13 AUGUST 2018

Bună ziua, prieteni!

Mulțumesc pentru postările Dumneavoastră!

Mulțumesc pentru aprecierile făcute la adresa materialelor prezentate de mine!

Ca de fiecare dată și astăzi găsiți aici multe articole cu bogat conținut informativ pe care vă rog să le parcurgeți! Nu accept ”lozinca” aceea cu timpul limitat pentru că orice om bine organizat își face timp pentru studiu.

ISTORIE PE ZILE 13 August

Evenimente

·         523: Ioan I devine noul Papă după decesul Papei Hormisdas. S-anascu in Siena (sau „Castellodi Serena„), aproapede Chiusdin, în Italia si este primul papa care a vizitat Constantinopolul. Scopul vizitei a fost acela de a obține o reconciliere cu împăratul răsăritean Iustin I, care îi persecuta pe arieni. La revenirea sa la Ravenna – capitala de atunci a Italiei, Papa Ioan I a fost încarcerat din ordinul regelui ostrogot Theodoric cel Mare, care l-a bănuit de trădare si a decedat din cauza relelor tratamente la care a fost supus. Trupul său neînsuflețit a fost transportat la Roma, unde a fost înmormantat în Basilica Sf. Petru. Biserica Romei l-a asezat printre martirii săi.

·         582: Mauricius devine împărat al Imperiului Roman de Răsărit.  Flavius Mauricius Tiberius Augustus (c.539, Arabissus – 602, Constantinopol), cunoscut sub numele de Mauriciu/Maurikios, a fost împărat bizantin bizantin între anii 582 și 602. El a fost ultimul membru al dinastiei iustiniene.Mauriciu a organizat provinciile din Italia și Africa în exarchate, conduse de un exarch, începând din anul 584. Prin creearea exarhatelor din Italia, Mauriciu a încetinit invazia lombarzilor. I-a ridicat pe fii săi la rangul de co-împărați: Teodosiu, fiul cel mare, guverna provinciile apusene, iar Tiberiu, provinciile balcanice. A fost tolerant față de monofiziți. În 602, trupele dunărene s-au revoltat împotriva împăratului sub conducerea lui Focas si l-au forțat pe Mauriciu să abdice, fiindfiind nevoit să fugă cu familia sa la Nicomedia (azi Izmit, Turcia). A fost capturat si executat de trupele lui Focas, care a devenit împărat. Mauriciu este autorul cărții militare Strategikon.

·         1099: Pascal al II-lea devine papă al Romei, ramanand pe tronul pontificalpana  la moartea sa, în 1118.
A fost călugăr, fiind creat Cardinal de Papa Grigore al VII-(1073-1085), în1073.  În 1113, Papa Pascal al II-lea a recunoscut Ordinul Suveran al Cavalerilor de Malta ca ordin religios.

·         1391: Prima atestare documentară a mănăstirii Peri (Transilvania), în “Tomos”- ul patriarhului ecumenic Antonie al IV – lea. Pe malul drept al Tisei, in localitatea Peri, pe pamantul Dragoiestilor, la inceputul secolului XIV sau dupa unii chiar in secolul XIII, s-a  infiintat o sihastrie, intretinuta de strabunii lui Dragos, protector fiind  Arhanghelul Mihail. In prima jumatate a  veacului al XIV-lea, comunitatile isihaste de pe Tisa Superioara s-au grupat la Sihastria Peri. Tot cam atunci, Bogdan Voda, voievod de Maramures, intra pe paminturile Moldovei, si-l alunga pe BALC, fiul lui SAS si nepot al lui Dragos, care era vasal  al regelui Ungariei si intemeiaza voievodatul  Moldova. Dupa venirea lui Bogdan Voda la tronul Moldovei, fratii Balcu si Drag au condus Tara Maramuresului, ca voievozi, vreme de 30 de ani. Luandu-l ca exemplu pe Bogdan, au vrut sa intemeieze si ei, la nord de Carpati, o tara romaneasca suverana. Lupta lor cea mare a fost pentru pastrarea si impunerea ortodoxiei  si au daruit manastirii Perii Maramuresului  bunuri si pamanturi si au ridicat o biserica din piatra iar in 13 august 1391.  La cererea lor, cu acordul patriarhului Antonie al IV-lea al Constantinopolului, manastirea e ridicata la rangul de Stavropighie Patriarhala cu drept de jurisdictie asupra bisericilor din opt tinuturi , si  timp de 312 ani aici si-a avut sediul Episcopia Ortodoxa Romana a Maramuresului. Cele opt tinuturi care s-au aflat sub jurisdictia Stavropighiei de la Peri au fost: Maramuresul, Salajul, Arva, Ugocea, Beregul, Ciceul, Ungurasul si Almasul Bihorean. Pe 13 august 1391, printr-o diploma patriarhala, Manastirea Peri a fost instituita cu atribute episcopale, avandu-l ca intai episcop pe Simion Moldoveanul. La Săpânţa-Peri a existat de asemenea una din scolile de caligrafie insemnate din Romania, aici au fost traduse si copiate in romana pentru prima data Psaltirea, Evanghelia, Legenda duminicii, Codicele Voroneţean si Faptele Apostolilor. Manastirea Peri a fost distrusa si desfiintata in 1703,  in timpul rascoalei antihabsburgice a lui Francisc Rakoczi al II-lea. Astazi localitatea Peri apartine Ucrainei, dar pe malul sting al Tisei cit mai aproape de vechea asezare, linga Sapanta, s-a construit o biserica din lemn care sa aminteasca de vechea manastire si episcopie. Prin darurile generoase ale unei  familii de  ctitori si prin stradania preotului Grigore Lutai, linga Sapanta  s-a ivit, intr-un frumos parc dendrologic, cea mai inalta biserica de lemn din Europa, atingand 75 metri de la pamant spre cer. Crucea din varful turlei are 7,50 metri inaltime si o greutate de 430 kg. Constructia a fost realizata dupa planurile arhitectului Dorel Cordoş de catre mesterul Ioan Ştiopei zis Buga din Bârsana.

·         1516: Se semnează Tratatul de la Noyon între Franța și Spania. Francisc I al Franței recunoaște pretenția lui Carol Quintul asupra Neapole, iar Carol recunoaște pretenția lui Francisc asupra Milano.

·         1521: Forțele conchistadorului spaniol Hernán Cortés aliate cu războinici Tlaxcalan, condusi de Xicotencatl cel Tânăr, cuceresc capitala Imperiului Aztec, Mexico. Invazia, în numele regelui Carlos I al Spaniei a început în februarie 1519, iar victoria asupra Imperiului Aztec a fost proclamată la 13 august 1521 .

·         1532: Unirea dintre Bretania și Franța: Ducatul de Bretania este absorbit în Regatul Franței.

·         1595: Bătălia de la Călugăreni a avut loc în data de 23 august (13 august conform vechiului calendar) 1595. Oastea munteană condusă de Mihai Viteazul, întărită de câţiva ardeleni trimişi de Sigismund Bathory, a încercat să oprească oastea otomană invadatoare condusă de Sinan Paşa, al cărei obiectiv era transformarea Ţării Româneşti în paşalâc. Operaţiunea lui Mihai nu a reuşit, ea fiind urmată de ocuparea Bucureştiului de către turci şi de retragerea tactică a lui Mihai în munţi. Ulterior, întărit cu o armată mai mare, Mihai avea să-i îndepărteze pe otomani, învingându-i decisiv în bătălia de la Giurgiu, la mijlocul lunii octombrie 1595. Raportul de forţe era net favorabil oştii otomane. Nicolae Bălcescu, citând surse contemporane, arată: „Într-adevăr, armata lui [Sinan] era, cum ştim, de 180 mii ostaşi, mai mult decât de zece ori mai mare ca a lui Mihai Vodă, care, cu toate ajutoarele ce primi din Moldova şi Ardeal, d-abia se urca la 16 mii oameni şi 12 tunuri” În ceea ce priveşte efectivele oştirii creştine, se poate aprecia că Mihai Viteazul a avut sub comanda sa cel mult 10.000 de militari şi un parc de artilerie compus din 12 tunuri mari de câmp. Cronica oficială vorbeşte de 8.000 de munteni şi 2.000 de unguri. Acest raport de forţe net defavorabil aliaţilor explică alegerea făcută de voievod pentru terenul de la sud de Călugăreni, care era împădurit, mlăştinos, străbătut de râul Neajlov, în care deplasarea atacatorilor se putea face numai pe un singur drum, cu un punct obligatoriu de trecere peste podul îngust de peste râu. În acest spaţiu, superioritatea numerică a turcilor nu a putut fi valorificată, configuraţia terenului impunând atacul în valuri, fără a fi cu putinţă desfăşurarea largă pe flancuri.

·         1624: Regele Ludovic al XIII-lea al Franței îl numește prim-ministru pe Cardinalul Richelieu.

·         1704: O armată anglo-germano-olandeză a învins Franța aliata cu Bavaria în bătălia de la Blenheim marcand un punct de cotitură in Războiul de succesiune spaniol.

·         1787 (13/24 august): Izbucnirea războiului ruso-turc. Ţările Române devin teatrul operaţiunilor militare. Sunt ocupate mănăstirile Sinaia, Cozia şi Tismana.

·         1792: Regele Ludovic al XVI-lea al Franței este formal arestat de Tribunalul Național și declarat "inamic al poporului".

·         1862: Prin decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, ia fiinta  Ministerul Trebilor Străine al României .

·         1864: Domnitorul Al. Ioan Cuza a promulgat printr-un decret, Legea rurală. Sunt împroprietărite 463.554 familii de ţărani.

·         1894: William Ramsay și John William Strutt, lord Rayleigh au anunțat la Oxford "descoperirea unui nou gaz: argonul.

·         1900: La numai o zi de la stabilirea recordului de viteză între America şi Europa de către vasul Kaiser Wilhelm der Grosse al Liniei Nord – Germane Lloyd, transatlanticul Deutschland a cucerit mult – râvnita distincţie Panglica Albastră oferită, de obicei, navei de pasageri care realizează cea mai rapidă cursă transatlantică. Viteza navei Deutschland a dus la spargerea recordului de 5 zile, 19 ore şi 45 minute al navei Kaiser Wilhelm cu 8 ore sec XX.

·         1905: Norvegia este independentă. Aproape 100% din alegători au votat printr-un referendum pentru dizolvarea Uniunii personale cu Suedia (doar 184 de alegători au votat în favoarea Uniunii).

·         1906: A fost creată Comisia Generală a Sindicatelor din România.

·         1907: La New-York incepe sa functioneze primul taxi prevazut cu contor.

·         1913: Inventatorul englez Harry Brearley  a obținut pentru prima oară oțel inoxidabil  într-un furnal electric.

·         1920: A început Bătălia de la Varșovia, bătalia finală a războiului polono-sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea Primului Război Mondial (1918). Bătălia de la Varșovia (uneori numită și Miracolul de pe Vistula, în limba poloneză Cud nad Wisłą), a fost bătălia finală a Războiului Polono-Sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (la 1919) și a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921. Bătălia de la Varșovia a început pe 13 august 1920 și s-a încheiat pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate. Pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, forțînd trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversînd rîul Niemen. S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri. Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți. Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atît bolșevicii cît și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrîntă. Victoria neașteptată și uluitoare în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice. În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.

·         1932: Preşedintele Reichului, von Hindenburg, a refuzat să încredinţeze şefului celui mai puternic partid conducerea guvernului, pe care Hitler ar fi avut dreptul, s-o revendice

·         1936 - A fost înfiinţat Congresul Mondial Evreiesc (Geneva).

·         1937: În timpul celui de-Al Doilea Război Chino-Japonez, începe bătălia de la Shanghai terminată cu capturarea orașului Shanghai de către japonezi.

·         1946: În şedinţa plenară a Conferinţei de Pace de la Paris, ia cuvântul şeful delegaţiei române, Gheorghe Tătărescu, care expune punctul de vedere al României. A cerut recunoaşterea calităţii de cobeligerant al tarii noastre, modificarea unor clauze economice şi adeziunea României la principiile Cartei ONU. Totuşi, României i s-a impus plata unor reparaţii de război imense, si a ramas fara teritoriile Basarabia si  Bucovina de Nord, ocupate de URSS in 1940 si fara Dobrogea de sud (Cadrilater), ocupat de Bulgaria in acelasi an.

·         1948: A fost înfiinţată Academia Română – filiala Iaşi. Şi-a început activitatea la 24 ianuarie 1949, în clădirea vechii Academii Mihăilene, sub conducerea academicianului Radu Cernătescu.

·         1960 Republica Centrafricană își declară independența față de Franța. David Dacko devine primul președinte.

·         1961: În noaptea de 12 spre 13 august a început ridicarea Zidului Berlinului. Separarea est germanilor de berlinezii din vest. A rezistat până la 9 noiembrie1989. Zidul Berlinului (Berliner Mauer), un simbol al Războiului Rece, a fost construit, inițial, pe 13 august 1961 și a fost demolat în săptămânile de după 9 noiembrie 1989. Parte a Cortinei de Fier, Zidul Berlinului a fost cea mai cunoscută parte a frontierelor RDG-ului. Concepută de administrația liderului comunist al Germaniei Răsăritene, Walter Ulbricht, și aprobată de liderul sovietic Nikita Hrușciov, zidul a constituit o barieră de separare între Berlinul Occidental și Republica Democrată Germană timp de aproape 28 de ani. A fost construit în perioada postbelică, (perioadă în care Germania a fost divizată), în efortul de a stopa consecințele scurgerii de forță de muncă și pierderilor economice asociate cu migrația zilnică a unui mare număr de profesioniști și lucrători calificați între Est și Vest. Existența timp de aproape trei decenii a Zidului a provocat scăderea semnificativă a emigrației (evadați – “Republikflucht”): de la 2,5 milioane, în perioada 1949 – 1962, la numai 5.000 – între 1962 și 1989. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru blocul comunist ca un tot. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste, insistent afișat în lumea occidentală, în special după împușcarea, intens mediatizată de mass media occidentale, a câtorva evadați. Liberalizarea politică de la sfârșitul deceniului al nouălea, asociată cu declinul Uniunii Sovietice, a dus la relaxarea restricțiilor la trecerea frontierei est-germane, care au dus, în cele din urmă, la demonstrații de masă și căderea guvernului comunist. În momentul când a fost dat publicității, la 9 noiembrie 1989, un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriașe de est-berlinezi s-au apropiat de zid și, în cele din urmă, au traversat prin toate punctele de trecere, unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental. După câteva săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei bariere fiind primul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990.

·         1972: Armata SUA se retrage definitiv din Vietnam.

·         1996: Microsoft lanseaza Internet Explorer 3.0

·         2004: Se deschid  Jocurile Olimpice de la Atena. În această competiţie care a durat pana la  29 august 2004 au participat 10.625 de sportivi din 201 de ţări,care au concurat la 28 de sporturi diferite. Romania a obtinut locul 14 la clasamentul pe medalii, cucerind  5 medalii de aur, 2  de argint si 3 de bronz.

·         2008: Razboiul ruso - georgian din Osetia de Sud –  unități ale armatei ruse ocupa orașul georgian Gori.

·         2014: Onufrie Berezovski, mitropolit al Cernăuților și Bucovinei, a fost ales întâi-stătător al Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei.

·         2016: Regina Ana a fost  inmormnantata  la Curtea de Arges, în Noua Catedrală Arhiepiscopală și Regală, necropola regilor României. Inhumarea Majestatii Sale a fost precedata de funeralii impresionante. M.S. Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris și a fost fiica principelui René de Bourbon-Parma și a principesei Margareta a Danemarcei. A decedat in ziua de 1 august 2016, in Elvetia. In urma deciziei luate de Guvern, Sâmbătă, 13 august, a fost  declarata zi de doliu național pe intreg teritoriul României, în memoria Reginei Ana.Toate instituțiile, autoritățile publice centrale și locale au arborat drapelul României în bernă.De asemenea drapelul a fost  arborat în bernă și la sediile partidelor politice, sindicatelor, patronatelor, instituțiilor de învățământ, instituțiilor de cultură și misiunilor diplomatice ale României, la punctele pentru trecerea frontierei, aeroporturi, porturi, gări și aerogări, precum și ca pavilion pe navele și ambarcațiunile care navighează sub pavilion românesc. Slujba Reginei Ana este oficiata atat de ierarhi ortodocsi, in frunte cu Patriarhul Daniel, cat si de cei catolici, condusi de monseniorul Ioan Robu. De asemenea, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti, a semnat un decret privind declararea zilei de 13 august 2016 zi de doliu național „în semn de profundă durere cauzată de trecerea în eternitate a Reginei Ana a României”. La funeraliile reginei Ana au fost prezenti, printre altii, principele Lorenz al Belgiei, principesa Maria Astrid de Luxemburg, arhiducesa a Austriei, arhiducele Cristian al Austriei, Alteta Sa Regala Maximilian, Mare Duce de Baden, principele Georg Friedrich al Prusiei, ducesa Maria a Rusiei, principele Carlos de Bourbon, Duce de Parma, care va reprezenta si familia regala a Olandei, si arhiducele Martin al Austriei. De asemenea, la funeraliile reginei au  participat principesa mostenitoare Margareta, principele Radu, principesa Elena, principesa Sofia si principesa Maria, printul Nicolae, nepotul reginei, alaturi de alti membri ai Casei Regale. Regele Mihai nu a participat la funeralii, din cauza starii de sanatate precare, la fel si Principesa Irina, care nu mai face parte din Casa Regala. Nici familia regala din Marea Britanie nu a participat la ceremonie, insa  a fost reprezentata de insarcinatul cu afaceri al Ambasadei britanice si de contele Tibor Kalnoky. Acestea au fost primele funeralii regale din ultimii 78 de ani, dupa ce la 24 iulie 1938  la Castelul Peleș, la București și la Curtea de Argeș au avut loc funeraliile Reginei Maria a României.

Nașteri

·         1311: Alfonso al XI-lea al Castiliei (d. 1350)

·         1625: Rasmus Bartholin, matematician și medic danez (d. 1698)

·         1717: Louis François, Prinț Conti (d. 1776)

·         1743: Maria Elisabeta a Austriei (d. 1808)

·         1752: Louis François, Prinț Conti (d. 1814)

·         1752: Maria Carolina a Austriei, soția regelui Ferdinand I al celor Două Sicilii (d. 1814)

·         1792: Adelaide de Saxa-Meiningen, regină a Regatului Unit (d. 1849)

·         1802: S-a nascut  Nikolaus Lenau, poet austriac (“Faust”,“Savonarola”, “Don Juan”); (d.22.08.1850).

·         1803: Vladimir Odoievski, filosof și scriitor rus (d. 1869)

·         1814: Anders Jonas Ångström, fizician și astronom suedez (d. 1874)

·         1819: S-a nascut  sir George Gabriel Stokes,  un matematician și fizician irlandez  care, lucrând la Cambridge, a adus importante contribuții în domeniile dinamicii fluidelor, opticii, și fizicii matematice; (d. 1 februarie 1903).

·         1822: Heinrich Ludwig d'Arrest, astronom german (d. 1875)

·         1844: Johann Friederich Miescher, biochimist elvețian (d. 1895)

·         1859: S-a născut Ion C. Constantineanu, biolog specializat în micologie (ramură a botanicii care se ocupă cu studiul ciupercilor), considerat întemeietorul acestei ramuri a fiziologiei vegetale în România. A înfiinţat   pe lângă Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”primul laborator de fizilogie vegetală la Iaşi; (m. 1931).

·         1872: S-a nascut  biochimistul german Richard Martin Willstätter; (d. 3 august 1942). Studiile asupra clorofilei  i-au adus Premiul Nobel pentru Chimie in 1915. Willstätter ia nventat cromatografia pe hârtie  independent de botanistul rusMihail TSVET

·         1884 - S-a născut Hans Mattis Teutsch, pictor, sculptor şi teoretician al artei, unul dintre artiştii reprezentativi pentru avangarda românească (m.17.03.1960).

·         1888 - S-a născut inginerul John Logie Baird, considerat a fi "părintele televizorului" (d. 14 iunie 1946). Este cunoscut pentru faptul că a inventat primul sistem de televiziune mecanică si a conceput primul tub electronic pentru televiziunea color. A facut  prima demonstrație a invenției sale în fața membrilor Royal Society, cu un echipament care utiliza discuri rotative pentru a descompune imaginea într-o serie de linii. În anul 2002, BBC i-a acordat locul 44 în topul „100 Greatest Britons”, iar în 2006 National Library of Scotland l-a considerat ca fiind unul dintre primii zece oameni de știință scoțieni.

·         1893: S-a născut la Bucuresti, etnomuzicologul şi compozitorul Constantin Brăiloiu, urmaşul unei familii boiereşti vechi din Oltenia (Brăiloiu), cu rădăcini în neamul Brancovenilor. Familia sa se mai înrudeşte cu alte familii celebre (Ştirbey, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craioveşti).membru corespondent al Academiei Române din 1946. Studiile muzicale le-a început în Bucureşti (1901-1907) cu D.G. Kiriac , continuându-le la Viena şi Vevey (1908-1909), Lausanne (Institut cantonal „Thelin”, 1909-1911) şi Paris (1912-1914) cu Andre Gedalge. În 1920 a fost unul dintre membrii fondatori ai Societăţii Compozitorilor Români (SCR), al cărei secretar general a fost între 1926 şi 1943), profesor de istoria muzicii (1923-1948), de folclor (1932-1948) şi prodirector (1942-1943) la Conservatorul Bucureşti, rector şi profesor la Academia de muzică religioasă din Bucureşti (1929- 1935). De asemenea a fost consilier tehnic la Legaţia română din Berna (1943-1946), fondator (împreună cu Eugene Pittard) şi conducător al „Archives internationales de musique populaire” din Geneva (1944-1958); lector (1948-1950) şi conferenţiar (1951-1958) la „Centre national de la recherche scientifique d’ethno-musicologie du Musee de l’Homme şi la Institut de musicologie de l’Universite” din Paris (1951-1958). A fost membru la „Societe Francaise de Musicologie” din Paris (1927), membru în Consiliul de administraţie al Operei Române din Bucureşti (1929), în Comisia pentru Arhiva Fonogramică a Ministerului Cultelor şi Artelor din Bucureşti (1932), în Comisia pentru decernarea Premiului muzical „Robert Cremer” (1932), în Consiliul de administraţie (1934) şi în Comitetul de lectură (1937) la Opera Română din Bucureşti; consilier la Fundaţia Culturală „Principele Carol” din Bucureşti (1934);  consilier cultural pe lângă Ministerul Afacerilor Externe din Bucureşti (1938) şi consilier tehnic în Ministerul Propagandei Naţionale din Bucureşti (1940); membru (1940) şi vicepreşedinte (1942) în Consiliul de administraţie al Casei Compozitorilor, Pictorilor şi Sculptorilor de pe lângă Ministerul Muncii; membru în Comitetul artistic al Societăţii corale „Carmen” şi Societăţii Simfonice „Muzica” din Bucureşti. A condus până la moartea sa, în 1958, Les Archives Internationales de musique populaire (AIMP), unde a colectat muzică din întreaga lume.  În 1948 a devenit maître de conférence (profesor asistent) la Centre national de la recherche scientifique din Paris. Între 1951 şi 1958 a lansat 40 volume (discuri de vinil) în seria Collection universelle de musique populaire enregistrée (Universal collection of recorded popular music), înregistrate la gramofon. Institutul de Etnografie şi Folclor (IEF) din Bucureşti, fondat în anul 1949, ca institut de cercetări etnologice, poartă şi în prezent numele său. A fost distins cu Ordinul naţional al Legiunii de Onoare franceze în gradul de cavaler (Paris, 1929) şi cu Ordinul „Odradznie Polski” (Varşovia, 1932). Membru corespondent al Academiei Române din Bucureşti (1946). A întemeiat Arhiva de Folclor a Societăţii Compozitorilor Români (1928-1934) si  a fost fondator şi conducător al Arhivei Internaţionale de Muzică Populară de la Geneva (1944-1958). A decedat in 20 decembrie 1958, la Geneva, in Elvetia.

·         1896: Roman Gul, scriitor rus (d. 1986)

·         1899,  s-a născut regizorul şi scriitorul de origine britanică sir Alfred Hitchcock: "Psihoză", "Cazul Paradine", "O crimă aproape perfectă", "Păsările", " Psycho" (d. 29 aprilie 1980). Alfred Joseph Hitchcock (n. 13 august 1899 Leytonstone, Londra, Regatul Unit – d. 29 aprilie 1980, Bel Air, California, SUA) a fost un regizor și producător de film. A regizat mai mult de 50 de filme trecând prin toate erele cinematografiei. Este considerat unul dintre regizorii cu cea mai mare influență asupra posterității. Și-a început cariera de regizor în Regatul Unit în anul 1922 și abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în Scotts Valley, California (1940-1972). Hitchcock a decedat în 1980 în urma unei insuficiențe renale. Șase filme regizate de Alfred Hitchcock au fost nominalizate la Premiile Oscar: Rebecca în 1941, Suspicion în 1942, Lifeboat în 1945, Spellbound în 1946, Rear Window în 1955 și Psycho în 1961. Filmele sale au ajuns celebre pentru originalitate și, mai ales, pentru suspansul provocat de mâna unui maestru.

·         1907: S-a născut Alfred Alwin Felix Krupp, ultimul reprezentant al dinastiei producătorilor de tunuri.

·         1913: S-a născut în comuna Lungeşti din judeţul Vâlcea,  arheologul şi istoricul de artă bisericească Ion Barnea, autorul unor valoroase studii de arheologie paleocreştină în România şi bizantinologie. A studiat la Universtatea din Bucureşti (teologie, litere şi filosofie, 1933-1937), după licenţă continuându-şi specializarea la Atena cu doctoratul în arheologia creştină şi bizantinologie (1940). A fost unul dintre cei mai importanţi autori (şi, practic, coordonator) al primului volum din seria monografică Dinogetia (1967) şi coautor important la Princeton Encyclopedia of Classical Sites (1976). I se datorează primele două volume din seria Arta creştină în România editată de Patriarhia Ortodoxă Română (1979 şi 1981) şi a fost coordonator şi coautor la primul volum din seria Tropaeum Traiani (1979, premiul Academiei Române). A avut o contributie importanta  la Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi a României, din care au apărut trei volume (1994, 1996, 2000), precum şi la Dictionnaire encyclopedique du christianisme ancien, Le Cerf, 1990. Rămân de referinţă, între altele, şi textele participărilor sale (directe sau indirecte) la câteva congrese de limes, bizantinologie sau arheologie creştină, între care, pentru cele din urmă, L’épigraphie chrétienne de l’Illiricum Oriental (1980) şi Menasampullen auf dem Gebiet Rumäniens(1991) nu pot lipsi din bibliografia de specialitate. A fost membru de onoare al Academiei Române din 1999 (m. 2004). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii 15 august 1913.

·         1914: S-a nascut la Irun, in Tara Bascilor, celebrul tenor Luis Mariano, pe numele sau adevarat Mariano Eusebio González y García; (decedat la Paris la 14 iulie 1970).

·         1914:  S-a nascut  in satul Misleanu, comuna Perieţi, judeţul Ialomiţa, duhovnicul ortodox român Arsenie Papacioc (d. 19 iulie 2011, Techirghiol). A fost arestat şi condamnat sub regimul mareşalului Ion Antonescu, în 1941, pentru participare la rebeliunea legionară şi apartenenţa la Mişcarea Legionară, dupa care a trecut prin puşcăriile comuniste unde a pătimit alături de Părintele Iustin Parvu, Ioan Ianolide, Valeriu Gafencu, Nichifor Crainic, Mircea Vulcănescu şi alţii. S-a călugarit în 1946, după eliberare, la Mănăstirea Antim din Bucureşti până în 1949. Între 1949-1950 a fost sculptor la Institul Biblic, iar în anul 1951 a devenit preot la Seminarul Monahal de la Mănăstirea Neamţ. Între 1952-1958 a fost preot la Mănăstirea Slatina. În vara anului 1958 a fost arestat din nou, pentru că facea parte din grupul „Rugul Aprins”. Condamnat la 20 de ani de muncă silnică, a fost graţiat în 1964 de la închisoarea Aiud. Din anul 1976, a devenit  duhovnicul Mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

·         1918: Frederick Sanger, medic și biochimist englez, laureat al Premiului Nobel pentru chimie în 1958

·         1919: S-a născut in satul Târpeşti, comuna Petricani, judeţul Neamţ, meşterul popular Nicolae Popa, cel mai cunoscut realizator de măşti populare din România; (m. 2010). Este renumit pentru Muzeul Popular ridicat cu eforturile proprii în curtea casei sale.  S-a înscris voluntar în armată în 1938 şi ia parte la cel de al II-lea război mondial pentru ca în august 1944 să fie rănit şi lăsat la vatră. A fost arestat şi condamnat pe motive politice în perioada 1952-1957, din cauza faptului că a susţinut rezistenţa împotriva comunismului bolşevic. Eliberat din închisoare, va fi consemnat cu domiciliu forţat în satul natal. Capetele de daci şi romani creeate de acesta de-a lungul timpului vor face furori şi în exteriorul ţării, mai ales prin stilul abordat, asemănător cu cel al statuilor din Insula Pastelui.

·         1926: Fidel Castro, avocat și politician cubanez, al 15-lea președinte al Cubei

·         1928: S-a nascut scriitorul roman Ion Lăncrănjan, laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor pentru proza -1963 (“Cordovanii”, “Caloianul”, “Fiul secetei”); (d.04.03.1991).

·         1943: S-a născut (la Lipnic-Ocniţa, azi în R. Moldova) Florin Muscalu, poet, critic şi istoric literar; a fost redactor la Televiziunea din Focşani; împreună cu prozatorul Traian Olteanu, a fondat, după 1990, la Focşani, „Revista V” (iniţiala din titlu fiind de la judeţul Vrancea) (m.  2001, într-un accident rutier).

·         1948: S-a nascut la Paris printul  Paul – Philippe de Hohenzollern, cunoscut și ca Paul Lambrino sau chiar Prințul Paul al României (n. 13 august 1948, Paris), fiul lui Mircea Grigore Carol Lambrino (cunoscut drept Mircea Grigore Carol de Hohenzollern, 1920–2006), fiul regelui Carol al II-lea al României. În urma a două procese de paternitate în Portugalia și Franța, câștigate de tatăl său, numele legal recunoscut în UE al lui Paul este Paul Philippe, Prinț de Hohenzollern, Prinț al României. Mama lui Paul este Helene Nagavitzine, prima soție a lui Mircea Grigore Carol. Paul susține că el este adevăratul succesor la tronul României, deși mariajul morganatic al lui Carol al II-lea cu Zizi Lambrino (mariaj ce a dus la nașterea tatălui său in ianuarie 1920), a fost anulat de către Tribunalul Ilfov în ianuarie 1919, după care această hotărâre a fost contestată în tribunalele internaționale (din Portugalia și Franța), acolo unde  a câștigat recunoașterea faptului că tatăl său este fiul legitim al lui Carol al II-lea. Mama lui Paul este Helene Nagavitzine, prima soție a lui Mircea Grigore Carol.

·         1952 - S-a născut Herb Ritts, unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi din lumea show–bizz–ului american; a imortalizat atitudini ale unor staruri precum Elizabeth Taylor, Madonna, Mick Jagger în fotografii apreciate în lumea artistică, publicate în reviste gen „Photo” (m.26.12.2002).

·         1955: Ion Stan, politician român

·         1967 - S-a născut Amelie Nothomb, scriitoare franceză („Igiena asasinului”).

·         1999: Corey Fogelmanis, actor american

Decese

·         117 - A murit, la Selinus, în Asia Mică (Cilicia), împătratul Traian (Marcus Ulpius Nerva Traianus). Urna de aur cu cenuşa împăratului a fost depusă într - o încăpere din soclul Columnei din Roma, care a devenit astfel şi mormântul cuceritorului Daciei. În timpul domniei lui Traian (98 - 117 d. Hr.), Imperiul Roman a atins apogeul expansiunii sale (n.18.09.53 d. Hr.).

·         612: A murit  imparateasa bizantina Evdochia sau Evdochia (n.cca. 580). Numita inițial Fabia, a fost prima  consoarta a imparatului Heraclius de la 610pana la decesul ei,  in urma unei crize de epilepsie. 

·         1745: Ernest Frederic al II-lea, Duce de Saxa-Hildburghausen (n. 1707)

·         1826: René Laënnec, medic francez (n. 1781)

·         1863: A încetat din viaţă pictorul, desenatorul , gravorul şi litograful francez Ferdinand Victor Eugene Delacroix: “Dante şi Vergiliu în Infern”, “Intrarea cruciaţilor în Constantinopol”, “Autoportret cu vestă verde”, “Răpirea Rebecăi”; (n. 26 aprilie 1798).

·         1865: Ignaz Semmelweis, medic ungur (n. 1818)

·         1906: A murit Ioan Axente Sever, om politic, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească şi din Transilvania; unul dintre conducătorii mişcării de eliberare naţională a românilor transilvăneni; (n. 1821).

·         1910: A murit Florence Nightingale, infirmieră britanică; (n. 1820). A  organizat spitale militare in timpul razboiului Crimeei si razboiului franco-prusac. A fondat in anul 1860 la spitalul  Saint-Thomas din Londra prima scoala pentru infirmiere.

·         1912: A încetat din viaţă compozitorul, pedagogul şi dirijorul francez Jules Emile Frédéric Massenet (n. 12 mai 1842).

·         1917: A încetat din viaţă Eduard Buchner, chimist german, laureat al Premiului Nobel pentru chimie pe anul 1907, pentru lucrările sale privind fermentaţia (n. 20 mai 1860).

·         1917: Alexei Mateevici, poet român (n. 1888)

·         1946: A încetat din viaţă Herbert George Wells, prozator, istoric şi sociolog englez: “Omul invizibil”, “Dragostea şi dl. Lewisham”, “Utopia modernă”; (n. 21 septembrie 1866).

·         1954: A murit la Cluj Gáal Gabor, critic literar, publicist, estetician şi sociolog de naţionalitate maghiară din România, membru titular al Academiei Române din 1948  si teoretician al „realismului socialist”; (n. 8 martie 1891, Budapesta). A absolvit Universitatea din Budapesta şi a participat la revoluţia comunisră din Ungaria. După un scurt exil la Viena, a revenit  în Ungaria, unde a fost arestat, apoi a evadat şi s-a refugiat în România. A condus revistele „Korunk” (1926-1940) şi „Utunk” (1946-1954). A fost profesor de filosofie şi istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular al Academiei Române din 1948.

·         1969: A decedat  George Oprescu, istoric, critic si colectionar de arta membru al Academiei Române. Lui i se datorează înfiinţarea, la Bucureşti, a Institutului de Istoria Artei al Academiei Române, căruia, alături de reviste de specialitate (“Analecta”), de Galeria de artă universală a Muzeului Naţional, le-a consacrat ultimii ani de viaţă; (n. 27.11.1881).

·         1999: A încetat din viaţă la Bucuresti pictorul Ion Pacea, membru de onoare al Academiei Române; (n. 7 septembrie 1924, la Hortopani, Grecia). A fost distins cu mai multe premii importante naționale și internaționale, ca premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1963), Premiul pentru pictură (1965) și Marele Premiu al UAP (1967)

·         2001: Manuel Alvar, lingvist spaniol, membru de onoare al Academiei Române (n. 1923)

·         2009: A decedat la varsta de 94 de ani chitaristul american Les Paul, inventatorul chitarei electrice.

·         2013: A decedat profesorul doctor Ion Gherman, specialist în parazitologia clinică, fost preşedinte al Societăţii Culturale „Ţinutul Herţa”; (n. 1920). A desfăşurat o bogată activitate editorială, mai ales în direcţia stabilirii adevărului istoric privind soarta românilor din Bucovina, Basarabia şi Ţinutul Herţa, teritorii cotropite de Urss in 1940.

Sărbători

• În calendarul ortodox: Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului; Mutarea moaștelor Sf Cuv Maxim Mărturisitorul; Sf Cuv Dorotei și Sositei; Duminica a 10-a după Rusalii – Vindecarea lunaticului
• În calendarul romano-catolic: Sf. Ponțian, papă, martir; Hipolit, preot, martir.

RELIGIE ORTODOXĂ 13 August

Odovania Praznicului Schimbării la Față a Domnului; Mutarea moaștelor Sf Cuv Maxim Mărturisitorul; Sf Cuv Dorotei și Sositei

Mutarea moaștelor Sfântului Cuvios Maxim Mărturisitorul

  Sfântul Maxim Mărturisitorul a trăit pe vremea răucredinciosului împărat Constans, nepotul lui Iraclie, şi era filosof desăvârşit. Împodobindu-se cu înţelepciunea, şi lăsând toate avuţiile sale fratelui său, s-a făcut monah. Iar văzând cum creştea eresul monoteliţilor -adică al celor ce mărturisesc o singură voie în Domnul nostru Iisus Hristos -, s-a aprins de dumnezeiască râvnă şi s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin papa, ca să adune un Sinod local şi să-i anatematizeze pe cei ce cugetau acel eres, împreună cu începătorul lui. Şi a alcătuit Sfântul Maxim şi cărţi împotriva acelui eres.

    Împăratul, fiind înştiinţat de aceasta, a trimis ca să-l aducă în cetatea Constantinopolului şi l-a pus înaintea judecăţii sale. Iar sfântul a ruşinat pe ereticii care se adunaseră acolo, biruindu-i pe toţi cu cuvântul adevărului. După aceasta a fost izgonit în Tracia, tăindu-i-se mâna dreaptă şi limba. De acolo, împreună cu doi ucenici ai săi, a fost trimis în părţile Laziei, însă şi acolo, cu Duhul lui Dumnezeu, mărturisea şi scria; fiindcă se spune că după tăierea limbii i s-a făcut, cu minune dumnezeiască, limba la loc, şi a vorbit curat cât a trăit.

    După acea chinuire fără omenie, l-au trimis în surghiun, fără purtare de grijă. Apoi multe nevoi şi necazuri răbdând pe cale Cuviosul Maxim, a fost dus într-o ţară a sciţilor, unde a mai petrecut trei luni încuiat într-o temniţă. Şi venindu-i vremea şi ceasul cel dorit, cu veselie şi-a dat sufletul său în mâinile lui Hristos Dumnezeu (Viaţa Cuviosului Maxim Mărturisitorul se găseşte la 21 ianuarie, în care zi se cinsteşte moartea lui. Iar în această zi, 13 august, săvârşim pomenirea aducerii moaştelor lui, după cum este arătat în Mineiul cel mare, din stihurile cele puse la dânsul; însă în ce vreme, în zilele cărui împărat şi cum s-au adus, n-am aflat).

În aceasta luna, în ziua a treisprezecea, pomenirea mutarii moastelor Preacuviosului Parintelui nostru Maxim Marturisitorul.

Sfântul Maxim a trait pe vremea raucredinciosului împarat Constans al II-lea Pogonatul (641 - 668), nepotul lui Iraclie, si era filozof desavârsit. Împodobindu-se cu întelepciunea, toate avutiile sale lasându-le fratelui sau, s-a facut monah. Iar vazând cum crestea eresul monotelitilor (adica al celor ce marturisesc o singura voie în Domnul nostru Iisus Hristos), s-a aprins de dumnezeiasca râvna, si s-a dus la Roma, unde a înduplecat pe Sfântul Martin, papa Romei, ca sa adune un Sinod local, si sa-i anatematizeze pe cei care cugetau acel eres, împreuna si pe începatorul lui. Si a alcatuit Sfântul Martin si carti împotriva acelui eres. Iar împaratul fiind înstiintat de aceasta, a trimis ca sa-l aduca în cetatea Constantinopolului, si l-a înfatisat înaintea judecatii sale. Iar sfântul pe ereticii ce se adunasera acolo i-a rusinat cu cuvântul adevarului pe toti biruindu-i. Dupa aceasta a fost izgonit în Tracia, taindu-i-se mâna dreapta si limba. De acolo, împreuna cu doi ucenici ai sai a fost trimis în partile Laziei, însa si acolo cu Duhul lui Dumnezeu marturisea si scria; fiindca se spune ca dupa taierea limbii i s-a facut cu minune dumnezeiasca limba la loc si a vorbit curat cât a trait. Apoi, la adânca batrâneti, s-a dus catre Domnul. Iar pomenirea lui se face în ziua de 21 ianuarie.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului si purtatorului de Dumnezeu Parintele nostru Dorotei de Gaza.

Acesta mai înainte a sihastrit în chinovia Avei Serida, aproape de Gaza; iar mai în urma si-a întemeiat manastirea sa, dupa savârsirea lui Ava Ioan, caruia îi ziceau "proorocul", si a ispravit tacerea cea desavârsita a marelui Varsanufie, si care cu pace s-a savârsit.

Viata sfântului Dorotei pe larg, dupa Sinaxarul parintelui Macarie de la Simonos-Petras (Muntele Atos), în limba franceză.

Tot în aceasta zi, pomenirea Cuviosului Dositei ascultatorul.

Acesta a sihastrit în chinovia Avei Serida, ce era sub povatuirea Sfântului Dorotei, si care cu pace s-a savârsit.

Viaţa Cuviosului Părintelui nostru Dositei, ucenicul Cuviosului Dorotei
Fericitul şi slăvitul părinte Dorotei, alegîndu-şi monahiceasca viaţă de obşte a lui Serida, unde a aflat pe mulţi pustnici odihnindu-se, între care erau mai aleşi doi stareţi, sfinţitul Varsanufie, ucenicul aceluia, şi pustnicul Ioan, care s-a numit prooroc pentru darul cel mai înainte văzător pe care îl avea de la Dumnezeu. Dorotei s-a dat pe sine cu toată osîrdia pustnicilor acelora, întru supunere. Drept aceea, mergînd la marele stareţ Varsanufie, care era cu Sfîntul Serida, vorbea cu el, iar părintele Ioan, proorocul, s-a învrednicit a-i sluji.

Petrecînd fericitul Dorotei în viaţa de obşte a lui Serida şi în nevoinţa sfintei ascultări silindu-se, au socotit sfinţii bătrîni, de care s-a vorbit mai înainte, ca Dorotei să zidească bolniţă şi singur să aibă grijă de dînsa. Pentru că foarte mult se mîhneau fraţii cînd cădeau în boale şi nu aveau pe nimeni care să-i îngrijească. Deci, au zidit bolniţe cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu al fratelui lor, după trup; pentru că acela îi da lui cele trebuincioase spre zidire, fiindcă bărbatul acela era foarte iubitor de Hristos şi de monahi. Deci Dorotei slujea bolnavilor, împreună cu alţi fraţi cucernici, ca unul ce avea acea slujbă poruncită lui.

Într-una din zile, l-a chemat egumenul Serida şi, mergînd el, a găsit un tînăr foarte frumos la chip, cu port ostăşesc, care venise atunci în mănăstire cu oameni din palaturile împărăteşti. Mergînd Dorotei, l-a luat de-o parte Serida şi i-a zis: "Aceşti oameni l-au adus pe tînărul acesta, zicînd că voieşte să rămînă în mănăstire, dar mă tem ca nu cumva să fie fiu al vreunui boier, care, sau a furat ceva, sau altceva rău a făcut şi voieşte să scape, iar noi să ne aflăm în supărare; pentru că nici chipul şi nici căutarea lui nu este ca a unuia care vrea să se facă monah.

Tînărul acela era rudă cu un oarecare voievod, crescut în moliciune şi în desfătări şi care niciodată nu auzise cuvîntul lui Dumnezeu. Dar nişte oameni ai voievodului spuneau cîndva, fiind el de faţă, cele despre Sfînta Cetate a Ierusalimului. De aceea a dorit tînărul să vadă cele ce erau acolo, apoi a cerut la voievodul, ca să-l trimită să privească sfintele locuri. Voievodul, nevrînd să-l mîhnească, a găsit pe un prieten al său de aproape, mergînd acolo, şi i-a zis: "Să ai dragoste şi să iei pe tînărul acesta cu tine, ca să vadă locurile sfinte. El, luînd de la voievod pe tînăr, îl avea în toată cinstea şi odihna, mîncînd cu dînsul şi cu femeia lui. Ajungînd în Sfînta Cetate şi închinîndu-se la sfintele locuri, au mers la Ghetsimani şi au văzut acolo închipuirea Înfricoşatei judecăţi a lui Dumnezeu şi diferitele feluri de munci ale iadului, pe care, văzîndu-le, tînărul stătea acolo, minunîndu-se. Apoi a văzut o femeie cinstită, îmbrăcată în porfiră, stînd aproape de el şi arătîndu-i fiecare muncă a celor osîndiţi şi altele îi spunea, învăţîndu-l.

Tînărul, ascultînd-o pe dînsa, tăcea şi se minuna, pentru că niciodată, precum s-a zis, nu a auzit cuvîntul lui Dumnezeu şi nici nu ştia ceva de Înfricoşata judecată. Deci, întorcîndu-se către dînsa, i-a zis: "Stăpînă, ce să facă cineva ca să se izbăvească de muncile acestea?" Iar ea i-a răspuns: "Să posteşti şi să nu mănînci carne; să te rogi adeseori şi te vei izbăvi de ele". Aceste trei porunci dîndu-i femeia purtătoare de porfiră, s-a făcut nevăzută. El a înconjurat tot locul, căutînd-o zadarnic, căci era Preacurata şi Preasfînta Fecioară Maria, Născătoarea de Dumnezeu. De atunci a rămas tînărul acela umilit şi păzea acele trei porunci, pe care i le dăduse Stăpîna cea văzută în Ghetsimani. Prietenul voievodului, după plecarea de la sfintele locuri, văzîndu-l pe dînsul postind şi nemîncînd carne, se mîhnea pentru voievod, pentru că-l vedea pe tînăr foarte cinstit. Iar ostaşii care erau cu dînsul, văzînd pe tînăr într-o nevoinţă ca aceasta, îi ziceau lui: "Fiule, acestea care le faci tu nu sînt ale cuiva din cei ce voiesc să fie în lume, ci de vei voi ca astfel să petreci, apoi mergi la mănăstire şi-ţi vei mîntui sufletul tău". El, neştiind despre Dumnezeu nimic şi nici ce este mănăstire, păzea numai acele trei porunci pe care le auzise în Ghetsimani şi le zicea lor: "Unde ştiţi, duceţi-mă, că eu nu ştiu unde să mă duc". Atunci unii din tineri, fiind iubiţi lui Serida, mergînd în mănăstire, au dus pe acest tînăr cu dînşii. De aceea, egumenul a trimis pe fericitul Dorotei, ca să grăiască cu tînărul şi să afle cele despre dînsul.

Întrebîndu-l Sfîntul Dorotei multe cuvinte, tînărul nu ştia să zică nimic altceva decît numai: "Voiesc a mă mîntui". De aceea a mers Dorotei la Serida şi i-a zis: "De vei voi să-l primeşti pe el, primeşte-l fără să te temi, că nimic rău nu are". Şi i-a zis lui ava: "Să ai dragoste, părinte, şi să-l primeşti pe el, ca să se mîntuiască". Iar el, fiind smerit cu mintea, se lepăda, zicînd: "Este mai presus de puterea mea ca să primesc greutatea cuiva şi aceasta nu este a măsurii mele". Şi i-a zis lui ava: "Eu port greutatea ta şi a aceluia, iar tu de ce te mîhneşti?". Atunci i-a răspuns fericitul Dorotei: "De vreme ce cu adevărat ai judecat, spune dar de aceasta marelui stareţ Varsanufie". Şi i-a făgăduit egumenul: "Bine, eu îi voi spune lui".

Deci a mers şi a spus marelui stareţ. Iar Sfîntul Varsanufie a zis lui ava Dorotei: "Să primeşti pe tînărul acesta, că prin tine Dumnezeu are să-l mîntuiască pe el". Atunci ava Dorotei l-a primit cu bucurie şi-l avea cu sine în bolniţă, iar numele lui era Dositei. Cînd a fost vremea mîncării, i-a zis ava Dorotei: "Mănîncă să te saturi, numai să îmi spui cît mănînci". Şi a venit, spunîndu-i: "Am mîncat o pîine şi jumătate". Pîinea era de patru litri şi i-a grăit ava: "Îţi ajunge, Dositei?" El răspunse: "Atîta îmi ajunge, stăpînul meu". Ava zise: "Oare eşti flămînd?" El a răspuns: "Nu, stăpîne, nu sînt flămînd". Atunci i-a grăit: "Altă dată să mănînci o pîine şi a patra parte din alta; apoi să desparţi acea a patra parte în două şi să mănînci jumătate". Dositei, făcînd aşa, i-a zis ava: "Ţi-e foame Dositei?" El răspunse: "Mi-e foame puţin, stăpînul meu".

Nu după multe zile i-a zis ava: "Cum te afli, Dositei? Ţi-e foame?" Dositei răspunse: "Nu, stăpîne, cu rugăciunile tale sînt bine". Grăit-a lui ava: "Să scoţi, dar, cealaltă jumătate din a patra parte şi să mănînci o pîine şi a patra parte". Dositei a făcut aşa şi după puţine zile iarăşi i-a grăit ava: "Cum te afli acum, fiule? Ţi-e foame?" El răspunse: "Sînt bine, stăpîne". Grăit-a lui sfîntul: "Desparte şi cealaltă parte a patra în două şi mănîncă o jumătate şi jumătate să o laşi". Dositei a făcut aşa şi Dumnezeu, ajutîndu-i puţin cîte puţin, din şapte litre a venit la opt unghii, (24 grame), căci şi în mîncare se face obişnuinţă şi cît se obişnuieşte cineva a mînca, atît şi mănîncă.

Tînărul Dositei era liniştit şi blînd în tot lucrul. Apoi slujea bolnavilor în bolniţă şi fiecare avea mulţumire de slujba lui, că toate le făcea curat. Iar dacă i se întîmpla ca din neputinţă să zică cu mînie vreun cuvînt către vreunul din bolnavi, apoi lăsa toate şi intra în chiliuţă plîngînd şi, cînd intrau ceilalţi slujitori ai bolniţei să-l mîngîie, rămînea nemîngîiat. Deci se duceau şi ziceau lui ava Dorotei: "Fă bine, părinte, şi vezi ce are acest frate de plînge că nu ştim pentru ce". Cînd a intrat ava, l-a găsit şezînd la pămînt şi plîngea şi i-a zis: "Ce-ţi este, Dositei, de ce plîngi?" Dositei îi răspunse: "Iartă-mă, părinte, că m-am mîniat şi am grăit cu răutate fratelui meu". Ava îi zise: "Aşa, Dositei, te superi şi nu te ruşinezi să grăieşti rele fratelui tău? Oare nu ştii că acela este Hristos, pe Care Îl mîhneşti?" Iar Dositei se pleca cu faţa în jos, negrăind nimic.

Văzînd ava Dorotei că Dositei a plîns destul, a zis către dînsul încetişor: "Dumnezeu să te ierte, scoală-te de acum să punem început de îndreptare şi să ne sîrguim mai înainte spre bine şi Dumnezeu ne va ajuta". Dositei, auzind aceasta, s-a sculat îndată şi a alergat cu bucurie la slujba sa, primind iertare ca de la Dumnezeu. Aflîndu-i obiceiul, cei ce slujeau în bolniţă, cînd îl vedeau plîngînd, ziceau: "Dositei, oare a greşit iarăşi ceva?" Apoi ziceau fericitului Dorotei: "Intră, avo, în cămăruţă, că ai de lucru acolo!". Şi, intrînd, găsea pe Dositei şezînd la pămînt şi plîngînd. Deci, se cunoştea că a grăit iarăşi vreun cuvînt rău şi-i zicea: "Ce este, Dositei? Iarăşi ai mîhnit pe Hristos şi iarăşi te-ai mîniat? Nu te ruşinezi şi nu te mai îndreptezi deloc?" El însă, stătea plîngînd. Apoi, cînd vedea ava că Dositei se sătura iarăşi de plîns, îi zicea: "Scoală-te, Dumnezeu să te ierte, să pui iarăşi început bun şi să te îndreptezi de acum înainte".

Dositei, scuturînd cu credinţă mîhnirea aceea, se ducea la lucru şi aşternea bolnavilor pe paturi foarte bine. Şi atît era de ales şi sîrguitor în mărturisirea gîndurilor sale, încît de multe ori, cînd aşternea bine paturile şi vedea pe fericitul Dorotei mergînd alături, zicea către dînsul: "Ava, aştern bine?" Sfîntul Dorotei îi răspundea: "O bună slugă s-a făcut şi ales aşternător, dar nu s-a făcut bun monah". Niciodată nu-l lăsa Cuviosul Dorotei să aibă împătimire spre un lucru. Dar şi fericitul Dositei primea toate cu credinţă şi cu dragoste de la părintele său şi îl asculta în toate cu osîrdie. Iar, cînd îi trebuiau haine, ava Dorotei îi dădea să-şi coasă singur; iar el, ducîndu-se, le cosea cu luare aminte şi după ce le săvîrşea, ava Dorotei îl chema şi-i zicea: "Dositei, ai cusut haina aceea?" El răspundea: "Da, stăpîne, am cusut-o şi-am săvîrşit-o bine". Ava îi grăia: "Du-te şi dă-o cutărui frate - spunîndu-i numele -, sau acelui bolnav". Şi se ducea şi o dădea cu bucurie. Apoi ava îi dădea alta să o coase şi, asemenea cusînd-o, îi zicea: "Dă-o acelui frate". Şi îndată o dădea şi niciodată nu s-a mîhnit nici a cîrtit, ci zicea: "Ia de la mine şi dă altuia". Deci tot binele pe care îl auzea, îl făcea cu osîrdie.

Odată economul mănăstirii a adus de la un fierar un cuţit bun şi frumos. Iar el, luîndu-l, l-a dus la ava Dorotei, zicînd: "Fratele iconom a adus un cuţit bun şi eu l-am luat, să-l avem în bolniţă, căci este foarte bun". Dar fericitul Dorotei niciodată nu avea ceva frumos în bolniţă, decît numai vreun lucru vechi. Deci, i-a zis Dorotei: "Adu-l, să-l văd de este bun". El l-a dat, zicînd: "Da, părinte, este bun". Vedea şi ava cu adevărat că este bun, dar de vreme ce nu voia ca ucenicul lui să aibă patimă pentru vreun lucru, nu i-a poruncit să poarte acel cuţit şi a zis către dînsul: "Dositei, asta îţi este cu plăcere: să fii rob cuţitului acestuia, iar nu rob al lui Dumnezeu? Oare voieşti să te legi cu patimă de cuţitul acesta şi nu te ruşinezi să pofteşti ca cuţitul acesta să te stăpînească, iar nu Dumnezeu?" El, auzind acestea, tăcea, neridicîndu-şi faţa, ci o pleca în jos şi, ocărîndu-l destul cu cuvintele, i-a zis: "Să te duci să-l pui la loc, dar să nu te atingi de el". Atît de mult s-a păzit fericitul Dositei să nu se atingă de cuţitul acela, încît nici n-a mai îndrăznit vreodată să-l dea cuiva. Deşi alţi slujitori îl luau; iar el nu s-a atins de dînsul niciodată şi nu zicea în sine: "Pentru ce numai mie unul mi se porunceşte aceasta şi mă deosebeşte de alţii? Oare eu nu sînt ca ceilalţi?" N-a gîndit aceasta niciodată, ci toate cîte le auzea de la ava, le făcea cu bucurie.

Aşa a săvîrşit toată vremea vieţii sale în mănăstire. Dar nu a trăit multă vreme; pentru că după vreo cinci ani s-a săvîrşit în ascultare, nefăcîndu-şi nici o voie a sa, în orice lucru, dar nici cu patimă n-a făcut nimic. Iar cînd a căzut în boală şi scuipa sînge, pentru că a murit de plămîni, a auzit de la cineva că ouăle nerăscoapte sînt de folos celor ce scuipă sînge. Aceasta o ştia şi fericitul Dorotei, avînd grijă de tămăduirea lui, dar din neîndeletnicire nu i-a venit acea idee în minte. Deci i-a zis Dositei: "Părinte, voiesc să-ţi spun că am auzit de un lucru care mi-ar folosi, dar nu voiesc să-mi dai acela de vreme ce mă supără gîndul". Ava Dorotei i-a zis: "Să-mi spui, fiule, care este acel lucru?". Iar Cuviosul Dositei a răspuns: "Dă-mi cuvîntul că nu-mi vei da lucrul acela ca să nu mă tulbur cu gîndul". Sfîntul Dorotei i-a zis: "Bine, voi face cum voieşti".

Atunci bolnavul i-a zis: "Am auzit de la unii că ouăle nerăscoapte sînt de folos celor ce scuipă sînge; ci, pentru Domnul, de vreme ce singur n-ai apucat mai înainte ca de la tine să-mi dai, apoi acum să nu-mi mai dai, pentru gîndul meu". Părintele i-a zis: "Bine, fiule, de vreme ce nu voieşti, nu-ţi voi da, numai să nu te mîhneşti". Apoi se sîrguia să-i dea alte lucruri ce-i foloseau în loc de ouă. Într-o boală ca aceea fiind, se nevoia să-şi taie voia sa. Căci întotdeauna avea pomenirea lui Dumnezeu, pentru că ava îi poruncise ca neîncetat să zică: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă". Şi iarăşi: "Fiul lui Dumnezeu, ajută-mă!" Aceste rugăciuni erau de-a pururea în gura lui.

Cînd s-a îngreuiat de boală foarte mult, îi zicea părintele Dorotei: "Dositee, îngrijeşte-te de rugăciune; vezi să nu o pierzi!" Iar el răspundea: "Bine, părinte, roagă-te pentru mine!". Iar după ce s-a îngreuiat mai mult, i-a zis: "Ce este, Dositee? Cum este rugăciunea, este oare tot aşa?" El i-a răspuns: "Da, părinte, cu rugăciunile tale". Apoi, venind boala şi mai grea, încît era în aşternut, ava i-a zis: "Cum este cu rugăciunea, Dositee?" Atunci el i-a zis: "Iartă-mă, părinte, căci de acum nu mai pot s-o ţin". Ava i-a zis: "Lasă rugăciunea şi pomeneşte numai pe Dumnezeu şi socoteşte-te că eşti înaintea Lui".

Chinuindu-se foarte greu cu boala, a vestit pe marele stareţ Varsanufie, zicînd: "Slobozeşte-mă, părinte, căci de acum nu mai pot să vieţuiesc". Dar marele stareţ i-a răspuns: "Rabdă, fiule, că mila lui Dumnezeu este aproape". Fericitul Dorotei, văzîndu-l bolnav, tare îi era grijă să nu-şi iasă din minte. Apoi, după cîteva zile, bolnavul Dositei a spus stareţului: "Stăpîne al meu, nu mai pot să mai fiu între cei vii deloc". Atunci marele stareţ i-a răspuns: "Mergi cu pace şi stai înaintea Sfîntei Treimi şi te roagă pentru noi!"

Auzind fraţii un răspuns ca acesta, al marelui stareţ, au început a tînji şi a zice: "Ce lucru mare a făcut Dositei, sau care este fapta lui, că a luat un răspuns ca acesta de la sfîntul stareţ?" Căci cu adevărat nu vedeau pe Dositei nevoindu-se mult sau mîncînd a doua zi, precum făceau unii din cei ce erau acolo, sau priveghind mai înainte de obişnuita priveghere şi nici la priveghere nu se scula, ci numai la a doua slujbă. Nici nu-l vedeau avînd vreo înfrînare, ci îl vedeau mai ales mîncînd puţin, de se întîmpla zeamă din rămăşiţele bolnavilor sau de rămîneau puţine capete de peşti sau altceva de acestea. Erau acolo unii care se înfrînau multă vreme, mîncînd a doua zi şi făcînd îndoită priveghere şi auzind ei de răspunsul ce s-a zis mai sus, dat de sfîntul şi marele stareţ Varsanufie tînărului bolnav, care abia avea cinci ani în mănăstire, se tulburau, neştiind lucrarea şi ascultarea lui cea fără de cîrtire şi fără de îndoire. Căci niciodată n-a făcut voia sa; iar de s-ar fi întîmplat cîndva ca fericitul Dorotei să zică către dînsul ceva, un cuvînt, ca în batjocură, poruncindu-i ava, îndată se ducea şi făcea aceea fără îndoire.

La începutul venirii sale în mănăstire avea obiceiul de grăia puţin cam răstit. Fericitul Dorotei, vrînd să-l supere, i-a zis odată: "Dositee, voieşti "vuc acraton"?" Du-te de ia". Iar el, cum a auzit, a alergat şi a adus un pahar plin cu vin şi pîine, căci aceasta însemna "vuc acraton" şi cerea de la el binecuvîntare. Iar ava Dorotei, fiindcă uitase, stătea şi privea la el mirîndu-se şi i-a zis: "Ce voieşti, Dositee?" El a răspuns: "Fiindcă ai poruncit să aduc aceasta, binecuvîntează-mă". Atunci ava i-a zis: "Nepriceputule, de vreme ce vorbeşti cu mare glas ca şi tătarii - căci ei cînd se îmbată strigă cu glas mare - pentru aceasta ţi-am zis să iei "vuc acraton", fiindcă şi tu strigi ca un tătar beat". El auzind aceea, a făcut metanie şi, ducîndu-se, a pus la loc cele ce adusese şi de atunci vorbea încetişor.

Altădată, iarăşi a venit la Cuviosul Dorotei, ca să-l întrebe un cuvînt din Sfînta Scriptură, pentru că începuse, pentru curăţia minţii sale, a înţelege oarecari dumnezeieşti Scripturi. Iar ava Dorotei nu voia ca el să se îndeletnicească în Scripturi, ci mai ales să se păzească prin smerenie. Cînd Dositei l-a întrebat, i-a răspuns: "Nu ştiu". Apoi el iarăşi a venit şi îl întreba de o altă nedumerire a Scripturii şi ava iarăşi i-a răspuns: "Nu ştiu, dar mergi de-l întreabă pe părintele egumen". El s-a dus, neîndoindu-se de loc. Ava Dorotei spusese mai înainte egumenului: "De va veni Dositei la tine să te întrebe ceva din Scriptură, ceartă-l puţin". Apoi, Dositei, mergînd la egumen şi întrebîndu-l, egumenul a început a-l ocărî: "De ce nu taci, fiindcă nu ştii nimic. Oare tu îndrăzneşti să întrebi de aceasta? Tu nu te îngrijeşti de necurăţia ta?" Şi altele ca acestea zicîndu-le, l-a liberat, dîndu-i şi două palme pe obraz. Apoi s-a întors la ava Dorotei arătîndu-i obrazul său înroşit de palme şi zicînd: "Iată, am aflat ceea ce am căutat". Dar n-a zis fericitul Dositei părintelui său: "Pentru ce nu m-ai îndreptat tu, ci m-ai trimis la egumen?" Nimic de acestea n-a zis, ci pe toate cele de la dînsul le primea cu credinţă şi le făcea neîndoindu-se.

Cînd întreba pe ava despre multe gînduri, după mărturisirea acelora, primea învăţătură de îndreptare. Atît sfătuirea şi învăţătura părintelui le păzea cu dinadinsul, încît nu-l mai întreba a doua oară ceva, despre acelaşi gînd. Această minunată lucrare a lui Dositei, neînţelegînd-o ceilalţi fraţi, cîrteau de acel răspuns al Sfîntului Varsanufie.

Cînd a voit Dumnezeu ca să arate slava cea pregătită lui Dositei, pentru sfînta lui ascultare, precum şi darul care era în Cuviosul Dorotei, nu cu multe zile după moartea lui Dositei a venit în mănăstire un stareţ mare şi sfînt şi a fost ospătat ca un străin. Dorind să vadă pe părinţii cei mai înainte răposaţi într-acea viaţă de obşte, s-a rugat lui Dumnezeu să-i descopere pentru dînşii. Şi a văzut pe toţi părinţii, împreună, la un loc luminos, stînd ca într-o ceată, iar în mijlocul lor era un tînăr, veselindu-se. După vedenia aceea, întreba cine este tînărul acela pe care l-a văzut în ceata Sfinţilor Părinţi? După ce a spus asemănarea feţe lui, au înţeles toţi că era Dositei. Atunci au preamărit pe Dumnezeu, minunîndu-se în ce măsură s-a învrednicit a ajunge în puţină vreme, deoarece a ţinut ascultarea şi şi-a lăsat şi tăiat voia sa, supunînd-o stareţului său ca lui Dumnezeu. El a stat cu Sfinţii Părinţi înaintea Celui ce locuieşte în cer şi Care priveşte spre cei smeriţi şi ascultători, adică Tatăl, Fiul şi Sfîntului Duh, Unul Dumnezeu, Căruia se cuvine slavă, în veci. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului

  Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.

Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea cea sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 13 August

A.  PLĂCINTE

Plăcinţele prăjite cu marmeladă

·       5 linguri ulei

·       ¾ pahar apă

·       Făină cât cuprinde

·       Sare

·       Marmeladă

Se prepară un aluat dintr-o lingură de ulei, apă, sare şi făină, care se frământă mai mult moale decât tare.

        Se acoperă cu un şervet şi se lasă în repaus 10 – 15 minute.

        Se întinde apoi o foaie ceva mai subţire ca un creion, se unge cu o pensulă înmuiată în ulei încălzit şi se împătureşte în trei pe latul foii; din nou se unge cu ulei şi se împătureşte în trei, de data aceasta pe lungul foii.

        Se lasă 10 minute la rece, apoi se întinde din nou foaia şi se repetă operaţia de ungere şi împăturire, de data aceasta împăturind în trei pe lungul foii şi apoi pe latul ei.

        După ce a stat iar 10 minute la rece se întinde o foaie ceva mai subţire decât grosimea unui creion şi se taie pătrate cu latura de 7 – 8 cm.

        Se pune la mijlocul fiecărui pătrat o linguriţă de umplutură şi se dă, potrivind cu degetele, o formă cât mai rotundă.

        Se prăjesc în ulei înfierbântat bine şi se servesc reci.

B.  SALATE

Salată de varză albă, brânză Tofu şi ciuperci

• 200 g brânză Tofu,
• 1 varză mică (cam de 1 kg),
• 1 conservă de ciuperci,
• 1 ceapă,
• zeamă de lămâie,
• ulei, sare, condimente, verdeaţă.

Se taie brânza Tofu cubuleţe, ciupercile - mărunt, varza - fin.

Ceapa tocată se căleşte în ulei cu apă şi condimente.

 
Se pun ciupercile şi se lasă pe foc câteva minute.

La sfârşit, amestecă-le cu varza, tofu şi sarea, verdeaţa şi zeama de lămâie.

C.  SOSURI

Nu e necesar să se prepare vreun sos separat pentru acest meniu.

D.  BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME

Ciorbă specialitatea casei

·       1 – 2 morcovi

·       1 rădăcină pătrunjel

·       1 păstârnac

·       1 rădăcină ţelină

·       3 cartofi

·       1 ceapă

·       2 – 3 roşii

·       Sare

·       Ulei

·       1 l borş de putină

·       1 legătură leuştean

Se taie în fileuri fine morcovii şi albiturile şi se înăbuşe cu ulei până se înmoaie.

        Se adaugă cartofii tăiaţi cuburi şi ceapa tocată, apoi apă clocotită şi se lasă la foc potrivit.

        Când legumele sunt aproape fierte se adaugă roşiile curăţate de pieliţă şi tocate mărunt, sau suc de roşii, apoi se potriveşte gustul de sare.

        Se adaugă borşul fiert separat şi se mai dă un clocot.

        Se adaugă verdeaţa tocată mărunt.

E.  MÂNCĂRURI

Vinete cu măsline

·       3 – 4 vinete

·       150 g măsline

·       ¾ pahar ulei

·       4 cepe

·       2 linguri făină

·       ½ linguriţă de zahăr

·       Mărar

·       Pătrunjel

·       Sare

·       1 kg roşii

Vinetele spălate şi cu cotorul tăiat, se taie felii de grosimea unui deget, se sărează şi se lasă să stea o jumătate de oră.

        Se storc de zeama pe care au lăsat-o, se dă prin făină şi se prăjesc  în ulei bine înfierbântat.

        Ceapa se taie peştişori şi se prăjeşte înăbuşită în ulei până se înmoaie puţin, iar roşiile se opăresc, se curăţă de pieliţe şi se taie felii.

        Se acoperă fundul unei cratiţe cu roşii tăiate, se aşază deasupra un rând de vinete, se presară puţină verdeaţă, ceapa, câteva măsline curăţate de sâmburi şi puţin zahăr.

        Se repetă astfel până se aşază totul, ultimul rând trebuind să fie de roşii.

        Se dă la cuptor lăsând să scadă bine.

        Se servesc calde sau reci

F.  DULCIURI

Grepfruit umplut cu pere

·       2 grepfruituri

·       4 pere

·       4 linguri zahăr

Se scoate miezul grepfruiturilor tăiate în două.

    Se curăţă miezul de pieliţe şi sâmburi, se taie bucăţele, se amestecă cu perele tăiate cubuleţe, cu zeama scursă la tăiatul grepfruiturilor în bucăţi mici şi cu zahărul.

    Se umplu jumătăţile golite ale grepfruiturilor cu acest amestec.

ARTE 13 August

INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 13 August

Jules Emile Frédéric Massenet

DON QUICHOTTE - JULES MASSENET 

Massenet Thaïs:

Massnet - Manon 

Massenet - Werther 

Jules Massenet: Marie-Magdeleine: 

Massenet - Cléopâtre 

Massenet - Hérodiade 

Le Cid de Jules Massenet 

MUZICĂ 13 August

Constantin Brăiloiu, etnomuzicolog și compozitor român

Luius Mariano

Jules Emile Frédéric Massenet

Elegies Op.10 by Jules Emile-Frederic Massenet: 

Massenet, Eve (Oratorio): 

Les Paul

ÎNREGISTRĂRI NOI:

Handel: Concerti (Maurice Andre, Eduard Muler, Nicanor Zabaleta, Karl Richter)

LO MEJOR DE LA MUSICA FOLKLORICA CHILENA. Selección de Cecil González.

LOS MEJORES 50 BOLEROS ROMANTICOS DE AYER, DE HOY Y DE SIEMPRE - 50 Boleros Inolvidables

La Mejor Musica Instrumental Para Soñar Amar y Relajarse - Canciones Para La Vida

Night Smooth Jazz - Relaxing Background Chill Out Music - SAX & Piano Jazz for Sleep, Work & Relax

Top Piano Covers of Popular Songs 2018 - Best Instrumental Piano Covers All Time

POEZIE 13 August

Alexei Mateevici

Biografie

Nastere: 27 martie 1888, Cainari
Deces: 24 august 1917, Chișinau

Alexei Mateevici este unul din cei mai reprezentativi scriitori romani nascuți in Basarabia, actualmente Republica Moldova.

S-a nascut in Cainari, fostul judet Tighina, la 16 martie 1888. Tatal sau, preot, era un cunoscut om de carte. Face scoala primara la Zaim, in acelasi judet, iar din 1898 este elev intern la Scoala Duhovniceasca din Chisinau. Din 1902 urmeaza Seminarul din Chisinau. Tot din aceasta perioada incepe colaborarea la ziarul „Basarabia cu articole, traduceri, creatii originale. Din anul 1910 Alexei Mateevici trece ca bursier la Academia Teologica din Kiev, prilej concretizat si printr-o intensa activitate culturala. Absolva Academia Teologica in anul 1914, in acelasi an se preoteste, iar la 23 septembrie este numit profesor de limba greaca si teologie la Seminarul din Chisinau.

In 1914, preot, si profesor la Seminarul din Chisinau. in 1915, preot militar in Galitia si apoi in Moldova, unde ia parte la luptele de la Marasesti. Moare de tifos exantematic, in 1917. Cunoscator al literaturilor rusa, franceza, germana si engleza. Din ruseste traduce din Nadson, Al. Tolstoi, Lermontov, Puskin, Gorki.

In timpul razboiului este numit preot militar in Galitia, iar in 1916 cere sa fie trimis in Romania; este pentru poet momentul unui contact dorit si nemijlocit cu miscarea culturala din tara. Moare la Chisinau, in 13 august 1917, in urma unei boli de tifos abdominal contactate pe front.

Poezia Limba noastra a fost scrisa cu prilejul deschiderii cursurilor pentru invatatorii moldoveni, in iunie 1917 la Chisinau, si a fost citita de autor cu acest prilej. Este unul din putinele cazuri fericite din literatura in care dainuirea numelui autorului sa fie legata de o singura poezie, dar care sa insumeze in ea vechimea, suferintele, si mai ales credintele si aspiratiile unui popor.

Limba noastra a fost tiparita pentru prima oara in ziarul „Cuvant moldovenesc nr. 49 din 21 iunie 1917.

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec,
Doina dorurilor noastre,
Roi de fulgere, ce spintec
Nouri negri, zări albastre.

Limba noastră-i graiul pâinii,
Când de vânt se mişcă vara;
În rostirea ei bătrânii
Cu sudori sfinţit-au ţara.
Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.
Nu veţi plânge-atunci amarnic,
Că vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi vedea, cât îi de darnic
Graiul ţării noastre dragă.

Limba noastră-i vechi izvoade.
Povestiri din alte vremuri;
Şi citindu-le 'nşirate, -
Te-nfiori adânc şi tremuri.
Limba noastră îi aleasă
Să ridice slava-n ceruri,
Să ne spiue-n hram şi-acasă
Veşnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfânta,
Limba vechilor cazanii,
Care o plâng şi care o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

Înviaţi-vă dar graiul,
Ruginit de multă vreme,
Stergeţi slinul, mucegaiul
Al uitării 'n care geme.
Strângeţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde -
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
Răsări-vă o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Basarabenilor

Să ştiţi: de nu veţi ridica
Din sânul vostru un proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea făr' de noroc.

Din cheag de lacrimi, de dureri,
Din trăsnet de mânie sfântă,
Şi din nădejdi şi zbuciumări,
Din năzuinţi şi frământări
El trebui facla să-şi aprindă
Şi-n el pe toţi să vă cuprindă.

Şi-n ţara voastră va purcede
Pe drum de spini şi chinuire
Cu gloata celor cari l-or crede;
Şi duh aprins de înnoire
Va duce-n propovăduire.

El jalea vechilor câmpii
Numa-ntr-o lacrimă va strânge,
Din spic, din strugurul de vii
În stropi va scurge ape vii:
Din spic — sudori, din viţă — sânge
Le va sorbi şi nu-ţi mai plânge,
C-atunci sorbiţii stropi vor arde
Din ţară toată vrăjmăşia,
Clevetitori, duşmani de moarte,
Şi cei cu limbi în două sparte
Atunci vor căuta frăţia
Şi lepăda-vor viclenia.

Şi toţi veţi fi un gând ş-un nume
Şi înfrăţiţi veţi făuri
Un viitor mai bun în lume,
Iar el va şti să vă îndrume
Acolo, unde va zări
C-a voastră stea va răsări.

Dar ştiţi: de nu veţi ridica
De printre voi pe-acest proroc,
În voi viaţa va seca,
Zadarnic soarta veţi ruga,
Căci scoşi veţi fi atunci din joc
Şi-ţi rămânea fără noroc.

Eu cânt

Eu cânt pe-acei ce-n jug şi chin
Pe-a lor spinare ţara ţin,
Cari în robie şi necaz
Voinici, puternici au rămas!

Vânjoşi, înalţi, ca fierul tari,
De soare arşi, bătuţi de vânt,
Brăzdează harnicii plugari
Al ţării lor mănos pământ.

Din plug pe toţi ei îi hrănesc,
Vărsând pâraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-aceşti puternici muncitori
Eu cu mândrie-i cânt!...

Eu cânt pe-acei ce pân' acum,
Fără cărare, fără drum,
În noapte rătăciţi au stat,
Nădejdea însă n-au lăsat;

Pe-acei ce tare, neclintiţi,
Oftând amar din când în când,
Întreaga lume-au sprijinit,
În urma plugului mergând;

Cari focul vieţii nu l-au stins
În pieptul lor de fier făcut,
Şi cât de mult n-am plâns,
Tot alte zile-au prevăzut,
Pe-aceştia eu îi cânt!...

Eu cânt, căci văd că ele vin
Acele zile de senin;
Eu cânt, căci văd de-acum că piere
A ţării veşnică durere;

Eu cânt, căci văd necazul frânt,
Ş-aud plugari în zori cântând,
Nu doine de amar, de dor, --
Înviorarea ţării lor...

Şi glasul vieţii ascultând,
Venirea zorilor eu cânt!...

Florin Muscalu, poet, critic şi istoric literar

Biografie

MUSCALU Florin, se naste la 3 aug. 1943, Lipnic-Ocnita, judetul Hotin, Republica Moldova - moare in 27 sept. 2001, Lehliu. 

Poet.

Absolvent al Liceului din Focsani; urmeaza cursurile Institutului Pedagogic din Constanta. Redactor la TV din Focsani. 

De la debutul editorial din 1970 (Tara bat rinului fotograf) si pina la ultimele volum de versuri (Puterea Lunii, 1985 sau Viata si vremea, 1987), Florin Muscalu cultiva o poezie de factura elegiaca si fluida, in care respiratia provinciei aglutineaza motive de extractie livresca pe linia unui fantezism modem.

Cu Tara batrinului fotograf (1970), Florin Muscalu aduce poezia obosita a provinciei, in tonalitate elegiaca, unde intruziunea livrescului (din Un fel de Hamlet sau Elegia pentru mine) nu poate escamota aplecarea spre sentimentalism si preferinta pentru fluiditatea versului clasic, ca in Provinciala; 

„Trec prin parcurile de provincie pensionarii Pina cind li se ingalbenesc bastoanele la fiecare, Si-atunci. ajunsi carunti, parca se reazema Pe-un asfintit de luminare"

Poezia e „lupoaica alba", blinda, rostita de un herald intirziat, care isi construieste versul pe motivele clasicizate de manierism: melcul, chihlimbarul, paunul, privighetoarea etc. Investiturii simbolice, mult accentuata in volumul In hainele scumpe-ale mierlei (1982), sint de preferat decantarile pe linia inflexiunilor redevabile, in parte, descintecului: 

„Matasea broastei, ingeresc, Adusa din Stambul ceresc, S-asaza purpura pe umeri Sa nu poti zimbetul sa-i numeri, Si boarea noptii, subterana, Reginei ce nu sade-n strana" (Regina baltii).

Fantezismul modern, amintind de poezia lui Emil Botta sau, mai nou, de aceea a lui Emil Brumam si evocarea elegiaca (Celesta Moldova) se aglutineaza in confesiunea directa, adesea discursiva. Volumele Puterea Lunii (1985) si Viata si vremea (1987) aduc, in plus, elogiul cartii, proiectat si acesta pe fundalul unui sfirsit de ciclu istoric: 

„O casa de carti rasturnate-n cimpie, Porumbeii salbatici sub razele literelor, Suind spre cer flacara mortii, ceata vinata-a guselor, Nimeni nu vede biblioteca-n zbor La acest sfirsit de mileniu, O casa cu cartile-amare, fila cu fila, O casa cu carti, mici tronuri regale-n incendiu, Rasturnate de Marea-vremurilor-Bibliofila" (Mosie).

Poezia lui Florin Muscalu, aluvionata de lectura, innobileaza provincia, resimtita nu la modul bacovian, ci drept spatiu ce favorizeaza contemplatia, unde „dupa-amiaza devenea bibliofila" (Argintarita), iar trairile imprumuta vesmintul motivelor de recuzita manierista si romantica.

OPERA: Tara batrinului fotograf, Bucuresti, 1970; Lupoaica alba. Bucuresti, 1976; Juramint pe apa vie. Iasi, 1977; In hainele scumpe-ale mierlei. Iasi, 1982; Puterea Lunii, Iasi, 1985; Viata si vremea. Bucuresti, 1987.

REFERINTE CRITICE: I. Beldeanu, in Convorbiri literare, nr. 10, 1985; I. Holban, in Cronica, nr. 27, 1985; L. Ulici, in Romania literara, nr. 37, 1985; I. Rotaru, O istorie, III.

Vise la gunoi    | 

Cuvintele înfipte în inima dor.
Ochii-mi cenuşii,
Îmi sângerează într-una,
Îmi pun leucoplaste pe ei
Şi norii atacă luna.
Nopţile sunt mai lungi
Visez, mă lupt
Şi mă trezesc sleit de puteri
Cu o durere îngrozitoare de buze.
"Iar m-ai muşcat în vis."

Mă ridic din prezent,
Merg puţin şi mă împiedic -
Cad în trecut.
Sunt clipe împreună
Peste tot în camera.
Azi, trebuie să fac curăţenie.
Mă uit în oglindă spartă
Îmi spăl lacrimile de pe faţă
Şi încep să râd amar
Părea... aşa perfect.

Cum să mai iubesc,
Un sentiment pierdut
Sau să modelez iubirea iarăşi din lut ?
Oftez şi privesc în gol,
Nu mai vreau nimic.
Clipe uitate şi sentimente grele
Dansează în Valea Amintirii,
Dar e mult prea târziu
Şi azi nu mai ştiu
Scurtătura spre fericire.

Amintiri zdrenţuite 

Noaptea când liniştea-i stăpână,
Când luna apare dintre nori,
Nu-i nimeni treaz să vadă
Cum plângi întruna până-n zori.

Fragmente de vis şi doruri strivite
Vorbe nespuse pe buze lipite.
Un chip angelic de tristeţe tatuat
O iubire ce-n lacrimi s-a diluat.
...............................................
Tot ce-a mai rămas, sunt amintiri zdrenţuite...
Eu nu te-am iubit, poate doar prin cuvinte,
Sunt un călător uitat pe-un vas necunoscut
Am încercat să te iubesc... îmi pare rău... nu am putut.

Era mai bine dacă nu mă întâlneai
Azi poate fericită, cu alt băiat erai,
Sunt doar un egoist cu sufletul pustiu
Îmi pare rău că te-am rănit... e prea târziu...

Aici mă opresc, tu mergi mai departe
Pe singurul drum înainte, cu trotuare sparte.
Şi totuşi... ştiam cum va fi
Cândva, mai târziu şi tu vei şti.

Ştiu... că niciodată nu o să mai vii
În locul în care îţi recitam poezii,
Acolo a rămas doar un mormânt cu amintiri
Ai vărsat lacrimi peste el şi au crescut trandafiri...

A fost odată... 

"Nu pot să trăiesc cu firimituri de pâine,
În fiecare zi... m-agăţ de cea de mâine
Sunt cu tine şi tot mai singur sunt
Zac în suferinţă, ca viu întrun mormânt."

Dragostea noastră praf s-a făcut
La fel ca o recoltă ce apă n-a avut,
Tot ce-a mai rămas sunt vise colorate
Şi amintiri frumoase - în mov pictate.

Aş vrea să fug la capăt de lume
Să mă renasc din cenuşa... cu alt nume
Nimeni să nu mă ştie, să fiu necunoscut
Ce-a fost a fost, să rămână trecut.

Am rămas doar eu... şi-atât
Numai umbra-mi ţine de urât.
Sub o lacrimă de stea acum
Dragostea-i un pumn de scrum.

.................................................
Şi de pe vis în gol... te-arunci
În suflet rămân doar urme adânci.
Dragostea e un castel de nisip
Vine un val, rămân umbre fără chip.

Lacrimi de piatră fac zob trandafiri
Totul se reduce la amintiri...
"Nu mai ştiu c-am iubit,
N-am ştiut ce-am iubit."
......................................................

A fost odată... cândva demult
Buzele-mi nu mai cunosc nici zâmbet, nici sărut.
Stau singur şi privesc un răsărit trucat,
Ultimul meu vis, fumegând în linişte... s-a spulberat.

TEATRU/FILM 13 August

Pe o banca intr un parc - Solveig von Schoultz 1969

Enigma Otiliei - George Calinescu

GÂNDURI PESTE TIMP 13 August

Arsenie Papacioc - Citate:

SFATURI UTILE 13 August

DESPRE ARDEI

Vom vorbi astăzi despre binefacerile aduse sănătăţii noastre de către ardei.

Ardeiul gras:

Datorita continutului ridicat de vitamine si minerale, ardeiul gras este cunoscut pentru efectele sale benefice asupra organismului uman, cum ar fi sistemului cardio-vasculare si sistem optic, si sunt, de asemenea, importante pentru mentinerea starii generale de sanatate si igiena.

Ardeii grasi sunt o excelenta sursa de vitamina C si A, care sunt doi antioxidanti puternici care impreuna neutralizeaza radicalii liberi. Acestia sunt principalii vinovati pentru acumularea de colesterol in artere iar asta duce la ateroscleroza, boli de inima, nervoase, diabet, dureri articulare, osteoartrita, artrita reumatoida.

Reduc riscul de stop cardiac
Ardeii, de asemenea, contin vitamina B6 si acid folic, recomandate pentru ateroscleroza si boli de inima cu diabet zaharat. Aceste doua vitamine B sunt foarte importante pentru reducerea nivelului ridicat de homocisteina care provoaca deteriorarea vaselor de sânge si este asociata cu un risc foarte crescut de atac de inima si accident vascular cerebral.

Sunt bogati in fibre, ceea ce ajuta la scaderea colesterolului si prevenirea cancerului de colon, vitamina C si beta-caroten care sunt benefice impotriva cataractei.

Ardeiul rosu este unul dintre putinele alimente care contin licopen, o substanta cu efecte antitumorale in cancerul de prostata, san, vezica urinara, pancreas, plamani si piele, in cancerul cervical, ovarian, uterin, intestinal.

Richard Baybutt, profesor asociat de nutritie, la Kansas State, a facut o descoperire surprinzatoare: fumul de tigara induce deficitul de vitamina A. De aceea, daca sunteti fumator activ sau pasiv, ar trebui sa consumati regulat ardei grasi.

Datorita continutului bogat in vitamina C si beta-caroten, ardeii grasi ne protejeaza de cataracta. Cercetatorii italieni au comparat dietele pacientilor spitalizati care au avut cataracta si au fost operati, cu dieta pacientilor care nu au fost supuse operatiunii. Concluzia a fost ca ardeiul previne si combate cataracta.

Ardeiul iute:

Nu este nimic mai uimitor decat efectele pe care ardeiul iute le are asupra sistemului circulator, cum ar fi alimentarea elementelor vitale din structura celulara a capilarelor, venelor, arterelor si ajutorul oferit pentru echilibrarea tensiunii arteriale.

De aceea, ardeiul iute este unul dintre cele mai potrivite remedii pentru hipertensiunea arteriala, curata arterele si contribuie la diminuarea valorilor colesterolului rau sau a trigliceridelor. Avand in vedere ca bolile cardiovasculare sunt ucigasul numarul unu la nivel mondial, proprietatile ardeiului iute sunt deosebit de importante.

Ardeiul iute este benefic atat pentru stomac cat si tractul intestinal deoarece stimuleaza miscarea peristaltica a intestinului, ajuta la eliminarea fecalelor si contribuie la reconstructia tesutului din stomac facilitand vindecarea leziunilor stomacale si ulcerelor intestinale.

Atunci cand se consuma ardei iute, acesta declaneaza o senzatie de caldura in tot corpul, din acest motiv chiar a fost una dintre plantele recomandate in caz de degeraturi.

Usturator si picant, ardeiul iute este adaugat in diverse feluri gustoase de mancare din intreaga lume. Iuteala este determinata de o concentratie ridicata de capsaicina, studiata pentru utilizarile ei pe scara larga de la reducerea efectelor durerii, beneficii cardiovasculare precum si capacitatea de a preveni aparitia cancerului.

Capsaicina are un rol esential in deschiderea si drenarea pasajelor nazale congestionate. In plus, alaturi de continutul ridicat de capsaicina, ardeiul rosu este o sursa excelenta de vitamina A, prin concentratia de carotenoizi pro-vitamina A, inclusiv beta-caroten.

Beta carotenul este nu doar un antioxidant puternic, ci poate fi convertit in organism in vitamina A, un nutrient esential pentru sanatatea tuturor tesuturilor epiteliale (cele care captusesc toate cavitatile corpului, inclusiv tractul respirator, gastro-intestinal si tractul reproductiv).

Beta-carotenul poate fi util in reducerea simptomelor astmului, osteoartritei si artritei reumatoide. In plus, activitatea sa antioxidanta contribuie la prevenirea daunelor radicalilor liberi care pot determina ateroscleroza, cancer de colon, diabet zaharat si alte complicatii, cum ar fi leziuni ale nervilor si boli de inima.

Ardeiul iute contine capsaicina, care incalzeste corpul si este un inhibitor puternic al substantei P, o neuropeptida asociata cu procesele inflamatorii. Cu cat este mai iute un ardei, cu atat contine mai multa capsaicina.

In prezent se studiaza efectele capsaicinei ca tratament pentru tulburarile fibrelor nervoase senzoriale, inclusiv dureri asociate cu artrita, psoriazis si neuropatie diabetica. Atunci cand animalele injectate cu o substanta care provoca artrita inflamatorie au fost hranite cu alimente care contineau capsaicina, debutul artritei a fost intarziat si inflamatia a fost redusa in mod semnificativ.

Capsaicina aplicata local, s-a demonstrat in urma studiilor, ar fi un tratament eficient pentru durerile de cap si cele provocate de osteoartrita.

Multe dintre studiile care se refereau la gestionarea durerii cauzate de neuropata diabetica, au enumerat beneficiile aplicarii locale a capsaicinei si rolul ei in atenuarea durerii asociate cu aceasta conditie.

In urma unui studiu de amploare, pacienti cu psoriazis au folosit preparate topice care contineau fie capsaicina fie placebo. Cei din prima categorie au raportat o imbunatatire semnificativa a simptomelor. Principalul efect secundar ar fi resimtirea unei senzatii de arsura in zona aplicata.

Ardeiul rosu iute, s-a dovedit a reduce nivelul colesterolului din sange, a trigliceridelor si agregarea plachetara, crescand in acelasi timp capacitatea organismului de a dizolva fibrina, o substanta cu rol important in formarea cheagurilor de sange.

Oamenii care consuma din belsug ardei iute, au sanse mai mici de a face atac de cord, accident vascular cerebral sau embolie pulmonara.

Capsaicina nu reduce doar intensitatea durerii cii stimuleaza fluidizarea secretiilor de mucus din plamani sau fosele nazale.

Capsaicina este similara cu un compus care se regaseste in multe remedii pentru raceala, cu rol in ameliorarea congestiei nazale, diferit fiind doar timpul de actiune (capsaicina actioneaza mult mai repede). Un ceai cu ardei iute stimuleaza rapid scurgerea mucoaselor din pasajele nazale, ameliorand nasul infundat si congestionat.

Ardeiul iute de culoare rosu aprins are un continut ridicat de betacaroten sau provitamina A.

Doua lingurite de ardei iute pisat, furnizeaza 47% din valoarea zilnica de vitamina A cu rol important in lupta anti-infectie si esentiala pentru sanatatea tesuturilor epiteliale, inclusiv membranele mucoase care acopera pasajele nazale, plamanii, tractul intestinal si cel urinar. De asemenea, vitamina A este prima linie de aparare impotriva agentilor patogeni, invadatori.

Ardeiul iute are o reputatie negativa si nemeritata de a contribui la aparitia ulcerului gastric.

Nu doar ca ardeiul iute nu provoaca ulcerul gastric ci chiar poate ajuta la prevenirea acestuia prin distrugerea bacteriilor care pot fi ingerate stimuland in acelasi timp celulele mucoasei stomacului sa secrete sucuri de protectie, care impiedica formarea ulcerului. De fapt, consumul de ardei iute este asociat cu diminuarea riscului de ulcer gastric.

Caldura care este resimtita de catre o persoana in urma consumului de ardei iute este energie care rezulta in urma arderii caloriilor.

Chiar si ardeii rosii contin substante care contribuie la termogeneza si la consumul de oxigen chiar si mai mult de 20 de minute dupa ce sunt consumate.

Ce spuneţi? V-am convins să consumaţi ardei din belşug?

Dieta de slăbit cu ceai roșu

Exista si cateva restrictii: daca ai anemie sau ulcer, nu trebuie sa apelezi la aceasta dieta. Nici daca suferi de oboseala cronica. Pentru ca nu se mananca prea multe proteine pe timpul dietei, e bine ca ea sa nu se continue mai mult de 5 zile, insa daca totusi credeti ca rezistati mai mult, nu depasiti pragul a doua saptamani.

Rooibos sau ceaiul rosu este un ceai natural, fara cofeina, bogat in antioxidanti, care ocupa un loc foarte important intre celelalte ceaiuri. Provine de la un arbust care creste doar in Africa de Sud si are frunze verzi, lucioase, care devin rosii dupa procesare. Denumirea „rooibos” inseamna „tufis rosu”, insa nu trebuie confundat cu ceaiul de Hibiscus.

Este indicat in cazul persoanelor care sufera de dureri de cap, insomnii, nervozitate, iritabilitate. Femeile insarcinate pot consuma si ele acest ceai fara sa isi faca probleme. Rooibos lupta cu succes impotriva radicalilor liberi si procesului de imbatranire. In plus, mai aduce si alte beneficii sanatatii. Sa le descoperim impreuna.

 Ceaiul rosu nu contine cofeina, deci nu este un ceai excitant si poate fi consumat la orice ora din zi si din noapte. Puteti sa il amestecati cu frunzele de tei pentru un efect sedativ sau cu cateva frunze de menta pentru o actiune digestiva. Puteti folosi scortisoara si doua-trei lingurite de miere pentru a crea o atmosfera calda si o aroma placuta. In plus, acest tip de ceai nu contine calorii, este bogat in antioxidanti si lupta impotriva imbatranirii premature. In Africa, in medicina traditionala, este utilizat in tratarea acneei, a iritatiilor pielii, atenuand mancarimile aplicat direct pe zona afectata.

In combinatie cu menta, ceaiul rosu reduce senzatia de greata, constipatia si atenueaza durerile provocate de ulcer si arsurile stomacale. Ceaiul rosu este, de asemenea, bogat in minerale care mentin sanatos sistemul nervos. Zinc, magneziu, fier, cupru,  toate acestea fac parte din prima linie de aparare a sistemului imunitar, fiind indicat si pentru persoanele care sufera de pietre la rinichi, mai ales deoarece nu contine acid oxalic despre care se spune ca ar provoca aparitia pietrelor la rinichi.

 Pentru ca nu contine tanin, decat foarte putin, nu este aproape deloc amar si isi pastreaza astringenta. Isi mentine savoarea daca este lasat la infuzat o perioada cat mai lunga de timp. Cea mai buna reteta este o lingurita la o cana de ceai sau trei lingurite la un litru. Se lasa la infuzat aproximativ 10 minute si se poate bea cu lapte si zahar. De asemenea, se poate servi alaturi de fructe confiate. Nu uitati ca antioxidantii continuti au proprietati antifungice si antibacteriene si incercati sa consumati cat mai mult ceai macar pe timp de iarna, cand temperaturile sunt scazute. O cana de ceai caldut este bine-venita.

Iată cateva dintre avantajele pe care le ofera consumul de ceai rosu organismului nostru:

·         Nu contine cofeina si de aceea ceaiul rosu nu e supus nici unui proces tehnologic de inlaturare a cofeinei. Oricine poate bea ceai rosu, inclusiv copiii si femeile insarcinate, si poate fi baut in cantitati nelimitate.

·         Contine antioxidanti puternici. Rooibos-ul contine o gama larga de antioxidanti, care aduce nenumarate beneficii corpului. Antioxidantii continuti de ceaiul rosu protejeaza corpul luptând impotriva radicalilor liberi, au proprietati antiinflamatorii si previn diverse boli ale inimii.

·         Are un continut ridicat de minerale. Ceaiul rosu contine multe minerale care sunt vitale sanatatii noastre: magneziu – este esential pentru sistemul nervos, calciu si mangan care sunt foarte importante pentru dinti si oase, zinc – are un rol important in metabolism si fier, esential pentru distribuirea oxigenului in sânge si muschi.

·         Imbunatateste circulatia sângelui, reduce tensiunea arteriala si colesterolul.

·         Faciliteaza problemele sistemului digestiv. Continutul ridicat de flavonoizi alina problemele stomacului: crampele, diareea, indigestia. Flavonoizii ajuta la reducerea spasmelor stomacului, inflamatiei si alergiilor. Ceaiul rosu este recomandat si in reducerea colicilor la bebelusi.

·         Faciliteaza absorbtia fierului in organism. Datorita continutului redus de tanine, ceaiul rosu ajuta organismul in absorbtia fierului.

·         Previne diverse tipuri de cancer. Exista studii medicale care demonstreaza legatura dintre consumul de ceai rosu si reducerea unor tipuri de cancer produse de substante chimice. Rooibos-ul contine antioxidanti care protejeaza celulele si AND-ul uman impotriva distrugerii si previne dezvoltarea celuleor cancerigene.

·         Are efect benefic asupra  pielii. Ceaiul rosu te ajuta sa ai o piele mai frumoasa deoarece contine un acid care contribuie la reducerea acneei, psoriasis-ului si eczemei. Poti aplica un plic de ceai rosu utilizat pe zona afectata si acesta va calma si vindeca orice tip de inflamatie.

·         Poate proteja organismul impotriva bolilor Parkinson si Alzheimer. Consumul regulat de ceai de rooibos poate proteja organismul de  procesul prin care radicalii liberi ataca celulele nervoase si tesutul nervos si care, in timp, duc la aparitia bolilor mai sus mentionate.

·         Ajuta la un somn adânc si linistit. Ceaiul de rooibos poate fi baut in cantitati nelimitate. Multi oameni beau ceai inainte de a merge la culcare pentru a preveni insomnia. Datorita continutului ridicat de minerale si absentei cofeinei, consumul de ceai rosu te face sa te simti calm si relaxat.

• Cum arata meniul pentru dieta cu ceai rosu?
• Meniu 1:
• Mic dejun: o cana de ceai rosu, o felie de paine integrala unsa cu avocado, 3-4 rosii cherry si un ou fiert.
• Gustare: un fruct.
• Gustare 2: ceai rosu.
• Pranz: salata de legume, legume fierte, un bol mic de orez brun.
• Gustare: cateva migdale sau un iaurt.
• Gustare 2: ceai rosu.
• Cina: o bucata mica de peste sau pui fript, o salata de legume, un bol mic de orez brun.
• Gustare: un fruct. 
• Gustare 2: ceai rosu.
• Meniu 2: 
• Micul dejun: ceai rosu, suc de portocale sau felii de portocala, o portie mica de cereale integrale.
• La pranz poti manca salata, orez cu legume si o friptura mica. Poti sa te delectezi cu un fruct si o cana de ceai rosu.
• La gustare consumi numai o ceasca de ceai rosu.
• Cina ar trebui sa arate astfel: salata, peste cu legume sau paste integrale si legume, supa de legume sau fasole, un fruct.
• Ceaiul rosu trebuie consumat, cu o jumatate de ora inainte sau dupa masa, dar si intre mese. Nu uita sa consumi 2 litri de apa in fiecare zi. 
• Lista alimentelor interzise in dieta cu ceai rosu, ca in multe alte diete, este una destul de lunga, ea include dulciurile, mezelurile, toate alimentele procesate, prajiturile, lactatele grase, carnea grasa, prajelurile, pastele din faina alba, produsele de patiserie, snackurile.
• Dieta cu ceai rosu nu trebuie tinuta mai mult de 5-7 zile, pentru a se evita carentele nutritionale.