MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

MIERCURI 3 OCTOMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni!

Să mulțumim Domnului că ne-a arătat și astăzi lumina zilei și să-L rugăm să ne ocrotească de cel rău! Doamne ajută-ne!

Să aveți o zi de miercuri cu mult spor în tot ce întreprindeți!

Nu uitați, materialele prezentate zilnic de mine vă sunt destinate gratuit! Citiți-le și cu siguranță veți avea câte ceva de învățat din ele!

Eu sunt aici pentru toți prietenii mei și îmi voi continua misiunea cât timp va dori Domnul să fac această muncă!

Toate cele bune!

E toamnă, prieteni!

Seară de toamnă

De Duiliu Zamfirescu

Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu fața purpurie,
A nopților fermecătoare Doamnă.
Pe câmpul veșted tainic ea-mprăștie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pana mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristețe:
Există oare-atâta frumusețe
În fire, — așa cum o simți tu, poetul?
Ori suntem prada — o! gandire-amară!
De-a simțurilor noastre amăgire
Ce-aruncă-un val frumos peste-o neștire,
Și totuși, Doamne, ce frumoasă seară!

Hipnoză de toamnă

De Adrian Păunescu

E-o linişte plătită-atât de scump
Şi e o pace de sorginte sfântă
De se aude tăinuit cum cântă
Mătasea în ştiuleţii de porumb.

Colinele se-ntunecă de cai,
Amărăciunea toamnei reînvie
Şi cade sufletul din ciocârlie
Pecetluind ţâţânile din rai.

Dinspre poteci de purpură subţire
Se cântă imnul nunţilor de cerbi,
Cerboaice senzuale fată-n ierbi
Şi reîncep legende să respire.

Orfeu, curând, va fi răpit de sterpi
Şi-nchis într-un azil de patru lire.

Antonio Vivaldi - Autumn

ISTORIE PE ZILE 3 Octombrie

Evenimente

· 2333 i.Hr.: In Peninsula Coreea este intemeiat regatul Gojosean, eveniment caremarcheaza nasterea legendarei civilizatii coreene, pana la stabilirea dinastiei Han in China, in anul 206 i.Hr. Se zice că a fost fondat de către legendarul Dangun , însă anul fondării este disputat de către istorici. Dovezile arheologice despre cultura Gojoseon au fost găsite în nordul Coreei și sudul Manciuriei. Numeroasele dovezi istorice și arheologice arată că în secolul IV i.Hr., Gojoseon a fost un stat înfloritor. Din 1945 pana in 1961 calendarul oficial al Coreei de sud incepea cu data de 2333.

· 52 î.Hr.: Conducatorul galilor, Vercingetorix , se preda armatelor romane conduse de Iulius Cezar, dupa asediul şi bătălia de la Alesia. Căderea Alesiei si capturarea lui Vercingetorix a marcat cucerirea romana a Galiei Libere. A stat în închisoarea de la Tullianum din Roma cinci ani, înainte de a fi expus public la parada triumfală a lui Cezar din anul 46 î.C. Traditia spune ca fost executat în inchisoare după paradă, probabil prin strangulare. Bătălia de la Alesia a avut loc în septembrie 52 î.Hr., între o armatǎ galicǎ condusǎ de Vercingetorix pe de-o parte și armata romană condusǎ de Iulius Cezar. După ce a fost numit guvernator al provinciei romane Gallia Narbonensis (astăzi Provența) în 58 î.Hr., Iulius Cezar a pornit să cucerească triburile galice în anii următori, menținând controlul printr-o strategie atentă „dezbină și conduce”. S-a folosit de discordia din sânul elitelor galice, arătându-se binevoitor cu unii nobili față de ceilalți, oferindu-le sprijin politic și delicii romane precum vinul. Tentativele de răscoală, precum cea a lui Ambiorix din 54 î.Hr., nu au obținut decât sprijin local, dar Vercingetorix, al cărui tată, Celtillus fusese ucis de proprii săi conaționali pentru încercarea de a conduce întreaga Galie, a reușit să unească triburile galice împotriva romanilor și a adoptat tehnici mai moderne de război. Răscoala pe care Vercingetorix a ajuns să o conducă, a pornit la începutul anului 52 î.Hr., în timp ce Cezar aduna trupe în Galia Cisalpină. Vercingetorix, un tânăr nobil din Gergovia, oraș din provincia Arveni, și-a ridicat supușii ca să se alăture răscoalei, dar nobilii orașului, inclusiv Gobanitio, unchiul lui Vercingetorix, i-au izgonit pe el și pe adepții săi, considerând că a opune rezistență lui Cezar era un risc prea mare. Neclintit, Vercingetorix a ridicat o armată a celor săraci, a cucerit Gergovia și a fost întâmpinat ca rege. Vercingetorix și armata lui au câștigat câteva conflicte inițiale minore cu unitățile romane conduse de Cezar și Titus Labienus, prim-locotenent. Cu toate acestea, romanii au cucerit capitala de trib de la Avaricum (Bourges), omorând întreaga populație de 120.000 de oameni. Următoarea bătălie importantă a fost cea de la Gergovia, unde Vercingetorix l-a învins pe Cezar, provocându-i pierderi majore. Victoria însă l-a costat pe Vercingetorix viețile multor oameni, inclusiv mulți nobili. Din cauza pierderilor, s-a retras, mutându-se în altă fortăreață, Alesia.

· 42 î.Hr: Prima bătălie de la Filipi. Triumvirii Octavian și Marc Aureliu se confruntă cu asasinii lui Cezar - Brutus și Cassius, fără ca vreuna din părți să obțină victoria. Bătălia de la Filippi, la cca.120 km.nord est de Salonic in Grecia, a avut loc în 2 etape, pe 3 octombrie și apoi pe 23 octombrie. Dușmanii triumviratului au fost declarați proscriși.

· 382: Împăratul Teodosie I încheie un tratat de pace cu triburile germanice ale goţilor, carora le permite sa se aseze în Balcani, în schimbul intrarii acestora in serviciului militar imperial. Flavius Theodosius (11 ianuarie 347 – 17 ianuarie 395), cunoscut ca Teodosiu I sau Teodosiu cel Mare, împărat roman în perioada 379 -395.

· 1385: Se face prima menționare documentara a județului Jaleș din Tara Romaneasca, în hrisovul din 3 octombrie 1385, prin care domnitorul Dan I a donat mănăstirii Tismana satul Tismana din judetul Jaleș “pe amândouă părțile cât a fost Ligăcească și Rusească” și prin care acesta întărea mânăstirii Tismana vechile moșii, dăruindu-i și un mertic anual de 400 de găleți de grâu din județul Jaleșului. Judetul si-a luat numele de la Jales, hidronim considerat de origine traco-getică si a avut o lungă perioadă de timp reședința la Dăbăcești, iar mai târziu la Tismana, unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din Banatul de Severin. Există opinii că reședința de la Dăbăcești. se afla fie pe raza actualelor localități Runcu, fie Bradiceni sau Arcani. Județul Jaleș a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile judetelor de astăzi Gorj si Mehedinti.

· 1739: Este semnat Tratatul de la Nissa (vechea Nyssa, din Cappadocia) intre Imperiul Otoman si Imperiul Rus in urma razboiului din anii 1735-1739 in care rușii au spart rezistența Hanatului Crimeei, au trecut Nistrul în Moldova, iar în 1739 au mărșăluit spre capitala Moldovei, Iasi pe care au cucerit-o. Imperiul Habsburgic a intrat în război în 1737, de partea Rusiei, dar a fost forțați să facă o pace separată cu otomanii, prin Tratatul de la Belgrad, predând turcilor Serbia de Nord și Oltenia, ocupate anterior. Retragerea austriacă a forțat Rusia să accepte Pacea de la Nissa, renunțând astfel la pretențiile sale legate de Crimea și Moldova, Sultanul l-a recunoscut pe împaratul habsburgilor drept protector oficial al creștinilor din Imperiul Otoman, poziție pretinsă și de Imperiul Rus. Rusiei i s-a permis să își ridice un port la Marea Azov, dar fără vreo fortificație sau flotă la Marea Neagra.

· 1778: Căpitanul englez James Cook ajunge în Alaska.

· 1789: George Washington propagă primul ziua Thanksgiving Day.

· 1792: A fost pusă piatra de temelie a Casei Albe, reşedinţa oficială a preşedintelui SUA.

· 1838: Apare la Craiova,, revista săptămînala “Mozaicul” (pînă la 7 octombrie 1839), primul periodic din Oltenia, sub redacţia lui Constantin Lecca.

· 1938: se înfiinţează la Iaşi, Moldova, prima bibliotecă publică.

· 1849: Scriitorul american Edgar Allan Poe este găsit căzut pe un trotuar în orașul Baltimore din SUA, în stare de confuzie mintală după o dispariție de câteva zile. Este ultima dată când este văzut în public înainte de moartea sa, care a survenit, peste cateva zile, la 7 octombrie. A dus o viață de boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism. Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts – d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland), scriitor american, poet, romancier, nuvelist și critic literar, creator al genului de scurte povestiri și precursor al literaturii moderne de ficțiune științifico-fantastică.

· 1863: Președintele american Abraham Lincoln a declarat a patra zi de joi din lunanoiembrie drept Thanksgiving Day („Ziua Recunoștinței”). Americanii pun pe mese cu acest prilej carne de curcan – curcanul recunoştinţei! Ziua Recunoștinței este o sărbătoare anuală de o zi, în care se mulțumește (tradițional lui Dumnezeu) pentru bogăția recoltei din acel an. Ea se sărbătorește în cea mai mare parte a Americii de Nord (Statele Unite și Canada). Este o sărbătoare a familiei. În Statele Unite majoritatea afacerilor (în afară de magazine) sunt închise joi și vineri în săptămâna cu Thanksgiving pentru a permite angajaților să se reunească, cu familia. Această sărbătoare a fost preluată de primii coloniști sosiți în Lumea Nouă, unde a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1621, ca semn de recunoștință față de recolta miraculoasă obținută în condiții climaterice dure. În decembrie 1941, Congresul SUA a adoptat o rezoluție prin care a 4-a zi de joi din noiembrie devine oficial sărbătoare națională a SUA. În Statele Unite se organizează parade de Ziua Recunoștinței, cu ocazia cărora defilează de obicei fanfare școlare și se prezintă diferite care alegorice. Mâncărurile tradiționale de Ziua Recunoștinței sunt curcan umplut (fript, afumat sau la cuptor), jambon, cartofi piure, cartofi dulci, porumb, și plăcinta de dovleac. A doua zi după Ziua Recunoștinței, denumită „Black Friday” (sau „Vinerea Neagră”) este prin tradiție o zi în care comercianții oferă reduceri mari de prețuri. Nu este ceva neobișnuit să se formeze cozi la mall-uri de la șase dimineața.

· 1866: La Viena a fost semnat acordul de pace, care a pus capat razboiului national de eliberare a Italiei impotriva Imperiului Austriac.

· 1895: Demisionează Guvernul conservator a lui Lascăr Catargiu din România. Lascăr Catargiu sau Lascăr Catargi (n. 1 noiembrie 1823, Iași – d. 30 martie 1899, București), om politic român, prim ministru al României pentru patru mandate. Omul politic român Lascar Catargiu a fost fondator şi preşedinte al Partidului Conservator până la sfârşitul vieţii, unul dintre marii oameni de stat ai veacului al XIX-lea si unul dintre fondatorii doctrinei conservatoare din România. Unionist convins, Lascăr Catargiu a desfăşurat o intensă activitate în favoarea Unirii, fiind membru în Comitetul Electoral al Unirii de la Iaşi (februarie 1857) şi deputat în Divanul ad-hoc de la Iaşi, poziţie din care contribuie la elaborarea şi adoptarea punctelor programului unionist. În Adunarea Electivă, Catargiu era candidatul la domnia Moldovei din partea conservatorilor şi era creditat cu cele mai mari şanse la victorie si s-a arătat foarte afectat în momentul când a fost constrâns să renunţe la candidatură, în favoarea colonelului Alexandru Ioan Cuza. Disensiunile cu principele Alexandru Ioan Cuza l-au determinat să fie unul dintre liderii consipraţiei care au acţionat pentru detronarea domnitorului, după care a fost principalul membru al Locoteneţei domneşti care a substituit atribuţiile şefului statului până la aducerea prinţului străin. A ocupat timp de patru mandate funcţia de prim-ministru şi timp de cinci mandate funcţia de ministru de Interne. De asemenea, Catargiu a fost ales în două rânduri preşedinte al Adunării Deputaţilor.

· 1906: A doua conferință internațională despre telegrafia fără fir adoptă mesajul SOS („Save Our Souls”, „Save Our Ship”) ca semnal internațional de forță majoră înlocuind semnalul CQD.

· 1908: Ziarul "Pravda" este fondat de Lev Troțki, Adolph Joffe, Matvei Skobelev și alți ruși exilați la Viena.

· 1916: După prima bătălie de la Oituz între forţele române şi cele germano-austro-ungare, soseşte in Romania o Misiune militară franceză, în frunte cu generalul Henri Mathias Berthelot, (1861–1931). A fost membru de onoare al Academiei Române. Pe toată durata misiunii în România, generalul Berthelot a asigurat şi rolul de consilier militar al regelui Ferdinand, comandantul de căpetenie al Armatei României. În semn de recunoştinţă pentru meritele sale deosebite, generalul H. M. Berthelot a fost decorat cu cele mai înalte distincţii ale statului român, a fost declarat cetăţean de onoare al României şi a fost ales membru de onoare al Academiei Române.

· 1918: Ţarul Bulgariei, Ferdinand, a abdicat în favoarea fiului său, Boris al III–lea ; (1918–1943). Ferdinand (26 februarie 1861 – 10 septembrie 1948), născut Ferdinand Maximilian Karl Leopold Maria de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, a conducător al Bulgariei din 1887 până în 1918, inițial ca knyaz (prinț regent, 1887–1908) mai târziu ca țar (1908–1918). De asemenea, a fost autor, botanist, entomolog și filatelist. Boris al III-lea Unificatorul, Țarul Bulgariei (n. 30 ianuarie 1894 Sofia, Principatul Bulgariei, Imperiul Otoman – d. 28 august 1943, Sofia, Bulgaria), născut Boris Klemens Robert Maria Pius Ludwig Stanislaus Xaver, fiul lui Ferdinand I, a urcat pe tron în 1918 după abdicarea tatălui său în urma înfrângerii Regatului Bulgariei în Primul Război Mondial. Aceasta a reprezentat a doua înfrângere majoră a țăii în doar cinci ani, după dezastrul din Al Doilea Război Balcanic (1913). Prin Tratatul de la Neuilly, Bulgaria a trebuit să cedeze noi teritorii și să plătească vecinilor însemnate despăgubiri de război, ceea ce a amenințat stabilitatea politică și economică. Două forțe politice, Uniunea Agrariană Bulgară și Partidul Comunist Bulgar, cereau răsturnarea monarhiei și schimbarea guvernului.

· 1918: Este difuzat Manifestul împăratului Austro-Ungariei, Carol I de Habsburg („Către popoarele mele credincioase”), privind reorganizarea Austro–Ungariei într–o federaţie de şase state „independente” (austriac, ungar, ceh, iugoslav, polonez şi ucrainean). Propunerea a fost respinsă de reprezentanţii popoarelor respective.

· 1918: Apare Declaraţia de răspuns a „Corpului voluntarilor transilvăneni şi bucovineni”, la manifestul împăratului Carol I de Habsburg de reorganizare a Austro–Ungariei, în care, exprimând voinţa românilor, se proclama dezlipirea ţinuturilor româneşti de la Austro–Ungaria şi unirea lor cu România (3/16). Corpul Voluntarilor ardeleni a fost format din luptători români, originari din Transilvania, care au luptat alături de armata română în timpul primului război mondial. Prin aceste unităţi militare, românii ardeleni s-au alăturat României şi armatei române în timpul primului război mondial, cu scopul de a elibera Ardealul si de a-l uni cu Patria Mama, România.

· 1929: Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor este redenumit oficial Regatul Iugoslaviei, adica “Tara slavilor de sud”.

· 1932: Irakul își câștigă independența față de Marea Britanie.

· 1935: A început agresiunea Italiei împotriva Etiopiei.

· 1942: Germania nazista lanseaza cu succes pentru prima data o racheta V-2 / A4 de la o baza de testare din Peenemünde. Este primul obiect facut de om care a ajuns in spaţiul extraterestru.

· 1945: A fost înfiinţată Federaţia Sindicală Mondială – FSM. Primul Congres Mondial al Sindicatelor, la care s-a votat înființarea acestei organizatii, s-a desfășurat la Paris între 3-8 octombrie 1945 si s-a bucurat de o largă participare, cu delegați reprezentând 67 de milioane de muncitori din 56 de organizații sindicale din 55 de țări și 20 de organizații internaționale.

· 1952: Anglia testează cu succes arma atomica, devenind a treia putere nucleara a lumii.

· 1952: John T. “Jack” Mullin de la compania americana Bing Crosby Enterprises Inc., pune la punct primul aparat video. Au fost nevoie de 18 ani, pana in 1970 a aparut si varianta comerciala a acestui aparat.

· 1953: Participarea capitalului străin la exploatarea petrolului, este interzisă în Brazilia.

· 1960: Niger își câștigă independența față de Franța.

· 1962: Programul Mercury: Sigma 7 este lansată la Cape Canaveral, cu astronautul Wally Schirra la bord, pentru șase orbite timp de nouă ore de zbor.

· 1985: Are loc prima lansare a navetei spatiale americane Atlantis.

· 1990: A avut loc reunificarea Germaniei. Republica Federala Germania (RFG) a incorporat Republica Democrata Germana (RDG). Istoricul eveniment s-a produs dupa primele alegeri libere desfasurate pe 18 martie 1990 in fosta Germanie de Est, in urma negocierilor dintre cele doua state, care s-au incheiat cu semnarea Tratatului de unificare. Cuvantul reunificare a fost folosit pentru a se face diferentierea de unirea Germaniei care a avut loc in anul 1871. Negocierile dintre cele doua state au fost dificile, insa cancelarul german Helmut Kohl a reusit sa convinga liderii sovietici sa accepte ideea reunificarii. In paralel, autoritatile din RFG si RDG au semnat o conventie pregatitoare a importantului eveniment. In 23 august, Parlamentul est-german a aprobat reunificarea, iar tratatul a fost semnat in 31 august, fapt care a provocat un lant de evenimente politice in toate tarile europene din blocul comunist. Teritoriul fostei Republici Democrate Germane (RDG), proaspăt reorganizat în 5 landuri, a aderat la legile și constituția RFG. Ca urmare RDG-ul a dispărut ca entitate statală, înglobându-se oficial în Republica Federală Germania (RFG). Începutul procesului care a condus la această nouă unire este denumit Die Wende (întorsătura, schimbarea direcției). Germania reunificată a rămas membră a Comunității Europene, (care mai târziu a devenit Uniunea Europeană) și a NATO.

· 1994: În alegerile generale din Brazilia, Fernando Henrique Cardoso este ales cu o largă majoritate ca președinte al Braziliei. Fernando Henrique Cardoso (n. 18 iunie 1931 la Rio de Janeiro), sociolog și om politic brazilian, a fost președintele Republicii Federale a Braziliei, al 34-lea ca număr, în două cadențe, între 1 ianuarie1995 și 1 ianuarie 2003 Cofondator (în 1988) și președinte de onoare al Partidului Social Democrației Braziliene (PSDB), a fost în trecut senator între anii 1983-1992, ministru de externe în 1992 in timpul administrației Itamar Franco, ministru de finanțe în 1993 și 1994. Profesor emerit de științe politice și sociologie la universitatea din São Paulo.

· 1995: Romania a semnat cinci importante Conventii ale Consiliului Europei, care facilitau echivalarea diplomelor, a studiilor si recunoasterea academica a calificativelor universitare.

· 1996 - Senatul a adoptat proiectul de lege privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului

· 1998: S-au deschis lucrarile summit-ului de la Delphi a sefilor de stat si de guvern din Grecia, Bulgaria si Romania, ale carei principale teme au fost consacrate amenintarii unei interventii militare a NATO in Kosovo si instabilitatii politice din Albania.

· 2002 - Fostul preşedinte al sârbilor bosniaci, Biljana Plavsici, s-a declarat vinovată de comiterea de crime împotriva umanităţii în Bosnia, în cadrul unui acord prin care acuzarea a acceptat să renunţe la toate celelalte capete de acuzare formulate împotriva sa.

· 2003: Parcul „Ioanid” din Bucuresti si-a schimbat denumirea, devenind parcul „Ion Voicu”, în amintirea celebrului violonist român, fost elev al lui George Enescu. Cu aceasta ocazie, a fost dezvelit un bust al artistului, lucrare realizata de sculptorul Ion Irimescu, care a fost amplasat în parc. Pe la varsta de 4-5 ani, dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, Ion îsi dorea sa primeasca o vioara mica, iar de Paste chiar avea sa capete un asemenea cadou. Încantat peste masura micutul nu s-a desprins toata ziua de vioara, iar pana seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunostea. Impresionata de talentul lui, dar mai ales vazandu-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioara un student de la Conservator. La sase ani, Ion Voicu a început studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat cativa ani, pana cand tanarul profesor s-a declarat depasit de micul sau elev si le-a recomandat parintilor sa-i gaseasca un profesor mai bun. Printre cei care l-au initiat pe Ion Voicu în studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian si Vasile Filip, pentru ca la 14 ani sa dea examenul de admitere la „Academia Regala de Muzica”, unde a intrat direct în anul V, si pe care a absolvit-o in 1940, in doar 3 ani fata de 7 cat durau in mod normal. Primul sau loc de munca a fost cel de violonist în Orchestra Nationala Radio, dirijata de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg, care insa nu a fost multumit la început de el si i-a cerut lui Ion Voicu sa-si paraseasca locul din orchestra si sa pofteasca afara: violonistul cunostea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea si se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriasul pontential al tanarului Ion Voicu si l-a sprijinit, rugandu-l pe Mengelberg sa accepte sa-l auda cantand o piesa. A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atentia lui George Enescu, care i-a oferit lectii gratuite.In anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucuresti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obtinut primul loc.Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonisti celebri ca George Enescu si David Oistrakh. La 7 septembrie 1956, Ministerul Culturii si maestrul Ion Voicu au încheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea în folosinta a unei viori Stradivarius fabricata in anul 1702 si achizitionata de statul roman de la firma Henry Werro, la pretul de 80.000 de franci elvetieni. Contractul de comodat a încetat în 1986, cand Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii „George Enescu”. Ulterior, vioara a ajuns în posesia Muzeului National de Arta al Romaniei. În 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a ramas posesia familiei, dupa moartea sa, în 1997. Pe 9 martie 2007, dupa îndelungate discutii cu Ministerul Culturii si Cultelor, Madalin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Bustul prezentat astazi a fost realizat de catre Ion Irimescu si amplasat pe un soclu realizat de catre Mircea Spataru. Parcul Ion Voicu (fost Ioanid) este un parc din Bucuresti, sectorul 2, cu o suprafața de 10.000 mp, amenajat pe locul fostului afluent al Damboviței, Bucurestioara. In 1870, terenul mlastinos, aflat in proprietatea librarului si editorului Gheorghe Ioanid, a fost desecat, proprietarul acestuia a hotarat sa-l amenajeze ca parc, plantand in acest sens mai mulți copaci pe terenul mlastinos.Aspectul actual al parcului a luat nastere intre anii 1909-1910, cand Primaria orasului Bucuresti a inceput in zona o serie de lucrari de urbanism cunoscute sub numele de „lotizarea Ioanid”. Astfel, a aparut un cartier de vile dispuse in jurul actualului parc, fiecare casa avand o vedere directa la parc.

· 2005 - Premiul Nobel pentru medicină şi psihologie a fost atribuit australienilor Barry J. Mars şi J. Robin Warren, pentru descoperirile lor privind afecţiunile de stomac provocate de bacteria Helicobacter pylori

· 2005: Eclipsă inelară parțială de soare.

· 2008 - Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile a primit din partea Ucrainei notificarea pentru faza a doua a proiectului de renovare a căii navigabile de mare adâncime Dunăre - Marea Neagră

· 2009: Președinții Azerbaidjanului, Kazahstanului, Kârgâzstanului si Turciei au semnat Acordul de la Nakhchivan, privind înființarea Consiliului turcic. Ideea înființării acestui consiliu de cooperare a apartinut președintelui kazah Nursultan Nazarbayev, încă din 2006. Consiliul turcic sau, Consiliul de Cooperare al statelor de limbă turcică este o organizație internațională care cuprinde o parte dintre țările cu popoare turcice. Secretariatul General este în Istanbul, in Turcia. Două state turcice au rămas in afara acestei organizatii : Turkmenistan și Uzbekistan.

Nașteri

· 1379: Henric al III-lea al Castiliei (d. 1406). Henric al III-lea (3 octombrie 1379 – 25 decembrie 1406), cunoscut ca Henric cel Bolnav sau cel Infirm, fiul lui Ioan I al Castiliei și a primei sale soții, Eleanora de Aragon și succesorul regelui la coroana Castiliană în 1390.

· 1690: S-a nascut Robert Barclay, scriitor scotian.

· 1797: Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana (d. 1870). Leopold al II-lea de Toscana (3 octombrie 1797 – 29 ianuarie 1870), penultimul Mare Duce de Toscana (1824–1859).

· 1803 - S–a născut inginerul american John Gorrie, pionier în cercetarea tehnicilor de refrigerare (m.16.06.1855).

· 1814: S-a nascut (15 octombrie s.n), Mihail Iurievici Lermontov, poet, prozator si dramaturg rus, unul dintre principalii exponenţi ai romantismului rus (“Demonul”, “Un om ciudat”) ; (d.15/ 27.07.1841).

· 1829: S-a născut la Bucureşti, George Creţianu, poet şi publicist (a colaborat la principalele publicaţii paşoptiste şi postpaşoptiste), militant pentru Unirea Principatelor (de două ori ministru în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza). A fost membru de onoare al Academiei Române din 1882; (m. 6 august 1887, Constanța).

· 1839: Teodor T. Burada, folclorist, etnograf și muzicolog român (d. 1923)

· 1862: S-a nascut Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române. Contribuții științifice în domeniul coleopterelor și lepidopterelor din România și în zoogeografie. Constantin Nicolae baron de Hurmuzaki (n. 3 octombrie 1862, Cernăuți, Bucovina, Imperiul Austriac – d. 23 februarie 1937, Cernăuți, România), doctor în drept, Dr. h. c. în științe, entomolog român, profesor de entomologie și biogeografie la Universitatea din Cernăuți (din 1931) și din 1919 membru de onoare al Academiei Române.

· 1867: Pierre Bonnard, pictor, ilustrator și litograf francez (d. 1947)

· 1883 - S-a născut Agricola Cardaş, biolog, agronom şi publicist; este creatorul învăţământului mediu de zootehnie şi al Centrului universitar de zootehnie în Moldova, la Iaşi (m. 30 octombrie 1955). A studiat la Facultatea de Științe Iași, secția de științe naturale (1904-1908), urmând, în paralel, Seminarul Pedagogic Universitar Iași (1906). A continuat studiile la Academia de Agricultură Bonn Poppelsdorf din Germania, ca bursier al Academiei Române, obținând aici și doctoratul în 1910. În 1918, după Unirea Basarabiei cu România, Agricola Cardaș a fost director al agriculturii din Basarabia. În această poziție publică, a înaintat în anul 1926 Ministerului Instrucțiunii Publice un memoriu prin care solicita transferul învățămantului agronomic de la Iași la Chișinău, capitala unei regiuni cu mare potențial agricol. În M.O. nr. 82/9 aprilie 1933 s-a publicat Legea pentru transformarea Secției de Științe Agricole de pe lângă Universitatea din Iași, în Facultate de Științe Agricole a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, cu sediul la Chișinău, al cărei decan în anii 1936-1938 a fost Agricola Cardaș. Prin grija profesorului Agricola Cardaș, după înființarea Facultății de Științe Agricole din Chișinău, au fost create 4 laboratoare de Zootehnie cu ferme didactice și un atelier de material didactic, în care se confecționau mulaje și instrumentar zootehnic. Rezultatele activității științifice îl situează în poziția de fondator al științei zootehnice în Moldova. În 1920, Agricola Cardaș a înființat publicația de popularizare Foaia Plugarilor, care a apărut, cu întreruperi impuse de împrejurări, până în 1940. S-a remarcat prin lucrări în domeniul ameliorării animalelor domestice (a raselor indigene de taurine) si a studiat influenţa mediului extern asupra organismului animal şi ereditatea caracterelor. În martie 1943 adevenit Membru corespondent al Academiei de Agricultură din România. După ce fusese îndepărtat de la catedră timp de patru ani, de regimul comunist, a revenit în 1952 ca profesor la Facultatea de Zootehnie a Institutului Agronomic ieșean. A decedat la 30 octombrie 1955, La Iasi.

· 1885: Pál Auer, politician, scriitor, memorialist, jurnalist și diplomat maghiar (d. 1978)

· 1886: Alain-Fournier, scriitor francez (d. 1914)

· 1888: S-a nascut Carl von Ossietzky, jurnalist, figura-simbol a luptei împotriva dictaturii naziste, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în anul 1935; (d. 04.05.1938). Carl von Ossietzky (n. 3 octombrie 1889, Hamburg- d. 4 mai 1938), pacifist radical german, laureat al Premiului Nobel pentru Pace pe anul 1935. În 1935 nu a fost decernat niciun Premiu Nobel pentru Pace deoarece comitetului de decernare a premiului i-a trebuit mai mult timp să se decidă. După ce Ossietzky a fost transferat la un spital de închisoare, Ossietzky a fost chemat la o întrevedere cu Hermann Goring , care i-a promis eliberarea și o pensie pe viață de 550 Reichsmark pe lună în schimbul unei declarații că nu dorește să-i fie decernat Premiul Nobel pentru Pace și că nu va mai activa ca pacifist împotriva Germaniei. Ossietzky a refuzat. Cu toată opoziția unor personalitati norvegiene si a conducatorilor nazisti germani, Comitetul Nobel a decis să-i decerneze lui Ossietzky Premiul Nobel pentru Pace pe anul 1935, după un vot în care au fost și voturi împotrivă. Familia Nobel a depus un protest, iar Regele Haakon al VII-lea nu a participat la ceremonia de decernare a premiului, ceea ce nu se mai întâmplase niciodată. Guvernul german nu i-a dat voie lui Ossietzky să călătorească la Oslo pentru a lua în primire premiul. Ministrul Propagandei german, Goebbels, a spus că decernarea premiului lui Ossietzky este o nerușinare, iar Hitler a spus că interzice oricărui cetățean german să mai accepte vreun premiu Nobel vreodată. Ossietzky a decedat pe data de 4 mai 1938. La înmormântare au fost prezenți doar văduva, medicul cu soția și doi păzitori din Gestapo.

· 1893 (3/15 octombrie): S-a născut (la Sinaia) Carol al II-lea (primul copil al regelui Ferdinand I şi al reginei Maria), rege al României (1930-1940); Carol al II-lea a părăsit România în septembrie 1940, a locuit un timp în Brazilia şi după 1947 s-a stabilit în Portugalia (m. 1953, la Lisabona). La 13 februarie 2003 Guvernul României a organizat acţiunea de repatriere a osemintelor regelui Carol al II-lea, iar a doua zi, la 14 februarie 2003, acestea au fost reînhumate într-o capelă a Mănăstirii Curtea de Argeş (necropolă domnească).

· 1895: S-a născut poetul rus Serghei Esenin: (“Transfigurare”, “Anna Sneghina”, “Cheile Mariei”, Ceaslovul satelor”, “Rusia sovietică”, “Moscova cârciumăreasă” ) ; (d.27.12.1925).

· 1897: S-a nascut Louis Aragon, scriitor, poet si dramaturg francez, unul dintre întemeietorii suprarealismului (“Foc de bucurie”, “Mişcarea perpetuă”, “Ochii Elsei”) ; (d.24.12.1982).

· 1898: S-a nascut Leo McCarey, regizor de film american.

· 1899: S-a nascut Gertrude Berg, actrita americana.

· 1919: James M. Buchanan, economist american, laureat Nobel (d. 2013)

· 1919: Jean Lefebvre, actor francez (d. 2004)

· 1923: Francisc Baraniay, pictor român de etnie maghiară.

· 1925 - S-a născut scriitorul american Gore Vidal (Eugene Luther Vidal).

· 1927: S-a născut matematicianul Radu Miron; contribuţii în domeniul geometriei diferenţiale şi al aplicaţiilor ei în fizica teoretică, în topologia algebrică ş.a; o serie de rezultate şi noţiuni îi poartă numele: „reper M”, „spaţii M”; „conexiuni M”; membru titular al Academiei Române din 1993.

· 1928 - S–a născut dansatorul danez Erik Bruhn.

· 1931: S-a născut fizicianul George Comşa, stabilit în Germania din 1972; specialist în construcţia de echipamente pentru vid înaintat (pompe ionice, valve); s-a concentrat şi asupra studiului suprafeţelor pure şi al proceselor de suprafaţă; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997

· 1932 - S-a născut Albert Collins, bluesman american.

· 1936 - S-a născut James Darren (Ercolani), cântăreţ şi actor american.

· 1936 - S–a născut Amr Moussa, secretar al Ligii Arabe.

· 1937: S-a născut compozitorul şi profesorul român de etnie maghiară Csiky Boldizsár

· 1938: S-a nascut Eddie Cochran, solist rock’n’roll.

· 1940 - S-a născut Alan O'Day, cântăreţ, pianist şi compozitor american.

· 1941: S-a nascut Chubby Checker, muzician american.

· 1943: Jeremiasz Anchimiuk, arhiepiscop al Bisericii Ortodoxe Poloneze

· 1944: S-a născut in satul Suceveni, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți, Bucovina, Vasile Suceveanu, matematician din Republica Moldova; ( d. 28 martie 2012) a fost un matematician din Republica Moldova, autor al mai multor lucrări științifice pe teme matematice. A lucrat la Universitatea din Cernăuți (1969 – 1970), a fost doctorand la facultatea de mecanică și matematică a Universității Lomonosov din Moscova (1970 – 1973), inginer superior (1973-1976), colaborator științific (1976-1982), colaborator științific superior (1982-1986) la Institutul de Matematică a Academiei de Științe a Moldovei. A obținut titlul științific de Doctor în științe fizico-matematice (1977), la Universitatea de Stat din Kuibîșev (Rusia), având drept conducători științifici ai tezei de doctorat pe prof. dr. habilitat V.I.Danilovskaia și pe dr. V.G.Ceban. Începând din anul 1989, Vasile Suceveanu a fost conferențiar universitar la Institutul de Științe ale Educației din Chișinău. Din anul 1992 este șef de catedră la Institutul de științe ale educației. Profesorul Vasile Suceveanu a fondat în anul 1993 revista periodică Foaie Matematică, al cărei redactor-șef a devenit. Este conducătorul Seminarului republican al profesorilor de matematică din Republica Moldova și membru al Societății de matematică din Republica Moldova. Domeniul său de interes este Teoria numerelor și mecanica corpului solid. A elaborat metode noi de soluționare ale unor ecuații. Este coautor la circa 200 de publicații științifice și didactice, inclusiv la 8 cărți, 10 broșuri și a сâtorva brevete de invenție.

· 1947: S-a nascut John Perry Barlow, muzician american.

· 1947 - S-a născut Lindsey Buckingham, vocalist, chitarist şi compozitor american (Fleetwood Mac).

· 1950: S-a nascut Pamela Hensley, actrita americana.

· 1954: S-a nascut Ioan Grosan, scriitor si publicist maramuresean, nascut in comuna Satulung. A absolvit, in 1978, Facultatea de Filologie a Universitatii „Babes-Bolyai“ din Cluj-Napoca. A debutat in 1985, cu volumul de povestiri ”Caravana cinematografica“. Reprezentant al generatiei ’80, a publicat “Trenul de noapte“ (1989), „Scoala ludica“ (teatru, 1990), ”Planeta mediocrilor“ (1991), ”Jurnal de bordel“ (1995). Volumul sau de povestiri „Caravana cinematografica“ a fost publicat in traducere in Rusia, iar nuvela ”Trenul de noapte“, in Franta, Germania si Polonia. A primit premiul pentru debut in proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1985) si premiul pentru proza al Uniunii Scriitorilor din Romania (1992). Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. in prezent, a fost editorialist la cotidianul “Ziua” si coloboreaza cu alte publicatii nationale.

· 1954: S-a nascut Stevie Ray Vaughan, chitarist celebru.

· 1957: S-a născut (în Republica Moldova) actorul Constantin Chiriac.

· 1959: Silvia Dumitrescu, solistă română de muzică ușoară.

· 1959 - S-a născut Jack Wagner, actor şi cântăreţ american.

· 1962 - S-a născut Tommy Lee, baterist, vocalist şi compozitor american (Motley Crue).

· 1969: Gwen Stefani, cântăreață americană (No Doubt)

· 1981: Zlatan Ibrahimović, fotbalist suedez

Decese

· 1226: A murit sfantul Francisc de Assisi (n. 1181), întemeietorul Ordinului monahal al Fraților Minori (Ordo Fratrum Minorum, OFM), cunoscut sub numele de Ordinul Franciscan, diacon si patron al Italiei. Papa Grigore al IX-lea l-a proclamat pe Francisc sfânt în 1228, la numai doi ani după moartea sa, iar Papa Pius al XII-lea l-a declarat patronul Italiei in 1939, împreună cu Sf. Ecaterina de Siena.

· 1568: A murit Elisabeta de Valois, soția regelui Filip al II-lea al Spaniei (n. 1545). Elisabeta de Valois (n. 2 aprilie 1545 – d. 3 octombrie 1568) cunoscută și sub numele de Elisabeta a Franței (franceză Élisabeth de France), fiica cea mare a regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici.

· 1801: A murit Matei Milu (Milo), unul dintre primii poeti din Moldova, bunicul marelui dramaturg Matei Milo. Scrie poezii de dragoste, portrete satirice, il anticipeaza pe Costache Conachi. Scrie primul pamflet si prima oda din literatura romana. Opera sa s-a pastrat in manuscris. Este bunicul actorului Matei Millo. S-a nascut in 1756, in noiembrie sau decembrie la Iasi, si se pare ca era de origine franceza. Numele de familie variaza intre Milu si Milo. Tatal este Enacachi Milu, staroste de Cernauti, apoi spatar, iar mama sa era Safta, nascuta Roset. A fost stolnic, ispravnic, ban. In 1792 a compus o oda inchinata lui Alexandru Moruzi, prima oda din limba romana, iar in 1795 a facut o aritmetica,insa nu s-a pastrat.In 1796 este vornic de Botosani pentru ca in 1797 sa fie numit spatar.

· 1867: A murit Elias Howe, inginer american, inventatorul masinii de cusut; (n.09.07.1819).

· 1929: A murit Gustav Stresemann, cancelar al Reichului în anul 1923, ministru de externe în perioada 1923–1929; (n.10.05.1878). Pragmatismul politicii sale i-a atras numeroși dușmani și a trebuit să-și ducă lupta abandonat de o mare parte a clasei politice. Împreună cu francezul Aristide Briand a fost artizanul reconcilierii franco-germane și al schimbărilor diplomatice pe plan european, ceea ce le-a adus ambilor Premiul Nobel pentru Pace, în 1926. Această reconciliere a fost însă anulata în fașă după moartea ministrului german la vârsta de cincizeci și unu de ani, când Republica de la Weimar și-a pierdut unul din ultimii apărători.

· 1929: Carl Wolff, economist, jurnalist și politician sas (n. 1849)

· 1932: Max Wolf, astronom german, pionier în domeniul astrofotografiei (n. 1863)

· 1938: A încetat din viaţă Alexandru Averescu, mareşal şi om politic. A participat la Războiul de independenţă (1877-1878), la cel de-al doilea război balcanic (1913), la Războiul de reîntregire naţională (a condus bătălia de la Mărăşti din 1916), a fost prim-ministru (ianuarie - martie 1918) şi ministru în mai multe rânduri între anii 1919 şi 1938, membru de onoare al Academiei Române (n. 9 martie1859, la Ismail, azi Ucraina).

· 1953 - A încetat din viaţă compozitorul şi poetul englez Sir Arnold Edward Trevor Bax. Poeziile şi povestirile sale au fost scrise sub pseudonimul Dermot O’Byrne (n. 8 noiembrie 1883).

· 1963 - A încetat din viaţă inginerul mecanic Augustin Maior, primul om de ştiinţă care a fundamentat teoretic telefonia multiplă cu curenţi purtători de înaltă frecvenţă; a înfiinţat, la Sibiu, prima şcoală de telegrafie şi telefonie din Transilvania (1919) (n. 22 august 1882).

· 1970: Prințesa Victoria Adelaide de Schleswig-Holstein (n. 1885)

· 1987: A murit la Paris pictorul, sculptorul şi poetul Ioan (sau Ion) Mirea, stabilit la Paris din anul 1965 (n. 1 februarie 1912, Răsucenii de Jos județul Vlașca (interbelic)). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale ziua de 30 octombrie 1987. A urmat cursurile Universitatii de Medicina din Bucuresti, luand in paralel cursuri particulare de pictura. Deschide prima expozitie personala la Galeriile Mozart din Bucuresti in 1938, primita cu elogii de critica. Dupa 1938 se ocupa in special de sculptura si grafica. In jurul anilor ’40, pentru o perioada se afla la studii in Italia. In 1947, obtine prin concurs o bursa de studii la Paris, acordata de guvernul francez. Nu a putut pleca in acel an si totul s-a prelungit pana in 1964. Ajuns la Paris se decide sa ramana definitiv. Activitatea sa creatoare s-a regasit in 26 de expozitii personale sau de grup, atat in Romania cat mai ales in marile galerii ale lumii – Venetia, Paris, Amsterdam, Bayonne, Puerto del Cruz (Venezuela), Nairobi (Kenya), Wurzburg (Germania), precum si in colaborarile literare la publicatiile exilului. A publicat volumele „Dus cu morții” (poem). Editura Librăriei „Pavel Suru”, Bucuresti, 1939; „Calea Pietrelor” (versuri, editie definitiva). Editura „Drum”, Tipografia „Artes Graficas Benzal”, Madrid, 1972.

· 1987: Jean Anouilh, dramaturg francez (n. 1910)

· 1999: A decedat Akio Morita, inventatorul “Walkman-ului”, cofondator în 1946, alături de Masaru Ibuka, al holdingului electronicii “Sony” ; (n.26.01.1921). Morita Akio (n. 26 ianuarie 1921, Nagoya, Japonia, d. 3 octombrie 1999, Tokyo), antreprenor japonez. Împreună cu Ibuka Masaru fondează concernul Sony.

· 2000: A murit la Iasi, Olga Necrasov, zoolog şi antropolog român de origine rusă cu contribuţii în domenii ca serologie antropologică, anatomie umană şi comparată, biometrie, biostatică, craniologie şi bioantropologie; membru titular al Academiei Române; (n. 1/14 septembrie 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus). În perioada 1964-1973 a fost director al Centrul de Cercetari Antropologice. A fost membru asociat al Societății de Antropologie din Paris, membru de onoare al Institutului Regal de Antropologie al Marii Britanii și Irlandei, membru fondator al Asociației Internaționale de Biologie Umană, membru efectiv al Centrului Internațional de Studii Sarde, membru corespondent al Societății de Antropologie din Viena. A fost titulara Premiului „Paul Broca”, Paris, 1980. Studiile sale paleoantropologice și antropologice au avut ca obiect toate populațiile străvechi din aria de formare a poporului român, din epoca străveche și până în epoca contemporană.

· 2003: A murit la Bucuresti, scriitoarea Profira Sadoveanu, fiica scriitorului Mihail Sadoveanu (n. 21 mai 1906, Falticeni). Era al treilea copil, din cei zece, al marelui nostru scriitor. Fiind fata, a fost botezata cu numele mamei lui Sadoveanu – Profira. Ea avea sa devina una din Doamnele scrisului romanesc. Pentru tatal sau, Profira nu a fost numai fiica, ci si secretar literar si editor, si arhivar, si corector, si traducatoare. A debutat publicistic în „Universul literar şi artistic” cu reportaje, folosind pseudonimul Valer Donea, şi editorial cu romanul Mormolocul (1933). A mai publicat un volum de interviuri (Domniile lor domnii şi doamnele, 1937/Stele şi luceferi, 1969), memorialistică, cărţi de evocare a tatălui său (Viaţa lui Mihail Sadoveanu, 1957/Ostrovul zimbrului, 1966; În umbra stejarului, 1955 ş.a.), poeme în proză (Ploi şi ninsori, 1940), poezie (Somnul Pietrei, 1971), cărţi de versuri pentru copii (Balaurul alb, 1955; Ochelarii bunicii, 1969) sau traduceri (Anton Pavlovici Cehov, Honoré de Balzac etc.). A colaborat la scenariul filmului Frații Jderi (1974) impreuna cu scriitorul Constantin Mitru și regizorul Mircea Drăgan. Alungată din casa rămasă de la tatăl său în 1997, a murit într-o sărăcie de nedescris. A fost înmormântată în Cimitirul Străuleşti II din Bucureşti.

· 2006: A murit actorul român de etnie evreiască, Sandu Sticlaru; (n. 15 octombrie 1923, Roman). Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti, a sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica. Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara. Prima sa aparitie in cinema a avut loc in anul 1956, dupa care fost distribuit in numeroase filme romanesti. Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind „vocea” naratorului „Amintirilor din copilarie” ale lui Ion Creanga. Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului. S-a stins din viata la 3 octombrie 2006, la Bucuresti.

· 2008: A murit (la Mannheim, Germania) Aurel Stroe, compozitor, profesor, muzician, autor, publicist şi muzicolog român; (n. 5 mai 1932, București). A scris muzică cultă, contemporană, simfonică, vocal-simfonică, de cameră, corală), muzică electronică și muzică de scenă. A studiat în particular pianul cu Maria Fotino și compoziția cu Marțian Negrea, după care a urmat cursurile Conservatorului din București. A fost asistent (1962-68), lector (1968-73), conferențiar (1973-85) și profesor (din 1993) la Universitatea Națională de Muzică București și a predat orchestrație și compoziție. De asemenea a predat la Școala normală a Universității din Strasbourg (1972) si a fost profesor asociat la University of Illinois (S.U.A.) între 1985-1986, și a susținut cursuri de vară la Piatra Neamț (1982), Darmstadt (Germania) în 1986, 1988, 1990, 1994 și la Bușteni în 1992. A susținut conferințe, prelegeri, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Austria, Germania), emisiuni de radio și televiziune. A publicat studii, eseuri, articole, interviuri în: Muzica, Secolul XX, Contemporanul, România literară, Tribuna (Cluj), Actualitatea muzicală etc. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a (1969), cu premiul Academiei Române în 1974 si a primit ordinul Chevalier des Arts et des Lettres al Republicii Franceze (1991). In 1998 a primit Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar în 2002 a devenit laureat al premiului Herder (Viena).

· 2012: A murit la Bucuresti, Constantin Ţoiu, prozator, eseist, publicist şi traducător (n. 19 iulie 1923 in Urziceni, judetul Ialomita). Unele surse consemneaza moartea sa la 4 octombrie 2012. In 1942 se inscrie la Facultatea de litere si filosofie din Bucuresti, pe care o termina in vara lui 1946, cu o licenta „Magna cum laude”. A lucrat ca redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, precum și la revistele Luceafărul, Gazeta literară, România literară și la Radioteleviziunea Română. Între anii 1981-1990 a fost secretar al Asociației Scriitorilor din București și vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în presa culturală, în 1958, la „Gazeta literară”, iar editorial, în 1965, cu romanul Moartea în pădure. Opera sa, de valoare excepțională, cuprinde: Moartea în pădure (roman); Duminica muților (nuvele); Galeria cu viță sălbatică (roman), (reeditări în 1979, 1984, 1999, 2011; în franceză, L’exclu, publicat de Editura Nagel; în maghiară, Vadszölölugas, Editura Europa Könyvkiado, Budapesta, 1980; romanul a mai fost tradus în limbile engleză, germană și polonă); Însoțitorul (roman), (reeditări în 1989, 2004); Obligado (roman), (reeditare în 1997); Căderea în lume (roman), (reeditare în 1994); Barbarius (roman); Istorisirile Signorei Sisi (roman), Destinul cuvintelor (publicistică); Alte pretexte (eseuri); Caftane și cafteli. Prepeleac doi, trei; Morbus diaboli; Răvașe din Kamceatka. Prepeleac cinci; Memorii din când în când, vol. I-II; Trompete după-amiaza; Memorii din când în când, vol. I, II, III; Memorii întârziate; Memorii vol. V: Vederi din Prepeleac. La 23 mai 1995, Consiliul Local Urziceni i-a decernat titlul de „Cetatean de onoare al municipiului Urziceni”. A fost distins cu premii literare importante, acordate de Uniunea Scriitorilor din România și de Academia Română. Faima cea mai mare i-a adus-o romanul Galeria cu viță sălbatică, roman simbolic, apropiat de poetica realismului magic din romanul latino-american.

Sărbători

· Ziua națională a Germaniei ("Tag der Deutschen Einheit", Ziua Unificării Germane din 1990). Ziua Unității Germane (germană Tag der Deutschen Einheit) este ziua de 3 octombrie, aceasta fiind sărbătoarea națională a Republicii Federale Germania, care a fost adoptată după reunificarea politică, legislativă, teritorială și administrativă a Germaniei, petrecută integral la 3 octombrie 1990. Prima dată această zi a fost sărbătorită imediat după unire, la 3 octombrie 1990. O altă posibilitate de a sărbători această reunificare ar fi fost ziua căderii Zidului Berlinului, 9 noiembrie 1989, care coincide cu fondarea primei republici germane reale, Republica de la Weimar, în 1918, precum și cu înfrângerea lui Hitler în prima încercare a sa de lovitură de stat – așa numitul puci al berii din 1923. În același timp, tot la 9 noiembrie, în 1938, a avut loc și „Noaptea pogromului din noiembrie” al statului nazist îndreptat împotriva evreilor din Germania, cunoscută în germană și drept Reichskristallnacht. Totuși, ideea zilei căderii Zidului Berlinului a fost abandonată în favoarea mult mai neutrei zile de 3 octombrie. Înaintea reunificării celor două Germanii, în Germania de Vest Ziua Unității Germane fusese sărbătorită în ziua de 17 iunie, ca un omagiu adus zilei revoltei muncitorilor est-germani din 1953 (în mare parte datorată înrăutățirii condițiilor de muncă prin creșterea numărului de ore, dar fără compensare materială). Această revoltă a fost înăbușită cu ajutor sovietic. Dezmembrarea Germaniei în 1949. Viitoarea Germania de Vest (albastru) consta din zonele de ocupație americană, britanică și franceză (fără Saarland [violet], care s-a realăturat Germaniei de Vest în urma unui referendum), iar Germania de Est (roșu) era formată din zona sovietică de ocupație (cu excepția părții vestice a Berlinului.

· Coreea. Ziua Formarii Statului. Coreea este o zonă geografică, o civilizație și un fost stat situat în Peninsula Coreei, în estul Asiei. Acum peninsula este împărțită în Coreea de Nord și Coreea de Sud și se învecinează cu China la nord-vest, cu Rusia la nord-est și cu Japonia spre sud-est, dincolo de Strâmtoarea Coreei. Coreea a fost unită până în 1948; în momentul de față este împărțită în Coreea de Sud și Coreea de Nord. Coreea de Sud, official Republica Coreea, este o țară capitalistă și democrată, membră a ONU, WTO, OECD și G-20 (țări dezvoltate). Coreea de Nord, oficial Republica Populară Democrată Coreea, este o țară comunistă, fondata de Kim Ir-sen și condusă azi de Kim Jong-un. Dovezi arheologice și lingvistice sugerează că originile coreenilor au fost în limba altaică, limba migratorilor din centul și sudul Siberiei, care au populat Coreea antic in valuri succesive din Neolitic pana in Epoca Bronzului. Adoptarea sistemului de scriere chinezesc („Hanja” în coreeană) in secolul II î.Hr, și Budismul în secolul IV d.Hr, au avut efecte profunde în Cele trei regate ale Coreei.

· Irak – Ziua Independentei. Republica Irak este un stat din Orientul Mijlociu în Asia de Sud-Vest la confluența dintre râurile Tigru și Eufrat, care include, de asemenea, sudul Kurdistanului. Are frontiere cu Kuweitul și Arabia Saudită la sud, Iordania la vest, Siria la nord-vest, Turcia la nord și Iran (Persia) la est. Irakul are o zonă îngustă de coastă la Umm Qasr în Golful Persic. A doua țară de pe Pământ ca rezerve de petrol (după Arabia Saudită) a fost invadată în anul 2003 de către trupele a peste 50 de state coalizate, sub conducerea Statelor Unite și a Regatului Unit. La 19 august 2010, după circa 7 ani și jumătate de ocupație, ultima unitate combatantă a forțelor militare ale SUA a fost retrasă complet. Totuși în țară vor rămâne prezenți până la 50.000 militari americani pentru misiuni speciale, necombatante, așa cum ar fi antrenarea forțelor de securitate și antiteroriste irakiene.

· Calendar crestin ortodox:
Sf Sfințit Mc Dionisie Areopagitul; Sf Mc Teoctist

· Calendar crestin greco-catolic:
Sfantul Dionisie Areopagitul

· Calendar crestin romano-catolic:
Sfintii Martiri din Tomis

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Octombrie

Sf Sfințit Mc Dionisie Areopagitul; Sf Mc Teoctist

În această lună, în ziua a treia, pomenirea Sfântului sfintiţului Mucenic Dionisie Areopagitul.

S-a născut în Atena și a fost unul dintre oamenii înțelepți ai Areopagului. Însușindu-și învățătura grecească, a dorit să și-o definească și pentru aceasta s-a dus în Egipt. Întorcându-se în Atena, Dionisie s-a căsătorit, iar la vârsta de 25 de ani a devenit conducător al orașului. Când Sfântul Apostol Pavel a ajuns în Atena, în anul 51 d.Hr., propovăduind pe Hristos cel răstignit și Înviat în mijlocul cetățenilor din Areopag, în timpul împăratului Claudiu Cezarul (41-54),

Dionisie a auzit cuvintele sale și a luat aminte la ele. Pentru că Pavel vorbise în cuvântarea sa despre „Dumnezeul necunoscut” în numele Căruia spusese că văzuse un altar închinat la Atena, Dionisie l-a întrebat pe apostol despre acest Dumnezeu. După ce Pavel i-a explicat faptul că Dumnezeul necunoscut este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, adică Dumnezeul pe care el îl propovăduiește, Dionisie s-a botezat și i-a urmat lui Pavel timp de trei ani, timp în care a învățat de la el tainele lui Dumnezeu, după care Pavel l-a așezat episcop în Atena.

Sfântul Dionisie a dorit să propovăduiască cuvântului lui Dumnezeu și în alte țări, fapt pentru care a suferit multe chinuri. După ce a așezat un alt episcop în locul său s-a dus la Roma, iar Sfântul Clement episcopul Romei, l-a trimis în Galia, ca să propovăduiască acolo la necredincioși cuvântul lui Dumnezeu. În timpul celei de a doua persecuții declanșată de împăratului Domițian (81-96) împotriva creștinilor, Dionisie a fost prins împreună cu episcopul Luchian, preotul Rustic și cu diaconul Elefterie din porunca dregătorului orașului. Și-au mărturisit credința creștină cu mult curaj, fapt pentru care au fost supuși la numeroase suplicii, în cele din urmă primind moarte martirică.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe Sfântul Mucenic Teoctist.

Sfântul Cuvios Teoctist – s-a nevoit în pustiul Iudeii împreună cu Sfântul Eftimie cel Mare. Datorită mulțimii de ucenici care i-au urmat în pustiul Iudeii, Sfântul Eftimie cel Mare împreună cu Sfântul Teoctist au întemeiat o lavra monahală, al cărei egumen a rămas Cuviosul Teoctist, iar Sfântul Eftimie s-a retras în pustnicie. În anul 467 Sfântul Cuvios Teoctist s-a mutat la viața veșnică, la înmormântarea sa a participat și Patriarhul Anastasie al Ierusalimului.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 3 Octombrie

4 REŢETE DE MURĂTURI

Iubiţi prieteni,

Sezonul rece a bătut la uşă, iar noi nu am terminat pregătirile, în sensul de a umple cămara cu produse pentru iarnă.

Vă prezint 4 reţete de murături, foarte uşor de pregătit:

GOGOŞARI ÎN OŢET

Mod de preparare:
Se pun 3 l lichid (1 l otet si 2 l apa cu 1/2 kg zahar si 30 g sare pentru fiecare litru de lichid, o frunza de telina, o frunza de dafin, cateva boabe de piper si hrean) intr-o cratita de 6-7 l. Cand incepe sa clocoteasca se pune un rand de gogosari taiati felii, se acopera cu capacul 1 - 2 minute pana incep sa-si schimbe culoarea, apoi se scot repede cu o strecuratoare si se pun intr-o oala cu capac. Se pune alt rand de gogosari si se oparesc la fel pana se termina toti. Cand toti sunt gata se aseaza in borcane de 1/2 - 1 l. Deasupra gogosarilor se pune in cruce 2 - 3 felii de hrean si 1 - 2 lingurite boabe de mustar. Otetul in care au fost opariti se lasa sa se raceasca, apoi se toarna peste ei in mod egal. Se leaga cu celofan dublu si se pun in camara.

GOGONELE ÎN SARAMURĂ

Mod de preparare:
Gogonelele se pun in borcane impreuna cu felii de telina, morcov, buchetele de conopida, felii de varza alba si rosie. Deasupra se pun 3-4 felii de hrean. Peste ei se toarna saramura fierbinte formata din apa fiarta cu cimbru, marar, foaie de dafin, boabe de piper, frunze de visin, frunze de telina, usturoi si pentru fiecare litru de lichid 40 g sare. Se leaga a doua zi si de pun la camara.

VARZĂ TOCATĂ MURATĂ

Mod de preparare:
Varza se taie fideluta si se pune intr-un lighean mare. Se curata cativa morcovi, se dau pe razatoarea mare si se pun peste varza. Se adauga foi de dafin, boabe de piper si chimen. Peste toate se presara sare dupa gust. Se amesteca toate ingredientele pana se lasa putina zeama, apoi se pun in borcane cu cateva bucati de hrean. Apoi se face o saramura (la 1 litru apa se pune o lingura rasa de sare) si se toarna peste varza din borcan. Se lasa sa fermenteze. Dupa ce a fermentat se mai adauga putina saramura si se pune in camara.

Să vedeţi la iarnă ce bine vă vor prinde aceste produse!

ARDEI UMPLUŢI CU VARZĂ

Vă prezint astăzi o conservă pentru iarnă care mie îmi place foarte mult. Puteţi merge „pe mâna mea”, e ceva deosebit!

Ardei umpluţi cu varză

7 kg ardei gras,

6 kg varza,

4 l saramura.

Se aleg ardei grasi, sanatosi, mai mari si nevatamati, se scot cotoarele, se curata bine de seminte si se spala.

Se lasa la scurs pe un prosop curat.

Varza se curata de frunzele exterioare vestejite, se taie in doua si apoi in fisii subtiri.

Se freaca cu sare, dupa care se scurge bine de zeama rezultata.

Se umplu ardeii cu varza taiata marunt si se asaza indesati in borcane de marimi diferite.

Deasupra se pune un strat din frunze de telina, citeva felii de hrean si boabe de piper.

Separat se pregateste saramura.

Cand saramura este gata si fierbinte, se toarna peste ardeii umpluti, pana la gura borcanului.

Se lasa circa 30 minute pentru a se aseza ardeii si saramura, apoi se completeaza cu saramura.

Se leaga bine la gura si se pastreaza la temperatura obisnuita a camerei (16 - 18'C) , primele 2 - 3 zile, pina intra in fermentatie varza, dupa care se vor muta la locuri racoroase si uscate, ferite de mirosuri straine (petrol).

Cind varza a intrat in procesul de fermentatie, se executa pritocirea la 2 - 3 zile, prin vinturarea saramurei de 3 - 4 ori in acelasi timp.

Cind s-a acrit se leaga bine borcanele si se pot pastra timp mai indelungat in camara sau pivnita.

Varza taiata si scursa se poate amesteca si cu morcov ras.

A. GUSTĂRI

Roşii umplute cu salată orientală cu ciuperci

* 6 roşii potrivite,

* 6 linguri salată orientală cu ciuperci,

* 1 salată verde mică

Roşiile se spală, li se taie un capac, se îndepărtează miezul, se presară puţină sare în fiecare şi se aşază cu gura în jos să se scurgă.

După ce s-au scurs se umplu cu salată orientală cu ciuperci, apoi se aşază pe un platou, pe frunze de salată verde.

B. SALATĂ

Salată de ardei copţi

Ingrediente:
Alegem ardei "drepti", de orice culoare (dar roşii sau galbeni sunt mai gustoşi decât verzi), astfel încât să poată veni în contact cu suprafaţa plitei în orice poziţie.

Instrucţiuni:
1 ) Punem pe plită ardeii şi-i coacem pe toate părţile până când cea mai mare parte a suprafeţei lor s-a copt, iar coaja superficială a început să se desprindă.
2 ) După ce s-au copt, îi punem într-o cratiţă, presărăm pe ei puţină sare şi acoperim cratiţa.
3 ) Peste o jumătate de oră îi putem curăţa de coajă şi-i aşezăm într-un castron, punem oţet (de mere dacă avem) şi sare.

Dacă ardeii sunt prea mari, îi tăiem longitudinal, îndepărtăm seminţele, însă lichidul din interior îl punem în castron împreună cu ardeii.

Peste ardei putem pune şi puţin ulei (de măsline preferabil).

C. SOSURI

Sos de soia

* 2 ardei graşi verzi,
* 2 cepe grase şi proaspete mari
* sos soia
* 2-3 linguri ulei
* orez cca 200 g (pt 2 porţii)

Fierbem orezul cu apă cât să-l acopere 2 degete la foc mare, când dă în clocot îl acoperim şi dăm focul mic şi-l lăsăm cca 20 min.

Ceapa o tăiem în patru şi ardeii cât ceapa şi îi perpelim la foc mare cu puţin ulei, amestecând continuu timp de 5-8 min să nu ajungă să fiarbă (să rămână ardeii verzi frumoşi) iar la sfârşit adăugăm sosul de soia şi sare dacă mai e necesar. Se serveşte lângă orez.

D. BORŞURI, SUPE CREME DE LEGUME

Supă cremă de legume

Ingrediente:
- 3-4 morcovi medii
- 2 rădăcini de pătrunjel
- 2 ţeline mici
- 6 cartofi potriviţi
- crutoane
- 2-3 cepe
- 1 legătură pătrunjel
- sare, piper
- 1 ardei
- 3-4 linguri ulei
- 1/2 lămâie

Mod de preparare:
Se spală şi se taie legumele mărunt. Se pun la fiert într-o oală mare cu apă şi piper până se sfărâmă. Când toate legumele sunt fierte, le scoatem şi le mutăm într-un castron (exceptând ceapa pe care o dăm afară de tot) unde le pasăm până obţinem o cremă. Se adaugă apoi zeama care ne-a rămas, dar cu măsură astfel încât să nu fie prea subţire. Iar dacă rămâne prea consistentă mai putem adăuga apă. La sfârşit adăugăm verdeaţă, sare şi lămâie după gust. Se serveşte cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI

Ardei umpluţi cu ciuperci

* 10 ardei,

* 2 cutii ciuperci,

* 100 g orez,

* 1 ceapă,

* ulei,

* sare,

* piper,

* cimbru,

* 1 kg roşii (3 linguri pastă de tomate),

* pătrunjel şi mărar verde

Ceapa tocată se pune împreună cu orezul spălat la călit în ulei încins. Când ceapa devine sticloasă, se stinge cu o cană de apă şi se lasă să fiarbă până când se înmoaie orezul. Se spală ciupercile, se toacă şi se adaugă împreună cu verdeaţa tocată, puţin cimbru uscat, sare şi piper peste orez. Cu acest amestec se umplu ardeii, se pun capacele de roşii şi se aşază într-o cratiţă, în picioare. Se pune apa amestecată cu roşiile tocate rămase, sau cu pasta de tomate, cât să acopere ardeii. Cratiţa se dă la cuptor pentru 45 min., sau se poate fierbe mâncarea şi pe aragaz.

F. DULCIURI

Fursecuri cu alune

Ingrediente:
* 150 g margarină,

* 2 linguri cu miere,

* 5 linguri zahăr tos,

* 20 linguri zahăr pudră,

* 250 g făină albă,

* 80 g alune prăjite (nesărate),

* 1 lingură zeamă de lămâie,

* 1 linguriţă rasă de amoniac (bicarbonat de amoniu),

* un praf de sare.

Instructiuni:
1 ) Frecăm spumă margarina cu zahărul, adăugăm mierea, zeama de lămâie, amoniacul şi sarea.
2 ) Adaugăm făina cernută în prealabil, amestecăm bine până obţinem un aluat omogen.
3 ) Din acest aluat luăm o bucată ceva mai mare decât o alună, din care facem o biluţă. Aşa procedăm până terminăm tot aluatul.
4 ) Punem pe o furculiţă câte o biluţă, pe care o introducem într-un vas cu apă ca s-o umezim, apoi o tăvălim în zahăr pudră şi prin alune pisate. Căutăm să le apăsăm uşor cu degetele, pentru a se putea prinde alunele.
5 ) Le dăm o formă de disc, eventual le putem apăsa uşor cu furculiţa şi le aşezăm în tava tapetată cu hârtie pentru copt.
6 ) În cuptorul încins moderat, lăsăm tava aproximativ 10 minute, până capătă o culoare aurie frumoasă.

Dacă dorim după ce am format fursecurile, le putem unge deasupra cu puţină apă, presărăm zahăr pudră şi alune pisate, căpătând un aspect mai plăcut.

ARTE 3 Octombrie

MUZICĂ 3 Octombrie

Eddie Cochran, solist rock’n’roll

Eddie Cochran - « Les idoles américaines du rock 'n' roll, Vol. 1 » (Album complet): https://youtu.be/yeNaDOkm_WA.

Chubby Checker, muzician american

Stevie Ray Vaughan, chitarist celebru

Stevie Ray Vaughan - The Slow Blues: https://youtu.be/6sVCw3nJJKo;

Stevie Ray Vaughan and Double Trouble - Greatest Hits (Full Album): https://youtu.be/uC66VSUa_bk;

Stevie Ray Vaughan and Double Trouble - Soul to Soul Full Album: https://youtu.be/2ujFIL1ppM8.

Silvia Dumitrescu

Silvia Dumitrescu - Cred in tine (1989): http://youtu.be/OaLh7beI0-A;

Silvia Dumitrescu - Draga vecina (1994): http://youtu.be/FlnqLcHPh7Q;

Silvia Dumitrescu - Fiorul iubirii (Finala Eurovision România 2014) : http://youtu.be/UIy5ml089gA.

Gwen Stefani

Gwen Stefani - 4 In The Morning: http://youtu.be/_OLUSELxFok;

Gwen Stefani - Early Winter: http://youtu.be/0S7Qu5HMiCA;

Gwen Stefani - Luxurious ft. Slim Thug: http://youtu.be/mXFXwenVJg4.

Sir Arnold Edward Trevor Bax

Arnold Bax - Northern Ballade No.2 (1934): http://youtu.be/TUmbaJqjEeQ;

Arnold Bax - Violin Concerto (1938): http://youtu.be/xv2jihxZ6Ok;

Arnold Bax "November Woods" Tone-poem: http://youtu.be/JuZJWkXk89k.

Aurel Stroe

Aurel Stroe – Aleph: http://youtu.be/Xj9qexqkTUA;

Aurel Stroë ... La cité ouverte: http://youtu.be/_wUkKE2LMYk;

Aurel Stroe - Four Songs, on verses by Tudor Arghezi: http://youtu.be/fsm7-PLQoyw.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

LA MEJOR MUSICA ITALIANA DEL RECUERDO. Seleccion de Cecil González

Classical Oboe Concertos

101 BALADAS ROMANTICAS EN ESPAÑOL CD1

The eagles,Dire Straits,Scorpions,Guns N' Roses,Bon Jovi,Led Zeppelin Best Classic Rock All Time

CCR Greatest Hits Full Album - The Best of CCR - CCR Love Songs Ever (HQ)

RAMÓN AYALA LO MEJOR DE LO MEJOR ÉXITOS SUS MEJORES CANCIONES RAYMÓN AYALA 20 GRANDES CANCIONES

POEZIE 3 Octombrie

Mihail Lermontov

Biografia lui Mihail Lermontov

Mihail Lermontov [3 (15), octombrie 1814, Moscova 15 (27) iulie 1841, la poalele Muntelui Mashuk, aproape de Pyatigorsk; îngropat în satul Tarkhany regiunea Penza], poet rus. Fără știrea alege părinții Căsătoria Lermontov moștenitoare MM Arsenyev (1795-1817) și căpitanul armatei YP Lermontov (1773-1831) a fost un eșec. Moartea timpurie a mamei sale și tatăl ceartă cu bunica lui EA Arsenyev afectat grav formarea personalității poetului. Lermontov a fost crescut de bunica sa într-un conac provincie Tarkhany Penza; a primit o educație excelentă la domiciliu (limbi străine, pictură, muzică). Cult Romantic tatălui și tratamentul adecvat al conflictului marital afectat mai târziu în AMD Menschen und Leidenschaften ( Oamenii și pasiunile , 1830), Un om ciudat (1831). Important pentru formarea de Lermontov și povești despre fondatorul legendar al lui poet scoțian fel Thomas versificator. Prin impresia puternică de copilărie includ o excursie la Caucaz (1820, 1825). Din 1827 Lermontov locuiește în Moscova. A studiat la universitate internat Moscova (septembrie 1828 martie 1830), iar mai târziu la Universitatea din Moscova (septembrie 1830 iunie 1832) privind, apoi departamentul literar morală și politică. Primele experimente poetice indică faptul că Lermontov Gaming predromanticheskoy lectură întâmplătoare și literatura romantică: împreună cu John G. Byron și Pușkin important pentru el Schiller, Victor Hugo, K. Batyushkov, versuri filosofice ale înțelepciunii;. în linii de masă împrumutat versetul (fragmente) de la lucrările mulți autori diferite de la Lomonosov la poeți contemporani. Nu mă gândesc la mine un scriitor profesionist și nu încearcă să fie imprimate, Lermontov conduce jurnal liric sub acoperire în cazul în care străinii uneori contrastante formule sunt o expresie a adevărului ascuns despre suflet mare și neînțeles. Experiență în 1830-1832 hobby-uri EA Sushkov, NF Ivanova, VA Lopukhina deveni materiale pentru respectivele cicluri lirice confesionale, în cazul în care circumstanțele specifice ale ascunde la nesfârșit, conflictul tragic. În același timp, lucram pentru poezii romantice de sincer imitativ cerchezi (1828) într-o complet profesionist Ismail Bey și Litvinko (Atât 1832), care arată asimilarea Lermontov gen (Byron, Pușkin) canon (exclusiv a protagonistului, partea de sus a compoziție, aluzii complot, exotic sau aromă historical). La începutul 1830. descoperit principal eroi sistem poetic Lermontov corelat cu două strategii de viață și de creație diferite, cu două interpretări ale sinelui: spiritul căzut, în mod deliberat blestemat lumea și răul ales (prima ediție a poeziei Demon , 1829), precum și nevinovat sufletul, pur al suferindului, visând libertate și armonie naturală (poem Confesiunile , 1831, care a fost prototipul poeziei Novice ). Contrast aceste interpretări nu se opune relație intern, oferă un caracter antitetic tensiune de personajele principale Lermontov și complexitatea evaluării autorului. Ora Probleme Lăsând motive nu foarte clar de învățământ Lermontov în 1832 sa mutat la Sankt Petersburg și a intrat în pază școală sub-însemnele și cadeți de cavalerie; cornet lansat de Life Guards husari Regimentul în 1834. Locul de poezie mare nevoie de prozodie neimprimabilă ( Junker poem ), un bătăuș cinic loc tragic ales, a redus de două ori . demon În același timp, lucram la un roman Vadim (Nu completa), în cazul în care motivele ultraromanticheskie și mișcări stilistice (relație Îngerul și demonului , poezia de urâțenia , expresie lingvistică) însoțite de o delimitare atentă a fundalului istoric (Pugachev rebeliune). Demonic linia continuă în romanul neterminat al vieții contemporane Printesa Ligovski (1836) și quot drama si, Masquerade . Ultima Lermontov acordat o importanță deosebită: este nevoie de trei ori în cenzură și remake-uri duble. Poetul Până la începutul anului 1837 Lermontov un statut literar: numeroase poezii (printre care recunoscute în viitoarele capodopere Îngerul , 1831, Sail , 1831, Mermaid , 1832, Dying Gladiator , 1836; Poemul boierești Orsha , 1835-1836), în care nu este dat imprimarea, romanele nu sunt finalizate, Masquerade nu a trecut prin cenzura, publicat (potrivit informațiilor neconfirmate fără știrea autorului) poem Haji Abrek (1834) rezonanță nu este cauzată, relațiile din lumea literară nu există nici o (semnificativ de bază non-săli de conferință Puskin). Kudos la Lermontov veni peste noapte cu un poem Moartea unui poet (1937), răspunsul la ultima duel Pușkin. Textul este distribuit pe scară largă în liste, este foarte apreciat în cercul lui Pușkin, și a publicului, pentru a asculta aceste versete durere propriu și ultraj. Liniile finale ale poemului cu atacuri tăioase la adresa cea mai mare aristocrația înfuriat Nicolae I. 18 februarie Lermontov a fost arestat și transferat în curând steag în Nijni Novgorod Dragoon Regimentul în Caucaz. Link a durat până în octombrie 1837: Lermontov călătorit Caucaz, a vizitat Tbilisi, a fost tratat pe apele (aici au făcut cunoștință cu decembriștii exilați, inclusiv poet AI Odoyevsky, precum VG Belinski); folclor oriental studiat (scrie basme Ashik Kerib ). Publicarea în 1837 a poemului Borodino consolidat gloria poetului. Din aprilie 1838 aprilie 1840 Lermontov servește Life Gărzile husari, cu încredere a câștigat lumina mare și lumea literaturii. Stabilirea legăturilor cu familia cercul Karamzin lui Pușkin, PA Vyazemsky, VA Zhukovsky (prin intermediul acestuia din urmă în Contemporanul în 1838 a tipărit poemul Tambov Trezorierul ) și A. Krajewski (publicarea Cântece despre Țarul Ivan Vasilievici ... în editabil Krajewski completări literare la rus invalid , 1838, cooperarea sistematică cu Krajewski condus în 1839 revista note de uz casnic ). Lermontov intră frondersko-aristocratic cerc șaisprezece . În liric matur Lermontov temă dominantă a societății contemporane vrut, reflexiv, nu pot să acționeze, pasiune și creativitate. Fără separarea se de la generația pacient ( Duma , 1838), exprimând îndoieli cu privire la posibilitatea de a existenței poezie aici și acum ( Poetul , 1838, Nu cred că mă , 1839, jurnalist, cititor și scriitor , 1840), sceptic cu privire la viața însăși ( Și plictisit și trist ... , 1840), Lermontov care caută armonia în trecut epic ( Borodino , Song despre tarul Ivan Vasilievici ... , în cazul în care eroul demonic oprichnik învins de custode a principiilor morale), în cultura populară ( cazac Lullaby , 1838), în sentimentele copilului ( Cat de des mulțimea pestriță înconjurat ... , 1840), sau persoana care a salvat percepția copiilor din lume ( memorie AI O lt; doevskogo gt; , 1839, lt; M. A. Scherbatova gt; 1840). Theomachism ( Multumesc , 1840), motivele imposibilitatea dragostei și a frumuseții distructiv ( Trei Palms , 1839; Rock , Tamara , Leaf , Sea Princess , toate 1841) coexista căutarea de liniște spirituală, se conecteaza cu tradiția națională, ideologie liber ( patriei , a litigiilor , ambele 1841), mistic merge dincolo de limitele doom pământului ( Ies singur pe drum ... , 1841). Aceeași leagăn de tensiune între polii mirootritsaniya și dragostea de a fi între pământ și cer, blestem și binecuvântare noduri inerent poem mai recentă ediție Lermontov a Demon și Novice (Ambele 1839). În 1838-1840 scris roman Erou al timpului nostru : componența originală a diferitelor genuri de nuvelele sale au fost publicate în notele Patriei și nu se poate aștepta ciclizare. În romanul, examinează îndeaproape fenomenul omului modern; analizate cu atenție antinomii lume inerent și poetic de Lermontov. Apariția unei ediție separată a romanului (aprilie 1840) și numai durata colecții Poezii Lermontov (Octombrie 1840 inclus Novice g despre tarul Ivan Vasilievici ... , 26 de poezii) au devenit evenimente cheie literare ale epocii, numit dezbaterea critică, în care un loc aparte aparține școlii de articole Belinski. Neașteptată încheie duel Lermontov și fiul francez ambasadorul E. de Barant (februarie 1840) a dus la arestarea și transferul de Tenghinka Regimentul. Prin Moscova (întâlniri cu Slavofilii și Nikolai Gogol aflate în cina ziua de nastere) poet care deservesc în Caucaz, unde a luat parte la lupta (lupta pe râul Valerik descris în quot poem și, am scrie la tine de accident, chiar ... quot ,), pentru care el pare să premii (scoase de pe lista de împăratul Nicolae I). În ianuarie 1841 servire la Sankt Petersburg, unde, expirat de două luni de vacanta este, până la 14 aprilie rotirea în cercurile literare și sociale. Lermontov gandeste planurile de pensii și opere literare în continuare (concepție cunoscută a romanului istoric, există dovezi cu privire la intenția de a prelua o revista); din Sankt-Petersburg și după ce la părăsit unul după altul poem genial scris (în. t. h. enumerate mai sus). Revenind la Caucaz, Lermontov întârziat în Pyatigorsk pentru tratamentul apelor minerale. Ceartă aleatorie cu colegii de la școală cadet NS Martynov duce la trist duel quot totdeauna; (VV Rozanov) și moartea poetului.

Înţelegere

Las' gloata să dispreţuiască
Ascunsa taină dintre noi,
Prejudecata omenească
S-arunce-n cale-ţi cu noroi.

Naintea idolilor lumii
Nu plec genunchii, nu cerşesc;
La fel cu tine, gândul nu mi-i
Nici s-o urăsc, nici s-o iubesc;

M-afund, făr' să le caut rostul,
În chefuri - nici voios, nici trist:
Vorbesc cu prostul, cu neprostul,
Doar pentru sufletu-mi exist.

Şi preţuim în viaţa toată
Doar oamenii. Atâta tot!
Nu ne-om minţi noi niciodată
Nici alţii-a ne minţi nu pot.

În larma gloatei ne-ntâlnirăm,
O zi ca orice altă zi.
Fără de bucurii iubirăm,
Fără tristeţi ne-om despărţi.

Moartea poetului

O, rege, răzbunare, răzbunare!
Îţi cad la picioare.
Fii drept şi pedepseşte pe cruntul ucigaş
Osânda lui în vremuri viitoare
S-arate lumii dreapta-ţi judecată,
Să fie-o pildă pentru ticăloşi!
(din tragedia "Venceslas" de Jean de Rotrou)

Sclav al onoarei, suflet drept,
Jignit de clevetiri mărunte,
Poetul cu un glonte-n piept
Muri plecându-şi mândra frunte!...
Ocara lumii şi minciuna
L-au supărat, nu l-au supus,
Şi singur ca întotdeauna
S-a răzvrătit... şi-a fost răpus!
Răpus! Ce rost mai are plânsul
Şi corul laudei deşarte
Şi scuza foanfă pentru dânsul
În faţa împlinitei soarte?
Oare nu voi aţi prigonit
Talentul lui cu-nverşunare
Şi ca să râdeţi aţi stârnit
Din foc ascuns văpaie mare?
Fiţi veseli! A căzut învins
În cea din urmă crudă luptă
Şi-acuma geniul lui e stins,
Cununa lui de lauri ruptă.
Calm, ucigaşul a ţintit
Şi-a tras. Şi inima-i păgână
Urma să bată liniştit;
Nu-i tremura pistolu-n mână.
E de mirat? Un venetic
Zvârlit la noi din întâmplare,
Umblând pe-aici la vânătoare
De ranguri, suflet de nimic;
Bătându-şi joc în chip obraznic
De limba noastră şi de ţara-ntreagă,
El a lovit în gloria noastră dragă
Şi n-a putut să înţeleagă
Ce om doboară braţul lui năpraznic.

Şi-acum poetul în mormânt e-nchis
La fel cu cântăreţul drag pe care
Atât de minunat ni l-a descris,
Ros de-ndoieli chinuitoare,
Şi care ca şi el a fost ucis
De-o mână rea, necruţătoare.

Lăsându-şi buni prieteni şi bucurii senine
De ce-a venit în zarva acestei lumi meschine,
Vrăjmaşa sufletelor îndrăzneţe?
Dând mâna cu un ipocrit mişel,
De ce-a crezut în vorbe şi-n chipuri false, el
Care-i ştia pe oameni demult, din tinereţe?
Cununa lui de lauri i-au scos-o şi i-au dat
Una de spini cu lauri împletită;
Dar spinii bine-ascunşi l-au înghimpat
Rănindu-i fruntea lui slăvită,
Ceasul din urmă i l-au otrăvit
Cu glume grosolane în şoaptă strecurate,
Setos de răzbunare a murit
Scârbit că-i sunt speranţele-nşelate.
S-a stins dumnezeiasca lui cântare
Şi n-o să mai răsune nicicând şi nimănui;
Şi unde-i el acuma e întuneric mare;
Pecetluită este gura lui.

Voi, însă, fii înfumuraţi
Ai unor taţi vestiţi prin mârşăvie,
Care cu tălpi de rob călcaţi
Vlăstarele lovite de urgie;
Voi care, lacomi, lângă tron pitiţi,
Ucideţi Libertate, Genii, Glorii,
Când apăreţi, de lege ocrotiţi,
Muţeşte adevărul şi tac judecătorii!
Dar este-n cer un straşnic judecător cinstit
Care pe voi, aleşii desfrâului, v-aşteaptă;
Cu aur el nu poate fi plătit
Şi ştie orice gând şi orice faptă.
Zadarnic veţi veni cu vorbe rele
La judecata cea de sus:
Tot negrul vostru sânge nu va putea să spele
Sângele poetului răpus.

Un vis

Zăceam, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, în piept cu-o rană grea;
Şi sângele cu picături domoale,
Din rana încă proaspătă curgea.

Jos pe nisip zăceam în nemişcare;
Stânci mari se-ngrămădeau în jurul meu
Şi-nfierbântându-le, cumplitul soare
Mă dogorea; dar eu dormeam somn greu.

Visam; şi-n vis vedeam o sărbătoare
Din ţara mea şi vii lumini lucind;
Femei frumoase-n păr cu câte-o floare
Vorbeau de mine, vesele, glumind.

Şi numai una singură, deoparte,
În vorba celorlalte nu s-a prins;
Şi sufletu-i întunecat de moarte
Era de-un trist şi straniu vis cuprins.

Vedea, la ceasu-amiezii, într-o vale
Din Daghestan, un trup cu-o rană grea;
Şi sângele, cu picături domoale,
Încet, încet, răcindu-se curgea.

George Crețianu

Biografie George Crețianu

George Crețianu (n. 3 octombrie 1829, București - d. 6 august 1887, Constanța) a fost un poet și publicist român, membru de onoare (din 1882) al Academiei Române.

«Cântecul străinătăţii

Rătăcesc în căi străine,
De căminu-mi depărtat;
Petrec viaţa în suspine,
Pâinea ‘n lacrămi mi-am udat.
Fie pâinea cât de rea,
Tot mai bine în ţara mea!

Ah! în ţara mea frumosă
Am lăsat tată iubit,
Am lăsat mamă duioasă,
Ce de plânsuri a albit.

Vezi o culme muntenească
Ş’o căsuţă de desubt?
Este casa părintească,
Unde laptele am supt.

În dumbrava verde, deasă,
O fecioară vezi trecând?
Este-a inimei mireasă,
Ce mă chiamă suspinând.

La străini am stat la masă,
Şi cu ei m’am ospătat;
Dar gândind la mine-a casă,
Lacrămi rîuri am vărsat.

Cine ţara ‘şi iubeste,
Nu dă lumea pentru ea;
Oh! atunci inima-mi creşte.
Când gândesc a o vedea!

Fericiţi câţi sunt aproape
De căminul părintesc!
D’oiu muri, voiu să mă’ngroape
În pămîntul românesc.
Fie piatra cât de grea,
Tot mai bine în ţara mea!»

George Creţeanu s-a născut la 3 octombrie 1829, Bucureşti. Fiu al paharnicului Zamfirache Creţeanu şi al Mariei (născută Samurcaş), Creţeanu învaţă la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, unde îi cunoaşte pe Gr. Alexandrescu, I. Voinescu II, N. Bălcescu, formându-se astfel alături de cei care pregăteau revoluţia. Face studii de drept şi litere la Paris, beneficiind temporar de un stipendiu acordat de Guvernul provizoriu de la 1848. Întors în ţară în 1853, intră în magistratură, fiind şi procuror la Curtea de Casaţie. Ales deputat în 1859, este numit apoi ministru ad-interim la Departamentul Dreptăţii şi ministru al Cultelor. În 1882 a devenit membru de onoare al Academiei Române.

Debutul lui Creţeanu se leagă de „Curierul românesc” al lui I. Heliade-Rădulescu, unde în 1847 publică notaţii satirice în proză şi cronici teatrale, urmate de versuri patriotice, apărute fie aici, fie în „Pruncul român”, „Popolul suveran” ori în „România viitoare” şi „Republica rumână”, reviste scoase la Paris de emigraţia română. Are un rol însemnat în înfiinţarea societăţii „Junimea română” şi a revistei cu acelaşi nume, editată tot la Paris, în 1851. Mai publică la „Patria”, „Foiletonul Zimbrului”, în revistele unioniste „România literară” şi „Steaua Dunării”, este redactor la „Concordia”, „România”, „Revista română”, „Revista contimporană”, „Revista literară şi ştiinţifică”, va colabora la „Românul”, „Revista Carpaţilor”, „Trompeta Carpaţilor”, „Pressa”, dar şi la „Convorbiri literare”.

«Orfanii

Vedeau că ceva straniu se petrecea în casă:
Femei, bărbați în negru, cari mai toți plângeau;
Măicuța lor iubită întinsă pe o masă,
De facle înconjurată, și preoții citeau.

Deodată copilașii în brațe se luară,
Și fără a-și da seama, ei suspinau amar;
Mult timp șezură astfel; iar când se deșteptară,
Zăriră p’a lor mamă, trecând p’un negru car…

Și tot ce mai țin minte, e o grădină, în care
Stau șir chipuri de piatră, coloane, lespezi, cruci;
Doi oameni în cămașă, săpând o gropă mare,
Pe când vibra în aer funebrul glas de tuci.

Când seara veni ora, copiii să se culce,
Voiră c’altă dată pe mamă-a săruta;
Dar în deșert cătară pe mama lor cea dulce
Și ‘n deșert chemară…. ea, vai! nu s’arăta….

Trecuse miezul nopții, domnea tăcere-adâncă,
Ei nu puteau s’adoarmă, se svîrcoleau prin pat:
„Frate, zise cel mai mare, ochii n’am închis încă,
Me tot gândesc la mamă, de ce ne-o fi lăsat?”

— „Poate, răspunse micul, pe noi e supărată,
Dar e așa de bună, mâine ne va ierta.”
— „Oh, nu sciu de ce-mi vine să plâng câte odată,
De ce în carul negru ea nemișcată sta?”

Așa vorbeau copiii…; trecu întinsa noapte,
Sîrmanii încercară s’adoarmă ‘n deșert;
Tot așteptau s’audă a maicei dulce șopte
Ș’ un dor fără de margini simțeau în al lor piept.

Trecură zile multe, copiii ‘n așteptare,
La fie-care sgomot spre ușă alergau;
Văzând că nu mai vine, vărsau lacrămi amare,
Pe câți intrau în casă, de dînsa întrebau!

Și toți ziceau: „E’n ceruri de îngeri ocolită,
Petrece fericită, făr’a gândi la voi.”
— „Nu! răspundeau copiii, măicuța mult iubită
Nu poate fi în ceruri ferice fără noi!”

Iar ei fără de dînsa păreau străini pe lume,
Amici, plăceri sau jocuri, nimic nu-i atrăgea;
Orice altă iubire, în lipsa unei mume,
Să stingă-a lor mâhnire, putere nu avea.

Așa trecu o vreme; iar mortea ne’mpăcată
Fu pentru ei umană, duioasă ca o sor:
Căci nu voi, sîrmanii, lung timp să-i mai despartă
De mama lor; la ambii săpa mormîntul lor,

Acum ei dorm în pace, de mama lor aproape;
Acum ferice ‘n ceruri toți trei s’au întrunit;
Precum la cimitir unite sînt trei groape,
Așa mortea unit-a, ce dînsa a despărțit.»

Creţeanu şi-a adunat versurile în volumele Melodii intime (1854) şi Patrie şi libertate (1879). O primă faţetă, erotica, este ilustrată de stihuri delicate, vibrând discret, elegant, dar până în cele din urmă convenţional. Caracteristică pentru Creţeanu rămâne însă coarda patriotică. Cu toate că pe strunele inspiraţiei civice cântaseră mai toţi paşoptiştii, primindu-le înrâurirea, el este mai mult decât un epigon. Energia, patetismul, tensiunea mobilizatoare, lipsa de retorism a exhortaţiilor îşi au izvorul în credinţa în rostul mesianic al poetului şi poeziei.

Participant la evenimentele timpului, Creţeanu închină revoluţiei, revoluţionarilor, Unirii, strofe imnice, ode, adevărate manifeste politice învăpăiate de viziunea libertăţii, a gloriei ţării. Acelaşi nobil civism, aceeaşi mistică a renaşterii tutelează imaginea trecutului, resuscitat spre a fi propus model şi îndemn prezentului. Fluide, bine ritmate, aceste poezii au avut răsunetul lor în vreme, în pofida unor minusuri ce ţin de inventivitatea imagistică restrânsă ori de lipsa de concentrare.

«Iepurele cu coarne

Ursul ce domena-n pădure,
Umblând noaptea după mure,
De un corn fu înțepat;
A doua zi decretează
Că din țară exilează
Orice-animal cornurat.

Țapi și capre, cerbi și ciute,
La ast ordin pleacă iute
Altă patrie-a căta;
Iepure citind decretul,
Își făcu și el pachetul
Gata a se depărta.

“- Stăi pe loc, vulpea îi zise,
Tu n-ai coarne; aste scrise
Pe noi doi nu ne privesc.”
“- Când pe-o simplă neghiobie
Toți cornații se proscrie,
Zău ! mă tem, mă îngrijesc

Ca despotica putere
Să nu fie de părere
Că a mele lungi urechi
Sunt chiar coarne răsturnate;
Sofismele-s uzitate
De tiranii noi și vechi.”»

Cu un temperament mai echilibrat decât al altor confraţi post-paşoptişti, Creţeanu explorează mai rar stările de nelinişte, îndoială, deziluzie. Elegii, meditaţii, fabule, satire stau mai curând sub un semn al seninătăţii, după cum alte versuri din acest peisaj mozaicat sunt impregnate de sentimentalism, de umanitarism.

Opera
Melodii intime, Bucureşti, 1854;
Patrie şi libertate, Bucureşti, 1879;
Pagini alese, prefaţă de N. Iorga, Vălenii de Munte, 1908;
Patrie şi libertate, ediţie îngrijită de Rodica Rotaru, Bucureşti, 1988.

La 6 august 1887 moare la Constanţa

Serghei Esenin

Biografie

Serghei Alexandrovici Esenin s-a născut la 3 octombrie 1895 într-o familie de ţărani din satul Constantinovo (astăzi, acest sat, îi poarta numele, Esinino), din Rusia. A început să scrie poezii de la vârsta de nouă ani. Copilul minune al literaturii ruse, în 1912, s-a mutat la Moscova unde s-a întreţinut muncind ca şi corector la o tipografie. Un an mai târziu s-a înscris Universitatea de Stat din Moscova, unde a studiat un an şi jumătate, ca student extern. În această perioadă scria poezii inspirate din folclorul rus şi devine un apropiat al poeţilor Alexandr Blok, Serghei Gorodetsky, Nikolai Kliuev şi Andrei Beli.
În 1915, Serghei Esenin a publicat primul său volum de poezii, Radumiţa, urmat curând de “Slujbă pentru morţi” (1916). Poeziile sale despre dragoste şi despre viaţa simplă i-au adus un plus de popularitate la acea vreme.
În 1916-1917, Serghei Esenin a fost înrolat în armată. Crezînd că revoluţia Octombrie din 1917 va aduce o viaţă mai bună, a susţinut-o pentru o perioadă scurtă, dar, curând, a fost dezamăgit şi uneori chiar a criticat regimul bolşevic în poezii ca “Sumbrul Octombrie m-a dezamăgit”, poezii interzise de comunişti.
În septembrie 1918, şi-a înfiinţat propria editură numită "Compania de muncă a artiştilor cuvântulului din Moscova."
Dăruit cu frumuseţe şi cu o fire romantică, se îndrăgostea frecvent. Astfel, într-o scurtă perioadă de timp (1913-1925), a fost căsătorit de cinci ori!
În primăvara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaşte şi se căsătoreşte pentru a cincea oară, cu Sofia Andreievna Tolstaia, nepoată a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a încercat să îl ajute, dar Esenin a suferit o criză mentală şi a fost spitalizat vreme de o lună. Cu două zile înaintea externării, de Crăciun (27 decembrie 1925), şi-a tăiat venele de la mână, a scris un poem de adio cu propriul sânge, după care s-a sinucis.
Ultimii doi ani din viaţa lui Serghei Esenin au fost plini de rătăciri constante şi comportament de beţiv, dar a continuat să scrie opere poetice de calitate.

Serghei Alexandrovici Esenin, (in rusa: Сергей Александрович Есенин) (n. 3 octombrie 1895, d. 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru.

Daruit cu frumusete fizica si cu o personalitate romantica, s-a indragostit frecvent si, intr-o perioada scurta, a fost casatorit de cinci ori. Prima data s-a casatorit in 1913, cu o colega de la tipografie, Anna Izriadnova, cu care a avut un fiu, Iuri. In timpul epurarii staliniste, Iuri Esenin a fost arestat si a murit in 1937, intr-unlagar de munca fortata din Gulag.

In 1918, Esenin s-a casatorit pentru a doua oara, cu actrita Zinaida Raikh. Cu aceasta a avut o fiica, Tatiana, si un fiu, Constantin.

In toamna anului 1921, in timp ce vizita atelierul pictorului Gheorghi Iakulov, a cunoscut-o pe dansatoarea americana stabilita la Paris, Isadora Duncan, o femeie cu 17 ani mai in varsta, care nu vorbea rusa, iar el nu vorbea engleza. Au reusit sa comunice in limba franceza si s-au casatorit in 2 mai 1922. Esenin si-a insotit noua si celebra sotie intr-un turneu prin Europa si prin Statele Unite ale Americii, dar in acest punct al vietii, dependenta fata de alcool scapase de sub control. Adesea aflat sub influenta alcoolului sau a drogurilor, in timpul unor crize violente de furie, Esenin a distrus camere de hotel sau a provocat scandaluri in restaurante, actiuni care au avut parte de multa publicitate in presa lumii. Casnicia cu Isadora Duncan a durat doar o scurta perioada si, in mai 1923, s-a intors la Moscova. Aici, are o relatie cu actrita Augusta Miklasevskaia si se crede ca s-ar fi casatorit cu ea printr-o ceremonie civila de indata ce a obtinut divortul de Isadora Duncan.

Relatia lui Esenin cu Galina Benislavskaia s-a sfarsit tragic: la un an dupa moartea lui, ea s-a sinucis la mormantul acestuia.

Comportamentul lui Esenin a devenit tot mai dezechilibrat si, in acelasi an, are un fiu, Alexandr, cu poeta Nadejda Volpin. Serghei Esenin nu a apucat sa-si cunoasca acest fiu, dar Alexander Esenin-Volpin a devenit un poet important si un activist in miscarea dizidenta din Uniunea Sovietica a anilor 1960, alaturi de Andrei Saharov si de altii. Dupa ce s-a stabilit in Statele Unite, Esenin-Volpin a devenit un matematician respectat.

Ultimii doi ani din viata lui Esenin au fost plini de rataciri constante si comportament de alcoolic, dar a continuat sa scrie opere poetice de calitate. In primavara lui 1925, un Serghei Esenin foarte aerian o cunoaste si se casatoreste cu a cincea sotie, Sofia Andreievna Tolstaia, o nepoata a scriitorului Lev Tolstoi. Ea a incercat sa il ajute, dar Esenin a suferit o criza mentala si a fost spitalizat vreme de o luna. Cu doua zile inaintea externarii de Craciun, si-a taiat venele de la mana si a scris un poem de adio, cu propriul sange, dupa care s-a spanzurat de tevile de la incalzire de pe tavanul unei camere a hotelului „Anglia” din Sankt Petersburg.

Intalnindu-l intamplator pe Esenin in 1925, Vladimir Maiakovski nota:

... Cu mare greutate l-am recunoscut pe Esenin. Tot cu greutate, i-am refuzat invitatiile insistente de a merge impreuna sa bem ceva, invitatii insotite de fluturatul unui teanc gros de bancnote. Toata ziua am avut in fata mea imaginea lui deprimanta, iar seara, desigur, am discutat cu colegii mei despre ce s-ar putea face cu Esenin. Din nefericire, in asemenea situatie, toata lumea se margineste la discutii.

Potrivit memoriilor lui Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, vieti (1961),

Esenin era intotdeauna inconjurat de sateliti. Cel mai trist lucru era sa vezi, alaturi dse Esenin, un grup intamplator de oameni care nu aveau nimic de-a face cu literatura, ci doar le placea (si le mai place) sa bea vodca altuia, sa se incalzeasca la faima altuia si sa se ascunda in spatele autoritatii sale. Si totusi, nu roiul acesta negru l-a distrus, el i-a atras spre el. El stia cat valoreaza ei; dar in starea lui, gasea ca e mai usor sa fie impreuna cu oameni pe care ii dispretuia.

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig

Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.

N-ai să mai zvâcneşti ca pân-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.

Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!

În dorinţi încep zgârcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.

Toţi suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvântat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.

Scrisoare mamei

Tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie, cu supunere, mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-e dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri şi se năzare
Gând pustiu, ce lacrimei da val,
Că la crâşmă-ntr-o-ncăierare
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd.
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut, mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc;
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni, pe când răsfaţă
Pomii-n floare, satul meu tăcut;
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă, ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc,
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat, trăind, să pătimesc.
Să mă rog, tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele, rost.
Fie-ţi deci, neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat...

* * *

Învârtejite frunze se destrama
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea

Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, le-a ridicat.

În suflet şi pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foşnitoare,
Se singe-un zvon de zurgălăi vioi.

Aşa de treaz, eu încă niciodată
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng şi eu.

Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc...
Pe unde eşti tu, simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc?

Louis Aragon

Biografie Louis Aragon

Louis Aragon (n. 3 octombrie 1897, Paris - d. 24 decembrie 1982, Paris) a fost pseudonimul literar al lui Louis-Marie Andrieux, poet şi scriitor francez.

Influenţat de Charles Dickens, contele de Lautréamont, Lev Tolstoi, Maxim Gorki, este unul din reprezentanţii realismului. Împreună cu André Breton şi Paul Éluard fomează în 1924 suprarealismul.

După absolvirea liceului Carnot, studiază medicina la Sorbona, unde îl cunoaşte pe André Breton.

În 1917, se înrolează şi participă la Primul Război Mondial, lucrând la un spital militar. Aici îl cunoaşte pe Guillaume Apollinaire, devenind prieteni apropiaţi.

În 1927 aderă la mişcarea comunistă.

În 1928 o cunoaşte pe Elsa Triolet, scriitoare şi participantă la Rezistenţa franceză, cu care se căsătoreşte în 1939.

Poezie
1942: "C";
1943: Muzeul Grévin ("Le Musée Grévin");
1919: Foc de bucurie ("Feu de joie");
1926: Mişcarea perpetuă ("Le Mouvement perpétuel");
1929: Marea bucurie ("La Grande Gaîté");
1930 - 1931: Acuzatul-acuzator ("Persécuté persécuteur");
1934: "Hourra l'Oural";
1941: Necaz ("Le Crève-Cœur");
1942: "Cantique à Elsa";
1942: Ochii Elsei ("Les Yeux d'Elsa");
1942: "Brocéliande";
1943: Onoarea poeţilor ("L'Honneur des poètes");
1943: "La Rose et le Réséda";
1944: Diana franceză ("La Diane Française");
1945: "En étrange pays dans mon pays lui-même";
1948: Un alt necaz ("Le Nouveau Crève-Cœur");
1956: Romanul neterminat ("Le Roman inachevé");
1959: Elsa ("Elsa");
1960: Poeţii ("Les Poètes");
1963: "Le Fou d'Elsa";
1964: "Il ne m'est Paris que d'Elsa";
1969: "Les Chambres, poème du temps qui ne passe pas";
1955: Afiş roşu ("Affiche rouge").

Proză

1921: "Anicet ou le Panorama";
1922: Aventurile lui Telemac ("Les Aventures de Télémaque");
1924: "Le Libertinage";
1926: Ţăranul din Paris ("Le Paysan de Paris");
1927; "Le Con d'Irène";
1934: Clopotele din Basel ("Les Cloches de Bâle");
1936; Frumoasele cartiere ("Les Beaux Quartiers");
1942: Călătorii din imperială ("Les Voyageurs de l'Impériale");
1944: Aurélien ("Aurélien");
1945; Servitute şi măreţie franceză ("Servitude et Grandeur des Français. Scènes des années terribles");
1949 - 1951: Comuniştii ("Les Communistes") (6 vol.);
1953: "Le Neveu de Monsieur Paul";
1958: Săptămâna patimilor ("La Semaine Sainte");
1962: "Histoire parrallèle";
1965: "La Mise à mort";
1967: "Blanche ou l'oubli";
1971: Henri Matisse ("Henri Matisse");
1974: Teatru/roman ("Théâtre/Roman");
1980: "Le Mentir-vrai";
1986: Apărarea infinitului ("La Défense de l'infini");
1986: Aventurile lui Jean-Foutre La Bite ("Les Aventures de Jean-Foutre La Bite");
1989: Pentru a explica ceea ce am fost ("Pour expliquer ce que j'étais").

Aschii

Opreste-ti gemetele.Nu-i nimic mai caraghios
Decât un om gemând
De nu cumva e unul care plânge.
*
Ma plimb
Cu un tais de umbra în mine;
Ma plimb
Cu o pisica în memorie;
Ma plimb
Cu un manunchi de flori fanate
Si cu fotografii îngalbenite;
Ma plimb
Cu un vesmânt ireparabil;
Ma plimb cu-o gura cât toate zilele în inima.
*
Cu cât poemul e mai scurt
Cu atât patrunde mai adânc în carne
*
Acest poem trebuie alungat
Caci în cetate nu e loc
Pentru exemplele durerii
*
Duceti în alta parte pasii acestia raniti.
*
Cine spune: Mi-e rau
Îi uita pe ceilalti.
*
Nu e de ajuns sa taci:
Trebuie sa stii sa spui altceva.
*
Blestemata fie planta
Care nu bucura ochii;
Poetul n-are dreptul
Sa ramâna astfel, fara sa-nfloreasca.
*
Nu exista rana
Pe care un pic de fard
Sa n-o astupe,
T;ipat sa nu se poata încovoia;
Singura crima este discordanta.

Crima Perfecta

Mi-am privit mainile
Intrebandu-ma
Daca-au ucis
Vreodata

Intrebandu-ma

Pe cine
Mainile acelea

Cand
Aceste maini

Si unde

Intrebandu-ma
Daca vreodata

Cinstit vorbind nu stiu
Sa raspund.

Matei Milu

Biografie

*Matei Milu, poet, scrie poezii de dragoste, portrete satirice. Scrie primul pamflet şi prima odă din literatura română. Opera sa s-a păstrat în manuscris. Este bunicul actorului Matei Millo.

Matei Milu s-a născut la 21 ianuarie 1725 sau circa 1750, la Spătăreşti, judeţul Suceava. Fiu al lui Enăcache Milu (Milo sau Mile), staroste de Cernăuţi, şi a unei Safta, din familia Roset, Milu este bunicul marelui actor moldovean Matei Millo. Avea oarecare cultură, deprinzând acasă franceza şi greaca modernă – în care şi compune o poezie. Nici limba rusă nu îi era străină, de vreme ce mersese, pentru studii, la St. Petersburg, de unde se reîntoarce în ţară la începutul anului 1775. Nutrea interes pentru matematici, dovadă o aritmetică din 1795, probabil o copie după manualul lui Amfilohie Hotiniul. Boier velit, poetul fu, mai întâi, vătaf de aprozi şi, mai departe, vel sulger, vel stolnic, ispravnic, vei ban, vel spătar, cum semna în 1798.

Preocuparea pentru poezie a lui Milu a fost statornică, dar versurile lui elegiace sunt naive şi convenţionale. Ele anticipă totuşi – dacă nu cumva îi vor fi servit chiar de model – lirica erotică a lui Costache Conachi. Tânguitoare, întretăiate de suspinuri şi de oftaturi grele, aceste stihuri se resimt de înrâurirea manierei anacreontice, cum şi de aceea a liricii galante franceze. Milu citea şi pe Voltaire, din care traduce o scurtă cugetare. În epocă nu apare ca o figură veche, anacronică, câteodată el arătându-se receptiv la înnoiri, curios de prefacerile aduse de civilizaţia apuseană. Pe plan literar e sensibil la turnura de gândire a moraliştilor francezi, mai apropiată structurii şi formaţiei sale. Nota originală a scrierilor lui se vădeşte în genul satiric. Înaintea lui Barbu Paris Mumuleanu, Milu concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schiţe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi, precum şi moravuri de-ale contemporanilor. Un ascuţit simţ al ridicolului dă „caracterelor” sale accentul de expresivitate. Portretul creionat avarului paharnic Iordache Lazu a fost socotit primul pamflet românesc în versuri. Maliţioasă, verva satiricului dă la iveală şarje izbutite, cu o oarecare inventivitate verbală. Expresia, cu iz popular, e încă nefiltrată de greco-turcisme, dar are pe alocuri culoare. Cu ocazia încheierii păcii între Rusia şi Turcia, Milu compune o odă, închinată lui Alexandru Moruzi (1792), una dintre primele în limba română.

Pe plan literar, Milu se arată sensibil la maniera moraliştilor francezi, mai apropiată structurii şi formaţiei sale. Nota originală a operei lui subzistă nu în lirică ci în genul satiric. Înaintea lui B.P. Mumuleanu, Milu concepe, în forma populară a cimiliturii, o serie de schiţe caracterologice, sumare portrete caricaturale, în care surprinde defecte de ordin moral îndeosebi (înfumurarea, zgârcenia etc.), precum şi obiceiuri (jocul de cărţi) sau moravuri de-ale contemporanilor săi. Poetul nu e lipsit de umor şi posedă un ascuţit simţ al ridicolului, care dă „caracterelor” sale o anume expresivitate plastică. Aşa se întâmplă când ironizează anacronismul veşmintelor orientale, sau când, în cadenţe prevestindu-i parcă pe Tudor Arghezi, se ocupă de moda „istericalilor”.

George Călinescu spunea despre Matei Milu în Istoria Literaturii Române :« “De la Matei Milu (mort prin 1801-1802) au rămas un fel de “caractere” de forma ghicitorilor. Micile caricaturi într-un limbaj bufon româno-turco-grec sunt pline de savoare.

1756 — În noiembrie sau decembrie se naşte la Iaşi, Matei Milu.
Se pare că era de origine franceză. Numele de familie variază între Milu şi Milo.
Tatăl este Enacachi Milu, staroste de Cernăuţi, apoi spătar.
Mama sa este Safta, născută Roset.
Primeşte primele noţiuni de şcoală acasă. Învaţă franceza, greaca modernă.

1769-1775 — A fost la şcoala de paji din Petesburg.
1780 — A fost vătaf de aprozi.
1782 — Se căsătoreşte cu Soltana Basota. Trăieşte la Spătăreşti, moşie primită de la tatăl său.
1783 — Se naşte primul lor copil, Ecaterina.
La 23 iulie este numit vel sluger.

1784 — Este numit stolnic.
1786 — La 6 iulie este ispravnic de Dorohoi.
1787 — Este ispravnic de Suceava.
1788 — Este numit ban.
1790 — După această dată începe să aibe timp să şi scrie.
1792 — Compune o odă închinată lui Alexandru Moruzi, prima odă din limba română.
1795 — A făcut o aritmetică, care însă nu s-a păstrat.
1796 — Este vornic de Botoşani.
1797 — Este numit spătar.

Moare la 3 octombrie 1801, la Spătăreşti

Opera

Poezii, în I. Tanoviceanu, Un poet moldovean din veacul XVIII: Matei Milu, AAR, memoriile secţiunii literare, tomul XX, 1897-1898, în Primii noştri poeţi, prefaţă de Nicolae Manolescu, Bucureşti, 1964, în Poezia română clasică (De la Dosoftei la Octavian Goga), I, ediţie îngrijită de Al. Piru şi I. Şerb, introducere de Al. Piru, Bucureşti, 1970

“O boală nouă ivită,
În modă acum işită,
Stârnită de flocane,
Ce-i zic istericale.
Această patimă grecească
La ţigance este firească.
Iar grecele o au de gingăşii
Să se zbuciume ca d-epilepsii.
Apoi şi din moldovence
Ca să samene a grece,
Şi ele se fac c-ameţescu,
Socotind ca să arate delicate,
Fără pricină, de-orice cad leşinate,
Să afumă cu pene
Pe subt nas, ochi şi gene.
Dar spre aceşti patimi vindecari
Ne face gazeta înştiinţari,
De o doftorii ispitită,
Acum în public prevestită.
În vreme cînd năbădaica vine
Să aibă bărbatul un bici bun la sine
Şi la c… să-i deie una sută bine
Şăptezăci sau noăzăci şi unul la vine,
Cinzăci, şăsăzeci la spati,
Să o umple de sănătati.
Cu aceasta pre mult să folosăscu,
Grece, moldovence să tămăduiescu;
Iar la ţigance să nu ispitească,
Fiind boala la ele firească. ”
(Asupra Istericalilor)

“Un om nalt şi deşirat,
La faţă foarte scurmat,
Cu barba dintr-însu,
Vrednic de tot râsu,
Umbla crăcănat,
Din şolduri legănat,
La chip urât şi slut,
Are un picior mai scurt,
Se socoteşte arifte,
Ocara lumii şi eglenge,
Se mândreşte, fuduleşte,
Gâci cine este…”

o bătrână cocheta:

“Pe aceasta îi gâci-o,
Lesbe îi nimeri-o:
O babă cu fumuri de frumoasă,
Dar foarte mare mincinoasă,
Zavistnică, clevetitoare,
Ocarnică, hulitoare,
Grăieşte cu necontenire,
Răcneşte, tipa de pieire.
Se împodobeşte, zarifefseşte,
Se pudruieşte şi sulimeneşte.
Gâci cine este…”»

Adrian Păunescu - Cerere

Adrian Păunescu - Rugăciune Pentru Satul Românesc

Adrian Păunescu - Vânt De Libertate

TEATRU/FILM 3 Octombrie

Cu actorul Constantin Chiriac

Biografie Constantin Chiriac

Constantin Chiriac s-a nascut la data de 3 octombrie 1957.A studiat actoria la Universitatea Nationala de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti pe care a absolvit-o in anul 1980.Din anul 1995 este presedintele Fundatiei "Democratie prin cultura" din Sibiu,iar din anul 200 a preluat conducerea Teatrului National "Radu Stanca" Sibiu.

Pe marele ecran s-a remarcat prin rolul lui Nila din filmul Morometii, dar a mai jucat in alte 16 filme si in peste 40 de spectacole de teatru,sustinand si 23 spectacole one man show.

A castigat trei premii la Gala Tanarului Actor, fiind nominalizat in alte trei randuri la premiile Festivalului National de Teatru.

Cariera manageriala si-a inceput-o in anul 1993 cand a devenit directorul Casei de Cultura Studentesti din Sibiu,conducand dupa aceea o serie de institutii printre care si Centrul Cultural European din Bucuresti.In prezent conduce Teatrul National din Sibiu si preda in cadrul Catedrei de Arta Teatrala de la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu.

Filme cu Constantin Chiriac

· Live (2015) - Ispas Trailer

· Funeralii fericite (2013) - proprietar Pompe Funebre Trailer

· Undeva la Palilula (2012) - Virgil Codreanu, Trotzki Trailer

· Moromeții (1988) - Nila

· Croaziera (1981)

Cu actorul Sandu Sticlaru

Biografie Sandu Sticlaru

Actor roman de teatru si film. Absolvent al Conservatorului de Arta Dramatica din Bucuresti. A sustinut o vie activitate pe scenele din provincie si din capitala, la radio si TV, relevandu-se ca interpret de planul doi, extrem de dotat pentru registrul de caracterizare realista, comico-dramatica.

Sandu Sticlaru a pasit pentru prima data pe scena in 1946 si si-a inceput cariera la Teatrul din Petrosani. Din 1953 pana la pensie a jucat la Teatrul Nottara.

A interpretat roluri in piese ca "Richard al III-lea" de Shakespeare, "Jocul de-a vacanta" de Mihail Sebastian sau "Asteptandu-l pe Godot" de Samuel Beckett. Pe marele ecran a aparut in filme ca "Pustiul", "Baltagul" sau "Rascoala".

Prima aparitie in cinema: 1956. Autenticitatea portretizarilor din "Mingea", "Pustiul" si "Lupeni '29" il include pe Sandu Sticlaru printre cei mai eficienti actori ai ecranului romanesc. Stilul sau de joc simplu si direct, servit de un fizic dens si puternic, confera o acuta tenta de veracitate rolurilor din "Baltagul", "Rascoala" si "Asediul". Cu anii, personajul volitiv si pitoresc al acestui interpret de roluri secundare va demonstra ca este capabil sa fixeze o situatie dramatica, oricat de fulguranta, aparent fara nici o dificultate profesionala.

A fost distribuit in numeroase filme romanesti. A incantat cu arta lui toate generatiile din ultimii cincizeci de ani. Intotdeauna il vom aplauda cu aceeasi bucurie.

Sandu Sticlaru a interpretat pana in ultimele luni de viata teatru radiofonic pe postul national, el fiind "vocea" naratorului "Amintirilor din copilarie" ale lui Ion Creanga.

Personalitate de o vitalitate iesita din comun, la varsta de 80 de ani Sandu Sticlaru a inceput sa ia lectii de informatica, pentru a ramane la curent cu noile descoperiri ale tehnicii si a stapani eficient limbajul Internetului.

S-a stins din viata la 3 octombrie 2006.

Filme cu Sandu Sticlaru

· Septembrie (1978) - Pontonier

· Un text cu bucluc (1976)

· Procesomanii (1973)

· Anecdota (1972)

· Un martor al igienii (1972)

· Farsa lui Pathelin / (1971)

· Asediul (1970)

· Baltagul (1969) - Parintele Daniil

· Sanda / (1968)

· Răscoala (1965)

· Casa neterminată (1964)

· O dragoste lungă de-o seară (1963)

· Lupeni 29 (1962)

· Pustiul (1962) - sofer

· Setea (1961)

· Când primăvara e fierbinte (1960)

· Avalansa (1959)

· Mingea (1958)

· Bijuterii de familie (1957)

· La "Moara cu noroc" / La moara cu noroc (1955) - Marti

Ziua absentilor 1980 Word Douglas Turner

GÂNDURI PESTE TIMP 3 Octombrie

Edgar Allan Poe - Citate:

Louis Aragon - Citate:

SFATURI UTILE 3 Octombrie

Continuăm O MINUNE ÎN 16 ZILE – Tehnici şi exerciţii de gândire pozitivă inspirate de la Sfântul Munte

Ziua a zecea

Postirea nu înseamnă înfometare

Când începe unul din posturile mari de peste an, să vă gândiţi la exemplul lui Ioan de la Sihla. Ioan a fost un om cu studii, dar a văzut că şcolile nu dau soluţia trăitului şi a ales calea liniştii.

Prin calea liniştii lăuntrice (numită şi isihia), el a dobîndit puteri miraculoase, între care citirea perfectă a gândurilor şi căldura vitală permanentă.

Într‑o zi de iarnă, în Postul Crăciunului, el a fost întrebat dacă nu îi este frig desculţ şi dezbrăcat. Ioan a răspuns: „Eu sunt cetăţeanul Munţilor Carpaţi şi Domnul are grijă de mine. Nu simt frigul, nici arşiţa, nici foamea, nici setea, nici altă nevoinţă pământească”.

Acest om (a cărui viaţă o ştim din Patericul român) a obţinut aceste daruri prin post şi rugăciune, cele două „aripi” ale vieţii sporite.

Ioan a lăsat un mesaj în privinţa vieţii alimentare: el observă că fiecare etapă a evoluţiei spirituale este însoţită şi determinată de o îmbunătăţire a regimului alimentar, dinspre întunecat spre lumină, dinspre cruzimea lăcomiei spre inteligenţa şi smerenia meselor simple şi uşoare.

Duceţi astfel postul, gândindu‑vă că postirea nu înseamnă înfometare, ci regândirea hranei, şi o atitudine sufletească îmbunătăţită.

Postul nu‑i slujire, ci prilej de corectare a unor obiceiuri alimentare greşite.

Şi învăţarea meditaţiei, şi sentimentul de recunoştinţă, amintirea că pâinea este simbolul timpului divin: astfel te programezi, la masă, cu atribute divine, iar mâncarea devine prilej de trecere de la biologic la spiritual.

Şi postul de cuvinte, făptuit prin evitarea asprimii şi prin păstrarea tăcerii.

Mănâncă atât cât să nu‑ţi refuze pofta de meditaţie.

Dacă după masă ai poftă de meditaţie, ai mâncat adevărat.

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

duminică, 30 septembrie 2018

IMPORTANȚA ZILEI DE ASTĂZI ÎN ISTORIE, RELIGIE ȘI ARTE: MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 3 OCTOMBRIE...