MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

JOI 25 OCTOMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni!

Am plăcerea a vă anunța că astăzi avem o mare sărbătoare în familie: împlinim 46 ani de la căsătoria civilă!

ISTORIE PE ZILE 25 Octombrie

Evenimente

·         1147: O armată a cruciaților  sub conducerea lui Conrad al III - lea al Germaniei, este învinsă în bătălia de la Dorylaeum de către trupele Sultanatului de Rum, un stat care a existat între anii 1037–1194, cu capitala la Niceea (apoi la Iconium),  continuator direct al imperiului turcic Selgiuk, numit uneori si  Sultanatul Konya (sau Sultanatul de Iconium). Termenul de Rum vine de la cuvântul arab folosit pentru a denumi Imperiul Roman. Turcii selgiucizi l-au denumit Sultanatul de Rum deoarece  s-au stabilit pe teritoriul considerat mult timp roman sau bizantin de către musulmani. Conrad al III-lea al Germaniei (n. 1093  – d. 15 februarie 1152) a fost primul rege al Germaniei aparținând dinastiei de Hohenstaufen. În 1147, Conrad l-a auzit pe Sfântul  Bernard de ClairvauX propovăduind Cruciada a II-a la  Speyer  și s-a lăsat convins să se alăture regelui Ludovic al VII-lea al  Frantei  într-o nouă expediție în Tara Sfanta. Înainte de a pleca, i-a pus pe nobili să îl aleagă și încoroneze ca rege pe fiul său,  Henric Berengar, rezolvând astfel și problema succesiunii, în cazul  producerii unor evenimente nefericite în timpul Cruciadei. Armata sa număra 20.000 de oameni și a pornit pe ruta de uscat, traversînd Ungaria și provocând unele tulburări în teritoriile bizantine  străbătute. Trupele au ajuns până la urmă la  Constantinopol către septembrie 1147, înaintea celor venite din Franta. Conrad nu a urmat drumul de-a lungul coastei  Asiei Mici  prin teritoriul deținut de creștini (și pe unde trimisese pe cei mai mulți dintre non-combatanți), ci a preferat să străbată direct prin Anatolia. La 25 octombrie 1147, armata sa a fost atrasă în capcană și înfrântă de către turcii selgiucizi în batalia de la  Doylaeum. Conrad și cei mai mulți dintre cavaleri au reușit să scape, însă majoritatea infanteriștilor a fost fie ucisă, fie capturată. Restul de 2.000 de oameni rămași din armata germană s-a retras cu greu la Niceea, unde mulți dintre supraviețuitori au dezertat și au căutat să se întoarcă acasă. El și puținii însoțitori rămași a trebuit să fie escortați de către cruciații francezi până la Lopadyum (astăzi, Ulubat), unde s-au raliat principalei armate franceze comandate de regele Ludovic al VII-lea.

·         1147: In timpul Reconquistei, ia sfarsit asediul  Lisabonei (inceput  la 1 iulie),  acest important oraș intrand sub controlul definitiv al portughezilor crestini dupa alungarea  arabilor musulmani. Căderea  Edessei în 1144 a condus la o cerere pentru o nouă cruciadă din partea  Papei Eugen al III-lea. În primăvara anului 1147, Papa a autorizat cruciada antimusulmana în Peninsula Iberică.  În mai 1147, un contingent de cruciati a  plecat de la Dartmouth din Anglia. Ei ar fi dorit să navigheze direct în Țara Sfântă, dar vremea  proasta i-a obligat sa acosteze  pe coasta portugheză, la nordul orașului Porto la 16 iunie, 1147. Cruciații au fost de acord sa-i ajute pe portughezi in atacul asupra Lisabonei. Asediul a început la 1 iulie Dupa patru luni, conducătorii mauri au fost de acord să se predea la 24 octombrie, în primul rând din cauza foametei care izbucnise  în oraș. Multi dintre cruciați au ramas  în orașul nou capturat, dar unii dintre ei si- au  continuat drumul în Țara Sfântă. Lisabona  avea sa  devina în cele din urmă capitala Regatului Portugaliei, în anul  1255.

·         1154: Henric al II-lea al Angliei devine rege al Angliei.

·         1415: Războiul de O Sută de Ani: Armata lui Henric al V-lea al Angliei a înfrânt armata franceză în Bătălia de la Azincourt. La Azincourt, la nord de Somme, cavaleria nobilimii franceze nu  a putut contracara arcasii armatei engleze, in cea mai mare parte galezi, cu toate ca, potrivit unor surse, armata franceza (30000 de oameni)  depasea cu mult numeric,  pe cea engleza (6 mii de oameni). Multi cavaleri au fost luați prizonieri. Cu batalia de la Azincurt ia sfarsit epoca suprematiei cavaleriei pe campurile de lupta, crescand decisiv importanta armelor care lovesc de la distanta.

·         1501: Magnați polonezi își impun controlul asupra regalității (privilegiile de la Mielnik).

·         1529: Regele Henric al VIII-lea al Angliei îl demite pe cardinalul Thomas Wolsey din funcția de cancelar, deoarece acesta refuzase să legitimizeze relația suveranului cu Anne Boleyn.

·         1632:  Matei Basarab înfrînge pe Radu Alexandru Iliaş în lupta de lîngă mănăstirea Plumbuita şi capătă, în cele din urmă, domnia de la sultan (23 februarie 1633). A fost înmormîntat la Tîrgovişte, iar mai tîrziu oasele i-au fost aduse la Mănăstirea Arnota. Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban.

·         1671: Giovanni Domenico Cassini descoperă satelitul Iapetus, o lună a planetei Saturn.

·         1722: În catedrala din Reims, Ludovic al XV-lea în vârstă de 12 ani este uns rege al Franței.

·         1760: După moartea bunicului său, George al III-lea devine rege al Marii Britanii.

·         1854: În timpul războiului Crimeii, în Bătălia de la Balaklava, are loc dezastruoasa șarjă a cavaleriei ușoare britanice impotriva pozitiilor armatei ruse. Brigada de cavalerie ușoară a primit ordinul să atace inamicul  un ordin prost conceput, care avea să ducă la dezastruoasa  sarja a cavaleriei usoare care a  fost salvată de la distrugere totală de intervenția rezervelor britanice și franceze. Bătălia s-a terminat fără vreun rezultat strategic important, amândouă părțile rămânând în posesia tunurilor proprii, reîntorcându-se pe pozițiile de plecare. Aliații au pierdut 350 de britanici, 250 de francezi și un număr necunoscut de turci, iar rușii au suferit piederi de la câteva sute la 1.000 de oameni.

·         1917: La 25 octombrie după calendarul iulian  încă în uz la acea vreme în Rusia, sau 7 noiembrie, după calendarul gregorian, grupări militare conduse de liderul bolsevic Vladimir Ilici Ulianov (Lenin), au înlăturat de la putere guvernul provizoriu al lui Alexandr Kerenski, aproape fără vărsare de sânge. Bolșevicii au preluat controlul principalelor puncte din capitala Petrograd  întâmpinând o slabă opoziție. Acțiunea, condusă de Vladimir Antonov – Ovseenko, a întâmpinat o rezistență minimă, majoritatea locuitorilor orașului  aflând de evenimente abia a doua zi, din ziar. Palatul era apărat de cazaci „batalionul de femei” și de cadeți (elevi ai unei școli militare). Ziua de 7 noiembrie a devenit data oficială la care se sărbătorește revoluția. Istoria oficială din URSS a descris evenimentele ca mult mai dramatice decât au fost în realitate. Propaganda oficiala arăta o uriașă năvală populară asupra Palatului de Iarnă, urmata de  lupte crâncene. În realitate insurgenții bolșevici au întâmpinat o rezistență redusă, astfel încât au putut pur și simplu să intre la pas prin poarta clădirii și să o ia în stăpânire. După ocuparea sediului guvernului (Palatul de Iarnă), ordinea și organizarea detașamentelor de soldați și muncitori înarmați ai bolșevicilor, câtă a fost ea la început, s-a volatilizat brusc  (mai multe zile și chiar săptămâni!), atunci când în pivnițele clădirii a fost descoperită una dintre cele mai vaste rezerve de vechi vinuri de marcă și băuturi alcoolice care exista în lume la acel moment, și care aparținuseră fostului țar. Așa cum se întamplă adesea în siajul unor rebeliuni reușite, beția generalizată în oraș a degenerat rapid în jaf, distrugeri, violuri și crimă.

·         1920: Se finalizează Congresul Ostaşilor Moldovei, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus. La 20-25 octombrie 1920 avut loc, în Casa eparhială din Chişinău, Congresul Ostaşilor Moldoveni, prezidat de Vasile Cijevschi, în cadrul căruia a fost proclamată autonomia Basarabiei Ţariste fata de Imperiul Rus şi convocat organul suprem – Sfatul Ţării. Vasile Cijevschi (n. 17 octombrie 1880, com. Zaim, jud. Tighina – d. 14 iulie 1931) a fost delegat în Sfatul Ţării de Congresul Ostaşilor Moldoveni cu mandat din 21 noiembrie 1917 pînă la 27 noiembrie 1918. La 27 martie 1918, Vasile Cijevshi a votat pentru Unirea Republicii Democrate Moldoveneşti, succesoarea de drept a Basarabiei Ţariste, cu România.

·         1927: În urma scufundării vaporului de lux italian Principessa Mafalda în apropierea orașului Porto Seguro (Brazilia), 312 persoane își pierd viața.

·         1935: A avut loc, la Opera Română, premiera operei bufe „O noapte furtunoasă” de Paul Constantinescu (libretul dupaI.L. Caragiale), sub bagheta lui Ionel Perlea.

·         1936: Adolf Hitler și Benito Mussolini au creat Axa Roma–Berlin.

·         1944: În al doilea război mondial, armata română intră în orașul Carei, preluând controlul asupra întregului teritoriu pierdut în urma Dictatului de la Viena din 1940 Bătălia de la Carei reprezintă ultima etapă de eliberare a teritoriului actual al României, în cadrul celui de-al Doilea Război Mondial. La 25 octombrie 1944 au fost eliberate orașele Carei și Satu Mare, fiind anulat de facto Dictatul de la Viena. Printr-un decret din 1959, această zi a fost instituită ca Ziua Armatei Române. După această bătălie, armata română participă în continuare pe Frontul de vest, contribuind la eliberarea Ungariei și Cehoslovaciei de sub ocupația Germaniei naziste. În amintirea acestei lupte, în centrul orașului Carei a fost ridicat Monumentul ostașului român. Inaugurat în 1964, complexul monumental este opera sculptorului Vida Gheza și a arhitectului Anton Dâmboianu.

·         1944: Japonia lansează primul atac kamikaze în timpul Bătăliei din Golful Leyte.

·         1950: China intră în Războiul din Coreea, de partea Coreei de Nord.

·         1965: A fost înființat, la Mangalia, primul Muzeu al Marinei.

·         1971: Cu Rezoluția ONU 2758, Republica Populară Chineză se alătură Organizației Națiunilor Unite. De atunci Taiwanul nu mai este reprezentat în ONU.

·         1974: A avut loc premiera piesei Matca, de Marin Sorescu.

·         1983: Forțele militare americane au invadat statul Grenada, șase zile după ce primul ministru Maurice Bishop și câțiva susținători ai acestuia au fost executați în timpul unei lovituri de stat.

·         1999: A avut loc primul transplant de cord, efectuat la Spitalul de Urgență Floreasca de o echipă de medici condusă de conf. dr. Șerban Brădișteanu.

·         2001: Microsoft a lansat Windows XP.

Nașteri

·         1510: Renée a Franței, fiica regelui Ludovic al XII-lea al Franței (d. 1574)

·         1667: Ludwig Friedrich I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (d. 1718)

·         1692: S-a nascut Elisabeta de Parma  a doua soție a regelui Filip al V-lea al Spaniei;  (d. 1766). A exercitat o mare influență asupra politicii externe a Spaniei, principala putere a lumii in acele timpuri.

·         1759: Maria Feodorovna, a doua soție a Țarului Pavel I al Rusiei (d. 1828)

·         1767: Benjamin Constant, scriitor francez de origine elvețiană, (d. 1830)

·         1772: Geraud Duroc, general francez (d. 1813)

·         1789: Samuel Heinrich Schwabe, astronom german (d. 1875)

·         1811: Evariste Galois, matematician francez (d. 1832)

·         1825: S-a născut compozitorul austriac Johann Strauss (fiul), supranumit regele valsului; (m. 3 iunie 1899).

·         1838: S-a nascut compozitorul  francez Georges Bizet (Alexandre Cesar Leopold Georges Bizet);  (“Carmen”); (d.3.06.1875).

·         1858: Dimitrie Negreanu, fizician român (d. 1908)

·         1873: John North Willys, constructor canadian de autovehicule (d. 1935)

·         1877: Henry Norris Russell, astronom american

·         1881: Pablo Picasso, pictor, sculptor, gravor și ceramist spaniol (d. 1973)

·         1879: Fritz Haarmann, criminal în serie german

·         1888: S-a născut Richard Evelyn Byrd, amiral şi explorator american (m. 11 martie 1957),  prima persoană care a atins Polul Nord pe calea aerului.

·         1890: Eugen Constant, poet, prozator, dramaturg român (d. 1975)

·         1896: Aurel Jiquidi, grafician român (d. 1962). Jiquidi a fost student la Școala de Arte Frumoase din București și, de asemenea, a studiat la Paris și Roma (1920). La sfarsitul anilor 1920, el a inceput sa lucreze pentru presa româneasca. El a compus o serie de desene despre răscoala țărănească din 1907 și, de asemenea, opere literare ilustrate de I. Creangă și Sadoveanu M. Lui  Jiquidi  i-a fost decernat Premiul de Stat al Republicii Socialiste România. Aurel Jiquidi (n. 25 octombrie 1896, București – d. 4 februarie 1962, București), pictor și grafician român, fiul graficianului Constantin Jiquidi (1865 – 1899). Lucrările sale sunt inspirate din realitățile sociale ale primei jumătăți a secolului 20. Jiquidi a fost student la Școala de Arte Frumoase din București și, de asemenea, a studiat la Paris și Roma (1920). La sfarsitul anilor 1920, el a inceput sa lucreze pentru presa româneasca. El a compus o serie de desene despre răscoala țărănească din 1907 și, de asemenea, opere literare ilustrate de I. Creangă și Sadoveanu M. Lui Jiquidi i-a fost decernat Premiul de Stat al Republicii Socialiste România.

·         1913: Klaus Barbie, politician german („Șeful Gestapoului din Lyon“). Nikolaus ‘Klaus’ Barbie,supranumit si “Macelarul din Lyon”, a fost judecat si condamnat in Franta pentru crime de razboi. A murit pe 25 septembrie 1991.

·         1921: S-a nascut la Sinaia,  Mihai I,  ultimul rege al Romaniei. A domnit în două rânduri, între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947. A moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen (la care a renunțat mai târziu). A devenit pentru prima dată rege  în 1927, după moartea bunicului său Ferdinand I, întrucât tatăl său renuntase  la tron și rămăsese în străinătate. Minor fiind, atribuțiile regale erau îndeplinite de o regență, pana la întoarcerea inopinată și ilegală din iunie 1930 a tatalui sau, Carol al II-lea, care nu a intmpinat  rezistență. Detronat de tatăl său, Mihai a primit titlul creat ad-hoc deMare Voievod de Alba-Iulia. La 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice și să părăsească țara,tronul revenindu-i a doua oară lui Mihai. In timpul Statului National – Legionar si  apoi sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele Mihai  nu a avut nici o putere reală de decizie, fiind în permanență sub supravegherea serviciilor de informații. Nu a fost informat în prealabil asupra intrării României în războiul mondial  alături de Germania nazistă. Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice  au pătruns pe teritoriul României, regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit sprijinit de partidele istorice si de comunisti la 23 august 1944 o lovitura de stat in urma careia  Ion Antonescu a fost arestat  și a fost  restaurata Constitutia democratica din 1923. Dupa fraudarea de catre comunisti  in 1946,  anul 1947 a marcat interzicerea și decapitarea Partidului National -Taranesc. La sfârșitul anului a venit rândul instituției monarhice să fie înlăturată: pe 30 decembrie 1947 regele a fost constrâns să semneze decretul de abdicare,în aceeași zi fiind proclamată Republica Populara. În ianuarie a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității. S-a căsătorit cu principesa Ana de Bourbon – Parma  și s-au stabilit după mai multe peregrinări  in Elvetia. Cuplul are cinci fiice, principesele Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria. După Revolutia anticomunista din 1989,a fost oprit de regimul Ion Iliescu să întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mari mulțimi entuziaste venite să-l vadă. De-abia sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română. Ulterior i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți. La 10 mai 2011, pe fondul  temerii privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române,  Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen, a schimbat numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară. Potrivit  Legii salice de succesiune, cu valabilitate în ultima constituție democratică a regatului România, cea din 1923, la moartea regelui Mihai, în absența schimbării constituției  care ar necesita restaurarea monarhiei, succesiunea revine familiei de Hohenzollern-Sigmaringen, șeful acesteia, prințul Karl Friedrich de Hohenzollern, aflându-se pe prima poziție în ordinea de succesiune. La 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, Mihai a promulgat noul statut al Casei Regale, intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a României, un act considerat cu însemnatate eminamente simbolică, în absența aprobării Parlamentului,  în comparație cu Legea vechiului Statut din 1884, pe care încearcă să îl înlocuiască, act prin care a desemnat-o pe fiica sa, principesa Margareta drept moștenitoare a Tronului cu titlurile de Principesa Moștenitoare a României și de Custode al Coroanei României. Cu aceeași ocazie, Mihai a cerut parlamentului ca, în cazul în care națiunea română și parlamentul României vor considera potrivită restaurarea monarhiei, să renunțe la aplicarea Legii salice   de succesiune.

·         1924 - S–a născut actriţa Silvia Ghelan, cu o prestigioasă activitate la Teatrul Naţional din Cluj. Pe ecran a avut apariţii ocazionale (“Serata”, “Întunericul alb”).

·         1925 - S–a născut scenograful Mihai Beciu.

·         1925: Ioan Chirilă, jurnalist și scriitor român (d. 1999)

·         1925 - S–a născut, la Brăila, pictorul Vasile Parizescu.

·         1925: Valeria Guțu Romalo, lingvistă română, membră de onoare (2006) a Academiei Române

·         1927 - S–a născut Jorge Luis Batlle Ibánez, preşedintele ţării Uruguay.

·         1930 - S–a născut scriitorul american Harold Brodkey, un autobiograf pasionat (“Sufletul pe fugă”, “O prietenie profană”).

·         1931: Annie Girardot, actriță franceză

·         1933 - S–a născut Constantin Budişteanu, regizor de film documentar. Din 1977, lucrează în S.U.A.

·         1937 - S-a născut Jeanne Black, cântăreaţă americană.

·         1942 - S-a născut Helen Reddy, cântăreaţă australiană.

·         1944: Jon Anderson, cântăreț britanic (Yes)

·         1944 - S-a născut Kathy "Taffy" Danoff, vocalistă americană (Starland Vocal Band).

·         1947 - S-a născut John Hall, baterist britanic (Equals).

·         1948 - S-a născut Glen Tipton, chitarist britanic (Judas Priest).

·         1950: Chris Norman, cântăreț și textier englez

·         1953 - S–a născut poetul Dinu Adam.

·         1956 - S-a născut Matthias Jabs, chitarist german (Scorpions).

·         1963 - S-a născut John Leven, basist norvegian (Europe).

·         1964 - S-a născut Nick Thorp, basist britanic (Curiosity Kills The Cat).

·         1985: Ciara, cântăreață americană

Decese

·         621: A decedat Papa Bonifaciu al V-lea, conducator al Bisericii   Romei din 23 decembrie 619 si pana la moartea sa. A restaurat catacomba “San Nicomede” pe via Nomentana în apropiere de actuala Porta Pia de la Roma. S-a implicat  în activitatea de încreștinarea Angliei și a publicat decretul papal care acorda bisericii privilegiul de a fi loc de refugiu pentru criminali și proscriși în general. Papa Bonifaciu al V-lea  a fost înmormântat la Catedrala San Pietro din Roma.

·         686: A decedat printul – poet  Ōtsu (n. 663-25), fiul împăratului Temmu al Japoniei si al  printesei  OTA. Ca poet, el este cunoscut pentru relația sa epistolara cu Lady Ishikawa. Ōtsu parea un succesor probabil al tatăl său pe tronul imperial, dar a fost  forțatsă se sinucidă in urma unor acuzații false de rebeliune,  aduse împotriva lui de către împărăteasa Jito,  care urmarea sa-l  promoveze  succesor la tronul imperial  pe propriul fiu, Printul Kusakabe.

·         1047: A murit regele Magnus Olafsson (n. cca 1024-1025). Mai bine cunoscut sub numele de Magnus cel Bun, a fost regele Norvegiei  și rege al Danemarcei. A  fost încoronat rege la vârsta de 11 ani. În 1042, el a fost, de asemenea, încoronat rege al Danemarcei. Magnus a condus cele două țări până în 1047, când a murit în circumstanțe neclare. După moartea sa, regatul său a fost împărțit între Harald Hardrada în Norvegia și Sweyn Estridsson în Danemarca.

·         1154: A murit Regele Ştefan al Angliei, nepotul lui William Cuceritorul Angliei, adesea mentionat  de istorici si  ca Ștefan din Blois (franceza: Étienne de Blois ; (n.cca. 1092).

·         1359: Beatrice a Castiliei, regină a Portugaliei (n. 1293)

·         1400: A decedat scriitorul englez Geoffrey Chaucer, autorul celebrelor „Povestiri din Canterbury”; (n. cca.1343).

·         1495: Ioan al II-lea al Portugaliei (n. 1455)

·         1647: Evangelista Torricelli, matematician, fizician și inventatorul italian (n. 1608)

·         1760: Regele George al II-lea al Marii Britanii (n. 1683)

·         1764: William Hogarth, pictor și gravor englez (n. 1697)

·         1889: Émile Augier, dramaturg francez (n. 1820)

·         1895: A decedat Sir Charles (Karl) Halle, pianist si dirijor german, fondatorul celebrei  Halle Orchestra la Manchester, in Anglia, in anul 1858; (n.11.04.1819).

·         1920: Alexandru I, regele Greciei (1917-1920), în urma unei infecții a sângelui provocate de mușcătura maimuței favorite (n. 1893)

·         1922 - A murit citologul german Oskar Hertwig, recunoscut pentru studiile privind transmiterea nucleară a caracterelor ereditare (n.21.04.1849).

·         1941: Robert Delaunay, pictor francez (n. 1885)

·         1951: Amélie de Orléans, soția regelui Carlos I al Portugaliei (n. 1865)

·         1957: A murit Henry Van de Velde, arhitect și designer belgian; (n. 3 aprilie 1863. Alături de  Victor Horta, Van de Welde este considerat unul din fondatorii și printre cei mai importanți reprezentanți ai stilului și curentului artistic  Art Nouveau din Belgia. Henry Van de Velde a petrecut cea mai mare parte a vieții sale de maturitate artistică în Germania, având o influență decisivă asupra arhitecturii și  designulului  german de la începutul  secolului trecut.

·         1973: A murit Bikila Abebe, celebrul atlet african din Etiopia; (n.07.08.1932).

·         2001 - A murit Prinţesa Soraya, a doua soţie a şahului Iranului (n.1932).

·         2002: A încetat din viaţă matematicianul francez  Réné Thom,  autorul  ”teoriei catastrofelor”; (n. 2 septembrie 1923).

·         2002: A încetat din viaţă actorul irlandez Richard Harris, interpretul regelui Arthur în filmul “Camelot” din 1967. Harris a mai interpretat rolul profesorului Dumbledore în “Harry Potter şi Piatra filosofală” şi în “Harry Potter şi Camera secretelor” (“Această viaţă sportivă”, “Biblia”, “Robin şi Marian”, “Gladiatorul”, “Contele de Monte Cristo”); (n. 1 octombrie 1930).

·         2008: Cântăreţul rus Muslim Magomaev  (n. 17 august 1942), a încetat din viaţă în urma unei boli îndelungate.

·         2011: Liviu Ciulei, regizor, scenograf, actor român (n. 1923). A fost peste 10 ani director artistic al Teatrului Bulandra, între anii 1963 – 1974, de unde a fost îndepărtat de cenzura comunistă în urma scandalului cu premiera „Revizorul”, montată de Lucian Pintilie, care a fost interzisă de a mai fi reprezentată după doar câteva spectacole. Sub conducerea sa, Teatrul Bulandra devenise cea mai importantă instituție teatrală a vremii, din Romania. În perioada regimului comunist, Liviu Ciulei a fost urmărit și denunțat la Securitate  printre altii  de către Ion Besoiu  și a avut reclamații făcute de către Radu Beligan  la aceeași instituție. A părăsit România în anul 1980, și a lucrat în multe țări din Europa, precum și în SUA, Canada si Australia.  S-a întors în țară după 1980 regizând o serie de piese celebre. Printre numeroasele distinctii primite de-a lungul prodigioasei sale cariere, un loc aparte l-a ocupat premiul pentru regie, la Festivalul cinematografic de la Cannes  in  anul 1965, pentru filmul – Padurea Spanzuratilor.  A fost căsătorit cu marea actriță Clody Berthola, cu scenografa Ioana Gardescu  și cu jurnalista Helga Reiter. Fiul celei de-a treia soții, (fǎcut cu un scriitor din fosta RDG), regizorul Thomas Ciulei, a devenit fiul lui  adoptiv. Trupul său a fost incinerat.

Sărbători

·         România: Ziua Armatei Române

·         Kazahstan: Ziua națională - Aniversarea Republicii.

·         în calendarul ortodox: Sf. Mucenici Marcian și Martirie; Sf. Tavita

·         în calendarul greco-catolic: Sf. Marcian și Martiriu († 358, Constantinopol); Sf. Valerian, martir; Sf. Tabita

·         în calendarul romano-catolic: Sf. Crisant și Daria, soți, martiri († ca. 304, Roma)

·         în calendarul lutheran: Philipp Nicolai, pastor († 1608, Hamburg)

 RELIGIE ORTODOXĂ 25 Octombrie

Sf Mc Marcian și Martirie; Sf Tavita

Sf Mc Marcian și Martirie

Au pătimit în Constantinopol în vremea împăratului Constanțiu (331-361), care trecuse de partea arienilor.

Marcian era citeț (cântăreț), iar Martirie ipodiacon. Amândoi erau ucenicii Patriarhului Pavel. Sfinții Marcian și Martirie au fost prinși după ce ierarhul lor a fost exilat și obligați să accepte erezia. Asupritorii, văzând că nu îi pot face în nici un fel pe cei doi să apostazieze de la dreapta credință, au poruncit să fie omorâți. Astfel, au suferit moarte martirică pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos.

Sfânta Tavita (sec. I) Era originară din Iope (azi Iaffa – Palestina).

 Mai multe informații despre Sfânta Tavita aflăm din cartea Faptele Apostolilor 9, 36-42: ‘Iar în Iope era o uceniță, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se, se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. Și în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit și a murit. Și, scăldând-o, au pus-o în camera de sus. Și fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în Lida, au trimis pe doi bărbați la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până la noi. Și Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în camera de sus și l-au înconjurat toate văduvele, plângând și arătând cămășile și hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele. Și Petru, scoțând afară pe toți, a îngenuncheat și s-a rugat și, întorcându-se către trup, a zis: Tavita, scoală-te! Iar ea și-a deschis ochii și, văzând pe Petru, a șezut. Și dându-i mâna, Petru a ridicat-o și, chemând pe sfinți și pe văduve, le-a dat-o vie. Și s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope și mulți au crezut în Domnul’.

Sfânta Tavita (Căprioara) a fost înviată de Sfântul Apostol Petru la Iope (Faptele Apostolilor 9, 39-40), si mai apoi cu pace s-a savârsit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 25 Octombrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 25 Octombrie

Georges Bizet

Opera Carmen – George Bizet

Carmen este o operă cu muzica compusă de Georges Bizet pe un libret de Henri Meilhac și Ludovic Halévy, după nuvela omonimă a lui Prosper Mérimée.

Premiera operei a avut loc la „Opéra Comique” din Paris, la 3 martie 1875.

Acțiunea

Actul I

Într-o piață din Sevilla, soldații se amuză pe seama trecătorilor. Le trezește interesul frumoasa Micaëla, o tânără de la țară, venită să-și caute iubitul, pe Don José. Apar muncitoarele de la manufactura de tutun. Între ele se remarcă senzuala Carmen, care încearcă să-l provoace pe Don José. Intâlnirea Micaëlei cu Don José prilejuiește rememorarea amintirilor legate de satul lor natal. La manufactură izbucnește un scandal, ce culminează cu arestarea lui Carmen. Ea îl vrăjește pe Don José și, în schimbul promisiunilor de a-l reîntâlni, acesta o ajută să fugă.

Actul II

La hanul lui Lilas Pastia se întâlnesc, pentru a petrece, țigani și contrabandiști. Apariția toreadorului Escamillo le stârnește entuziasmul. Cucerit de farmecul frumoasei Carmen, Escamillo îi propune să-l urmeze; ea îl așteapta însă pe iubitul ei, Don José. Acesta vine, iar Carmen cântă și dansează pentru el. Conjunctura nu-i permite lui Don José să se mai întoarcă la garnizoană, fiind nevoit să se alăture contrabandiștilor.

Actul III

Don José regretă că a dezertat, constatând, în plus, că nici Carmen nu-l mai iubeste. Aceasta îsi ghiceste în cărți, de unde afla că va muri curând. Micaëla îi aduce lui Don José vestea iminentei morți a mamei sale. El va trebui să plece, chinuit însă de gândul că, între timp, Carmen se îndrăgostise de Escamillo.

Actul IV

Înainte de începerea coridei, Carmen și Escamillo își mărturisesc iubirea, în timp ce Don José, ascuns, îi urmărește. Cu toate insistențele lui Don José, Carmen refuză categoric să-l urmeze, iar el, înnebunit de gelozie, o ucide.

Òpera Carmen (Georges Bizet) COMPLETA: 

MUZICĂ 25 Octombrie

Născuți în această zi dealungul istoriei:

• 1825: S-a născut compozitorul austriac Johann Strauss (fiul), supranumit regele valsului; (m. 3 iunie 1899).
• 1838: S-a nascut compozitorul  francez Georges Bizet (Alexandre Cesar Leopold Georges Bizet);  (“Carmen”); (d.3.06.1875).
• 1937 - S-a născut Jeanne Black, cântăreaţă americană.
• 1942 - S-a născut Helen Reddy, cântăreaţă australiană.
• 1944: Jon Anderson, cântăreț britanic (Yes)
• 1944 - S-a născut Kathy "Taffy" Danoff, vocalistă americană (Starland Vocal Band).
• 1947 - S-a născut John Hall, baterist britanic (Equals).
• 1948 - S-a născut Glen Tipton, chitarist britanic (Judas Priest).
• 1950: Chris Norman, cântăreț și textier englez
• 1956 - S-a născut Matthias Jabs, chitarist german (Scorpions).
• 1963 - S-a născut John Leven, basist norvegian (Europe).
• 1964 - S-a născut Nick Thorp, basist britanic (Curiosity Kills The Cat).
• 1985: Ciara, cântăreață americană

The Best of Strauss: https://youtu.be/d4AmYBhGBfM.

Chris NORMAN - Love Songs (Full album): https://youtu.be/rMRDzRBLBsM.

Decedați:

• 1895: A decedat Sir Charles (Karl) Halle, pianist si dirijor german, fondatorul celebrei  Halle Orchestra la Manchester, in Anglia, in anul 1858; (n.11.04.1819).
• 2008: Cântăreţul rus Muslim Magomaev  (n. 17 august 1942), a încetat din viaţă în urma unei boli îndelungate.

Magomaev - Unforgetable melodies. Магомаев - Незабываемые мелодии: https://youtu.be/oXlqvISlLuE.

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Música ITALIANA Romantica Favorlta - Relaxing Music - Música Italiana Instrumental - Música Italia

Schubert - Mass in A flat, D.678 (recording of the Century : Wolfgang Sawallisch)

Greatest Guitar Love Songs Instrumental - Best Relaxing Romantic Guitar Instrumental

Mozart - The Best of Classical Music

Romantic - Jazz Ballads

POEZIE 25 Octombrie

Eugen Constant, poet, prozator, dramaturg roman

Biografie

Eugen Constant

Eugen Constant (25 octombrie 1890, Craiova - 27 februarie 1975, Craiova) este un poet, prozator şi gazetar. O darnică ursită a făcut ca Dumitru Constantinescu, meşter plăpumar, şi nevasta lui, Eufrosina, să aducă pe lume opt copii, dintre care cinci vor ajunge oameni de condei: Iancu, Eugen, Paul, Savin, Lucia. Însă Constant pare la înce­put atras de lumea cifrelor. După absolvirea unei şcoli comer­ciale (1902-1904), el urmează Şcoala superioară de comerţ „Gh. Chiţu" (1905-1909), obţinând diploma de expert contabil.

Suplinindu-l pe Mihail Cruceanu, va deţine timp de un an o catedră de limba română la această şcoală. De-a lungul unui deceniu şi jumătate a funcţionat ca profesor la Şcoala indus­trială de ucenici „Obedeanu" şi la o şcoală industrială de pielari. A mai fost - experienţă neplăcută pentruConstant - secretar-contabil la Teatrul Naţional din capitala Băniei. Preşe­dinte al Sindicatelor Unitare Muncitoreşti, membru al colegiului redacţional al foii „Apărarea ceferiştilor" (Craiova, 1934), condeierul oltean îşi nutreşte din învrăjbirea de clasă spiritul de frondă.

A debutat cu un sonet în „Acţiunea română" (Iaşi, 1917). A mai colaborat la „Ramuri", „Gândul nostru", „Adevărul literar şi artistic", „Datina", „Actualitatea", „Bilete de papagal", „Familia", „Fulgerul", „Presa", „Gorjanul", „Jurnalul", „Meridian", „Gând şi slovă oltenească", „Tribuna Olteniei" şi „Oltenia muncitoare", unde a fost re­dactor, şi la multe altele. A înfiinţat, la Craiova, publicaţiile „Garda" (1928-1931), „Strigătul oltean" (1929), „Condeiul" (1938-1942) şi a contribuit la apariţia cotidianului „Înainte" (1944). Împreună cu Paul Constant editează la Sibiu, între 1932 şi 1934, „Provincia literară". A folosit pseudonimele Inimosu, Evghenie, Silvirgil, Condeierul, Vulcan.

Doar volumul de sonete Oglinzi aburite (1918) poartă pe copertă iscălitura Eugen Constantinescu. Celelalte sunt semnate Eugen Constant, nume care în 1950 devine oficial. Alte cărţi de poezie sunt Galerii de ceară (1924), Cu dalta pe lespezi (1928), Punte peste veacuri(1929), Socluri devastate (1933), Crater scufundat (1936), Versuri (1937), Sărutul însingurărilor (1940), Melancolii sub arcade florale (1942), Elanuri răstignite (1,1943). Amurg prin vitralii este un ciclu din placheta Poezii(1926), Ia care coautori sunt Paul şi Savin Constant. Caracter antologic au volumelePoezii. Articole (1964), Gravuri şi rezonanţe(1967), Vibraţii republicane (1973).

Depresiv şi sceptic în primele poeme, vădind înrâuriri din Al. Macedonski şi profesând un baudelairianism apăsat, Constant urzeşte o imagistică întunecată, convulsivă, sugerând irezolvabile nelinişti. Un livresc spăimos, de coşmar uzual, invadează  spaţiul  liric, aglomerându-l cu tocite semne ale „nimicului final". Schelete, morminte, stafii, un „hohot satanic", un „rânjet spectral" şi alte lugubre vedenii conturează o lume de umbre în care straniul şi grotescul se învălmăşesc. Treptat, halucinaţiile descresc, lă­sând în urmă o oboseală cu aburiri de tristeţe şi resemnare. „Setea de infinit", din care se nasc himere, pare a se stinge, făcând loc, într-o gestică afectată, unui sentiment al zădăr­niciei, ce pulsează în „strofe amare" şi „reverii tombale". Impasul se traduce prin stări de însingurare, retorica deziluziei scoţând la iveală o interioritate stăpânită nu de credinţă, ci de tăgadă, nu de elanuri, ci de dezgust şi, câteodată, de exasperare.

Mizantrop, misogin, găsindu-şi seninătatea doar în natura care îl tămăduieşte de nevroze, poetul se încarcă de înverşunare şi, cu frustrări de proletar, fierbe de ură atunci când se loveşte de strâmbătatea care, în profitul câtorva paraziţi, îmbrânceşte în mizerie neagră plugari şi salahori, şomeri şi prostituate. Un scrâşnet de mânie aspreşte aceste congestionate, grandilocvente „poezii sociale" cu verb dur, tăios, metalic, în care invectiva, imprecaţia, profetismul sonor nu exclud împroşcările de sarcasm. În anii puterii populare, semeţul coboară de pe baricade, ancorând ţanţoş într-un festivism înstrăinat de poezie. Cântând, în ton cu atâţia alţii, „partidul-părinte", privind dezmierdător la colectiviştii şi pionierii „patriei socialiste", răzvrătitul de odinioară îşi trăieşte, în declamaţii sterpe, „ora extazului".

A scris şi teatru (Pământ blagoslovit, 1938, Muzica stelelor, 1947, Făclierii, piesă apărută în ziarul „Înainte", 1972), însă de o totală insignifianţă. În publicistică, incisivitatea lui Constant are răbufniri de pamflet. Compasiunea faţă de dezmoşteniţii soartei se întovărăşeşte cu ostilitatea faţă de spoliatori, dema­gogi şi alţi farsori care se pitesc îndărătul unor caraghioase „măşti de carnaval". Denunţând, cu un limbaj de stângă vehementă, „putrigaiul" atotstăpânitor, utopistul visează la „o perfecţiune a arhitecturii sociale".

În „panopticul" de politică externă, Constant încondeiază în fraze acidulate hitlerismul tenta­cular şi pe „frumosul Adolf". Un stil alambicat, pretenţios, gongoric înzorzonează notaţiile adesea judicioase şi nu lipsite de nuanţă din Încrustări în rama bibliotecii (I-II, 1930-1940). Preferând „eticul" - „esteticului pur", intransigentul, încruntatul comentator atribuie criticii un rol profilactic, ceea ce presupune o purificare de „toxine" a vieţii literare. De aici, destule aprecieri tranşante, chiar brutale. Lăudând ceea ce crede că e de lăudat, Constant nu menajează nonvaloarea.

Răzleţ, se ivesc aici unele caracterizări inspirate, şi tot aşa în cartea de Evocări (1980), care însumează portrete de scriitori, deformate de o abuzivă tuşă sociologizantă. Plin de rele umori, şarjând gros şi într-o scriitură întortocheată, indigestă, păcate ale vieţii de provincie, romanul Condicar de lume nouă (1935) nu poate ascunde o dorinţă de răfuială. Înveninări, răutăţi, ricanări şi ranchiune trădează sensibilitatea ulcerată a unui inadaptabil părăsit de iluzii.

Opera

• Oglinzi aburite, Craiova, 1918;

• Galerii de ceară, Craiova, 1924;

• Amurg prin vitralii, în Eugen, Paul şi Savin Constant, Poezii, Craiova, 1926;

• Cu dalta pe lespezi, Craiova, 1928;

• Punte peste veacuri, Craiova, 1929;

• Încrustări în rama bibliotecii, I-II, Craiova, 1930-1940;

• Socluri devastate, Craiova, 1933;

• Condicar de lume nouă, Craiova, 1935;

• Crater scufundat, Craiova, 1936;

• Lumini la orizont, Craiova, 1937;

• Versuri, Craiova, 1937;

• Pământ blagoslovit, Craiova, 1938;

• Sărutul însingurărilor, Craiova, 1940;

• Melancolii sub arcade florale, Focşani, 1942;

• Elanuri răstignite, I, Craiova, 1943;

• Poezii. Articole, prefaţă de Mihail Cruceanu, Bucureşti, 1964;

• Gravuri şi rezonanţe, Bucureşti, 1967;

• Vibraţii repu­blicane, Craiova, 1973;

• Evocări, postfaţă de Darie Novăceanu, Craiova, 1980.

Eternul surâs

«Pentru tine înverzesc
Crângurile şi doinesc
Păsările mii şi mii;
Pentru tine-s pe câmpii
Romaniţe, viorele
Iasomii şi tufănele,
Ierburile-nrourate,
Lanurile înspicate!
Pentru tine, plouă, ninge,
Suflă vântul şi se stinge,
Se-nvârtesc planetele
Şi s-aprind cometele.
Zi şi noapte, pentru tine,
Sub miraj de zări senine
Scriu poeţii lungi poeme… »

Eros triumfă

«Prin dantele corpul cerne luciuri de bijuterie,
Sângele dă chiot, dornic de năstruşnică beţie.
Peste cărţi şi manuscripte, peste falnice ambiţii
Venera păşeşte mândră să-şi întâmpine iubiţii.
…………………………………………………
Farmecul ei stăpâneşte suveran şi absolut,
Căci necazurile vieţii se topesc într-un sărut. »

Șomaj

„Aş fi vrut să fiu un om paşnic, om de inimă, milos.
Nu râvneam măriri, petreceri, nici comori de nici un fel,
Dar tiranii, hoţi de codru, mi-au dat muşchi de ins
rebel,
Ochi de fulger în orbite şi pe buze vers tăios”

Dinu Adam

Biografie

S-a nascut la 25 octombrie 1953 in Bucuresti. 

A absolvit Institutul de Constructii din Bucuresti, Facultatea de Constructii Civile, Industriale si Agricole (1977).

Debuteaza publicistic in 1971 in revista "Amfiteatru". Debutul editorial se produce in 1974 cu volumul inaltele porti (Ed. Eminescu). 

Colaboreaza la diverse publicatii din tara si din strainatate: "Amfiteatru", "Convorbiri literare", "Dialog (Alma Mater)", "Cronica", "Luceafarul", "Orizont" (pina in 1977); "Razgledi" ("Radacini", Skopje, Macedonia (ianuarie 1988), iar dupa 1989 la revistele: "Ramuri", "Meridianul Timisoara", "Cronica", "Trafika" (Praga. Republica Ceha); este prezent cu traduceri din poezia universala in "Contemporanul. Ideea europeana", "Luceafarul" si la Radio Bucuresti. 

Dupa debutul editorial a publicat volumul Cintec de leagan (Ed. Eminescu, Bucuresti, 1976).

Este prezent in antologiile: Ca un fagure de miere (Ed. Eminescu, 1978) si Nu ucideri pasarea alba (Ed. Eminescu, 1985).

A tradus in limba spaniola volumul Cancionero postumo.

Autorul a fost distins cu urmatoarele premii: premiul II pentru debut al Editurii Eminescu (1973); premiul pentru poezie al revistei "Amfiteatru" (1973); premii la festivalul "Nicolae Labis" (1973, 1976).

Lucreaza ca si angajat al Editurii Seara, Bucuresti.

Referinte critice: "Prin telul «acut» de a pune problema, cartea Dianei Adamek fTrupul neindoielnici, trebuie salutata pentru exemplaritatea discursului, profund «stiintific» si. in acelasi timp. ontologizat, vorbind, de fapt. despre om cu limbajul subiectivitatii. In plus, pledoaria sa pentru redepiinderea unei perceptii uitate, a viului din spatele oricarei opere de arta, nu poate decil sa anunte o noua sansa discursului literaturii .si criticii, sansa care se cere constientizata si asumata cu toata gravitatea. Reusind, in egala masura, sa vada geometria organica a creatiei de arta si sa ii acorde expresia uman corporala, autoarea atinge, ea insasi, «trupul neindoielnic» al Canii." (Mihaela Ursa. "Steaua"", nr. 745/I995) "A considera opera literara o duplicare esentializata a corporalitatii umane, un al doilea trup ce-si arc propria senzualitate si imensitate a trairii incrustata misterios in structura sa intima, e o premisa de interpretare provocatoare ce se opune, implicit, criticii «obiective», distante, bazate pe grile aprioric construite, de tipul celei structuraliste si. mai recent, deconstructiviste. E provocarea pe care o propune canea Dianei Adamek, intitulata semnificativ Trupul neindoielnic, si care tenteaza o radiografiere a scriiturii, pornind de la impulsul primar care ii da fiinta, analog. in viziunea autoarei, cu ritmul biologic vital ce uneste intim omul de cosmos." (Carmen Varfalvi-Berinde, "Apostrof", nr. 10/1095) "Melodic, autoarea incheie capitolul printr-o secventa rezumativa [care] sintetizeaza si viziunea, si stilul interpretarilor sale: privire sensibila, luciditate, mirajul perspectivelor, aristocratia cuvintelor, glacialitatea constrinsa si combustia interioara. () Autoarea are darul de a trai actul lecturii si al scrierii despre lectura intr-un continuu miracol al re-facerii." (Corneliu Craciun. •'Familia"", nr. 1/1998)

TEATRU/FILM 25 Octombrie

Silvia Ghelan (“Serata”, “Întunericul alb”).

Biografie

Silvia Ghelan s-a născut în data de 25 octombrie 1924 la Cluj şi este absolventa Conservatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Cluj, cel înfiinţat în 1919, după Marea Unire. A devenit angajata Teatrului Naţional din Cluj la 1 ctombrie 1948 şi este pensionată din oficiu la 1 februarie 1985. Debutul său a avut loc în 1949, într-o piesă pentr copii, „Scufiţa roşie” de Evghenii Şvarţ. Prima sa apariţie într-un rol consistent a fost Wanda din „Gaiţele” de Al. Kiriţescu. Următorul rol de referinţă a fost Vidra din „Răzvan şi Vidra” de B.P.Haşdeum, în 1956. Actriţa a fost şi director al Teatrului Naţional din Cluj, funcţie pe care a împărţit-o cu regizorul Victor Tudor Popa şi cu actorul Valentino Dain, de la 1 septembrie 1971 la 14 iunie 1972. O perioadă culminantă pentru actriţa Silvia Ghelan poate fi situată între anii 1966-1970, nu numai prin numărul mare de roluri interpretate, ci şi prin varietatea şi „greutatea” acestora: Doamna Clara din „Vlaicu Vodă” de Al. Davila, Veta din „O noapte furtunoasă” de I.L Caragiale, Leonie din „Părinţii teribili” de Jean Cocteau, Anna Petrovna din „Nefericitul Platonov” de A. P. Cehov, Olga din „Trei surori” de A.P. Cehov etc. Printre regizorii cu care a lucrat actriţa se numără: Otto Rappaport, Vlad Mugur, Aureliu Manea, Dorel Vişan, Mona Chirilă. În existenţa ei de zi cu zi, evenimentele nu au fost multe, însă şi care au fost, au fost dureroase, ceea ce ea numeşte „restriştile de care viaţa nu m-a iertat” şi care i-au „sculptat chipul şi sufletul în cutele dramaticei suferinţe”.

Serata (1971):

Intunericul alb: 

Liviu Ciulei, regizor, scenograf, actor

Biografie

Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în "Visul unei nopţi de vară" la Teatrul Odeon din Capitală. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă "Omul care aduce ploaia" de Richard Nash.

Liviu Ciulei, descris de Newsweek drept "una dintre cele mai îndrăzneţe şi provocatoare figuri ale scenei internaţionale", a fost numit, de altfel, director onorific al Teatrului Bulandra, în semn de apreciere pentru creaţia sa artistică.

Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase.

Filmografia sa include, alături de unul dintre titlurile care au marcat istoria cinematografiei româneşti, "Pădurea Spânzuraţilor", şi "Valurile Dunării" (1959) şi "Erupţia" - debutul său în regia de film, din 1957.

Despre scena finală a filmului "Pădurea spânzuraţilor", Liviu Ciulei spunea, în ianuarie, după o proiecţie a lungmetrajului, că este cea mai bună pe care a filmat-o vreodată. Astfel, Liviu Ciulei a spus, după proiecţie, că scena în care Apostol Bologa ia ultima masă, alături de iubita sa, Ilona, este esenţială pentru că în ea "e vorba de bărbat, femeie, vin, sare". "Am zis că trebuie să facem ultima scenă într-un fel, pentru că vreau să iau premiul la Cannes. Atunci, toată lumea a zis «A înnebunit Ciulei»", povestea acesta.

"Pădurea Spânzuraţilor" a primit, în anul 1965, premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.

Tot în ianuarie, întrebat de ce a ales să lucreze mai mult în teatru decât în film, Ciulei a spus că după proiectul "Pădurea spânzuraţilor" nu i-a plăcut sau nu i-a convenit nicio propunere.

"Valurile Dunării", cel de-al doilea film semnat de Liviu Ciulei, în care el este regizor şi interpret, spune povestea a trei oameni care sunt nevoiţi să călătorească pe un şlep încărcat cu armament, pe Dunăre, în august 1944, printre minele puse de hitlerişti. Filmul este o poveste de dragoste, cu momente de tensiune, şi a fost recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de Film de la Karlovy Vary, în 1960.

Printre distincţiile obţinute de Liviu Ciulei se mai numără premiul UNITER, în 1996, premiul de Excelenţă UNITER, 2001, premiul de Excelenţă în cinematografia română, 2002.

Experienţei de regizor, actor, scenograf şi scenarist i s-a adăugat cea de director artistic, Liviu Ciulei ocupând această poziţie, timp de zece ani, pentru Teatrul "Bulandra" din Bucureşti, dar şi pentru Teatrul "Tyrone Guthrie" din Minneapolis.

De asemenea, Liviu Ciulei, tatăl regizorului de film Thomas Ciulei, a fost profesor de teatru la două universităţi prestigioase, Columbia University şi New York University, dar şi membru de onoare al Ordinului Arhitecţilor.

Valurile Dunarii 1959: 

Padurea Spanzuratilor HD: 

Iertarea - Ion Baiesu

RADACINI Hortensia Papadat Bengescu Nory

Athalia - Jean Racine (teatru radiofonic)

Ines de Castro 1980 Alejandro Casona

Britannicus - (varianta 1) - Jean Racine (teatru radiofonic)

Sechestratii din Altona - Jean Paul Sartre (teatru radiofonic)

Andromaca - Jean Racine (teatru radiofonic)

SFATURI UTILE 25 Octombrie

LA CE ESTE BUNĂ GUTUIA

Gutuile contin substante care stimuleaza ficatul si pancreasul, incetinesc procesele de imbatranire si combat incredibil de eficient teribilul cancer. Va oferim in continuare un mic ghid de folosire a acestor fructe, inca foarte putin cunoscute si apreciate ca valoare terapeutica:

·         Insuficienta pancreatica, pancreatita. Sucul proaspat de gutui face adevarate minuni in vindecarea acestor afectiuni, altfel foarte dificil de tratat prin metode clasice. Se bea de trei ori pe zi cate o jumatate de pahar de suc de gutui, diluat cu jumatate de pahar de suc de mere, in cure de minimum trei saptamani. Sucul de gutui are efecte stimulente ale activitatii pancreasului si antiinflamatoare, fiind un excelent adjuvant al medicatiei clasice in aceste boli.

·         Hepatita, insuficienta hepatica - se face o cura cat mai lunga (ideal ar fi de o luna si jumatate) de nectar proaspat de gutui, din care se bea cate un litru - un litru si jumatate pe zi. Substantele continute de aceste fructe stimuleaza activitatea hepatica, maresc gradat pofta de mancare, au efecte imunostimulente. Cercetari recente efectuate in Japonia au pus in evidenta existenta in coaja gutuilor a unor substante antivirale, care se pare ca inhiba dezvoltarea microorganismelor ce declanseaza hepatita de tip A, B si C.

·         Boala canceroasa - consumul ca atare de gutui, precum si al nectarului (care trebuie sa includa si coaja) obtinut din aceste fructe are efecte exceptionale in tratarea acestei teribile maladii. In anul 2004, cercetatorul nipon Kanematsu Sugiura a demonstrat stiintific faptul ca anumite substante continute de gutui (in special vitamina B17) ajuta la distrugerea celulelor maligne, fara a le afecta pe cele normale.

·         Enterita, enterocolita. Un litru - un litru si jumatate de decoct de gutui baut zilnic elimina sau amelioreaza simtitor aceste afectiuni. Gutuile rase si amestecate cu miere, cate jumatate de kilogram pe zi, combat foarte eficient colita de fermentatie. In Anglia, decoctul de gutui este folosit chiar contra hemoragiilor intestinale.

·         Colon iritabil, ptozarea intestinelor. Sucul de gutui, din care se consuma cate o jumatate de litru pe zi (eventual in combinatie cu sucul de mere), are efecte tonice remarcabile la nivelul intestinelor. De asemenea, rase si consumate cu miere, gutuile au efecte antiinflamatoare, fiind un remediu surprinzator de eficient pentru persoanele care au colonul iritabil.

·         Senzatie de greata si greutate in stomac dimineata. Se consuma dimineata, pe stomacul gol, un sfert sau o jumatate de gutuie, neindulcita. Are un gust destul de neplacut, insa este neintrecut ca remediu antivomitiv si ca stimulent al digestiei.

·         Hemoroizi. Se consuma dimineata si seara cate o gutuie cu tot cu coaja, rasa si amestecata cu miere. Are efecte usor laxative, astringente (opreste sangerarile) si antiinflamatoare. Extern, se foloseste o solutie obtinuta din semintele acestui fruct: samburii a doua gutui se strivesc si se pun la macerat intr-un sfert de pahar de apa, de seara si pana dimineata, cand solutia se filtreaza. Cu preparatul obtinut se fac comprese care se pun pe zona afectata. Daca este posibil, se pot face si clisme, cu o para de cauciuc.