15 AUGUST 2018
Bună
ziua, prieteni!
Adormirea
Maicii Domnului este unul din Praznicele Împărătești ale Bisericii Ortodoxe,
sărbătorită pe 15 august. Această sărbătoare comemorează moartea, învierea și
slăvirea Maicii Mântuitorului. Sărbătoarea mărturisește că Maica Domnului „a
fost luată” de Dumnezeu în împărăția cerească a lui Hristos, în deplinătatea
vieții ei sufletești și trupești.
în acest an Praznicul Adormirii Maicii Domnului este miercuri și de aceea este zi de post cu dezlegare la pește.
ZIUA
MARINEI ROMÂNIEI
Oficializată ca onomastică a
marinarilor români la 15 august 1902, de Sfânta Maria Mare, Ziua Marinei
Române a reprezentat, mai bine de un secol, caracterul de autentica serbare a
mării şi spiritualităţii marinăreşti.
În urmă cu un secol,
prin adresa cu Nr. 6082 din 6 august 1902, Cristea Georgescu, primarul
Constanţei, din dorinţa de a atrage turişti, se adresa primarilor comunelor
urbane reşedinţe de judeţ din toată ţara, atenţionându-i asupra semnificaţiei
acestei sărbători: ,,Cu ocazia serbării zilei de 15 august a.c. – Sfânta Maria
, patroana Marinei, vor avea loc în apele Constanţei şi pe uscat nişte serbări
demne de văzut precum regale, alergări, corabia Argonauţilor şi altele.”
În anul 1945, la
sărbătoarea marinarilor români au participat şi membrii Comisiei Aliate de
Control, atât la deschiderea expoziţiei Marinei în localul Subsecretariatului
de Stat al Marinei din Bucureşti, cât şi pe Lacul Herăstrău, acolo unde, după
oficierea unei slujbe religioase, s-au arborat drapelele României şi ale
Naţiunilor Unite şi s-a dat startul serbărilor nautice.
Între anii 1949 şi
1953, ziua Marinei s-a rezumat la marcarea Zilei Flotei U.R.S.S. (ultima
duminică din luna iulie), ceremonialul fiind diminuat ca semnificaţie din cauza
intenţiei conducerii Ministerului Apărării Naţionale de a schimba data acestei
tradiţionale sărbători naţionale.
Din anul 1954, când Ziua
Forţelor Maritime Militare s-a serbat, conform Decretului Prezidiului Marii
Adunări Naţionale nr. 309 din 29 august 1953, în prima duminică din luna
august, programul Zilei Marinei a fost politizat şi adaptat noii ideologii
promovată intens şi în rândurile oştirii. Ca urmare, la 1 august 1954 s-a
serbat pentru prima dată în Republica Populară Română Ziua Forţelor Maritime
Militare.
Din anii ’60,
manifestările au dobândit vădite accente propagandistice, în detrimentul
încărcăturii spirituale ortodoxe. Acestea includeau conferinţe despre
semnificaţia Zilei Marinei susţinute de către ofiţeri şi propagandişti în
întreprinderi şi în garnizoanele de marină, înmânarea de către delegaţiile de
marinari a unor machete de nave, organizarea vizitării de către pionieri a
navelor-şcoală ,,Mircea” şi ,,Libertatea” şi ieşiri pe mare cu acestea.
Din anul 1990, o dată
cu revenirea la tradiţie prin celebrarea Zilei Marinei Române la sărbătoarea
Sfintei Marii – Praznicul Adormirii Maicii Domnului, organizatorii, atât la
Constanţa, cat şi în celelalte oraşe-porturi maritime şi fluviale, au păstrat
în programele serbărilor atât elemente tradiţionale cât şi probe noi, în pas cu
specificul local şi preferinţele publicului spectator al noului mileniu.
Prin Legea nr. 382 din
28 septembrie 2004, s-a instituit Ziua Marinei Române pe data de 15 august.
ISTORIE PE ZILE 15 August
Evenimente
·
636: Incepe Bătălia de la Yarmuk între Imperiul
Bizantin și Califatul Rashidun. Aceasta a durat pana la 20
august si s-a desfasurat lângă râul Yarmuk în Siria. Lupta s-a terminat cu
victoria arabilor care erau în număr mic față de bizantini. Se pare că o furtună de nisip s-a abătut ca
din senin asupra bizantinilor, orbindu-i și provocând înfrângerea acestora.
Pentru unii istorici, în
bătălia de la Yarmouk este unul dintre angajamentelemajore
ale istoriei și marchează primul
val mare de cuceriri musulmane, stand la
originea extinderii Islamului în Levantul creștin.
·
718: Incepe al doilea
asediu arab asupra capitalei bizantine Constantinopol. A fost un atac combinat
pe mare și pe pământ. Forțele terestre arabe, conduse de Maslama ibn Abdal
Malik, s-au adunat în afara zidurilor masive ale cetății, dar au fost decimate
de o epidemie de ciumă și în cele din urmă distruse de armata bulgară. Flota
arabă a fost distrusă cu focul grecesc și rămășițele sale au fost
scufundate ulterior, datorită unei furtuni, care i-a surprins pe arabi în
timpul retragerii.
·
778: In
batalia de la Roncevaux ariergarda francilor comandata
de Roland, nepotul lui Charlemagne, a fost atacata de basci, lupta ramanand
celebra datorita descrierii sale in faimosul „Chanson de Roland”,
opera medievala scriosa trei secole mai tarziu.
·
927: Trupele
musulmane (numite in epoca Sarazini), cuceresc si distrug orasul italic
Taranto.
·
982: Armata impăratului romano –
german Otto al II– lea sprijinita de aliatii sai lombarzi,
este învinsa de sarazinii (musulmani) condusi
de emirul Abu al-Qasim al Siciliei, în Bătălia
de la Capo Colonna, în Calabria.
·
1248: Este pusă piatra de
temelie a Domului din Koln, una dintre marile
reusite arhitectonice ale Evului Mediu european. Domul din Köln (în germană
Kölner Dom) este un monument istoric și de arhitectură, catedrală a
Arhiepiscopiei romano-catolice de Köln, una din cele mai vechi episcopii din
Germania. Patronul protector al domului este Sfântul Petru. Această catedrală
este cea mai mare biserică din Germania și este considerată a fi și cea mai
mare din Europa de Nord, și una dintre cele mai mari din lume.
·
1281: Invazia mongola din Japonia: Flota mongolă a
lui Kublai Khan este distrusa
de un „vânt divin”, în Bătălia de la Koan.
Lupta e asemenea, cunoscuta sub numele de a doua
bătălie de la Golful Hakata si a fost a doua
incercare a mongolilor să invadeze Japonia,
după încercarea lor a eșuata care a avutloc cu șapte
ani mai devreme în bătălia de la Bun ‘EI. În vara
anului 1281, mongolii au
invadat Japonia cu două armate uriase pentru acele
vremuri, insa apărătorii japonezi au fost ajutati de o
furtună violentă, care scufundat o
parte considerabilă a flotelor de invazie. Trupele care au
reusit totusi sa ajunga la țărm au fost masacrate la scurt
timp
dupăsosire. Japonezii au numit „kamikaze” („vântul divin„) aceasta
furtuna salvatoare, un numecare a fost
folosit si în al doilea război mondial pentru atacurile piloților
japonezi care s-au angajat în atacuri
sinucigașe aeriene asupra fortelor americane.
·
1309: Cetatea Rhodos se
preda forțelor Cavalerilor Ordinului Sf. Ioan,
finalizând cucerirea lor de Rhodos. Acestia
isi stabilesc sediul de pe insulă și se vor redenumi Cavalerii
de Rhodos.
·
1519: Este intemeiat de conquistadorii spanioli, Ciudad
de Panama.
·
1530: Este terminată construcţia
Mânăstirii Humor, ctitorie a marelui logofăt Teodor Bubuiog; opera a zugravului
Toma de la Suceava. Mănăstirea
Humor (denumită uneori și Mănăstirea Humorului) este o mănăstire ortodoxă din
România, construită în anul 1530 în satul Mănăstirea Humorului din comuna
omonimă (aflată în prezent în județul Suceava) de către marele logofăt Toader
Bubuiog. Biserica mănăstirii are hramurile Adormirea Maicii Domnului
(sărbătorit în fiecare an pe 15 august) și Sfântul Mucenic Gheorghe (sărbătorit
la 23 aprilie). Mănăstirea Humorului a fost inclusă pe Lista monumentelor
istorice din județul Suceava din anul 2004 la poziția 292, având codul de
clasificare SV-II-a-A-05570.[1] Ansamblul mănăstiresc este format din patru
obiective: - Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” –
construită în 1530 și având codul SV-II-m-A-05570.01
- Ruinele caselor mănăstirești – datând din sec. XVI – XVIII și având codul SV-II-m-A-05570.02
- Turnul clopotniță – datând din sec. XIX și având codul SV-II-m-A-05570.03
- Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641 și având codul SV-II-m-A-05570.04. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură(UNESCO) a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
- Ruinele caselor mănăstirești – datând din sec. XVI – XVIII și având codul SV-II-m-A-05570.02
- Turnul clopotniță – datând din sec. XIX și având codul SV-II-m-A-05570.03
- Turnul lui Vasile Lupu – construit în 1641 și având codul SV-II-m-A-05570.04. În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură(UNESCO) a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului” și „Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei (Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Voroneț), pe lista patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei.
·
1534: Sf.
Ignațiu de Loyola întemeiază Ordinul iezuit. Sfântul
Ignațiu de Loyola, născut Ignacio (Íñigo) López de Loyola, (n. 23 octombrie
1491, Azpeitia, Țara Bascilor, Spania – d. 31 iulie 1556, Roma) a fost
principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus (Ordinul
Iezuit). E faimos ca autor al exercițiilor spirituale. Societatea lui Isus
(Societas Iesu/Jesu (S.J.) în latină) este un ordin călugăresc al Bisericii
Catolice, ordin aflat în serviciul direct al papei.
·
1537: Este
intemeiat orasul Asuncion, actuala capitala a statului Paraguay.
·
1539: Regele Francisc I stabilește prin Edictul de la
Villers-Cotterêts ca în administrație să se folosească
numai limba franceză în loc de latină. Francisc I al Franței (franceză François I) (12 septembrie 1494 – 31 martie
1547) a fost rege al Franței între anii 1515 și 1547, fiind fiul lui Charles
d’Angoulême și al Louisei de Savoia. Întâi, conte de Angoulême și duce de
Valois, el i-a succedat la tron vărului său Ludovic XII, prin căsătoria cu
fiica acestuia, Claude a Franței.
·
1595:
Oastea otomană ocupă Bucureștii. Unele biserici sunt transformate în moschei, iar mănăstirea
lui Alexandru Vodă este
fortificată.
·
1601 - Sprijinit de poloni şi tătari, Simion Movilă
a înfrânt oastea Ţării Româneşti lângă Râmnicu Sărat şi pe malul Buzăului.
·
1806: Este pusă piatra de
temelie a Arcului de Triumf din Paris. Arcul de Triumf (Arc de Triomphe în franceză) este un monument
situat în Paris, în Place de l’Étoile, la extremitatea vestică a bulevardului
Champs-Élysées. Se află pe o esplanadă circulară cu un diametru de 120 m, la
intersecția a douăzeci bulevarde, cum ar fi Kléber, Grande Armée, Wagram și
Champs-Élysées. Își are originea într-un discurs pronunțat de Napoleon
Bonaparte după bătălia de la Austerlitz, pe 2 decembrie 1805: „Va veți întoarce acasă sub arcuri de triumf.” Un decret
adoptat pe 18 februarie 1806 a lansat lucrările, finanțate prin contribuțiile
ale Grande Armée. Piatra de temelie s-a pus pe 18 august 1806, ziua de naștere
a lui Napoleon. Lucrările s-au suspendat după căderea Primului Imperiu în 1815,
apoi s-au reluat sub conducerea lui Jean-Nicolas Huyot în 1826, în timpul
domniei lui Ludovic al XVIII-lea. Huyot a realizat antablamentul, bolta ogivală
pentru a susține dalajul superior, și bolta cu casete a arcului principal.
Ludovic-Filip și prim-ministrul său Adolphe Thiers au ales programul
iconografic al altoreliefurilor și sculptorii: Plecarea voluntarilor din 1792
(și cunoscut sub numele La Marseillaise) de
către François Rude, Triumful din 1810 de către Jean-Pierre Cortot, Rezistența
din 1814 și Pacea din 1815 de către Antoine Étex. Construirea s-a terminat în
1836 dub îndrumarea arhitectului Guillaume-Abel Blouet. Arcul a fost inaugurat
pe 29 iulie 1836 pentru a sărbători cea de-a săsea aniversare a „Revoluției din
iulie”, care a adus la putere Monarhia din Iulie.
·
1843: Are loc deschiderea
Parcului Tivoli din Copenhaga. Parcul Tivoli (sau simplu Tivoli) este un parc
de distracții din centrul capitalei Danemarcei, Copenhaga. Parcul Tivoli a fost
construit în anul 1843, de Georg Carstensen. Proprietarul acestui loc de
distracții a primit aprobarea de a pune bazele acestui parc de la regele
Danemarcei Christian al VIII-lea în anul 1841. Construcția parcului a început
pe data de 1 mai 1843. Chiar de la deschiderea sa, la 15 august 1843, parcul a
avut un succes deosebit, cu un număr de 175.000 de vizitatori în sezonul de
deschidere (cu remarca că acel sezon a fost foarte scurt, parcul fiind deschis
doar în perioada estivală). Unul din renumiții vizitatori de atunci a fost
chiar bine cunoscutul scriitor de povești Hans Christian Andersen, care a fost
plăcut impresionat de acest loc de distracții. Tivoli are în componența sa
și o sală de concerte.
·
1848: M. Waldo Hanchett a inventat scaunul de dentist.
·
1888: A apărut, la Bucureşti, cotidianul “Adevărul” (1888-1916; 1919-1937
şi 1946-1951; din 25.12.1989), cel mai longeviv din istoria presei româneşti,
după „Universul”; fondatorul şi primul director al ziarului a fost Alexandru V.
Beldiman.
·
1914:
Este inaugurat Canalul Panama. O ceremonie oficială de deschidere este omisă din cauza
izbucnirii primului război
mondial în Europa. Canalul Panama (spaniolă: Canal de Panamá) este un canal important
care traversează istmul Panama în America Centrală, legând oceanele Atlantic și
Pacific. Construcția canalului a reprezentat unul dintre cele mai mari proiecte
de inginerie întreprinse vreodată. A avut un impact enorm asupra navigației,
deoarece navele nu mai trebuie să treacă pe drumul periculos prin Pasajul Drake
și Capul Horn în punctul cel mai sudic al Americii de Sud. O navă care pleacă
de la New York către San Francisco, dacă trece prin canal, parcurge în total
9.500 km, mult sub distanța de 22.500 km pe care o presupunea ruta ocolitoare
pe la Capul Horn (strâmtoarea Magellan). Deși conceptul unui canal în Panama
datează de la începutul secolului al XVI-lea, prima încercare de construcție a
avut loc începând cu 1880 sub conducere francezului Ferdinand de Lesseps. După
ce această încercare a eșuat, lucrul a fost terminat în cele din urmă de
Statele Unite, și canalul s-a deschis în 1914. Construcția canalului, de o
lungime de 77 km, a fost presărată de probleme, cum ar fi bolile (în special malaria
și febra galbenă) și enormele alunecări de teren. Se estimează că la
construcția canalului au murit până la 27 500 de muncitori. De la deschidere,
canalul a avut un succes enorm, și este în continuare un element indispensabil
al navigației internaționale. În fiecare an prin canal trec mai mult de 14 000
de nave, transportând mai mult de 20378 milioane de tone de marfă.
·
1916: (15/28 august)
Germania declară război României (în prima conflagraţie mondială), dupa ce la
14/27.VIII.1916 România declarase război Austro-Ungariei. Deși legată de
Imperiul Austro-Ungar printr-un tratat secret de alianță, din 1883, România
alege să se declare neutră la izbucnirea ostilităților, în iulie 1914,
prevalându-se de interpretarea clauzelor relative la „casus foederis”. În anii neutralității, guvernul
liberal condus de Ion I.C. Brătianu a adoptat o atitudine de expectativă, în
ciuda faptului că toate părțile implicate în conflict au făcut presiuni asupra
României combinate cu promisiuni, pentru a li se alătura. În august 1916,
România primește un ultimatum să decidă dacă dorește să se alăture Antantei
„acum ori niciodată”. Sub presiunea cererii ultimative, guvernul român acceptă
să intre în război de partea Antantei, deși situația de pe fronturile de luptă
nu era una favorabilă. După o serie de victorii tactice rapide în Transilvania
asupra unor forțe austro-ungare copleșite din punct de vedere numeric, armata
română va suferi în toamna anului 1916 o serie de înfrângeri zdrobitoare, ceea
ce va forța autoritățile statului să se refugieze în Moldova, permițând
inamicului să ocupe două treimi din teritoriul național, inclusiv capitala
București. Cauzele principale ale înfrângerii Armatei României în campania
anului 1916, de forțe germane și austro-ungare semnificativ inferioare numeric,
au fost ingerințele politice majore în actul conducerii militare, incompetența,
impostura și lașitatea unei părți semnificative a eșalonului militar de
conducere, precum și lipsa de adecvare a pregătirii și dotării trupelor pentru
tipul de război purtat. În iarna lui 1916 și primăvara anului 1917, sub
conducerea unui nou „leadership” militar (generalii Prezan, Christescu,
Grigorescu, Averescu, Văitoianu etc.) și cu sprijinul substanțial al Misiunii
Militare Franceze conduse de generalul Henri Berthelot, Armata României a fost
reorganizată și instruită pe baze moderne adaptate cerințelor
războiului. Campania din vara anului 1917 a fost una de succes,
reușindu-se, în faza inițială, înfrângerea trupelor Puterilor Centrale în
bătăliile de la Mărăști, Oituz și Mărășești. Planificatorii militari români
intenționau ca în continuare să dezvolte această ofensivă pentru a începe
eliberarea teritoriului ocupat, dar izbucnirea revoluției în Imperiul Rus a dus
la abandonarea acestor planuri și trecerea din nou la defensiva
strategică. Situația pe frontul de est a evoluat într-un mod negativ,
astfel încât după ce Rusia a încheiat pacea de la Brest-Litovsk cu Puterile
Centrale, România a fost nevoită să ceară armistițiul și apoi să fie nevoită să
iasă din război și să semneze o pace separată în condiții umilitoare, în
primăvara lui 1918. Din fericire, refuzul regelui Ferdinand, care a amânat la
nesfârșit gestul formal de a semna acest tratat, a făcut posibilă reînceperea
ostilităților în ultimele două zile ale războiului, prezervând în acest mod
statutul României de stat beligerant la Conferința de Pace de la Paris.
·
1916: Este înfiinţat Corpul Apărării Antiaeriene, prima entitate
românească specializată în lupta contra aeronavelor inamice.
·
1917: Bătălia de la Varniţa şi Muncelu. Ofensiva armatei
germano-austro-ungare este oprită de armata română cu preţul unor grele
pierderi. În cursul acestei bătălii cade eroic, la datorie, Ecaterina
Teodoroiu, “Eroina de la Jiu”;(15/28.08-21.08/3.09).
·
1923: În Weimar începe
prima expoziție a Școlii de artă Bauhaus.
·
1931: A
apărut primul număr al ziarului „Scânteia”. Scînteia a fost organul de presă al Partidului Comunist Român, înainte de
căderea lui în decembrie 1989. Urmașul ziarului Scînteia este ziarul Adevărul.
Ziarul Scânteia (după ortografia vremii, devenit Scînteia în urma reformei
ortografice din 1953) a apărut ilegal între 15 august 1931 și octombrie 1940 în
condițiile regimului burghezo-moșieresc. Începând din 21 septembrie 1944
activitatea acestui tip de presă a fost acceptată, prin „Scînteia” înțelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfăptuirea
hotărîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastră”.
Prima echipă a Scînteii a fost, din declarațiile făcute de Silviu Brucan, o
adunătură de analfabeți și oameni ai muncii, însă numai gazetari nu. Redactorul
șef de atunci, Miron Constantinescu, după caracterizarea succintă făcută de
Brucan, era „un filozof tobă de carte care avea nevoie de un căligraf și de un
grămătic să-i facă articolele inteligibile”. Îndeobște, întreaga
echipă era atipică, deoarece, din descrierile lui Silviu Brucan, fiecare avea
un cusur. Așadar, era vorba despre Pavel Chirtoacă, specialistul în
agricultură, ce avea „o figură scheletică măcinată de boli după anii
de pușcărie, Demenyi Iosif Ardeleanu, care știa mai bine ungurește decât
românește, Stela Moghioroș, care știa mai bine rusește decât românește și Matei
Socor, care știa mai bine muzică decât gazetărie”. Singurul care mai
avusese experiență gazetărească, după cum se autodefinea, era Silviu Brucan,
aflat pe postul de secretar general de redacție. Așadar, după spusele acestuia,
majoritatea membrilor ce întregeau prima echipă a ziarului Scînteia din 21
septembrie 1944, erau amatori, neprofesioniști, în ceea ce privește gazetăria.
Brucan a ocupat postul de redactor-șef adjunct al ziarului partidului până în
1956, el fiind un „ideolog neînduplecat” ce „a încurajat pe vremea aceea adunarea cu forța a populației
țărănești în gospodăriile colective și ceruse pedeapsa capitală pentru cei care
se opuneau preluării puterii de către comuniști”
·
1935: Steagul cu svastica devine drapelul Germaniei
naziste.
·
1944:
Începe Operațiunea Dragoon, invazia sudului Franței de către Aliați. Operațiunea Dragoon a fost o invazie a sudului Franței
care a avut loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la 15 august 1944.
Invazia a început printr-o parașutare a trupelor aliate (1st Airborne Task Force), fiind urmată de un atac
puternic al unor elemente din Armata a 7-a Americană și, peste o zi, de forțe
ale Armatei 1 Franceze. Operațiunea a avut ca rezultat retragerea sub atac
aliat constant al Germaniei naziste din sudul Franței și ocuparea poziții de-a
lungul Munților Vosgi. În ciuda faptului că a fost o operațiune militară
complexă, Operațiunea Dragoon nu este foarte bine cunoscută; având loc spre
sfârșitul războiului și fiind umbrită de Operațiunea Overlord.
·
1945: Împăratul Hirohito anunță la radio (Gyokuon-hōsō) capitularea
necondiționată a Japoniei. Capitularea Japoniei din august 1945 a pus capăt
luptelor celui de-al doilea război mondial. Pe 10 august 1945, după invadarea
Manciuriei de către Uniunea Sovietică și bombardamentele atomice de la Hiroșima
și Nagasaki, liderii japonezi au decis în timpul unei conferințe imperiale
(gozenkaigi) să accepte în principiu termenii capitulării necondiționate așa
cum fuseseră ei stabiliți de Aliați prin așa numita „declarație
de la Potsdam”. Au trebuit însă să mai treacă însă câteva zile cu
lupte în spatele ușilor închise, inclusiv cu o tentativă de lovitură de stat,
până când împăratul Hirohito s-a adresat națiunii prin intermediul radioului,
anunțand pe 15 august acceptarea condițiilor impuse de Aliați. În discursul
său, împăratul punea accentul pe rolul bombardamentelor atomice în luarea
deciziei sale. O copie a discursului de pe 17 august destinată forțelor armate
japoneze nu menționa bombardamentele nucleare, dar punea accentul pe invazia
sovietică. În prezent există o controversă cu privire la motivele din spatele
deciziei japoneze de capitulare. Pe 28 august, a început ocupația Japoniei. Pe
2 septembrie, guvernul japonez a semnat actele capitulării, care au pus în mod
oficial capăt celui de-al doilea război mondial. În ciuda capitulării de pe 2
septembrie, au mai existat câteva unități japoneze izolate care au refuzat să
se predea, iar un număr de soldați japonezi rătăciți au continuat lupta și nu
s-au predat luni sau chiar ani de zile.
·
1947: Proclamarea independenţei Indiei. Sărbătoare
naţională. Mişcarea de eliberare naţională condusă de Mahatma Gandhi şi
Jawaharlal Nehru a obligat Marea Britanie să acorde Indiei deplina sa independenţă,
proclamată la 26.01.1950.
·
1947:
În România se adoptă o nouă reformă monetară. În sume
limitate, în funcție de profesia deținătorilor, schimbarea banilor s-a facut la
raportul de 20.000 lei vechi pentru 1 leu nou. Familiile de țărani puteau
schimba cel mai mult: 5 milioane de lei, iar dacă aveau dovada că au livrat
statului cota de produse mai aveau voie să schimbe în plus 2,5 milioane. Urmau
apoi salariații, pensionarii și cei cu profesii liberale recunoscute oficial,
cu 3 milioane de lei. Restul a avut dreptul să schimbe 1,5 milioane de lei
vechi. Sumele neschimbate s-au blocat în conturi.
·
1969: Se deschide
festivalul de muzica pop Woodstock. Au participat aproximativ 500 000 de
tineri iubitori ai genului, această manifestare fiind reprezentativă pentru
generaţia anilor 60, generaţia “hippy”; (15-17 august). Woodstock Music &
Art Fair (informal, Woodstock sau Festivalul Woodstock) a fost un festival de
muzică intitulat „Trei zile de pace și muzică”, ținut pe terenul (2,4 km2) unui
fermier numit Max Yasgur, în apropierea cătunului White Lake, în orașul Bethel,
New York (stat), în perioada 15-18 august 1969. Bethel este situat la 43 mile
(69 km) sud-vest de orasul Woodstock, New York (stat) La o reuniune ce a avut
loc cu trei zile înainte evenimentului, organizatorii au simțit că au două
opțiuni. O opțiune a fost de a îmbunătăți gardul și securitatea, lucru care ar
putea fi putut conduce la violență. A doua opțiune consta în investirea tuturor
resurselor pentru a finaliza scena. Nimeni nu bănuise numărul mare de persoane
ce se strânsese mai devreme cu o săptămână de începerea programelor anunțate.
În ziua de vineri, la prânz coloanele de mașini se deplasau cu 10 km în 5 ore,
ajungând ca în cele din urmă șoferii să-și abandoneze mașinile pe șosele,
ultimii 10/20 km parcurgându-i pe jos. Gardul a fost tăiat cu o noapte
inainte de concert de către UAW/MF(Up Against the Wall Motherfuckers), lucru ce
a determinat mult mai multă lume să vină la festival.
Până la urmă, pe aceea pajiște s-au înghesuit o jumătate de milion de oameni, trei sferturi de milion fiind nevoiți să se întoarcă, după ce s-au convins că nu mai pot înainta. Pe parcursul zilelor de 15, 16, 17 și 18 august, pe scena amplasata la ferma lui Yasgur au cântat cele mai cunoscute nume ale vremii. Este vorba despre 32 de recitaluri live.
Până la urmă, pe aceea pajiște s-au înghesuit o jumătate de milion de oameni, trei sferturi de milion fiind nevoiți să se întoarcă, după ce s-au convins că nu mai pot înainta. Pe parcursul zilelor de 15, 16, 17 și 18 august, pe scena amplasata la ferma lui Yasgur au cântat cele mai cunoscute nume ale vremii. Este vorba despre 32 de recitaluri live.
·
1975: În
timpul loviturii militare de stat din Bangladesh, prim-ministru Mujibur Rahman și familia lui sunt uciși.
·
1990: A fost încoronat printul de Leichtenstein, Hans Adam al
II-lea.
·
1993:
În Paraguay, dictatura militară a generalului Andrés Rodríguez se
termină. Juan Carlos Wasmosy devine primul președinte al țării
ales democratic.
·
2000: A avut loc prima întâlnire simbolica a familiilor separate dupa
razboiul coreean, in conformitate cu Acordul semnat la 14 iunie 2000
intre cele doua state coreene; evenimentul a coincis cu aniversarea a 55 de ani
de la eliberarea Peninsulei Coreene de sub ocupatia coloniala japoneza,
comemorata de cele doua tari (1945).
·
2004: Prințul Hans-Adam al II-lea transferă în mod oficial puterea de a lua decizii
guvernamentale de zi cu zi fiului său cel mare, Prințul Moștenitor Alois. Din punct de vedere legal, Hans-Adam rămâne șef de
stat.
·
2007: Un cutremur
puternic de magnitudine 8 a
lovit coasta Pacificului devastând Ica și diferite regiuni ale Peru omorând 514 oameni și rănind 1090.
·
2013:
Institutul Smithsonian anunță descoperirea unei noi
specii carnivore, numita olinguito, găsita în America
în ultimii 35 de ani. Olinguito este un mamifer din
familia enotului (Procyonidae), care trăiește în pădurile
montane din Anzii de
la vest de Columbia și Ecuador. La 22
mai 2014, olinguito a fost declarat ca fiind unul
dintre cele 10 specii noi descoperite în 2013.
Nașteri
·
1769: la Ajaccio, insula
Corsica, se naște Napoleon Bonaparte (în franceză: Napoléon Bonaparte; d. 5 mai
1821, în insula Sfînta Elena), cunoscut mai tîrziu ca Napoleon I şi iniţial ca
Napoleone di Buonaparte, lider politic şi militar al Franţei, ale cărui acţiuni
au influenţat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea.
Născut în Corsica şi specializat pe profilul de ofiţer de
artilerie în Franţa continentală, Bonaparte a devenit cunoscut în timpul Primei
Republici Franceze şi a condus campanii reuşite împotriva Primei şi celei de-a
Doua Coaliţii, care luptau împotriva Franţei. În 1799 a organizat o lovitură de
stat şi s-a proclamat Prim Consul; cinci ani mai târziu s-a încoronat ca
Împărat al francezilor. În prima decadă a secolului al XIX-lea a opus armatele
Imperiului Francez împotriva fiecări puteri majore europene şi a dominat Europa
continentală printr-o serie de victorii militare. A menţinut sfera de
influenţă a Franţei prin constituirea unor alianţe extensive şi prin numirea
prietenilor şi membrilor familiei în calitate de conducători ai altor ţări
europene sub forma unor state clientelare franceze.
·
1771: S-a nascut sir
Walter Scott, prozator, creator al romanului istoric englez si european (“Ivanhoe”,
“Rob Roy”); (d. 21.09.1832). Sir Walter Scott (15 august 1771 – 21 septembrie
1832) a fost un scriitor scoțian prolific și un poet popular în Europa în
timpul vieții sale. Se poate spune că Scott a fost primul autor de limbă
engleză care a avut o carieră internațională în timpul vieții, cu mulți
cititori din întreaga Europa, Australia și America de Nord. Poeziile și proza
lui sunt încă citite și multe din scrierile lui rămân scrieri de referință atât
pentru literatura engleză, cât și pentru literatura scoțiană. Printre operele
sale celebre se numără „Ivanhoe”, „Rob Roy”, „The Lady
of The Lake”, „Waverley”, „The Heart of Midlothian” și „The Bride of Lammermour”. Există un număr de
traduceri ale operelor lui Sir Walter Scott în limba română.
·
1794: Elias
Magnus Fries, botanist
suedez (d. 1878).
Elias Magnus Fries (n. 15
august 1794, Femsjö, Jönköpings län – d. 8 februarie 1878, Uppsala) a fost un
botanist suedez și specialist în micologie. El este privit, împreună cu
compatriotul său Christian Hendrik Persoon, fondator al taxonomiei moderne
(micologiei sistematice) în cadrul regnului Fungi. Abrevierea numelui său în
cărți științifice este Fr.
·
1838 - S-a născut Constantin Erbiceanu, istoric,
bizantinolog, muzicolog, membru şi vicepreşedinte al Academiei Române
(m.21.03.1913).
·
1869: S-a născut Victor – Vartan Mestugean, prozator şi publicist; între
anii 1924 şi 1942 a editat revista culturală armeană în limba română „Ararat”.
A fost din 1920 director al Şcolii armene din Bucureşti; (m. 1942).
·
1877: S-a născut la Craiova, Francisc Şirato, pictor, grafician şi critic
de artă, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima
jumătate a secolului al XX-lea; (m. 4 august 1953, Bucureşti). A făcut parte
din „Grupul celor patru”, alături de artistii Nicolae Tonitza, Ştefan
Dimitrescu şi Oscar Han.
·
1883: S-a născut Corneliu Moldovanu (pseudonimul lui Corneliu
Dumitrache), poet, prozator şi dramaturg; membru fondator al Societăţii
Scriitorilor Români, al cărui preşedinte a fost (1921-1923; 1933-1935). A făcut parte din mai multe Consilii de
Administraţie ale SRR şi a colaborat constant la emisiunea „Universitatea
Radio”; director general al Teatrului Naţional din Bucureşti şi director
general al teatrelor (1924-1926; 1927-1928); (m. 1952).
·
1892: S-a nascut Louis
Victor de Broglie, fizician francez, laureat al Premiului Nobel; (d.
19.03.1987). Louis-Victor-Pierre-Raymond, al 7-lea duce de Broglie (n. 15
august 1892 – d. 19 martie 1987) a fost un fizician francez, laureat al
Premiului Nobel pentru descoperirea unui anumit tip de unde (vezi Dualismul
corpuscul-undă). Louis de Broglie a fost ales membru în Academia Franceză pe 12
octombrie 1944.
·
1894: S-a născut la Sântana de Mureș, Ion Chinezu, critic literar şi
traducător (între anii 1949 şi 1964 a tradus din literatura maghiară clasică şi
contemporană). A inceput studiul Teologia la Blaj, a renunţat şi a urmat
Filologia la Budapesta şi la Bucureşti, obtinand licenţa în 1920 si devenind
profesor de liceu, mai întîi la Tg. Mureş, 1920-1925, apoi la Cluj, intre anii
1925-1940, când vine la Bucureşti. Va fi trimis consul român la Cluj, în
perioada Dictatului de la Viena. În 1944 este luat prizonier în Germania, de
unde revine după un an. În 1930
şi-a luat doctoratul în filologie cu tema Literatura maghiară din Transilvania.
Remarcat de N. Iorga, va beneficia de o bursă la Paris, in anii 1930-1932.
În perioada interbelica a desfăşurat o
intensă activitate de publicist şi critic literar, colaborând la revistele lui
Victor Papilian şi fondând revista Gând românesc, una dintre cele mai
prestigioase reviste transilvăneane interbelice. A colaborat la realizarea unora dintre lucrările iniţiate de Muzeul
Limbii Române din Cluj („Dicţionarul limbii române”, „Atlasul lingvistic al
României” şi „Bibliografiile Dacoromaniei”). A colaborat la „Dacoromania”, „Societatea de mâine”, „Revista Fundaţiilor
Regale”, „Erdely Helikon” etc. A
decedat la 10 decembrie 1966.
·
1896: S-a născut regizorul de teatru şi film Sică Alexandrescu; a
fost vreme îndelungată regizor al Teatrului Naţional din Bucureşti; (d. 6
august 1973). Sică Alexandrescu (n. 15
august 1896, București – d. 6 august 1973, Cannes, Franța) a fost un regizor
român format la școala realistă a lui Paul Gusty. A montat comedii ale lui
Gogol și Goldoni și lucrări dramatice românești și rusești dintre care fac
parte „O chestiune personală” de Alexandru Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga
și N. Moraru. A fost prim regizor artistic la Teatrul Național „I. L.
Caragiale”. A fost de două ori laureat al Premiului de Stat. În anii 1940
a reușit să întrunească toate teatrele importante din București, realizând –
fie ca regizor sau ca director de teatru – spectacole cu distribuții
extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau ținute de mari actori. Între
ele:
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, Geoge Vraca, G. Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanti Cocea, Ion Mortun, Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timica, Silvia Dumitrecu-Timica.
- „Azilul de noapte” (Gorki), cu: Tony Bulandra, Geoge Vraca, G. Storin, Romald Bulfinski, Beate Fredanov, Jules Cazaban, Dina și Tanti Cocea, Ion Mortun, Talianu, Agnia Bogoslava, Fifi Harand
- „Tâlharii” (Schiller), cu: George Vraca, Mihai Popescu, Dina Cocea, Cristofor Etterle, Ion Iancovescu, Ciprian
- O noapte furtunoasă (Caragiale), cu: Alex. Giugaru, Florica Demion, Leny Caler, Ion Iancovescu, G. Timica, Silvia Dumitrecu-Timica.
·
1903: S-a nascut Ştefan Marius Milcu, om de stiinta
considerat, alături de Constantin I. Parhon, creatorul şcolii româneşti
de endocrinologie; (n.Craiova, d. 01.12.1997). Renumit biolog şi
antropolog, Ştefan Milcu a fost un pionier al aplicării izotopilor radioactivi
în endocrinologie si cel care a introdus în antropologie metoda de investigare
medico-socială. A fost membru titular al Academiei Române din 1948 si
vicepreşedinte al acestui for (1963-1974).
·
1909: S-a născut chimista Ecaterina Ciorănescu-Neniţescu, autoarea
unor lucrări de referinta în domeniul chimiei organice şi al
medicamentelor de sinteză; membru titular al Academiei Române din 1974; (m.
2000).
·
1912: S-a nascut (Poienita - Dumitresti, Vrancea) Grigore
Gheba, matematician, autor a peste 40 de culegeri de probleme de matematică
pentru elevi (romanul « Între viaţă şi moarte »); (d.5.09.2004). Grigore
Gheba a fost un general de armată și profesor de matematică român. A
scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane
de exemplare. Prima culegere sub semnătura sa a apărut în 1948; a fost o
culegere de nivel elementar și mediu, în special de algebră și geometrie.A
urmat liceul la Râmnicu-Sărat. Apoi a făcut școala de ofițeri la Bacău,
obținând gradul de sublocotenent. În 1936 s-a căsătorit cu Lilica Popescu. La
începutul războiului a luptat pe front la artilerie împotriva rușilor, în
Transnistria. În 1942 a căzut prizonier și a trecut prin 3 lagăre de
prizonieri. Gheba s-a înscris apoi în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat
împotriva nemților. A fost rănit de două ori și a primit 8 decorații.Considerat
cel mai important autor de culegeri de matematică din România, Gheba a fost un
om al cărui destin a fost presărat cu numeroase dezamăgiri. A fost prizonier în
lagărele din Siberia, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În 1975 i
s-a interzis să-și mai publice culegerile, din cauză că devenise prea celebru
în propria-i țară, lucru care i-a deranjat pe șefii partidului comunist. După
război a urmat Facultatea de Matematică de la Universitatea București. Prima sa
culegere de matematică a apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise
deja 91 de ani. Faima lui Gheba a atins maximul prin anii 1975. În 1975 i s-a interzis să-și mai publice
culegerile, din cauză că devenise prea celebru în propria-i țară, lucru care
i-a deranjat pe șefii partidului comunist. După război a urmat Facultatea de
Matematică de la Universitatea București. Prima sa culegere de matematică a
apărut în 1958, iar ultima în 2004, când împlinise deja 91 de ani. Faima lui
Gheba a atins maximul prin anii 1975.În 1957, la doi ani după moartea primei
soții, s-a recăsătorit cu Lucreția.La 6 septembrie 2004, dimineața, a făcut un
atac de cord. A murit fără să-și termine noile culegeri pe care se pregătea să le
publice. În 1957, la doi ani după moartea primei
soții, s-a recăsătorit cu Lucreția. La 6 septembrie 2004, dimineața, a făcut un
atac de cord. A murit fără să-și termine noile culegeri pe care se pregătea să
le publice.
·
1923 - S-a născut, în judeţul Cahul, Eugen
Caraghiaur, poet, stabilit în Canada, din 1950; este membru de onoare al
Societăţii “Pro Basarabia şi Bucovina”, fondator şi animator al programului de
televiziune “Tele-Roumanie” din Montreal, Quebec (1984-1990).
·
1931: S-a nascut Richard
F. Heck, chimist american (Reacția Heck), laureat Nobel (d. 2015). Richard Fred Heck (n. 15 august 1931,
Springfield, Massachusetts – d. 10 octombrie 2015, Manila) este un chimist
american care a obținut Premiul Nobel pentru Chimie în 2010.
·
1933 - S-a născut Floyd Ashton, vocalist american
(Tams).
·
1933 - S-a născut Bobby Helms, cântăreţ, chitarist
şi compozitor country american.
·
1933 - S-a născut Bill Pinkey, vocalist american
(The Drifters).
·
1938 - S-a născut "Stix" (Nesbert)
Hooper, baterist şi compozitor american (The Crusaders).
·
1942 - S-a născut Pete York, baterist şi compozitor
britanic (Spencer Davis Group).
·
1944: S-a nascut Gianfranco Ferre, celebru creator de moda italian;
(d.17.06.2007).
·
1946 - S-a născut Jimmy Webb, compozitor şi
cântăreţ american.
·
1949 - S-a născut Kate Taylor, cântăreaţă
americană, sora lui James Taylor.
·
1950: S-a nascut prinţesa Ana (Anne Elizabeth Alice Louise), fiica
Reginei Elisabeta a II-a a Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de
Nord.
·
1950 - S-a născut Thomas Aldridge, baterist american
(Black Oak Arkansas, Ozzie Osbourne).
·
1951 - S-a născut Bobby Caldwell, muzician
american.
·
1963: S-a nascut Alejandro
González Iñárritu, regizor de film mexican. Alejandro González Iñárritu (n. 15
august 1963) este un regizor de film mexican. El este al doilea regizor mexican
care a câștigat atât Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor, cât și premiul
pentru cel mai bun regizor al Directors Guild of America, după Alfonso Cuarón
în 2014. De asemenea, el este al doilea regizor mexican care a câștigat Prix de
la mise en scene (premiul pentru cel mai bun regizor) la Festivalul de Film de
la Cannes (2006), după Luis Buñuel în 1951. Toate cele cinci filme artistice
ale sale lansate până în 2014, Amores perros (2000), 21 Grams (2003), Babel
(2006), Biutiful (2010) și Birdman (2014), au fost apreciate de critici și au
fost nominalizate la Premiile Oscar.
·
1972: Ben Affleck, actor american. Ben Affleck (n.15 august 1972, Berkeley, California) este
un actor, scenarist, producător și regizor de film american.
·
1990: Jennifer Lawrence, actriță americană. Jennifer Shrader Lawrence (născută la 15
august 1990), cunoscută ca Jennifer Lawrence, este o actriță americană de film,
voce și televiziune. Primul său rol important a fost ca unul din membrii
echipei de bază a distribuției serialului de televiziune The Bill Engvall Show
(2007 – 2009) al canalului de televiziune TBS. Actrița a mai apărut în filmele
independente The Burning Plain (în 2008) și Winter’s Bone (în 2010), pentru
care a primit nominalizări pentru Premiul Oscar, Globul de Aur, Premiul
Satellite, Independent Spirit Award și Screen Actors Guild Award pentru cea mai
bună actriță. La vârsta de 20 de ani, Jennifer Lawrence devenise a doua
cea mai tânără actriță vreodată nominalizată pentru Premiul Oscar pentru cea mai bună actriță. La
vârsta de 22 de ani, Jennifer Lawrence a primit Premiul
Oscar pentru rolul principal din comedia romantică Silver Linings Playbook (2012). Actrița, care
fusese foarte apreciată pentru acel rol, a mai primit ulterior și Globul de Aur, Screen Actors Guild Award, Satellite Award șiIndependent Spirit Award for Best Actress, printre
alte aprecieri, făcând din ea cea mai tânără persoană vreodată nominalizată
pentru două Premii Oscar pentru cea mai bună actriță și cea de-a doua cea mai
tânără actriță, care să câștige premiul.
Decese
·
423: Moare imparatul roman Flavius Honorius (384 – 423). A domnit
din anul 395 si era fiul lui Teodosiu I, fratele lui Arcadius și a Gallei
Placidia. La decesul lui Teodosiu în 395 d.I
Hr., Honorius devine împărat al Occidentului,
iar fratele său Arcadius, împărat in provinciile
din est. Domnia i-a fost zguduită de masive invazii ale barbarilor
în Imperiu (în special de goți, care au ocupat Roma în 409) și de provincile
care își declarau independența.
·
465: A decedat imparatul roman Flavius Libius Severus Serpentius; (n.
cca. 420, Lucania). A condus Imperiul Roman de Apus din 19
noiembrie 461, până la moartea sa. Practic, incepand cu
anul 460, Imperiului Roman de Apus nu mai putut sa
mentina sub dominatia sa multe dintre provinciile sale. Insulele Britanice au fost
abandonate, Africa a fost cucerită de vandali; și
Hispania a fost ocupată
de suebi și de vizigotii (care
erau foederati ai Imperiului). Cu toate acestea, teritoriul aflat sub controlul
lui Libius a fost chiar mai mic,daca avem in
vedere ca guvernatorii mai multor
provincii nu-l recunosteau ca
împărat (atât Aegidius, care controla Galia,
cat și Marcellinus, care a condus semi–autonom
provincia Iliria). Chiar si împăratul Leon I tracul al
Imperiului Rasaritean, nu l-a recunoscut peLibius Severus ca
imparat, iar istoricii storice, Marcellinus Comes și Iordanes,
il considerau pe Libius un
uzurpator al tronului Imperiului Roman de Apus.
·
1038: Ștefan I al Ungariei (n. 975). Este considerat întemeietorul Regatului Ungariei,
primul rege creștin al maghiarilor, membru al Casei Arpadiene. Este venerat ca
sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă.
·
1656 - A murit Sfântul Ioan cel Nou de la Partoş,
mitropolit al Timişoarei între anii 1650-1653, făcător de minuni; a fost
canonizat oficial la 6.10.1956, iar prăznuirea lui în calendarul ortodox român
se face la 15 septembrie.
·
1714: A murit Constantin
Brâncoveanu, domn al Țării Românești, cu cei patru fii ai săi: Constantin,
Ștefan, Radu, Matei, și sfetnicul Ianache (n. 1654). După
cum remarca N. Iorga în 1899, „[c]ea maĭ mare parte din ceĭ ce
cunosc catastrofa tragică a familieĭ fericite a luĭ Brâncovénu nu bănuesc că
ceea ce ni se dă ca istoria acesteĭ drame nu e alta decât un mosaic de
scirĭ [știri, n.m.] pestrițe, luate de la fel
de fel de isvóre de a doua mână: scurte mărturiĭ de călĕtorĭ, povestirĭ tărḑiĭ [târzii,
n.m.]”. Cert este că execuția a avut loc pe data de 15/26 august 1714, când
creștinii sărbătoreau Adormirea Maicii Domnului. Capetele
de acuzare împotriva lui Brâncoveanu, în număr de nouă, au fost consemnate de
Del Chiaro. În primul rând, era acuzat de corespondența secretă cu Austria,
Moscova, Polonia și Veneția și de faptul că transmitea acestora știri despre
turci. Era de asemenea învinuit pentru diploma austriacă prin care era declarat
principe al Sf. Imperiu Roman (2), pentru sărăcirea țării în dauna îmbogățirii
sale (3), pentru că locuia la Târgoviște 6 până la 7 luni pe an, aducând astfel
pagube Bucureștilor (4) și pentru că cumpărase multe moșii, pregătind pe una construirea
unui mare palat (5). Era de asemenea acuzat pentru sumele depuse la Viena și
Veneția (6), că fuga lui Toma Cantacuzino din 1711 ar fi fost cu acordul său
(7), că își cumpărase din Viena instrumente muzicale pe care nici sultanul nu
le poseda (8) și că a bătut în Transilvania monede de aur (9). După execuție,
capetele au fost purtate în vârf de suliță prin oraș, în timp ce corpurile au
rămas la locul execuției, de unde au fost aruncate spre seară în mare. Odată cu Brâncovanul au pierit cei patru feciori ai lui, cărora el
le-a grăit astfel în ora morții: „Iată, toate avuțiile și orice am avut, am
pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii
mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte
a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru
aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și
lumea aceasta…”. Acestea zicând el, porunci împăratul de le tăiară capetele,
întâi ale feciorilor, începând de la cel mai tânăr, și mai pe urmă a tăiat
capul lui Constantin Brâncovanu, și aruncară trupurile în mare. Și creștinii,
după aceea, aflându-le, le-au astrucat la Patriarhie.
— Martiriul în cuvintele lui Gheorghe Șincai
— Martiriul în cuvintele lui Gheorghe Șincai
·
1758: Pierre
Bouguer, matematician și
astronom francez (n. 1698). Pierre Bouguer (n. 16 februarie 1698 la
Le Croisic Loire-Atlantique – d. 15 august 1758 la Paris) a fost un
matematician, geofizician, geodez și astronom francez. A studiat la Colegiul
Iezuiților din Vannes. A fost profesor de hidrodinamică. În 1730 a câștigat
Premiul Academiei de Științe pentru o lucrare referitoare la proiectarea
navală. În 1735 a fost trimis în Peru, împreună cu alți savanți, unde timp de 7
ani au măsurat meridianele sudice și au confirmat prevederile lui Isaac Newton
relativ la turtirea Pământului la poli. În 1732 a studiat pentru prima dată
Curbele de urmărire (Curbes de poursuite). În 1748 a inventat heliometrul.
·
1852: A murit arhitectul peisagist vienez Carl Friederich Wilhelm Mayer,
realizatorul „Grădinei publice a Cişmigiului”. Grădina Cișmigiu este cea mai
veche grădină publică din București. Istoria sa incepe in anul 1779, cand
Alexandru Ipsilanti, domnitorul fanariot al Tarii Romanesti din acea vreme, a
poruncit construirea in Bucuresti a doua cismele. Una dintre cismele a fost
asezata in locul in care astazi se afla gradina dinspre strada Stirbei Voda.
Dumitru Siulgi-basa, seful lucrarilor peste cismelele orasului sau
“Marele cismigiu” – asa cum era el supranumit si-a ridicat o resedinta chiar in
vecinatatea acestei cismele. Orasul nu s-a extins foarte mult in partea de
Vest, datorita faptului ca aveau loc inundatii foarte des, apele lacului
Cismigiu se umflau in fiecare an, nivelul apei crescand pana la Cercul Militar
de astazi. In timp, dispare
denumirea de “Lacul lui Dura Negustorul”,dat terenului pe care se va afla
parcul de astazi, numele sau fiind inlocuit de “Lacul Cismigiului”. In anul 1830, Generalul Pavel Kiseleff
porunceste secarea baltii ce devenise intre timp un focar de infectie si
transformarea locului intr-o gradina publica. Acest lucru devine posibil in anul 1847, in timpul domniei lui Gheorghe
Bibescu. Acesta il cheama pe gradinarul peisagist Wilhelm Mayer, fostul
director al Gradinilor Imperiale din Viena si ii incredinteaza terenul pentru
a-l transforma intr-o gradina publica deosebita. Ajutat de gradinarul Franz Harer, Wilhelm Mayer incepe lucrarile,
dupa exproprierea cu răscumpărare a acestei mlaştini, care a fost
asanată. In anul 1848 Gheorghe
Bibescu abdica, fapt pentru care planurile amenajarii gradinii publice sunt din
nou schimbate. Noul domnitor, Barbu Stirbei, hotaraste saparerea unui helesteu
si al unui canal de legatura cu Dambovita. 4 ani mai tarziu, mai exact anul 1852 este cel mai important moment
pentru transformarea gradinii, atunci cand aceasta incepe sa fie amenajata
propriu-zis. Pentru prima oara terenul a fost imprejmuit cu uluci si s-au
montat bancute, fara rezematoare, din lemn de stejar si lungi de un stajen
(aproximativ 2 metri). Lucrarile
au durat 2 ani, in acest timp fiind finalizate detaliile de infrumusetare ale
gradinii, urmand ca in anul 1854 sa aiba loc inaugurarea oficiala a gradinii
Cismigiu. In anul 1856, o parte
a lacului Cismigiu a secat din cauza pantofarilor ce aruncasera aici resturile
de materiale specifice meseriei lor. Realitate din acea vreme este
descrisa de N.T.Orasanu astfel: “aici fu o balta mare, un loc umed,
mocirlos/salbatec din natura, necurat, nesanatos/insa arta poate multe si ea
facu un paradisu/cum la multi din ipokimeni nici ca le trecea prin visu./..
Aici vine toata mana, si s’amestecara impreuna/eleganta, lux, mandrie, maniere
si turnura,/vorbe dulci si complimente sbor din fiecare gura./Cate un june c’o
grizeta, prin tufisuri ca se pierde…” Anul 1883 aduce pentru prima data in istoria parcului o noutate, atat
pentru parc, cat si pentru acea perioada. Iarna geroasa face ca lacul din
gradina sa inghetete, fiind organizate concursuri pe gheata. Spatiul gradinii Cismigiu se extinde cu
15.000 de metri patrati dupa ce Primaria cumpara un teren din fosta gradina a
familiei Cretulescu. Spatiul nou achizitionat este si el amenajat in acealsi
stil, fiind aduse pentru prima data lebede si pelicani. Cismigiul a ajuns in scurt timp un adevarat
simbol al Bucurestiului. Un
pretenţios ofiţer al Armatei austriece de ocupaţie, pe nume W. Derblich, notea
la inceputul secolului tracut: „Cişmigiul este singurul loc unde se uită că te
găseşti in Muntenia, ci te vezi transportat aievea, intr-un elegant loc de
distracţie al unui stat civilizat”.
·
1881: A încetat din viaţă, la Rusăneşti, jud. Olt, Alexandru
GOLESCU (Negru sau Arăpilă) (n.1819), om politic român. A participat,
alături de marele său prieten Nicolae Bălcescu, la revoluţia din 1848 din Ţara
Românească. A fost secretar al Guvernului provizoriu şi agent al acestui guvern
în Occident. Militant pentru Unirea din 1859, ministru şi prim-ministru în
timpul domniei lui Al. I. Cuza.
·
1926 - A murit actorul american Rudolph Valentino,
interpret celebru în roluri de june-prim, în perioada filmului mut (“Şeicul”,
“Cei patru cavaleri ai apocalipsului”) (n.06.05.1895).
·
1932: A
murit Generalul Traian Moşoiu. S-a remarcat în luptele pentru eliberarea
teritoriului României de sub ocupaţia Puterilor Centrale în timpul primului
război mondial (1916-1919). După război, ca ministru (de război, al
comunicaţiilor sau al lucrărilor publice), s-a ocupat de reorganizarea şi
refacerea armatei, a economiei şi a administraţiei, grav afectate de
conflagraţia mondială (n.2.VII.1868).
·
1936: A murit Grazia
Deledda, scriitor italian, laureat al Premiului Nobel (n. 1871). Grazia
Deledda (n. 27 septembrie 1871, Nuoro, Sardinia — d. 15 august 1936) a fost o
scriitoare italiană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1926.
Motivația Juriului Nobel
„…pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești în general”
Motivația Juriului Nobel
„…pentru scrierile sale de inspirație idealistă în care, cu o plastică claritate, zugrăvește viața de pe insula ei natală și pentru profunzimea și simpatia cu care se ocupă de problemele omenești în general”
·
1938: Omul care a pus bazele Alfa
Romeo şi a adus primele reuşite ale mărcii italiene a trecut în
nefiinţă. În casa sa de pe lacul Como, Nicola
Romeo a murit la o vârstă nu foarte înaintată din cauza unei boli.
Romeo s-a născut în 1876 în Napoli într-o familie cu o situaţie financiară
modestă. În 1899, la doar 23 de ani s-a specializat în inginerie la Institutul
Politehnic din Napoli. Imediat s-a mutat la Liege, în Belgia, acolo unde a
obţinut şi specializarea în inginerie electrică. A devenit astfel un
intermediar pentru un grup de companii belgiene care operau în Italia. În 1911 a fondat propria
sa companie "Ing. Nicola Romeo e Co" care avea ca obiect de
activitate producerea utilajelor pentru minerit. Compania s-a extins
însă rapid şi în 1918 Romeo a cumpărat Anonima Lombarda
Fabbrica Automobili, o companie italiană fondată de un grup investitori care
făcea parte din grupul Fiat. Marca a fost astfel redenumită Alfa Romeo în
1920 şi în 1921 modelul Torpedo 20/30 HP a fost primul automobil care a purtat
noua marcă. Compania
a acumulat o reputaţie bună sub Nicola Romeo, dar la mijlocul anilor '20
criza provocată de falimentul Băncii Italiene de Discount a pus multe companii
în dificultate. Alfa Romeo a fost în pragul lichidării şi restructurarea
companiei a început de la Nicola Romeo, care a decis să plece. Ulterior a
devenit senator şi în 1938 s-a stins din viaţă.
·
1944:
Moare Ștefania
Mărăcineanu, savantă
româncă de seamă. Ștefania
Mărăcineanu (n. 17 iunie 1882, fiind declarată pe 18 iunie 1882, București – d.
15 august 1944, deși în documentele Cimitirului Bellu apare pe 18 martie 1947)
a fost o chimistă și fiziciană română de renume internațional, care a formulat
teorii despre radioactivitate, radioactivitatea artificială și procedeul de declanșare
artificială a ploii.
·
1956: A murit medicul si profesorul universitar Victor Papilian,
prozator, dramaturg, eseist şi memorialist; (n. 17 iunie 1888, Galati). A fost decan la „Facultatea de Medicină” din
Cluj, membru al „Societăţii de Biologie” şi a „Societăţii de Antropologie” din
Cluj. A fost şi director al
Filarmonicii şi al Teatrului din Cluj. În anul 1947, odată cu instaurarea regimului comunist în România, a fost
pensionat forţat. La începutul
anului 1950 a fost condamnat la 10 ani de închisoare ca adept al „ideologiei
burgheze” pentru „atitudine refractară ideilor socialiste”. După eliberarea din
închisoare a frecventat serviciile religioase clandestine săvârşite de preotul
Vasile Chindriş. Pe plan literar a folosit la început pseudonimul
Sylvius Rolando. O parte din manuscrisele sale au ajuns, după arestarea sa, în
arhiva Securităţii din Bistriţa. De acolo au ajuns pe căi ocolite în mâinile
unor persoane care au intenţionat să le vândă în Franţa. În data de 19 septembrie 1996 Serviciul de
Combatere a Criminalităţii Economico-Financiare din cadrul poliţiei Bistriţa a
efectuat o descindere în biroul unde erau păstrate manuscrisele şi a ridicat
arhiva în vederea expertizării şi înregistrării ei în documentele de
patrimoniu. După efectuarea
expertizei, manuscrisele au fost luate în evidenţă şi înregistrate la Oficiul
Judeţean al Patrimoniului Naţional Cultural Bistriţa-Năsăud si aşteaptă lumina
tiparului şi interesul cititorilor.
·
1967: A murit René
Magritte, pictor belgian, reprezentant al suprarealismului (n. 21.11.1898). René François Ghislain Magritte (n. 21 noiembrie 1898, Lessines,
Hainaut, Belgia — d. 15 august 1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian,
reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.
·
1975: În timpul loviturii
militare de stat din Bangladesh, prim-ministru Mujibur Rahman și familia lui
sunt uciși.
·
1992: A decedat indragita actrită si interpretă de muzică usoară
si folk Anda Calugareanu; (n.24.10.1946, Bucuresti). Anda
Călugăreanu pe
numele adevărat Anca Miranda Călugăreanu (n. 24 octombrie 1946, București – d.
15 august 1992) a fost o actriță și interpretă de muzică ușoară și folk. Prima
apariție mai importantă a fost cu formația Sincron, la Sala Palatului din
București, în anul 1965. A colaborat ani de-a rândul la Cenaclul Flacăra. O
perioadă destul de îndelungată a format, împreună cu actorii Dan Tufaru, cu
care a și fost căsătorită, și Florian Pittiș, un trio muzical-cupletistic,
care, în regia lui Alexandru Bocăneț, a fost unul dintre punctele de atracție
ale spectacolelor de estradă ale Televiziunii. Rămân celebre cupletele sale
alături de Toma Caragiu. A luat parte la numeroase festivaluri și turnee în
țară și peste hotare.
·
2007: A murit Alexandru Dan Condeescu, critic şi istoric literar, editor,
fost director al Muzeului Literaturii Române; (n. 15 februarie 1950,
Bucuresti). În 1999 şi-a susţinut teza de doctorat cu lucrarea „Nichita
Stănescu. Geometria haosului (viaţa şi opera)”. A editat opera poetului
Nichita Stănescu, cu care a colaborat strâns în anii 1978 – 1983 (anul
decesului marelui poet român). Printre cele mai importante lucrari ale
sale se numara:
1985 – Ordinea cuvintelor, antologie selectivă în două volume a poeziilor
publicate de Nichita Stănescu între debutul literar şi deces, seria Mari
scriitori români, Editura Cartea Românească, Bucureşti
1999 – Nichita Stănescu. Geometria haosului (viaţa şi opera), lucrare de doctorat
Planeta Moft, un eseu dedicat lui Ion Luca Caragiale.
1999 – Nichita Stănescu. Geometria haosului (viaţa şi opera), lucrare de doctorat
Planeta Moft, un eseu dedicat lui Ion Luca Caragiale.
Dan Condeescu a fost distins cu mai multe ordine si medalii, intre care
se remarca :
1977 – Premiul pentru critică al revistei „Luceafarul”
1988 – Premiul pentru eseu al Consiliului Ziariştilor din România
1998 – Premiul pentru debut în volum al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti
2000 – Rangul de cavaler al ordinului „Serviciu credincios”acordat de presedintele Romaniei.
2004 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru secţiunea Antologii, Dicţionare, Ediţii critice s-a acordat lui Alexandru Condeescu şi Nichita Stănescu, pentru Opera Magna, Editura MLR.
1988 – Premiul pentru eseu al Consiliului Ziariştilor din România
1998 – Premiul pentru debut în volum al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti
2000 – Rangul de cavaler al ordinului „Serviciu credincios”acordat de presedintele Romaniei.
2004 – Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru secţiunea Antologii, Dicţionare, Ediţii critice s-a acordat lui Alexandru Condeescu şi Nichita Stănescu, pentru Opera Magna, Editura MLR.
·
2009:
Florin Bogardo, compozitor și interpret român de muzică ușoară
(n. 1942).
Florin Bogardo (n. 16
august 1942, București — d. 15 august 2009, București) a fost un compozitor și
cântăreț român de muzică ușoară. A debutat în calitate de compozitor în anul
1963. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără „Să nu uităm (să iubim trandafirii)” (compusă în
1968 și cunoscută în interpretarea proprie și în versiunea Mihaelei Mihai), „Tu ești primăvara mea” (1973, mai cunoscută în
interpretarea lui Aurelian Andreescu) și „Ani de liceu” (1986,
cântată de autor alături de Stela Enache). Începând din 1976, Bogardo a scris
și muzică de film.
Sărbători
- În calendarul ortodox: Adormirea Maicii Domnului
- În calendarul romano-catolic: Sfânta Maria: Adormirea Maicii Domnului;
Sf. Tarciziu, martir
- În calendarul greco-catolic: (†)
Adormirea Maicii Domnului
- În calendarul anglican: Sfânta Maria: Adormirea Maicii Domnului;
- România: Ziua Marinei
Române; Ziua Artileriei
Antiaeriene și a Rachetiștilor
- India: Independența față de Marea Britanie (1947)
- Italia: Ferragosto
- Republica Congo: Independența față de Franța (1960)
- Liechtenstein: Sărbtoarea națională
- Coreea de Nord și Coreea de Sud: Gwangbokjeol - „Ziua eliberării de sub colonialismul japonez”, Coreea de
Sud; Jogukhaebangui nal, Coreea de Nord
- Polonia: Ziua Forțelor Armate
- Japonia: Ziua principală a Festivalului
O-bon,
- SUA: Ziua Victoriei asupra Japoniei
RELIGIE
ORTODOXĂ 15 August
Adormirea Maicii Domnului
Când a binevoit Hristos Dumnezeul nostru ca să ia
pe Maica Sa la Sine, atunci cu trei zile mai înainte a făcut-o să cunoască,
prin mijlocirea îngerului, mutarea sa cea de pe pământ. Căci Arhanghelul Gavriil,
venind la dânsa, a zis: "Acestea zice Fiul tău: Vremea este a muta pe
Maica Mea la Mine. Nu te teme de aceasta, ci primeşte cuvântul cu bucurie, de
vreme ce vii la viaţa cea nemuritoare". Născătoarea de Dumnezeu s-a
bucurat cu bucurie mare, şi cu dorul ce avea ca să se mute la Fiul său, s-a
suit degrabă în Muntele Măslinilor ca să se roage, căci avea obicei de se suia
adesea acolo ca să se roage. Şi s-a întâmplat atunci un lucru minunat. Când s-a
suit acolo Născătoarea de Dumnezeu, atunci de la sine s-au plecat pomii ce erau
pe munte, şi au dat cinstea şi închinăciunea ce se cădea către Stăpână, ca şi
cum ar fi fost nişte slugi însufleţite.
După rugăciune s-a întors acasă
şi, îndată, s-a cutremurat casa cu totul, iar ea, aprinzând multe lumânări şi
mulţumind lui Dumnezeu şi chemând rudeniile şi vecinii, şi-a grijit toată casa,
şi-a gătit patul şi toate cele ce se cădea de îngroparea ei. Şi a spus cele ce
i-a zis îngerul, despre a sa mutare la cer. Iar spre încredinţarea celor zise,
a arătat şi darul ce i se dăduse: o stâlpare de finic. Iar femeile chemate,
dacă au auzit acestea, au plâns cu tânguire şi cu lacrimi şi au suspinat cu
jale. Deci potolindu-se ele din tânguire, s-au rugat să nu rămână sărace de
dânsa. Iar Preacurata le-a făgăduit că, mutându-se la ceruri, nu numai pe
dânsele, ci şi pe toată lumea o va cerceta şi o va umbri. Şi aşa alina
întristarea cea mare cu cuvinte mângâietoare. Apoi a arătat despre cele două
veşminte ale sale ca să le ia două văduve sărace, fiecare din ele câte unul,
care-i erau ei prietene şi cunoscute şi de la dânsa le era hrana.
Bucură-te Maica Vieţii!
Şi vorbind ea acestea şi
învăţând, s-a făcut fără de veste sunet de grabnic tunet, şi arătare de mulţi
nori, care aduceau de la marginile lumii, pe toţi ucenicii lui Hristos la casa
Maicii lui Dumnezeu. Între care erau şi de Dumnezeu înţelepţii ierarhi:
Dionisie Areopagitul, Ierotei şi Timotei.
Aceştia, dacă au aflat pricina
venirii lor, aşa adunaţi fiind, au zis aceste cuvine către dânsa: "Noi, o,
Stăpână, ştiindu-te în lume, ca şi cu singur Stăpânul nostru şi Dascălul ne
mângâiam; dar acum cum vom putea să suferim greul acesta? Însă de vreme ce cu
voia Fiului şi Dumnezeului tău te muţi spre cele ce sunt mai presus de lume,
pentru aceasta plângem, precum vezi şi lăcrimăm, cu toate că într-alt chip ne
bucurăm despre cele ce sunt asupra ta rânduite". Acestea au zis şi vărsau
lacrimi, iar ea a zis către dânşii: "Prietenii mei şi ucenicii Fiului şi
Dumnezeului meu, nu faceţi bucuria mea plângere, ci-mi îngrijiţi trupul, precum
eu îl voi închipui pe pat".
Când s-au săvârşit cuvintele
acestea, iată a sosit şi minunatul Pavel, vasul cel ales, care căzând la
picioarele Maicii lui Dumnezeu, s-a închinat şi deschizându-şi gura a lăudat-o
cu multe cuvinte, zicând: "Bucură-te Maica Vieţii, împlinirea şi
încheierea propovăduirii mele; că deşi pe Hristos Fiul tău trupeşte pe pământ
nu L-am văzut, însă pe tine văzându-te, mi se părea că pe Dânsul Îl văd".
Au vrut să răstoarne patul
Preasfintei
După aceasta, luând Fecioara
iertăciune cu toţi, s-a culcat pe pat şi şi-a închipuit preacuratul său trup
precum a vrut; şi a făcut rugăciune pentru întărirea lumii şi paşnica ei
petrecere, şi i-a umplut şi pe dânşii de binecuvântarea ei. Şi aşa în mâinile
Fiului şi Dumnezeului său şi-a dat sufletul.
Şi îndată ochii orbilor s-au
luminat şi auzul surzilor s-a deschis, ologii s-au îndreptat şi tot felul de
patimă şi de boală lesne se tămăduia. După aceea a început Petru cântarea cea
de ieşire şi ceilalţi Apostoli; unii au ridicat patul, alţii mergeau înainte cu
făclii şi cu cântări, petrecând spre mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu.
Atunci s-au auzit şi îngerii cântând şi văzduhul era plin de glasurile cetelor
celor mai presus de firea omenească.
Pentru aceste lucruri, mai-marii
iudeilor, chemând pe unii din popor, i-au înduplecat să răstoarne patul în care
era aşezat trupul cel de viaţă începător. Dar dreptatea lui Dumnezeu ajungând
pe îndrăzneţii şi obraznicii aceia; le-a făcut pedeapsă tuturor prin orbirea
ochilor. Iar pe unul dintr-înşii, care mai nebuneşte se pornise de apucase acel
sfânt pat, l-a lipsit şi de amândouă mâinile, care au rămas spânzurate de pat,
tăiate de dreapta judecata a lui Dumnezeu. Iar acela, crezând din tot sufletul,
a aflat tămăduire, şi s-a făcut sănătos ca şi mai-nainte. În acelaşi chip şi
cei ce orbiseră, crezând şi punând asupra lor o parte din poala patului, au
dobândit vindecare.
Toma întârzie din nou
Iar Apostolii, sosind la satul
Ghetsimani, au aşezat acel de viaţă începător trup în mormânt, şi au stat trei
zile lângă dânsul, auzind neîncetat glasuri îngereşti.
Şi de vreme ce, după dumnezeiasca
rânduiala, a lipsit unul din Apostoli, adică Toma, care nu s-a aflat la
preamărita îngropare, ci sosind cu trei zile mai pe urma, era mâhnit foarte şi
întristat, că nu se învrednicise să vadă şi el ca şi ceilalţi Apostoli trupul;
şi au deschis cu socoteală mormântul pentru dânsul ca să se închine şi el
acelui preasfânt şi preacurat lăcaş, adică trupului Născătoarei de Dumnezeu.
Şi dacă a văzut s-a minunat că a
aflat mormântul fără de sfântul trup, şi era numai giulgiul, care rămăsese
mângâiere Apostolilor şi tuturor credincioşilor, şi mărturie nemincinoasa a
mutării Născătoarei de Dumnezeu. Că şi până astăzi mormântul cel cioplit în
piatră aşa se vede lipsit de trup şi este cinstit cu închinăciune, întru
mărirea şi cinstea preabinecuvântatei măritei stăpânei noastre, de Dumnezeu
Născătoarei şi pururea Fecioarei Maria.
ACATISTUL ADORMIRII MAICII DOMNULUI:
Axionul Adormirii Maicii Domnului:
Ev. Luca 10, 38-42; 11, 27-28
În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele
Marta L-a primit în casa ei. Şi aceasta avea o soră, ce se numea Maria, care
şezându jos, lângă picioarele lui Iisus, asculta cuvintele Lui. Marta însă se
silea să facă ospăţ mare şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, nu socoteşti că sora
mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i dar ca să-mi ajute. Dar Iisus, răspunzând,
i-a zis: Marto, Marto, te sileşti şi te îngrijeşti de multe; dar un singur
lucru trebuieşte. Maria însă şi-a ales partea cea bună, care nu se va lua de la
ea.
Iar când zicea Dânsul acestea, o femeie
din popor, ridicându-şi glasul, a zis către Dânsul: fericit este pântecele care
Te-a purtat şi sânii la care ai supt. Dar Iisus a răspuns: aşa este, dar
fericiţi sunt cei care ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc pe el.
Ap. Filipeni 2, 5-11
Fraţilor, gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus,
Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu
Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea
oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător
făcându-Se până la moarte, şi încă moarte de cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu
L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; ca
întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor
pământeşti şi al celor de dedesubt, şi să mărturisească toată limba că Domn
este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
Predica Părintelui Ilie
Cleopa la Praznicul Adormirii Maicii
Domnului
Iubiti credinciosi,
Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare, randuite spre cinstirea sfintilor, aduc mare bucurie duhovniceasca binecredinciosilor crestini. Dar oricat de mare ar fi slavoslovia pe care o aducem sfintilor, ea nu se poate asemana cu aceea pe care trebuie sa o aducem lui Dumnezeu, Ziditorul sfintilor.
Astazi nu este praznic de sfinti, nici de ingeri. Astazi Biserica lui Dumnezeu cea dreptmaritoare praznuieste si sarbatoreste pe Imparateasa tuturor ingerilor si a tuturor sfintilor. Nu se poate asemana cinstea robilor cu a imparatilor. Astazi este praznic imparatesc, pentru ca Imparateasa a toata faptura se muta astazi de la noi.
Dar este bine sa stiti cum s-au intamplat lucrurile la Adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica Vietii de la noi la cer. Iata cum:
Mai inainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Prea Sfantul si Atotputernicul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a trimis din cer pe Arhanghelul Gavriil ca sa binevesteasca Maicii Lui mutarea ei la cele fara de grija. Acelasi dumnezeiesc Arhanghel care fusese trimis de Dumnezeu cand i-a binevestit ei ca va naste pe Hristos, Mantuitorul lumii, vine acum si-i vesteste mutarea din aceasta viata pamanteasca la odihna cea vesnica si la slava si cinstea cea negraita pe care o are in cer (Prolog, luna august, in 15 zile).
Si venind Arhanghelul Gavriil, a adus el Prea Curatei Fecioare Maria, ca semn, o ramura de finic, dupa cum la Buna Vestire ii adusese un crin. Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu, intelegand de la Arhanghelul Gavriil ca trebuie sa paraseasca lumea si pamantul acesta, s-a intors acasa cu multa bucurie si si-a gatit casa ei cu lumanari si cu tamaieri; si rugandu-se, a iesit din casa si s-a dus la muntele Maslinilor, unde avea adeseori obiceiul sa se roage Prea dulcelui Sau Fiu si Dumnezeului ei Iisus Hristos. Deci, ducandu-se in Muntele Maslinilor si rugandu-se Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu, s-a facut o minune mare si prea slavita: maslinii si toti copacii de pe muntele acela, si toti pomii roditori de acolo, cand s-a inchinat Ea, s-au inchinat si ei cu dansa pana la pamant. Si de cate ori se inchina ea, si copacii se plecau pana la pamant, in semn de cinste mare si de inchinaciune adusa Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu, Maica Vietii.
Dupa aceasta, s-a intors acasa si s-a facut un cutremur mare, incat s-a cutremurat locul unde era casa ei. Si ea a cazut la rugaciune si a aprins iarasi lumanari si tamaie, si a chemat pe toate sfintele femei impreuna vietuitoare cu dansa, pe sfintele mironosite si pe prietenele ei, si le-a spus: „Iata, vremea a sosit ca eu sa va las, sa ma duc la Fiul meu si Dumnezeul meu“. Si s-au intristat foarte si au plans mult sfintele femei si mironositele si toate acele sfinte vaduve si fecioare care urmau Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu si invataturilor ei.
Dar minunea aceasta a fost urmata de o alta minune. Deodata s-a facut un vifor mare si un vant puternic, iar acesta aducea pe norii cerului pe cei doisprezece apostoli (care veneau de la marginile lumii, unde fusesera trimisi la propovaduire) sa ia parte la cinstirea si ingroparea Prea Sfintei Fecioare Maria. I-a adus pe apostoli, pe nori, Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca sa dea mai multa cinste si slava Prea Sfintei Sale Maici.
Si cand au sosit aceia, ea le-a spus: „Sfintii mei ucenici si ai Fiului meu Apostoli si ucenici, iata pentru care pricina v-au adus norii aici, la Ghetsimani. Eu trebuie sa ma mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil sa va las, dar nu de tot, ci sa trec la ceruri si de acolo sa va ajut“.
Si au plans toti dumnezeiestii apostoli, iar mai la urma a venit marele apostol Pavel, care a inceput a plange, zicand: „O, Maica a Vietii si a lui Dumnezeu Cuvantul, eu pe Dumnezeul meu Iisus Hristos in trup nu L-am vazut, dar pe tine vazandu-te in trup, mi se parea ca El Insusi petrece pururea cu noi si ca-L vad chiar pe Dansul. Si multa mangaiere am avut noi, apostolii, avandu-te pe tine cu noi. Dar acum te duci si tu! Ai mare bucurie ca te duci la bucuria vesnica. Dar noi ne si bucuram, ne si intristam. Ne bucuram de bucuria ta, ca te duci la acele preasfinte locuri si la veselia cea fara de margini, dar ne si intristam ca ramanem aici pe pamant fara vederea si fara blandetea ta, si fara sfintele tale povatuiri si sfintele tale rugaciuni cele prea puternice“ (Prolog, luna lui august, in 15 zile).
Asa au vorbit si ceilalti apostoli. Apoi Prea Sfanta Fecioara Maria le-a tinut ultimul cuvant si le-a spus: „Iata, eu ma voi culca pe patul meu si voi aseza trupul meu asa cum imi va fi voia, iar voi asa sa-l lasati. Si zicand aceasta, si-a luat iertare de la toti cei de fata, de la dumnezeiestii apostoli si de la sfintele femei, si facandu-si semnul Sfintei Cruci, s-a culcat pe pat, a inchis ochii, a pus mainile pe piept si si-a dat duhul.
Si o, minunile tale, Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu! Indata ce Prea Sfanta Maica si-a dat duhul ei preasfant si preacurat in mainile Fiului Sau, toti orbii si toti ologii, schiopii si bolnavii care venisera acolo, din oras si de pretutindeni de dimprejur, s-au facut sanatosi! Mutii vorbeau, surzii auzeau, leprosii s-au curatit, schiopii umblau, ca asa a binevoit Prea Sfantul Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, sa cinsteasca Adormirea Prea Sfintei Sale Maici, cu minuni preaslavite, ca sa stie toti ca nu a adormit o femeie de rand, ci Maica Cuvantului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor (Prolog, luna lui august, in 15 zile).
Dupa aceasta, dumnezeiestii apostoli, indata ce Maica Domnului si-a dat preacuratul ei suflet, au inceput sa auda mii si milioane de cantari ingeresti in vazduh, care laudau si cantau cantari pentru iesirea Maicii Prea Sfantului Dumnezeu. Si au inceput a canta si ei, ca si ingerii in vazduh. Si luand patul acela cu preacuratul si preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu, au inceput sa calatoreasca la Ghetsimani, ca sa-l duca acolo, sa-l puie in mormant. Si erau insotiti de cantarile ingeresti din vazduh, iar apostolii si multimea crestinilor si toti ucenicii lui Iisus Hristos cantau pe pamant. Si era o cantare comuna a turmei celei cuvantatoare a lui Iisus Hristos de pe pamant si a celei intelegatoare din cer, adica a ingerilor. Si petreceau si cerul, si pamantul – adica si oamenii, si ingerii – pe Maica lui Dumnezeu la mormantul ei cel preasfant.
Mergand ei astfel si auzindu-se cantarile si simtindu-se mireasma preasfantului trup umpland locurile pe unde treceau de buna-mireasma, s-a trezit zavistia iudeilor; si unii dintre ei s-a dus cu mare indrazneala sa dea jos de pe umerii apostolilor patul acela preasfant. Ba unul dintre ei a indraznit chiar sa se apropie si sa puie mainile pe preasfantul pat. Dar – o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – toti cei care voiau sa dea jos nasalia de pe umerii celor care o duceau au orbit si nu mai vedeau nici de unde au venit si nici unde mergeau! Iar celui care a indraznit – un evreu numit Antonie – sa se atinga de acea preacurata nasalie pe care se afla preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu, i s-au taiat lui deodata, cu mana ingereasca nevazuta, amandoua bratele, ramanand lipite de nasalie, iar el a cazut jos lesinat si aproape mort. Si cerea iertare Maicii lui Dumnezeu si cei orbiti, si cel caruia i se taiasera mainile.
Si atunci, dumnezeiescul apostol Petru, luand de pe pieptul Maicii Domnului, de pe nasalie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil, a pus-o pe ochii celor orbiti si deodata s-au facut sanatosi, si atingand cu ea mainile celui caruia i-au fost taiate de ingerul nevazut, s-au prins mainile inapoi! Si asa s-au savarsit minunile preaslavite ale Maicii Domnului. Aceasta i-a facut pe toti sa strige intr-un glas: „Mare este Dumnezeu Iisus Hristos si mare este Prea Curata Lui Maica, Prea Sfanta Fecioara Maria!“.
Si mergeau cu totii impreuna. Mergeau chiar si cei ce zavistuiau mai inainte, cantand si marturisindu-si pacatele lui Hristos Dumnezeu, si caindu-se ei de greseala cea mai dinainte, laudau pe Maica milostivirii, pe Maica Domnului, care nu a tinuse pacatul lor, ci ii iertase pe toti si le daduse vindecare.
Si ajungand la Ghetsimani, au pus preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu in mormant de piatra noua, care era intocmit de mai inainte, si punand piatra pe usa mormantului, au auzit trei zile si trei nopti cantari ingeresti imprejurul mormantului Maicii Domnului.
Apoi s-a intamplat alt lucru minunat. Apostolul Toma, care nu fusese nici la Invierea Domnului si de aceea nu crezuse ca S-a aratase Mantuitorul Cel Inviat celor zece ucenici, a intarziat si acum, prin iconomie dumnezeiasca. Si nu a fost adus pe norii cerului o data cu toti ceilalti, ci pe dansul l-a adus un nor dupa inmormantarea Maicii Domnului. De aceea era trist si mahnit foarte, zicand: „Oare pentru care pacate ale mele nu m-am invrednicit sa mai vad o data in trup pe Maica lui Dumnezeu? Pentru care pacat am fost zabavnic cu credinta si la inviere si am intarziat si acum, la adormirea Maicii lui Dumnezeu?“. Si atunci a sfatuit Dumnezeu pe apostoli ca, prin sfat de obste, sa deschida mormantul Maicii Domnului, ca sa sarute si Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, in sicriu, si sa ia mangaiere si nadejde tare ca este primita si propovaduirea Evangheliei lui Iisus Hristos de catre el.
Si deschizand mormantul si sicriul Maicii Domnului – o, minunile tale, Maica a lui Dumnezeu! – nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria, ci numai giulgiul singur, cum ramasese si la Mantuitorul Hristos in mormant, dupa Inviere, caci Prea Sfantul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a luat cu trup cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfanta la ceruri si a asezat-o la locul unde El stie.
Acesta este fapt adevarat, fratilor, si adevarul acesta s-a predat pana azi pe temeiul celor intamplate la Adormirea Maicii lui Dumnezeu. Dar luati seama ca si la patima cea infricosata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la rastignirea si la moartea Lui, s-au facut minuni mari. Acolo s-a facut intuneric de la al saselea pana la al noualea ceas peste tot pamantul. Acolo s-a cutremurat pamantul si pietrele s-au despicat in doua la Ierusalim. Acolo mormintele s-au deschis si mortii au inviat. Deci asa cum la moartea Mantuitorului nostru Iisus Hristos s-au facut preaslavite si marete minuni, asa a binevoit Prea Sfantul ei Dumnezeu si Fiu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa cinsteasca si adormirea Prea Sfintei Sale Maici cu minuni preaslavite.
Acestea au fost: venirea Arhanghelului Gavriil, aplecarea pomilor care se inchinau ei in muntele Maslinilor, venirea dumnezeiestilor apostoli pe nori, orbirea si taierea mainilor celor indrazneti si vindecarea lor dupa ce s-au cait, cantarile ingeresti care se auzeau in toate partile in chip nevazut, petrecand pe Maica Domnului la mormant, si apoi inaltarea ei cu trupul la cer si lasarea preasfantului ei giulgiu acolo, drept mangaiere celor de pe pamant.
Dar pentru ce s-au facut atatea minuni? Pentru ce, cand si-a dat duhul Maica lui Dumnezeu, s-au vindecat atatia orbi si surzi, si leprosi, si schiopi, si ciungi, si ologi, si tot felul de bolnavi? Pentru ce cu atatea preaslavite minuni a incununat Prea Sfantul Dumnezeu adormirea Prea Curatei Sale Maici? Iata pentru ce:
Pentru noi si pentru credinta noastra, ca sa stim pana la sfarsitul lumii cine a fost Maica lui Dumnezeu pe pamant, cine s-a mutat atunci la cer. Cea care s-a mutat atunci la cer e fiica lui Dumnezeu – caci auzi ce zice Duhul Sfant: „Asculta, fiica, si vezi, si pleaca urechea ta, si uita poporul…“ si celelalte – si, in acelasi timp, Maica Cuvantului dupa trup. Aceasta ne mai spune iarasi Duhul Sfant: ca atunci s-a mutat la cer mireasa cea cu totul fara de prihana, palatul cel imparatesc al Prea Sfantului Duh, camara Duhului cea preasfanta si preacurata.
Iar de vom intreba pe sfinti, pe prooroci si pe cate unul in parte, vom auzi de la toti: astazi s-a mutat la cer porumbita cea duhovniceasca si cuvantatoare, care a adus in lume semnul incetarii potopului pacatului, ramura de maslin pe care o purta porumbita lui Noe, semnul milostivirii lui Dumnezeu spre mantuirea neamului omenesc. Aceasta ne-o vor spune si dumnezeiesti prooroci: astazi s-a mutat la cer scara cea intelegatoare, scara cea duhovniceasca prin care firea omeneasca s-a mutat de jos pana la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal prin trupul cel indumnezeit al lui Iisus Hristos. Sa intrebam pe David, preafericitul ei stramos si parinte, tatal lui Dumnezeu dupa trup, si ne va spune si el: astazi s-a mutat la cer Imparateasa care sta de-a dreapta Sfintei Treimi, cu haina aurita si impodobita si preainfrumusetata. Iezechiel proorocul ne va spune: astazi s-a mutat la cer usa lui Dumnezeu cea incuiata, prin care nimenea n-a trecut, decat Domnul Dumnezeu, si incuiata o a lasat pe dansa, nestricand pecetile fecioriei ei.
De vom intreba pe proorocul Isaia, ne va spune de asemenea: astazi s-a mutat la cer Fecioara care a nascut pe Emanoil, adica pe Hristos Dumnezeu, care pururea este si va fi cu noi. De vom intreba pe Ghedeon, ne va spune si el: astazi lana cea plina de roua a Duhului Sfant s-a mutat la ceruri. De vom intreba pe Avacum proorocul, ne va spune la randu-i: astazi muntele cel cu umbra deasa al lui Dumnezeu s-a mutat la cer. Si iarasi ne va spune David: astazi s-a mutat la cer muntele in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca. De vom intreba pe toti proorocii, toti vor spune ca astazi Maica lui Dumnezeu Cuvantul, Maica Vietii, Maica milei si a milostivirii, s-a mutat de la noi la ceruri.
Asa fratilor, am avea atatea de vorbit despre Maica Domnului, dar nu se pot spune in cadrul unei liturghii, ca este prea scurt timpul si nimeni nu poate sa o laude pe dansa dupa vrednicie. Dar sa stim ca astazi s-a mutat la cer Maica noastra, Maica milei si a milostivirii. Toti care avem pe Dumnezeu ca Tata, avem ca Maica duhovniceasca pe Maica Domnului, care pururea se roaga si pururea mijloceste pentru noi si pentru mantuirea neamului omenesc. De multa vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeestii Parinti, pentru multele pacate cu care oamenii manie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului, asa cum L-a legat pe Iisus Hristos cu scutece si L-a infasat pe El in iesle, tot asa leaga ea si acum mania Domnului si o opreste, ca sa nu piarda neamul omenesc. Caci nu voieste Maica milei si a milostivirii ca Dumnezeu sa piarda sufletele oamenilor, pentru ca stie ca daca s-ar aprinde mania Domnului, ar pierde toata lumea, care s-a facut salas al atator pacate si rautati.
Prea Sfanta Fecioara Maria, care a slujit Tatalui ca fiica, lui Hristos ca Maica si ca sfanta slujitoare a Sfantului Duh, care pururea ramane slujitoarea si roaba Domnului, cum s-a spus in Evanghelie, care pururea slujeste Prea Sfintei Treimi in ceruri, impreuna cu toti sfintii si ingerii, dupa ce I-a slujit Lui neincetat pe pamant pana la ultima suflare, pururea mijloceste si pururea se roaga pentru noi si pentru mantuirea noastra.
Avem acolo, in cer, o Mama buna si milostiva. Sa nu credeti ca daca astazi s-a mutat Maica Domnului la cer, a parasit lumea. Nu! O data ce s-a dus acolo avand mai mare putere, cu mai multa putere ne ajuta noua. Ea e acum mai aproape de scaunul dumnezeirii, s-a dus acolo ca pururea sa priveasca spre nevoile saracilor, spre rugaciunile vaduvelor, spre cei sarmani, spre cei inchisi, spre cei care sunt prigoniti, spre cei din dureri, spre cei bolnavi. Acolo ea s-a facut Maica ajutatoare pentru toti cei din necazuri, pentru toti cei asupriti si pentru toti cei ce o iubesc pe dansa si o cheama in ajutor din toata inima. Avem in cer o Mama prea buna, o Maica a milei si a milostivirii, care pururea se roaga pentru toata Biserica lui Hristos si pentru fiecare fiu al bisericii lui Hristos in parte.
Fericiti, de trei ori fericiti sunt crestinii care au icoana Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu in casele lor si care in fiecare zi citesc acatistul ei, paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului.
Nu exista in cer si pe pamant alta fata mai puternica, dupa Sfanta Treime, ca Maica Domnului, care poate sa ne ajute noua.
Daca pomenirea dreptului este cu laude, cata lauda se cade sa aducem noi Maicii lui Dumnezeu, care este Imparateasa tuturor dreptilor, a tuturor sfintilor si a tuturor ingerilor lui Dumnezeu.
Iar daca este Imparateasa, are de la Prea Sfantul Dumnezeu si putere foarte mare ca sa ne ajute noua, sa ocroteasca lumea, sa vie in ajutor si celor mici si celor mari, si celor bogati si celor saraci, si celor intelepti si celor simpli, si celor bolnavi si celor sanatosi, si tututror credinciosilor, fiind in acelasi timp Mama noastra din ceruri.
Ferice de crestinii care, indata dupa Sfanta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului, din toata inima si oriunde se duc, zicand asa: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)“.
Am sa va spun o istorioara, ca sa vedeti cat de grabnica ajutatoare este Maica Domnului celor care o au pe dansa ca pe o mama si o cinstesc ca pe o Maica a lui Dumnezeu Cuvantul, si cat de aproape este de cei ce cred in ea si o cheama pururea in ajutor.
Era o femeie vaduva, careia ii murise sotul inca de cand era tanara si ii ramasesera doi copilasi. Si biata femeie avea o gospodarie, dar era si cinstitoare a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, avand in casa ei o icoana cu Maica Domnului purtand in brate dumnezeiescul prunc. Si ea i-a invatat pe copii de mici sa se inchine, sa zica Tata nostru, sa zica Crezul si, deocamdata, macar rugaciunile cele mai scurte catre Maica Domnului. Si copiii intrebau, ca niste prunci ce erau: „Mama, dar cine e aceea de pe icoana?“. Si ea le spunea: „Aceea e Mama voastra, adevarata voastra Mama“. „Dar dumneata nu ne esti mama?“. Ea zicea: „Nu, Mama voastra cea adevarata este in ceruri si o cheama Maica Domnului“. „Dar cine e copilul acela pe care-l tine ea in brate?“, intrebau ei. „E Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a zidit pe noi si Care a fost purtat in pantecele Maicii Domnului, pe Care L-a nascut ea de la Duhul Sfant si a fost Dumnezeu si om desavarsit“.
Asa ii invata biata mama pe copii cine este Maica Domnului, si-i invata pe dansii din toata inima ca Maica Domnului este adevarata Maica a lor. De aceea copiii, cand se sculau dimineata, mai inainte de a vorbi cu mama lor, fugeau inaintea Maicii Domnului, faceau cateva metanii, ziceau Tatal nostru si apoi rugaciuni catre Maica Domnului, cinstind-o pe dansa, asa mici cum erau, dupa puterea intelegerii lor.
Iar odata biata femeie trebuia sa se duca sa secere in tarina si nu avea cu cine sa lase copiii. Dar avea obiceiul sa lase copiii incuiati singuri in casa lor. Si asa a chemat copiii, le-a lasat de mancare si le-a spus: „Voi ramaneti acasa; eu ma duc la lucru, ca am mult de secerat“. Iar copiii au intrebat: „Dar noi cu cine ramanem?“. „Iata, ramaneti cu Mama voastra“ – si le-a aratat icoana Maicii Domnului, inaintea careia ardea candela. Si le-a mai spus: „Mama voastra ramane cu voi si o sa va apere, dar voi sa fiti cuminti si sa va rugati cand o sa fiti la nevoie, sa strigati la ea, ca ea va apara!“.
Copiii s-au incredintat de la maica lor ca nu raman singuri, ci raman cu Mama lor cea din ceruri. Si s-a dus biata femeie degraba la treburile ei, pe tarina. Dar copiii rugandu-se, mintea lor pururea se misca si nu sta intr-un singur gand. Deci au uitat de sfaturile mamei. S-au rugat ei un timp, apoi s-au apucat de jucarii si au inceput sa umble cu focul. Mama lor am spus ca ii incuiase in casa, ca sa nu iasa afara si sa nu plece de acasa, stiind ca abia peste o jumatate de zi se va intoarce inapoi. Si copiii, umbland cu focul, casa a luat foc. Si ei, cand au vazut ca au luat foc hainele din casa, covoarele si ce mai era in ea, si cand au vazut ca toata casa a luat foc si nimeni nu putea sari sa-l stinga, ca era vara si oamenii erau plecati la lucru, au fugit la icoana Maicii Domnului, s-au prins cu mainile de icoana si strigau: „Mama, nu ne lasa!“. Si – o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – casa a ars toata, dar focul nu s-a atins de peretele pe care era icoana Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu impreuna cu acesti doi copilasi!
Femeia a auzit in tarina, ca i-a adus vestea cineva: Mai femeie, sa stii ca ti-a ars casa! Iar ea, saraca, zice: „Vai de mine, ca am lasat copiii in casa!“. Dar acela nu stia sa-i spuna de minunea ce s-a intamplat cu copiii, ci-i spuse numai atata: Du-te, ca am auzit ca este scrum casa ta! Ea cand a auzit, biata, stiind ca a incuiat copiii in casa, a luat-o la fuga, ca-i iesea inima de alergare si de spaima. Si cand a ajuns la marginea satului, a intrebat: „Mi-a ars casa?“. Da, i se spuse, ti-a ars casa, s-a vazut la dumneata foc mare si s-au dus oamenii sa-l stinga, dar casa a ars.
Iar ea a strigat: „Maica Domnului, cum de ai lasat copii mei, ca eu in seama ta i-am lasat!“. Si vaitandu-se si plangand, alerga aproape ca nebuna. Si cand a ajuns, vazu cum se uita toata lumea la o minune preaslavita: casa arsese, dar peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins si copilasii se tineau cu mainile de icoana si strigau: „Mama, mama!“. Si vazand aceasta biata femeie, s-a aruncat prin foc la icoana Maicii Domnului si cu mare recunostinta a multumit Maicii Domnului ca pe acei prunci, pe care ii incredintase ei, i-a pazit sanatosi.
Aceasta v-am spus-o ca sa va arat ca cine are mama si ocrotitoare pe Maica Domnului, ea il va apara si pe el, si pe copiii lui, si vitele lui, si toata agoniseala lui. Sa aveti aceasta credinta intotdeauna, sa nu va lipseasca acatistul si cinstitul paraclis al Maicii Domnului din casa, si ori la ce scarba veti ajunge, ori la ce necaz, chemati pe Maica Domnului din toata inima si negresit pururea va fi de fata, cu grabnicul ei ajutor, cu preasfintele si preaputernicele ei rugaciuni.
Sa stiti ca nu exista suflet sub cer care si-a pus nadejdea in Maica Domnului si sa ramaie rusinat pana la urma. Prin rugaciunile ei va avea in veacul de acum liniste, alinare, acoperire si sprijinire, iar in vremea mortii mila Maicii Domnului nu il va lasa; si in ziua judecatii, Maica Prea Sfanta va sta in genunchi inaintea Prea Sfantului si Prea Dulcelui ei Fiu si Dumnezeului nostru Iisus Hristos si va zice: „Doamne Dumnezeule si Fiul meu, acest suflet necajit, chiar daca a gresit, dar pururea mi-a cerut sa ma rog Tie. Iarta-l, miluieste-l si fa cu dansul mila“. Si asa vom castiga prin rugaciunile Maicii Domnului mila si in veacul de acum, si in vremea mortii, si in ziua judecatii. Amin!
Toate praznicele de peste an din Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare, randuite spre cinstirea sfintilor, aduc mare bucurie duhovniceasca binecredinciosilor crestini. Dar oricat de mare ar fi slavoslovia pe care o aducem sfintilor, ea nu se poate asemana cu aceea pe care trebuie sa o aducem lui Dumnezeu, Ziditorul sfintilor.
Astazi nu este praznic de sfinti, nici de ingeri. Astazi Biserica lui Dumnezeu cea dreptmaritoare praznuieste si sarbatoreste pe Imparateasa tuturor ingerilor si a tuturor sfintilor. Nu se poate asemana cinstea robilor cu a imparatilor. Astazi este praznic imparatesc, pentru ca Imparateasa a toata faptura se muta astazi de la noi.
Dar este bine sa stiti cum s-au intamplat lucrurile la Adormirea Maicii Domnului, cum s-a mutat Maica Vietii de la noi la cer. Iata cum:
Mai inainte cu trei zile de Adormirea Maicii Domnului, Prea Sfantul si Atotputernicul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a trimis din cer pe Arhanghelul Gavriil ca sa binevesteasca Maicii Lui mutarea ei la cele fara de grija. Acelasi dumnezeiesc Arhanghel care fusese trimis de Dumnezeu cand i-a binevestit ei ca va naste pe Hristos, Mantuitorul lumii, vine acum si-i vesteste mutarea din aceasta viata pamanteasca la odihna cea vesnica si la slava si cinstea cea negraita pe care o are in cer (Prolog, luna august, in 15 zile).
Si venind Arhanghelul Gavriil, a adus el Prea Curatei Fecioare Maria, ca semn, o ramura de finic, dupa cum la Buna Vestire ii adusese un crin. Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu, intelegand de la Arhanghelul Gavriil ca trebuie sa paraseasca lumea si pamantul acesta, s-a intors acasa cu multa bucurie si si-a gatit casa ei cu lumanari si cu tamaieri; si rugandu-se, a iesit din casa si s-a dus la muntele Maslinilor, unde avea adeseori obiceiul sa se roage Prea dulcelui Sau Fiu si Dumnezeului ei Iisus Hristos. Deci, ducandu-se in Muntele Maslinilor si rugandu-se Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu, s-a facut o minune mare si prea slavita: maslinii si toti copacii de pe muntele acela, si toti pomii roditori de acolo, cand s-a inchinat Ea, s-au inchinat si ei cu dansa pana la pamant. Si de cate ori se inchina ea, si copacii se plecau pana la pamant, in semn de cinste mare si de inchinaciune adusa Prea Sfintei Maicii lui Dumnezeu, Maica Vietii.
Dupa aceasta, s-a intors acasa si s-a facut un cutremur mare, incat s-a cutremurat locul unde era casa ei. Si ea a cazut la rugaciune si a aprins iarasi lumanari si tamaie, si a chemat pe toate sfintele femei impreuna vietuitoare cu dansa, pe sfintele mironosite si pe prietenele ei, si le-a spus: „Iata, vremea a sosit ca eu sa va las, sa ma duc la Fiul meu si Dumnezeul meu“. Si s-au intristat foarte si au plans mult sfintele femei si mironositele si toate acele sfinte vaduve si fecioare care urmau Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu si invataturilor ei.
Dar minunea aceasta a fost urmata de o alta minune. Deodata s-a facut un vifor mare si un vant puternic, iar acesta aducea pe norii cerului pe cei doisprezece apostoli (care veneau de la marginile lumii, unde fusesera trimisi la propovaduire) sa ia parte la cinstirea si ingroparea Prea Sfintei Fecioare Maria. I-a adus pe apostoli, pe nori, Insusi Dumnezeu Cuvantul, ca sa dea mai multa cinste si slava Prea Sfintei Sale Maici.
Si cand au sosit aceia, ea le-a spus: „Sfintii mei ucenici si ai Fiului meu Apostoli si ucenici, iata pentru care pricina v-au adus norii aici, la Ghetsimani. Eu trebuie sa ma mut; am primit vestea de la Arhanghelul Gavriil sa va las, dar nu de tot, ci sa trec la ceruri si de acolo sa va ajut“.
Si au plans toti dumnezeiestii apostoli, iar mai la urma a venit marele apostol Pavel, care a inceput a plange, zicand: „O, Maica a Vietii si a lui Dumnezeu Cuvantul, eu pe Dumnezeul meu Iisus Hristos in trup nu L-am vazut, dar pe tine vazandu-te in trup, mi se parea ca El Insusi petrece pururea cu noi si ca-L vad chiar pe Dansul. Si multa mangaiere am avut noi, apostolii, avandu-te pe tine cu noi. Dar acum te duci si tu! Ai mare bucurie ca te duci la bucuria vesnica. Dar noi ne si bucuram, ne si intristam. Ne bucuram de bucuria ta, ca te duci la acele preasfinte locuri si la veselia cea fara de margini, dar ne si intristam ca ramanem aici pe pamant fara vederea si fara blandetea ta, si fara sfintele tale povatuiri si sfintele tale rugaciuni cele prea puternice“ (Prolog, luna lui august, in 15 zile).
Asa au vorbit si ceilalti apostoli. Apoi Prea Sfanta Fecioara Maria le-a tinut ultimul cuvant si le-a spus: „Iata, eu ma voi culca pe patul meu si voi aseza trupul meu asa cum imi va fi voia, iar voi asa sa-l lasati. Si zicand aceasta, si-a luat iertare de la toti cei de fata, de la dumnezeiestii apostoli si de la sfintele femei, si facandu-si semnul Sfintei Cruci, s-a culcat pe pat, a inchis ochii, a pus mainile pe piept si si-a dat duhul.
Si o, minunile tale, Prea Sfanta Maica a lui Dumnezeu! Indata ce Prea Sfanta Maica si-a dat duhul ei preasfant si preacurat in mainile Fiului Sau, toti orbii si toti ologii, schiopii si bolnavii care venisera acolo, din oras si de pretutindeni de dimprejur, s-au facut sanatosi! Mutii vorbeau, surzii auzeau, leprosii s-au curatit, schiopii umblau, ca asa a binevoit Prea Sfantul Dumnezeu si Mantuitorul Hristos, sa cinsteasca Adormirea Prea Sfintei Sale Maici, cu minuni preaslavite, ca sa stie toti ca nu a adormit o femeie de rand, ci Maica Cuvantului, Maica lui Dumnezeu, a Dumnezeului minunilor (Prolog, luna lui august, in 15 zile).
Dupa aceasta, dumnezeiestii apostoli, indata ce Maica Domnului si-a dat preacuratul ei suflet, au inceput sa auda mii si milioane de cantari ingeresti in vazduh, care laudau si cantau cantari pentru iesirea Maicii Prea Sfantului Dumnezeu. Si au inceput a canta si ei, ca si ingerii in vazduh. Si luand patul acela cu preacuratul si preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu, au inceput sa calatoreasca la Ghetsimani, ca sa-l duca acolo, sa-l puie in mormant. Si erau insotiti de cantarile ingeresti din vazduh, iar apostolii si multimea crestinilor si toti ucenicii lui Iisus Hristos cantau pe pamant. Si era o cantare comuna a turmei celei cuvantatoare a lui Iisus Hristos de pe pamant si a celei intelegatoare din cer, adica a ingerilor. Si petreceau si cerul, si pamantul – adica si oamenii, si ingerii – pe Maica lui Dumnezeu la mormantul ei cel preasfant.
Mergand ei astfel si auzindu-se cantarile si simtindu-se mireasma preasfantului trup umpland locurile pe unde treceau de buna-mireasma, s-a trezit zavistia iudeilor; si unii dintre ei s-a dus cu mare indrazneala sa dea jos de pe umerii apostolilor patul acela preasfant. Ba unul dintre ei a indraznit chiar sa se apropie si sa puie mainile pe preasfantul pat. Dar – o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – toti cei care voiau sa dea jos nasalia de pe umerii celor care o duceau au orbit si nu mai vedeau nici de unde au venit si nici unde mergeau! Iar celui care a indraznit – un evreu numit Antonie – sa se atinga de acea preacurata nasalie pe care se afla preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu, i s-au taiat lui deodata, cu mana ingereasca nevazuta, amandoua bratele, ramanand lipite de nasalie, iar el a cazut jos lesinat si aproape mort. Si cerea iertare Maicii lui Dumnezeu si cei orbiti, si cel caruia i se taiasera mainile.
Si atunci, dumnezeiescul apostol Petru, luand de pe pieptul Maicii Domnului, de pe nasalie, ramura de finic pe care i-o adusese Arhanghelul Gavriil, a pus-o pe ochii celor orbiti si deodata s-au facut sanatosi, si atingand cu ea mainile celui caruia i-au fost taiate de ingerul nevazut, s-au prins mainile inapoi! Si asa s-au savarsit minunile preaslavite ale Maicii Domnului. Aceasta i-a facut pe toti sa strige intr-un glas: „Mare este Dumnezeu Iisus Hristos si mare este Prea Curata Lui Maica, Prea Sfanta Fecioara Maria!“.
Si mergeau cu totii impreuna. Mergeau chiar si cei ce zavistuiau mai inainte, cantand si marturisindu-si pacatele lui Hristos Dumnezeu, si caindu-se ei de greseala cea mai dinainte, laudau pe Maica milostivirii, pe Maica Domnului, care nu a tinuse pacatul lor, ci ii iertase pe toti si le daduse vindecare.
Si ajungand la Ghetsimani, au pus preasfantul trup al Maicii lui Dumnezeu in mormant de piatra noua, care era intocmit de mai inainte, si punand piatra pe usa mormantului, au auzit trei zile si trei nopti cantari ingeresti imprejurul mormantului Maicii Domnului.
Apoi s-a intamplat alt lucru minunat. Apostolul Toma, care nu fusese nici la Invierea Domnului si de aceea nu crezuse ca S-a aratase Mantuitorul Cel Inviat celor zece ucenici, a intarziat si acum, prin iconomie dumnezeiasca. Si nu a fost adus pe norii cerului o data cu toti ceilalti, ci pe dansul l-a adus un nor dupa inmormantarea Maicii Domnului. De aceea era trist si mahnit foarte, zicand: „Oare pentru care pacate ale mele nu m-am invrednicit sa mai vad o data in trup pe Maica lui Dumnezeu? Pentru care pacat am fost zabavnic cu credinta si la inviere si am intarziat si acum, la adormirea Maicii lui Dumnezeu?“. Si atunci a sfatuit Dumnezeu pe apostoli ca, prin sfat de obste, sa deschida mormantul Maicii Domnului, ca sa sarute si Toma picioarele Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu, in sicriu, si sa ia mangaiere si nadejde tare ca este primita si propovaduirea Evangheliei lui Iisus Hristos de catre el.
Si deschizand mormantul si sicriul Maicii Domnului – o, minunile tale, Maica a lui Dumnezeu! – nu au mai aflat acolo trupul Prea Sfintei Fecioare Maria, ci numai giulgiul singur, cum ramasese si la Mantuitorul Hristos in mormant, dupa Inviere, caci Prea Sfantul Dumnezeu si Mantuitorul nostru Iisus Hristos a luat cu trup cu tot pe Maica Sa cea Prea Sfanta la ceruri si a asezat-o la locul unde El stie.
Acesta este fapt adevarat, fratilor, si adevarul acesta s-a predat pana azi pe temeiul celor intamplate la Adormirea Maicii lui Dumnezeu. Dar luati seama ca si la patima cea infricosata a Mantuitorului nostru Iisus Hristos, la rastignirea si la moartea Lui, s-au facut minuni mari. Acolo s-a facut intuneric de la al saselea pana la al noualea ceas peste tot pamantul. Acolo s-a cutremurat pamantul si pietrele s-au despicat in doua la Ierusalim. Acolo mormintele s-au deschis si mortii au inviat. Deci asa cum la moartea Mantuitorului nostru Iisus Hristos s-au facut preaslavite si marete minuni, asa a binevoit Prea Sfantul ei Dumnezeu si Fiu, Mantuitorul nostru Iisus Hristos, sa cinsteasca si adormirea Prea Sfintei Sale Maici cu minuni preaslavite.
Acestea au fost: venirea Arhanghelului Gavriil, aplecarea pomilor care se inchinau ei in muntele Maslinilor, venirea dumnezeiestilor apostoli pe nori, orbirea si taierea mainilor celor indrazneti si vindecarea lor dupa ce s-au cait, cantarile ingeresti care se auzeau in toate partile in chip nevazut, petrecand pe Maica Domnului la mormant, si apoi inaltarea ei cu trupul la cer si lasarea preasfantului ei giulgiu acolo, drept mangaiere celor de pe pamant.
Dar pentru ce s-au facut atatea minuni? Pentru ce, cand si-a dat duhul Maica lui Dumnezeu, s-au vindecat atatia orbi si surzi, si leprosi, si schiopi, si ciungi, si ologi, si tot felul de bolnavi? Pentru ce cu atatea preaslavite minuni a incununat Prea Sfantul Dumnezeu adormirea Prea Curatei Sale Maici? Iata pentru ce:
Pentru noi si pentru credinta noastra, ca sa stim pana la sfarsitul lumii cine a fost Maica lui Dumnezeu pe pamant, cine s-a mutat atunci la cer. Cea care s-a mutat atunci la cer e fiica lui Dumnezeu – caci auzi ce zice Duhul Sfant: „Asculta, fiica, si vezi, si pleaca urechea ta, si uita poporul…“ si celelalte – si, in acelasi timp, Maica Cuvantului dupa trup. Aceasta ne mai spune iarasi Duhul Sfant: ca atunci s-a mutat la cer mireasa cea cu totul fara de prihana, palatul cel imparatesc al Prea Sfantului Duh, camara Duhului cea preasfanta si preacurata.
Iar de vom intreba pe sfinti, pe prooroci si pe cate unul in parte, vom auzi de la toti: astazi s-a mutat la cer porumbita cea duhovniceasca si cuvantatoare, care a adus in lume semnul incetarii potopului pacatului, ramura de maslin pe care o purta porumbita lui Noe, semnul milostivirii lui Dumnezeu spre mantuirea neamului omenesc. Aceasta ne-o vor spune si dumnezeiesti prooroci: astazi s-a mutat la cer scara cea intelegatoare, scara cea duhovniceasca prin care firea omeneasca s-a mutat de jos pana la cer si a sezut de-a dreapta lui Dumnezeu Tatal prin trupul cel indumnezeit al lui Iisus Hristos. Sa intrebam pe David, preafericitul ei stramos si parinte, tatal lui Dumnezeu dupa trup, si ne va spune si el: astazi s-a mutat la cer Imparateasa care sta de-a dreapta Sfintei Treimi, cu haina aurita si impodobita si preainfrumusetata. Iezechiel proorocul ne va spune: astazi s-a mutat la cer usa lui Dumnezeu cea incuiata, prin care nimenea n-a trecut, decat Domnul Dumnezeu, si incuiata o a lasat pe dansa, nestricand pecetile fecioriei ei.
De vom intreba pe proorocul Isaia, ne va spune de asemenea: astazi s-a mutat la cer Fecioara care a nascut pe Emanoil, adica pe Hristos Dumnezeu, care pururea este si va fi cu noi. De vom intreba pe Ghedeon, ne va spune si el: astazi lana cea plina de roua a Duhului Sfant s-a mutat la ceruri. De vom intreba pe Avacum proorocul, ne va spune la randu-i: astazi muntele cel cu umbra deasa al lui Dumnezeu s-a mutat la cer. Si iarasi ne va spune David: astazi s-a mutat la cer muntele in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca. De vom intreba pe toti proorocii, toti vor spune ca astazi Maica lui Dumnezeu Cuvantul, Maica Vietii, Maica milei si a milostivirii, s-a mutat de la noi la ceruri.
Asa fratilor, am avea atatea de vorbit despre Maica Domnului, dar nu se pot spune in cadrul unei liturghii, ca este prea scurt timpul si nimeni nu poate sa o laude pe dansa dupa vrednicie. Dar sa stim ca astazi s-a mutat la cer Maica noastra, Maica milei si a milostivirii. Toti care avem pe Dumnezeu ca Tata, avem ca Maica duhovniceasca pe Maica Domnului, care pururea se roaga si pururea mijloceste pentru noi si pentru mantuirea neamului omenesc. De multa vreme ar fi pierdut Dumnezeu lumea, cum spun dumnezeestii Parinti, pentru multele pacate cu care oamenii manie pe Dumnezeu; dar Maica Domnului, asa cum L-a legat pe Iisus Hristos cu scutece si L-a infasat pe El in iesle, tot asa leaga ea si acum mania Domnului si o opreste, ca sa nu piarda neamul omenesc. Caci nu voieste Maica milei si a milostivirii ca Dumnezeu sa piarda sufletele oamenilor, pentru ca stie ca daca s-ar aprinde mania Domnului, ar pierde toata lumea, care s-a facut salas al atator pacate si rautati.
Prea Sfanta Fecioara Maria, care a slujit Tatalui ca fiica, lui Hristos ca Maica si ca sfanta slujitoare a Sfantului Duh, care pururea ramane slujitoarea si roaba Domnului, cum s-a spus in Evanghelie, care pururea slujeste Prea Sfintei Treimi in ceruri, impreuna cu toti sfintii si ingerii, dupa ce I-a slujit Lui neincetat pe pamant pana la ultima suflare, pururea mijloceste si pururea se roaga pentru noi si pentru mantuirea noastra.
Avem acolo, in cer, o Mama buna si milostiva. Sa nu credeti ca daca astazi s-a mutat Maica Domnului la cer, a parasit lumea. Nu! O data ce s-a dus acolo avand mai mare putere, cu mai multa putere ne ajuta noua. Ea e acum mai aproape de scaunul dumnezeirii, s-a dus acolo ca pururea sa priveasca spre nevoile saracilor, spre rugaciunile vaduvelor, spre cei sarmani, spre cei inchisi, spre cei care sunt prigoniti, spre cei din dureri, spre cei bolnavi. Acolo ea s-a facut Maica ajutatoare pentru toti cei din necazuri, pentru toti cei asupriti si pentru toti cei ce o iubesc pe dansa si o cheama in ajutor din toata inima. Avem in cer o Mama prea buna, o Maica a milei si a milostivirii, care pururea se roaga pentru toata Biserica lui Hristos si pentru fiecare fiu al bisericii lui Hristos in parte.
Fericiti, de trei ori fericiti sunt crestinii care au icoana Prea Sfintei Maici a lui Dumnezeu in casele lor si care in fiecare zi citesc acatistul ei, paraclisul si alte rugaciuni catre Maica Domnului.
Nu exista in cer si pe pamant alta fata mai puternica, dupa Sfanta Treime, ca Maica Domnului, care poate sa ne ajute noua.
Daca pomenirea dreptului este cu laude, cata lauda se cade sa aducem noi Maicii lui Dumnezeu, care este Imparateasa tuturor dreptilor, a tuturor sfintilor si a tuturor ingerilor lui Dumnezeu.
Iar daca este Imparateasa, are de la Prea Sfantul Dumnezeu si putere foarte mare ca sa ne ajute noua, sa ocroteasca lumea, sa vie in ajutor si celor mici si celor mari, si celor bogati si celor saraci, si celor intelepti si celor simpli, si celor bolnavi si celor sanatosi, si tututror credinciosilor, fiind in acelasi timp Mama noastra din ceruri.
Ferice de crestinii care, indata dupa Sfanta Treime, o cinstesc pe Maica Domnului, din toata inima si oriunde se duc, zicand asa: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugaciunile Prea Curatei Maicii Tale si ale tuturor Sfintilor Tai, miluieste-ma pe mine pacatosul (sau pacatoasa)“.
Am sa va spun o istorioara, ca sa vedeti cat de grabnica ajutatoare este Maica Domnului celor care o au pe dansa ca pe o mama si o cinstesc ca pe o Maica a lui Dumnezeu Cuvantul, si cat de aproape este de cei ce cred in ea si o cheama pururea in ajutor.
Era o femeie vaduva, careia ii murise sotul inca de cand era tanara si ii ramasesera doi copilasi. Si biata femeie avea o gospodarie, dar era si cinstitoare a lui Dumnezeu si a Maicii Domnului, avand in casa ei o icoana cu Maica Domnului purtand in brate dumnezeiescul prunc. Si ea i-a invatat pe copii de mici sa se inchine, sa zica Tata nostru, sa zica Crezul si, deocamdata, macar rugaciunile cele mai scurte catre Maica Domnului. Si copiii intrebau, ca niste prunci ce erau: „Mama, dar cine e aceea de pe icoana?“. Si ea le spunea: „Aceea e Mama voastra, adevarata voastra Mama“. „Dar dumneata nu ne esti mama?“. Ea zicea: „Nu, Mama voastra cea adevarata este in ceruri si o cheama Maica Domnului“. „Dar cine e copilul acela pe care-l tine ea in brate?“, intrebau ei. „E Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a zidit pe noi si Care a fost purtat in pantecele Maicii Domnului, pe Care L-a nascut ea de la Duhul Sfant si a fost Dumnezeu si om desavarsit“.
Asa ii invata biata mama pe copii cine este Maica Domnului, si-i invata pe dansii din toata inima ca Maica Domnului este adevarata Maica a lor. De aceea copiii, cand se sculau dimineata, mai inainte de a vorbi cu mama lor, fugeau inaintea Maicii Domnului, faceau cateva metanii, ziceau Tatal nostru si apoi rugaciuni catre Maica Domnului, cinstind-o pe dansa, asa mici cum erau, dupa puterea intelegerii lor.
Iar odata biata femeie trebuia sa se duca sa secere in tarina si nu avea cu cine sa lase copiii. Dar avea obiceiul sa lase copiii incuiati singuri in casa lor. Si asa a chemat copiii, le-a lasat de mancare si le-a spus: „Voi ramaneti acasa; eu ma duc la lucru, ca am mult de secerat“. Iar copiii au intrebat: „Dar noi cu cine ramanem?“. „Iata, ramaneti cu Mama voastra“ – si le-a aratat icoana Maicii Domnului, inaintea careia ardea candela. Si le-a mai spus: „Mama voastra ramane cu voi si o sa va apere, dar voi sa fiti cuminti si sa va rugati cand o sa fiti la nevoie, sa strigati la ea, ca ea va apara!“.
Copiii s-au incredintat de la maica lor ca nu raman singuri, ci raman cu Mama lor cea din ceruri. Si s-a dus biata femeie degraba la treburile ei, pe tarina. Dar copiii rugandu-se, mintea lor pururea se misca si nu sta intr-un singur gand. Deci au uitat de sfaturile mamei. S-au rugat ei un timp, apoi s-au apucat de jucarii si au inceput sa umble cu focul. Mama lor am spus ca ii incuiase in casa, ca sa nu iasa afara si sa nu plece de acasa, stiind ca abia peste o jumatate de zi se va intoarce inapoi. Si copiii, umbland cu focul, casa a luat foc. Si ei, cand au vazut ca au luat foc hainele din casa, covoarele si ce mai era in ea, si cand au vazut ca toata casa a luat foc si nimeni nu putea sari sa-l stinga, ca era vara si oamenii erau plecati la lucru, au fugit la icoana Maicii Domnului, s-au prins cu mainile de icoana si strigau: „Mama, nu ne lasa!“. Si – o, minunile tale, Maica lui Dumnezeu! – casa a ars toata, dar focul nu s-a atins de peretele pe care era icoana Prea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu impreuna cu acesti doi copilasi!
Femeia a auzit in tarina, ca i-a adus vestea cineva: Mai femeie, sa stii ca ti-a ars casa! Iar ea, saraca, zice: „Vai de mine, ca am lasat copiii in casa!“. Dar acela nu stia sa-i spuna de minunea ce s-a intamplat cu copiii, ci-i spuse numai atata: Du-te, ca am auzit ca este scrum casa ta! Ea cand a auzit, biata, stiind ca a incuiat copiii in casa, a luat-o la fuga, ca-i iesea inima de alergare si de spaima. Si cand a ajuns la marginea satului, a intrebat: „Mi-a ars casa?“. Da, i se spuse, ti-a ars casa, s-a vazut la dumneata foc mare si s-au dus oamenii sa-l stinga, dar casa a ars.
Iar ea a strigat: „Maica Domnului, cum de ai lasat copii mei, ca eu in seama ta i-am lasat!“. Si vaitandu-se si plangand, alerga aproape ca nebuna. Si cand a ajuns, vazu cum se uita toata lumea la o minune preaslavita: casa arsese, dar peretele cu icoana Maicii Domnului era neatins si copilasii se tineau cu mainile de icoana si strigau: „Mama, mama!“. Si vazand aceasta biata femeie, s-a aruncat prin foc la icoana Maicii Domnului si cu mare recunostinta a multumit Maicii Domnului ca pe acei prunci, pe care ii incredintase ei, i-a pazit sanatosi.
Aceasta v-am spus-o ca sa va arat ca cine are mama si ocrotitoare pe Maica Domnului, ea il va apara si pe el, si pe copiii lui, si vitele lui, si toata agoniseala lui. Sa aveti aceasta credinta intotdeauna, sa nu va lipseasca acatistul si cinstitul paraclis al Maicii Domnului din casa, si ori la ce scarba veti ajunge, ori la ce necaz, chemati pe Maica Domnului din toata inima si negresit pururea va fi de fata, cu grabnicul ei ajutor, cu preasfintele si preaputernicele ei rugaciuni.
Sa stiti ca nu exista suflet sub cer care si-a pus nadejdea in Maica Domnului si sa ramaie rusinat pana la urma. Prin rugaciunile ei va avea in veacul de acum liniste, alinare, acoperire si sprijinire, iar in vremea mortii mila Maicii Domnului nu il va lasa; si in ziua judecatii, Maica Prea Sfanta va sta in genunchi inaintea Prea Sfantului si Prea Dulcelui ei Fiu si Dumnezeului nostru Iisus Hristos si va zice: „Doamne Dumnezeule si Fiul meu, acest suflet necajit, chiar daca a gresit, dar pururea mi-a cerut sa ma rog Tie. Iarta-l, miluieste-l si fa cu dansul mila“. Si asa vom castiga prin rugaciunile Maicii Domnului mila si in veacul de acum, si in vremea mortii, si in ziua judecatii. Amin!
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU
DEZLEGARE LA PEȘTE 15 August
Saramură moldovenească
· 2 kg biban sau caras;
· 250 ml suc de roşii;
· 40 g ulei;
· 30 g usturoi;
· Cimbru;
· Sare
Se
curăţă peştele de solzi, se eviscerează, se scot branhiile şi osul amar şi se
spală în mai multe ape.
Se
lasă să se scurgă, se sărează şi se frige pe grătar sau pe o plită presărată cu
un strat de sare.
După
ce peştele a fost fript se aşază într-un sos preparat din suc de roşii, mujdei
de usturoi, ulei, cimbru şi sare şi se ţine la cald pe marginea plitei circa un
sfert de oră, apoi se serveşte cu mămăligă caldă.
Şalău
prăjit
· 1 kg şalău;
· 125 g ulei;
· 100 g lămâie;
· 50 g făină;
· Piper;
· Sare
Se
curăţă şalăul, se scot pieliţele, se despică de-a lungul coloanei vertebrale şi
se scot fileurile, care se taie în bucăţi de mărime potrivită.
Zeama
de lămâie se amestecă cu sare şi piper măcinat.
Se
lasă fileurile să stea în această marinată circa 10 minute, apoi se trec prin
făină şi se prăjesc în ulei fierbinte.
Peşte
cu sos picant
· 1kg peşte;
· 125 g ulei;
· 75 g făină;
· 500 g roşii;
· 25 g usturoi;
· 30 g bulion;
· 100 ml vin;
· 1 legătură verdeaţă;
· Piper;
· Sare
Peştele
se curăţă, se spală, se porţionează şi se condimentează cu sare, piper şi
cimbru.
Se
trec bucăţile de peşte prin făină şi se prăjesc în ulei.
În
uleiul rămas se căleşte făina fără a se rumeni.
Se
adaugă mujdeiul de usturoi, apoi se stinge cu bulion amestecat cu apă şi se mai
fierbe sosul circa 10 minute.
Se pun
apoi în cratiţă bucăţile de peşte, se aşază pe fiecare bucată de peşte câte o
jumătate de roşie, se adaugă vinul şi se dă cratiţa la cuptor pentru gratinare.
La
servit se presară cu verdeaţă.
Mâncare
de crap
· 1,2 kg crap;
· 200 g ulei;
· 75 g făină;
· 100 g morcov;
· 100 g ţelină rădăcină;
· 150 g ceapă;
· 200 g bulion de tomate;
· 2 foi dafin;
· 50 ml oţet;
· 100 g lămâie;
· Piper;
· Sare
Peştele
se curăţă, se taie în porţii, se sărează, se trece prin făină şi se prăjeşte în
ulei.
În
uleiul rămas se pune ceapa tocată şi zarzavatul de supă ras pe răzătoare şi se
căleşte.
Se
încorporează făina rămasă şi se stinge cu bulion amestecat cu apă şi oţet.
Se
adaugă piper boabe şi 2 foi de dafin şi se lasă să fiarbă circa o oră, apoi se
pasează printr-o sită.
Se
aşază bucăţile de crap într-un vas de cuptor, se toarnă sosul şi se dă vasul la
cuptor pe timp de 10 minute.
La
servit se adaugă felii de lămâie la fiecare porţie.
Peşte
cu măsline
· 1 kg peşte;
· 50 g făină;
· 125 g ulei;
· 150 g ceapă;
· 100 g bulion de tomate;
· 200 g măsline;
· 100 ml vin;
· 150 g lămâie;
· 1 legătură verdeaţă;
· Piper;
· Sare
Peştele
se porţionează, se sărează, se trece prin făină şi se prăjeşte în ulei.
În
uleiul rămas se căleşte ceapa tocată, se adaugă restul de făină, se stinge cu
bulion diluat cu apă, se fierbe circa 30 minute şi se pasează prin sită.
Se
potriveşte gustul sosului cu sare şi piper şi se adaugă măslinele care au fost
fierte separat 45 minute.
Se
aşază în sos bucăţile de peşte prăjit şi se acoperă cu felii de lămâie.
Se
presară cu verdeaţă şi se dă vasul la cuptor pentru gratinare.
Când
este aproape gata se adaugă vinul şi se mai lasă la cuptor 10 minute.
Heringi
cu ceapă
· 1 kg heringi;
· 1,2 kg ceapă;
· 20 g boabe de muştar;
· 75 ml oţet;
· 50 g ulei;
· Sare
Se
curăţă heringii, se taie în bucăţi şi se lasă câteva ore în apă rece.
Oţetul
se diluează cu apă şi se fierbe împreună cu boabele de muştar şi sare şi se
adaugă ceapa tăiată felii, se continuă fierberea încă 10 minute.
Se
scurge şi se lasă să se răcească.
Se
scot heringii din apă, se aşază alături ceapa şi se toarnă deasupra uleiul.
Crap
rasol
· 1 kg crap;
· 350 g ceapă;
· 100 g morcovi;
· 2 kg cartofi;
· Piper;
· 300 g sos meuniere;
· Sare
Ceapa
şi morcovii se pun la fiert în apă cu sare.
După
circa 30 minute se adaugă peştele tăiat în bucăţi şi se fierbe 10 minute.
Cartofii
se curăţă, se taie cuburi şi se fierb separat în apă cu sare.
Se
aranjeză pe un platou bucăţile de peşte şi cartofii natur.
Se
serveşte cu sos meuniere.
Sosul:
· 250 g margarină;
· 250 g lămâie;
· 1 legătură pătrunjel
verde;
· Sare;
· Piper măcinat
Se
topeşte margarina, se adaugă sarea, piperul şi zeama de lămâie şi se bate cu
telul la cald.
La
sfârşit se adaugă verdeaţa tocată mărunt.
Salată
de cod
· 1,2 kg cod;
· 250 g ceapă;
· 100 g morcovi;
· 100 g ţelină;
· 1,2 kg cartofi;
· 200 g mazăre conservă;
· 200 g fasole verde conservă;
· 200 g gogoşari în oţet;
· 200 g castraveţi în oţet;
· 1 kg maioneză de post;
· Sare
Morcovii,
ţelina şi ceapa se pun la fiert în apă cu sare.
După
ce au fiert 45 minute se pune peştele, se fierbe circa 15 minute, se ia de pe
foc, se lasă să se răcească, se dezosează şi se rupe în bucăţi mici.
Cartofii
se fierb în apă cu sare şi se taie cuburi.
Fasolea
se taie în bucăţi de 2 – 3 cm, mazărea se scurge bine, iar gogoşarii şi
castraveţii se taie cuburi.
Se
amestecă totul împreună cu 2/3 din maioneza de post, se aranjează salata pe un
platou şi se decorează cu restul de maioneză de post.
Se
poate pregăti din orice fel de peşte oceanic.
ARTE 15 August
MUZICĂ 15 August
Oscar
Peterson, pianist
și compozitor de jazz canadian
Floyd Ashton, vocalist american (Tams).
THE TAMS
Bobby Helms, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.
Bill Pinkey, vocalist american (The Drifters).
BILL PINKNEY &
THE ORIGINAL DRIFTERS
"Stix" (Nesbert) Hooper, baterist şi compozitor american
(The Crusaders).
Stix Hooper The
World Within FULL ALBUM:
Pete York, baterist şi compozitor britanic (Spencer Davis Group).
Jimmy Webb, compozitor şi cântăreţ american.
Kate Taylor, cântăreaţă americană, sora lui James Taylor.
Kate Taylor - Full
Concert - 08/10/08
Thomas Aldridge, baterist american (Black Oak Arkansas, Ozzie
Osbourne).
Tommy Aldridge
Bobby Caldwell, muzician american
Timati, rapper rus
Natalia Kills, muziciană americană, actriță, textieră, și
cântăreață Rapp
Tristan
Evans,
cântăreț britanic, membru al trupei The Vamps
Drum solo by
Tristan Evans, The Vamps -
Marin
Marais
Anda
Călugăreanu
Antologie muzicală
românească - Anda Călugăreanu:
Florin
Bogardo
Licia Albanese, soprană americană
Волшебная Романтическая Музыка для Души от Дмитрия Метлицкого
Pachelbel, Fasch (Maurice Andre, Orchestre de Chambre Jean Francois Paillard)
Sinéad O'Connor Greatest Hits - The Very Best Songs Of Sinéad O'Connor
Dalida ses plus belles chansons ♪ღ♫ The Best of Dalida ♪ღ♫ Dalida Album Complet
Loreena Mckennitt Greatest Hits 2018 - Best Songs Loreena Mckennitt 2018
Golden Hits Disco 70/ 80/90 - Best Disco Songs Of All Time - Best Disco Songs Ever
POEZIE
15 August
Mihai
Eminescu
Epigonii
Mihai Eminescu – Epigonii - Recită Tudor Gheorghe:
Nobilul Viciu - Adrian Paunescu
Eugen Caraghiaur, poet
Biografie
Scriitor, jurnalist şi om de
afaceri, Eugen Enea Caraghiaur s-a născut pe 15 august 1923,
în localitatea Comrat din Moldova. Este membru al Uniunii Scriitorilor din
România şi membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Este membru al
Asociaţiei Scriitorilor Români din Canada.
Eugen Enea Caraghiaur a absolvit Politehnica din Timişoara - Facultatea de Mine şi Metalurgie. A urmat cursuri de geologie la universităţile din Roma, Nancy şi Sorbona.
Prinţul Eugen Eni Khan Caraghiaur este al 51-lea Şef al Casei Cumane de România Panciu, descendent direct al Casei Cumane de Panciu.
Eugen Enea Caraghiaur este deţinător al medaliei de aur Mihai Eminescu (1977) decernată la Chişinău de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi de Uniunea Scriitorilor din Moldova.
Activitatea literară
Coredactor al ziarului Dreptatea din New York (1973-1982), fondator al revistei Datina Străbună din Montréal.
Colaborează cu mai multe publicaţii din Moldova şi România.
Debut literar
Eugen Enea Caraghiaur a absolvit Politehnica din Timişoara - Facultatea de Mine şi Metalurgie. A urmat cursuri de geologie la universităţile din Roma, Nancy şi Sorbona.
Prinţul Eugen Eni Khan Caraghiaur este al 51-lea Şef al Casei Cumane de România Panciu, descendent direct al Casei Cumane de Panciu.
Eugen Enea Caraghiaur este deţinător al medaliei de aur Mihai Eminescu (1977) decernată la Chişinău de Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni şi de Uniunea Scriitorilor din Moldova.
Activitatea literară
Coredactor al ziarului Dreptatea din New York (1973-1982), fondator al revistei Datina Străbună din Montréal.
Colaborează cu mai multe publicaţii din Moldova şi România.
Debut literar
A debutat cu volumul Poeme din Canada, Editura La Voix du Peuple, Montréal, Québec,1977.
Volume publicate
Autor al unui număr de 50 de titluri (poezie, eseu, economie politică, istorie, roman) apărute în Canada, Italia, România, Moldova.
Titluri reprezentative: Visuri şi Realităţi, Gând şi suflet, Poeme de Toamnă, Mărturisiri Rimate, Şoaptele Inimii, Poeme de Suflet, Iernatice Stihuri, Stropi de Lumină, Speranţe şi Hotare, Bugeac Străbun.
Urzind covorul
viitorului
Mormane de ani,
Vălătuci de timpuri.
Viorile mute.
Orchestrele corbilor.
Un drum ce renaşte
Din cuvântul trecutului.
Din sufletele ce respiră
Şi inimile care bat
Prin labirintele încrederii.
Iubito, ţară de dor,
Tresari fără mine în agonia dragostei
Urzind covovorul viitorului.
Ce suflu mână firul vieţii?
Ce strigăt aspru te-nfioară?
Ce sunet viu te împresoară?
Ce vifor rece te îngheaţă
Ca pe un vis ascuns în ceaţă?
Ce undă `naltă te împinge
Spre malul ce te va înfrânge?
Ce suflu mână firul vieţii
Rostogolind pe drum scaieţii?
Cât strigătul va fi un strigăt,
Iar sunetul va fi un sunet,
Cât viforul va fi de gheaţă
Şi visul tău ascuns în ceaţă
Gândeşte-te la nemurire,
La viaţă, moarte şi iubire,
Făr-de-nceput, făr-de sfârşit
Pentru bogat sau necăjit...
Praf de oxidări
Peste tot a curs rugina
Cu al vremii plug.
Numai inima, virgina,
Arde pe-al său rug.
Peste munţi şi peste ape
Au căzut rugini,
Numai inima în şoapte
Sângerează-n spini.
Peste ţări şi peste lume
Ruginiri şi teasc.
Numai inima în glume
Arde pe-al său vreasc.
Peste sori şi peste stele
Praf de oxidări.
Numai dragostele mele
Sunt peregrinări..
Mormane de ani,
Vălătuci de timpuri.
Viorile mute.
Orchestrele corbilor.
Un drum ce renaşte
Din cuvântul trecutului.
Din sufletele ce respiră
Şi inimile care bat
Prin labirintele încrederii.
Iubito, ţară de dor,
Tresari fără mine în agonia dragostei
Urzind covovorul viitorului.
Ce suflu mână firul vieţii?
Ce strigăt aspru te-nfioară?
Ce sunet viu te împresoară?
Ce vifor rece te îngheaţă
Ca pe un vis ascuns în ceaţă?
Ce undă `naltă te împinge
Spre malul ce te va înfrânge?
Ce suflu mână firul vieţii
Rostogolind pe drum scaieţii?
Cât strigătul va fi un strigăt,
Iar sunetul va fi un sunet,
Cât viforul va fi de gheaţă
Şi visul tău ascuns în ceaţă
Gândeşte-te la nemurire,
La viaţă, moarte şi iubire,
Făr-de-nceput, făr-de sfârşit
Pentru bogat sau necăjit...
Praf de oxidări
Peste tot a curs rugina
Cu al vremii plug.
Numai inima, virgina,
Arde pe-al său rug.
Peste munţi şi peste ape
Au căzut rugini,
Numai inima în şoapte
Sângerează-n spini.
Peste ţări şi peste lume
Ruginiri şi teasc.
Numai inima în glume
Arde pe-al său vreasc.
Peste sori şi peste stele
Praf de oxidări.
Numai dragostele mele
Sunt peregrinări..
TEATRU/ FILM 15 August
Regizor Sică Alexandrescu
Biografie
Nascut pe 15 august 1896 in Bucuresti,
Sică Alexandrescu a fost un regizor român format la școala realistă a lui Paul
Gusti (un mare regizor de teatru roman). Ca fiu al unui actor, Vasile
Alexandrescu crescuse cu pasiunea pentru teatru. După absolvirea liceului Sf.
Sava din Bucuresti, începe să lucreze în teatru, la început ca regizor de
culise la Naţionalul bucureştean unde pune în scenă o piesă scrisă de Mihai
Sorbu: “ Patima roşie” în care se spune că a debutat marea actriţă Elvira
Popescu. Începe adevărata sa cariera la Teatrul Naţional din Cluj, devine
repede un bun regizor de farse în genul bulevardier, de divertisment în gustul
epocii, cu adaptări moderne ale tradiţiei vodevilului. Prelucra, dramatiza,
regiza cu îndemânare şi cu imediat succes la public. Dar acorda constant
atenţie dramaturgiei româneşti, fiind foarte receptiv la piesele autorilor
debutanţi sau abia lansaţi. A montat comedii ale lui Gogol şi Goldoni și
lucrări dramatice românești și rusești printre care „O chestiune personală” de
A. Stein, „Anii negri” de Aurel Baranga și N. Moraru şi a devenit prim regizor
artistic la Teatrul Național "I. L. Caragiale". De două ori laureat
al Premiului de Stat, în anii 1940 a reușit să întrunească toate teatrele
importante din București, realizând - fie ca regizor sau ca director de teatru
- spectacole cu distribuții extraordinare, în care chiar și rolurile mici erau
jucate de mari actori. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului
Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, regizorului Sică
Alexandrescu i s-a acordat titlul de Maestrul emerit al artei din Republica
Populară România „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă
și pentru activitate merituoasă” şi în anul 1960 a primit și titlul de Artist
al poporului. Dupa moartea sa , survenită la Cannes în Franta pe 6 august 1973,
soţia sa, Aurelia Alexandrescu face în 1980 o donaţie statului roman ce
cuprinde patru lucrări de bună calitate semnate de Gheorghe Petraşcu (Borcanul
cu pensule), Nicolae Tonitza (Nud văzut din spate), Theodor Pallady (Natură
statică cu anemone) şi Iosif Iser (Arlechin şi dansatoare). În prezent, Teatrul
Dramatic din Brașov îi poartă numele din 1994 si o stradă din Cartierul Vatra
Luminoasă din Bucureşti se poate mândri cu acelaşi nume.
Badaranii 1960:
O scrisoare
pierduta 1953 HQ:
Însurătoare sau Căsătoria cu Birlic, Dem Rădulescu 🎭 Teatru Radiofonic Subtitrat
GÂNDURI
PESTE TIMP 15 August
Walter
Scott – Citate:
SFATURI
UTILE 15 August
INSUFICIENŢA
CARDIACĂ
Insuficienţa cardiacă apare când muşchii inimii nu mai pompează
atât de mult sânge cât are nevoie organismul.
Insuficienţa nu înseamnă că inima a încetat pomparea, ci că
nu mai pompează la capacitatea necesară. Insuficienţa cardiacă poate fi cauzată
de câteva boli care pot afecta inima şi capacitatea ei de pompare.
Când inima nu mai pompează eficient sânge prin corp, acesta
începe să se întoarcă mai greu spre inimă, situaţie care duce la formarea de
fluide în plămâni sau în alte părţi ale corpului, cauzând respiraţie scurtă şi
alte simptome de atac de cord. Insuficienţa cardiacă este o afecţiune progresivă,
care se înrăutăţeşte în timp.
De obicei începe când inima este afectată sau slăbită, ca
rezultat al unui atac de cord. La început, corpul încearcă să compenseze capacitatea
scăzută de pompare a inimii prin:
_ Reţinerea sării şi a apei, pentru a creşte cantitatea de
sânge în
fluxul sangvin.
_ Creşterea volumului de muncă depus de inimă.
_ Creşterea dimensiunilor inimii.
În cele din urmă, aceste încercări de compensare ale
corpului nu fac decât să înrăutăţească insuficienţa cardiacă deja existentă.
Care sunt diferitele tipuri de insuficienţă
cardiacă?
Insuficienţa cardiacă de obicei afectează ventriculul stâng
în două moduri:
_ Insuficienţa sistolică apare atunci când ventriculul nu
se mai
contractă suficient de puternic pentru a pompa sângele
către corp.
_ Insuficienţa diastolică apare când ventriculul nu se mai relaxează
suficient şi aceasta afectează capacitatea lui de a se umple cu sânge.
Dacă partea stângă a inimii este mai afectată, s-ar putea
să nu fie capabilă să pompeze suficient sânge către toate organele din corp,
inclusiv către inimă. În acelaşi timp, sângele trebuie să se întoarcă în
ventriculul drept, iar dacă are dificultăţi, el stagnează în circulaţie şi
determină apariţia de lichide suplimentare – insuficienţă în partea dreaptă.
Insuficienţa dreaptă şi cea stângă sunt adesea prezente în acelaşi timp, sub
forma insuficienţiei cardiace globale.
Pe lângă clasificarea în funcţie de tip, insuficienţa
cardiacă este clasificată în funcţie de severitate, folosind un sistem
dezvoltat de Asociaţia Americană a Inimii. Insuficienţa este o afecţiune
cronică, ce se poate înrăutăţi dintr-o dată, şi aceasta se numeşte insuficienţă
acută. Forma acută cere tratament urgent.
Care sunt cauzele insuficienţei cardiace?
Insuficienţa cardiacă poate fi cauzată de câteva boli care afectează
inima şi capacitatea sa de a pompa sângele:
_ Boli ale arterelor coronariene şi mai ales infarctul
miocardic
_ Tensiunea arterială ridicată
_ Boli ale muşchilor inimii – cardiomiopatie
_ Afecţiuni congenitale ale inimii
_ Boli ale valvelor inimii
_ Boli ale pericardului
_ Aritmii
Un număr de factori pot cauza insuficienţa bruscă, cum ar
fi luarea medicamentelor în mod incorect, un nou atac de cord, cheaguri de
sânge care ajung la plămâni, infecţii, utilizarea de alcool, excesul de sare,
efortul fizic.
Care sunt simptomele insuficienţei cardiace?
Simptomele tipice ale insuficienţei cardiace includ:
_ Respiraţie scurtă şi frecventă
_ Edeme în special la picioare, glezne
_ Creştere bruscă în greutate
_ Ameţeală, leşin sau slăbiciune
_ Oboseală
_ Tuse uscată, în special în poziţia culcat
_ Urinare crescută noaptea
_ Greaţă, balonări
Insuficienţă cardiacă acută
Insuficienţa acută intervine când plămânii se umplu rapid
cu apă – edem pulmonar. Simptomele se dezvoltă rapid şi pot include:
_ Respiraţie scurtă şi ineficientă
_ Bătăi de inimă neregulate şi rapide
_ Tuse cu secreţii spumoase şi de culoare roz
Insuficienţa acută este o urgenţă medicală şi are nevoie de
îngrijire imediată.
Cum poate fi diagnosticată insuficienţa
cardiacă?
Ecocardiografia este cea mai bună şi mai simplă metodă de a
determina dacă ai insuficienţă cardiacă şi ce tip. De asemenea, ajută la
evaluarea severităţii insuficienţei. Ecocardiografia foloseşte ultrasunete,
pentru a crea o imagine în mişcare a inimii, şi de obicei este primul test făcut
după apariţia unor asemenea probleme medicale. De asemenea, radiografia
pieptului poate ajuta la diagnosticarea insuficienţei. Ecocardiografia poate fi
folosită pentru a monitoriza insuficienţa, măsurând cât sânge este pompat din ventriculul
stâng. Medicii ştiu când insuficienţa se înrăutăţeşte,
monitorizând simptomele şi determinând dacă aşa-numita fracţie
de ejecţie a scăzut.
La ce să vă aşteptaţi, dacă aveţi insuficienţă
cardiacă?
Insuficienţa cardiacă este o afecţiune pe viaţă, care de
obicei se înrăutăţeşte cu timpul. Câteva medicamente şi mai multe schimbări în
stilul de viaţă sunt necesare când ai insuficienţă. Aceşti paşi pot îmbunătăţi
insuficienţa şi pot avea un impact pozitiv asupra calităţii şi lungimii vieţii.
În faza timpurie poţi avea doar simptome minore, care să
apară în timpul activităţilor obositoare. Cu timpul, simptome ca respiraţia scurtă,
balonarea şi oboseala se pot înrăutăţi, până când vor fi prezente tot timpul,
chiar şi atunci când te odihneşti.
Tratamentul poate reduce aceste simptome adesea, dar de
obicei nu le elimină. Când insuficienţa se înrăutăţeşte poţi deveni oboist şi
slăbit, chiar dacă iei multe medicamente şi urmezi un plan de tratament. Alte
organe ale corpului pot ajunge să nu funcţioneze corect, deoarece nu primesc
suficient sânge.
Insuficienţa acută se dezvoltă rapid şi poate cauza moartea,
dacă nu primeşte tratament medical imediat.
Complicaţiile insuficienţei cardiace pe termen
lung pot include:
_ Afecţiuni al anumitor organe – adesea insuficienţă
renală, rezultând din descreşterea cantităţii de sânge şi de oxigen
_ Bătăi de inimă neregulate şi moarte subită
_ Atac vascular cerebral
_ Atac de inimă
_ Tromboză şi embolie pulmonară
_ Probleme ale valvelor
Ce pot face să trăiesc cu insuficienţa
cardiacă?
După ce ai fost diagnosticat cu insuficienţă cardiacă, este
foarte probabil să fie necesar să iei anumite medicamente pentru tot restul vieţii.
Dieta şi schimbările în stilul de viaţă sunt de asemenea importante în tratarea
simptomelor.
Limitarea aportului de sare, odihna şi activitatea
moderată, evitarea infecţiilor şi folosirea atentă a medicamentelor sunt căi importante
de a controla insuficienţa şi de a preveni complicaţiile, spitalizarea şi
moartea bruscă.
Probabil ţi se va da o combinaţie de medicamente care să
trateze insuficienţa, incluzând un ACE inhibitor, un diuretic şi digoxină. Aceste
medicamente vor ajuta inima să pompeze mai bine şi vor controla simptomele.
Medicamentele nu vindecă insuficienţa cardiacă, totuşi pot uşura simptomele,
pot îmbunătăţi funcţia inimii, pot încetini evoluţia bolii şi pot reduce riscul
complicaţiilor.
Medicul poate recomanda tratament chirurgical, cum ar fi un
by-pass al arterelor coronariene, dacă vasele de sânge din inimă sunt blocate.
Un transplant de cord se ia în considerare doar când simptomele sunt severe şi
nu răspund la formele standard de tratament.
Cine îmi poate trata insuficienţa cardiacă?
Solicită ajutorul medicului cardiolog, dacă bănuieşti că ai
simptome de insuficienţă sau dacă simptomele se înrăutăţesc. Solicită ajutor
medical, dacă ai semne de insuficienţă acută, atac de cord sau atac vascular
cerebral.
Acest material a fost reprodus
din lucrarea Dr Leonard Azamfirei intitulată
E BINE SĂ ŞTII Sfaturi pentru oamenii sănătoşi şi...bolnavi apărută în
Editura Viaţă şi sănătate – Bucureşti 2003.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu