MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 2 SEPTEMBRIE 2018

Bună ziua, prieteni şi mulţumesc celor ce vizitează pagina mea!

Vă invit să ascultăm împreună muzică bună:

СУПЕР Коллекция /6часов/ Релакс Музыки от Натальи Кабаченко

ISTORIE PE ZILE 2 Septembrie

Evenimente

·         47 i.Hr:  Regina  Cleopatra a VII-a Egiptului il asociaza pe fiului ei  Ptolemeu al XV-lea Caesarion la tronul Egiptului. La 23 iunie 46 i.Hr. Cleopatra a  nascut un fiu  despre care a  pretins ca este al lui Iulius Cezar si pe care l-a botezat „Cezarion” („Micul Cezar„).  Dupa ce fratele sau Ptolemeu al XIV–lea a murit, probabil otrăvit, Cleopatra, care era asociata la domnie cu el si-a adus fiul la conducere alături de ea, sub numele de Ptolemeu  Cezarion (Ptolemeu al XV–lea Caesar). Ptolemeu al XV-lea Cezarion (d. august 30 î.Hr.) a fost ultimul rege din dinastia ptolemeică din Egipt, iar ca prinţ moştenitor  avea să devină rege al Egiptului elenistic, dar a fost executat de trupele lui Octavianus in data de  23 august anul 30 î.Hr.

·         31 î.Hr: Bătălia de la Actium între Gaius Iulius Caesar Octavian  (nepotul lui Caesar) și un general al lui Caesar, Marcus Antoniu, care aspirau sa preia puterea la Roma dupa moartea lui  Iulius Caesar. Bătălia a avut loc în apropierea insulei Levkas, la Actium, în vestul Greciei, marcand sfârșitul republicii romane și  actul de naștere al Imperiului Roman. Această luptă a fost considerată printre cele mai mari bătălii navale ale antichității  si s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care a ajuns să controleze întreaga putere la Roma.

·         1192: Se incheie Tratatul de la Jaffa, o Convenție de Pace între sultanul musulman Saladin și conducatorul cruciat Richard Inima de Leu, care pune capat celei de-a treia Cruciade.

·         1442: Lupta de pe Ialomita se incheie cu victoria lui Iancu de Hunedoara asupra turcilor, marcand inceputul campaniilor ofensive ale lui Iancu de Hunedoara. Bătălia de pe Ialomiţa (2 septembrie 1442) a fost un conflict armat desfăşurat în Ţara Românească între otomanii conduşi de beylerbey-ul Rumeliei, Sehabeddin, şi voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456). Acesta pătrunsese în Ţara Românească în 1442 şi-l înlocuise pe Vlad Dracul (1437 – 1442, 1444 – 1447) cu fiul lui Dan al II-lea (1420 – 1421, 1422 – 1427, 1427 – 1431), Basarab al II-lea (1442 – 1444). În august 1442, o mare oaste otomană (istoricii contemporani o apreciază la 80.000 de oameni) trece Dunărea pe la Nicopole, cu ordinul de a redresa situaţia. Otomanii cuceresc cetatea Târgovişte şi pornesc apoi în grupuri, după pradă. Beylerbey-ul, cu cea mai mare parte, a armatei înaintează pe Valea Ialomiţei, spre Pasul Buzău. Pe 2 septembrie 1442, Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, îl atacă pe râul Ialomiţa, folosind teritoriul muntos şi strâmt, şi obţine o strălucită victorie. Au căzut pe câmpul de luptă un sangeak şi patru bey, Sehabeddin s-a retras spre Dunăre lăsând grupurile plecate după pradă la discreţia învingătorilor, care le-au nimicit. Iancu a luat o captură bogată, „… steaguri, corturi, vreo 5.000 de cămile, cai şi catâri, haine scumpe şi atâtea alte lucruri…” (Camil Mureşan). Sultanul l-a înlocuit pe Sehabeddin, în fruntea Rumeliei, cu Hassan. După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări. Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, „… consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman, aşa cum fusese în vremea lui Mircea cel Bătrân” (Ştefan Ştefănescu). articol preluat de pe: enciclopediaromaniei.ro

·         1631: Leon Voda, domnul Tarii Romanesti, i-a invins pe boierii rasculati in frunte cu Matei aga din Brancoveni, viitorul domn Matei Voda Basarab.

·         1666: Un incendiu a devastat timp de 5 zile 13.000 de case inclusiv Catedrala Sfântul Paul, dezastru cunoscut în istoria Angliei drept „Marele Incendiu” (Great Fire). In memoria victimelor a fost ridicată o statuie care se afla în centrul Londrei.

·         1752: În Marea Britanie și în coloniile sale, calendarul iulian a fost înlocuit cu calendarul gregorian, diferența de 11 zile dintre cele două calendare fiind rectificată prin faptul că urmatoarea zi, 3 septembrie, a fost datată 14 septembrie.

·         1792: Revoluția franceză: "Masacrele din septembrie"; 1300 de deținuți din închisori sunt omorâți fără judecată de către mulțimea dezlănțuită.

·         1829: Semnarea Tratatului de pace ruso-turc, la Adrianopol. La finele Războiului Ruso-Turc din 1828-1829, pe 2/14 septembrie 1829, a fost semnat Tratatul de la Adrianopol  sau Pacea de la Adrianopol (azi Edirne, Turcia), un tratat  care a avut implicatii deosebite asupra Principatelor Române,  prin aceea ca a „smuls” Moldova şi Valahia de sub dominaţia otomană si a reconfigurat harta politica a Balcanilor. Acest tratat  a fost semnat sub presiunea marilor puteri, în urma unui război declanşat de Rusia, cu mandat european. Turcia învinsă a fost nevoită să facă importante concesiuni  şi obligată să slăbească controlul asupra Tărilor româneşti. În timp ce Rusia caută să-şi mărească influenţa asupra sud-estului Europei, din punct de vedere economic, interesele economice englezeşti joacă un rol decisiv. Anglia, în căutare de noi pieţe de desfacere şi de resurse, interesată în special de grîul românesc, ajunge pînă la gurile Dunării, unde se loveşte de monopolul turcesc asupra comerţului cu Principatele. Prevederile tratatului cu privire la ţările române urmăreau  tocmai asigurarea condiţiilor prielnice comerţului liber şi dezvoltării capitaliste în principate. Semnat la Adrianopol (Turcia Europeană) , tratatul prevedea recunoaşterea independenţei Greciei, autonomia Serbiei precum şi autonomia administrativă a Moldovei şi Valahiei (titlul V al acestui tratat), inclusiv retrocedarea celei din urmă cetăţilor turceşti de la Turnu Măgurele, Giurgiu şi Brăila. Prevederile economice ale tratatului pentru Principatele Româneşti au constituit un puternic imbold pentru agricultură şi comerţ, scutindu-le de obligaţia de a aproviziona Constantinopolul şi recunoscîndu-le libertatea comerţului cu toate ţările. Poarta a fost de asemenea de acord cu redactarea unor noi regulamente administrative referitoare la Principate, sub supravegherea Rusiei, şi a acceptat ocupaţia rusească din Principate, pînă la plata unor mari despăgubiri de război. Prin tratat s-a consolidat astfel poziţia Rusiei în Principate, dar, totodată, s-au făcut paşi importanţi pentru împlinirea idealurilor boierilor reformatori, de scuturare a dominaţiei otomane. Acum rămîneau valabile doar o parte a elementelor de suzeranitate otomană – tributul anual şi dreptul sultanului de a confirma alegerea domnilor. Titlul V din Tratat prevedea: “Deoarece cnezatele Moldovei şi Valahiei s-au supus în baza capitulaţiilor speciale puterii supreme a Porţii Strălucitoare şi deoarece Rusia s-a angajat să garanteze bunăstarea lor, atunci acestora li se păstrează toate drepturile, avantajele şi beneficiile, acordate în aceste capitulaţii sau acorduri, semnate între ambele case imperiale sau în hatti-şerifuri, editate anterior. De aceea acestor cnezate li se acordă libertatea religioasă, securitatea deplină, administrarea populară locală şi dreptul de comerţ liber. Articolele suplimentare acordurilor anterioare, considerate necesare pentru ca aceste regiuni neapărat să se poată folosi de drepturile lor, specificate într-un document separat, care este şi va fi respectat identic cu celelalte părţi ale prezentului acord.” Tratatul avea anexat “Actul osăbit pentru prinţipaturile Moldova şi Valahia” care prevedea: – raialele turceşti din stînga Dunării sunt restituite Valahiei; – autonomia administrativă; – domni pămînteni aleşi pe viaţă; – libertatea comerţului pentru toate produsele;  – dreptul de navigaţie pe Dunăre cu vase proprii româneşti şi libera folosire a porturilor româneşti; – scutirea de obligaţia de aprovizionare a Porţii;  – limitarea dreptului de intervenţie a Imperiului Otoman în Principate; – menţinerea ocupaţiei ruseşti pînă la plata despăgubirilor de război de către turci;  – interdicţia pentru musulmani de a stăpîni pămînturi în Principate. Ţarul Nicolae l-a însărcinat pe Contele Pavel Kiseliov (Pavel Kiseleff), ofiţer energic şi bun administrator, cu  transpunerea în practică a prevederilor Tratatului de la Adrianopol. El a preluat această funcţie în noiembrie 1829, la Bucureşti. De atunci şi pînă la încheierea mandatului său, în aprilie 1834, el a avut puteri aproape nelimitate în reorganizarea vieţii politice şi economice din Principate.

·         1848: In timpul celei de-a treia Adunari naționale de la Blaj, cei 60 000 de participanți declară că nu recunosc „uniunea” Transilvaniei cu Ungaria și reafirmă revendicările țărănimii iobage. Se formează oastea populară sub conducerea lui Avram Iancu.

·         1859: În întreaga lume are loc o superfurtună solară.

·         1870: Se incheie Bătălia de la Sedan, desfășurată în cadrul războiului franco-prusac, în urma căreia trupele franceze au fost încercuite și înfrânte de cele prusace, provocând căderea celui de-al doilea imperiu al lui Napoleon al III-lea și proclamarea republicii și a Comunei din Paris. După înfrângerea de la Sedan, împăratul Franţei Napoleon al III-lea se predă comandantului armatei prusac.

·         1880 – la Nantasket Beach, în Statele Unite, se dispută primul joc de baseball în nocturnă din istorie

·         1889 – este inaugurat Molineux Stadium, arenă pe care evoluează Wolverhampton Wanderers

·         1899 – este inaugurat stadionul Hillsborough, pe care își dispută meciurile de acasă Sheffield Wednesday

·         1909: Un numar de 47 de scriitori se intrunesc in amfiteatrul Liceului Lazar din Bucuresti si pun adevaratele temelii ale Societatii Scriitorilor Romani, care era, totusi, o continuare a Societatii infiintata in 1908 de Cincinat Pavelescu. Primele încercări de a crea organizații de scriitori în România datează  din anii  1821, 1827, 1831. Începutul propriu-zis se face cu Asociația literară Română din 1848 dar aceasta nu funcționează. O Societate Literară Română a fost fondată în 1866, inaugurată în 1867, transformată în Societatea Academică Română și ulterior, din 1879, în Academia Română. Preocupările de început ale Academiei au fost filologice, extinse apoi la domeniile științei, culturii și artei. Dar prima Societate a Scriitorilor Români s-a ivit ca proiect în 1908 și a fost pusă în funcțiune de o adunare generală de 47 de scriitori la 2 septembrie 1909. Comitetul de conducere al noii societăți i-a avut ca președinte pe Mihail Sadoveanu și ca vicepreședinte pe Dimitrie Anghel. În 1911, noul președinte, Emil Gârleanu a obținut recunoașterea SSR ca „Persoană morală”. A urmat la conducere criticul Mihail Dragomirescu. În timpul primului război mondial SSR a funcționat în refugiu la Iași. În perioada 1926-1932, Societatea Scriitorilor Români a fost condusă de Liviu Rebreanu ales an de an timp de șapte ani consecutiv. A fost în opinia istoricilor literari cea mai bună perioadă a S.S.R. După 1944 s-au exercitat asupra S.S.R. presiuni politice din partea noii puteri comuniste, epurări etc. Conferința de fuziune între S.S.R. și societatea Autorilor dramatici din martie 1949 marchează înființarea Uniunii Scriitorilor din R.P.R., ulterior „din R.S.R.”, devenită Uniunea Scriitorilor din Romania în 1990.

·         1918 (2/15 septembrie): La Congresul de la New York al românilor, cehilor, slovacilor, polonezilor, sârbilor, croaţilor şi rutenilor se votează o moţiune prin care se cere dezmembrarea Austro-Ungariei şi eliberarea tuturor popoarelor asuprite.

·         1920 – echipa națională a Belgiei câștigă, la Anvers, turneul olimpic de fotbal, după ce trece cu 2-0 de Cehoslovacia

·         1943: Conducatorul Romaniei, maresalul Antonescu, se întâlneste  în Germania  cu Adolf Hitler  pentru reconfirmarea alianței dintre cele două țări.

·         1945 – Japonia a semnat actul de capitulare necondiţionată, ceea ce a însemnat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial (1939-1945). Armistițiul a fost semnat de reprezentanții Imperiului Japonez pe de-o parte și cei ai Aliaților: Statele Unite ale Americii, Republica China, Regatul Unit, Uniunea Sovietică, Australia, Dominionul Canadei, Guvernul provizoriu al Republicii Franceze, Olanda și Noua Zeelandă la bordul vasului de linie american “USS Missouri”, ancorat în Golful Tokyo pe 2 septembrie 1945. Vasul a avut un rol important în luptele din Pacific, iar preşedintele de atunci al Statelor Unite ale Americii (S.U.A.), Harry Truman, l-a preferat ca loc de desfăşurare a ceremoniei şi pentru faptul că purta numele statului în care s-a născut. Trebuie menţionat faptul că ziua de 2 septembrie 1945 este uneori denumită impropriu – “Ziua victoriei asupra Japoniei“, deși acest termen este folosit de obicei pentru a denumi dată în care Împăratul Hirohito al Japoniei a acceptat termenii Declarației de la Potsdam şi anume 15 august 1945. Ceremonia de semnare, la bordul vasului american Missouri, a durat 23 de minute și a fost transmisă în toată lumea. Actul capitulării a fost semnat la început de ministrul de externe japonez Mamoru Shigemitsu “din ordinul și în numele împăratului Japoniei și a guvernului japonez ” și mai apoi de generalul Yoshijiro Umezu, șeful Marelui Stat Major, “din ordinul și în numele Cartierului general imperial japonez” la ora 9:04. După aceasta au semant generalul american Douglas MacArthur, comandantul aliat suprem pe teatrul de luptă din Pacific. Au semnat ca martori generalul locotenent american Jonathan Mayhew Wainwright (care capitulase în Filipine) și generalul locotenent britanic Arthur Percival, (care capitulase în fața japonezilor în Singapore). Ultimii doi au primit ca suvenir cîte unul dintre cele trei stilouri cu care a fost semnat actul capitulării. Un al treilea stilou se păstrează în muzeul Academiei militare americane West Point.  Au semant de asemenea: – Amiralul Chester Nimitz pentru Statele Unite ale Americii,
– Generalul Hsu Yung-Ch’ang pentru Republica China,
– Amiralul Bruce Fraser pentru Regatul Unit,
– Generalul locotenent Kuzma Derevianko pentru Uniunea Sovietică,
– Generalul Thomas Blamey pentru Australia,
– Colonelul Lawrence Moore Cosgrave pentru Canada,
– Generalul Philippe Leclerc de Hautecloque pentru Franța,
– Viceamiralul C.E.L. Helfrich pentru Olanda
– Vicemareșalul aerului Leonard M. Isitt pentru Noua Zeelandă.

·         1956 – se dispută Marele Premiu de formula 1 al Italiei, ultima etapă a sezonului. Stirling Moss câștigă cursa din “Cizmă”, urmat de Peter Collins și Ron Flockhart

·         1958: A fost inaugurat, la București, Muzeul "George Enescu".

·         1972 – sportiva Renate Stecher, reprezentanta Germaniei de est, stabilește un nou record în concursurile feminine de 100 de metri plat, 11,07 secunde. Recordul va rămâne în vigoare timp de 4 ani

·         1987 – naționala de fotbal a României este învinsă cu scorul de 3-1 de selecționata Poloniei, într-un meci amical

·         1991 –  Naufragiul cargoului „Rostok”, sub pavilion ucrainean. Nava ucraineană, care avea la bord 5.000 de tone de oţel, a eşuat la mila 31 a canalului Sulina în 2 septembrie 1991în dreptul comunei Partizani . Timp de un an, navigaţia în zonă a fost blocată în totalitate, iar apoi pe canalul Sulina circulaţia navelor s-a desfăşurat cu greutate, alte zeci de nave eşuând de-a lungul anilor din cauza lăţimii mici a canalului. Autorităţile din zonă au estimat că, din această cauză, pagubele înregistrate s-au ridicat la câteva zeci de milioane de dolari. Consortiul “Rostock Remover”, care s-a obligat prin contract sa inlature rămăşiţele navei pana cel târziu la 1 iulie 2005, nu a reusit să scoată  epava decât în ianuarie 2006.

·         1992 – șahistul Bobby Fischer îl învinge pe Boris Spassky

·         1995: S-a deschis la Cleveland, statul Ohio, Muzeul "Rock and Roll of Fame", închinat celor mai influenți cântăreți și producători de muzică rock.

·         1997: La Catedrala greco-catolica „Sfânta Treime” din Blaj au fost depuse osemintele marelui iluminist Ioan Inocentiu Micu (Klein), aduse de la Roma, dupa 230 de ani de la moartea sa. Inocențiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma) a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraș. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” și mănăstirea cu același hram. Este considerat întemeietorul gândirii politice românești moderne.  La 2 august 1997 sicriul cu rămășițele pământești ale episcopului a fost adus la Blaj și depus în altarul Catedralei Sf. Treime, iar la 19 octombrie 1997 a fost înmormântat la loc de cinste, in cadrul unei liturghii festive, într-un mormânt săpat in fata iconostasului din Catedrala „Sfânta Treime”.

·         1998 – naționala de fotbal a României învinge cu 7-0 selecționata din Liechtenstein într-un meci din preliminariile Campionatului din anul 2000

·         1999: Banca Nationala a României (BNR) a pus în circulatie, începând cu aceasta data, bancnota din plastic cu valoare nominala de 2000 lei. BNR a vrut sa marcheze, în acest fel, eclipsa de soare din 11 august 1999 si intrarea în anul 2000.

·         2002: Specialiștii Institutului Clinic Fundeni au realizat, în premieră națională, un transplant de măduvă în cazul leucemiei acute.

·         2006 – naționala de fotbal a României începe grupa de calificare la Euro 2008 cu o remiză, 2-2, pe teren propriu, cu naționala Bulgariei

·         2011 – naționala României învinge Luxemburg cu 2-0 în grup a de calificare la Euro 2012

·         2012 – Jenson Button câștigă Marele Premiu de formula 1 al Belgiei, urmat de Sebastian Vettel și Kimi Raikkonen

·         2013 – România încheie Mondialele de kaiac-canoe de la Duisburg cu o medalie de bronz la kaiac dublu feminin pe 1000 de metri

·         2013 – începe sezonul 2013-2014 din Liga MOL la hochei, cu șapte echipe din România la start

Nașteri

·         1243: Gilbert de Clare, al VII-lea Iarl de Hertford, politician englez (d. 1295)

·         1516: Francisc I, Duce de Nevers, comandant al armatei regale franceze (d. 1561)

·         1548: Vincenzo Scamozzi, arhitect italian (d. 1616)

·         1661: Georg Böhm, organist și cântăreț la harpă german (d. 1733)

·         1675: William Somervile, poet englez (d. 1742)

·         1750: Pehr Frigel, compozitor suedez (d. 1842)

·         1753: Marie Josephine Louise de Savoia, soția regelui Ludovic al XVIII-lea al Franței (d. 1810)

·         1763: Caroline Böhmer-Schlegel-Schelling, scriitoare germană (d. 1809)

·         1773: Louis Auguste Victor de Ghaisne de Bourmont, mareșal al Franței (d. 1846)

·          1778: S-a nascut Louis Bonaparte, rege al Olandei, conte de Saint-Leu, fratele imparatului francez Napoleon Bonaparte. Fiul său mai mic a fost a devenit, in 1852 în urma unei lovituri de stat, împărat al francezilor sub numele de Napoléon al III-lea. A decedat la data de 25 iulie 1846.

·         1805: Esteban Echeverría, scriitor argentinian (d. 1851)

·         1810:  William Seymour Tyler, educator și istoric american (d. 1897)

·         1814: Ernst Curtius, istoric german (d. 1896)

·         1830: William P. Frye, politician american (d. 1911)

·         1834: Joseph Zemp, politician elvețian (d. 1908)

·         1836: Anton Braith, pictor german (d. 1905)

·         1838: Liliuokalani, Regină a Insulelor Hawaii (d. 1917)

·         1840: Giovanni Verga, scriitor italian (d. 1922)

·         1850: Albert Spalding, jucător american de base-ball și producător de mărfuri în domeniu (d. 1915)

·          Woldemar Voigt, fizician german (d. 1919)

·         1852: Paul Bourget, scriitor francez (d. 1935)

·         1853: Wilhelm Ostwald, chimist german, laureat al Premiului Nobel (d. 1932)

·         1854: Hans Jæger, scriitor norvegian și activist politic (d. 1910)

·         1861: Mircea Demetriade, poet român (d. 1914)

·         1862: Franjo Krežma, violonist croat (d. 1881)

·         1866: Hiram Johnson, fost guvernator al Californiei și activist politic (d. 1945)

·         1877: Frederick Soddy, chimist britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1956)

·         1878: Werner von Blomberg, general și ministru german (d. 1946)

·         1879: An Jung-geun, asasinul politicianului japonez Ito Hirobumi (d. 1910)

·         1884: Dr. Frank C. Laubach, misionar creștin (d. 1970)

·         1887 (2/14 septembrie): S-a nascut matematicianul Simion Stoilow, unul dintre creatorii pe plan mondial, ai teoriei topologice a funcţiilor analitice. Este considerat întemeietor al şcolii române de analiză complexă si a fost  membru al Academiei Române;  (d. 4 aprilie 1961).  Este autorul  a peste o sută de publicații. A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice. Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă. A fost membru PCR.

·         1892: Frank Wilcoxon, statician irlandez (d. 1965)

·         1894: Joseph Roth, scriitor austriac (d. 1939)

·         1895: Monique Saint-Hélier, scriitoare elvețiană (d. 1955)

·         1898: Alfons Gorbach, fost cancelar federal austriac (d. 1972)

·         1901: Adolph Rupp, antrenor american de baschet (d. 1977)

·         1901: Else Meidner, artistă germană (d. 1987)

·         1907: Fritz Szepan, jucător german de fotbal (d. 1974)

·         1909: Harro Schulze-Boysen, ofițer, jurnalist și revoluționar german (d. 1942)

·         1911: Floyd Council, cântăreț de blues american (d. 1976)

·         1911: René Amengual Astaburuaga, compozitor chilian (d. 1954)

·         1913: Agnes-Marie Grisebach, scriitoare germană

·         1915: Dai-Keong Lee, compozitor hawaiian

·         1915:  Hans-Joachim Koellreutter, compozitor, flautist, dirijor și pedagog german de muzică (d. 2005)

·         1915:  Martin Rickelt, actor german (d. 2004)

·         1916: Zsigmond (Sigismund) Jakó Pal, istoric român de etnie maghiară, membru de onoare (1996) al Academiei Române

·         1917: S-a născut medicul ftiziolog Constantin Anastasatu; lucrări în domeniul chimioterapiei şi chimioprofilaxiei în tuberculoză; membru corespondent al Academiei Române din 1990; (m. 1995).

·         1917: Laurindo Almeida, muzician brazilian de jazz

·         1917:  Cleveland Amory, scriitor (d. 1998)

·         1919: Ezio Loik, jucător italian de fotbal (d. 1949)

·         1919: Lance Macklin, pilot englez (d. 2002)

·         1919: Ovidiu Drimba, istoric literar român, profesor universitar la București, Cluj, Torino și Milano

·         1920: S-a născut la Braila, actriţa Irina Răchiţeanu-Şirianu; (m.15 octombrie 1993). A urmat studii de actorie la Conservatorul din București, la clasa profesoarei Maria Filotti si după absolvire a fost angajată ca actriță la Teatrul Național din București. A fost și profesoară la IATC si   fost distinsă cu Ordinul Muncii clasa a II-a (1950) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa a II-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”. A primit titlul de Artist Emerit.

·         1923: S-a născut pictorul Virgil Preda, personalitate de prim rang a artei plastice românești; (m. 2011).

·         1923: Rene Thom, matematician francez (d. 2002)

·         1924: Daniel arap Moi, președinte al Kenyei

·         1924:  Henri Krasucki, sindicalist francez (d. 2003)

·         1927 - S-a născut Russ Conway (Trevor H. Stanford), pianist şi compozitor britanic.

·         1928: Horace Silver, compozitor american

·         1929: Hal Ashby, regizor american de film (d. 1988)

·         1930: Paulo Francis, jurnalist și scriitor brazilian (d. 1997)

·         1933: Mathieu Kérékou, președinte al Beninului

·         1934: Bernd und Hilla Becher, fotografă germană

·         1935 – S-a născut poetul român Damian Ureche (Elegie cu Francesca da Rimini, Spectacolul privirii) (m.15 ian. 1994).

·         1936: Andrew Grove, producător american de chipuri pentru computere

·         1937: Willi Giesemann, fotbalist german

·         1938: Clarence Felder, actor american

·         1939: Jack Lang, politician francez

·         1939 - S-a născut Robert Lee Dickey, cântăreţ american(James & Bobby Purify).

·         1939 - S-a născut Sam Gooden, vocalist american (The Impressions).

·         1940: Regis Debray, scriitor francez

·         1940 - S-a născut Jimmy Clanton, cântăreţ şi compozitor american.

·         1941: David Bale, activist născut în Africa de Sud (d. 2003)

·         1943: Joe Simon, cântăreț american

·         1943 - S-a născut Rosalind Ashford (Martha Reeves & The Vandellas).

·         1944: Al Matthews, actor american (d. 2002)

·         1944: Gilles Marchal, compozitor și interpret francez

·         1944: Jack White, compozitor german, creator de muzică și fotbalist

·         1947 - S-a născut Richard Coughlan, baterist şi compozitor britanic (Caravan).

·         1948: Terry Bradshaw, jucător de fotbal american

·         1948: Christa McAuliffe, profesoară și astronaut american (d. 1986)

·         1950: Michael Rother, muzician german (Kraftwerk)

·         1950:  Rosanna DeSoto, actriță americană

·         1950:  Yuen Wah, actor și cascador chinez

·         1950: Sorin Chifiriuc, muzician din România

·         1951: Mik Kaminski, muzician britanic

·         1951: Mark Harmon, actor american

·         1952: Alain Giresse, fotbalist francez

·         1952: James „Jimmy" Connors, jucător american de tenis

·         1953: John Zorn, muzician american

·         1955: Florența Mihai, jucătoare română de tenis

·         1957: Ingrid Auerswald, atletă germană

·         1957 - S-a născut Steve Porcaro, pianist, vocalist şi compozitor american (Toto).

·         1958 - S-a născut Fritz McIntyre, clăpar britanic (Simply Red).

·         1958 - S-a născut Jerry Augustyniak, baterist american (10.000 Maniacs).

·         1959 - S-a născut Cedric "K-Ci" Hailey, vocalist R&B american (Jodeci).

·         1960: Arnaldo Antunes, muzician și poet brazilian

·         1960: Sue Foley, scriitor american

·         1961: Eric Dickerson, jucător de fotbal american

·         1961: Carlos Valderrama, jucător columbian de fotbal

·         1962: Dominique Farrugia, umorist francez

·         1964: Anja Schüte, actriță germană

·         1964 – S-a nascut popularul actor  american  Keanu Reeves, foarte cunoscut publicului larg datorita rolului jucat in filmul de succes Matrix.

·         1965: Lennox Lewis, pugilist canadiano-britanic

·         1966: Massimo Cuttitta, rugbist italian

·         1966: Olivier Panis, pilot francez de Formula 1

·         1966:  Salma Hayek, actriță mexicană

·         1967: Andreas Möller, fotbalist german

·         1968: Cynthia Watros, actriță americană

·         1971: Kjetil André Aamodt, schior norvegian

·         1971: Nicolette Krebitz, actriță germană

·         1971: Tommy Maddox, jucător de fotbal american

·         1972: Serghei Zholtok, jucător leton de hochei

·         1977: Marek Mintál, fotbalist slovac

·         1976: Phil Lipscomb, basist american (Taproot)

·         1978: Dennis Romanovs, fotbalist leton

·         1982: Joey Barton, fotbalist englez

·         1982: Krum Bibișkov, fotbalist bulgar

·         1989: Alexandre Pato, fotbalist brazilian

Decese

·         421: A murit imparatul roman Flavius Constantius, cunoscut și sub denumirea Constantius al III-lea. A  stat pe tronul Imperiului Roman de Apus timp de șapte luni în anul 421.

·         459: A murit Sfantul Simeon Stîlpnicul  (n.cca 388 ), un  ascet sirian care a devenit faimos pentru traiul dus timp de 37 de ani, pe o mică platformă în partea de sus a unui stalp, lângă Alep, în Siria. Exemplul sau a fost urmat mai târziu si de alti asceti crestini. El este cunoscut  ca Sfantul  Simeon Stîlpnicul cel Bătrân, pentru a fi deosebit de Simeon Stîlpnicul cel Tânăr, Simeon Stîlpnicul al III-lea  și de Sf.Simeon Stîlpnicul de Lesbos.

·         1106: Yusuf ibn Taschfin, conducător almoravid

·         1031: A murit Sfântul Emeric (în maghiară Santo Américo, Szent Imre, Santo Américo, Emericus sau Americus, n. circa 1007). A fost fiul regelui Ștefan I al Ungariei si al soției acestuia, regina Ghizela de Bavaria, sora împăratului Heinrich al II-lea. A decedat intr-un accident  de vânătoare, fiind ucis de un mistret si a fost canonizat in anul 1083, impreună cu tatăl sau, de papa Grigore al VII–lea. Este sărbătorit in spațiul de limbă maghiară pe 4 noiembrie si  în calendarul roman universal, pe 5 noiembrie.
Numele Imre (Emeric) este unul dintre ele mai răspândite prenume maghiare si numeroase localitati  precum Sântimbru Alba, Sântimbru, Harghita etc, isi au numele de la Sfântul Emeric. Datorita faptului că patronul onomastic al geograful Amerigo Vespucci a fost prinţul Emeric, numele acestuia a fost transmis noului continent, America.

·         1274: Prințul Munetaka, shogun japonez (n. 1242)

·         1397: Francesco Landini, compozitor italian

·         1540: A decedat negusul (imparatul), cunoscut sub numele de Libna Dingil, negusul (1508-1540) Ethiopiei (n.1501). A fost membru al dinastiei Solomon si fiul împăratului Na’od șial regiei Na’od Mogasa.

·         1547: Hernán Cortés, conchistatorul spaniol al Mexicului (n. 1485)

·         1606: Karel Van Mander, pictor și scriitor flamand (n. 1548)

·         1679: Johann Duve, cumpărător și bancher german (n. 1611)

·         1680: Per Brahe cel Tânăr, soldat și politician suedez (n. 1602)

·         1688: Robert Viner, Primar Lord al Londrei (n. 1631)

·         1690: Filip Wilhelm, Alegător al palatinatului (n. 1615)

·         1735: Ferdinand Albert al II-lea, Duce de Brunswick-Lüneburg (n. 1680))

·         1737: Fabian Graf von Wrangel, feldmareșal al Imperiului Habsburgic (n. 1651)

·         1764: Nathaniel Bliss, astronom regal englez (n. 1700)

·         1765: Henry Bouquet, ofițer născut elvețian al armatei britanice (n. 1719)

·         1768: Antoine Deparcieux, matematician francez (n. 1703)

·         1790: Johann Nikolaus von Hontheim, istoric și teolog german (n. 1701)

·         1791: František Kočvara, compozitor ceh (n. 1740)

·         1807: Antonio Casimir Cartellieri, compozitor german (n. 1772)

·         1813: Jean Victor Marie Moreau, general francez (rănit mortal la datorie) (n. 1763)

·         1820: Împăratul Jiaqing al Chinei (n. 1760)

·         1832: Franz Xaver, Baronul Von Zach, astronom austriac (n. 1854

·         1834: Thomas Telford, inginer scoțian (n. 1757)

·         1845: Bernardino Rivadavia, prim-ministru argentinian (n. 1780)

·         1865: William Rowan Hamilton, matematician irlandez (n. 1805)

·         1870: Charles de Flahaut, militar și diplomat francez (n. 1785)

·         1872: Nicolai Grundtvig, scriitor și filozof danez (n. 1783)

·         1898: Wilford Woodruff, președinte al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă (n. 1807)

·         1899: Ernest Renshaw, tenisman englez (n. 1861)

·         1906: Giuseppe Giacosa, libretist italian (n. 1847)

·         1910: Henri Rousseau, pictor francez (n. 1844)

·         1920: Victoriano Guisasola y Menéndez, cardinal și Arhiepiscop al Valenciei și Toledoului (n. 1852)

·         1921: Anthony Francis Lucas, pionier croat al explorării petrolului (n. 1855)

·         1921: Henry Austin Dobson, poet englez (n. 1840)

·         1922: Henry Lawson, autor și poet australian (n. 1867)

·         1929: Paul Leni, regizor german (n. 1885)

·         1943: Marsden Hartley, pictor american (n. 1877)

·         1934: Alcide Nunez, muzician american (n. 1884)

·         1937: Pierre de Coubertin, filozof, istoric și sociolog francez (n. 1863)

·         1946: Ildefons Herwegen, călugăr și istoric german (n. 1874)

·         1948: Sylvanus Morley, arheolog și spion american (n. 1883)

·         1952: Hans von Rosen, campion olimpic la echitație

·         1953: Jonathan Mayhew Wainwright al IV-lea, general american (n. 1883)

·         1955: Rudolf Kattnigg, compozitor, pianist și dirijor austriac (n. 1895)

·         1964: Alvin York, cel mai decorat soldat al Primului război mondial (n. 1887)

·         1965: Johannes Bobrowski, poet, povestitor și eseist german (n. 1917)

·         1967: Vilho Tuulos, atlet

·         1969: Ho Chi Minh, președinte și prim-ministru vietnamez (n. 1890)

·         1970: Kees van Baaren, compozitor și profesor olandez (n. 1906)

·         1973: Carl Dudley, regizor american de film (n. 1910)

·         1973 – A încetat din viaţă scriitorul J.R.R. Tolkien, autorul romanului „Hobbitul” şi al trilogiei „Stăpânul inelelor” (n. 3 ianuarie 1892)

·         1976: Stanislav Grochowiak, poet și dramaturg polonez (n. 1934)

·         1976:  Hans Schuberth, politician german (n. 1897)

·         1978: Gerhard Wahrig, lexicograf german (n. 1923)

·         1981: Tadeusz Baird, compozitor polonez (n. 1928)

·         1981:  Andrija Maurovic, ilustrator croat

·         1982: Werner Schwarz, politician german (n. 1900)

·         1985: Abe Lenstra, fotbalist olandez (n. 1920)

·         1987: William Borm, politician liberal german și agent Stasi (n. 1895)

·         1991: Alfonso García Robles, diplomat și politician mexican, laureat al Premiului Nobel pentru Pace (n. 1911)

·         1992: Claude Barma, realizator francez de televiziune

·         1992: Barbara McClintock, geneticiană americană, laureată a Premiului Nobel pentru Medicină (n. 1902)

·         1993: Joana Maria Gorvin, actriță austriacă

·         1994: Detlef Macha, pilot german (n. 1959)

·         1995: Edoardo Bortolotti, fotbalist italian, fundaș al Bresciei și naționalei Italiei sub 21

·         1996: Hans Peter Heinzl, membru austriac de cabaret (n. 1942)

·         1996: Otto Luening, compozitor american (n. 1900)

·         1997: Rudolph Bing, manager de operă născut austriac (n. 1902)

·         1997: Viktor Frankl, neurolog și psihiatru austriac (n. 1905)

·         1998: Jackie Blanchflower, fotbalist nord-irlandez (n. 1933)

·         1998: Allen Drury, autor american (n. 1918)

·         2000: Elvera Sanchez, dansatoare puerto-ricană (n. 1905)

·         2000: Curt Siodmak, autor născut german (n. 1907)

·         2001 – A încetat din viaţă marele chirurg sud african Christian Barnard, pionier al operaţiilor “pe cord deschis”; a realizat, în 1967, prima grefă a unei inimi umane, iar în 1971, o grefă inimă-plămâni (n. 8 noiembrie 1922)

·         2001: Troy Donahue, actor american (n. 1936)

·         2002: A încetat din viaţă Rodica Ojog-Braşoveanu, renumita scriitoare de romane poliţiste (Enigmă la mansardă, Cocoşatul are alibi); (n. 28 august 1939).

·         2002: Jerry Boyd, antrenor american de box (n. 1930)

·         2002: Dick Reynolds, fotbalist și antrenor australian (n. 1915)

·         2004: A murit juristul Tudor R. Popescu autorul unor importante  lucrări de drept civil, dreptul familiei şi drept internaţional privat,unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti români în drept internaţional. A fost membru de onoare al Academiei Române din 1993; (n. 1913).

·         2004: Kieth Engen, basist american (n. 1925)

·         2004: Elisabeth Kallina, actriță austriacă (n. 1910)

·         2004: Wilhelm Koch-Hooge, actor german (n. 1916)

·         2004: Joan Oró, om de știință catalan (n. 1923)

·         2005: A încetat  din viaţă la Bucuresti, Alexandru Paleologu, scriitor, om politic liberal si diplomat, fost deţinut politic între anii 1959 şi 1964. S-a născut in data de 14 martie 1919 la Bucuresti, într-o veche familie boierească cu originile în Imperiul Bizantin, familie care s-a mutat din Lesbos în Țările Române la începutul secolului al XVIII-lea. Prin diverse înrudiri, Paleologu a fost descendent al domnitorului Constantin Brâncoveanu. A urmat Facultatea de Drept din Bucuresti, iar  in  1944 devine referent la Comisia Română de Aplicare a Armistițiului si între 1946 și 1948 atașat de legație la Ministerul Afacerilor Externe al României. În data de 8 septembrie 1959 este arestat în lotul Noica-Pillat, la ora 2 noaptea fiind obligat să-și strângă câteva lucruri, fiind apoi urcat într-o dubă și dus la celebra închisoare „Malmaison” din București și condamnat la 14 ani de muncă silnică cu confiscarea averii. În timpul detenției a fost racolat de Securitate ca informator, dar a recunoscut încă dinainte de 1989 această colaborare, iar după 1990 a fost primul caz de recunoaștere și asumare publică și explicită a acestei colaborări. Mărturia sa va fi publicată mai târziu într-un volum de convorbiri cu istoricul și romancierul Stelian Tănase, Sfidarea memoriei. De asemeni, își va cere public iertare pentru ceea ce va numi „o obnubilare a inteligenței”. Racolarea sa ca informator s-a petrecut în condiții de detenție la Botoșani în 1963, sub presiunea șantajului, bătăilor și umilințelor. După revoluția română din 1989, a fost numit Ambasador al României în Franța începând cu 31 decembrie 1989 și demis în iunie 1990 din cauză că simpatiza cu „golanii” din Piața Universității (numindu-se chiar „ambasadorul golanilor”), cât și din cauza vederilor sale monarhist. În 1990 a fost ales Mare Maestru al Marii Loji Masonice Naționale din România, cu sediul la Paris. Intre lucrarile sale se remarca:„Bunul simţ ca paradox”, „Souvenirs merveilleux de l’Ambassadeur de Golans”, „Sfidarea memoriei”, convorbiri cu Stelian Tănase, „Politeţea ca armă”. In anul 2000 a primit  Premiul de Excelență în Cultura Română, acordat de Fundația Națională pentru Știintă și Arte și grupul de presă  „Curentul”, sub patronajul Președintelui României.

·         2005: Bob Denver, actor american (n. 1935)

·         2013: Ronald Coase, economist britanic, laureat Nobel (n. 1910)

·         2013: Frederik Pohl, scriitor american (n. 1919)

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Mc Mamant; Sf Ier Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului; Duminica a 14-a după Rusalii
• În calendarul romano-catolic: Sf. Ingrid, călugăriță
• Vietnam: Ziua națională. Aniversarea proclamării independenței (1945)

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 2 Septembrie

BĂTĂLIA DE LA ACTIUM – 2 SEPTEMBRIE 31 Î. Hr

Bătălia de la Actium a reprezentat o bătălie decisivă între urmașii lui Iulius Caesar. Aceștia erau Gaius Iulius Caesar Octavian (nepotul lui Caesar) și un general al lui Caesar, Marcus Antonius. Bătălia a avut loc în apropierea insulei Levkas, la Actium în vestul Greciei pe data de 2 septembrie 31 î. Hr.. Această bătălie a marcat sfârșitul republicii romane și a reprezentat actul de naștere al Imperiului Roman. Această luptă a fost considerată printre cele mai mari bătălii navale ale antichității. Bătălia s-a încheiat cu victoria zdrobitoare a lui Octavian Augustus, care a profitat de victorie și a ajuns să controleze întreaga putere la Roma.

Preludiul bătăliei

După moartea lui Caesar în anul 44 î.Hr.conducerea la Roma a fost asigurată de către un al doilea triumvirat, format din Marcus Antonius, Octavian Augustus și M. Aemilianus Lepidus.Prin această înțelegere Marcus Antonius primea Orientul, Octavian Augustus lua Occidentul, iar Lepidus administra Africa. Într-o primă fază Octavian îl elimină peLepidus. În același timp Marcus Antoniusse aliază cu Cleopatra regina Egiptului. În aceste condiții un conflict întreOctavian Augustus și Marcus Antonius devine inevitabil. Astfel în anul 33 î. Hr izbucnește un război civil între Octavian Augustus sprijinit de Senatul Roman și Marcus Antonius sprijinit de regina Cleopatra regina Egiptului, cu aceasta fiind de altfel și căsătorit.

Condițiile luptei

În condițiile în care Senatul Roman declarase război Egiptului, fiecare dintre părți aveau nevoie de superioritatea navală: Octavian Augustus pentru a primii provizii și întăriri din Italia, iar adversarul său pentru a traversa Marea Adriatică și a invada Italia. În cursul anului 31 î. Hr Marcus Antonius care își stabilise cartierul general în Peloponespierde treptat legătura cu provinciile din Orient din cauza blocadei puse la cale de către Octavian Augustus și generalul său Marcus Vispasianus Agrripa. Marcus Antonius și Cleopatra aveau două variante la dispoziție: o primă variantă însemna abandonarea flotei de pe mare și căutarea unui refugiu în Macedonia, unde existau alți aliați ai lui Marcus Antonius; a doua variantă era strângerea vaselor de război rămase și încercarea unui atac pe mare, acțiune urmată de adunarea unei alte armate în Egipt.Marcus Antonius a ales a doua variantă sperând în obținerea unui rezultat favorabil. În aceste condiții a avut loc bătălia navală de la Actium pe data de 2 septembrie, anul 31 î. Hr. În cealaltă tabără se aflaOctavian Augustus sprijinit de către o mare parte din Senatul roman, acesta dorind o confruntare pe mare, fiind încurajat și de faptul că beneficia de un foarte bun general pe mare:Marcus Vispasianus Agrripa. Pentru atingerea acestui scopAgrripa a tăiat căile de aprovizionare înspre Actium, fără acestea Marcus Antonius fiind obligat să treacă rapid la luarea unei decizii.

Bătălia

Cele două flote s-au întâlnit în dimineața zilei de 2 septembrie, 31 î. Hr. la intrarea în Golful Actium, Marcus Antonius conducând flota de 230 de nave pentru a putea ieși în Marea Adriatică. Aici a întâlnit flota lui Octavian, condusă de către Amiralul Agrripa. Corăbiile lui Marcus Antonius erau în marea lor majoritate corăbii mari cu 6 nivele, dar avea și corăbii cu 9 sau 10 nivele acestea fiind adevărate fortărețe plutitoare, care aveau inclusiv turnuri la pupa și la prora pentru arcași.Totuși Marcus Antonius era dezavantajat de numărul insuficient de vâslași datorat malariei și de faptul că moralul oamenilor era scăzut datorită tăierii liniilor de aprovizionare.

Ordinul de luptă

De cealaltă parte Octavian Augustus dorea o bătălie navală, încercând în acelați timp să evite o confruntare decisivă pe uscat. Flota lui era formată din nave cu 9 sau 10 nivele, dar era mai numeroasă și beneficia de un comandant experimentat pe nume Marcus Vispasianus Agrripa. În perioada anterioară Octavian încercase și reușise în mod constant să își hărțuiască adversarul atât pe mare cât și pe uscat.

Pentru Marcus Antonius și pentru Cleopatra era vital ca ambarcațiunea care transporta cuferele cu fondurile de război, precum și nava comandant a Cleopatrei să scape nevătămate. De aceea acestea erau escortate de nave de luptă. Tactica folosită deMarcus Antonius a fost aceea de a a comanda aripilor dreapta și stânga, conduse deLucius Gellius Publicola, respectiv Gaius Sosius să se îndepărteze de centru, forțând astfel inamicul să îi urmeze și astfel să permită reginei Cleopatra să scape. Lupta s-a încheiat mai repede pe partea pe care acționa Marcus Vispasianus Agrripa, Lucius Gellius Publicola fiind înfrânt. Marcus Antonius intrase deja în confruntarea de pe cealaltă parte, intervenția lui Agrripa hotărând soarta luptei.În aceste condiții și datorită faptului că nava sa era prinsă în încleștare Marcus Antonius a fugit cu un alt vas pentru a putea să ajungă vasul pe care se afla Cleopatra.Deși urmărit Marcus Antonius a ajuns cu bine pe vasul Cleopatrei. Lupta s-a încheiat cu victoria lui Octavian Augustus, totuși Marcus Antoniusreușind să salveze mai mult de 70 de vase.

Consecințe

Datorită acestei bătălii Marcus Antonius a pierdut orice șanse de a mai câștiga confruntarea cu Octavian Augustus. Armata sa, care se afla în Grecia și care trebuia să se retragă spre Macedonia, a negociat predarea, loialitatea față de comandant nefiind atât de puternică. Pe termen mai lung, această confruntare a dus la sinuciderile lui Marcus Antonius și a regineiCleopatra, la cucerirea Egiptului de către romani, precum și la preluarea conducerii totale de către Octavian Augustus la Roma.

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 2 Septembrie

BĂTĂLIA DE LA IALOMIȚA – 2 septembrie 1442

Oastea lui Iancu de Hunedoara	Comandant: Iancu de Hunedoara Forţe: 25.000 Pierderi: Neprecizat	2 septembrie  1442 Râul Ialomiţa	Comandant: Sehabeddin Forţe: 80.000 Pierderi: Neprecizat	Oastea otomană
Rezultat: Victorie decisivă a forţelor transilvănene

Bătălia de pe Ialomiţa (2 septembrie 1442) a fost un conflict armat desfăşurat în Ţara Românească între otomanii conduşi de beylerbey-ul Rumeliei, Sehabeddin, şi voievodul Transilvaniei, Iancu de Hunedoara (1441 – 1456). Acesta pătrunsese în Ţara Românească în 1442 şi-l înlocuise pe Vlad Dracul (1437 – 1442, 1444 – 1447) cu fiul lui Dan al II-lea (1420 – 1421, 1422 – 1427, 1427 – 1431), Basarab al II-lea (1442 – 1444).

În august 1442, o mare oaste otomană (istoricii contemporani o apreciază la 80.000 de oameni) trece Dunărea pe la Nicopole, cu ordinul de a redresa situaţia. Otomanii cuceresc cetatea Târgovişte şi pornesc apoi în grupuri, după pradă. Beylerbey-ul, cu cea mai mare parte, a armatei înaintează pe Valea Ialomiţei, spre Pasul Buzău.

Pe 2 septembrie 1442, Iancu, în fruntea a circa 25.000 de oşteni, îl atacă pe râul Ialomiţa, folosind teritoriul muntos şi strâmt, şi obţine o strălucită victorie.

Au căzut pe câmpul de luptă un sangeak şi patru bey, Sehabeddin s-a retras spre Dunăre lăsând grupurile plecate după pradă la discreţia învingătorilor, care le-au nimicit. Iancu a luat o captură bogată, „… steaguri, corturi, vreo 5.000 de cămile, cai şi catâri, haine scumpe şi atâtea alte lucruri…” (Camil Mureşan). Sultanul l-a înlocuit pe Sehabeddin, în fruntea Rumeliei, cu Hassan.

După alungarea otomanilor, Basarab al II-lea ocupă tronul, fiind considerat de regele Ungariei, Vladislav I (1440 – 1444), ca „adevăratul moştenitor” al acestei ţări. Iancu îşi începe astfel rolul de protector al celor două state româneşti, de la sud şi est de Carpaţi, „… consolidând astfel încadrarea Ţării Româneşti în frontul antiotoman, aşa cum fusese în vremea lui Mircea cel Bătrân”

RELIGIE ORTODOXĂ 2 Septembrie

Sf Mc Mamant; Sf Ier Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului; Duminica a 14-a după Rusalii – Pilda nunții fiului de împărat

În această lună, în ziua a doua pomenirea Sfântului Mucenic Mamant (sau Mamas).

Acest sfânt a trait în a doua jumătate a secolului al III-lea şi era din cetatea Gangra, în Paflagonia (Asia Mică). Părinţii săi erau creştini, şi fiind prinşi pentru credinţă în Hristos şi băgaţi în temniţa, Mamas (Mamant) s-a născut acolo, în închisoare.

Murind părinţii lui în temniţă, fericitul acesta a fost luat de o femeie creştină, anume Ammia, care l-a crescut. Şi deoarece copilul striga adesea pe maică-sa zicând „mama”, ea i-a pus numele Mamant.

Iar dacă s-a făcut de cincisprezece ani, aflându-l că este creştin, l-au prins şi l-au bătut cu toiege, şi spânzurându-i un plumb pe grumaz l-au aruncat în mare. Dar prin dumnezeiască putere, mântuit de primejdie, s-a ascuns într-o peşteră, şi se hranea cu lapte de ciută. Şi iarăşi prinzându-l, l-au supus la şi mai grele chinuri şi, spintecându-i-se pântecele cu suliţe de fier, s-a mutat din lumea aceasta.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Postitorul, patriarhul Constantinopolului (582-595).

Acest între sfinţi Parintele nostru Ioan, a trăit pe vremea împărăţiei lui Iustin II (565-578), Tiberiu şi Mauriciu. S-a născut în Constantinopol, şi a fost lucrător de aur, om evlavios şi iubitor de săraci şi de straini, şi temător de Dumnezeu.

Acesta a primit pe un monah anume Eusebie, ce venea din Palestina. Acesta umblând pe cale de-a dreapta sfântului auzea zicându-i-se: „Nu-ţi este îngăduit Avva să mergi de-a dreapta celui mai mare„. Prin aceasta Dumnezeu arăta de mai înainte arhieria care avea să i se dea. Apoi a fost cunoscut de Sfântul Eutihie scolasticul şi arhiereul lui Dumnezeu, care l-a sfătuit să se tundă ca fiind vrednic să intre în rândul clericilor. Fiind el încă diacon, a venit la biserica Sfântului Laurenţiu în amiaza zilei. Şi a aflat acolo pe un oarecare pustnic, pe care nu-l ştia nimeni de unde era venit; şi acesta arătă sfântului treptele jertfelnicului. Şi iată acolo se vedea multime mare de sfinţi şi glas amestecat de cântare minunată, şi toţi erau îmbrăcaţi în vesminte albe strălucitoare. Ajungând el împărţitor si slujitor al banilor bisericii, când se întorcea de la şes şi avea numai o pungă, dăruia la săracii ce veneau la el, iar punga nu se golea. Dar ajungând la locul ce se cheama Boul, un oarecare dintre săraci striga si zise: „Doamne miluieşte până când se va deşerta această pungă„. Si numaidecât punga ramase deşartă. Iar sfântul cautând spre acela, cu un chip înfricoşător, îi zise: „Dumnezeu să te ierte, frate”.

După adormirea patriarhului Eutihie, voind ca să fie hirotonit, nu se supunea poruncii până ce a văzut această vedenie înfricoşătoare: marea se suia până la cer, şi un cuptor de foc înfricoşător şi mulţime de îngeri care ziceau aşa: „Nu poate fi într-alt chip, ci taci; că altfel vei ispiti şi una şi alta„. Şi acestea îi ziceau cu asprime. Atunci, deşi nu voia, s-a dat pe sine de a fost hirotonit patriarh al Constantinopolului, petrecând cu nevoinţă desăvârşită şi cu viaţă cinstită prin toată fapta bună până la sfârşit.

Acesta trecând pe mare (pe la Evdomon), şi făcându-se mare furtună, cu rugăciunea sa şi cu semnul crucii, a adus marea la linişte. Ioan Gazeanul, scolasticul, pătimind de curgerea ochilor, şi luând împărtăşanie de la sfântul, care zicea: „Trupul lui Hristos, Celui ce a tămăduit pe cel din naştere orb”, l-a sărutat şi s-a tămăduit.

Fiind moarte mare, a dat unui om credincios două coşniţe; una deşartă şi alta plină de ghioci, şi îi zise: „Stai la locul ce se numeşte Boul şi numără morţii câţi trec, deşertând ghiocii în coşniţa cea deşartă. Şi făcând aceasta o dată si de două ori, a cunoscut că în întâia zi au ieşit afară trei sute douăzeci şi trei de suflete, şi a doua zi făcând asemenea, a cunoscut că a mai încetat puţintel. Şi făcând aceasta şapte zile, află că s-a potolit de tot molima datorită rugăciunii sfântului.

La înfrânare atât se nevoia, încât n-a băut apă şase luni, făra cât numai miezul unei lăptuci i-a fost şi mâncare şi băutura, sau puţintel pepene; ori struguri sau smochine, schimbându-le. Acestea i-au fost hrana, în treisprezece ani şi jumătate ai arhieriei sale. Iar somnul lui era, sezând cu pieptul lipit de genunchii săi. Înfigea o undrea într-o lumânare aprinsă, si când ajungea focul lumânării la undrea, cădea undreaua într-un lighean, şi se trezea. Iar de se întâmpla să nu audă sunetul undrelei, toată noaptea următoare o petrecea fără somn. O dată, o femeie, fiindu-i bărbatul îndrăcit, şi năzuind către un oarecare om pustnic, îi zise acela: „Mergi la preasfântul Ioan, patriarhul Constantinopolului, că acela îl va lecui„. Şi făcând aşa n-a greşit, că luând tămăduirea bărbatului ei cu ruga sfântului, se duse veselă la casa ei. Cu ruga acestuia şi femei sterpe au născut, şi multi bolnavi s-au tămăduit.

Răposând sfântul cu pace, şi mergând preamaritul Nil eparhul să-l sărute, l-a sărutat şi sfântul pe el, văzând toţi şi mirându-se. A fost îngropat înăuntrul altarului Sfinţilor Apostoli, precum era vrednic, mărind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Duminica a 14-a după Rusalii – Pilda nunții fiului de împărat

Ev. Matei 22, 2-14

  Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția cerurilor asemănatu-s-a omului împărat care a făcut nuntă fiului său. Și a trimis pe slugile sale ca să cheme pe cei poftiți la nuntă, dar ei n-au voit să vină. Iarăși a trimis alte slugi, zicând: Spuneți celor chemați: Iată, am pregătit ospățul meu; juncii mei și cele îngrășate s-au junghiat și toate sunt gata. Veniți la nuntă! Dar ei, fără să țină seama, s-au dus, unul la țarina sa, altul la neguțătoria lui; iar ceilalți, punând mâna pe slugile lui, le-au batjocorit și le-au ucis. Auzind împăratul de acestea, s-a umplut de mânie și, trimițând oștile sale, a nimicit pe ucigașii aceia și cetății lor i-au dat foc. Apoi a zis către slugile sale: Nunta este gata, dar cei poftiți n-au fost vrednici. Mergeți, deci, la răspântiile drumurilor și, pe câți veți găsi, chemați-i la nuntă. Atunci, ieșind slugile acelea la drumuri, au adunat pe toți câți i-au găsit, și răi și buni, și s-a umplut casa nunții cu oaspeți. Iar Împăratul, intrând ca să privească pe oaspeți, a văzut acolo un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă și i-a zis: Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis slugilor: Legați-l de picioare și de mâini și aruncați-l în întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Căci mulți sunt chemați, dar puțini aleși.

Ap. II Corinteni 1, 21-24; 2, 1-4

  Fraților, Cel ce ne întărește pe noi împreună cu voi, în Hristos, și ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a și pecetluit pe noi și a dat arvuna Duhului în inimele noastre. Și eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că, din cruțare pentru voi, n-am venit încă la Corint. Nu că doar avem stăpânire peste credința voastră, dar suntem împreună-lucrători ai bucuriei voastre, de vreme ce stați tari în credință. Și am judecat în mine aceasta, să nu vin iarași la voi cu întristare. Căci, dacă eu vă întristez, cine este cel care să mă înveselească, dacă nu cel întristat de mine? Și v-am scris vouă aceasta, ca nu cumva la venirea mea să am întristare de la aceia care trebuie să mă bucure, fiind încredințat despre voi toți că bucuria mea este și a voastră a tuturor. Pentru că, din multă supărare și cu inima strânsă de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca să vă întristați, ci ca să cunoașteți dragostea pe care o am cu prisosință către voi.

Predică la Duminica a XIV-a după Rusalii - Pilda nunţii fiului de împărat - Despre haina de nuntă - Preot Ilie Cleopa

 

Noi, fraţilor, ne-am îmbrăcat în dumnezeiescul Botez cu Hristos şi prin El avem putere a lucra toată fapta bună, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte” (Filipeni 4, 13).

„Prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă?” (Matei 22, 12).

 Iubiţi credincioşi,

 Pilda din Sfânta Evanghelie de azi, pe lângă alte învăţături tainice ce le ascunde în ea, ne aduce aminte şi de haina de nuntă, cu care ne-am îmbrăcat la sfântul şi dumnezeiescul Botez. De această haină ni se va cere răspuns în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu de la sfârşitul veacurilor.

Trebuie să înţelegem că această haină este Însuşi Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru, după mărturia marelui Apostol Pavel care zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat!” (Galateni 3, 27). Ne punem întrebarea: ce datorie avem noi, cei care ne-am îmbrăcat în Sfântul Botez cu Hristos? Ca răspuns vom spune că toţi cei ce ne-am îmbrăcat cu Hristos, avem datoria mare de a lepăda lucrurile întunericului şi de a ne îmbrăca în hainele luminii (Romani 13, 12).

Care sunt lucrurile întunericului şi de ce se numesc aşa? Lucrurile întunericul sunt toate faptele rele fără de rod, adică păcatele pe care le facem cu voia noastră, despre care ne spune dumnezeiescul Apostol Pavel (Efeseni 5, 11).

Faptele rele se numesc aşa din două motive şi anume: întâi, pentru că ele vin de la diavolul, care se zice stăpânul întunericului (Ioan 14, 30; Efeseni 6, 12; Coloseni 1, 13) şi în al doilea rând, se numesc fapte fără de rod ale întunericului, fiindcă întunecă mintea şi sufletul omului şi-l despart pe om de Dumnezeu, Care este lumină: „Dumnezeu este lumină şi lumina luminează tuturor şi întunericul nu a cuprins-o (Ioan 1, 5), căci Dumnezeu locuieşte în lumina cea neapropiată” (I Timotei 6, 16).

Care sunt hainele luminii pe care trebuie să le îmbrăcăm, după învăţătura Sfântului Apostol Pavel? Acestea sunt toate faptele bune, care mai sunt numite şi arme ale luminii (Romani 13, 12). Cu aceste fapte bune şi arme duhovniceşti ale luminii se cade a ne îmbrăca noi creştinii, după cum ne îndeamnă acelaşi apostol, zicând: „Staţi deci tari, având mijlocul vostru încins cu adevărul şi îmbrăcaţi-vă în platoşa dreptăţii şi vă încălţaţi picioarele voastre întru gătirea Evangheliei păcii. Întru toate luaţi pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile vicleanului cele aprinse şi coiful mântuirii luaţi şi sabia Duhului care este cuvântul lui Dumnezeu” (Efeseni 6, 14-17). Aşadar, vedeţi ce fel de haine se cuvin nouă creştinilor a îmbrăca şi care sunt faptele cele fără de rod ale întunericului de care trebuie a ne dezbrăca?

Noi, fraţilor, ne-am îmbrăcat în dumnezeiescul Botez cu Hristos şi prin El avem putere a lucra toată fapta bună, după cum ne învaţă Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Toate le pot în Hristos, Cel ce mă întăreşte (Filipeni 4, 13).

Încă şi Domnul ne-a arătat că, prin unirea cu El, toate faptele bune le putem lucra, iar fără de El, nimic bun nu putem face, după cum Însuşi spune: „Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi, căci fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 4-5). Căci trebuie să avem în toată vremea unire cu Hristos, prin credinţa cea lucrătoare care se lucrează prin dragoste (Galateni 5, 6; II Tesaloniceni 3, 5) şi prin această credinţă, să lucrăm cu multă sârguinţă toată fapta bună.

La dumnezeiescul Botez ne-am lepădat de satana şi de toate lucrurile lui. Dacă după Sfântul Botez ne vom întoarce iarăşi la păcate şi nu ne vom pocăi de ele prin mărturisire la duhovnic şi prin facerea canonului dat, atunci ne asemănăm cu câinele care se întoarce la vărsătura sa şi cu porcul ce se scaldă din nou în mocirla lui (II Petru 2, 22; Pilde 26, 11).

Căci, într-adevăr mare datorie avem noi creştinii care ne-am îmbrăcat cu Hristos la Sfântul Botez, să-I urmăm Lui prin toate faptele bune, aşa cum ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel, zicând: „Următori făceţi-vă mie, fraţilor, precum şi eu lui Hristos” (I Corinteni 11, 1).

Dar să întrebăm pe marele Pavel, cum urma el lui Hristos, ca să ştim şi noi în ce fel să urmăm Lui. Să ascultăm ce ne spune el: „Trei ani noaptea şi ziua n-am încetat cu lacrimi a învăţa sfătuind pe fiecare. În osteneli multe, în bătăi, în temniţe, în primejdii de multe ori” (Fapte 20,31). „De la iudei de cinci ori am luat câte patruzeci lovituri de bici fără una am luat, de trei ori cu toiege am fost bătut, odată cu pietre am fost împroşcat, de trei ori cu mine corabia s-a sfărâmat; o noapte şi o zi în largul mării am petrecut; în călătorii de multe ori, în primejdii pe râuri şi de la neamuri şi de la tâlhari, în primejdii în pustie şi pe mare, în osteneală şi trudă, în privegheri, de multe ori, în frig şi în lipsă de haine, până în ziua şi ceasul de acum şi flămânzim şi însetăm şi suntem goi şi suntem bătuţi, suntem pribegi, ne ostenim lucrând cu mâinile; noastre, ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi fiind, răbdăm; huliţi fiind, mângâiem. Am ajuns ca nişte gunoi lumii, tuturor lepădătura până azi” (II Corinteni 11, 25-27).

Iubiţi credincioşi,

Iată în ce fel şi prin câte necazuri şi prigoane urma lui Hristos dumnezeiescul şi marele Apostol Pavel. Să ne punem întrebarea: oare noi creştinii de azi, care ne-am îmbrăcat cu Hristos prin Sfântul Botez, mergem noi pe urma Sfântului Apostol Pavel, precum mergea şi el pe urma suferinţelor lui Hristos?

Dacă am lua noi aminte la Sfânta Evanghelie câte a suferit Mântuitorul pentru noi, câte au suferit Apostolii şi toţi sfinţii pentru dragostea lui Hristos, am cunoaşte cât de păcătoşi şi neputincioşi suntem şi cu câtă lenevire şi nepăsare lucrăm pentru mântuirea sufletelor noastre, am cunoaşte cât de puţin ne îngrijim să ne împodobim haina de nuntă a sufletelor noastre, pe care am luat-o la Botez mai curată decât soarele şi care ni se va cere în ziua morţii noastre şi în vremea înfricoşatei judecăţi a lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Petru, arătându-ne care este haina şi podoaba cea adevărată a creştinului, ne învaţă, zicând: „Podoaba voastră, să nu fie din afară, împletirea părului şi a podoabelor de aur şi îmbrăcămintea hainelor scumpe. Ci să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasă podoabă a Duhului, blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu. Că aşa se împodobeau odinioară sfintele femei care nădăjduiau în Dumnezeu” (I Petru 3, 3-5).

Acelaşi lucru învaţă şi Sfântul Pavel pe femeile creştine, zicând: „Asemenea şi femeile în îmbrăcăminte cuviincioasă, făcându-şi lor podoabă din sfială şi din cuminţenie, nu din păr împletit şi din aur sau din mărgăritare sau din veşminte de mult preţ; ci din fapte bune precum se cuvine unor femei temătoare de Dumnezeu” (I Timotei 2, 9-10).

Iată cum se cuvine a se împodobi femeile creştine. Adică a nu iubi numai podoaba cea din afară, ci a se împodobi mai ales cu haina cea duhovnicească a sufletului lor, prin lucrarea faptelor bune şi să-şi aducă aminte de ameninţarea lui Dumnezeu care zice: „Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, cercei, brăţări, văluri, cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane, inele, verigi de nas, veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici. Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune; în loc de cingători, frânghie; în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie; în loc de veşmânt preţios, zdrenţe şi în loc de frumuseţe, pecete de robie” (Isaia 3, 16-24).

Dar nu numai femeile, ci şi bărbaţii trebuie să fugă de lux şi de podoabe şi să se silească fiecare a-şi împodobi cu fapte bune aurul cel dinăuntru, adică sufletul său. Fiecare creştin trebuie să-şi aducă aminte că la judecata viitoare, nu va judeca Dumnezeu hainele, ci faptele noastre. Cel ce se va sili a-şi împodobi haina sufletului său cu toată fapta cea bună, unul ca acesta nu se va ruşina când va fi chemat la nunta marelui Împărat (Apocalipsa 19, 7-9).

Dacă cineva dintre noi ar fi chemat să meargă înaintea unui împărat pământesc sau a unui mare conducător de ţară, câtă grijă ar avea să-şi împodobească hainele sale ca să nu fie batjocorit pentru a sa neglijenţă.

Dar noi când vom fi chemaţi la nunta mirelui Hristos înaintea Celui ce este Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (Apocalipsa 19, 16), ce fel de ruşine, câtă groază şi muncă vom lua, dacă nu ne vom îngriji a ne împodobi haina sufletelor noastre?

Oare nu vom auzi şi noi ca omul din pilda Evangheliei de azi: „Prietene, cum ai intrat aici, neavând haină de nuntă?”. Oare nu vom auzi noi atunci pe dreptul Judecător şi Preaveşnicul Împărat, zicând: „Legaţi-i mâinile şi picioarele şi aruncaţi-l în întunericul cel mai din afară, unde este plângerea şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 22, 13).

Vai de noi, fraţilor, cât de puţin ne îngrijim a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre şi câtă pedeapsă de la Dumnezeu ne aşteaptă pentru această lenevire şi negrijă! Noi, păcătoşii, uităm că vine moartea şi după moarte este judecată şi muncă veşnică pentru cel ce moare nepocăit şi nepregătit.

Dumnezeiescul părinte Efrem Sirul, arătând chinurile care îi aşteaptă acolo pe cei păcătoşi, zice: „Acolo se vor topi ochii beţivilor, acolo se vor veşteji cărnurile judecătorilor, acolo se vor chinui cu foame cumplită şi groaznic vor pătimi cei ce în alăute şi fluiere beau vinul; acolo cu mare durere se vor tângui şi cu dinţii lor vor scrâşni şi cu amar îşi vor bate feţele lor desfrânaţii şi preadesfrânaţii, furii, ucigaşii de oameni, vrăjitorii, fermecătorii, descântătorii, scriitorii de mincinoase scrisori, stricătorii de copii, vrăjitorii, mâncătorii de sânge. Aceştia toţi şi cei asemenea lor, care fără pocăinţă au păcătuit până la sfârşitul lor şi pe calea cea lată şi desfătată au umblat, care duce la pierzare, acolo în chinurile iadului îşi vor afla negreşit sălăşluirea” (Sfântul Efrem Sirul, Tomul III, Bucureşti, 1910, p. 39).

Dumnezeiescul şi Sfântul Apostol Pavel gura lui Hristos ne arată că trebuie a ne dezbrăca de hainele răutăţilor noastre şi a ne îmbrăca cu omul cel nou, zicând: „V-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit. Şi iarăşi zice: Îmbrăcaţi-vă, dar, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe şi cu îndelungă răbdare... . Iar peste toate acestea, îmbrăcaţi-vă întru dragoste, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3, 12-15).

Aţi auzit, fraţi creştini, ce îmbrăcăminte trebuie să avem noi creştinii şi care sunt podoabele duhovniceşti ale hainelor de nuntă ale sufletelor noastre? O, de nu am uita noi păcătoşii, învăţătura şi sfătuirea marelui Apostol şi de ne-am îngriji în toată vremea a ne îmbrăca cu aceste sfinte virtuţi, care împodobesc haina cea de nuntă a sufletelor noastre, ca, în ziua cea mare a judecăţii lui Dumnezeu, să nu ne ruşinăm şi să nu fim aruncaţi în munca cea veşnică!

În ziua aceea drepţii vor străluci ca soarele. Atunci se va vedea podoaba şi frumuseţea hainelor de nuntă ale fiecăruia şi se va cunoaşte după haina cea din afară dragostea şi silinţa fiecăruia, cu care am lucrat în această viaţă la mântuirea cea veşnică a sufletului nostru.

Iubiţi credincioşi,

Până aici am vorbit despre podoaba hainei de nuntă a sufletului nostru. În încheiere voi arăta câteva istorioare sfinte, prin care veţi înţelege că oamenii sfinţi şi aleşi ai lui Dumnezeu au strălucit în viaţa lor cu lumină duhovnicească, nu numai înăuntrul lor, ci chiar în afară s-au arătat cu podoabă şi slavă dumnezeiască, prin care se arată sfinţenia şi lumina cea duhovnicească a sufletelor lor.

De exemplu, citim în istorisirile sfinte că Set patriarhul, fiul lui Adam, când era de patruzeci de ani, a fost răpit de îngerul Domnului la înălţime şi a învăţat ştiinţa multor taine ale lui Dumnezeu şi vestita ştiinţă a astronomiei; iar când s-a pogorât pe pământ, faţa lui s-a luminat foarte mult din cereştile vederi de acolo. Această strălucire şi slavă a feţei lui, care era ca o faţă de înger, a rămas la el toată viaţa sa (Hronograf, Mânăstirea Neamţ, 1837, p. 86-87).

La fel a strălucit faţa lui Moise, robul lui Dumnezeu, când s-a pogorât din muntele Sinai cu Tablele legii: „Atât strălucea faţa lui Moise, încât toţi fiii lui Israel se înspăimântau la vederea feţei lui şi nu puteau să sufere strălucirea feţei lui, încât proorocul Moise îşi acoperea faţa sa, până când intrau ei să grăiască cu dânsul” (Ieşire 34, 29-35). Aşa strălucea şi faţa sfântului apostol, întâiul mucenic şi arhidiacon Ştefan, ca o faţă de înger, când vorbea către evrei (Fapte 6, 15).

Faţa Sfântului Sisoe cel Mare a strălucit ca soarele în vremea sfârşitului său, după cum se scrie despre aceasta în Pateric: „Când vrea să se sfârşească acest mare cuvios părinte, şezând părinţii pustiului lângă dânsul, a strălucit faţa lui ca soarele şi le zicea lor: Iată, Avva Antonie a venit! După puţin timp a zis: Iată ceata Apostolilor a venit! Şi s-a luminat faţa lui iarăşi şi iată era ca şi cum ar fi vorbit cu oarecare şi s-au rugat lui bătrânii, zicând: Cu cine vorbeşti, părinte? El a zis: Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog să fiu lăsat să mă pocăiesc puţin! Îi zic lui bătrânii: Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte! Şi le-a spus bătrânul: Cu adevărat nu mă ştiu că am pus început bun şi au cunoscut toţi că este desăvârşit. Şi iată că de năpraznă s-a făcut faţa lui ca soarele. El le zicea lor: Vedeţi, Domnul a venit şi zice: Aduceţi-Mi pe vasul pustiului! Şi îndată şi-a dat duhul şi s-a făcut cu un fel de fulger şi s-a umplut toată casa de bună mireasmă” (Pateric, Bucureşti, 1828, p. 70).

Iată, fraţi creştini, cum slăveşte Dumnezeu încă din acest veac pe oamenii Lui cei aleşi şi sfinţi, care cu adevărat în toată viaţa lor le-a plăcut binele şi care s-au ostenit cu mari nevoinţe, cu post, cu priveghere, cu rugăciunea, cu fecioria şi cu multe alte fapte bune şi mai ales cu smerenia şi-au împodobit haina cea de nuntă a sufletului lor.

Zice Domnul în Sfânta Scriptură: „Pe cel ce Mă slăveşte pe Mine, îl voi slăvi” (Filipeni 4, 19; Romani 9, 23) şi iată cum a slăvit El pe cei ce L-au iubit chiar din veacul de acum.

Vedeţi cât de mare şi adâncă smerenie avea acest sfânt şi bine plăcut al lui Dumnezeu. La moartea lui au venit marele Antonie, ceata proorocilor, a îngerilor şi mai presus de toţi, Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, iar el se ruga să-l mai lase puţin să se pocăiască, că nu socotea în mintea lui că a pus început de faptă bună.

Bine a zis sfântul Isaac Sirul că: „Smerenia este haina lui Hristos”. Cu această haină a lui Hristos era îmbrăcat sufletul acestui mare sfânt Sisoe. De aceea, smerenia, zice Sfânta Scriptură, merge înaintea slavei. (Pilde 15, 33; 29, 23).

Însuşi Mântuitorul nostru Iisus Hristos atât l-a slăvit şi l-a înălţat de a strălucit faţa lui ca soarele, asemenea cu a Sa în Muntele Taborului. Aceasta ca să se adeverească cuvântul Său Care a zis: „Pe cel ce Mă slăveşte pe Mine, îl voi slăvi” (Psalm 83, 12; I Regi 2, 8) şi „Cel ce se smereşte, pe sine se va înălţa” (Matei 23, 12; Luca 9, 48; Iov 5, 11).

Aşadar, iubiţi fraţi creştini, să nu uităm şi noi nevrednicii, de slava acestor oameni sfinţi de care am amintit mai sus şi să ne silim cu toată sârguinţa a ne împodobi haina cea de nuntă a sufletelor noastre, cu toată podoaba faptelor bune, dar mai presus de toate, cu dragostea de Dumnezeu, de aproapele şi cu desăvârşita smerenie. Amin.

Rugăciunile de seară

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin.
 

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.
 

Împărate ceresc, Mângăietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le împlinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
 

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doamne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează si vindecă neputințele noastre, pentru numele Tău.
 

Doamne miluiește. Doamne miluiește. Doamne miluiește. Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău, vie împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Păinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean.
 

Pentru rugăciunile Preasfintei Născatoare de Dumnezeu, ale Sfinților Părinților noștri și ale tuturor Sfinților, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin.
 

Miluiește-ne pe noi, Doamne, miluiește-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ție, ca Unui Stăpân, noi, păcătoșii robii Tăi, miluiește-ne pe noi.
 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh

Doamne, miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că Tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău, toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm.
 

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Ușa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădajduim întru Tine, ci să ne mântuim prin Tine din nevoi, că Tu ești mântuirea neamului creștinesc.
 

Doamne miluiește (de 12 ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Rugăciunea întâia a Sfântului Macarie cel Mare către Dumnezeu Tatăl

Dumnezeule cel veșnice și Împărate a toată faptura, Cela ce m-ai învrednicit a ajunge până în acest ceas, iartă-mi păcatele ce am făcut în această zi: cu lucrul, cu cuvântul, și cu gândul, și curățește, Doamne, smeritul meu suflet, de toată întinăciunea trupului și a sufletului. Și-mi dă, Doamne, în această noapte, a trece somnul în pace, ca sculându-mă din ticălosul meu așternut, bine să plac Preasfântului Tău nume, în toate zilele vieții mele, și-mi ajută cu harul Tău să calc pe vrajmașii cei ce se luptă cu mine, pe cei trupești și pe cei fără de trup. Izbăvește-mă Doamne de gândurile cele deșarte, care mă întinează și de poftele cele rele, că a Ta este împărăția, puterea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Rugăciunea a doua, a Sfântului Antioh, către Domnul nostru Iisus Hristos

Atotțiitorule Cuvinte al Tatălui, Însuți fiind desăvarșit, Iisuse Hristoase, pentru multă milostivirea Ta, nu Te dezlipi de mine, robul Tău, ci odihnește întru mine pururea, Iisuse, Cel ce ești Pastor bun oilor Tale. Nu mă da ispitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânța putrejunii este întru mine. Tu, Doamne Dumnezeule, Celui ce ne închinăm, Împărate Sfinte Iisuse Hristoase, păzește-mă cu lumina cea neîntunecată, cu Duhul Tău cel Sfânt, cu Care ai sfințit pe ucenicii Tăi. Dă-mi Doamne și mie, nevrednicului robului Tău, mântuirea Ta în așternutul meu. Lumineaza mintea mea cu lumina înțelegerii Sfintei Tale Evangheliei, sufletul meu cu dragostea Crucii Tale, inima mea cu curăția cuvintelor Tale, trupul meu cu patima Ta cea nebiruită, cugetul meu cu smerenia Ta îl păzește, și mă ridică în vreme cuvioasă spre a Ta slăvire, că preaslăvit esti cu Cel fără de început al Tău Părinte și cu Preasfântul Duh, în veci. Amin.
 

Rugăciunea a treia, către Sfântul Duh

Doamne, Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, milostivește-Te spre mine, păcătosul robul Tău, și mă miluiește și-mi iartă mie, nevrednicului toate câte am greșit Ție astăzi ca un om, și nu numai ca un om, ci și mai rău decât dobitocul. Păcatele mele cele de voie și cele fără de voie, cele știute și cele neștiute, care sunt din tinerețe și din obiceiul cel rău și care sunt din voia cea slobodă și din lene: ori de m-am jurat cu numele Tău, ori de L-am hulit în gândul meu, sau pe cineva am ocărât, sau pe cineva am clevetit în mânia mea, sau am scârbit, sau de ceva m-am mâniat, sau am mințit, sau fără de vreme am dormit, sau vreun sărac a venit la mine și nu l-am socotit, sau pe fratele meu l-am scârbit, sau m-am sfădit, sau pe cineva am osândit, sau m-am mărit, sau m-am trufit, sau stând la rugăciune mintea mea s-a îngrijit de vicleniile acestei lumi, sau răzvrătire am cugetat, sau prea m-am săturat, sau m-am îmbătat, sau nebunește am râs, sau ceva rău am cugetat, sau frumusețe străină am vazut și cu dânsa mi-am rănit inima, sau ce nu se cade am grăit, sau de păcatul fratelui meu am râs, iar păcatele mele sunt nenumărate, sau de rugăciune nu m-am îngrijit, sau altceva rău am făcut și nu-mi aduc aminte; ca acestea toate și mai mari decât acestea am făcut. Miluiește-mă, Stăpane și Făcătorul meu pe mine leneșul și nevrednicul robul Tău, și mă ușurează, și mă slobozește și mă iartă, ca un bun și de oameni iubitor. Ca în pace să mă culc și să dorm eu păcătosul, necuratul și ticălosul și să mă închin, să cânt și să preaslăvesc preacinstitul numele Tău, împreună cu al Tatălui și cu al Unuia-Născut Fiului Lui, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Rugăciunea a patra

Doamne Dumnezeul nostru, orice am greșit în această zi: cu cuvântul, cu gândul, și cu lucrul, ca un bun și iubitor de oameni, iartă-mi. Somn cu pace și fără scârbă dăruiește-mi. Pe îngerul Tău cel apărător îl trimite să mă acopere și să mă păzească de tot răul; că Tu ești păzitorul sufletelor și trupurilor noastre și Ție slavă înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Rugăciunea a cincea

Doamne, Dumnezeul nostru, în Care am crezut și al Cărui nume mai vârtos decât tot numele Îl chemăm, dă-ne nouă iertare sufletului și trupului, celor ce mergem spre somn; pazește-ne de toată nălucirea și fără întunecată dulceață, potolește pornirea poftelor, stinge aprinderea zburdării trupești și ne dă în curăție a viețui cu lucrurile și cu cuvintele, ca dobândind viață cu fapte bune, să nu cădem din binele Tău cel făgăduit, că bine ești cuvântat în veci. Amin.
 

Rugăciunea a șasea, către Sfânta Născătoare de Dumnezeu

Preacurată și binecuvântată de Dumnezeu Născătoare Marie, Maica cea bună a Bunului Împărat, varsă mila Fiului Tău și Dumnezeului nostru, spre pătimașul meu suflet, și cu rugăciunile tale mă îndreptează spre fapte bune, ca cealaltă vreme a vieții mele, fără prihană să o trec, și pentru tine raiul să dobândesc, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, care ești una curată și binecuvântată.
 

Rugăciunea a șaptea, către sfântul înger, păzitorul vieții

Îngerul lui Hristos, păzitorul meu cel sfant și acoperitorul sufletului și al trupului meu, iartă-mi toate câte am greșit în ziua de astăzi, și de toată viclenia vrajmașului meu celui potrivnic mă izbăvește, ca să nu mânii cu nici un păcat pe Dumnezeul meu; și te roaga pentru mine păcătosul si nevrednicul rob, ca să mă arăți vrednic bunătății și milei Preasfintei Treimi și Maicii Domnului meu Iisus Hristos și tuturor sfinților. Amin.
 

Condacul Născătoarei de Dumnezeu, glasul al 8-lea:

Apărătoare Doamna, pentru biruință mulțumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ție, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, izbăvește-ne din toate nevoile, ca să strigăm ție: Bucură-te, Mireasă, pururea fecioară.
 

Fecioară, care ești pururea slavită, de Dumnezeu Născătoare, Marie, Maica lui Hristos Dumnezeul nostru, primește rugăciunile noastre și le du Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să mântuiască și să lumineze, pentru tine, sufletele noastre.
 

Toată nădejdea mea spre tine o pun Maica lui Dumnezeu, păzește-mă sub acoperământul tău.
 

De Dumnezeu Născătoare Fecioară, nu mă trece cu vederea pe mine păcătosul, cel ce am nevoie de ajutorul tău si de folosința ta, că spre tine nădăjduiește sufletul meu, și mă miluiește.
 

Rugăciunea Sfântului Ioanichie

Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slava Ție.
 

Apoi:

Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru.
 

Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai marită fără de asemănare decât Serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
 

Slavă… Și acum… Doamne miluiește (de 3 ori).

Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale preacuvioșilor părinților noștri și ale tuturor sfinților, mântuiește-mă pe mine păcătosul.
 

Rugăciunea Sfântului Ioan Damaschin

Aceasta să o zici arătând spre patul tău:

Stăpâne, Iubitorule de oameni, au doară nu-mi va fi mie acest pat groapă? Sau încă vei mai lumina cu ziua ticălosul meu suflet? Iată groapă îmi zace înainte și iată moartea îmi stă înainte. De judecata Ta, Doamne, mă tem, și de munca cea fără de sfârșit; iar a face rău nu mai contenesc. Pe Tine, Domnul Dumnezeul meu, pururea Te mânii și pe Preacurata Maica Ta și pe toate puterile cerești și pe sfântul înger, păzitorul meu. Și știu, Doamne, că nu sunt vrednic de iubirea Ta de oameni, ci vrednic sunt de toată osânda și chinul. Ci, rogu-Te, Doamne, Mântuiește-mă după mulțimea bunătății Tale, că de vei mântui pe cel drept, nu-i lucru mare, iar de vei milui pe cel curat, nu-i nici o minune, că sunt vrednici de mila Ta; ci spre mine păcătosul să faci minuni cu mila Ta, în aceasta să arăți iubirea Ta de oameni, ca să nu biruiască răutatea mea, bunătatea și milostivirea Ta cea nespusă, ci, precum voiești, tocmești pentru mine lucrul.
 

Apoi zicem cu închinăciune până la pământ:

Mă închin Ție, Preasfântă Treime, care ești o Ființă, de viață făcătoare și nedespărțită: Părinte și Fiule și Duhule Sfinte; cred întru Tine și Te mărturisesc și Te slăvesc, mulțumescu-Ți și Te laud, cinstescu-Te, Te preaînalț și Te rog: miluiește-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, pentru numele Tău. (de trei ori)
 

Mă închin ție, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, care ai arătat nouă lumina cea adevărată cu nașterea ta, împărăteasa cerului și a pământului, nădejdea celor fără de nădejde, ajutătoarea neputincioșilor și împăcarea cu Dumnezeu a tuturor păcătoșilor. Tu mă acoperă și mă apără de toate nevoile și împresurările sufletești și trupești, și-mi fii folositoare cu prea puternicele tale rugăciuni. (o închinăciune)
 

Preasfântă Stăpână de Dumnezeu Născătoare, primește această puțină rugăciune și o du Fiului tău și Dumnezeului nostru, ca să mântuiască și să lumineze, pentru tine, sufletele noastre. (o închinăciune)
 

Toate puterile cerești: Scaunele, Domniile, Începătoriile, Stăpăniile, Puterile, Heruvimii, Serafimii, Arhanghelii și Îngerii, rugați-vă lui Dumnezeu pentru mine, păcătosul. (o închinăciune)
 

Sfinte și Mare Proorocule Ioane, Înaintemergătorule și Botezătorul Domnului, cel care ai pătimit pentru Hristos și ai luat îndrăzneală către Stăpânul, roagă-te pentru mine păcătosul ca să mă mântuiesc pentru rugăciunile tale. (o închinăciune)
 

Sfinților ai lui Dumnezeu: Apostolilor, proorocilor, mucenicilor, arhiereilor, postitorilor, temătorilor de Dumnezeu, drepților, locuitorilor în pustie, călugărilor, patriarhilor, și toți sfinții care ați pătimit pentru Hristos și ați câștigat îndrăzneală către Stăpânul, rugați-vă pentru mine păcătosul, ca să mă mântuiesc cu rugăciunile voastre. (o închinăciune)
 

Sfinte Ioane Gura de Aur, cu Vasilie cel Mare, cu Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul, cu făcătorul de minuni Nicolae și cu toți sfinții începători ai preoției, ajutați-mă și mă miluiți cu rugăciunile și ajutorul vostru. (o închinăciune)
 

Toate sfintele femei : mironosițe, mucenițe, temătoare de Dumnezeu și fecioare, care ați slujit Mântuitorului Hristos cum se cuvine, rugați pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul.(o închinăciune)
 

Cea nebiruită și dumnezeiască putere a cinstitei și de viață făcătoarei Crucii Domnului, nu mă lăsa pe mine păcătosul, ci mă apără de toată ispita cea trupească și sufletească.(o închinăciune)
 

Preacurată Stăpâna, de Dumnezeu Născătoare, nădejdea tuturor creștinilor, pentru că altă îndrăzneala și nădejde nu am, fără numai pe tine, cea cu totul nevinovată Stăpâna mea și Doamnă de Dumnezeu Născătoare, Maica lui Hristos, Dumnezeului meu, pentru aceea mă rog: miluiește-mă și mă izbăvește de toate răutățile mele, și roagă pe Milostivul tău Fiu și Dumnezeul meu ca să miluiască ticălosul meu suflet și să mă izbăvească de veșnicele chinuri, și să mă învrednicească împărăției Sale. (o închinăciune)
 

Sfinte îngere, păzitorul meu, acoperă-mă cu aripile bunătății tale și izgonește de la mine toată lucrarea cea rea a diavolului și roagă pe Dumnezeu pentru mine, păcătosul. (o închinăciune)
 

Și apoi, vrând să te așezi pe așternut, zi acestea:

Luminează ochii mei Hristoase Dumnezeule, ca nu cumva să adorm în moarte, ca nu cumva să zică vrajmașul meu: întăritu-m-am asupra lui.
 

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.

Sprijinitor sufletului meu fii, Dumnezeule, că umblu prin mijlocul a multor curse, izbăvește-mă de dânsele și mă mântuiește, Bunule, ca un iubitor de oameni.
 

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preaslăvită Maică a lui Dumnezeu, care ești mai sfântă decât sfinții îngeri, neîncetat te cântam cu inima și cu gura, mărturisind că tu ești de Dumnezeu Născătoare, căci cu adevărat ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat și te rogi neîncetat pentru sufletele noastre.
 

Și ne dă nouă, Stăpâne, celor ce mergem spre somn, odihnă trupului și sufletului; și ne păzește pe noi de întunecatul somn al păcatului și de toată întunecata și cea de noapte patimă a dulceții. Contenește întărâtările patimilor, stinge săgețile vicleanului cele aprinse, cele pornite asupra noastră cu vicleșug. Zburdările trupului nostru le potolește și tot gândul nostru cel pământesc și trupesc adoarme-l. Și ne dăruiește nouă, Dumnezeule, minte deșteaptă, cuget curat, inimă trează, somn ușor și de toată nălucirea satanei nestrămutat. Scoală-ne pe noi în vremea rugăciunii, întăriți întru poruncile Tale și pomenirea judecăților Tale întru noi nestricată având-o. Cuvântare de slava Ta în toată noaptea ne dăruiește, ca să cântăm și să binecuvântăm și să slăvim preacinstitul și preaîncuviințatul Tău nume, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
 

Preaslavită pururea Fecioară, binecuvântată de Dumnezeu Născătoare, du rugăciunea noastră la Fiul tau și Dumnezeul nostru, și cere să mântuiască prin tine sufletele noastre.
 

Slabește, lasă, iartă, Dumnezeule, greșelile noastre, cele de voie și cele fără de voie, cele cu fapta și cu cuvântul, cele cu știința și cu neștiința, cele din noapte și din zi, cele cu mintea și cu gândul. Toate le iartă nouă, ca un bun și iubitor de oameni.
 

Pe cei ce ne urăsc și ne fac strâmbătate iartă-i, Doamne, Celor ce ne fac bine fă-le bine. Fraților și rudeniilor noastre dăruiește-le cererile cele către mântuire și viața veșnica. Pe cei ce sunt întru neputință cercetează-i și vindecare dăruiește-le. Pe cei de pe mare ocârmuiește-i. Cu cei călători împreună călătorește. Pe cei din văzduh ocrotește-i. Celor ce ne slujesc și ne miluiesc pe noi iertare păcatelor dăruiește-le. Pe cei ce ne-au cerut nouă, nevrednicilor, să ne rugăm pentru dânșii miluiește-i, după mare mila Ta. Pomenește, Doamne, pe mai dinainte adormiți, părinții și frații noștri, și-i odihnește unde luminează lumina feței Tale. Pomenește Doamne, pe frații noștri cei din necazuri și-i izbăvește de toată primejdia. Pomenește, Doamne, pe cei ce aduc daruri și fac bine în sfintele Tale biserici și le dă lor cererilor cele către mântuire și viață veșnică. Pomenește-ne, Doamne, și pe noi, smeriții, păcătoșii și nevrednicii robii Tăi, și luminează mintea noastră cu lumina cunoștinței Tale și ne îndreptează pe calea poruncilor Tale. Pentru rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioarei Maria, și ale tuturor sfinților Tăi, că binecuvântat este in vecii vecilor. Amin.
 

Apoi să-ți săruți crucea și să faci semnul sfintei cruci pe locul unde vrei să te culci, de la cap până la picioare, așijderea și spre toate laturile, grăind:

Rugăciunea cinstitei Cruci

Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul. Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de la fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul crucii și zic cu veselie: Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul. O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, și cu toți sfinții în veci. Amin.
 

Îngrădește-mă, acoperă-mă și mă păzește, Doamne, cu puterea cinstitei și de viață purtătoarei Crucii Tale, depărtând de la mine tot răul. Amin.
 

În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, iți încredințez sufletul meu, păzește-mă, binecuvântează-mă, miluiește-mă după mare mila Ta și după mulțimea îndurărilor Tale și viață veșnică îmi dăruiește. Amin.

ARTE 2 Septembrie

MUZICĂ 2 Septembrie

Cu scuzele de rigoare pentru că nu am avut timp să revizuiesc decât parțial capitolul MUZICĂ și nu am pus exemplificări la cei citați!

Georg Böhm, organist și cântăreț la harpă german

Georg Bohm Organ Works,Graham Barber: http://youtu.be/5b8UyWK8kxA;

Pehr Frigel, compozitor suedez

Pehr Frigel - Ouverture in C-minor: https://youtu.be/6_C7ilOt3FQ.

Floyd Council, cântăreț de blues american

Floyd Council - Runaway Man Blues: http://youtu.be/x9SivL7ebg4;

BLUES Floyd Council Looking for my baby: http://youtu.be/aphjlmS8X8w;

Floyd "Dipper Boy" Council (The Devil's Daddy-In-Law) Poor And Ain't Got A Dime (1937): http://youtu.be/zO5wAZawzm0.

René Amengual Astaburuaga, compozitor chilian

René Amengual - Sonatina (1939): https://youtu.be/Npg4HVCJdOY.

Dai-Keong Lee, compozitor hawaiian

Dai-Keong Lee 'Prelude and Hula' - Hans Kindler conducts: https://youtu.be/B-fViN4rVK0.

Hans-Joachim Koellreutter, compozitor, flautist, dirijor și pedagog german

Hans-Joachim Koellreutter: Tre Pezzi per pianoforte (1945, 1965, 1977): http://youtu.be/E-0jXb5ZALY.

Laurindo Almeida, muzician brazilian de jazz

Laurindo Almeida - Classical Current [FULL ALBUM, timestamps]: https://youtu.be/1CC3x9fhjIg.

Russ Conway (Trevor H. Stanford), pianist şi compozitor britanic

Trevor H. Stanford : Passing Breeze: https://youtu.be/0UK8LSE7ihQ.

Horace Silver, compozitor american

Horace Silver - Song For My Father [FULL ALBUM]: https://youtu.be/befH6UDnWpQ.

Robert Lee Dickey, cântăreţ american (James & Bobby Purify).

James and Bobby Purify: https://youtu.be/CcD2iexGqZQ?list=PLA725432383D01151.

Sam Gooden, vocalist american (The Impressions).

For Your Precious Love by The Impressions (1958): https://youtu.be/zYFUsGTqv5s.

Jimmy Clanton, cântăreţ şi compozitor american.

Jimmy Clanton - Just A Dream: https://youtu.be/5lPVq0wfWk8?list=PLWEWvfVg9NqzWJjrbBgeZ4hrSk6DplqT1.

Joe Simon

Joe Simon - THE CHOKIN' KIND: http://youtu.be/fJX_MHeMm5g;

Joe Simon - It be's that way sometimes: http://youtu.be/tdibtEgViGA;

Joe Simon - Misty Blue: http://youtu.be/6HVkSxhjj0c.

Rosalind Ashford (Martha Reeves & The Vandellas).

Martha Reeves & The Vandellas: https://youtu.be/6uYINIxRvHs?list=PL0B8DE0749D29B76E.

Gilles Marchal, compozitor și interpret francez

Gilles Marchal - Comme un étranger dans la ville (1970): https://youtu.be/Mn2c728xEwk.

Jack White, compozitor german

Jack White – Lazaretto: https://youtu.be/qI-95cTMeLM?list=PLolpS5_RQGRHoUgjkBJ20KGkxb4i0PkQu.

Richard Coughlan, baterist şi compozitor britanic (Caravan).

Caravan - Waterloo Lily (1972) Full Album: https://youtu.be/7Bo-Dr_Qkg4.

Michael Rother

MICHAEL ROTHER - FLAMMENDE HERZEN: http://youtu.be/XEhbTTv_I7E;

MICHAEL ROTHER – GLORIA: http://youtu.be/W3KmGVfWWnc.

Sorin Chifiriuc, muzician român

Sorin Chifiriuc – Compromis: https://youtu.be/XV-XkMZ7a1A.

Mik Kaminski, muzician britanic

Roger Daltry - Baba O'Riley, solo by Mik Kaminski (of ELO): https://youtu.be/6D6vlaFs7ss.

John Zorn, muzician american

John Zorn - Spillane (Full Album): https://youtu.be/BUDmcvZBd5k.

Steve Porcaro, pianist, vocalist şi compozitor american (Toto).

Steve Porcaro - tribute to Keith Emerson, Jeff & Mike P. Recorded @ TOTO in Osaka 12 March 2016: https://youtu.be/mmByKNBlblA.

Fritz McIntyre, clăpar britanic (Simply Red).

Simply Red - Money$ Too Tight (To Mention) Original 1985 Cutback Mix: https://youtu.be/QEiZ4b1DtYI.

Jerry Augustyniak, baterist american (10.000 Maniacs).

10,000 Maniacs - 1984 Buffalo: https://youtu.be/y4TTpR3WiQQ.

Cedric "K-Ci" Hailey, vocalist R&B american (Jodeci).

K-Ci Hailey (of Jodeci) - If You Think You're Lonely Now: https://youtu.be/PpXcjHqCU3g?list=PLMWJzLDcD1eTS0KUfFDz6HfwctQxCoSQR.

Arnaldo Antunes, muzician și poet brazilian

Arnaldo Antunes - Ao Vivo No Estúdio - DVD Completo: https://youtu.be/0UCWcFo57pk.

Phil Lipscomb, basist american (Taproot)

Come Together Beatles, Killer Night Out, Taproot Phil Lipscomb, Adrian College: https://youtu.be/UKSBFY2qssE.

Francesco Landini

Francesco Landini Love Songs,Anonymous 4: http://youtu.be/_guhqPlFnt8.

František Kočvara, compozitor ceh

František Kočvara - Sonata No.6 for 2 Violas & Cello in C major: https://youtu.be/3C_gW3YrPrY

Antonio Casimir Cartellieri, compozitor german

Antonio Casimir Cartellieri (1772-1807) - Divertimento for 11 instruments: https://youtu.be/JnrVxdWm6qA.

Alcide Nunez, muzician american

ALCIDES NUÑEZ VETERANOS CON HONOR: https://youtu.be/lwPDT-HeKyI.

Rudolf Kattnigg, compozitor, pianist și dirijor austriac

R. Kattnigg - Glocken von Campanile: https://youtu.be/PVHhyFK6nuI.

Kees van Baaren, compozitor și profesor olandez

Kees van Baaren - Piano Sonatina: https://youtu.be/CX5w-H_B-N8.

Tadeusz Baird, compozitor polonez

Tadeusz Baird "Symphony No.2": https://youtu.be/P2AtpsZeLtQ.

Otto Luening, compozitor american

Otto Luening – Gargoyles: https://youtu.be/qAoqEsDPikY.

Keith Engen

Kieth Engen "Mein teurer Heiland" Johannes-Passion: http://youtu.be/dXPHxwwE5cQ;

La Clemenza di Tito. Trio. Rosalind Plowright, Ann Murray, Keith Engen. Munich 1984: http://youtu.be/SHcNiiXF62w;

Kieth Engen "Betrachte, mein Seel" Johannes-Passion: http://youtu.be/CNg9CrrkgW8.

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Wine, Women & Song! (Strauss) (Song/Artist Info) Beautiful Classical Music Video Album! H.D.

Beautiful Saxophone Cover Of Popular Love Songs Ever - Greatest Sax Love Songs Instrumental

Joseph Haydn Piano Sonatas | Classical Music HD | Focus Reading Meditation Soothe

MUSICA DE PELICULAS FAMOSAS(2 de 2). Selección de Cecil González

Rameau: Les Boréades - Collegium 1704 led by Václav Luks - Utrecht Early Music Festival

POEZIE 2 Septembrie

Mircea Demetriade

Mircea Demetriade - Biografie
Nastere: 2 septembrie 1861, Ocnele-Mari
Deces: 7 octombrie 1904, București

Nascut la Ocnele-Mari, in 2 septembrie 1861, fiul actorului Costache Demetriade fi al Luxitei Saragea, frate vitreg al artistei Aristiza Roma-nescu.

A calatorit in copilarie in Arhipelag fi la Constantinopol. Studii liceale intrerupte, reduse doar la cinci clase. Urmeaza cursurile Conservatorului de declamatie al lui Stefan Velescu. Adevarata sa formatie este insa autodidactica fi mai ales boema, in sfera Literatorului, unde debuteaza inca din 1880.

Este o figura centrala a cafenelei literare bucureftene, la inceputul veacului, cu mari frecvente la „Fialkovski", „Otetelefeanu" fi „Kiibler", unde Macedonski ii surprinde silueta :

„Mircea Demetriade, in cafeneaua *Kiibler» e fermecator. Vocea-i s-aude din strada. Glumefte, ride, e acerb, e vehement, paradoxal, cum sunt foarte rari, entuziast, dar fi blagueur, cum zice francezul, sau moftangiu, cum zice romanul. Rau la suflet nu e, defi sfifie pe adversari fi citeodata pe prieteni, li place sa nascoceasca atitea cite sunt in luna fi in stele, fi apoi sa rida in socoteala acelora cari il cred. Ziua lui incepe la 3 dupa amiaza. Pina atunci doarme. Se cam codefte de politie, defi e revolutionar mare. In fondul fondului insa nu-i e frica de nimic" (Stradivarius, Un poet mare. Forta morala, 1, 2, 4 noiembrie 1901).

Discipol entuziast al „maestrului", este rasplatit prin dedicatii, articole fi campanii de presa, legate de creatiile sale teatrale, efortul literar maxim al lui Mircea Demetriade. Autor de „poeme fantastice in opt icoane", Visul lui Ali (1913), „melopee in trei acte". Renegatul (1893), basme — feerii. Dafin, Fat-Frumos, Ali-Baba etc. Moc,

OPERE (poezii) :
Fabule, Buc, 1883 ; Versuri, 1880—1884, Buc, 1S84 ;
Din albumul ci, poezii, 1883—1888, Buc, 1889 ; Fat-Frumos, Buc, 1889.

REFERINTE :
Al. Maccdonski, Mircea Demetriade, in Forta morala, II, 10—!2, 6—20 ianuarie 1902 ; E. I. Critzman, Mircea C. Demetriad, Faclia, I, 5 si 6, 26 decembrie 1915 ; N. Davidescu, Din poezia noastra parnasiana, Buc, E.F., 1943, p. 21—57 ; Tudor Vianu, Ceva despre Mircea Demetriad, in Figuri fi forme literare. Buc, Casa scoalclor, 1946, p. 151—155 ; Alexandru Macedonski, Opere, Buc, E.P.L., 1966, voi. II, p. 382—383.

Poeziile sunt reproduse dupa cum urmeaza : Pianistul (Fat-Frumos, 1889) ; Spleen, Monotonia, Pastel alb, Din pragul unui vis. Amorul meu. Paianjenul de aur. Colocviu sentimental, Sonuri si culori (N. Davidescu, Din poezia noastra parnasiana. Buc, 1943).

Amorul Meu

Amorul meu, un tânăr cu cearcăne sub pleoape,
Cu ochi, abisuri negre voind în ei să-ngroape
Lumină, fericire şi cântece şi pace,
În el melancolia asunsă stă şi zace.

Amorul meu, un tânăr cu fruntea fulgerată
De gestul unei patimi pe veacuri nempăcată,
Un gest frumos şi totuşi teribil ca misterul,
Un gest ce pe-a lui frunte a pus înroşit fierul.

Amorul meu, un tânăr zâmbind în râs sardonic,
Şi totuşi părând frate cu zeul cel Ionic,
În mână ţine facla întoarsă spre pământ,
Şi Tanatos şi Eros în sufletul meu sunt.

Amorul meu, un munte, un Moloh, mă dăramă.
Zadarnic i-arunc jertfe în pântece de-aramă;
Copii, iluzii, visuri... că el: de-i mistuieşte,
Mai mult în mine arde, mai mult mă chinuieşte.

Amorul meu satan e, orgoliu, gelozie
Cu ochi pierduţi pe tine ! Oh, rai ce zâmbişi mie,
El vrea ca să zdrobească în tine şi trecutul:
Să fie viitorul, fiind, el, începutul. 

Pastel Alb

Făr’ de idei şi făr’ de scop, nehotărât,
Un gol arid, nelocuit, păstrez în mine;
Un cer murdar, meschin, urât,
Ce-nchide-n nori apusul vis şi-a lui lumine.

Şi orişicând dacă-aş voi, şi orişicând
Norii să-i sparg, lacrimi şuvoi din ei să cadă,
Zadarnic cerc... gerul vrăşmas tot îngheţând,
Cad fulgi... pustiul prins e de zăpadă.

Decolorat deasupra mea ţi-l port de-acum
Albastrul cer ce mi-a zâmbit, copilărie;
Că astăzi griji, necaz şi ani mă duc pe-un drum
Lipsit cu tot de ideal şi de tărie.

Ca iarna alb, deşi timid e-nsufleţit,
Şi sub zăpezi plin de curaj tiptil se ţine,
Din ochii tăi ce cu amor m-au aţintit,
Un ghiocel prevestitor de vremi senine. 

Pianistul

Vibrări adânci, sonore, şi pline de mâhnire
Sub degete nervoase pe clape-alunecau...
Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.

De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Accente disperate de-apusă fericire, -
Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire.

Scotea, ca bun tovarăş l-a lui nenorocire,
Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbuşeau;
Mustrări acelei care uită a lui iubire...
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.

Vibrări adânci, sonore şi pline de mâhnire,
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau...
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire...
Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau

Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,
Fermecător pianul şi-n dulce suvenire
Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenorocire.

Scotea ca bun tovarăş l-a lui nenoricire,
Şoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau
De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.

De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,
Aproape-n neştiinţă porni în aiurire
Vibrări adânci, sonore, şi pline de mâhnire.

Aproape-n neştiinţă porni în aiurire,
Şoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau,
Fermecător pianul şi-n dulce suvenire. 

Damian Ureche

Biografie

URECHE Damian, se naste la 2 sept. 1935, comuna Slatioara, judetul Vilcea - moare in 19 sept. 1994, Timisoara. 

Poet si prozator. 

Muncitor forestier si minier o vreme, a urmat cursurile serale ale Liceelor „Moise Nicoara" din Arad si „C. D. Loga" din Timisoara. Absolvent al Facultatii de Filologie din Timisoara, orasul unde se stabileste. 

A fost corector la ziarul Flacara rosie din Arad (1957-l961); corector si, apoi, redactor la revista Orizont (196l-l981).

Debuteaza cu versuri in revista Scrisul banatean (1958). Editorial, debuteaza in 1964, cu Temperamentul primaverii, o culegere conjuncturala de poezie angajata, vadind entuziasmul virstei si iscusinta prozodica. Prolific, fara sa-si adinceasca substanta, a publicat o serie de culegeri mai mult sau mai putin omogene: Invitatie la vis (1967), Viori fara amurg (1969), Elegie cu Francesca da Rimini (1971), Tot ce ma doare (1972), Noapte de zile mari (1974), Spectacolul privirii (1976), Balada neatirnarii (1977), Eminescu (1979), Ulcioare de Horezu (1982), Toamna poetului (1986), Pescarii de pe apa de argint (1989). Adept al prozei lirice in volum Printul marelui putin (1971). Este prezent in numeroase culegeri de poezie patriotica.

U. este un traditionalist cu accese de modernitate, imbinind intr-o maniera inexpresiva recuzita traditionala cu formula conceptuala. indeobste sentimentalismul si paseismul sint atenuate sub controlul luciditatii. Poezia lui are o structura compozita, autorul putind trece cu usurinta de la eminescianism - transparent in omagiul din Eminescu, 1979 - la sonurile generatiei postlabisiene. Uneori este cuprins de elanuri umaniste si predispozitii vizionare, alteori devine un trubadur jovial si jucaus. in creatia lui nu au pregnanta starile lirice ca atare, ci ipostazele in care se imagineaza eul poetic. Se intrupeaza astfel un personaj liric cu mai multe fete, adeseori grandilocvent in retorica sa, dar funciarmente sincer in atitudinea asumata. 

Dramatismul trairilor este exclus, intrucit trecerea de la observatia exterioara spre interioritate se produce la modul discursiv: „Poetul trece agitat/ Din lumea verde a cimpului/ La lumea din el". Damian Ureche se vadeste, paradoxal, un elegiac eliberat de tristete prin devierea gravitatii in sagalnicie si a durerii nedefinite, in joc. Atitudinea ludic-ironica si umoristica, in spiritul lui I. Minulescu , e mai evidenta in Viori fara amurg (1969). Atare maniera se consolideaza pe filtrarea emotiei poetice cu ajutorul lecturilor. Elegie cu Francesca da Rimini (1971) este o carte semnificativa in sensul acesta. Poetul - petrarchist si eminescian deopotriva, prin timbrul sau - realizeaza aici un insolit „catalog" liric de muze si eroine, de iubite celebre si femei inspiratoare sau chiar personaje literare (in Lotte la Weimar, Anna Karenina, Emma Bovary, Kira Kiralina, Enigma Otiliei etc). Autorul Elegiei se transpune aievea in rolul eroinelor mitologice (Penelopa, Elena din Troia, Euridice, Nausicaa s.a.) sau evoca liric celebre muze-femei: Laura lui Petrarca, Beatrice a lui Dante, Contessina lui Michelangelo, „femeia de fum" a lui Bacovia, „doamna bruna" din sonetele lui Shakespeare etc. 

In chip semnificativ, volumul se deschide cu o Elegie care reprezinta, de fapt, un elogiu adus inspiratoarei eminesciene „Verona, Veronica". inzestrat cu simtul ritmului, Damian Ureche compune cu usurinta versuri ocazionale si nu ezita sa contraga banalul cotidian in compuneri ritmice realizind, de pilda, o Saptamina ritmica, in care e definita pseudo-liric fiecare zi a saptaminii. Simbolurile frecvente ale liricii sale sint cele traditionale (izvorul, fintina, viorile, ulciorul, ciocirlia, zapada, norii, lira s.a.), iar predispozitia afectiva este a unui romantic incurabil, preocupat de a-si contura „biblioteca (mea) sentimentala". Tendinta autobiografica aliata cu tema timpului trecator se accentueaza o data cu virsta si capata transparenta in volumele de maturitate, Ulcioare de Horezu (1982) si Toamna poetului (1986). in prima sectiune din Ulcioare este hasurat nostalgic spatiul natal, evocind parintii si elogiind, in genere, lumea rurala (Ne trebuie tarani). 

A doua sectiune, insa, tradeaza spiritul mimetic al autorului care a deprins mestesugul versificatiei facile. Ciclul de Dedicatii cuprinde un gen de biografii lirice ale celor mai feluriti poeti (M. Beniuc. C. Baltag, I. Gheorghe, N. Cassian, A. Paunescu, M. Banus, Gh. Azap etc), invederind usurinta lui Damian Ureche de a imita diverse stiluri, osciiind intre parodie si pastisa. Un autobiografism mascat preconizeaza poetul in singura carte de proza, Printul marelui putin (1971), un microroman confesiv alcatuit din 98 de simili-versete, combinind epicul cu liricul. Cel care se confeseaza - proiectie a autorului in text -este un personaj melancolic si sceptic, ce se compara, fara nici o justificare, cu eroul camilpetrescian Ladima. intr-o alternanta studiata, sint aglomerate in pagina amintiri din copilaria rustica, ucenicia in mina sau din studentie, alaturi de evocari banale ale muncii redactionale si de meditatii lejere despre semnele scripturale. O multime de confesiuni marunte care nu se incheaga intr-un tot semnificativ. „Eul" binruit de o tristete indefinita nu prinde consistenta artistica.

OPERA: Temperamentul primaverii, versuri. Bucuresti, 1964; Invitatie la vis, versuri, Bucuresti, 1967; Viori fara amurg, versuri, Bucuresti, 1969; Elegie cu Francesca da Rimini, Bucuresti, 1971; Printul marelui putin, roman, Bucuresti, 1971; Tot ce ma doare, versuri, Timisoara, 1972; Noapte de zile mari, versuri, Bucuresti, 1974; Spectacolul privirii, versuri. Timisoara, 1976; Balada neatirnarii, versuri, Timisoara, 1977; Eminescu, Timisoara, 1979; Ulcioare de Horezu, versuri, Timisoara, 1982; Toamna poetului, versuri, Timisoara, 1986; Pescarii de pe apa de argint, versuri, Timisoara, 1989.

REFERINTE CRITICE: N. Tirioi, in Scrisul banatean, nr. 10,1962; N. Ciobanu, in Scrisul banatean, nr. 12, 1963; C. Regman, in Luceafarul, nr. 9, 1964; N. Manolescu, in Contemporanul, nr. 25, 1964; M. Anghelescu, in Viata Romaneasca, nr. 7, 1964; I. Cocora, in Steaua, nr. 10, 1967; A. Dumbraveanu, in Orizont, nr. 8, 1969; D. Micu, in Romania literara, nr. 32, 1969; M. Constantinescu, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1971; E. Dorcescu, in Orizont, nr. 1, 1972; V. Atanasiu, in Viata Romaneasca, nr. 6, 1973; L. Alexiu, Ideografii lirice contemporane, 1977; M. Bucur, coordonator, Literatura romana contemporana, 1980; V. Drumes, in Orizont, nr. 36, 1986.

Teiule

Teiule, tu nu dai fructe;
Recunosti: rodirea doare;
Numai tu din toti copacii
Stii sa te opresti la floare.

Dar mireasma, dar mireasma,
Care ne-a-mbatat natura?
Sunt si fructe ce se gusta
Cu-alte simturi decât gura. 

Adio şi-un cer înstelat 

Bongoiorno, srăina mea dragă,
Mai iartă-mi un plâns demodat,
Dar prea te-am pierdut şi sunt singur,
Adio şi-un cer înstelat.

Oraşele mari ale lumii
Cu numele tău s-au fardat,
Eu nu ţi-l mai pot nici atinge,
Adio şi-un cer înstelat.

Inelul de nuntă cu altul
E chiar la Paris comandat,
Ce lesne uităm o iubire,
Adio şi-un cer înstelat.

La nord stau gheţarii de pază,
La tropice plouă turbat,
Cu ceaţă din Londra-n pahare,
Adio şi-un cer înstelat.

Acest animal, suferinţa
Pe veci lângă ea m-a legat,
Tu pleacă în luna de miere,
Adio şi-un cer înstelat.

Riscul poetului 

Se clatină clopotniţa luminii
Şi paşii-s refuzaţi de munţii răi,
Iar până mâine m-arestează crinii
Că am tânjit prea mult la sânii tăi.

Chiar sânii tăi lipsiţi de libertate
Sunt revoltaţi şi sar din închisori,
Dar ce pirat n-ar vrea să-mi fie frate,
Când ar vedea asemenea comori?

Ori sunt ai tăi, ori sunt ai nimănuia,
Dar ca să-i văd mai des aş cugeta
Să cer azil politic la gutuia
Ce arde peste cărţi în casa ta!

TEATRU 2 Septembrie

La Ţigănci (Special pentru elevi)

Biografie Mircea Eliade

 Se naşte pe data de 13 martie 1907 la Bucureşti. Este al doilea fiu al căpitanului Gheorghe Ieremia, care,din admiraţie pentru I. Heliade Rădulescu, îşi va schimba numele în Eliade. Între anii 1913 şi 1914urmează la Cernavodă clasa I primară. Când familia revine în Bucureşti, Eliade îşi continuă studiile laŞcoala Primară de Băieţi Nr.10. În anul 1917 devine elev al liceului “Spiru Haret”. Pasionat de ştiinţenaturale, chimie şi literatură, la 10 ani scrie primele nuvele fantastice. Pe data de 12 mai 1921, MirceaEliade

deputează cu articolul “Duşmanul viermelui de mătase” în ziarul Ştiinţelor populare şi alcălătorilor.

 Între 1922 şi 1923 lucrează la prima operă mai amplă, “Romanul adolescentului miop”, scriere autobiografică, care a rămas timp de peste 60 de ani inedit. În anii următori colaborează cu revistele“Orizontul”, “Foaia tinerimii”, “Universul literar”, “Lumea” şi “Adevărul literar”. În 1925 este student la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Peste doi ani face prima sa vizită în Italia, unde îl viziteazăpe scriitorul Giovanni Papini, care a avut o deosebită influenţă asupra lui. Anul 1928 reprezintăprimirea unei burse de studii în India, apoi redactează romanul “Isabel şi apele diavolului”.

  În anul 1934 se căsătoreşte cu Nina Mareş, iar în 1937 Ministrul Educaţiei Naţionale cere consiliului profesoral al Facultăţii de Litere din Bucureşti îndepărtarea din învăţământ a lui Mircea Eliade, sub pretextul absurd că ar fi autor de “literatură pornografică”. Pe data de 14 iunie 1938 este arestat şi întemniţat la Siguranţa Generală, iar în iulie este întemniţat în lagărul de la Miercurea Ciuc, pentru cărefuză să semneze declaraţia de desolidarizare de legionarism. În anul 1939 I se imprimă romanul“Nunta în cer”, iar în 1943 i se tipăresc volumele “Comentarii la legenda Meşterului Manole” şi “Insulalui Euthanasius”. Un an mai târziu moare soţia sa Nina Mareş.După aceea Mircea Eliade se instalează la Cascaes, un sat de pescari din apropierea Lisabonei.

 Între 1945 şi 1947 întreţine îndelungi discuţii cu personalităţi româneşti aflate la Paris: Emil Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Pe 9 ianuarie 1948 se căsătoreşte cu Cristinel Cotescu. Peste 8 ani face prima vizită în Ameica, la Chicago, unde se stabileşte ca profesor de istorie a religiilor. Din anul 1961până la moartea sa, Mircea Eliade va fi conducătorul publicaţiei “History of Religions”. De-a lungul anilor, scriitorul a deţinut titlul de Doctor Honoris Causa la foarte multe colegii şi universităţi, printrecare Academia Britanică, Colegiul din Boston, Academia Belgiană, Universitatea Sorbona din Paris etc. În 1985, Universitatea din Chicago atribuie numele lui Mircea Eliade catedrei de istorie a religiilor. Este pentru prima oară în lume când unei catedre universitare I se aatribuie numele unei personalităţi în viaţă.

Pe data de 14 aprilie 1986, scriitorul Mircea Eliade acuză simptome de congestie cerebrală. În zileleurmătoare, analizele constată un cancer pe cale de generalizare.

La 22 aprilie, vestitul scriitor se va stinge din viaţă, incinerarea având loc a doua zi. La serviciul funerar de la Capela Rockfeller din Hyde Park, campusul Universităţii din Chicago au citit din opera sa în diferite limbi cei apropiaţi: Ioan Petru Culianu, Saul Bellow şi Paul Ricoeur.

VRAJITORUL 1985 Stefan Kostov

Pleaca Berzele (1969) - Ion Minulescu

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Septembrie

 Alexandru Paleologu - Citate: