cele treizeci și patru de divizii care luptaseră împotriva
Uniunii Sovietice la Stalingrad luptau acum împotriva armatei naziste, care se
retrăgea spre vest către Budapesta, iar apoi către Praga. O sută din cei 126 de
„ași“ români fuseseră uciși în luptă. Alexandru Șerbănescu, cel mai bun dintre
ei, cu 590 de misiuni și 55 de avioane doborâte, inclusiv 28 de aparate aliate,
a fost ucis de un avion de vânătoare american, cu cinci zile înainte ca România
să întoarcă armele.
Pe 23 august,
prizonierii aliați de la București și-au dat seama de schimbarea taberelor după
ce paznicii închisorii și-au abandonat spontan posturile. Cei 1.274 de aviatori
americani și aliați erau dezorientați, lipsiți de mijloacele de a pleca. Nimeni
nu știa ce se va întâmpla în continuare. Din ordinul lui Hitler, avioanele
Luftwaffe au bombardat Bucureștiul, iar piloții români le-au atacat.
Ce s-a întâmplat patru
zile mai târziu a uimit prin cutezanță. Fără a fi detectat, un Messerschmitt
109, pilotat de căpitanul Constantin Cantacuzino, un „as“ al zborului, bogat,
aristocratic și popular, în vârstă de 34 de ani, a ajuns în Italia având
steagul american pictat rudimentar pe ambele părți ale fuzelajului.
Spre stupoarea
personalului militar de la baza aeriană Foggia, el a anunțat: „Am o surpriză
pentru dumneavoastră!“ Sărind din carlinga avionului său cu un singur loc, a
demontat capacul compartimentului pentru radio din spatele pilotului, de
unde au apărut două picioare. Ele aparțineau colonelului James A. Gunn III,
pilotul texan al unui B-24 doborât cu doar zece zile în urmă, în timpul unui
raid asupra Ploieștiului. Cantacuzino îl scosese din România după ce, cu numai
câteva zile mai devreme, se declarase dispus să-i ajute pe prizonierii
din România să alerteze autoritățile americane.
„N-a fost un zbor
plăcut“ – avea să spună Gunn despre survolul de 900 de kilometri într-o cutie
zgomotoasă, strâmtă și întunecată.
Comandanții americani
au reacționat rapid și s-a ordonat imediat recuperarea prizonierilor de război.
Pe 31 august, trei escadroane, constând din douăsprezece aparate B-17,
protejate de o consistentă escortă formată din celebrele avioane de vânătoare
Tuskegee „Red-Tail“, au aterizat pe Aeroportul de la Popești, la vest de
București. Spre mirarea tuturor, la aeroport și-au făcut apariția amenințători
niște tineri soldați sovietici călare.
În decurs de zece
zile, ultimii americani, inclusiv zece soldați veniți de la Constanța pe
acoperișul unui vagon, au fost evacuați. Războiul aerian dintre Statele Unite
și România se încheiase.
Articolul a apărut în numărul din
decembrie 2010 al revistei National Geographic
Colaborator constant al NG, Dan Dimăncescu a scris articolul „Proba de foc“, pentru numărul din decembrie 2008 al revistei. El a studiat războiul aerian din România împreună cu fiul său, Nicholas, regizorul
documentarului „Cavalerii aerului“, despre bombardamentele din Cel de-al Doilea
Război Mondial, care va fi difuzat la TVR pe 1 decembrie 2010. În
timp ce lucrau film, Dan și Nicholas l-au invitat pe
Barrie Davis să-și cunoascăfostul inamic, pe românul Ion
Dobran. Nicholas Dimăncescu și-a pierdut viața în 2011, într-un accident
în munți, în timp ce lucra la al treilea film al său, „Decoding Dacia”.
Sărbători
- În calendarul ortodox: Scoaterea Sfintei
Cruci; Sf 7 frați Mucenici Macabei; Începutul Postului Adormirii Maicii
Domnului
- În calendarul romano-catolic: Sf. Alfons Maria de Liguori,
episcop, învățător al Bisericii. Alfons Maria de Liguori (n. 1696, Napoli, d. 1787,
Pagani, Campania, Italia) a fost un episcop catolic italian, întemeietor
al unei congregații călugărești, învățător al Bisericii, sfânt. S-a născut
la Napoli în anul 1696. La vârsta de 16 ani și-a luat doctoratul în
dreptul civil și canonic. A fost hirotonit preot la vârsta de 30 de ani și
apoi a întemeiat Congregația Preasfântului
Răscumpărător (a Redemptoriștilor) (la Congregazione del Santissimo Redentore) în
vederea propovăduirii vieții creștine în popor. Ales episcop la Santa
Agata dei Gothi în Campania, își petrecea cea mai mare parte a timpului la
amvon sau spovedind. După o vreme și-a dat demisia. A murit la Pagani
(Campania) în anul 1787. A fost canonizat în 1839 și proclamat învățător
al Bisericii în 1871. Sf. Alfons a scris numeroase lucrări, mai ales de
morală, domeniu în care este socotit un maestru. Despre necesitatea
rugăciunii, scria:
Cine se roagă se mântuiește cu siguranță; cine nu se roagă se osândește cu siguranță (Del gran mezzo della preghiera). - România: Ziua Tanchiștilor. Sărbătoarea a fost instituită la 1
august 1919, prin ordin al regelui Ferdinand I, avându-se în vedere faptul
că la garnizoana militară din Mihai Bravu (județul Giurgiu) s-a înființat
un batalion de ”care de asalt”, act ce a marcat apariția armei tancuri în
Armata României. Pregătirea personalului de specialitate a continuat la
Giurgiu, înființându-se aici, la 1 octombrie 1919, Batalionul carelor de
asalt, prima formațiune de tancuri a Armatei Române. Datorită spațiului
insuficient de la Giurgiu, la 15 ianuarie 1920 s-a dispus dislocarea
batalionului la Târgoviște, iar la 1 ianuarie 1921, a luat ființă
Regimentul de Care de Luptă.
- China: Ziua Armatei
Populare Chineze.
- Elveția: Ziua națională.
- Benin: Sărbătoare
națională. Proclamarea independenței. (1960)
RELIGIE
ORTODOXĂ 1 August
Scoaterea Sfintei Cruci; Sf 7
frați Mucenici Macabei; Începutul Postului Adormirii Maicii Domnului
Scoaterea
Sfintei Cruci
În aceasta
luna, în ziua întâia, pomenirea scoaterii cinstitului lemn al Cinstitei si de
viata facatoarei Cruci.
Era obiceiul la Constantinopol în aceasta zi de a scoate
Lemnul Sfânt al Cinstitei si de-viata-facatoarei Cruci din palatul imperial în
procesiune pâna la catedrala Sfânta Sofia, la care participau multime de preoti
si diaconi, care o tamâiau pe tot acest drum. Procesiunea se oprea pe parcurs
la o fântâna cu un baptisteriu, unde se facea binecuvântarea apei, pestru ca
apoi Sfânta Cruce sa fie pusa pe masa altarului Sfintei Sofia. Din
Marea-Biserica se faceau apoi, in fiecare zi, pâna la sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului,
precesiuni in cartierele orasului, pentru a purifica aerul si a-i proteja pe
locuitorii capitalei de epidemiile ce se puteau raspândi cu repeziciuni la acea
epoca si mai evea pe caldurile din luna august. Astfel, dupa ce a folosit
toturor celor care au cinstit-o cu credinta, Sfanta Cruce era repusa în palatul
împaratului.
Începutul
Postului adormirii Maicii Domnului
Astazi incepe Postul Adormirii
Maicii Domnului. Originea acestui post
trebuie pusa prin secolul al V lea, cand cultul Maicii Domnului s-a dezovoltat.
Data si durata Postului Adormirii Maicii Domnului au fost stabilite
pentru intreaga Ortodoxie, in sec. al XII-lea, la sinodul local din
Constantinopol, tinut in anul 1166 in vremea patriarhului Luca Crysoverghi.
Sf 7 frați Mucenici Macabei
Mai înainte de a începe povestirea pătimirii sfinţilor mucenici -care s-a scris pe pământ în cărţile Macabeilor, iar la ceruri în cărţile vieţii veşnice -, este lucru cuviincios să povestim, pe scurt, ca o înainte cuvântare, începutul tulburării Ierusalimului, care a fost în anii aceia, şi a prigonirii celor ce păzeau cu dreaptă credinţă legea lui Dumnezeu. Această prigonire s-a ridicat mai întâi de către învăţătorii de lege cei mincinoşi şi de către arhiereii Ierusalimului cei iubitori de stăpânire. Apoi, prin îngăduinţa lui Dumnezeu care se mâniase, a fost înmulţită de neamurile cele necurate care stăpâneau pe evrei şi care au umplut Sfânta Cetate de sânge, iar locurile sfinte ale lui Dumnezeu, de urâciuni.
După cea dintâi mare şi înfricoşată dărâmare a Ierusalimului de către Nabucodonosor, împăratul Babilonului, care s-a întâmplat în zilele lui Sedechie, împăratul iudeilor, despre care se scrie în vieţile Sfinţilor Prooroci Ieremia şi Iezechiel, trecând şaptezeci de ani şi poporul iudeu întorcându-se din robie, prin milostivirea lui Dumnezeu, iarăşi s-a înnoit Ierusalimul împreună cu templul Domnului cu frumoase şi puternice zidiri, şi s-a încuviinţat sfinţenia Domnului cu toată buna podoabă, după asemănarea celei dintâi, precum despre aceasta se povesteşte pe larg în cartea lui Neemia şi în cea a lui Ezdra. Deci popoarele lui Dumnezeu înmulţindu-se, locuiau în Palestina ca şi mai înainte, iar Sfânta Cetate înflorea în legea lui Dumnezeu prin buna credinţă şi prin linişte, multă vreme îndreptân-du-se de boierii şi de judecătorii lor care îi conduceau pe dânşii, deşi erau sub stăpânirea împăraţilor păgâni. Ei erau în slavă şi în cinste dinspre toţi; căci şi împăraţii neamurilor şi mulţi stăpânitori, deşi erau închinători de idoli, însă cinsteau pe Dumnezeul lui Israel, trimiteau daruri în Ierusalim la templul Domnului şi pe arhiereii lui Dumnezeu îi aveau în mare cinste, precum a făcut şi Alexandru, împăratul Macedoniei, care, întâmpinând şi văzând pe Ada arhiereul, i s-a închinat lui până la pământ; apoi, intrând în cetate şi în templu, a adus daruri şi jertfe Domnului Savaot.
Acelaşi lucru l-au făcut după dânsul şi alţi stăpânitori elineşti. Ptolomeu Filadelful, împăratul Egiptului, a trimis multe daruri templului Domnului din Ierusalim şi a scris către Eleazar arhiereul, rugându-l să-i trimită cărţile Legii Domnului şi bărbaţi înţelepţi, ca să le poată tălmăci din limba evreiască în limba elinească. După dânsul, un alt Ptolomeu, care se numea Filopator, împăratul Egiptului, biruind puterea lui Antioh cel Mare, împăratul Siriei, şi venind în Iudeea, a intrat în templul Domnului din Ierusalim şi a adus jertfă de mulţumire adevăratului Dumnezeu. Asemenea şi marele Antioh, biruind puterea Egiptului după aceea, s-a dus în Ierusalim la închinarea cerescului Dumnezeu şi a dus în sfântul templu mulţumire Domnului cu jertfe. El a dăruit multe daruri arhiereului şi celorlalţi mai mari ai iudeilor.
Intr-o cinstire ca aceasta era Ierusalimul din partea păgânilor, asemenea era şi templul Domnului. Despre aceasta se pomeneşte şi în Sfânta Scriptură, unde se scrie astfel: Inşişi împăraţii cinsteau locul şi preamăreau templul cu multe daruri. O cinste ca aceasta a Ierusalimului a fost până atunci când cei mai mari vieţuitori ai lui, petrecând în frica lui Dumnezeu, păzeau Legea Domnului şi petreceau viaţă plăcută Lui. Însă, după ce s-au abătut întru fărădelegi, atunci toate relele, ca şi mai înainte, au năpădit asupra lor.
Iar începutul răului a fost astfel: În zilele dreptului şi sfântului arhiereu Onia, care era fiu al dreptului Simon arhiereul, cel lăudat în cărţile lui Sirah, şi pe vremea împărăţiei lui Seleuc, fiul marelui Antioh, care domnea peste Siria, era în Ierusalim un bărbat oarecare, anume Simon, din seminţia lui Veniamin. Aceluia îi era încredinţată ocârmuirea averilor templului, a slujitorilor, şi dregătoria ostaşilor rânduiţi spre paza templului. Acela fiind mândru şi plin de răutate, se împotrivea totdeauna arhiereului şi făcea oarecare răutăţi în popor. Şi nesuferind el certările şi sfatuirile care i se făceau adeseori de arhiereu, s-a gândit să facă supărare nu numai arhiereului, dar şi templului. Drept aceea, ducându-se la Apolonie, voievodul ţării Siriei şi Feniciei, i-a spus despre adunarea sinedriului şi despre bogăţia care este în cămările casei Domnului; şi i-a mai spus că se păzeşte, împreună cu cele bisericeşti, şi o vistierie nespus de mare a poporului cel de obşte, şi zicea că toate acelea pot să intre în mâinile împăratului.
Deci voievodul a înştiinţat despre aceasta pe împărat, iar acela, ca un iubitor de aur ce era, a trimis îndată la Ierusalim cu putere de oaste pe Eliodor, vistiernicul bogăţiilor împărăteşti, ca să ia de acolo vistieriile cele bogate care se aflau în templu şi să le aducă la împărăţie. Iar Eliodor ducându-se, când a început a îndrăzni să facă silă templului şi să jefuiască averile lui, care erau păzite pentru hrănirea săracilor, a străinilor, a văduvelor şi a orfanilor, ce a pătimit? Despre aceasta se scrie pe larg în a doua carte a Macabeilor, în capitolul al treilea, că a fost bătut cumplit de îngeri, aproape să moară şi, nesporind nimic, s-a întors la cel ce l-a trimis.
Apoi, nu după multă vreme, a pierit împăratul Seleuc, ucis de ai săi. Iar după el a luat împărăţia cel mai rău la obicei, fratele bun al lui, cu numele Antioh, cu porecla Epifanis, adică luminos, dar care mai mult era numit de alţii Epimanis, adică nebun, pentru că s-a sculat cu nebunie împotriva lui Dumnezeu cel adevărat şi împotriva sfinţeniei Lui, facându-se chip al lui antihrist.
În împărăţia acelui Antioh s-a început cea mai mare tulburare în Ierusalim, pentru că un frate al arhiereului, anume Iason, dorind să aibă el dregătoria arhierească, a mers la împărat şi i-a dat mult aur, cumpărând stăpânirea Ierusalimului. Incă acel ticălos iubitor de stăpânire, vrând să placă împăratului, s-a alipit de păgâni şi se făgăduia să aducă poporul evreiesc la păgânism. Astfel, câştigând stăpânire de la împărat, a izgonit de la arhierie pe Sfântul Onie, fratele său, şi făcându-se singur arhiereu, a început a strica legile cele bune ale cetăţii şi a aduce înăuntru fărădelegile păgâneşti.
El a zidit la marginea Muntelui Sionului o privelişte şi şcoli elineşti, făcătoare de înţelepciuni născocite, de lupte tinereşti şi de jocuri; iar pe tinerii care se deprindeau la acelea i-a rânduit să petreacă în casele desfrânatelor; căci împotriva legii poruncise să fie în sfânta cetate şi femei destrăbălate, ca, după obiceiul elinesc, fără de opreală să se săvârşească necurăţiile trupeşti. Astfel, băgând în Ierusalim necurăţia elinească, pe mulţi i-a întors de la dreapta cinstire de Dumnezeu. Pe preoţi i-a făcut să lase templul lui Dumnezeu şi să ia aminte la privelişte, la alergările de cai, la lupte şi la toate jocurile şi neorânduielile păgâneşti, cu care, înşelându-se cei tineri şi fără de minte, lăudau legile şi obiceiurile elineşti, şi, părăsind Legea lui Dumnezeu, se plecau cu înlesnire la fărădelegea păgânilor.
Iar cei ce erau înţelegători şi adevăraţi iubitori ai dreptei credinţe, văzând fărădelegile care se făceau, suspinau pentru călcarea Legii Domnului şi pentru spurcarea sfintei cetăţi şi plângeau pentru pierzarea poporului celui de un neam cu dânşii, care mergea în urma lui Iason, povăţuitorul cel orb, care, pentru iubirea de stăpânire, a părăsit pe Dumnezeu şi Legea Lui cea sfântă şi a vândut libertatea bunei credinţe părinteşti, făcând o sminteală şi o împiedicare ca aceasta poporului lui Dumnezeu. Acel Iason, arhiereu mincinos, fiind trei ani în stăpânire, a fost izgonit de altul, asemenea lui, iubitor de stăpânire şi iubitor de păgânătate elinească, cu numele Menelae; şi ceea ce i-a făcut Iason mai înainte fratelui său celui drept, tot aceea a pătimit el însuşi, căci acel Menelae, dând mai mult aur împăratului, a luat stăpânirea arhierească şi a izgonit pe Iason, iar Sfântului Onie, arhiereului celui mai dinainte, i-a mijlocit moarte prin ucidere de la păgâni.
Dar, nepetrecând mult la arhierie, a pătimit izgonire în acelaşi chip, căci Lisimah, fratele lui, umplând mâinile împăratului cu mită, a câştigat arhieria. Dar şi el, răpind tâlhăreşte vasele şi furând aurul bisericesc, a fost ucis de popor, iar Menelae, fratele său, vrând să se răzbune pentru moartea fratelui său, a cumpărat de la împărat dreptul de a pedepsi pe ierusalimiteni cu moartea şi mulţi dintre ei, desăvârşit nevinovaţi, şi-au pierdut viaţa. Odată cu aceasta, a luat iarăşi de la împărat stăpânirea arhierească.
Făcându-se în Ierusalim nişte neorânduieli şi tulburări ca acestea, din zi în zi se înmulţea păgânătatea elinească, iar fărădelegile făcându-se la arătare, se mânia şi se întărâta Dumnezeu. Deci s-a apropiat răzbunarea Lui cea cu dreaptă judecată şi s-a făcut un semn minunat, vestind mai înainte mânia lui Dumnezeu care venea asupra cetăţii, căci s-au văzut în văzduh nişte cete de oaste adunându-se la război, cu ostaşi alergând pe cai, îmbrăcaţi cu haine de aur, având coifuri pe capetele lor, iar în mâini săbii trase şi suliţe. Şi unii se tăiau cu săbiile unul pe altul, alţii ridicau suliţele şi pavezele, iar alţii se însăgetau cu săgeţi şi făceau felurite lupte şi războaie, ieşind strălucire din arme şi din zale în chipul aurului.
Acea vedere era înfricoşată şi înspăimântătoare. Ea s-a arătat până la patruzeci de zile şi tot poporul era în mare cutremur şi în nepricepere, zicând în sine: „Ce să fie aceasta?" în acea vreme a venit o veste mincinoasă în Ierusalim despre moartea împăratului, ca şi cum ar fi murit în războiul Egiptului; pentru că atunci se dusese să se lupte împotriva Egiptului. Iar ierusalimitenii care erau binecredin-cioşi s-au bucurat şi dănţuiau cu veselie, socotind că într-adevăr a pierit acel rău şi păgân împărat, apoi, înştiinţându-se că n-a murit, ci este viu şi se întoarce din Egipt în Siria, s-au sfătuit să lepede de pe dânşii jugul lui şi să nu-i mai slujească; deci s-au pregătit să se împotrivească lui. Inştiinţându-se de toate acestea împăratul, s-a umplut de multă mânie şi a plecat cu oastea sa spre Ierusalim. Atunci ierusalimitenii au închis cetatea împotriva lui, însă nu au putut să se împotrivească puterii lui, de vreme ce era neunire între cetăţeni; pentru că unii dintr-înşii, care se abătuseră spre păgânătate, erau prieteni ai împăratului, iar mai vârtos Menelae, mincinosul arhiereu.
De aceea, împăratul a luat cetatea cu puterea sa de oaste şi a poruncit ostaşilor să ucidă fără de cruţare pe toţi cei ce se vor întâmpla pe uliţele cetăţii; apoi, intrând prin case, să înjunghie pe bărbaţi şi pe femei, pe bătrâni, pe tineri şi pe prunci. Deci numărul celor ucişi în cele trei zile a fost optzeci de mii, iar al celor legaţi şi aruncaţi în temniţă, patruzeci de mii; şi nu mai puţini au fost daţi în robia ostaşilor. Incă a îndrăznit a intra cu mândrie şi în templul Domnului, având înainte conducător pe Menelae, care se făcuse vânzătorul patriei şi al legii. Deci a luat altarul cel de aur, sfeşnicul de aur, cădelniţele de aur şi toate vasele cele de mult preţ ce erau date de alţi împăraţi spre înfrumuseţarea templului. A luat catapeteasma, coroanele şi toata podoaba cea de aur şi vistieriile cele tăinuite pe care le-a găsit - aurul şi argintul -, pe toate le-a luat. Şi pustiind şi spurcând templul lui Dumnezeu şi umplând cetatea de sângiuri, de risipire şi de multă tânguire, s-a întors în Antiohia, lăsând în Ierusalim şi în toată Iudeea chinuitori mai cumpliţi decât el, spre muncirea poporului lui Israel.
Iar după câtăva vreme, împăratul Antioh a scris la toată împărăţia sa poruncă, ca toate popoarele din toate seminţiile să fie una cu dânsul, ţinându-se împreună de zeii şi de legile elineşti. Şi toate neamurile s-au plecat la porunca împăratului şi mulţi din iudei s-au supus aceluia, au jertfit idolilor şi au spurcat sâmbetele lor. Nu după multe zile, împăratul a trimis la Ierusalim pe unul din sfetnicii săi, bărbat bătrân şi de neam atenian, ca să silească pe toţi evreii să se lepede de legile lor părinteşti, să se închine idolilor şi să guste din cele jertfite lor; iar mai ales i-a poruncit să-i silească să mănânce carne de porc, de la care îi opreşte legea evreiască. încă i-a poruncit ca templul Domnului să-l facă capişte idolească, schimbându-i numele lui în capiştea lui Zeus al Olimpului, iar pe idolul lui Zeus să-l pună în locul cel sfânt.
Deci trimisul acela, venind cu oaste în Ierusalim, împlinea porunca împăratului, spurcând cu idoli şi cu jertfe necurate sfinţenia lui Dumnezeu şi silind poporul Lui la păgânătatea aceea. Deci mulţi evrei împuţinaţi la suflet au alergat cu sârguinţă la jertfele idoleşti; însă cei care erau statornici în credinţă au fugit în munţi şi în pustii, ascunzându-se în peşteri şi în prăpăstiile pământului, temându-se de chinuri şi ferindu-se de spurcăciunile idoleşti. Iar alţii, fiind prinşi, erau duşi cu sila în ziua naşterii împăratului şi în celelalte praznice elineşti urâte lui Dumnezeu, spre a aduce jertfa; dar erau şi mulţi din acei care nu voiau să se supună la porunca cea necurată. Şi era frică mare peste toate popoarele, şi nimeni nu îndrăznea la arătare să se numească iudeu, nici să ţină sâmbăta, nici să taie împrejur pe fiii lor, nici să facă ceva după legea lui Moise, pentru că toţi vedeau înaintea ochilor lor chinurile şi moartea care îi aştepta.
În vremea aceea, două femei evreice au fost pârâte la trimisul împăratului cel chinuitor, cum că pruncii pe care i-au născut, i-au tăiat împrejur, după legea lor. Deci chinuitorul a poruncit să le prindă şi, spânzurându-le pruncii de grumajii lor, să le poarte, spre batjocură, prin cetate; apoi au fost aruncate jos de pe zidurile cetăţii într-o groapă, luându-şi astfel sfârşitul cel mucenicesc împreună cu fiii lor.
Alţii dintre iudei se adunaseră prin peşterile cele din jurul cetăţii, ca să-şi prăznuiască în taină ziua sâmbetei, despre care înştiin-ţându-se tiranul, a poruncit ca pe toţi să-i ardă în foc. După aceasta a fost prins unul din cei mai mari cărturari, cu numele Eleazar şi cu rânduiala preot, bătrân de ani, cu cinstea feţei bine împodobit, înfrumuseţat cu cărunteţile şi cu înţelepciunea cea cu bună credinţă. El era ştiut de toţi ca unul dintre cei dintâi învăţători de lege în Ierusalim, fiind unul din cei şaptezeci şi doi de tâlcuitori, care a tălmăcit cărţile evreieşti în limba elinească, după porunca lui Ptolomeu Filadelful, împăratul Egiptului. Despre pătimirea acestui cinstit bătrân Eleazar se povesteşte astfel în Sfânta Scriptură:
Fiind adus el înaintea păgânului, când îi băgau în gură cu sila carne de porc ca să mănânce, voia mai bine să-şi aleagă moartea cea slăvită şi mucenicească pentru Legea Domnului, decât viaţa cea necinstită şi hulită, întru mânierea lui Dumnezeu. Şi mergea de voie la chinuri, scuipând din gură carnea cea spurcată de care se atinsese şi se dădea pe dânsul pildă celorlalţi evrei temători de Dumnezeu, care aveau să moară pentru Legea Lui, învăţându-i cu fapta, că nu se cade a îndrăzni cineva la păcat, ca să-şi poată feri viaţa de aici, nici să mânie cu fărădelegile sale pe Dumnezeu, pentru această vremelnică viaţă, care este iubită de oameni.
Iar unii din păgâni, arătându-se miloşi faţă de Eleazar pentru cunoştinţa cea de demult cu dânşii, îi aduceau în taină cărnuri, nu de porc, ci de alte animale neoprite de lege, şi-i ziceau la ureche: „Primeşte acestea în locul celor de porc şi mănâncă-le înaintea tuturor, ca şi cum ar fi de porc, ca toţi, văzându-te că mănânci carne, să creadă că mănânci carne de porc, cum porunceşte împăratul, şi aşa vei scăpa de chinuri şi de moarte!" Dar binecunoscătorul şi plăcutul lui Dumnezeu bătrân, îndată a răspuns către dânşii, zicând: „Mai bine îmi este ca îndată să mă arunc în iad, decât să mânii pe Dumnezeul meu prin călcarea Legii Lui celei sfinte; nici nu se cuvine vârstei noastre celei bătrâne să ne făţărnicim spre sminteala tinerilor celor mulţi. Căci dacă tinerii mă vor vedea făcând aceasta, la care voi mă sfătuiţi să fac, vor zice: «Iată, Eleazar la adânci bătrâneţi a lăsat legea părintească şi s-a lipit de păgâni!» Şi aşa aceia, pentru făţărnicia mea, se vor depărta de la Dumnezeul cel adevărat şi vor pieri; deoarece, căutând la mine, vor începe a defăima Legea lui Dumnezeu şi a se abate la păgânătatea elinească, înşelându-se de iubirea vieţii acesteia de puţină vreme; iar eu voi aduce prihană asupra bătrâneţilor mele, făcându-mă pricinuitor pierzării atâtor suflete. Deci chiar de mă voi izbăvi de muncile acestea de la oameni, însă de muncile Atotputernicului Dumnezeu nu voi putea scăpa, nici viu, nici mort. Deci mai bine să mor acum şi să-mi împodobesc bătrâneţile mele prin răbdare bărbătească, iar celor tineri să le las după mine pildă bună, când, cu mărime de suflet şi tărie, voi pătimi pentru cinstitele şi sfintele legi".
Astfel grăind Sfântul Eleazar, a fost tras spre chinuire; iar aceia care mai înainte se arătau că se milostivesc spre dânsul, s-au schimbat pentru cuvintele lui spre mânie şi iuţime. Deci preotul lui Dumnezeu a fost muncit cu multe chinuri şi bătut cumplit. Şi fiind aproape mort, a suspinat şi a zis către Dumnezeu: „Cel ce toate le ştii şi spre toţi priveşti, Doamne, Tu ştii că, putând să mă izbăvesc de moarte, am suferit de bună voie aceste răni aspre şi am răbdat cu trupul durerile cele grele, însă cu bucurie şi cu dragoste le primesc pe ele, deoarece pătimesc pentru slava sfântului Tău nume". Aceasta zicând, s-a sfârşit, lăsând pomenirea morţii lui ca pildă de urmat, nu numai celor tineri, ci şi la tot poporul.
Şi se adaugă în cărţile bisericeşti şi aceasta spre pomenirea lui, că după cumplita bătaie, au turnat peste rănile lui oţet iute cu miros greu şi l-au aruncat în foc. Iar el, rugându-se lui Dumnezeu ca sângele şi moartea lui să fie primite pentru tot neamul evreiesc, şi-a dat sufletul său.
După sfârşitul cel mucenicesc al Sfântului Eleazar, au fost prinşi şapte fraţi de neam cinstit, împreună cu maica lor, şi ca unii ce erau de bun neam, au fost trimişi la împărat în Antiohia spre cercetare. Şi au fost siliţi de împăratul să mănânce carne de porc, împotriva legii evreieşti. Iar mâncarea cărnii de porc pentru evrei era în acea vreme semn de depărtare de Domnul Savaot, în care credeau ei, şi dovadă de păgânătate, la care se abăteau evreii cei mici la suflet. Deci aceşti şapte fraţi, fiind ucenicii preotului Eleazar, învăţătorul Ierusalimului, acela care a pătimit mai înainte, şi bine pomenind învăţătura lui, au stat cu mărime de suflet întru buna lor credinţă şi nu s-au supus poruncii împăratului, nevrând să-şi calce legea. De aceea i-au bătut mult cu bice şi cu vine de bou. Despre muncirea şi îndrăzneala lor cea cu bărbăţie înaintea chinuitorului, dumnezeiasca Scriptură povesteşte astfel în cartea a doua a Macabeilor:
Unul din fraţii Macabei, care era mai întâi, a zis către împărat astfel: „Ce voieşti să întrebi şi să înveţi de la noi? Fiindcă suntem gata să murim, decât să călcăm legile cele părinteşti". Iar împăratul, mâniindu-se, a poruncit să ardă nişte tigăi şi căldări. Acelea fiind înfierbântate degrab, a poruncit ca să-i taie limba celui ce era între dânşii înainte vorbitor la cuvânt, să-i jupoaie pielea de pe trup şi să-i taie marginile mădularelor trupeşti; iar fraţii ceilalţi şi maica lor să privească. Şi după ce i-au tăiat toate mădularele, a poruncit să-l dea focului şi să-l frigă în tigaie, deşi abia mai sufla. Iar aburii înălţân-du-se din tigaie, toţi ceilalţi, împreună cu maica lor, se îndemnau unul pe altul să moară cu bărbăţie, zicând astfel: „Domnul Dumnezeu vede şi cu adevărat se mângâie întru noi, precum a arătat Moise în faţa poporului prin cântarea sa care mărturiseşte, zicând: Şi întru robii Săi se va mângâia".
Deci cel dintâi murind în acest fel, pe al doilea l-au scos spre batjocură; deci şi acestuia jupuindu-i pielea cu perii de pe cap, l-au întrebat: „Vei mânca carne de porc mai înainte de a fi schingiuite toate mădularele trupului tău?" Iar el, răspunzând în graiul părinţilor săi, a zis: „Nu". De aceea şi acesta a fost chinuit, ca şi cel dintâi. Iar când era în suflarea cea de pe urmă, a zis: "Tu, preaticălosule, ne pierzi pe noi din viaţa aceasta de acum, iar Impăratul lumii ne va învia întru învierea vieţii veşnice, pe noi, cei omorâţi pentru legile Sale". După aceasta a fost batjocorit al treilea; şi, cerându-i-se limba, el a scos-o afară îndată şi, întinzându-şi mâinile cu îndrăzneală şi cu bărbăţie, a zis: „Acestea le-am câştigat de la Cer şi pentru legile Lui le defăimez pe ele; şi nădăjduiesc să le iau iarăşi de la Dânsul". Insuşi împăratul şi cei ce erau cu dânsul se minunau de mărimea de suflet a tânărului, că întru nimic nu socotea chinurile.
Acesta sfârşindu-se, păgânii au luat pe al patrulea şi l-au muncit asemenea. Iar când era aproape de moarte, a zis astfel: „Mai bine fiind ucişi de oameni, să aşteptăm nădejdea cea de la Dumnezeu, ca să fim iar înviaţi de Dânsul. Iar ţie nu-ţi va fie înviere spre viaţă!" După aceasta au adus pe al cincilea şi l-au muncit şi pe el. Acela, căutând spre împărat, a zis: „Având stăpânire peste oameni, fiind muritor, faci ceea ce voieşti, însă să nu socoteşti că neamul nostru este părăsit de Dumnezeu. Tu să mai aştepţi şi vei vedea stăpânirea Lui cea mare, cum te va munci pe tine şi seminţia ta". După aceasta au adus pe al şaselea şi acela, fiind aproape să moară, a zis: „Nu te înşela în zadar, pentru că noi pătimim acestea pentru că am greşit Dumnezeului nostru; iar tu să nu socoteşti că eşti nevinovat, începând a te lupta cu Dumnezeu".
Iar maica cea fără de măsură minunată şi vrednică de buna pomenire, văzând pe cei şapte fii pierind într-o singură zi, răbda cu bărbăţie, pentru nădejdea în Domnul şi îndemna pe fiecare din ei în graiul părinţilor săi, fiind plină de vitejească înţelepciune. Deci, întărind gândul femeiesc cu sufletul bărbătesc, zicea către dânşii: „Nu ştiu cum v-aţi arătat în pântecele meu, pentru că nu v-am dat eu duh şi viaţă, nici n-am alcătuit mădularele fiecăruia. Ci Făcătorul lumii, care a zidit neamul omenesc şi a dat viaţă tuturor, vă va da iarăşi duh şi viaţă cu mila sa, căci acum vă defăimaţi pe voi singuri pentru legile Lui".
Iar lui Antioh părându-i că este defăimat şi trecând cu vederea glasul de ocară, cel mai tânăr fiind încă viu, îl sfătuia nu numai cu cuvintele, dar îl întărea şi cu jurământ, că-l va face prietenul lui şi-i va încredinţa averi, făcându-l bogat şi fericit, dacă se va depărta de la legile părinteşti. Iar tânărul neluând aminte nicidecum la acestea, împăratul a chemat-o pe maica sa şi a îndemnat-o să-i fie tânărului sfătuitoare spre scăpare. Şi stăruind el mult, ea a făgăduit că va sfătui pe fiul său; şi plecându-se către dânsul, a râs de cumplitul chinuitor şi a zis în graiul părinţilor săi: „Fiule, miluieşte-mă pe mine, care nouă luni te-am purtat în pântece, te-am hrănit cu lapte trei ani, te-am crescut, te-am adus la această vârstă şi ţi-am suferit durerile creşterii. Rogu-te, fiule, să cauţi spre cer şi spre pământ şi, văzând toate cele dintr-însele, să cunoşti că Dumnezeu le-a făcut pe acestea din cele ce nu erau, şi neamul omenesc aşa s-a făcut. Să nu te temi de acest sfâşietor de carne, ci, fiind vrednic fraţilor tăi, să primeşti moartea, ca să te primesc în ziua milostivirii împreună cu fraţii tăi!"
Ea grăind acestea, tânărul a zis: „Pe cine aşteptaţi? Nu voi asculta porunca împăratului, ci voi asculta porunca Legii date părinţilor noştri prin Moise; iar tu, fiind aflător de toate răutăţile asupra iudeilor, nu vei scăpa de urgia lui Dumnezeu, pentru că noi le pătimim acestea pentru păcatele noastre! Iar dacă Domnul nostru Cel viu S-a mâniat puţin spre înfricoşare şi învăţătură, apoi iarăşi Se va împăca cu robii Săi. Iar tu, nelegiuitule şi spurcatule mai mult decât toţi oamenii, nu te înălţa în zadar, îngâmfându-te prin nădejdea cea deşartă şi înălţându-ţi mâna asupra robilor Lui cereşti, pentru că n-ai scăpat încă de judecata Atotţiitorului şi Atotvăzătorului Dumnezeu; căci fraţii noştri, răbdând puţine dureri după Legea lui Dumnezeu, au câştigat viaţa cea veşnică; iar tu, cu judecata lui Dumnezeu, vei lua pedeapsa cea dreaptă, după mândria ta. Iar eu îmi dau sufletul şi trupul pentru legile părinteşti, precum şi-au dat şi fraţii mei, chemând pe Dumnezeu, ca degrab să fie milostiv asupra lui Israel; iar tu, cu muncirea şi cu bătaia, vei mărturisi că numai Unul este Dumnezeu. La mine şi la fraţii mei va înceta mânia Atotţiitorului, cea adusă cu dreptate asupra a tot neamul nostru".
Atunci împăratul, aprinzându-se de mânie asupra lui mai cumplit decât asupra celorlalţi, suferea ocărârea cu amar. Deci şi acesta a fost ucis şi s-a mutat curat din viaţă, nădăjduind spre Domnul.
Văzând aceasta fericita maică, al cărei nume era Solomonia, s-a umplut de veselie negrăită, că şi-a trimis fără prihană înaintea lui Dumnezeu pe cei şapte fii ai săi. Şi stând deasupra trupurilor lor, şi-a întins mâinile în sus şi, rugându-se cu lacrimi fierbinţi, şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Astfel s-a sfârşit maica cu fiii săi, punându-şi sufletele pentru legea Atotţiitorului Dumnezeu.
Apoi Dumnezeu s-a milostivit spre neamul evreiesc pentru vărsarea sângelui robilor săi; căci a ridicat între evrei pe un bărbat viteaz, din neamul preoţesc, cu numele Iuda Macabeul. Acela, cu puterea cea de oaste s-a împotrivit bărbăteşte păgânului împărat Antioh şi, biruindu-l, a izgonit pe voievozii lui şi a ucis pe mulţi din cei ce se abătuseră la păgânătatea elinească. El a curăţit templul Ierusalimului de spurcăciunile idoleşti, precum povestesc pe larg cărţile Macabeilor. Iar Antioh, fiind pedepsit cu dreapta judecată a lui Dumnezeu, încă din această viaţă de acum a început a pătimi muncile cele cumplite, fiind lovit înăuntru de o rană netămăduită. Şi fierbeau viermii înăuntrul lui şi ieşea din trupul său o duhoare nesuferită. Atunci ticălosul acela, chiar şi nevrând, după proorocia mucenicului celui mai tânăr, a mărturisit pe Dumnezeul lui Israel, pe care mai înainte Il hulea, şi a început a căuta pe Cel pe Care-l prigonea; dar n-a câştigat milă de la Dumnezeu, căci el n-a făcut milă oamenilor. Şi n-a aflat loc de pocăinţă şi cel rău a pierit rău, cu sunet. Iar Atotputernicul Dumnezeu era proslăvit atunci şi acum se proslăveşte de toate neamurile şi de-a pururea va fi proslăvit întru toţi vecii. Amin.
Notă. Numele acestor sfinţi mucenici, fraţi după trup, nu s-au pus înăuntrul istoriei acesteia pentru pătimirea lor; pe de o parte pentru că în dumnezeiasca Scriptură a cărţii Macabeilor nu sunt puse, iar pe de altă parte, pentru că la alţi povestitori se află numele acestora nepotrivite. în Prolog şi în Sinaxarul lunilor se numesc aşa: Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Evseon, Alim şi Marcel. Iar vrednicul de credinţă povestitor evreiesc al faptelor celor mai vechi, precum şi scriitorul pe larg al pătimirii acestor sfinţi mucenici, Iosif iudeul, care a vieţuit în zilele lui Vespasian, împăratul Romei, scrie astfel numele lor: cel dintâi, Macabeu; al doilea, Aver; al treilea, Mahir; al patrulea, Iuda; al cincilea, Ahas; al şaselea, Aret, şi al şaptelea, Iacov. Şi mai vrednică de credinţă este povestirea acestuia, decât cea scrisă în Prolog şi în Sinaxare, de vreme ce în acelea se află oarecare nume care nu sunt evreieşti, ci elineşti, precum Antonin şi Marcel, cu care nu se cădea atunci evreilor ierusalimiteni să se numească. Iar de vreme ce s-a aflat această nepotrivire a numelor, de aceea n-am vorbit despre ele, căci singur Dumnezeu le ştie mai bine, ca Cel ce le-a scris la ceruri în cartea vieţii; iar nouă ne ajunge să ne folosim din bărbăteasca lor pătimire pentru Legea lui Dumnezeu.
ARTĂ
CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 1 August
Iubiţi prieteni,
Pe durata Postului Adormirii
Maicii Domnului vom încerca să prezentăm zilnic astfel de reţete. Doamne ajută!
A. PLĂCINTE, GUSTĂRI
Aluat pentru plăcinte de post
Ingrediente: pentru 20 de placinte - un kilogram de faina, putina sare, 40 grame
de drojdie, 500 ml apa.
Mod de preparare: Aluatul de
placinte este unul asemanator celui pentru paine ori cozonac, aluatul dospit
obisnuit. In post, placintele se fac din aluatul framantat cu apa si fara
oua. Drojdia se dizolva in circa 70 ml apa calduta, si se amesteca cu 100 g
faina, obtinand maiaua, peste care se pudreaza putina faina si se lasa la
dospit 30 - 40 minute, la o temperatura de 30 - 40°C. Secretul aluatului dospit
pentru placinte este sa fie foarte bine framantat si lasat sa creasca in
tava, dupa ce a fost umplut si modelat.
|
Plăcintă
cu mere
• 1 kg mere de plăcintă
• 200 g zahăr
• 2 linguriţe scorţişoară
• 1 lămâie (coaja rasă)
• 1 plic zahăr vanilat
• ½ plic praf de copt
• 1 lingură oţet
• 4 linguri ulei
• Sare
• 4 linguri apă minerală gazoasă
• 4 pahare făină
• 100 g zahăr pudră
Se spală, se curăţă, se rad şi se călesc merele împreună cu zahărul.
Se adaugă scorţişoara şi zahărul vanilat şi se lasă la răcit.
Se face o foaie astfel: se pune făina într-un castron mare, se face o gaură în făină în care se toarnă praful de copt stins cu oţet; se toarnă uleiul câte puţin, alternativ cu apa minerală şi se amestecă, se pune sarea şi coaja de lămâie rasă, se amestecă până se obţine o cocă bună de întins. Se bate bine între palme cam 10 minute şi apoi se lasă să se odihnească ½ ore la rece. Se împarte foaia în 2 părţi: se întinde şi se pune într-o tavă unsă şi tapetată cu făină. Se pune compoziţia de mere şi apoi foaia a doua.
Se dă la cuptor la foc potrivit până se rumeneşte.
Se scoate din cuptor şi se taie când este rece.
Se presară cu zahăr pudră şi se pune pe platou.
• 1 kg mere de plăcintă
• 200 g zahăr
• 2 linguriţe scorţişoară
• 1 lămâie (coaja rasă)
• 1 plic zahăr vanilat
• ½ plic praf de copt
• 1 lingură oţet
• 4 linguri ulei
• Sare
• 4 linguri apă minerală gazoasă
• 4 pahare făină
• 100 g zahăr pudră
Se spală, se curăţă, se rad şi se călesc merele împreună cu zahărul.
Se adaugă scorţişoara şi zahărul vanilat şi se lasă la răcit.
Se face o foaie astfel: se pune făina într-un castron mare, se face o gaură în făină în care se toarnă praful de copt stins cu oţet; se toarnă uleiul câte puţin, alternativ cu apa minerală şi se amestecă, se pune sarea şi coaja de lămâie rasă, se amestecă până se obţine o cocă bună de întins. Se bate bine între palme cam 10 minute şi apoi se lasă să se odihnească ½ ore la rece. Se împarte foaia în 2 părţi: se întinde şi se pune într-o tavă unsă şi tapetată cu făină. Se pune compoziţia de mere şi apoi foaia a doua.
Se dă la cuptor la foc potrivit până se rumeneşte.
Se scoate din cuptor şi se taie când este rece.
Se presară cu zahăr pudră şi se pune pe platou.
B. SALATE
Salată
din varză albă, tofu şi ciuperci
- 200 g brânză Tofu,
- 1 varză mică (cam de 1 kg),
- 1 conservă de ciuperci,
- 1 ceapă,
- zeamă de lămâie,
- ulei, sare, condimente, verdeaţă.
Se taie brânza Tofu cubuleţe, ciupercile - mărunt, varza - fin.
Ceapa tocată se căleşte în ulei cu apă şi condimente.
Se pun ciupercile şi se lasă pe foc câteva minute.
La sfârşit, amestecă-le cu varza, tofu şi sarea, verdeaţa şi zeama de lămâie.
C. SOSURI
La
reţetele de azi nu este necesar a se prepara un sos separat.
D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de chimen
• zarzavat obişnuit pentru supă
• 1 lingură chimen
• 1 lingură făină
• 5 linguri ulei
• Crutoane
Se pune la fiert zarzavatul împreună cu chimenul.
Când zarzavaturile sunt fierte, se prăjeşte făina în ulei, se stinge cu 2 ceşti de zeamă din supă strecurată şi se adaugă în oala cu supă.
Se potriveşte de sare, se adaugă crutoanele şi verdeaţa.
• zarzavat obişnuit pentru supă
• 1 lingură chimen
• 1 lingură făină
• 5 linguri ulei
• Crutoane
Se pune la fiert zarzavatul împreună cu chimenul.
Când zarzavaturile sunt fierte, se prăjeşte făina în ulei, se stinge cu 2 ceşti de zeamă din supă strecurată şi se adaugă în oala cu supă.
Se potriveşte de sare, se adaugă crutoanele şi verdeaţa.
E. MÂNCĂRURI
Ciuperci cu mărar
Retetar
: ½ kg ciuperci, 100 ml untdelemn, o
lingurita cu virf marar taiat marunt, o ceapa, ¼ suc de rosii, piper, sare.
Mod de preparare : ceapa taiata marunt se caleste in tot untdelemnul, 4-5 minute, cu o jumatate lingurita cu sare, la foc mic, pina cind scade apa ce o lasa si devine lucioasa, se adauga apoi ciupercile, sucul de rosii si un virf de cutit piper, lasindu-le sa fiarba la foc mic, acoperite, 30-40 minute si adaugind putina apa pina ce se moaie. Cind ciupercile sint fierte, sosul scazut numai cit sa le cuprinda si untdelemnul la suprafata, se adauga mararul si se sareaza dupa gust si, facultativ, se pun citeva picaturi de zeama lamiie. Se servesc reci, ca fel intii.
Mod de preparare : ceapa taiata marunt se caleste in tot untdelemnul, 4-5 minute, cu o jumatate lingurita cu sare, la foc mic, pina cind scade apa ce o lasa si devine lucioasa, se adauga apoi ciupercile, sucul de rosii si un virf de cutit piper, lasindu-le sa fiarba la foc mic, acoperite, 30-40 minute si adaugind putina apa pina ce se moaie. Cind ciupercile sint fierte, sosul scazut numai cit sa le cuprinda si untdelemnul la suprafata, se adauga mararul si se sareaza dupa gust si, facultativ, se pun citeva picaturi de zeama lamiie. Se servesc reci, ca fel intii.
F. DULCIURI
Chec cu nuci
Ingrediente:
• 5 ceşti făină
• 2 ceşti zahăr
• 1 ceaşcă ulei
• ¾ ceaşcă nucă măcinată
• 2 ceşti suc de portocale
• 1 lingură scorţişoară
• 1 lingură coajă de portocală
• 1 linguriţă praf de copt
• 1 linguriţă bicarbonat
Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.
Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.
• 5 ceşti făină
• 2 ceşti zahăr
• 1 ceaşcă ulei
• ¾ ceaşcă nucă măcinată
• 2 ceşti suc de portocale
• 1 lingură scorţişoară
• 1 lingură coajă de portocală
• 1 linguriţă praf de copt
• 1 linguriţă bicarbonat
Se bate zahărul cu uleiul şi se adaugă celelalte ingrediente pe rând, iar la sfârşit făina, în care s-au amestecat praful de copt şi bicarbonatul.
Se coace la foc potrivit în formă unsă şi tapetată aproximativ o oră.
ARTE 1 August
MUZICĂ
1 August
Lionel Bart compozitor britanic
Jerry (Jerome John) Garcia, chitarist, vocalist, compozitor şi
producător american (Warlocks, Grateful Dead).
GRATEFUL DEAD
Geoff Britton, baterist britanic (Gun, East Of Eden, Wild Angels,
Wings, Rough Diamond, Manfred Mann's Earthband, Key).
EAST OF EDEN:
Tudor
Gheorghe
Boz (Raymond) Burrell, basist şi
vocalist britanic (King Crimson, Centipede, Bad Company).
Rick Coonce, baterist american
(Grass Roots).
Sviatoslav
Richter
Robert Cray
Joe Elliot (Def Leppard)
ÎNREGISTRĂRI NOI:
The Best of Ray Conniff Vol. 5
Andre Kostelanetz For The Young At Heart & I'll Never Fall In Love Again
Beautiful Love Songs Ever // The Very Best Of Romantic Love Songs Of All Time
ABBA Greatest Hits - The Very Best Songs Of ABBA
Romantic Piano Instrumental Music – Love Songs Piano – Relaxing Music For Those Who Like Quietness
POEZIE
1 August
Pantelimon
Halippa
Biografie
HALIPPA Pantelimon, se naste la 1 aug. 1883, satul
Cubolta, judetul Soroca, Basarabia - moare in 30 apr. 1979, Bucuresti.
Poet si publicist.
Primele invataturi in limba romana le-a deprins in casa parinteasca.
Seminarul Teologic din Edinct si Chisinau; Facultatea de Stiinte Naturale si Agronomice a Univ. din Dorpat (Estonia), intrerupta din cauza izbucnirii revolutiei (1905); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi.
Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901).
A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.
Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea:
Poet si publicist.
Primele invataturi in limba romana le-a deprins in casa parinteasca.
Seminarul Teologic din Edinct si Chisinau; Facultatea de Stiinte Naturale si Agronomice a Univ. din Dorpat (Estonia), intrerupta din cauza izbucnirii revolutiei (1905); Facultatea de Litere si Filosofie a Univ. din Iasi.
Debuteaza cu poezii in limba rusa. in revista pentru elevi a Seminarului Teologic din Chisinau (1901).
A semnat si cu pseudonimul P. Basara-beanu, P. Cubolteanu etc, spre a-si ascunde identitatea de cenzura timpului. A condus si Cuvint moldovenesc (1913-l921), Viata Basarabiei ti ziarul CU acelasi nimic, la Chisinau (1922-l940) si Bucuresti (1940-l944). Deputat de Soroca. vicepresedinte si presedinte al Sfatului Tarii (1918), ministru in mai multe rinduri, seful Partidului National Taranesc din Basarabia. Arestat si inchis (1950). a fost predat autoritatilor sovietice si condamnat la douazeci si cinci de ani munca silnica. Membru corespondent al Acad. (1918); membru al U-niunii Scriitorilor. Colaboreaza la revista Arhiva. Revista stiintifica ..V. Adamachi", Viata Romaneasca si la cele basarabene. A publicat diverse lucrari cu caracter economic, istoric ori geografic, dupa model luminist. Traduce din poezia lui Puskin si Lermontov. A lasat in ms Amintirile unui mosneag de 92 de ani. Poetii si prozatorii basarabeni. Proverbe moldovenesti din Basarabia. Poezia lui Pantelimon Halippa (Flori de pirloaga, 1921; Chitarepamintului. 1940) este un reflex al miscarii de redesteptare nationala de la inceputul sec, cintata cu patima, dar fara posibilitati artistice. intreaga activitate politica si a consemnat-o in Cronica vietii mele. ms de 1480 p.
Inteleasa ca datorie morala, poezia lui Pantelimon Halippa repeta citeva teme si obsesii tipice liricii profetice si vindicative. Fiind o expresie autentica a suferintei, versurile din Flori de pirloaga (1921) si Chitarepamintului (1940) nu sint, in schimb, si produsul unei originalitati artistice pe masura, ele hranindu-se adesea din zonele traditionalismului minor. Poetul e, dupa stereotipice genului, alesul care cinta jalea multimii, anuntind desteptarea iminenta si prefacerea:
„Si eu cint atuncea viata
Moldovenilor din sate, Ce orbecaiesc prin ceata De dureri nenumarate" (Poezie-datorie). |
Tonul e lipsit de accentele puternice ale poeziei mesianice, incit poetul devine un hibrid intre profet si rapsod. Poezia se confunda, prin urmare, cu improvizatia sterila:
„Sufla vint de primavara (] Si ne-aduce veste-n tara
Despre scumpa libertate" (Vestirea libertatii). |
Nota sociala si nationala este evidenta, implicarea in istorie aduce in atentie evenimente concrete, legate, de regula, de realitatea provinciei natale, ca in poezia Anului . Nu lipseste nici poezia-rugaciune, care dezvaluie condamnarea la suferinta in asteptarea mintuirii divine (In miez de noapte). Patetismul e credibil, artistic insa figuratia poetica e precara. Poemul, redus la discurs, abunda in clisee. Tema insasi se banalizeaza, fiindca lipseste transfigurarea. Mai verosimila si mai plina de dramatism este impresia de suferinta colectiva, de plins incurabil:
„Durerea lumii el plingea
Si lumea-i raspun-dea-n suspinuri, Caci chinul lui se infratea Cu a multimii grele chinuri" (Poetul-luptator). |
Inferioara poeziei sociale este cea de natura si de dragoste. Idilismul prolifereaza, imaginatia poetica e absenta, ideea e redusa la enunt, de unde si retorismul iminent. Rarele secvente care surprind atmosfera de intimitate naturista (Toamna in gradina) nu pot compensa bucuria exaltata care pastiseaza extazul cosbucian:
„Tot cuprinsu-i o minune
Si tu om, matur pe-aice Nici un chip n-ai a nu spune: Sint nimic, dar sint ferice! " (Lan de griu). |
Lirica de dragoste dulceaga, sentimentala, abuzeaza de diminutive si rime previzibile, dupa modelul popular („nourasi de horbotele", „odorul meu gingas si drag"). in aceasta linie, poezia lui Pantelimon Halippa e o adaptare a romantismului la samanatorism. Retine atentia, in schimb, o plingere dupa pamintul pierdut, de o amaraciune resemnata. Poetul apare aici in ipostaza unui Ioan fara Tara, vagabondind melancolic:
„Cindva si eu o tara-aveam!
Ca-n paradis/in codri cu poeni traiam
Dar a fost vis!
[]
Azi vagabond, mereu la drum,
Intr-un abis
As vrea sa cad, sa ma fac scrum
Ce jalnic vis!" (Amaraciune),
In Cintarepamintului, nota sociala si politica e si mai pronuntata, exprimata insa cu aceleasi mijloace modeste. Ceea ce anima poezia lui Pantelimon Halippa si-i confera o unda de tulburare, desi artisticeste ea pare anacronica, este nota de implicare in suferinta colectiva, comunicata pe un ton de lamentatie.
OPERA:
Basarabia sub imparatul Alexandru I (1812-l825), Chisinau, 1914; Flori de pirloaga (1912-l920), pref. de M. Sadoveanu, Iasi, 1921; O aivintare (inuta in Parlamentul tarii. Bucuresti, 1924; Soia. Sfaturi pentru tarani, Chisinau, 1939; Bogdan Petriceicu Hasdeu, Chisinau, 1939; Cinta-re pamintului. Chisinau, 1940; Munca si invatatura, Chisinau, 1940; Basarabia. Schita geografica, Chisinau, f.a. |
REFERINTE CRITICE:
St. Ciobanu, Cultura romaneasca in Basarabia, 1923; G. Calinescu, Istoria . |
Gellu
Naum
Biografie
Gellu Naum
Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucureşti d. 29 septembrie 2001, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi pe plan european.
S-a născut la 1 august 1915 în Bucureşti, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăşeşti.
În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.
Între 1933 şi 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog şi filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.
Întors în ţară în 1939, va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti".
După 1947, în condiţiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere. Îşi câştigă existenţa din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Stendhal, Franz Kafka etc.).
După 1968, regimul comunist îi acordă din nou dreptul de a publica. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Este invitat să ţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia.
Opera sa este tradusă în principalele limbi internaţionale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ş.a.).
Ca şi André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârşitul vieţii credincios modului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia, ceea ce dovedeşte că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opţiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.
Volume poezii
Drumeţul incendiar
Libertatea de a dormi pe o frunte,
Vasco de Gama,
Culoarul somnului,
Poem despre tinereţea noastră,
Soarele calm,
Athanor,
Poeme alese,
Copacul-animal,
Tatăl meu obosit.
Poeme alese,
Descrierea turnului,
Partea cealaltă,
Malul albastru,
Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru.
Focul negru,
Sora fântână,
Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor,
Ascet la baraca de tir,
Calea şarpelui,
Despre identic şi felurit.
Gellu Naum (n. 1 august 1915, Bucureşti d. 29 septembrie 2001, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi pe plan european.
S-a născut la 1 august 1915 în Bucureşti, a fost fiu al poetului Andrei Naum, căzut în luptele de la Mărăşeşti.
În 1926 intră la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucureşti, unde începe să scrie versuri în urma unui pariu. Debutează cu două poezii publicate în Cuvântul.
Între 1933 şi 1937, Gellu Naum urmează cursurile Universităţii din Bucureşti, studiind Filozofia. La îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner, pleacă în 1938 la Paris, unde îşi continuă studiile de filozofie la Sorbonna, pregătind o teză de doctorat despre Pierre Abélard (teolog şi filozof scolastic francez). La Paris ia contact cu grupul suprarealist francez animat de André Breton.
Întors în ţară în 1939, va fi mobilizat şi trimis pe frontul de Răsărit.
În 1941 se constituie grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu şi Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme: "Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti".
După 1947, în condiţiile impunerii Realismului socialist ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul se destramă iar pentru Gellu Naum începe o lungă perioadă de privaţiuni şi tăcere. Îşi câştigă existenţa din traduceri (Denis Diderot, Samuel Becket, Stendhal, Franz Kafka etc.).
După 1968, regimul comunist îi acordă din nou dreptul de a publica. Scrie succesiv o serie de volume care îi aduc o binemeritată, dar târzie recunoaştere. Este invitat să ţină lecturi publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia.
Opera sa este tradusă în principalele limbi internaţionale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002 ş.a.).
Ca şi André Breton, Gellu Naum a rămas până la sfârşitul vieţii credincios modului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia, ceea ce dovedeşte că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opţiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.
Volume poezii
Drumeţul incendiar
Libertatea de a dormi pe o frunte,
Vasco de Gama,
Culoarul somnului,
Poem despre tinereţea noastră,
Soarele calm,
Athanor,
Poeme alese,
Copacul-animal,
Tatăl meu obosit.
Poeme alese,
Descrierea turnului,
Partea cealaltă,
Malul albastru,
Faţa şi suprafaţa urmat de Malul albastru.
Focul negru,
Sora fântână,
Copacul-animal urmat de Avantajul vertebrelor,
Ascet la baraca de tir,
Calea şarpelui,
Despre identic şi felurit.
Răspântia
Ce
prapaditi eram doamne si ce ne mai iubeam
ca niste linguri de lemn nedesfacute înca din trunchiul lor comun
duceam mâncarea la gura unuia si altuia ne daruiam
seminte de floarea soarelui într-un cornet facut dintr-o bucata de ziar
stateam la o raspântie cu un fior pe noi
o singura fiinta umplea tot cerul si pamântul
soaptele ei erau tunete ne contineau
ce prapaditi eram în noi se afla un copil ne prefaceam ca doarme
baiatul asta este mama mea spuneai
uita-te la cozorocul lui scrie pe el numele meu (l-a scris înainte de a ma naste)
nu-i asa ca scrie numele meu oricare numele nostru de prapaditi
se preface ca doarme e si el continut da-i câteva seminte
trece prin noi si creste crede ca se continua
si ce ne mai iubim ne tinem strâns ni se lipesc genele
pe când copilul asta doarme în descrierea lui
sa nu vorbesti asa spuneam fiindca prapaditul asta sunt eu s-a spus si la radio pe de alta parte
si ce ne mai iubim ce ne continem în fiinta aceea monstruoasa în vastitatea ei
uite îti dau tot cornetul citeste-mi stirile
si ce s-a mai îngalbenit hârtia ce s-au mai întunecat literele
doamne ce prapaditi suntem si ce ne mai iubim
ca niste linguri de lemn nedesfacute înca din trunchiul lor comun
duceam mâncarea la gura unuia si altuia ne daruiam
seminte de floarea soarelui într-un cornet facut dintr-o bucata de ziar
stateam la o raspântie cu un fior pe noi
o singura fiinta umplea tot cerul si pamântul
soaptele ei erau tunete ne contineau
ce prapaditi eram în noi se afla un copil ne prefaceam ca doarme
baiatul asta este mama mea spuneai
uita-te la cozorocul lui scrie pe el numele meu (l-a scris înainte de a ma naste)
nu-i asa ca scrie numele meu oricare numele nostru de prapaditi
se preface ca doarme e si el continut da-i câteva seminte
trece prin noi si creste crede ca se continua
si ce ne mai iubim ne tinem strâns ni se lipesc genele
pe când copilul asta doarme în descrierea lui
sa nu vorbesti asa spuneam fiindca prapaditul asta sunt eu s-a spus si la radio pe de alta parte
si ce ne mai iubim ce ne continem în fiinta aceea monstruoasa în vastitatea ei
uite îti dau tot cornetul citeste-mi stirile
si ce s-a mai îngalbenit hârtia ce s-au mai întunecat literele
doamne ce prapaditi suntem si ce ne mai iubim
Acolo lângă mal
Acolo
lânga mal sub mânastire
o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)
ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara
Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste
Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ala scâncea zicea Te rog goneste-l
As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta
pesemne însa ca luceam atât de tare
ca ochii lor au început sa lacrimeze
si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine
venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta
oricum mi-era egal Pluteam si eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea ziea Te rog goneste-l
o fata îi ardea suturi unuia cu palarie gri
eu m-am oprit Habar n-aveam de ce
(poate nefericita mea nevoie de-a reintra în cauzalitati pierdute)
ea m-a simtit si s-a întors spre mine Avea o geanta extraordinara
Ma jerpelitule mi-a zis ce te holbezi asa Nu vezi ca facem dragoste
Eu m-am întins pe iarba Luceam pe dinauntru
ala scâncea zicea Te rog goneste-l
As fi putut sa le raspund urât sau chiar sa le înec motocicleta
pesemne însa ca luceam atât de tare
ca ochii lor au început sa lacrimeze
si fata ca un fluture s-a înaltat de la pamânt Plutea spre mine
venea ca o mireasa oarba ca un cires ceva în genul asta
oricum mi-era egal Pluteam si eu
cerul se ridica din ce în ce mai sus
ala scâncea ziea Te rog goneste-l
La urma urmei
La
urma urmei îmi amintesc perfect ziua
când cele sapte mame ale mele m-au nascut
(unica primordiala aceea care
cunoscuse bucuriile zamislirii
nu mai stia nici sa scrie nici sa citeasca
bratele ei octogenare ma leganau
si pentru ca pe umeri i se cuibarise
pisica cu patru ochi a mortii
eu ma sileam sa fiu cât mai usor)
celelalte sase cântau
transfigurate de durerile facerii
eu dormeam înca senin în fiecare din ele
dormeam ghemuit în coapsele si în genunchii lor
dormeam pur în materna lor puritate
aveam acolo si pâine si lapte si miere
si amintiri de la Amsterdam
si lumea se croia de jur împrejur linistita
o lume cu pesti si cu trestii în apele zilei a patra
cu omul de Hotel-Alger care îsi pierduse gura în ziua a sasea
o lume cu sori si zapezi în ziua a noua
dar bratele mamei octogenare erau ostenite
(pisica torcea abia auzita pe umerii ei)
si eu am vrut sa fiu cât mai usor
atunci m-am asezat lânga foc
sedeam acolo în costumul meu de geomant
miscam încet crenguta de alun
si încercam sa fiu cât mai usor chiar lânga foc
celelalte cinci au tacut
îndurerate de neasteptatul meu gest
de ce — le-am spus — de ce ma priviti asa
bratele mamei mele batrâne au ostenit
si eu vroiam sa fiu cât mai usor
as fi intrat sa ma culc într-un mar
dar nu vroiam sa complic continua voastra maternitate
ele au clatinat mustratoare din cap
si s-au închis în mutenia lor
apoi în ziua a zecea
au început sa latre câinii
si martorii au intrat tiptil în odaie
când cele sapte mame ale mele m-au nascut
(unica primordiala aceea care
cunoscuse bucuriile zamislirii
nu mai stia nici sa scrie nici sa citeasca
bratele ei octogenare ma leganau
si pentru ca pe umeri i se cuibarise
pisica cu patru ochi a mortii
eu ma sileam sa fiu cât mai usor)
celelalte sase cântau
transfigurate de durerile facerii
eu dormeam înca senin în fiecare din ele
dormeam ghemuit în coapsele si în genunchii lor
dormeam pur în materna lor puritate
aveam acolo si pâine si lapte si miere
si amintiri de la Amsterdam
si lumea se croia de jur împrejur linistita
o lume cu pesti si cu trestii în apele zilei a patra
cu omul de Hotel-Alger care îsi pierduse gura în ziua a sasea
o lume cu sori si zapezi în ziua a noua
dar bratele mamei octogenare erau ostenite
(pisica torcea abia auzita pe umerii ei)
si eu am vrut sa fiu cât mai usor
atunci m-am asezat lânga foc
sedeam acolo în costumul meu de geomant
miscam încet crenguta de alun
si încercam sa fiu cât mai usor chiar lânga foc
celelalte cinci au tacut
îndurerate de neasteptatul meu gest
de ce — le-am spus — de ce ma priviti asa
bratele mamei mele batrâne au ostenit
si eu vroiam sa fiu cât mai usor
as fi intrat sa ma culc într-un mar
dar nu vroiam sa complic continua voastra maternitate
ele au clatinat mustratoare din cap
si s-au închis în mutenia lor
apoi în ziua a zecea
au început sa latre câinii
si martorii au intrat tiptil în odaie
TEATRU/FILM
1 August
Cu
Valeria Seciu
Biografie
Valeria Seciu
Valeria
Seciu este o actriță de teatru, film, radio și televiziune. A urmat cursurile
Institutului de Teatru din București, la clasa lui A. Pop Marțian, între
1960-1964, avându-l ca asistent pe Octavian Cotescu cel care, ulterior, avea
să-i devină soț.
A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București, pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.
A debutat, în 1964, pe scena Teatrului Național din București, alături de Ion Caramitru, în piesa Eminescu de Mircea Ștefănescu, sub îndrumarea regizorului Sică Alexandrescu, întruchipând-o pe Veronica Micle. În același an și-a făcut, de asemenea, debutul în film, jucând în pelicula Casa neterminată, regizată de Andrei Blaier. După doi ani petrecuți la Cluj, unde a interpretat două roluri, în Androcle și leul de G.B. Shaw și Vlaicu Vodă de Alexandru Davila, a revenit în echipa Teatrului Național din București, pe care, cu excepția câtorva colaborări, nu a mai părăsit-o până în 1978, când s-a alăturat trupei Teatrului Mic. Aici, sub directoratul scriitorului Dinu Săraru, s-a produs deplina sa maturizare artistică, la contactul cu regizoarea Cătălina Buzoianu și în parteneriate legendare de scenă cu actorii Ștefan Iordache și Gheorghe Visu. Marile roluri din această etapă le-a creat în spectacole precum Să îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Niște țărani, Cerul înstelat deasupra noastră, Doamna cu camelii.
La începutul anilor 1990 a înființat și condus Teatrul Levant,
una dintre primele instituții independente de gen apărute după căderea
regimului comunist, continuând însă să joace și la Teatrul Mic, cu realizări
notabile: recitalul Arta iubirii sau rolul Arkadina, din Pescărușul deCehov,
ambele în regia Cătălinei Buzoianu. De numele Teatrului Levant este legată o
altă colaborare inspirată a actriței cu regizoarea Cătălina Buzoianu, la
spectacolul Pelicanul, după August Strindberg (1994), montat într-un spațiu
neconvențional (un depozit al Sălii Dalles). Din 2000 până în prezent a urcat mai
rar pe scenă, fiecare apariție reprezentând însă un succes de public și de
critică, două dintre creațiile sale recente (Esme Allen în Cum gândește Amy de
David Hare, regia Cătălina Buzoianu, Teatrul Mic, 2006, și Gloucester în Lear,
după W. Shakespeare, regia Andrei Serban, Teatrul Bulandra, 2008) fiind
răsplătite cu premii acordate de Uniter. O altă distincție importantă, medalia
comemorativă „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu”, i-a fost atribuită
actriței în 2000 de către președintele statului pentru merite deosebite în
promovarea și interpretarea operei poetului, mai cu seamă prin intermediul
spectacolului Trecut-au anii, recital de poezie și muzică susținut ani de-a
rândul pe diverse scene alături de actorii Ion Caramitru, Ovidiu Iuliu Moldovan
și de clarinetistul Aurelian Octav Popa. Pe lângă rolurile interpretate pe
scenă sau ecran, ea a dat viață multor personaje la teatrul radiofonic.
În 2010 a apărut în filmul Aurora, semnat de Cristi Puiu.
Valeria Seciu a fost căsătorită cu actorul Octavian Cotescu. În
1968 s-a născut fiul lor, Alexandru; acesta este astăzi călugăr la Muntele
Athos, purtând numele de Monahul Daniil; el se numără printre traducătorii
celei mai recente ediții românești a culegerii de texte teologice Everghetinos
(din gr. „Binefăcătoarea”)
·
Plimbare (2013)
- dna. Naum
·
Sunt o babă comunistă (2013) - dna.
Stroescu Trailer
·
Despre oameni și melci (2012) -
Tatiana Trailer
·
Vocea umana (1990) - Ea
·
Escapada (1986)
·
Adela (1985)
·
Furtună în Pacific (1985)
·
Dragostea și revoluția (1983)
·
Imposibila iubire (1983)
·
Lumini și umbre: Partea II (1982)
·
Blestemul pământului Blestemul
iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) -
Savista Trailer
·
Buna seara, Irina! / Buna seara, Irina (1980)
- proiectanta Irina Ionescu, sotia lui Victor
·
Vânătoarea de vulpi (1980)
·
Înainte de tăcere (1978) - Ana
·
Curcanii / (1977)
·
Casa de la miezul noptii (1976)
·
Douasprezece ore inainte de amurg
/ (1976) - Lia, sora lui Sandu
·
Instanța amână pronunțarea (1976)
- Anca Moga
·
Nimeni nu moare (1976)
·
Recitindu-l pe Shakespeare / (1976)
·
Speranta nu moare in zori / (1976)
·
Tănase Scatiu (1976) - voce Sasa
·
Pescărușul (1974) - Nina Zarecinaia
·
Un august în flăcări (1973)
·
Parașutiștii (1972)
·
Asediul (1970)
·
Surorile Boga (1968)
Subprefectul
Cu
Adina Popescu
Biografie
Adina Popescu
Adina
Popescu s-a născut la 10 septembrie 1978, în Bucureşti. A absolvit Regie de
Film, însă de la 18 ani a lucrat ca reporter şi jurnalist cultural,
ulterior redactor, la Dilema
veche.
Prima ei
carte pentru copii, Doar
un zbor în jurul lumii, a apărut în 1999. Interesată în
primul rând de literatura pentru copii, a mai publicatMiriapodul hoinar şi alte poveşti, Mari
poveşti româneşti pe înţelesul celor mici, Aventurile lui Doxi în benzi
desenate, în colaborare cu Alexandru Ciubotariu, dar şi
un Manual de şpagă în
cadrul campaniei „Nu da şpagă“ (2001).
În 2015, a
publicat Povestiri de pe
Calea Moşilor, o carte iniţial destinată adulţilor, dar în
ea s-au regăsit şi copiii dornici să descopere o maşină a timpului care
să-i poarte în anii 1980.
Trilogia
fantastică O istorie
secretă a Ţării Vampirilor a câştigat în 2013 Marele Premiu
al concursului de creaţie literară Trofeul Arthur. Adina a scris această
carte în trei volume în aproape 10 ani, timp în care a mai scris despre
bone, gunoieri, pescari, vecini care dau muzica prea tare, biciclişti,
ambasadori, scriitori, ciobani şi alte reportaje narative, la graniţa
cu ficţiunea.
·
Din dragoste cu cele mai bune
intenții (2011) - Rodica Trailer
·
Cu inima indoita (2006) - Mariana
·
La urgență (2006) - Coca
·
Die letzte Station / Ultima gară (1999)
·
Lansarea (1984)
·
Alo, aterizează străbunica! (1981)
·
Ultima noapte de dragoste (1980) -
dublaj voce Lena Gheorghiu
·
Capcana (1979)
·
Cumpăna (1979)
·
Nea Mărin Miliardar (1979) -
camerista
·
Pentru patrie (1978) - Maria Cerchez
·
Mania (1977)
·
Ana / (1976)
·
Domnisoara Nastasia (1976) - Niculina
·
Serenada pentru etajul XII (1976)
- Mihaela
·
Singurătatea florilor (1975) - Tanta
·
Când trăiești mai adevărat (1974)
·
Capcana (1974)
·
Dragostea începe vineri (1972) -
Sanda Dobrescu
·
Căsnicia nu-i o joacă - Anisoara
Serenada pentru etajul XII (1976):
Cu
Horaţiu Mălăele
Biografie
Horațiu Mălăele
Cunoscutul
actor Horațiu Mălăiele s-a născut la 1 august 1952, in Târgu Jiu, județul Gorj.
A
învățat la Liceul Tudor Vladimirescu din Târgu Jiu si a avut prima expoziție
personală de desene la casa de cultură din oraș in clasa a 12-a. Intenționa sa
urmeze Institutul de Arte Plastice din capitală dar a absolvit in 1975
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, la clasa profesorului Octavian
Cotescu. A fost repartizat la Teatrul Național din Piatra Neamț si a jucat in
spectacole ca Tinerețe fără bătrânețe de Eduard Covalli, cu rolul lui Dorde
pentru care a primit premiul de interpretare, in Slugă la doi stăpâni de Carlo
Goldoni, Muntele de D.R. Popescu, Eulenspiegel de Charles de Coster, etc.
S-a mutat in capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Național, Bulandra din capitala, in roluri ca Fadinard din Palăria florentină de Eugene Labiche, Profesorul din Lecția de Eugen Ionescu, Vanea din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Tartaglia din Regele Cerb de Carlo Gozzi, etc.
S-a mutat in capitală si a jucat pe scenele Teatrelor Nottara, Odeon, Național, Bulandra din capitala, in roluri ca Fadinard din Palăria florentină de Eugene Labiche, Profesorul din Lecția de Eugen Ionescu, Vanea din Unchiul Vanea de A.P. Cehov, Tartaglia din Regele Cerb de Carlo Gozzi, etc.
Din
1982 a regizat spectacole de teatru ca O sărbătoare princiară de Theodor
Mazilu, Puricele de Georges Faydeau, Carlo contra Carlo de Paul Ioachim, pentru
care a obținut premiul Festivalului Comediei Romanești in 1994, Hotel de Tray
Cooney, etc.
A debutat in cinematografie in anul 1974, cu filmul Muntele ascuns.
A regizat 2 episoade din serialul TV Ministerul comediei, apoi filmele Palaria si Nunta mută.
A expus in peste 30 de expoziții caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horațiu despre Malaiele, conduce publicația Satirul
Este căsătorit si are 2 fii.
A debutat in cinematografie in anul 1974, cu filmul Muntele ascuns.
A regizat 2 episoade din serialul TV Ministerul comediei, apoi filmele Palaria si Nunta mută.
A expus in peste 30 de expoziții caricaturile pe care le realizează, a publicat cartea autobiografică Horațiu despre Malaiele, conduce publicația Satirul
Este căsătorit si are 2 fii.
·
Moromeții 2 (2017) - Ilie Moromete
·
Sunt un orb (2017)
·
Funeralii fericite (2013) -
Lionel Trailer
·
Las fierbinți (2012) - moş Peleuş
·
Ultimul corupt din România (2012)
- Titel Pangică Trailer
·
Undeva la Palilula (2012) -
Poştaşul Trailer
·
Dacă bobul nu moare (2010) -
Cornel Trailer
·
L'armée du crime / Armata crimei (2009)
- Dupont Trailer
·
Dragoste pierdută (2008) Trailer
·
Vine poliția! (2008) - Traian Corbescu
·
Logodnicii din America (2007) -
Willy Trailer
·
O scurtă poveste (2007) -
Povestitorul
·
La urgență (2006)
·
Casatorie imposibilă / Căsătorie imposibilă (2004)
- Titi
·
Damen Tango (2004) - Mircea
·
Magnatul (2004)
- Horaţiu
·
Adio, Europa! (2003)
·
Ambasadori, căutam Patrie (2003) -
Titi
·
Maria (2003)
- Milco
·
Amen. / Amen (2002)
- Fritsche
·
Les percutés / Țăcăniții (2002)
·
Noro (2002)
- Scapino
·
In fiecare zi Dumnezeu ne
saruta pe gura (2001) - Militianul
·
Casatorie imposibila / (1999)
·
Față în față (1999)
·
Fii cu ochii pe fericire (1999)
·
Ministerul comediei (1999)
·
Frumosii nebuni ai marilor orase
/ (1998)
Horatiu Malaele - Sinucigasul (Full):
Horatiu Malaele - Scapino
Nunta mută:
Cu
Silvia Dumitrescu Timică
Biografie
Silvia Dumitrescu Timică
Silvia
Dumitrescu s-a născut la data de 29 octombrie 1902 în orașul Craiova. A jucat
ca actriță pe scenele de teatru timp de 75 ani, începându-și cariera la Teatrul
Ventura din București. Începând din anul 1947, Silvia Dumitrescu a devenit
actriță a Teatrului Național "I.L. Caragiale" din București. A fost
căsătorită cu actorul George Timica (1886-1954).
A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune. Unul din rolurile sale memorabile a fost cel al Coanei Eleonora Arbore din piesa 'Micul infern' de Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera la Teatrul Nottara în martie 1977. Ultima reprezentație a avut loc în 1992 când artista împlinise 90 de ani.
S-a retras din activitate în anul 1992, la vârsta de 90 ani. A decedat la data de 1 august 1999 în orașul Bucuresti, în urma unei hemoragii cerebrale.
Silvia Dumitrescu a fost o legendară actriță română de teatru și film.
A jucat și într-un număr mic de filme, în special de televiziune. Unul din rolurile sale memorabile a fost cel al Coanei Eleonora Arbore din piesa 'Micul infern' de Mircea Ștefănescu. Piesa a avut premiera la Teatrul Nottara în martie 1977. Ultima reprezentație a avut loc în 1992 când artista împlinise 90 de ani.
S-a retras din activitate în anul 1992, la vârsta de 90 ani. A decedat la data de 1 august 1999 în orașul Bucuresti, în urma unei hemoragii cerebrale.
Silvia Dumitrescu a fost o legendară actriță română de teatru și film.
·
Scorpia (1973)
·
Bădăranii (1960)
- Marina
·
Furtuna (1960)
·
Momente
"Caragiale" - Tren de placere / (1958) -
"Grandmaman" Anica
·
Odessa in fiamme / Odessa în flăcări (1942)
- Ana, sotia lui Ion
Micul
infern de Tudor Muşatescu:
Omul acesta stie ce vrea - Buzdugan Costin
GLUMEȘTE,
FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 1 August
SCHECIURI
Cu Horaţiu Mălăele
Horatiu Malaele Betivul:
Monolog - Horatiu Malaele (2014):
Horatiu Malaele - Aniversarea Contesei
Tusalema:
GÂNDURI
PESTE TIMP 1 August
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu