marți, 28 august 2018


MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ZIUA DE 30 AUGUST 2018

LA MULȚI ANI PENTRU ALEXANDRA, ALEXANDRU ȘI DERIVATELE ACESTOR NUME! 

Mulțumesc, prieteni pentru tot ce trimiteți!
Sper să vă fie de folos articolele selecționate și prezentate de mine!


ISTORIE PE ZILE 30 August
Evenimente
·         1265: Prima menţiune documentară a Hunedoarei, atestata conform registrului de dijme papale, sub numele Hungnod. În 1409, la 18 octombrie, regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg  dăruiește și înnobilează pentru faptele militare deosebite pe cneazul Voicu din Cincis, fiul lui Șorb,ca stăpânitor al cetății și domeniului regal Hunedoara.
·         1535: S-a încheiat înălțarea Bisericii "Sf. Dumitru" din Suceava (începută la 10 august 1534), ctitorie a lui Petru Rareș, domn al Moldovei (1527-15381541-1546). Biserica Sfântul Dumitru a fost ctitorită de domnitorul Petru Rareș, fiind construită între anii 1534-1535 în plan triconc, asemănător cu cel de la Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău. Pisania aflată deasupra ușii de intrare de pe zidul de sud al bisericii conține următorul text în limba slavonă: „Cu vrerea Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh a binevoit binecinstitorul și de Hristos iubitorul Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, fiul lui Ștefan Voievod cel bătrân, să zidească biserica în mijlocul târgului Suceava, unde este hramul Sfântului slăvitului, marelui mucenic și purtător e biruință, Dimitrie, izvorâtorul de mir. Și a început a zidi în anul 7042 (=1534) august 10 și s-a isprăvit în anul 7043 (=1535) august 30 și s-a sfințit cu mâna Preasfințitului Mitropolit Teofan„. Călătorii străini care au trecut prin Suceava în secolele XVII-XVIII au menționat și Biserica „Sf. Dumitru” în descrierile lor, fără a oferi prea multe amănunte referitoare la ea. La sfârșitul secolului al XVII-lea orașul Suceava a fost ocupat de armata poloneză a regelui Ioan Sobieski; unii soldați polonezi au realizat niște grafite pe pereții bisericii, unele fiind în limba latină – Hic fuit Teophilus, Rex in 1691 Ponicz.
·         1698: A apărut, la Iași, prima scriere filosofică românească: Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul, de Dimitrie Cantemir. Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea, scrisă în română și tipărită la Iași în 1698 este una din lucrările fundamentale ale lui Dimitrie Cantemir. Această operă este prima lucrare filozofică românească. În această lucrare întâlnim disputele medievale despre timp, suflet, natură sau conștiință. Dimitrie Cantemir sugerează superioritatea omului asupra celorlalte viețuitoare, face din om un stapân al lumii, susține superioritatea vieții spirituale asupra condiției biologice a omului, încearcă să definească concepte filozofice și să alcătuiască o terminologie filozofică.
·         1849: În comuna Orlat, Sibiu, a avut loc o adunare de protest împotriva “unirii” Transilvaniei cu Ungaria. În aceeaşi zi, în comuna Luna – Cluj, trupele maghiare deschid focul împotriva românilor  din satele dimprejur, adunaţi prentru a protesta împotriva “unirii” cu Ungaria.
·         1877: Are loc a treia bătălie de la Plevna, una din cele mai mari ale Războiului pentru Independenţă. La luptă participă unităţi şi subunităţi ale Diviziei a 3-a Infanterie (la asaltul redutei Griviţa 2) şi ale Diviziei a 4-a Infanterie (la asaltul redutei Griviţa 1). După o eroică încleştare, trupele române de vânători şi dorobanţi – în frunte cu lt. col. Sergiu Voinescu, mr. Candiono Popescu, cpt. Moise Grozea, cuceresc reduta Griviţa 1. La asalt  au participat şi două batalioane din Divizaia 5 Infanterie rusă. În timpul luptelor au căzut eroic mr. Gheorghe Şonţu, cpt. Valter Mărăcineanu, lt. Leon Caracalia, lt. Chivu Stănescu, slt. Vasile Horcea. Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878. După ce armata rusă a traversat Dunărea la Sviștov, ea a început să avanseze spre centrul Bulgariei de astăzi, cu scopul de a trece Munții Balcani spre Constantinopol, evitând cetățile turcești fortificate de pe malul Mării Negre. Armata otomană condusă de Osman Pașa, întoarsă din Serbia după un conflict cu acea țară, a fost masată în orașul fortificat Plevna, oraș întărit și înconjurat de numeroase redute, aflat la o importantă intersecție de drumuri. După două asalturi nereușite, în care pierduse efective prețioase, comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistență (prin telegrama din 19 iulie) ajutorul aliatului său român Carol I. Carol a trecut și el Dunărea cu o armată românească și a fost pus la comanda trupelor ruso-române. El a decis să nu mai facă niciun asalt, ci să asedieze orașul, tăind căile de aprovizionare cu alimente și muniții. Armata ruso-română a reușit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrând pe termen lung doar reduta Grivița. Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiași an când Osman Pașa a încercat fără succes să forțeze ruperea asediului și a fost rănit. În cele din urmă, refugiat într-o moară, Osman a primit delegația condusă de colonelul Mihail Cerchez și a acceptat condițiile de capitulare oferite de aceasta. În urma bătăliei, armatele ruse au putut avansa și au atacat în forță pasul Șipka, reușind să învingă defensiva otomană și să își deschidă drumul spre Constantinopol.
·         1881: Inginerul francez Clement Ader (1841-1926) a patentat teatrofonul, primul sistem audio-stereo în Franța. Clément Ader (n. 2 aprilie, 1841 — d. 5 martie, 1925) a fost un inginer francez, născut în Muret, Haute-Garonne, cunoscut îndeosebi pentru lucrările sale de pionierat în aviație.
·         1914: Are loc primul spectacol al Companiei Marioara Voiculescu-Bulandra, cu piesa "Soțul ideal", de Oscar Wilde. Marioara Voiculescu (n. 9 iulie 1885, București – d. 3 martie 1976, București) a fost o actriţă, regizoare, profesoară de artă dramatică şi conducătoare de teatru. A fost directoare de trupă, protagonistă și coregizoare în filmele produse de Leon Popescu. Prin Decretul nr. 43 din 23 ianuarie 1953 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, actriței Marioara Voiculescu i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite, pentru realizări valoroase în artă și pentru activitate merituoasă”
·         1918: A fost asasinat șeful Direcției Politice de Stat a Rusiei bolșevice (C.E.K.A.), Urițki. In aceeași zi, la Moscova, a avut loc atentatul Faniei Kaplan asupra lui Lenin. Liderul bolşevic Vladimir Ilici Lenin a fost împuşcat de Fania Kaplan. Conform martorilor, asupra lui Lenin s-a tras de trei ori, două gloanţe rănindu-l la umăr şi la piept. Conform declaraţiilor Faniei Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un „trădător” şi pentru că „… cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa mai adânc ideea de socialism”. Fania Kaplan nu a fost judecată si a fost împuşcată la ora 4 dimineaţa, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului. Fania Efimovna Kaplan (nume de familie original Roitman, n. cca. 1888 – d. 4 septembrie 1918) este atentatoarea prezumtivă la viața lui Vladimir Ilici Lenin. Fania Kaplan s-a născut, conform propriilor declarații, în familia numeroasă (avea patru frați și trei surori) a unor intelectuali evrei din provincia Volînia. În 1906, ca anarhistă, a încercat să comită un atentat cu bombă. A fost rănită și mai apoi, condamnată la muncă silnică veșnică, adică pe o perioadă nedeterminată. Primii ani i-a petrecut în închisoarea de muncă grea Malțev, lângă Orel, iar mai apoi, la minele de argint de la Cita, din Siberia. În timpul detenției, a renunțat la anarhism și a adoptat doctrina socialist revoluționară. A fost eliberată după victoria revoluției din 1917. Familia sa emigrase în America în 1911.
·         1933: A fost infiintata compania aeriana Air France.
·         1940: A fost încheiat al doilea protocol al Dictatului de la Viena. România a fost nevoită să cedeze Ungariei, Nord-vestul Transilvaniei, cunoscut istoriografic sub numele de Transilvania de Nord.
·         1944:  România a rupt, după lovitura de stat de la 23 august, relațiile diplomatice cu Ungaria horthystă.
·         1944: Unităţi de avangardă ale Armatei Sovietice şi ale Diviziei “Tudor Vladimirescu” intră în capitala Romaniei, Bucureşti , unde orice ameninţare a trupelor germane fusese deja îndepărtată de Armata Română.
·         1945: In aceasta zi, un automobil, numit Super Six a parasit linia de productie a companiei Hudson, fiind primul automobil postbelic.Hudson Super Six a fost cel mai bine vandut automobil postbelic; modelele erau cu doua si patru usi, sedan, coupe, club coupe si decapotabil.Modelul decapotabil s-a produs in numar de 2500 de bucati, in doi ani.
Ca si ceilalti producatori auto din S.U.A., Hudson a oprit productia de automobile pentru civili pentru a produce armament in timpul celui De-al Doilea Razboi Mondial.
Hudson Motor Company a produs automobile Hudson in Detroit, Michigan intre anii 1909-1954. Denumirea Hudson a fost folosita pana in anul 1957. In anul 1954 Hudson a fuzionat cu Nash-Kelvinator Corporation devenind American Motors.
Ultimul automobil Hudson a parasit linia de productie pe 25 Iunie 1957.
·         1948: Prin decret lege se înfiinţează şi organizează Direcţia Generală a Securităţii Poporului (în locul Direcţiei Generale a Poliţiei de Siguranţă), în cadrul Ministerului Afacerilor Interne (după modelul poliţiei politice sovietice). Conform actului menţionat, principala atribuţie era “apărarea cuceririlor democratice şi asigurarea securităţii Republicii Populare Române contra duşmanilor din interior şi exterior”. Securitatea a fost, oficial, înființată prin decretul nr. 221 din 30 august 1948 al Prezidiului Marii Adunări Naționale a RPR. Inițial a purtat numele de Direcția Generală a Securității Poporului (DGSP). Securitatea a început să acționeze după lovitura de stat din 23 august 1944, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comuniști. Securitatea a fost creată de SMERȘ, o divizie a NKVD, având ca misiune înlocuirea serviciilor secrete din țările ocupate de URSS cu structuri de tip sovietic. Unitatea SMERȘ din România, numită Brigada Mobilă, a fost condusă, până în 1948, de colonelul NKVD Boris Grünberg, care folosea, în România, numele Alexandru Nicolski. Primul director al Securității a fost gen-lt. Gheorghe Pintilie, poreclit Pantiușa (nume real: Panteleimon Bodnarenko). Șeful Securității avea rang de ministru în cadrul Consiliului de Miniștri, fiind secondat de 2 directori adjuncți cu rangul de secretari de stat, gen-mr. Alexandru Nicolski și gen-mr. Vladimir Mazuru (nume real: Wladimir Mazurow). Toți cei 3 erau ofițeri sovietici ai MGB, succesoarea NKVD.
·         1955: Este difuzat Comunicatul Consiliului de miniştri privind reducerea, începând cu 1 decembrie 1955, a efectivelor forţelor armate române cu 40.000 de oameni.
·         1963:  Este pusa in functiune linia telefonica directa, denumita “telefonul rosu” intre Casa Alba si Kremlin.
·         1974: A fost realizat calculatorul pe bază de laser Coral.
·         1974: A fost inaugurat, la București, "Centrul demografic ONU -România".
·         1981: Președintele Iranului, Mohammad Ali Rajai, și primul ministru, Mohammad Javad, au fost uciși într-un atac cu bombe efectuat asupra clădirii Guvernului.
·         1984: Primul zbor al navetei Discovery. Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA. Zburând pentru prima oară în 1984, Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006.
·         1986: La ora 19h 23 min, se produce un  cutremur de pământ în Vrancea,  la o adancime de circa 131 km, magnitudinea Ms fiind de 6,9 spre 7,0 pe scara Richter. A fost al treilea cutremur ca magnitudine din secolul 20. Cea mai puternica replica s-a produs in dimineatza zilei de 2 septembrie 1986, la ora 5h 00 min, la 143 km adancime, avand magnitudinea Ms=5,0 si resimtita la Bucuresti cu intensitate de circa III-IV grade pe scara Mercalli. In total au fost consemnate 77 de replici cu magnitudinea peste 3,2 pe scara Richter, dar destul de putine (19, daca nu ma insel) au depasit valoarea de 4,0 ca magnitudine Ms pe scara Richter.
Cutremurul nu a cauzat pagube majore in Romania, totusi spre Moldova, pe directia Focsani-Iasi miscarea seismica a fost mai intensa. In Basarabia cutremurul a avut, pe alocuri, efecte destul de severe. La Chisinau s-au prabusit 4 blocuri, consecintele fiind tragice (100 de morti).
·         1991: Atletul american Mike Powell (Michael Anthony Powell), n. 10 noiembrie 1963 la Philadelphia, a reuşit să depăşească in timpul campionatelor mondiale de la Tokyo, recordul mondial la săritura în lungime, record stabilit în 1968 de Bob Beamon. Michael Anthony Powell (n. 10 noiembrie 1963) la Philadelphia, atlet american. Recordul sau a fost de 8,95 m., ameliorand cu 5 cm., vechiul record stabilit de compatriotul sau Bob beamon in timpul Jocurilor Olimpice din 1968.
·         1999: Într-un referendum supervizat de Organizația Națiunilor Unite, cetățenii din Timorul de Est s-au pronunțat în favoarea independenței față de Indonezia.
·         2005Uraganul Katrina a devastat sudul SUA.


Nașteri

·         1334Petru al Castiliei (d. 1369)
·         1705David Hartley, filosof englez (d. 1757)
·         1748Jacques-Louis David, pictor francez (d. 1825)
·         1811Théophile Gautier, scriitor francez (d. 1872)
·         1848Gheorghe Bengescu, diplomat și publicist român, membru al Academiei Române (d.1921)
·         1852Jacobus Henricus van 't Hoff, chimist olandez, laureat al Premiului Nobel (d. 1911)
·         1871Ernest Rutherford, fizician britanic, laureat al Premiului Nobel (d. 1937)
·         1884Theodor Svedberg, chimist și fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1971)
·         1897Aurel Petrescu, regizor și operator român (d. 1948)
·         1910 - S-a născut Augustin Z. N. Pop, folclorist şi istoric literar, profesor universitar, doctor docent, autor a numeroase studii de specialitate (m.01.04.1988).
·         1912Edward Mills Purcell, fizician american (d. 1997)
·         1913: S-a nascut Vlad Voiculescu, medic neurolog, membru al Academiei Române, membru al Societăţii Britanice Regale de Medicină; (d.22.02.2001).
·         1919 - S-a născut Kitty Wells (Muriel Ellen Deason), cântăreaţă country americană.
·         1927Victor Emanuel Sahini, chimist român
·         1930Warren Buffett, om de afeceri miliardar american
·         1935 - S-a născut John Phillips, chiarist, vocalist şi compozitor american (Mamas & Papas).
·         1939John Peel, disc jockey britanic (d. 2004)
·         1941 - S-a născut John McNally, chitarist şi vocalist britanic (The Searchers).
·         1941 - S-a născut George Crăsnaru, bas bariton.
·         1943Anna Adamis, scriitoare și libretistă maghiară
·         1944 - S-a născut Chuck Colbert, basist american (American Breed).
·         1949Peter Maffay, cantautor german născut în România
·         1950 - S-a născut Micky Moody, chitarist şi vocalist britanic (Zoot Money, Juicy Lucy, Snafu, Whitesnake).
·         1951 - S-a născut Dana (Rosemarie Brown), cântăreaţă irlandeză.
·         1952Daniel Dăianu, economist și politician român
·         1952 - S-a născut Kenny Andrews, cântăreţ american (Darts).
·         1954 - S-a născut Ronald Beitle, baterist american (Wild Cherry).
·         1959Ralu Filip, jurist și jurnalist român (d. 2007)
·         1964: S-a nascut  A.G.Weinberger, compozitor şi interpret de muzică de jazz din Romania.
·         1967Gelil Eserghep, politician român
·         1972Cameron Diaz, actriță americană
·         1974Camilla Läckberg, scriitoare suedeză
·         1975 - S-a născut Marius Urzică, gimnast, campion olimpic, mondial şi european la cal cu mânere.
·         1982: S-a nascut la Ploiesti, judoka româncă Alina Alexandru Dumitru, medaliată cu aur la Jocurile Olimpice de la Beijing din 2008  la categoria 48 kg.

Alina Alexandra Dumitru  a fost multiplă campioană europeană și medaliată cu bronz la campionatele mondiale. În 9 august 2008, Dumitru devenea prima campioană olimpică din istoria judo-ului românesc, învingând-o în semifinală pe dubla campioană olimpică en-titre Ryoko Tani (Japonia) și, în finală, pe Yanet Bermoy (Cuba) prin waza-ari și ippon, în doar 80 de secunde. În aprilie 2011 a cucerit medalia de aur la Campionatul European de judo de la Istanbul.


Decese

·         526: Moare de dizenterie la Ravenna regele Teodoric cel Mare. Puterea este preluata , in calitate de regenta, de fiica sa Amalasuntha, pentru fiul sau de 10 ani, Athalaric. Teodoric cel Mare (n. 454), fiul regelui Theodemir, a fost rege al ostrogotilor intre anii 471 – 526, conducător al Italiei (493 – 526), regent al vizigotilor (511 – 526). A primit în Balcani, de la imparatul Imperiului Roman de Rasarit până să ajungă în Italia titlul de magister militum și consul. De mic copil, tatăl său l-a oferit împăratului Leon, ca zalog al unui tratat de pace, crescând astfel în Constantinopol unde a invatat arta militara de la romani, fapt ce i-a servit mai târziu pe câmpul de luptă. Sprijinit de Imparatul Imperiului Roman de Rasarit, Zenon, l-a înlăturat pe comandantul de mercenari germanic Odoacru din tribul germanic al scirienilor, care în 476 devenise primul rege al Italiei, dupa ce il detronase pe ultimul împărat roman Romulus Augustulus. În timpul lui Theodoric cel Mare, regatul ostrogotilor cuprindea Peninsula Italica și nord-vestul Peninsulei Balcanice și avea capitala la Ravenna.
·         1483: A murit regele Ludovic al XI-lea al Franţei; Ludovic al XI-lea al Franței (cel Prudent); (n.3 iulie 1423 ) a fost rege al Frantei , al șaselea rege al Frantei din familia Valois din Dinastia Capetienilor. A adus țării unitate și stabilitate după devastările Razboiului de 100 de ani. Ducatul Burgundiei si Picardia au intrat in componenta Frantei in timpul domniei sale.
·         1751Christopher Polhem, inventator suedez (n. 1661)
·         1844Francis Baily, astronom englez (n. 1774)
·         1891Emanoil Bacaloglu, fizician, chimist și matematician român (n. 1830)
·         1918 - A fost asasinat şeful Direcţiei Politice de Stat a Rusiei bolşevice (C.E.K.A.), Uriţki. In aceeaşi zi, la Moscova, a avut loc atentatul Fanney Kaplan asupra lui Lenin.
·         1928Wilhelm Wien, fizician german, laureat al Premiului Nobel (n. 1864)
·         1929Emanoil Riegler, medic român (n. 1854)
·         1940: Sir Joseph John Thomson, fizician englez, laureat al Premiului Nobel (n. 1856)
·         1954: A decedat Alexandru Lapedatu, istoric, preşedinte al Academiei Române, senator, ministru şi preşedinte al Senatului României. S-a stins din viaţă în temniţa comunistă de la Sighet; (n. 1876).
·         1964Scarlat Lambrino, istoric român, membru al Academiei Române (n. 1891)
·         1975Theodor Constantin, scriitor român (n. 1910)
·         1981: Preşedintele Iranului, Mohammad Ali Rajai, şi primul ministru, Mohammad Javad, au fost ucişi într-un atac cu bombe efectuat asupra clădirii Guvernului.
·         1989Costin Murgescu, economist român, membru al Academiei Române (n. 1919)
·         2003: A încetat din viaţă Charles Bronson, actor american cunoscut pentru roluri din filme de acţiune: “Cei şapte magnifici”, “Justiţiarul”; (n. 1921).
·         2006: A decedat  Naghib Mahfuz, scriitor egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 1988, primul scriitor de naţionalitate arabă laureat al acestui premiu.  Acordarea acestei distincţii a fost contestată de către arabi care l–au acuzat de tratarea exclusivistă a problemelor Egiptului; la 14.10.1994, scriitorul a fost ţinta unui atentat al fundamentaliştilor islamici, căruia i–a supravieţuit cu greu; (n.11.12.1911).
·         2012Cornel Todea, regizor teatru și realizator de emisiuni de televiziune (n. 1935)
·         2013:  Seamus Heaney, scriitor nord-irlandez, laureat Nobel (n. 1939). Seamus Heaney (n. 13 aprilie 1939 – d. 30 august 2013) a fost un scriitor irlandez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1995. S-a născut în Bellaghy, Irlanda de Nord și a locuit în Sandymount, Dublin din 1972 până la moartea sa.
·         2015: Dan Iordăchescu. Dan Iordăchescu, unul dintre cei mai mari baritoni români, a murit duminică, la vârsta de 85 de ani, după o lungă suferinţă, au declarat pentru Mediafax reprezentanţii Operei Naţionale Bucureşti (ONB). Dan Iordăchescu s-a născut pe 2 iunie 1930, la Vanju Mare, în judeţul Mehedinţi. Şi-a făcut studiile la Iaşi, întâi la Colegiul Naţional, apoi la Facultatea de Teatru (1948 - 1949) şi apoi la Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din Bucureşti (1952 - 1956), unde a fost îndrumat de o elită a pedagogiei de canto: Constantin Stroescu, Petre Ştefănescu Goangă, regizorii Jean Ranzescu, Panait V. Cottescu şi dirijorul Jean Bobescu, potrivit site-ului oficial al lui Dan Iordăchescu. De asemenea, a făcut studii de canto la Salzburg (Mozarteum, 1956), Paris (1958 - 1960) şi Roma (1960). În anul al IV-lea la Conservator a câştigat trei premii extrem de importante: marele trofeu Mozart, la Salzburg, la împlinirea a 200 de ani de la naşterea lui W. A. Mozart (1756 - 1956), trofeul aniversar Robert Schumann (1856 - moartea sa - 1956), la Berlin şi Zwickau, şi marele premiu de canto de la Geneva, septembrie - octombrie 1956, când s-au comemorat 75 de ani de la moartea lui Modest Mussorgsky.
A debutat în decembrie 1949, la Teatrul C.C.S. din Bucureşti, în rolul Chiaburul din opereta "Cântec de viaţă nouă", de Florin Comisel, fiind îndrumat vocal şi tehnic de cântăreaţa de operă Maria Snejina. În 1951 a devenit solist al Ansamblului S.P.C., cântând numai operă. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956, la Teatrul de Operă şi Balet din Bucureşti. De asemenea, debutul în genul şi arta lied-ului a avut loc la Filarmonica "George Enescu", unde Dan Iordăchescu a cântat lied românesc, german, francez şi rus alături de ilustrul său profesor Constantin Stroescu şi faimoasa soprană lirică de la Opera Română Iolanda Marculescu, în mai 1954. În întreaga sa carieră naţională şi internaţională, a întreprins 262 de turnee internaţionale în 61 de ţări, printre care Ungaria, Grecia, Turcia, Rusia, Cehia, Slovacia, Austria, Italia, Elveţia, Germania, Monaco, Spania, Portugalia, Marea Britanie. Din 1979, a avut activităţi pedagogice de canto, clase de masterat în SUA, Marea Britanie, Franţa, Filipine, Grecia, Turcia şi România, unde a fost profesor universitar la Academia de Muzică Bucureşti. A interpretat peste 45 de roluri importante de operă (în special W. A. Mozart, G. Verdi, G. Bizet), în mai mult de 1.080 de spectacole de operă, de la preclasici până la contemporani, şi peste 1.500 de lied-uri în aproape 1.600 de concerte, în toată lumea. A cântat pe cele mai prestigioase scene (Teatro alla Scala din Milano, Viena Staats Oper, Opera de Paris, operele din Seattle, Hamburg, Munchen, Berlin, Sankt-Petersburg, Los Angeles, San Francisco, New York, Dallas, Teatrul Balşoi din Moscova etc.), având ca parteneri pe Mario del Monaco, Placido Domingo, Mirella Freni, Renata Scotto, Virginia Zeani, Monserrat Caballe, Luciano Pavarotti, J. MacCracken, Franci Corelli, N. Rossi-Lemeni, G. DiStefano şi alţii, sub bagheta unor personalităţi ca Riccardo Muti, Lorin Maazel, Georges Pretre, Zubin Mehta, M. Rostropovitch, Tullio Serafin, Sir Colin Davis etc. De-a lungul carierei a primit numeroase distincţii, printre care Meritul Cultural clasa a II-a (1964), Meritul Cultural clasa I (1968), Ordinul ''Steaua de Aur a României'' în rang de Comandor (2000) etc. Dan Iordăchescu a avut trei fiice care i-au moştenit talentul artistic: Cristina şi Irina, reputate soliste de operă şi concert, şi Raluca Dana, fostă actriţă de film, stabilită la Los Angeles.


Sărbători

·         În calendarul ortodox: Sf Ier Varlaam, mitropolitul Moldovei; Sf Ier Ioan de la Rașca și Secu, episcopul Romanului; Sf Ier Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului
·         În calendarul romano-catolic: Sf. Felix, preot, martir
  • Azerbaidjan: Sărbătoare națională - Proclamarea independenței - (1991)

SUPLIMENT ISTORIE PE ZILE 30 August

DICTATUL DE LA VIENA – ACCEPTUL PĂRȚII ROMÂNE LA
30 AUGUST 1940
 Factorii politici decizionali din România (Consiliul de Coroană, Consiliul de Miniştri), au dezbatut  şi acceptat  propunerea germano-italiană privind reglementarea contenciosului teritorial cu Ungaria.
Hotărârea a fost comunicată la ora 3.50.
 Au votat “pentru”: Constantin Argentoianu, Alexandru Vaida Voevod, Gheorghe Mironescu, Nicolae Păiş, I. Moţa, Corneliu Zelea Codreanu, IPS Nicodim Munteanu – Patriarhul României, Victor Gomoiu, Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Mihail, Ion Gigurtu.
Comunicatul Casei Regale evidenţia: “Conferinţa de la Viena determinată de iniţiativa Germaniei şi Italiei…s-a desfăşurat în condiţiile în care România trebuie să aleagă între salvarea fiinţei politice a statului nostru şi posibilitatea dispariţiei lui”.
 În cursul zilei de 30 august 1940, cei doi miniştri de Externe ai Axei, Joachim von Ribbentrop şi Galeazzo Ciano, în prezenţa delegaţiei României, compusă din Mihail Manoilescu, V. Pop, cât şi a Ungariei, formată din Csaky Istvan şi Teleky Pall, comunică hotărârea lor,   prin care România este obligată să cedeze Ungariei un teritoriu în suprafaţă de 43.492 kmp, cu o populaţie de 2.267.000 locuitori, din care peste 1.300.000 de români.


Harta României interbelice: în galben este marcată porțiunea cedată Ungariei în urma Dictatului de la Viena  (Wikipedia).
Textul arbitrajului de la Viena, (30 august 1940).
1.  Traseul definitiv al liniei de frontieră, care desparte România de Ungaria, va corespunde aceluia marcat pe harta geografică aici anexată. O comisie româno-ungară va determina detaliile traseului la fața locului.
2.  Teritoriul român atribuit Ungariei va fi evacuat de trupele românești într-un termen de 15 zile și remis în bună ordine acesteia. Diferitele faze ale evacuării și ale ocupării, precum și modalitățile lor vor fi fixate în termen de o comisie româno-ungară. Guvernele ungar și român vor veghea ca evacuarea și ocuparea să se desfășoare în ordine completă.
3.  Toți supușii români, stabiliți în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalități naționalitatea ungară. Ei vor fi autorizați să opteze în favoarea naționalității române într’un termen de șase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într’un termen adițional de un an și vor fi primiți de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reușește, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într’un mod larg și acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanților.
4.  Supușii români de rasă ungară, stabiliți în teritoriul cedat în 1919 de către Ungaria României și care rămâne sub suveranitatea acesteia, primesc dreptul de a opta pentru naționalitatea ungară, într’un termen de șase luni. Principiile enunțate în paragraful trei vor fi valabile pentru persoanele care vor face uz de acest drept.
5.  Guvernul ungar se angajează solemn să asimileze în totul cu ceilalți supuși unguri pe persoanele de rasă română, care, pe baza arbitrajului de mai sus, vor dobândi naționalitatea ungară. Pe de altă parte, guvernul român ia același angajament solemn în ceea ce privește pe supușii de rasă ungară, care vor rămâne pe teritoriul român.
6.  Detaliile rezultând din transferul de suveranitate vor fi reglementate prin convenție directă între guvernele român și ungar.
7.  În cazul în care dificultăți sau îndoieli s’ar ivi în cursul aplicării acestui arbitraj, guvernele român și ungar se vor înțelege pe cale directă. Dacă într’o chestiune sau alta înțelegerea nu se realizează, litigiul va fi supus guvernelor Reich-ului și Italiei, care vor adopta o soluție definitivă.
Noua linie de demarcaţie dintre cele două ţări trebuia fixată pe teren de către o comisie româno-ungară. Linia de demarcaţie între cele două state includea pentru Ungaria următoarele localităţi: Salonta, Oradea, Huedin, Feleacu, Târgu Mureş, Odorhei, Sfântu Gheorghe, urmând direcţia nord-vest, pe crestele Carpaţilor Orientali, până la 4,9 km sud de Izvoarele Mureşului.
Trupele române trebuiau să părăsească teritoriul cedat, pe etape, în decurs de 15 zile. Prin acest DIKTAT impus ţării noastre, românii care urmau să rămână în teritoriul dobândit de Ungaria, căpătau cetăţenia noului stat.
Într-un interval de 6 luni puteau să opteze pentru păstrarea cetăţeniei române dar în interval de 1 an erau obligaţi să treacă în România.
Despre acest eveniment trist, istoricul Silviu Dragomir consemna: “…în forma sa actuală teritoriul Transilvaniei atribuit Ungariei prin Diktatul de la Viena are aspectul unui pumnal înfipt în inima României”.

Anul 1940 a fost anul în care harta României a avut de suferit cum nimeni nu își putea imagina. După cedarea Basarabiei către URSS s-a format un guvern condus de Ion Gigurtu. Calitatea politică a noilor miniștri era mediocră, majoritatea fiind apropiați ai lui Carol al II-lea și adepți ai liniilor de concesii la adresa Germaniei. Pamfil Șeicaru aprecia că guvernul reprezenta ”un număr de ciocli la o îngropăciune”.
În ciuda dezastrului din iunie, regele Carol al II-lea nu își făcea multe probleme cu soarta României și nota în jurnal pe 7 iulie: ”am putut să iau masa cu Duduia, bucurie care nu mi s-a mai întâmplat de multă vreme”. ”Seara….un foarte amuzant film german”. În acest ton și-a petrecut toată luna iulie. Pe plan extern Hitler aprecia că sosise vremea să satisfacă pretențiile teritoriale ale Ungariei. Pe 3 iulie Fabriccius, reprezentantul german la București, a transmis opinia Reichului că România ”nu va putea evita cedarea anumitor teritorii” drept „condiția primordială pentru o pacificare reală a Balcanilor”. La 6 iulie regele a declarat că este de acord cu negocierile care să aibă la bază schimbul de populație și doar în subsidiar rectificări de frontieră.
La 15 iulie Hitler îi scria lui Carol: ”Orice încercare de a înlătura prin manevre tactice de vreun fel sau altul pericolele care amenință țara dumneavoastră, trebuie să (sufere) și va suferi un eșec. Sfârșitul mai devreme sau mai târziu – și poate în foarte scurt timp- va fi chiar distrugerea României”. Hitler crea imperativ ”înțelegeri” cu Ungaria și Bulgaria. Pe 16 august au început tratativele cu Ungaria la Turnu-Severin. Delegația română în frunte cu Valer Pop cerea schimb de populație cu o mică rectificare de frontieră, în timp ce maghiarii conduși de Andrei de Hory doreau două treimi din teritoriul Transilvaniei. S-a ajuns la impas.
La 26 august Ribbentrop i-a propus ministrului de externe italian, Ciano, convocarea la Viena a miniștrilor de externe din România și Ungaria pentru a primi ”sfaturile amicale” ale Axei în vederea găsirii unei soluții. Hitler a ordonat masarea trupelor Wermachtului cât mai aproape de granița României în cazul în care am ar fi refuzat ”medierea”. Pe 27 august Fuhrerul a trasat noua frontieră fără să țină cont de vreo realitate politică, istorică sau etnică. În aceeași zi guvernul român a primit invitația de a trimite reprezentanți la ”arbitrajul de la Viena”. Carol nota: ”Ce o fi și asta? Ne găsim într-o situație nouă, poate bună, poate rea? Ni se va da, poate, posibilitatea de a ne expune mai clar teza noastră. Sunt îngriorat totuși, de situație”. Pe 29 august când Mihail Manoilescu și Valer Pop erau la Viena, regele participa la o ”masă strejărească”: ”Voie bună și foarte interesantă discuție a Frontului Studențesc, care trebuie înglobat în Strejărie (orgnizație de masă pentru tineret). Pe urmă am distribuit unele decorații”.

În fosta capitală a Austriei, acum înglobată în imperiul lui Hitler, Ribbentrop și Ciano au cerut guvernului român să comunice până la ora 24, în noaptea de 29/30 august dacă acceptă sau nu ”arbitrajul”. La Consiliul de Coroană, reunit la 3 noaptea au participat printre alții: primul ministru Ion Gigurtu, Constantin Argetoianu, Gh.Gh. Mironescu, Victor Antonescu, A.C. Cuza, generalul Arthur Văitoianu, dr. C. Angelescu, mitropolitul Nicolae Bălan, patriarhul Nicodim Munteanu, Al. Vaida-Voevod, Gh. Tătărescu, Nechifor Crainic, contraamiralul N. Păiș, președintele Înaltei Curți Andrei Rădulescu. Alături de aceștia au mai fost invitați și reprezentanți ai partidelor istorice: C.I.C Brătianu și Ion Mihalache.
Discuțiile au fost contradictorii. Ion Gigurtu spunea că ”a refuza ultimatumul ce ni se dă, ar fi să mergem la distrugere sigură”. Carol al II-lea a întrebat dacă puteam rezista cu forța armelor. I s-a răspuns că ”spiritul oștirii este pentru a se bate”, dar în eventualitatea unui război cu Germania am rezista cel mult 2 săptămâni. Victor Iamandi a declarat: ”Trebuie să rezistăm pentru că războiul nu s-a terminat”. Ion Mihalache a completat: ”Pământul țării nu se poate ceda, nici discuta”. Nicolae Bălan a fost tranșant: ”A accepta arbitrajul înseamnă a intra în necunoscut, ori, noi nu putem să lăsăm destinul neamului nostru pe seama necunoscutului”. Nici M. Popovici nu a fost mai prejos: ”Sunt hotărât pentru rezistență, pentru sacrificiul suprem al națiunii”. Împotriva arbitrajului s-au mai declarat: C.I.C Brătianu, dr. C. Angelescu, Victor Antonescu, Silviu Dragomir și Arthur Văitoianu. În total au fost 10, în pricipal oameni legați de P.N.L. și P.N.Ț. Dintre cei care au votat pentru cedare cei mai importanți erau: Al. Vaida-Voevod, Gh. Tătărescu, Nechifor Crainic, C. Argetoianu și Gh.Gh. Mironescu. Pentru acceptarea pierderilor teritoriale au fost 21, majoritatea oameni legați de rege, reprezentanți ai guvernului sau ai Gărzii de Fier. Teofil Sindorovici, comandatul Străjii Țării, s-a abținut.

Regele își justifica decizia de a capitula în fața Dictatului de la Viena: ”Cedând, pot să-mi păstrez armata intactă, pot păstra entitatea statului român, pot să reclădesc, cu o muncă fără preget, un suflet nou țării mele, pot să nădăjduiesc într-un viitor mai bun. Ne-am întors la zilele copilăriei mele, când toți aveam pe buze și în inimă ”Idealul Național”. În final își deplânge situația: ”Așa este soarta noastră, a celor care suntem pironiți la locul de răspundere, și, adeseori, dacă îl părăsim, dezastrul țării este și mai mare”.
În ziua de 30 august, la ora 15.00 a avut loc la Palatul Belvedere din Viena semnarea Dictatului impus de Germania și Italia. În primă fază delegații maghiari aveau ”inima zdrobită” pentru că nu li se satisfăcuseră cererile inițiale dar până la urmă s-au declarat mulțimiți. Mihail Manoilescu în momentul când a văzut harta mutilată, a leșinat. După ce și-a revenit, a pus cu greu semnătura pe acest document. Valer Pop a refuzat categoric să iscălească odiosul Diktat. După consumarea momentului, Germania și Italia au dat garanții ”pentru integritatea și inviolabilitatea statului român” pentru a mai atenua din impresia pe care acest act avea s-o producă în România.
În aceeași zi, la ora 10.30, a avut loc o ședință la Biroul P.N.Ț. unde s-a analizat Consilul de Coroană. La final Iuliu Maniu a zis: „Dezastrul de astăzi este opera unui dezechilibrat care de 10 ani a folosit avantajele pe care i le-a dat tronul pentru a corupe oameni politici, exploatându-le ambiţiile şi pasiunea pentru avere. Această clică de ticăloşi, în cap cu Carol, poartă cea mai mare răspundere pentru nenorocirile care s-au abătut asupra ţării.“ Președintele P.N.Ț. aprecia că ”prezenţa acestui ticălos pe tronul ţării este o primejdie naţională, din moment ce ştim că el este azi un trădător al intereselor ţării, noi nu mai putem participa la nici un guvern naţional câtă vreme el nu abdică şi nu lasă tronul fiului său”. În momentul când Iuliu Maniu vorbea, a sunat telefonul. Era Ernest Urdăreanu, care i-a adresat invitația de a participa la Consilul de Coroană, precizând că regele dorea să-l vadă ”neapărat” la ora cinci după masa. După ce a primit invitația, Maniu a spus: ”Mi-e penibil să dau ochii cu el căci trebuie neapărat să-i cer abdicarea”

Prin Dictatul de la Viena a fost desprins din teritoriul României o suprafață de 43.492 de kilometri pătrați cu o populație de 2.667.000 de locuitori dintre care 50,2% erau români, 37,1% maghiari și secui, ceilalți fiind germani, evrei și alte naționalități.




RELIGIE ORTODOXĂ 30 August

+) Sf Ierarhi Varlaam, mitropolitul Moldovei, și Ioan de la Râșca și Secu, episcopal Romanului

Sf Ier Varlaam, mitropolitul Moldovei

Sfantul Mitropolit Varlaam a pastorit Mitropolia Moldovei intre anii 1632-1653, in timpul domnitorilor Alexandru Ilias, Miron Barnovschi, Moise Movila si Vasile Lupu.
Provenind dintr-o familie de razesi, care se numea Motoc, din Borcesti, sat disparut situat langa Targu-Neamf, Mitropolitul Varlaam s-a nascut in jurul anului 1590. Numele sau de botez a fost Vasile.
Din tinerete si-a indreptat pasii spre Schitul Zosim de pe valea paraului Secu, unde a invatat carte si limbile slavona si greaca. Pe aceeasi vatra, Vornicul Nestor Ureche si sotia sa Mitrofana au ctitorit in 1602 Manastirea Secu in care a inceput sa functioneze si o scoala.
Tanarul Vasile Motoc a intrat in obstea noii manastiri, unde a fost calugarit cu numele de Varlaam. Fiind bun povatuitor, a fost numit egumen al manastirii. Cu multa osardie, cuviosul Varlaam s-a adancit in tainele cartilor, traducand Scara (Leastvita) Sfantului Ioan Scararul (1618). Apoi, pentru stradaniile si virtutile sale el a fost cinstit cu rangul de arhimandrit.
Ajungand sfetnic de incredere al domnitorului Miron Barnovschi, in anul 1628, arhimandritul Varlaam este trimis la Kiev si Moscova in vederea cumpararii de icoane pentru manastirile Dragomirna si Barnova si pentru biserica ctitorita de domnitor in Iasi. Savarsind aceasta, Varlaam s-a intors in tara, dar primind vestea mortii Mitropolitului Anastasie Crimca (1629) si pe cea a inlaturarii domnului Miron Barnovschi, s-a retras la Manastirea Secu.
In anul 1632, in timpul domniei voievodului Alexandru Ilias, prin lucrarea lui Dumnezeu, arhimandritul Varlaam a fost chemat sa pastoreasca Mitropolia Moldovei in locul Mitropolitului Atanasie (1629-1632), care s-a mutat la cele vesnice si a fost inmormantat la Manastirea Bistrita, Neamt.
Noul Mitropolit unea invatatura cu rugaciunea si cuvantul intelept cu fapta cea buna. In timpul pastoririi invatatului Mitropolit Varlaam, Mitropolia Moldovei s-a bucurat de mult ajutor din partea binecredinciosului domnior Vasile Lupu.
Sprijinit si de Sfantul Mitropolit Petru Movila al Kievului, Mitropolitul Varlaam a infiintat prima tipografie romaneasca din Moldova, in anul 1640, pe care a instalat-o la Manastirea "Sfintii Trei Ierarhi" din lasi.
Intelept aparator al dreptei credinte si al unitatii Bisericii Ortodoxe in vremuri tulburi, Mitropolitul Varlaam s-a ocupat indeaproape de organizarea Sinodului de la lasi din anul 1642, care a indreptat si aprobat Marturisirea de credinta alcatuita de Mitropolitul Petru Movila al Kievului in 1638, pentru a da clerului si credinciosilor ortodocsi o calauza in lupta lor impotriva ratacirilor de la Sfanta Traditie a Bisericii.
Vrednicul Mitropolit Varlaam al Moldovei era pretuit atat in tara, cat si in afara ei. Astfel, pentru evlavia si intelepciunea sa, Mitropolitul Varlaam s-a numarat, in anul 1639, intre cei trei candidati propusi pentru ocuparea scaunului de Patriarh ecumenic al Constantinopolului.
Ca un pastor bun si harnic, Mitropolitul a tiparit la Iasi mai multe carti de slujba si de aparare a credintei ortodoxe, si anume: Cazania, Cele sapte taine, Raspunsul impotriva catehismului calvinesc, Pravila, Paraclisul Nascatoarei de Dumnezeu si altele.
Lucrarea sa intitulata Cazania sau Carte romaneasca de invatatura la duminicile de peste an, la praznice imparatesti si la sfinti mari (1643) a fost prima carte romaneasca tiparita in Moldova, numarandu-se pana astazi intre cele mai de seama scrieri din istoria vechii culturi romanesti. Ea s-a raspandit in toate provinciile romanesti, dar mai ales in Transilvania, unind in cuget si credinta pe romanii locuind de o parte si de alta a muntilor Carpati.
In timpul pastoririi Mitropolitului Varlaam al Moldovei a fost zidita frumoasa biserica a Manastirii "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi, ctitoria cea mai de seama a a domnitorului Vasile Lupu. In aceasta biserica, sfintita in anul 1639, Mitropolitul Varlaam slujea adeseori si binevestea Evanghelia lui Hristos cu ravna si intelepciune.
In anul 1641, in aceasta biserica, evlaviosul Mitropolit Varlaam a asezat moastele Cuvioasei Parascheva, daruite domnitorului Vasile Lupu de Patriarhia Ecumenica de Constantinopol, in semn de recunostinta pentru ajutorul oferit de el acesteia, in vremea Patriarhului ecumenic Partenie. Prin evlavia sa, Mitropolitul Varlaam a sporit mult in randurile credinciosilor cinstirea Sfintei Cuvioase Parascheva.
Pentru a intari credinta ortodoxa si a-i lumina pe tineri, Mitropolitul Varlaam l-a indemnat pe domnitorul Vasile Lupu sa intemeieze la lasi, in anul 1640, prima scoala de grad inalt din Moldova, dupa modelul Academiei duhovnicesti de la Kiev, infiintata acolo de Sfantul Ierarh Petru Movila.
Noul asezamant de cultura din Moldova, in care se preda in limbile greaca, slavona si romana, se afla in incinta Manastirii "Sfintii Trei Ierarhi" din Iasi, avand la inceput si profesori trimisi de Mitropolitul Petru Movila al Kievului, ca semn ca nu si-a uitat patria sa, Moldova.
Dupa ce domnitorul Vasile Lupu a pierdut scaunul domnesc in anul 1653, Mitropolitul Varlaam, dornic de liniste si de rugaciune, s-a retras la manastirea sa de metanie, Secu, dupa cum marturiseste cronicarul Miron Costin, Vrednicul Mitropolit a mai trait patru ani, in smerenie, in rugaciune si in vietuire sfanta, stramutandu-se la vesnicele locasuri catre sfarsitul anului 1657. Toate cele agonisite in timpul vietii sale le-a daruit Manastirii Secu.
Marele Mitropolit Varlaam al Moldovei a fost inmormantat in zidul de miazazi al bisericii Manastirii Secu.
Pentru ravna sa in apararea dreptei credinte, pentru vietuirea sa sfanta si pentru lumina duhovniceasca pe care a daruit-o poporului roman dreptcredincios, la propunerea Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, in data de 12 februarie 2007, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a inscris in randul sfintilor din calendar pe invatatul Mitropolit Varlaam al Moldovei, cu zi de pomenire la 30 august.

Sf Ier Ioan de la Râșca și Secu, episcopul Romanului

Acest vrednic fiu al neamului românesc şi strălucit ierarh al Bisericii Moldovei a trăit în veacul al XVII-lea, fiind contemporan şi prieten apropiat al Mitropoliţilor Varlaam şi Dosoftei. S-a născut în ţinutul Vrancei (pe atunci numit ţinutul Putnei), din neam de răzeşi, din binecredincioşii părinţi Gheorghe şi Anastasia. Din tinereţe a dorit viaţă călugărească.
Rudenia sa, Varlaam Moţoc, viitorul mitropolit al Moldovei, îşi petrecea viaţa călugărească în osteneli sfinte la Mănăstirea Secu. Aflând de râvna şi dorinţa tânărului, l-a dus în obştea Mănăstirii Râşca, rectitorită de vornicul Costea Băcioc, prietenul apropiat al lui Varlaam. Aici, la Râşca, tânărul vrâncean a fost călugărit de egumenul Agafton, în jurul anului 1630.
În anul 1632, Varlaam ajunge mitropolit al Moldovei, iar după câţiva ani îl mută pe călugărul Ioan de la Mănăstirea Râşca la Mănăstirea Secu, dându-i chilia, cărţile şi lucrurile pe care mitropolitul le păstra în mănăstirea sa de metanie. Ioan, care vieţuise la Râşca aproximativ 18 ani, nu a uitat niciodată în viaţă mănăstirea în care a fost călugărit, contemporanii şi urmaşii numindu-l „Ioan de Râşca”.
La Mănăstirea Secu, Ioan a stat sub ascultarea egumenilor Nechifor şi Ghedeon, acesta din urmă fiind ctitorul Schitului – azi Mănăstirea – Sihăstria, şi apoi, în două rânduri, mitropolit al Moldovei.
În anul 1641, Domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de Mitropolitul Varlaam, înfiinţează în Cetatea Neamţului o mică mănăstire, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. În Cetate se adăposteau, în vremuri de restrişte, familia domnitorului şi alte familii boiereşti din Moldova. Aici era adăpostit şi tezaurul ţării. De aceea, Mitropolitul Varlaam a aşezat la egumenia acestei mănăstiri-cetate pe omul său de încredere şi rudenia sa, Ioan „de la Râşca” de la Mănăstirea Secu, smerit călugăr, mare rugător şi postitor.
Ioan a fost egumen la Mănăstirea din Cetatea Neamţului până în anul 1665. El a botezat-o, afundat în 1650, pe fiica lui Joldea, armaşul cetăţii, cea care avea să fie, peste ani, marea sihastră, Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla, şi el i-a fost duhovnic şi îndrumător până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să aleagă viaţa monahală. În toţi aceşti ani, el a povăţuit cu blândeţe pe străjerii Cetăţii, săvârşind şi pentru ei Sfânta Liturghie, fie în paraclisul Cetăţii, renovat de Vasile Voievod, fie în bisericuţa metocului Cetăţii din satul străjerilor, ctitorită de acelaşi milostiv Domnitor şi care avea patron tot pe Sf. Nicolae. În cele din urmă zile ale Mitropolitului Varlaam, egumenul Ioan din Cetate se afla în chilia acestuia de la Secu, ascultându-i ultimele dorinţe şi poveţe, iar după mutarea sa la Domnul, l-a aşezat în mormântul de lângă zidul bisericii.
În anul 1666, Mitropolitul Ghedeon, aflat pentru a doua oară în scaunul mitropolitan, l-a aşezat, pentru un an de zile, egumen la Mănăstirea Secu. Unul dintre vieţuitorii acestei mănăstiri, Arhim. Dionisie Udişteanu, îl descrie pe egumenul Ioan astfel: „… ucenic al Mitropolitului Varlaam, bun cunoscător al limbii slavone, foarte smerit, având o viaţă pilduitoare şi cu realizări mari în activitatea sa”.
În anul 1667, Ioan este ales, hirotonit şi instalat episcop al Huşilor, Episcopie ce purta grijă de credincioşii din Ţara de Jos a Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului. Aici, Ioan a păstorit timp de şapte ani, în vremuri grele, când turcii şi tătarii prădau, deseori, aceste locuri. Vlădica Ioan era milostiv, gata oricând să aline orice durere. Era foarte îndrăgit şi respectat de ceilalţi ierarhi moldoveni, mai cu seamă de Sfântul Ierarh Dosoftei, în acea perioadă episcop la Roman, iar după câţiva ani mitropolit, al Moldovei.
Din anul 1674 şi până la fericita sa mutare la Domnul, în anul 1685, Ioan a păstorit Episcopia Romanului, înfiinţată de primii voievozi Muşatini ai Moldovei. Această eparhie se bucura de deosebită cinste, ierarhilor dându-li-se uneori titlul de arhiepiscop sau chiar de mitropolit al Ţării de Jos. Şi aici, marele ierarh Ioan a dus o viaţă pilduitoare. Un Pateric al sfinţilor din Moldova-România, manuscris din anul 1888, ni-l descrie astfel: „Şi tot în anii aceştia şi preasfinţitul arhiepiscop Ioan au îndemnat pre lume a se minuna prin strălucitele şi sfintele sale nevoinţe. El mai întâi din tânără vârstă au îmbrăţişat orânduiala monahicească … şi petrecând viaţă sfântă şi plăcută lui Dumnezeu, de acolo s-au rânduit la scaunul arhiepiscopiei Romanului în anul 1674, unde iarăşi întru neîncetate nevoinţi şi întru înalte bunătăţi strălucind minunat! Şi petrecând cu smerenie adâncă, s-au mutat la vecinica odihnă”.
Cât timp a păstorit la Roman s-a ostenit ca, din puţina sa agoniseală, să ctitorească Mănăstirea Mera, în ţinutul său natal. La săvârşirea acestei frumoase fapte a fost ajutat de rudenia sa, vornicul Moţoc din Odobeşti. Mănăstirea Mera era destul de aproape de Mănăstirea Vărzăreşti, pustiită de slujitorii domneşti ai lui Matei Vodă Basarab şi părăsită de călugări. Episcopul Ioan a găsit de cuviinţă ca la această mănăstire să aşeze pe ucenica sa Teodora de la Cetatea Neamţului, împreună cu alte câteva călugăriţe. Purtând grijă de lucrările de la Mera, putea supraveghea şi liniştea călugăriţelor, ajutându-le totodată, cu cele necesare traiului.
Adânc impresionat de viaţa curată şi alesele nevoinţe ale episcopului Ioan, Sfântul Mitropolit Dosoftei, în cartea sa „Viaţa şi petrecerea sfinţilor”, îl numeşte arhiepiscopul cel sfânt şi minunat.
Înainte de moarte, Ioan a lăsat mitropolitului său puţinele bunuri pe care le avea.
În anul 1685 fericitul Ioan s-a mutat la Domnul. Sfântul Mitropolit Dosoftei, împreună cu ceilalţi ierarhi ai Moldovei, i-a făcut cuvenita prohodire şi l-au aşezat în mormântul de lângă biserica mare a Mănăstirii Secu. Lespedea mormântului său, peste care au trecut vitregiile vremurilor, stă şi astăzi mărturie deasupra locului unde odihnesc osemintele sale. Teodora, după ce şi-a condus duhovnicul pe drumul spre veşnicie, s-a retras în singurătate în Munţii Sihlei, urmând pilda vieţii duhovnicescului său părinte. Simţind sfinţenia vieţii şi ajutorul rugăciunilor sale, credincioşii dau cinstire cuvenită Sf. Ioan „de Râşca”, pe care şi noi cinstindu-l, lăudăm pe Dumnezeu Cel minunat întru Sfinţii Săi.

Sfinții Ierarhi Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou, patriarhii Constantinopolului

Sfantul Alexandru a fost protopop si horepiscop pe vremea Sfantului Mitrofan, intaiul Patriarh al Constantinopolului, fiind infrumusetat cu toate faptele bune. Cand s-a adunat in Niceea intaiul Sinod a toata lumea, al Sfintilor Parinti, Patriarhul Mitrofan, neputand sa se duca la acel sobor, din pricina batranetilor si slabiciunii trupesti, a trimis pe acest Alexandru, aparator al dreptei credinte. El, sezand in sobor in locul patriarhului sau, s-a luptat mult pentru dreapta credinta impotriva raucredinciosului Arie. Dupa savarsirea Sinodului, Alexandru intorcandu-se din Niceea in Constantinopol, ingerul Domnului s-a aratat fericitului Mitrofan, spunandu-i ca i se apropie sfarsitul si poruncindu-i sa-l lase dupa sine ca patriarh pe Alexandru, zicand: "Dupa zece zile iti vei lua cununa de la Dumnezeu, iar scaunul bisericesc sa-l ia, in locul tau, Alexandru, slujitorul tau".
Deci, a venit si dreptcredinciosul imparat, marele Constantin, impreuna cu alti parinti, ca sa cerceteze pe Sfantul Patriarh Mitrofan care era bolnav si zacea pe patul mortii.
Cand l-a intrebat pe cine il va binecuvanta sa primeasca scaunul patriarhiei dupa mutarea sa, Sfantul Mitrofan a raspuns: "Domnul mi-a descoperit ca dupa mine va lua scaunul patriarhiei Alexandru, impreuna slujitorul meu, cel vrednic de adevarata alegere si de darul Duhului Sfant". Asa s-a si intamplat.
Ducandu-se Sfantul Mitrofan la Domnul, a fost pus ca patriarh al Constantinopolului, Alexandru. El a pastorit bine turma cea cuvantatoare a lui Hristos si gonea lupii eretici si elini; pentru ca nu numai cu arienii avea mare lupta, dar si cu filosofii. Unii din acesti filosofi, indraznind, se apropiau de imparat si il certau, ca a lepadat credinta cea veche parinteasca, a lepadat legile romane si grecesti si a primit o credinta si o lege noua, care va fi, nu spre intarire, ci spre risipirea imparatiei. Ei rugau pe imparat sa le porunceasca sa intrebe de credinta pe Alexandru, episcopul lui; deci, imparatul a poruncit sa se faca intrebare. Alexandru, arhiereul lui Dumnezeu, desi era neinvatat in filosofia elineasca, insa, fiind plin de Duhul Sfant, nu s-a lepadat de intrebare.
Ducandu-se multi filosofi si voind toti sa se intrebe cu episcopul crestinesc, arhiereul i-a rugat sa aleaga pe unul din ei mai intelept si cuvantator si sa-l puna inaintea sa la intrebare, iar ceilalti sa asculte toti. Sfantul le zicea: "Altminteri nu voi putea eu, un singur om, sa va dovedesc la toti, cand veti striga si va veti galcevi; de aceea voi, filosofii, sa alegeti pe care il stiti ca este mai intelept". Deci, ei au ales unul si l-au pus inaintea arhiereului, iar ei singuri s-au gatit la ascultare cu luare aminte.
Incepand, Preasfintitul Patriarh Alexandru a zis catre filosof: "In numele Domnului meu Iisus Hristos, iti poruncesc sa taci!" Si indata i s-a legat limba filosofului si a ramas mut, neputand zice nimic.
Vazand aceasta, adunarea filosofilor s-a infricosat si s-a rusinat. Deci, unii din ei au fugit de rusine, iar altii au crezut in Hristos. Filosoful cel amutit, vazand prin amenintare ratacirea sa, iar credinta crestineasca aratandu-i-se a fi dreapta, a cazut la picioarele arhiereului si i s-a dezlegat limba din amutire, si cu mare glas a inceput a slavi pe Hristos si s-a botezat impreuna cu ceilalti prieteni ai sai. Atunci s-a facut bucurie imparatului si tuturor cre-dinciosilor, incat Dumnezeu, Care a daruit atita putere minunata placutului sau, se preamarea de toti.
Dupa aceea, Sfantul Alexandru a omorat cu rugaciunea si pe raucredinciosul Arie, pentru ca, trecand citiva ani de la Sinodul cel dintai a toata lumea si fiind chemat la Constantinopol acel eretic, a amagit cu viclesug pe dreptcredinciosul imparat Constantin, cand l-a intrebat de crede astfel, precum Sfintii Parinti au intarit in Sinodul din Niceea. Iar el, avand in san hartia ereticestii sale credinte, lovea cu dreapta pieptul, zicand: "Asa cred". Ca si cum invoindu-se cu credinta cea intarita in Niceea, iar cu gandul zicea: "Asa cred, precum am scris cu mana mea, si cum am in sanul meu". Jurandu-se inaintea imparatului ca asa crede, si imparatul nestiind un viclesug ca acela, a crezut cuvintele lui cele mestesugite; deci, l-a trimis la Preasfintitul Alexandru, poruncindu-i sa primeasca pe Arie intru impartasirea bisericeasca, ca pe un dreptcredincios.
Ziua de Duminica a fost randuita ca sa intre Arie in biserica spre impartasire. Sfantul Alexandru se lepada a-l primi pe el, ca pe un incepator de eresuri. Fiind simbata spre Duminica, in acea noapte arhiereul lui Dumnezeu, Alexandru s-a aruncat la rugaciune inaintea sfantului prestol si cu lacrimi se ruga lui Dumnezeu ca indata sa-i ia sufletul din trup, ca sa nu vada ziua aceea, in care Arie avea sa se apropie si sa ia impartasirea cu Sfintele Taine. Dar Dumnezeu, milostivindu-se spre Biserica Sa, a hotarat sa piarda pe Arie de pe pamantul celor vii.
Sfantul rugandu-se astfel lui Dumnezeu, dupa ce s-a facut ziua, s-a apropiat ceasul sfintei slujbe. El a vazut pe Arie ca venea din palatul imparatesc la biserica cu multa mandrie, inconjurat de boierii imparatesti, care erau de eresul lui si de o multime de oameni inarmati. Apropiindu-se de locul ce se numea "Targul lui Constantin", unde era un stalp de marmura, care avea pe sine coroana imparateasca, a cazut frica asupra lui de constiinta ce-l mustra pe el si de frica i-a venit nevoia cea trupeasca; deci, isi cauta loc ascuns. Din intamplare a aflat o privata a poporului, in care, intrand el, a fost lovit cu o durere cumplita la cele dinauntru si a crapat in doua ca si Iuda, iar matele lui au iesit prin sezut. Astfel a pierit cu ticalosie, lepadandu-si sufletul cu amar!
Vazand cei ce-l asteptau afara ca nu mai iese, au intrat la el si l-au gasit mort in privata, zacand in sange. Atunci indata s-a instiintat toata cetatea de cumplita moarte neasteptata a ereticului Arie. Deci, ereticii s-au rusinat, iar dreptcredinciosii s-au bucurat, ca Hristos, adevaratul Dumnezeu, este biruitorul vrajmasului si hulitorului. Preasfintitul Patriarh Alexandru, auzind de aceasta, a dat multumire lui Dumnezeu, Cel ce S-a milostivit spre Biserica Sa si a scapat-o de acel lup cumplit. Dreptcredinciosul imparat Constantin cel Mare, auzind de moartea lui Arie, s-a intarit mai mult in dreapta credinta, si dogmele Sinodului din Niceea le-a tinut pana la sfarsitul sau.
Astfel a fost primita inaintea lui Dumnezeu rugaciunea cea dreapta a lui Alexandru, marele arhiereu al lui Hristos, care, ca si cu o arma ascutita, a omorat pe vrajmasul Domnului. Deci, a facut praznuirea bisericii celei dreptcredincioase. Dupa aceea si Sfantul Grigorie Cuvantatorul lui Dumnezeu, in cuvantul sau catre constantinopolitani, il pomeneste, graind cu laude: "Adevar va zic voua, deoarece sunteti ucenici ai preaalesului Alexandru, ai marelui ierarh si propovaduitor al Preasfintei Treimi, care, cu cuvantul si cu lucrul a gonit ratacirea ereticeasca. Aduceti-va aminte de rugaciunile lui cele la fel cu ale Apostolilor, prin care a pierdut pe incepatorul si povatuitorul necurateniei, in locul la care vrednica era limba necurata, ca prin necinste sa se izbandeasca si prin moartea cea necinstita, care cu dreptate l-a ajuns, ca sa se mustre vesnic vatamarea cea purtatoare de moarte ereticeasca, care a pierdut multe suflete".
Acestea le-a grait Sfantul Grigorie spre lauda Sfantului Alexan-dru si spre defaimarea raucredinciosului Arie, aducand aminte de moartea cea necinstita a lui Arie, care s-a intamplat la acel loc necurat, prin rugaciunea Sfantului Alexandru. Caci, precum el a ocarat pe Fiul lui Dumnezeu, hulind dumnezeirea Lui cea intocmai puternica cu a Tatalui si de-a pururea fiitoare, tot asa ocara a luat prin moartea cea necinstita, izbandindu-se ocara prin ocara.
Sfantul Alexandru, pastorind Biserica lui Hristos ani indestulati, a ajuns la adanci batraneti; iar cand a fost aproape de sfarsit, oile cele cuvantatoare au inconjurat patul pastorului lor si-l intre-bau: "Parinte, cui ne lasi pe noi, fiii tai? Pe cine vei pune in locul tau, care, mergand pe urmele tale, ar putea sa indrepte bine Biserica?" Iar el, aratand spre cei doi barbati cinstiti, spre preotul Pavel si spre diaconul Macedonie, a zis: "De voiti sa aveti pastor invatator si stralucit prin fapte bune, alegeti-l pe Pavel; iar de voiti sa-l aveti numai frumos la fata si cu podoaba din afara cinstit, atunci alegeti-va pe Macedonie!" Acestea zicandu-le, Preasfintitul Patriarh Alexandru si-a dat sufletul, avand de la nasterea sa nouazeci si opt de ani.
Dupa dansul a luat scaunul patriarhal Sfantul Pavel, intaiul patriarh al Constantinopolului cu acest nume, a carui pomenire se cinsteste la 6 noiembrie. Sfantul Ioan care se numea Capadoc - caci era cu neamul din Capadocia -, a luat scaunul Patriarhiei Constantinopolului dupa Timotei cel raucredincios si la sfarsitul imparatiei lui Atanasie ereticul. El a fost ales la acea inalta dregatorie fara sa vrea, si ridicat de poporul cel dreptcredincios mai mult decat cu puterea imparateasca; dar nu a avut pace de la raucredinciosul imparat pana la sfarsitul lui, fiind urat si gonit de dansul.
Aceasta i se facea, fiindca imparatul acela tinea de eresul lui Sevir, mincinosul patriarh al Antiohiei, si potrivnicul Sinodului a toata lumea din Calcedon al Sfintilor Parinti. Ereticul Sevir, urmand lui Dioscor si lui Eutihie, care au fost goniti de la Sinod si dati anatemei, zicea ca o fire este in persoana lui Hristos, cuvantul si trupul s-ar fi amestecat prin intrupare intr-o fire, iar nu dupa cum ne-au invatat Sfintii Parinti sa credem, ca in persoana lui Hristos sant doua firi, precum canta si Biserica; Dumnezeu fiind din fire si cu firea facandu-se om pentru noi, nu in doua fete fiind despartit, ci in doua firi neamestecate fiind cunoscut. Acelasi raucredincios si potrivnic al credintei celei drepte, birfea cum ca dumnezeirea Sfintei Treimi ar fi patimit pe cruce impreuna cu omenirea lui Hristos, si pentru aceea indraznea de adauga la cantarea: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fara de moarte, si "Cel ce Te-ai rastignit pentru noi", mantuieste-ne pe noi.
De la acel ticalos Sevir a iesit erezia achefalitilor, adica a celor fara de cap, numindu-se astfel pentru ca n-au voit sa fie sub episcopii dreptcredinciosi, care stapaneau bisericile, dupa cum capul stapaneste celelalte madulare, ci fiecare singur se facea incepator si invatator, dupa mintea cea nebuna a capului lor. Murind episcopii cei raucredinciosi si preotii lor, la dansii nu mai era randuiala botezului dupa obiceiul bisericesc, nici a dumnezeiestii Liturghii, impartasindu-se din agnetul cel de multa vreme pregatit si pazit, al Trupului lui Hristos. Deci, adunandu-se in ziua Sfintelor Pasti si zdrobind acel agnet in parti mici, atunci fiecare isi alegea orice fel de credinta nedreapta voia, si, luind invataturii socotinta cea adevarata, invatau pe altii dupa mintea lor desarta. Deci multe alte eresuri au rasarit de la dansii, potrivnic unul altuia.
Despre acestea, Nichifor Calist, istoricul bisericesc grec, scria in cartea 18, cap. 45: "Din niste eretici ca aceia era si raucredinciosul imparat Atanasie, care a tulburat mult Biserica lui Dumnezeu, izgonind din scaunele lor pe ortodocsii arhierei. Si pe Sfantul Ioan, pus din nou patriarh al Constantinopolului, voia sa-l izgoneasca; dar l-a ajuns pe el judecata lui Dumnezeu, ca moartea i-a taiat viata lui". Dar, nu este cu necuviinta a pomeni aici de moartea acelui rau imparat, care a fost astfel: Cu putine zile inainte de pieirea sa, a vazut in vis un om infricosat, sezand pe scaun inalt si intru slava ca un judecator, si multi stand inaintea lui. Judecatorul acela avea in mainile sale o carte, pe care, deschizan-d-o, a gasit scris numele imparatului Anastasie, pe care aratandu-l imparatului, a zis: "Eu voiam sa te las sa traiesti mai mult; dar pentru necredinta ta voi sterge din viata ta paisprezece ani".
Aceasta zicand-o, a sters pe cel scris in carte, iar imparatul, cuprinzandu-se de frica mare, s-a desteptat din somn tremurand si, chemand pe unul din cei mai credinciosi sfetnici ai sai, anume Amantie, care era de un gand cu dansul in toate eresurile si rautatile, i-a spus lui cu mahnire vedenia visului. Amantie, auzind aceasta si inspaimantandu-se, a zis: "In noaptea aceasta am vazut si eu o vedenie infricosata: mi se parea ca stau in fata imparatestii tale fete, ca si cum as sluji, si iata o scroafa mare, alergand, m-a apucat de haina de deasupra si m-a trantit la pamant". Niste visuri infricosate ca acestea spunandu-si unul altuia, s-au inspaimantat si au chemat pe un vrajitor, anume Proclu. Ei i-au spus lui visele lor ca sa le talcuiasca; iar acel vrajitor le-a spus lor ca degrab vor muri. Deci, nu dupa multe zile un tunet cu fulgere grozave a lovit in palatele imparatesti si a ucis pe imparat, si astfel a pierit acel rau imparat.
Dupa moartea lui Anastasie, a fost ales la imparatie Iustin, barbat dreptcredincios si bun. Iar Amantie si ceilalti oameni rai ca dansul, ajutatori rautatii lui Anastasie si prigonitori ai Bisericii, cu dreapta judecata au fost dati la moarte. Astfel s-a implinit lui Anastasie si lui Amantie vedenia viselor lor. Dupa pieirea acelor vrajmasi ai Bisericii, a luat pace si Biserica lui Hristos si pastorii ei. Atunci si Preasfintitul Patriarh Ioan, cu dreptcredinciosul imparat Iustin, cel din nou ales, si cu tot poporul cel dreptcredincios, bucurandu-se pentru eliberarea Sfintei Biserici de sub jugul tiraniei, au cantat in biserica cantari de multumire si praznuire, si degraba chemand pe cei mai de aproape episcopi, patruzeci la numar, si alcatuind un sinod local, au dat anatemei pe Sevir, mincinosul patriarh al Antiohiei, si pe toti cei de un gand cu dansul. Iar Sinodul al patrulea a toata lumea din Calcedon, l-au intarit si l-au preamarit. El a petrecut celelalte zile ale vietii sale intru linistea Bisericii, binepastorind turma cea incredintata lui si placand lui Dumnezeu. Deci, petrecand pe scaun trei ani, s-a dus catre Domnul.
Sfantul Pavel care se cinsteste acum, al patrulea patriarh al Constantinopolului cu acest nume, era de neam din Cipru. El a luat scaunul dupa Nichita, ereticul luptator de icoane, in imparatia lui Leon, fiul lui Copronim.
Despre acest sfant se scrie astfel in viata lui Tarasie: "Pavel era barbat imbunatatit si dreptcredincios, dar fricos; caci, vazand marea chinuire pentru sfintele icoane, care se facea de raucredinciosul imparat multora din cei dreptcredinciosi, isi tainuia dreapta sa credinta si fara voie se impartasea cu ereticii. Dupa moartea acelui dreptcredincios imparat, a voit sa preamareasca dreapta inchinaciune a sfintelor icoane, dar n-a putut, de vreme ce nu avea ajutor deloc. Deci, lupta impotriva sfintelor icoane se intarise foarte mult in toata cetatea si in partile dimprejur, pentru aceasta el era foarte mahnit. Vazand ca nimic nu sporeste, a gandit sa lase scaunul patriarhiei, pe care nu a petrecut mai mult de patru ani. Deci, imbolnavindu-se, s-a dus in taina din casa patriarhiei la manastirea Sfantului Flor si a luat acolo sfanta schima. Degraba s-a auzit pretutindeni de aceasta si toti erau in mare mirare. Asemenea si imparateasa Irina s-a mahnit ca patriarhul a facut aceasta, nespunand nimanui. Ea a mers la dansul cu fiul sau, imparatul Constantin, si l-a intrebat: "O, parinte, de ce ai facut aceasta? Si pentru ce pricina?"
El a raspuns: "Boala mea si asteptarea cea degraba a mortii m-au adus pe mine in acest sfant chip al schimei. Dar mai vartos m-a silit pe mine sa las scaunul Patriarhiei, tulburarea bisericeasca, de vreme ce Biserica este bantuita de eresul luptatorilor de icoane si de reaua socoteala cea prelungita, am primit rana nevindecata multa vreme. Eu, ticalosul, de trei ori acum, cu mana mea si cu scrierea m-am invoit la acea ereticie; caci nici nu mi se putea mie sa scap de lanturile relei credinte, ci s-a intamplat si cu limba si cu mana de m-am legat intr-insele, de care lucru ma caiesc acum foarte mult. Iar ceea ce imi raneste sufletul cu mai multa si nemasurata mahnire este aceasta: Vad in toate partile pamantului, care este sub mana voastra, ca pravila credintei pazindu-se nemiscat si petrecand si veselindu-se in credincioasa invatatura, se instraineaza de Biserica noastra si pe noi ne gonesc de la sine, ca de la turma lui Hristos, ca pe niste oi straine.
De aceea ma lepad a fi pastorul adunarii ereticesti si am voit ca mai bine sa petrec in mormant, decat sa fiu supus anatemei date de sfintele patru scaune apostolesti. Dar, de vreme ce Dumnezeu a dat puterea sceptrului in mainile voastre, ca sa aveti imparateasca grija de turma crestineasca de sub cer, de aceea sa nu treceti cu vederea necazurile Bisericii voastre, nici sa n-o lasati pe ea sa petreaca mai mult in mahnirea cea nemangiiata, ci sirguiti-va ca Biserica iarasi sa-si primeasca vechea si buna sa podoaba. Nu lasati mai mult eresul cel urat, care a iesit ca un porc din padure, sa pustiasca si sa piarda via lui Hristos in vremea credincioasei voastre imparatii, si s-o spurce pe ea cu socoteala cea necredincioasa. Aveti lucrator iscusit, care poate sa lucreze strugurele adevaratei marturisiri, pe care storcandu-l in dumnezeiescul teasc al Bisericii adevarate, va umple paharul de intelepciune si va gati credinciosului popor bautura dreptei intelegeri".
Apoi l-au intrebat pe el: "Despre cine graiesti aceasta, parinte?" El a raspuns: "Pentru Tarasie, care este mai intai in sfaturile voastre cele imparatesti. El este puternic, cu toiagul intelegerii sa goneasca mincinoasele cuvinte cele ereticesti, sa pastoreasca bine turma cea cuvantatoare a lui Hristos si s-o adune in ograda dreptei credinte". Dreptcredincioasa imparateasa Irina si fiul ei, imparatul Constantin, auzind niste cuvinte ca acelea de la patriarhul Pavel, s-au dus mahniti. Iar Pavel a zis catre niste senatori care ramasesera la dansul: "O, n-as fi sezut eu niciodata pe acel scaun cand Biserica era tulburata de chinuitori si blestemata de cele patru scaune patriarhale. De nu se va aduna al saptelea sobor a toata lumea si de nu se va ridica eresul luptarii de icoane, nu va veti putea mantui". Senatorii au zis: "Dar pentru ce tu in vremea patriarhiei tale ai iscalit pentru lupta impotriva icoanelor?" Pavel a raspuns: "De aceea acum am luat pocainta, de vreme ce atunci m-am iscalit; deci, ma tem sa nu fiu pedepsit de Dumnezeu ca am tacut de frica si nu v-am spus voua adevarul. Insa acum ma caiesc si va zic ca nu va este voua nadejde de mantuire, de veti petrece in eresul acela".
Dupa putine zile, patriarhul Pavel a adormit cu pace. De atunci popoarele din Constantinopol au inceput a vorbi cu libertate si fara de temere si a se intreba cu ereticii despre sfintele icoane, de care, din vremea lui Leon Isaurul pana atunci, nu era cu putinta cuiva sa deschida gura spre apararea sfintelor icoane. Acestea stiindu-le despre cei trei arhierei care se cinstesc acum: Alexandru, Ioan si Pavel, slavim pe Dumnezeu in Treime, pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh. Amin.

Sfântul Alexandru, patriarhul Constantinopolului
De origine modesta si lipsit de stiinta cartilor, dar prin virtutile si harismele sale apostolice, sfântul Alexandru s-a aflat demn sa-l slujeasca pe sfântul Mitrofan (cf. 4 iunie), Arhispiscop al Bizantului, in calitate de preot al episcopului, iar mai târziu (314) ca episcop ajutator. Dupa victoria sfântului Constantin asupra lui Licinius, împaratul a organizat o intalnire oratorica intre Alexandru si ritorii pagâni din Bizant, care s-au vazut infrânti nu de discursul sfântului, ci de o minune ce a savârsit-o. Cum sfântul arhiepiscop Mitrofan era prea bolnav si prea batrân ca sa mai poata participa la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325), l-a trimis pe Alexandru sa prezideze in locul lui. Dupa inchiderea lucrarilor Sinodului, împaratul Constantin a cerut la toti Purtatorii-de-Dumnezeu Parinti ce au stralucit in timpul lucrarilor sa vina la Constantinopol (oras pe care tocmai si l-a ales drept cetate imperiala) ca sa-l binecuvinteze. Un inger al Domnului i-a aparut in acele zile Sfântului Mitrofan, descoperindu-i ca avea sa-si incredintele Domnului sufletul sau in zece zile, si ca sa-l lase pe fericitul Alexandru arhiepiscop in locul lui. Parintii episcopi care se aflau la Constantinopol in acele zile s-au bucurat de aceasta veste si, dupa ce au slujit slujba de inmormântare a Sfântului Mitrofan l-au inscaunat in mod solemn pe sfântul Alexandru ca prim Episcop al noii capitale a Imperiului. In urma Sinodului de la Nicea, Sfantul Alexandru, care avea deja aproape 70 de ani, a continuat sa apare Credinta Ortodoxa in fata intrigilor lui Arie si a acolitilor sai. Unii au spus chiar ca sfântul Alexandru ar fi facut mai multe calatorii apostolice în Tracia, Macedonia, Tesalia si in insulele grecesti pentru a predica credinta Sinodului ortodox de la Niceea.
Convocat la Nicomidia pentru ca sa-si explice credinta, Arie (Arius) a reusit sa-l însele pe împarat semnând o marturisire de credinta în care se multumea sa spuna ca Fiul lui Dumnezeu este nascut înainte de toti vecii. Profitând deci de aceasta marturisire de credita, Arie a cerut atunci reintegrarea sa in Biserica. Sub presiunea lui Eusebiu de Nicomidia, împaratul a primit favorabil cererea sa si a cerut Episcopilor reuniti la sinodul din Tir sa o examineze (335). Acest sinod, compus in principal din partizani de-ai lui Arie, s-a intors cu rautate împotriva Sfântului Atanasie cel Mare (praznuit la 18 ianuarie împreuna cu Sfântul Chiril, amândoi arhiepiscopi ai Alexandriei, si la 2 mai - aducerea moastelor), pe care l-au tratat de vrajitor, de bruta si de semanator de discordie. Luând cunostiinta de toate acestea, sfântul Atanasie s-a îmbarcat în secret pe o corabie cu destinatia Constantinopol, unde a încercat in zadar sa vorbeasca cu împaratul, în timp ce sinodul de la Tir îl condamna la exil în Treves (orasul german Trier de azi). Arius a incercat sa revina la Alexandria, insa la aceasta veste o razmerita a izbucnit în osar contra lui, astfel încat împaratul la chemat la Constantinopol ca sa se împartaseasca cu sfântul Alexandru. Eusebiu de Nicomidia si ai sai au facut tot felul de presiuni asupra sfântului arhiepiscop ca sa slujeasca o Sfânta Liturghie in care sa se împartaseasca cu Arie ereticul. Atunci sfântul Alexandru s-a retras in biserica Sfânta-Irina si, îngenunchiind în fata sfântului jertfelnic, s-a rugat zi si noapte cu aceste cuvinte: "Doamne, daca Arie trebuie sa fie împacat cu Biserica, atunci slobozeste pe robul tau cu pace. Dar daca ai mila de Biserica Ta si nu vrei ca mostenirea Ta sa se faca de rusine, atunci ia-l pe Arie, pentru ca oamenii sa nu ia erezia drept Adevarata Credinta". Sâmbata, cu o zi inainte de duminica in care ar fi trebuie sa se petreaca aceasta slujba, pe când se gasea în piata lânga coloana de porfira ridicata de Constantin, Arie a fost brusc chemat de nevoile firesti, si pe când era la closet, matele au crapat în el, si acolo a si murit, în locul în care-si fac oamenii nevoile firii, lipsindu-se astfel si de împartasanie si de viata. Când a aflat aceasta veste, Sfântul Alexandru a dat slava lui Dumnezeu, nu pentru moartea aceluia, ci pentru ca Domnul si-a arata înca o data puterea Sa peste dorinta mai-marilor lumii acesteia. Totusi, cu aceasta tulburari nu au luat sfârsit, si sfântul Alexandru a trebuit sa continue sa lupte pentru Ortodoxie. A adormit în pace câteva luni dupa moartea Sfântului Constantin (337), la vârsta de 98 de ani, lasând în scaunul de la Constantinopol pe Sfântul Pavel (praznuit la 6 noiembrie).


ARTE 30 August

INVITAȚIE LA OPERĂ 30 August

Cu Dan Iordăchescu

Biografie Dan Iordăchescu
Dan Iordachescu s-a născut în orașul Vânju Mare având o descendență moldovenească. A absolvit Facultatea de Teatru din Iași (1948-49), apoi Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București (1952-56); aici a fost îndrumat de o elită a pedagogiei de canto românești, maeștrii Constantin StroescuPetre Ștefănescu Goangă, regizorii Jean RânzescuPanait V. Cottescu și dirijorul Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) și Roma (1960).
Dan Iordachescu a debutat în București în decembrie 1949 la Teatrul C.C.S. în rolul "Chiaburul" din opereta "Cântec de viață nouă" de Florin Comișel, fiind îndrumat vocal si tehnic de marea cântăreață de operă Maria Snejina. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București.
A întreprins 262 de turnee internaționale în 61 de țări și în 331 de orașe ale lumii.
În cele aproximativ 1100 spectacole de operă pe care le-a susținut pe tot globul a cântat 45 de roluri importante; a cântat peste 1500 de lieduri în cele aproape 1600 de recitaluri. Cariera sa l-a purtat pe cele mai importante scene de operă între care la Scala din MilanoStaatsoper din VienaOpera din Paris, operele din SeattleHamburgMünchenBerlinSankt-PetersburgLos AngelesSan FranciscoNew YorkDallas sau Teatrul Bolșoi din Moscova, avandu-i ca parteneri pe Mario Del MonacoPlacido DomingoMirella FreniRenata ScottoVirginia ZeaniMontserrat CaballéLuciano PavarottiJ. MacCrackenFranco CorelliN. Rossi-LemeniGiuseppe Di Stefano și alții sub bagheta lui Riccardo MutiLorin MaazelGeorges PretreZubin MehtaM. RostropovitciTullio SerafinSir Colin Davis etc.
A participat la 31 de Festivaluri europene, americane si sud-est asiatice. A fost Președinte de onoare al Festivalului Donizetti de la Zvolen - Bratislava 1993-1999, Președinte al Concursului Internațional Maria Callas - Salonic – martie 1978, a fost membru în juriile concursurilor internaționale la Vichy, Franța - august 1979; Lansing University - aprilie-mai 1978; Michigan, Statele Unite - 1979; Ann Arbor University - iunie 1979; Cardiff, Țara Galilor - iulie 1983; Salonic și Veria - din 1989 până în 2005 (de trei ori președinte).
Din 1979 a susținut cursuri de masterat în Statele UniteMarea BritanieFranțaFilipineGreciaTurcia (locuind 6 ani și jumătate la Istanbul) și România. A fost Profesor universitar la Academia de Muzică din București. Din 1993 Dan Iordachescu este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România.
În 2007, la 77 de ani, era încă invitat pentru concerte și spectacole în România, Grecia și Spania. Cu cei 61 de ani de carieră neîntreruptă a devenit cel mai longeviv interpret în viață din lume.
Înregistrări
CD-uri
·         Dama de pică (Ceaikovski), Deutsche Grammophon - stereo 463679-2
·         Mozart, Verdi, Mahler, Electrecord - EDC 355
·         Integrala liedurilor lui G. Enescu, Electrecord - EDC 433
·         Eternitatea unor clipe (Opera, Lied, Vocal-simfonic, canțonete, romanțe, muzică populară stilizată), Casa Radio - 045 U.C.M.P. - A.D.A 1307372
·         Integrala operei "Oedip" de G. Enescu (Rolul Creon), Electrecord - EDC 269,270,271
·         "Dinastia lirică Iordachescu", Casa Muzica, 2001 - 1A21867
Discuri
·         Donizetti - Verdi, Supraphon - SUEC 873-K
·         "Dragoste de Poet" de Schumann cu Valentin Gheorghiu, Electrecord - EDC 1023
·         Lieduri de Schubert cu Viorica Cojocatu la pian, Electrcord - ECC 700
·         Recital de lieduri cu Ferdinant Weiss, Electrecord - EDC 45
·         Arii din opere (Mozart Verdi), Electrecord - ST-ECE 0694
·         Cântec românesc, Electrecord ECE 01310
·         Operatic recital , Supraphon - SUB 10054, DV 5593
·         Don Carlo de Verdi, "Eterna"
·         Poem Simfonic, Locotenentul Kije de Prokofiev, Capitol - P8508
·         Lieduri cu Dan Popovici, Electrecord - ST-ECE 01646
·         Integrala operei "Dama de pică", Deutche Gramophon - LC 0173
·         Simfonia a 8-a Mahler , Seraphin Records (USA) - 261KY
·         Integrala de lieduri G. Enescu , Electrecord - ST-ECE 0412
·         Melodii populare, Electrecord - ECE 0454
·         Duete din Operete, Electrecord - ECE 0528
·         "Dragoste de Poet", Electrecord - ST-ECE 01699
·         Integrala "Samson si Dalila" (Saint-Saens) ST-ECE 0428,0429,0430
·         Recital de operă, Supraphon DV5593






MUZICĂ 30 August

Kitty Wells (Muriel Ellen Deason), cântăreaţă country americană




John Phillips, chiarist, vocalist şi compozitor american (Mamas & Papas)
The Mamas & Papas 4/30/88 "California Dreaming" John Phillips: 



John Peel, disc jockey britanic




John McNally, chitarist şi vocalist britanic (The Searchers)
The Searchers - 



George Crăsnaru, bas bariton
George Emil Crasnaru: 



Chuck Colbert, basist american (American Breed)
Chuck Colbert-



Peter Maffay, cantautor german născut în România




Micky Moody, chitarist şi vocalist britanic (Zoot Money, Juicy Lucy, Snafu, Whitesnake)




Dana (Rosemarie Brown), cântăreaţă irlandeză




Kenny Andrews, cântăreţ american (Darts).
Kenny Andrews Live in Concert - So Amazing: 



Ronald Beitle, baterist american (Wild Cherry)
Wild Cherry 




A G Weinberger


ÎNREGISTRĂRI NOI:




TEATRU/ FILM 30 August

Regia Cornel Todea

Biografie Cornel Todea
Nascut la Cluj in 1935, absolvent al Facultatii de Regie a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografie Bucuresti, Cornel Todea a pus in scena peste 50 de piese de teatru in Bucuresti, Cluj si Piatra Neamt, peste 200 de spectacole de teatru, emisiuni muzicale, de divertisment, filme artistice si documentare de TV la TVR, peste 300 de talk-show-uri. De asemenea a regizat spectacole la Opera, la Teatrul "Ion Creanga" (unde este si director) precum si filme.Este vicepresedinte al UNITER (Uniunea Teatrala din România); Membru APTR (Asociatia Profesionistilor de Televiziune din România); Membru al UCIN (Uniunea Cineastilor); Membru al AZR (Asociatia Ziaristilor din România); Membru al Clubului Rotary "Curtea Veche".
Fost manager al Teatrului Ion Creanga, maestrul Cornel Todea a fost acuzat in anul 2008 ca ar fi fost colaborator al Securitatii. La varsta de 14 ani, Cornel Todea a fost obligat sa semneze un angajament cu organele Securitatii Statului de atunci. Nu a respectat niciodata acest angajament, motiv pentru care a fost nevoit sa abandoneze liceul si, mai apoi, a facut inchisoare. De asemenea, pe numele lui Cornel Todea s-au deschis doua dosare de urmarire informativa cu nume de cod “Regizorul” si “Tudor”, dosare care au fost active pana in decembrie 1989. Astfel i-au fost incalcate drepturile si libertatile fundamentale.
Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a admis recursul inaintat de regizorul Cornel Todea si a modificat pe fond decizia Curtii de Apel Bucuresti care il declara colaborator al Securitatii Statului. In consecinta, Inalta Curte de Casatie si Justitie a Romaniei a respins actiunea CNSAS ca neintemeiata, hotararea fiind irevocabila.

·         Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)

·         Totul e un joc? / (1998)
·         Trei surori / (1994)
·         Cea mai puternică (1991)
·         Printul negru (1988)
·         Iata femeia pe care o iubesc (1981)
·         Dragostea mea calatoare (1980)
·         Singur printre prieteni (1979)
·         Pretul succesului / (1977)
·         A doua linie / (1976)
·         Comoara din Carpati (1975)
·         Livada de visini / (1975)
·         Adio, draga Nela (1972)
·         In gara / Informatii-gara (1971)
·         Samy / (1970)
·         Noul locatar / Noul locatar (TV) (1968)
·         Om de treaba / (1968)
·         Interpretari la cleptomanie / (1967)
·         Negutatorul de ochelari / (1967)
·         Moartea Bessiei Smith / (1966)
Filmografie - scriitor
·         Printul negru (1988)
Filmografie - scenarist
·         Pretul succesului / (1977)





Floricica - Calistrat Hogas 1985




GÂNDURI PESTE TIMP 30 August

Théophile Gautier - Citate:


















GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 30 August



La poarta, Gheorghe:
- Ioane, unde duci gastele alea doua?
- La soacra-mea! Ieri a spus ca si-ar da si jumatate din viata pentru o
gasca!... :)
==================================================- ==========
- Hai la o bere!
- De cand s-a mutat soacra la mine, nu mai beau!
- De ce?!?
- N-am chef s-o vad in dublu exemplar... :)
==================================================- ==========
Cum se numeste transpiratia tiganului?
Esenta de rom! :)
==================================================- ==========
Naste nevasta tiganului. Disperat, acesta fuge sa aduca doctorul. Doctorul intra in casa tiganului unde era intuneric bezna si ii cere acestuia sa aprinda o lampa mai aproape de Piranda ca sa o poata mosi.
Incepe nasterea. Doctorul incepe si scoate 1 copil, 2 copii, 3 copiii.
Disperat, tiganul (mai avand 4 puradei) exclama:
- Dom` doctor, mai bine stingem lampa ca astia trag la lumina ca mustele.... :)
==================================================- ==========
Instructorul de computere:
- Uitati, acest buton de pe tastatura se cheama 'Delete'.
Bula:
- Dilit esti tu, ma! Si toata familia ta! :)
==================================================- ==========
- Dom' doctor, am şi eu o problemă: am un dop în fund şi nu mai pot face nevoile şi eu ca omu...
- Dar cum a ajuns acolo?
- Păi mergeam pe o plajă şi am dat fără să vreau cu piciorul într-o lampă fermecată. A ieşit un duh de acolo şi mi-a zis că îmi îndeplineşte o dorinţă, orice...
- Şi?
- Eu am zis: no shit! :)
==================================================- ==========
O tânără se roagă la cel de sus:
– Doamne, de data aceasta vreau să mă rog pentru cei din jurul meu, fără a cere nimic pentru mine. Dă-i Doamne mamei mele un ginere chipes, bogat cu vile si masini, dotat si cumsecade... :)
==================================================- ==========
-      Vreau să divorţez, domnule avocat!!!
- Şi care e motivul, doamnă?
- Nu mi-a fost credincios!
- Adică?
- Adică mi-am dat seama că nu e tatăl copilului meu... :)
==================================================- ==========
La tribunal.
- E adevărat că l-ai făcut pe reclamant "imbecil şi măgar"?
- Domnule judecător, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Dar dacă-l privesc bine, cred că-i foarte probabil să-i fi zis aşa. :)

-      ==================================================- ==========
O oraseanca si cu baietelul sau rasfatat in compartiment cu un cioban ardelean, care are doi desagi. Copilul, forte prost crescut si neastamparat, Maica-sa il tot dojeneste: 'Mai copile, fii cuminte!... Stai frumos!' In zadar, insa... copilul nu asculta!...
La un moment dat, doamna se intoarce catre cioban si-i spune
- Auzi, bade, spune-i ca daca nu-i cuminte il bagi in traista!...
Dar ciobanu', hatru, spune:
- Ba il bag in ma-sa, ca deja tat imi spurca branza!... :)
==================================================- ==========
==================================================- ==========
La tribunal.
- E adevărat că l-ai făcut pe reclamant "imbecil şi măgar"?
- Domnule judecător, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Dar dacă-l privesc bine, cred că-i foarte probabil să-i fi zis aşa. :)

-      ==================================================- ==========
O oraseanca si cu baietelul sau rasfatat in compartiment cu un cioban ardelean, care are doi desagi. Copilul, forte prost crescut si neastamparat, Maica-sa il tot dojeneste: 'Mai copile, fii cuminte!... Stai frumos!' In zadar, insa... copilul nu asculta!...
La un moment dat, doamna se intoarce catre cioban si-i spune
- Auzi, bade, spune-i ca daca nu-i cuminte il bagi in traista!...
Dar ciobanu', hatru, spune:
- Ba il bag in ma-sa, ca deja tat imi spurca branza!... :)
==================================================- ==========
La tribunal.
- E adevărat că l-ai făcut pe reclamant "imbecil şi măgar"?
- Domnule judecător, sincer să fiu, nu-mi mai amintesc. Dar dacă-l privesc bine, cred că-i foarte probabil să-i fi zis aşa. :)

==================================================- ==========
O oraseanca si cu baietelul sau rasfatat in compartiment cu un cioban ardelean, care are doi desagi. Copilul, forte prost crescut si neastamparat, Maica-sa il tot dojeneste: 'Mai copile, fii cuminte!... Stai frumos!' In zadar, insa... copilul nu asculta!...
La un moment dat, doamna se intoarce catre cioban si-i spune
- Auzi, bade, spune-i ca daca nu-i cuminte il bagi in traista!...
Dar ciobanu', hatru, spune:
- Ba il bag in ma-sa, ca deja tat imi spurca branza!... :)
==================================================- ==========:)
==================================================- ==========
Doua prietene se confeseaza una alteia:
-Cum a fost seara ta de ieri?
-Un dezastru total! Sotul meu a venit acasa, a mancat in 4 minute mancarea pe care m-am chinuit intreaga dupa-amiaza sa o gatesc, am facut dragoste in 3 minute si apoi in urmatoarele 2 minute a si adormit. La tine cum a fost?
-Superba! Am ajuns acasa, sotul ma astepta deja, m-a invitat la o cina romantica la un restaurant. Dupa cina, ne-am plimbat la brat o ora intreaga sub cerul instelat. Acasa, cand am ajuns, a aprins zeci de lumanari in jurul nostru, preludiul a durat o ora, dupa care am facut dragoste o ora intreaga dupa care am stat amandoi de vorba inca o ora. A fost o seara de neuitat!

* In acelasi timp, sotii discuta intre ei in pauza de pranz:
-Cum a fost seara ta de ieri?
-Geniala: mancarea era gata cand am ajuns acasa, am mancat, am facut dragoste si ne-am culcat. Dar seara ta?
-A fost un dezastru total! Am ajuns acasa mai devreme, ca sa instalez noul dulap. Masina de gaurit a provocat un scurt circuit, asa ca am ramas si fara curent. Cand a venit ea acasa, ca sa putem manca ceva, a trebuit sa o scot la un restaurant. Mancarea a fost atat de scumpa, incat nu mi-au mai ramas bani de taxi, asa ca ne-am intors pe jos. Acasa a trebuit sa aprind lumanari ca sa putem vedea ceva. Imi venea sa explodez de nervi si draci, asa ca mi-a trebuit o ora pana m-am excitat si inca o ora ca sa termin. Pe urma mi-a trebuit inca o ora ca sa adorm, pentru ca in tot timpul asta ei nu i-a tacut gura nici macar o secunda… :)

ODA PROSTILOR
Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare :
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti !
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Si-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Si numai PROŞTII sunt deştepţi.


 DE REŢINUT :
Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligenţa. Inteligenţa are limitele ei, pe când prostia, nu!

Oamenii neinstruiţi sunt mai "scumpi" decât oamenii valoroşi care, pentru a supravieţui, se "vând" ieftin.

Nu te certa niciodată cu un prost. Te aduce la nivelul lui şi te bate cu experienţa. Şi apoi, mai are şi mintea odihnită...

* O tipa se duce la examenul de traseu. In masina da de politist:
Tipa: Buna ziua!
Politistul: Buna ziua domnisoara! Domnisoara nu stiu cum sa-ti spun dar uite cum facem: eu iti pun 3 intrebari la care vreau sa-mi raspunzi corect si complet. Daca nu raspunzi la aceste intrebari corect si complet te pic examenul ai inteles?
Prima intrebare:
Politistul: Domnisoara...conduci noaptea pe autostrada da? si vezi 2 lumini in fata ta...ce e in fata ta?Tipa: Pai ce sa fie dom' politist...un autoturism.
Politistul: Raspuns corect dar incomplet...poate sa fie Audi, poate sa fie Mercedes, Renault.
Tipa se uita urat la el.
Politistul: Urmatoarea intrebare don'soara! Conduci noaptea pe autostrada da? vezi o lumina in fata ta...ce e in fata ta?
Tipa: Pai ce sa fie dom' politist...un motor!
Politistul: Raspuns corect dar incomplet! Poate sa fie Honda , poate sa fie Suzuki, Yamaha.
Tipa se uita si mai urat la el...
Politistul: Ultima intrebare don'soara! Conduci noaptea pe autostrada da? Si vezi 4 lumini in fata ta... ce e in fata ta?
Tipa: Cum ce sa fie dom' politist...Un tir sau un camion!
Politistul: Raspuns corect dar incomplet! Poate sa fie Man. poate sa fie Cats, Volvo! Ai picat examenul domnisoara!
La care tipa deja enervata la culme ii spune politistului:
Dom' politist...Am si eu o intrebare pt. dvs. dar la care vreau sa-mi raspundeti corect si complet.
Politistul falos raspunde: Sigur don'soara spuneti!
Tipa: Dom' politist...conduceti noaptea pe autostrada da? Si vedeti femeile alea cu fustite scurte,dresuri, care va fac frumusel cu manuta...ce sunt alea?
Politistul: Pai ce sa fie don'soara? Curve ce sa fie?
La care tipa: Raspuns corect dar incomplet! Poate sa fie ma-ta, poa' sa fie sor-ta...nevasta-ta....
* Doi amici mergeau pe o starda. Unul dintre ei, intra intr-o farmacie sa cumpere medicamente.
Iese afara si arunca medicamentele la canal.
Celalalt il intreaba consternat:
- De ce ai aruncat medicamentele ?
- Am fost la doctor, la un consult. Mi-a dat o reteta de medicamente. L-am platit ca trebuie sa traiasca si el. Am intrat la farmacie, am platit medicamentele ca trebuie sa traiasca si farmacistul....
- Si atunci.... de ce le-ai aruncat ?
- Pai... trebuie si eu sa traiesc...

SFATURI UTILE 30 August
3 t 3 trucuri cu ajutorul cărora alegi şi depozitezi corect peştele proaspăt rucuri cu ajutorul cărora alegi şi depozitezi corect peştele proaspăt
Peştele este o importantă sursă de proteine, vitamine, minerale şi potasiu, însă este foarte important să fie proaspăt şi păstrat în condiţii optime pentru a-şi păstra beneficiile. Iată un scurt ghid de „de instruire”. 
 1. Ghidează-te după miros
Cumpără peşte dintr-un loc care nu miroase urât, iar peştele este păstrat în gheaţă. În plus, alege peştele care miroase dulce sau sărat, ca marea nu unul care miroase a acru şi chimicale.
2. Cum trebuie să arate un peşte proaspăt
Peştele proaspăt cufundat în apă se lasă la fund iar corpul este foarte rigid (nu se îndoaie). Solzii sunt lucioşi şi nelipicioşi bine fixaţi în piele. Ochii peştelui proaspăt sunt clari, strălucitori şi  uşor bulbucaţi. Carnea trebuie să fie fermă şi elastică fără oase ieşite în afară. Atunci când este apăsată uşor cu degetul urma lăsată trebuie să dispară imediat. Însă cea mai sigură metodă de a verifica prospeţimea peştelui este verificarea branhiilor, care trebuie să fie roşiatice-rozalii, umede şi fără miros dacă peştele este foarte proaspăt în niciun caz vineţii sau maronii.
Fileurile de peşte alb proaspăt trebuie să fie curate cu carnea umedă şi uşor translucidă.
3. Cum îl păstrezi după cumpărare
În primul rând, peştele proaspăt se curăţă cât mai repede posibil de măruntaie, deoarece acestea se alterează cel mai repede, după care se depoziteaza la rece.
După ce l-ai curăţat, şterge-l uşor cu un şerveţel de hârtie apoi acoperă-l cu folie de plastic sau pune-l într-un recipient închis pentru a nu intra în contact cu alte alimente.În frigider îl poţi ţine, la o temperatură de maxim 5 grade timp de o zi maxim două, după care va începe să-şi schimbe aspectul şi gustul.
În cazul peştelui gras (scrumbie, macrou, nisetru, crap de crescatorie, hering, somon), perioada recomandată de depozitare prin congelare este de maximum 3 luni, la o temperatură de -18 grade sau mai puţin. Peştele slab (caras, şalău, ştiucă, biban, cod, merlucius) se poate păstra la congelator, în condiţii de siguranţă pentru maximum 6 luni, atâta timp cât temperatura este constantă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...