MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 18 NOIEMBRIE 2018
Bună ziua, prieteni!
A venit timpul să renunț la munca
istovitoare de căutare și selecționare a unor materiale interesante pe care să
le aduc spre știință prietenilor mei!
Mă simt acum exact ca atunci când am
ieșit la pensie: este senzația aceea de inutilitate pe care, atunci am reușit
să o înving căutând și găsind alte activități care s-au dovedit folositoare
oamenilor și care mi-au adus satisfacții morale!
Voi încerca și acum să înving această
senzație, dar trebuie să mă supun rigurozității tratamentului medical și să
renunț la calculator și televizor, dacă vreau să păstrez cât mai mult timp
vederea!
Am creat o sumedenie de grupuri
tematice pe care, cu diverse prilejuri, le-am popularizat, grupuri în care sunt
înscriși mulți dintre prietenii mei. Am observat că majoritatea grupurilor se
descurcă fără a fi impulsionate de mine, administratorul lor, dar, după
plecarea mea, pentru bunul mers al acestora am decis ca activitatea de
administrator să fie preluată de Dl Popescu Aurelian, căruia îi urez mult
succes în această activitate!
S-ar putea, în funcție de starea de
sănătate să mai intru uneori, dar pentru perioade foarte scurte pentru a vedea
ce se mai petrece în acest univers virtual!
Acum, la plecare vreau să vă mulțumesc
tuturor, chiar și celor cu care nu am avut niciun schimb de cuvinte, pentru că
suntem prieteni virtuali. Toate cele bune!
Pentru a mai îndulci un pic atmosfera, acum, de rămas bun ascultați 2 ore de muzică bună:
Pentru a mai îndulci un pic atmosfera, acum, de rămas bun ascultați 2 ore de muzică bună:
2 Hour Music Italian Medley - Música ITALIANA instrumental-This is the most beautiful in the world
Urmează ultimele materiale
selecționate:
ISTORIE PE ZILE 18 Noiembrie
Evenimente
·
326: Este consacrata vechea Bazilica
San Pietro de la Roma. In anul 319, împăratul Constantin a inceput
constructia unei bazilici pe locul mormântului Sfântului Petru.
Biserica a rezistat peste 1000 de ani, până când a ajuns în pragul prăbuşirii.
Reconstrucţia ei a început în 1452, dar a fost abandonată din lipsă de
fonduri. În 1506, Papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat pe arhitectul
Bramante să dărâme structura existentă şi să construiască in loc o bazilică
grandioasă. Noua biserică a fost terminată şi consacrată de-abia în anul 1626. Planul
iniţial al fundaţiei fusese schimbat de la o cruce greacă la una latină, creând
astfel o navă mai lungă. Din vechea biserică au fost salvate uşile de bronz,
din secolul XV, lucrate de Filarete, care umplu portalul central.
·
401: Vizigoţii condusi de regele
Alaric I, traverseaza Alpii şi
invadeaza nordul Italiei. Alaric (Alarich) s-a
născut în Insula Peuce (denumirea antică a Deltei Dunării) probabil în anul
370. Devine rege al vizigoților între 395–410 și primul conducător germanic
care cucerește Roma. A fost convins de Wulfila (“Micul Lup”, traducătorul
Bibliei în limba goților) să se convertească la creștinism, împreună cu toate
triburile vizigote. După moartea împăratului Theodosius (395) si a
împărțirii imperiului între cei doi fii ai acestuia, Honorius și
Arcadius, Alaric jefuiește regiuni întregi ale zonei orientale. Atacurile sale sunt
stopate de generalul roman de origine vandală, Stilicon. În anul 396
Arcadius îi oferă postul de guvernator al Iliriei, însă Alaric refuză,
iar anul 401 invadează partea de nord a Italiei. Este învins de același
general Stilicon în două lupte (Palentia și Verona) în anul 403. În urma
asasinării lui Stilicon, Alaric atacă din nou, iar în anul 408 asediază Roma.
În urma celui de-al doilea asediu (24 august 410) Roma este cucerită de
vizigoți și este jefuita timp de 3 zile. A murit la Cosenza in anul 410 fiind succedat de Ataulf.
·
1180: Filip al II-lea devine rege al Franței. Membru al Dinastiei Capețienilor, Filip al
II-lea a fost fiul lui Ludovic al VII-lea, rege al Franței și a celei de-a
treia soții, Adela de Champagne. Filip a avut cele mai mari succese dintre
regii Franței medievale, extinzându-și regatul și sporind influența monarhiei.
A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu
Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A
reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară, fiind simpatizat de
populație din cauza cedării puterii nobililor către clasa medie.
·
1210: Papa Inocențiu al III-lea îl excomunică pe împăratul Otto al IV-lea. Otto al IV-lea (n. 1175/1176 — d. 19 mai 1218) a
fost unul dintre cei doi rivali Regi ai Germaniei din 1198, singur rege din
1208, Rege al Italiei din 1208 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1209.
A fost singurul rege din dinastia Welf, fiind detronat în anul 1215. S-a născut
în Normandia, fiu al lui Henric Leul Duce de Bavaria și Saxonia și a Matildei
Plantagenet. A crescut în Anglia la curtea Regelui Henric al II-lea. La moartea
Împăratului Henric VI Filip, Duce de Suabia a fost ales Rege al Germaniei dar
forțele opuse acestuia, susținute de Papa Inocențiu al III-lea îl susțin pe
Otto. Acesta este ales Rege la Köln și este încoronat la Aachen pe data de 12
iulie. Aceste alegeri au antrenat imperiul în conflictul dintre Anglia și
Regatul Franței, Filip fiind susținut de Regele Franței. În urma înfrângerii
Angliei, Otto și-a pierdut ajutorul acesteia și rând pe rând majoritatea
aliaților săi au trecut de partea lui Filip. În 1208 Filip este ucis, iar Otto
se împacă cu familia acestuia, logodindu-se cu fiica acestuia Beatrice. În
noiembrie 1208 este confirmat de către toți principii electori, iar în
octombrie 1209 este încoronat împărat. În ciuda promisiunilor anterioare, odată
ajuns împărat, încearcă să întărească puterea imperială în detrimentul puterii
papale. Pentru aceasta, intră în conflict cu papalitatea fiind excomunicat în
1210. În 1211 încearcă să cucerească Regatul Siciliei condus de Frederic, fiul
fostului împărat Henric VI. Acesta, sprijinit de Papă și de regele Franței,
este ales de o serie de provincii germane rege al Germaniei, iar Otto este
nevoit să revină în Germania pentru a rezolva situația. După decesul soției
sale Beatrice, în vara anului 1212, majoritatea aliațiilor îl părăsesc în
favoarea lui Frederic. Acesta nu reușește să îl învingă decisiv pe Otto decât
în 1214 în Bătălia de la Bouvines, Otto fiind obligat să abdice și să se
retragă în posesiunile sale private din Braunschweig unde a murit în 1218.
·
1302: Prin bula papală Unam Sanctam, papa Bonifaciu al VIII-lea proclamă supremația spirituală a papei asupra tuturor
deciziilor dogmatice. Papa
Bonifaciu al VIII-lea a fost un papă al Romei între anii 1294-1303. Prin bula
In supremae praeminentia dignitatis de la 20 aprilie 1303, a pus bazele
Universității Sapienza din Roma, cea mai mare și cea mai veche universitate de
stat din Roma. Este cunoscut pentru faptul cǎ a distrus localitatea Palestrina
în luptele sale pentru putere, masacrându-i populația (6000 de suflete). Se
culca cu femei căsătorite și era renumit în toată Roma pentru actele sale de
pedofilie; ba mai mult, a declarat că sexul cu băieței nu este un păcat.
·
1307: După legenda lui Aegidius Tschudi, arestat pentru nesupunere în fața unui nobil, Wilhelm Tell este condamnat să tragă cu arbaleta într-un măr așezat pe capul fiului său, pentru a-și salva
viața.
·
1392: Prima mentiune documentara a stolnicului (dregator personal al
domnului) in Moldova. Stolnicul era responsabil pentru
depozitarea produselor alimentare în cadrul curţii domneşti, ca să asigure masa
domnitorului cu mâncare. Formal, el răspundea de masă Domnitorului, dar avea în
grija sa şi moşiile de unde se asigurau cu hrană. În împrejurări mai deosebite
sau la sărbători, el îl servea pe domn, gustând mâncărurile înaintea acestuia,
spre a dovedi că nu erau otrăvite. El, de asemenea, trebuia să ştie câte şi ce
bucate să fie puse pe masa de ospăţ, pentru câţi musafiri, şi avea o
echipă numeroasă cu care lucra.
·
1473: A început batalia de la pâraul Vodna; Stefan cel Mare îl învinge pe
Radu cel Frumos, domn al Munteniei, care era sprijinit de osti otomane; Moldova
ocupa Tara Româneasca (18 – 20). Pregătindu-se de un atac al turcilor, domnul
Moldovei a încercat să impună în Ţara Românească un domn fidel politicii sale
antiotomane, scopul său fiind de a transforma acest teritoriu într-un scut, dar
şi o bază de acţiune pentru momentul când sultanul avea să se îndrepte
împotriva lui. El şi-a ales foarte
bine momentul, când oastea lui Radu cel Frumos era împuţinată, datorită
obligaţiei de a-l ajuta pe sultan în lupta cu hanul turkmen Uzun Hassan (1453 –
1478), fiind trimişi cca. 12 000 oşteni. Letopiseţul anonim al Moldovei arată că luptele au început „la 18, joi, la
locul numit pârâul Vodna. Şi acolo s-au bătut până seara, asemenea şi vineri şi
sâmbătă până seara, care este 20 ale aceleiaşi luni” (Cronicile
slavo-române). Localizarea acestei bătălii a fost făcută de Petre P. Panaitescu pe un
afluent al râului Prahova, pârâul Vodna, aflat la c. 45 km de Bucureşti. Radu a
pierdut „şi a fugit cu toată oastea sa în cetatea sa de scaun, numită
Dâmboviţa”. Domnul muntean este
înfrânt decisiv la Cetatea Dâmboviţei, şi pierde domnia.
·
1561: Se sfarseste lupta de la Verbia (17-18 noiembrie ) în
care Iacob Heraclid Despot, sprijinit de Habsburgi şi de nobilimea polonă, îl
înfrînge pe Alexandru Lăpuşneanu, Domn al Principatului Moldova. După ocuparea
Sucevei, Despot este uns domn şi obţine recunoaşterea Porţii ; (martie 1562).
·
1601: Ia
sfarsit asediul fortaretei de la Nagykanizsa (Ungaria), armata
otomana condusa de Hasan Paşa Tiryaki, învingand forţele habsburgice de
zece ori mai numeroase, comandate de arhiducele Ferdinand al Austriei. In urma acestei victorii, Hasan pasa fost ridicat de
sultan la rangul de vizir.
·
1626: Bazilica Sfântul
Petru din Roma este
sfințită de Papa Urban al VIII-lea, după o perioadă de construcție de 120 de ani. Bazilica Sfântul Petru (în
italiană: “Basilica di San Pietro in Vaticano”) din Roma se găsește în Cetatea
Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro.
Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, cu o suprafață
totală de peste 15.000 m², este unul din cele importante lăcașe ale
creștinătății. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici
patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Santa Maria
Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor. Bazilica este rezultatul unor lucrări
de-a lungul mai multor secole. La început a fost doar un monument comemorativ
în locul unde Sfântul Apostol Petru, considerat drept primul papă al Romei, ar
fi fost martirizat și înmormântat, în apropierea circului lui Nero. Între anii
319 și 329 împăratul Constantin cel Mare a construit pe acest loc o mare
bazilică. În secolul al XV-lea, clădirea era în stare de ruină și papa Iuliu al
II-lea hotărăște construirea unei noi bazilici de mare amploare. Construirea
edificiului actual, începută la 18 aprilie 1506, se sfârșește în anul 1612 în
timpul papei Paul al V-lea. Bazilica a fost sfințită la 18 noiembrie 1626 de
către papa Urban al VIII-lea. Numeroși arhitecți și artiști de prestigiu au
contribuit la realizarea acestei opere: arhitectul Bramante inițiază primele
lucrări, Michelangelo execută proiectul cupolei, Rafael Sanzio modifică planul
originar dintr-o cruce grecească într-una latină, Carlo Maderno completează
fațada, Bernini desenează planul pieței cu faimoasele colonade.
·
1720: Iraclie al II-lea, rege al Georgiei;
în 1783, a încheiat cu Rusia un tratat, în urma caruia, în 1801, Gruzia de Est
si apoi cea de Vest au fost alipite la Rusia.
·
1730: Frederic al
II-lea (cunoscut ca Frederic cel
Mare), rege al Prusiei
acordă pentru prima dată grațierea regală
și eliberarea din detenție.
·
1820: Comandantul american Nathaniel Palmer a descoperit Antarctica. Antarctica
este regiunea polară din sudul Pământului care cuprinde continentul Antarctida
și porțiunile sudice din oceanele limitrofe. Este situată în regiunea
antarctică din emisfera sudică, aproape în întregime la sud de cercul polar
antarctic și este înconjurată de Oceanul Antarctic. Având 14,0 milioane de km
pătrați, este al cincilea continent ca suprafață, după Asia, Africa, America de
Nord și America de Sud. Aproximativ 98 % din suprafața Antarcticii este
acoperită de o pătură de gheață cu grosimea medie de 1,6 km. Antarctica,
în medie, este cel mai rece, uscat și vânturos continent, și are cea mai mare
altitudine medie dintre toate continentele. Antarctica este considerată un
deșert, cu precipitații anuale de numai 200 mm de-a lungul coastei și mult mai
puține spre interior. Pe continent nu există nicio rezidență umană permanentă,
dar între 1.000 și 5.000 de oameni locuiesc pe parcursul anului la stații de
cercetare împrăștiate pe întreg continentul. Numai plantele și animalele
adaptate la rece supraviețuiesc acolo, iclusiv pinguini și pinipede, nematode
si multe tipuri de alge și alte organisme, precum și vegetație de tundră. Deși miturile și speculațiile despre un
Terra Australis („Ținut de Sud”) datează din antichitate, prima reperare
confirmată a continentului a avut loc în anul 1820 de către expediția rusă a
lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen și Mikhail Lazarev. Totuși continentul a
rămas în mare măsură neglijat pentru restul secolului al XIX-lea din cauza
mediului său ostil omului, a lipsei de resurse și izolare. Tratatul Antarctic din 1959 a fost
semnat inițial de 12 țări; până în prezent au semnat tratatul 46 de țări.
Tratatul interzice activități militare și mineritul de minerale, susține
cercetările științifice și protejează ecozona continentului. În medie peste
4.000 de oameni de știință de multe naționalități și cu diferite interese de cercetare
efectueză diverse experimente. Prima utilizare formală a numelui
„Antarctida” („Antarctica”) drept nume de continent este atribuită
cartografului scoțian John George Bartholomew în 1890. Numele „Antarctica” este
versiunea romanizată a compusului din limba greacă ἀνταρκτική, antarktiké,
femininul lui ἀνταρκτικός, antarktikos, însemnând „opusul nordului”.
·
1840: Are loc debutul lui Vasile Alecsandri în teatru cu
piesa “Farmazonul din Hîrlău”, pusă în scenă de Costache
Caragiale;(18 / 30 noiembrie 1840). Vasile
Alecsandri (n. 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova
— d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul Roman, România) a fost
un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator
al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice
în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul
întregului secol al XIX-lea.
·
1840: Se înfiinţează la Sibiu in Transilvania, prima asociaţie a
meşteşugarilor – Uniunea meseriaşilor (18 /
30 noiembrie), fiind urmată de asociaţii asemănătoare la Braşov (1841),
Bistriţa, Mediaş (1844) şi Sighişoara (1847), avînd drept scop sprijinirea meşteşugarilor
pentru a se putea adapta la cerinţele moderne şi ale producţiei industriale.
·
1864: Consiliul municipal a aprobat Stema
noua a Bucurestiului, care avea ca element principal imaginea Sfintului
Dimitrie Basarabov – patronul orasului. La data de 7 decembrie a aceluiaşi an,
prin decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la propunerea
ministrului Mihail Kogalniceanu, s-a hotarat noua imagine a stemei capitalei
tarii. In centru era asezat Sfantul Mare Mucenic Dimitrie, ocrotitorul orasului
Bucuresti. Numai că în privinţa stemei avem o poveste oarecum amuzantă…sau
poate cu un anumit tâlc duhovnicesc. Echipa
de specialişti în heraldică a comis o eroare, astfel că sfântul care apare în
stema valabilă şi în zilele noastre este Sfântul Mucenic Dimitrie Izvorâtorul
de Mir, cel care este prăznuit pe 26 octombrie, cu o zi înaintea Sfântului
Dimitrie cel Nou, adevăratul protector al Bucureştilor, care este serbat pe
data de 27 octombrie şi are moaştele în Catedrala patriarhală. Poate confuzia
de demult a heralzilor este rodul unei smeriri cereşti a Cuviosului Dimitrie
cel Nou, care a dorit să-şi cedeze locul în favoarea mucenicului. Deci, dintr-o
confuzie, sfântul din stema Capitalei este purtător de suliţă, şi nu cu
Psaltirea în braţe. Stema a fost schimbată în vremea comunismului, pentru a nu
apărea în ea elemente religioase, dar după Revoluţie a fost readoptată în
varianta iniţială, deci tot cu Mucenicul Dimitrie.
·
1874: România a aderat la Convenția internațională pentru
înbunătățirea soartei militarilor răniți din armatele în campanie (Crucea
Roșie), încheiată la 10/22 august 1864, la Geneva. Romania a devenit Parte semnatara la prima
Conventie de la Geneva din 1864 si a ratificat-o in 1874. Doi ani mai tarziu,
la 4 iulie 1876, a luat fiinta Societatea Crucea Rosie din Romania si si-a
inceput activitatea in actualul sediu al Spitalului Coltea din Bucuresti.
Printre semnatarii actului de infiintare a Crucii Rosii Romane, se regasesc
importante personalitati ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino,
C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr.G. Cantacuzino si Dr. Carol
Davila. Primul presedinte al Crucii Rosii Romane a fost Printul Dimitrie Ghica,
in perioada 1876-1897. La nici trei saptamani de la infiintare, in ziua de 20
iulie 1876, prima ambulanta a Crucii Rosii Romane a plecat intr-o misiune
umanitara pe frontul sarbo-turc de la sud de Dunare. Pe baza solidaritatii ce
uneste Societatile Nationale surori, prima misiune a Crucii Rosii Romane avea
menirea de a acorda ajutor medical militarilor raniti, indiferent de tabara din
care faceau parte. In anii 1877-1878, in timpul Razboiului de Independenta,
Crucea Rosie Romana a intervenit cu personal sanitar, ambulante si trenuri
sanitare in sprijinul trupelor de campanie. A infiintat asezaminte spitalicesti
in Bucuresti si in diferite orase din tara. Societati de Cruce Rosie din
Germania, Italia, Belgia, Suedia si Franta au trimis ajutoare materiale si
personal medical. Pe frontul de la Rahova, voluntarii Crucii Rosii s-au luptat
sa limiteze ravagiile febrei tifoide. In 1885, a izbucnit primul razboi
balcanic, iar Crucea Rosie Romana a propus guvernelor celor doua tari –
Bulgaria si Serbia- sa accepte cate o ambulanta pentru ingrijirea ranitilor.
Imediat dupa primirea acordului, doua ambulante au parasit tara, asigurand
asistenta medicala unui numar de 625 de raniti si bolnavi. Formatiile sanitare
romane dislocate in Serbia au avut in grija 3 spitale, cu un total de 110
paturi. Efortul material al Crucii Rosii s-a ridicat la suma de 40 000 lei.
Priceperea si grija dovedite de doctorii romani au fost apreciate in mod
deosebit de catre guvernele ambelor tari beligerante. Intre anii 1888 si 1892,
societatea si-a extins activitatea prin organizarea de cursuri speciale pentru
pregatirea surorilor de caritate. In 1891, s-a infiintat scoala permanenta
pentru infirmiere, iar un an mai tarziu s-a infiintat un spital scoala cu 10
paturi. Profitand de o perioada de pace, Crucea Rosie Romana a continuat sa se
organizeze si sa se pregateasca, atat din punct de vedere material, cat si din
punctul de vedere al personalului, pentru a putea fi in masura sa actioneze cat
mai eficient in cazuri de necesitate. In 1913, in timpul celui de-al doilea
razboi balcanic, personalul Spitalului Mobil al Crucii Rosii Romane a acordat asistenta
militarilor bolnavi de holera pe teritoriul statului bulgar. Odata cu
reintoarcerea trupelor in tara, holera asiatica s-a intins si in Romania,
afectand un numar mare de oameni din judetele Romanati, Dolj si Teleorman.
Crucea Rosie a fost si de aceasta data solicitata de autoritati si a intervenit
cu corturi de mare capacitate, materiale sanitare si cu echipe medicale,
reusind sa ingrijeasca si sa salveze mii de bolnavi. In scrisoarea de multumire
adresata presedintelui Crucii Rosii Romane de atunci, Alexandru Marghiloman,
dr.Laugier, medicul sef al judetului Dolj, scria: ”Cu multumire constat ca au
stins complect epidemia de holera in cel mai scurt timp posibil, dand
totdeodata ingrijiri constiincioase si pricepute bolnavilor”. Crucea Rosie avea
in acea perioada echipe medicale mobile, dar si un laborator de bacteriologie,
unde au fost efectuate peste 7000 de analize medicale, ”interesand populatia a
44 de comune contaminate cu holera”. Prin Statulul Crucii Rosii, adoptat in
1876, femeile nu puteau face parte din conducerea Societatii. De aceea, in
1906, au pus bazele “Societatii de Cruce Rosie a doamnelor din Romania”, prima
presedinta aleasa fiind Irina Campineanu. Societatea activa in paralel cu cea
infiintata in 1876 si se ocupa cu strangerea de fonduri pentru ajutorarea in
caz de razboi si calamitati, pregatea personal voluntar, coopta doamne devotate
din aproape toate orasele tarii. In 1915, Adunarea Generala a Societatii
Nationale de Cruce Rosie a aprobat fuziunea celor doua entitati. Cu acest prilej,
Regina Maria, sub al carei patronaj se afla Crucea Rosie la acea vreme, a
adresat romanilor urmatorul mesaj: „Crucea Rosie, nadejdea tuturor in timp de
pace, ca si in razboi, nu trebuie sa piara. Cu totii, de la mic la mare sa o
sprijinim cu evlavie, cu insufletire, cu nesfarsita dragoste”.
·
1883: Orarul căilor ferate americane a fost standardizat,
fixându-se un singur fus orar pe întreg teritoriul Statelor Unite.
·
1903: Statele Unite a obtinut exclusivitate in ce priveste administrarea
Canalului Panama.
·
1918: (Pe stil vechi! În Transilvania era 1 decembrie) A avut loc
la Alba Iulia Marea Adunare Națională, cu participarea a peste
100.000 de români veniți din toate ținuturile Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei șiBanatului pentru a consfinți, liberi, unirea cu România.
·
1918: (18 noiembrie pe stil vechi/ 1 decembrie s.n), inca in vigoare in
Vechiul Regat), Ferdinand I, in uniforma de Maresal al României si Regina
Maria, in uniforma de colonel al Regimentului 4 Rosiori, pe care il comanda
onorific din 1915, intrau in Bucurestiul eliberat, pe sub un arc de triumf
construit din lemn pe Calea Victoriei. Calare, în fruntea armatei române
si a detasamentelor franceze si engleze, perechea regala a strabatut
Bucurestiul de la Mogosoaia pâna la Statuia lui Mihai Viteazul de la
Universitate, unde a primit defilarea trupelor. În istoria
ierarhiei militare româneşti, gradul de mareşal a aparut in aceasta zi, când pe
Dealul Mitropoliei în asistenţa mulţimii, a mitropolitului Pimen al Moldovei, a
generalului francez Berthelot, a comandanţilor de oşti, generalul Eremia Grigorescu,
ministrul de război roman, dădea citire primei cărţi de mareşal acordată
regelui Ferdinand, zis cel Loial sau Întregitorul, în calitatea sa de comandant
al Armatei române. Emoţionat, regele s-a adresat generalilor de
armată cu cuvintele: „Se cuvine
şi dumneavoastră celor ce aţi comandat armate în războiul nostru să fiţi
înălţaţi la gradul de mareşal.”
·
1918: Letonia si-a declarat independenta fata de Rusia.
·
1926: George Bernard Shaw refuză sa accepte banii pentru Premiul Nobel,
spunând: "Pot să-l iert pe Alfred Nobel pentru că a inventat dinamita, dar
numai o persoană diabolică a putut să inventeze Premiul Nobel". George Bernard Shaw (n. 26
iulie 1856, Dublin – d. 2 noiembrie 1950, Ayot Saint Lawrence), scriitor
irlandez, laureat al premiului Nobel pentru literatură în 1925, considerat de
unii critici ca unul din cei mai importanți dramaturgi de limbă engleză de la
William Shakespeare. Shaw s-a făcut cunoscut atât ca autor de piese de teatru,
cât și în calitate de critic de artă și publicist politic.
·
1928: Mickey Mouse, cunoscutul personaj din desenele animate ale lui Walt Disney, și-a facut
pentru prima oară aparitia la "Colony Theatre" din New York, în filmul
intitulat "Steamboat Willie".
·
1959: A avut loc premiera productiei cinematografice “Ben-Hur” a lui William
Wyler, evenimentul avind loc la New York.
·
1963: Are loc premiera filmului istoric “Tudor”, în regia lui Lucian Bratu, film de referință în
istoria cinematografului românesc care evocă mișcarea istorică de la 1821.
·
1969: Astronauţii americani Conrad si Bean au păşit pe Lună,
in timpul misiunii spatiale Apollo 12. A fost a sasea misiune spatiala din
cadrul progranului Apollo, si a doua misiune in care un echipaj uman a pasit pe
Luna.
Pilotul Modulului de Comanda Richart Gordon Jr. a ramas pe orbita lunara cat timp Modulul Lunar a aselenizat la Nord Vest de craterul Surveyor in “The Ocean of Storms”. Plecaţi în data de 14 noiembrie de pe Pământ, au ajuns pe Lună dupa 4 zile. Charles Conrad şi Alan Bean au reuşit să coboare pe Lună dupa a doua încercare si au rămas pe suprafaţa Lunii timp de 31 de ore şi jumătate, timp în care au realizat diverse experimente ştiinţifice. Conrad şi Bean au aterizat la sol cu ALSEP (Apollo lunar surface experiment package), o staţie de cercetare automată concepută pentru multiple experimente, care a fost de asemenea utilizată si în misiunile următoare. De asemenea s-au recoltat 34,4 kg de probe lunare. Locul ales pentru aterizarea modulului pe Lună a fost cel al sondei spaţiale Surveyor 3, pe care astronauţii au regăsit-o şi de pe care ei au au prelevat diverse piese. Reîntoarcerea pe Terra a avut loc pe 24 noiembrie 1969.
Pilotul Modulului de Comanda Richart Gordon Jr. a ramas pe orbita lunara cat timp Modulul Lunar a aselenizat la Nord Vest de craterul Surveyor in “The Ocean of Storms”. Plecaţi în data de 14 noiembrie de pe Pământ, au ajuns pe Lună dupa 4 zile. Charles Conrad şi Alan Bean au reuşit să coboare pe Lună dupa a doua încercare si au rămas pe suprafaţa Lunii timp de 31 de ore şi jumătate, timp în care au realizat diverse experimente ştiinţifice. Conrad şi Bean au aterizat la sol cu ALSEP (Apollo lunar surface experiment package), o staţie de cercetare automată concepută pentru multiple experimente, care a fost de asemenea utilizată si în misiunile următoare. De asemenea s-au recoltat 34,4 kg de probe lunare. Locul ales pentru aterizarea modulului pe Lună a fost cel al sondei spaţiale Surveyor 3, pe care astronauţii au regăsit-o şi de pe care ei au au prelevat diverse piese. Reîntoarcerea pe Terra a avut loc pe 24 noiembrie 1969.
·
1976: Parlamentul spaniol a aprobat un proiect de lege care
viza instaurarea democrației, dupa 37 de ani de dictatură.
·
1978: A avut loc cea mai mare sinucidere colectiva din timpurile moderne, in
colonia de la Jonestown din Guyana (America de Sud), 913 de adepti ai sectei
"Templul popoarelor", dintre care 276 de copii, luandu-si
viata. Cel care i-a
indemnat pe sectanti sa recurga la fatalul gest a fost liderul spiritual al
acestora, Jim Jones, care a intemeiat secta in 1956 in Statele Unite.
Majoritatea adeptilor a consumat o bautura cu cianura si sedative, iar cei care
au refuzat au fost impuscati din ordinul lui Jones. Trupurile neinsufletite ale
oamenilor erau imprastiate in intreaga colonie. Sinciderea colectiva a survenit la scurta vreme dupa
ce congresmanul american Leo Ryan a fost ucis in timp ce incerca sa afle ce se
ascunde in spatele gardurilor coloniei intemeiate de liderul “Templul
poparelor”. Congresmanul a primit
informatii despre violentele ordonate de Jones impotriva adeptilor sai, astfel
incat s-a deplasat in Guyana impreuna cu o echipa de jurnalisti pentru o
ancheta la fata locului. Ryan a ajuns in Jonestown in 17 noiembrie si i-a
intervievat pe cativa dintre sectanti in legatura cu viata in colonie. Pe cand
dorea sa paraseasca zona, politicianul a fost prima data atacat cu un cutit si
apoi impuscat de o garda de corp a liderului spiritual.
Stiind ca acest incident va avea repercusiuni grave, Jones le-a ordonat adeptilor sai sa isi curme viata, chiar el servindu-le “cocktail-ul” mortal. Jones s-a sinucis si el tragandu-si un glont in cap. Fortele de ordine au fost alertate de unul dintre membrii sectei care a reusit sa evadeze din colonie in timpul ritualului, acestea intrand in Jonestowan a doua zi dupa sinuciderea colectiva. Imaginile de la fata locului au socat lumea intreaga, corpurile celor peste 900 de oameni fiind cazute unul langa celalat in jurul celui care le-a fost lider. Mai putin de 12 persoane au reusit sa scape din iadul creat de intemeietorul “Templului popoarelor”.
Jim Jones s-a facut remarcat in anii’ 50 cand a infiintat secta care propovaduia egalitatea raselor, fapt ce a atras o multime de americani de culoare. Numarul adeptilor a crescut de la an la an, Jones folosindu-se de charisma sa si de diverse tertipuri, inclusiv false vindecari miraculoase. Secta a fost obiectul unei anchete in anii ’70, Jones fiind acuzat de evaziune fiscala, dar si de abuzuri fizice si psihice asupra membrilor. Datorita acestor acuze, Jones a decis sa se retraga si, in 1978, a pus bazele coloniei agricole in jungla din Guyana, un loc ferit de ochii autoritatilor si presei.
Stiind ca acest incident va avea repercusiuni grave, Jones le-a ordonat adeptilor sai sa isi curme viata, chiar el servindu-le “cocktail-ul” mortal. Jones s-a sinucis si el tragandu-si un glont in cap. Fortele de ordine au fost alertate de unul dintre membrii sectei care a reusit sa evadeze din colonie in timpul ritualului, acestea intrand in Jonestowan a doua zi dupa sinuciderea colectiva. Imaginile de la fata locului au socat lumea intreaga, corpurile celor peste 900 de oameni fiind cazute unul langa celalat in jurul celui care le-a fost lider. Mai putin de 12 persoane au reusit sa scape din iadul creat de intemeietorul “Templului popoarelor”.
Jim Jones s-a facut remarcat in anii’ 50 cand a infiintat secta care propovaduia egalitatea raselor, fapt ce a atras o multime de americani de culoare. Numarul adeptilor a crescut de la an la an, Jones folosindu-se de charisma sa si de diverse tertipuri, inclusiv false vindecari miraculoase. Secta a fost obiectul unei anchete in anii ’70, Jones fiind acuzat de evaziune fiscala, dar si de abuzuri fizice si psihice asupra membrilor. Datorita acestor acuze, Jones a decis sa se retraga si, in 1978, a pus bazele coloniei agricole in jungla din Guyana, un loc ferit de ochii autoritatilor si presei.
·
1989: Peste
50.000 de bulgari ies in strada la Sofia cerand reformearea regimului comunist.
Un astfel de protest în Bulgaria ar
fi fost de neconceput cu doar o lună în urmă. A fost cea mai
mare demonstraţie din Bulgaria postbelica, protestatarii scandand: “Vrem
democraţie acum!” si cerand alegeri libere, o nouă Constituţie şi demiterea
membrilor conservatori din Biroul Politic al Partidului
Comunist.
·
1991: În timpul războiului de independență al
Croației, Armata Populară Iugoslavă a capturat orașul croat Vukovar după
un asediu de 87 de zile. *Victorie à la Pirus = O victorie pirică este o victorie
obținută cu un uriaș cost pentru învingător. Expresia este legată de regele
Pirus al Epirului, care i-a învins pe romani la Heraclea și Asculum în 279
î.d.Hr., dar a suferit pierderi de neînlocuit în timpul luptelor, ceea ce a dus
la pierderea în cele din urmă a războiului piric. Plutarh relatează reacția lui
Pirus la felicitările primite din partea supușilor: “Încă o victorie ca asta și
suntem terminați. ” De vreme ce fraza este asociată în special cu bătăliile
militare, prin analogie, termenul este folosit și în domeniul afacerilor, al
politicii, în cel juridic și sportiv pentru a descrie o victorie ruinătoare
pentru învingător. Asediul Vukovarului (în croată Bitka za
Vukovar) a fost o luptă care a durat 87 de zile, desfășurată în orașul Vukovar
din estul Croației. Asedierea orașului s-a făcut de către Armata Populară
Iugoslavă (Jugoslovenska Narodna Armija – JNA), sprijinită de diverse forțe
paramilitare sârbe, cu intenția de a desprinde localitatea de Croația și de a o
anexa Republicii Sârbe Krajina, care să formeze o uniune cu Serbia și
Muntenegru. Asediul s-a desfășurat între august și noiembrie 1991, în timpul
Războiului Croat de Independență. Orașul a fost apărat de diverse detașamente
militare croate și de voluntari. Asediul s-a terminat cu înfrângerea Gărzii
Naționale Croate (Zbor Narodne Garde – ZNG), distrugerea Vukovarului, moartea a
cel puțin 3,000 de persoane, precum și purificarea etnică a cel puțin 20,000 de
croați din oraș și din împrejurimi. În actul de acuzare împotriva fostului
președinte iugoslav Slobodan Miloșevici, Tribunalul Penal Internațional pentru
fosta Iugoslavie a oferit o descriere sumară a evenimentelor:
„Spre sfârșitul lui august, Armata Populară Iugoslavă a instaurat asediul asupra orașului Vukovar. La jumătatea lui octombrie 1991, toate celelalte orașe cu majoritate croată din Slavonia Orientală fuseseră cucerite de forțele sârbe, mai puțin Vukovar. Locuitorii de altă origine decât cea sârbă au devenit subiectul unui brutal regim de ocupație bazat pe persecuții, crime, tortură și alte acte de violență. Aproape întreaga populație care nu era de origine sârbă a fost până la urmă ucisă sau expulzată din zonele ocupate. Asediul Vukovarului a continuat până pe 18 noiembrie 1991, când orașul a căzut în mâinile forțelor sârbe. În timpul celor trei luni de asediu, orașul a fost aproape complet distrus de bombardamentele JNA și sute de persoane au fost ucise. Când JNA și forțele sârbe au ocupat orașul, alte sute de croați au fost ucise de trupele sârbești. Populația nesârbească a orașului a fost expulzată la câteva zile de la căderea orașului în mâna forțelor sârbe.” Conform unor estimări, artileria sârbă a tras până la un milion de obuze către Vukovar. A fost primul oraș european ras de pe fața pământului de la Al Doilea Război Mondial. Oficialii croați au estimat costul pagubelor la 2.5 miliarde de dolari. Deși bătălia a reprezentant o pierdere semnificativă și simbolică pentru Croația, care nu a recâștigat controlul orașului decât în 1998, când refugiații croați au putut, în sfârșit, să se întoarcă la casele lor, a fost totuși o victorie foarte costisitoare pentru Armata Populară Iugoslavă și a câștigat sprijin internațional pentru independența Croației. De asemenea, este considerată un punct de cotitură în desfășurarea războiului.
„Spre sfârșitul lui august, Armata Populară Iugoslavă a instaurat asediul asupra orașului Vukovar. La jumătatea lui octombrie 1991, toate celelalte orașe cu majoritate croată din Slavonia Orientală fuseseră cucerite de forțele sârbe, mai puțin Vukovar. Locuitorii de altă origine decât cea sârbă au devenit subiectul unui brutal regim de ocupație bazat pe persecuții, crime, tortură și alte acte de violență. Aproape întreaga populație care nu era de origine sârbă a fost până la urmă ucisă sau expulzată din zonele ocupate. Asediul Vukovarului a continuat până pe 18 noiembrie 1991, când orașul a căzut în mâinile forțelor sârbe. În timpul celor trei luni de asediu, orașul a fost aproape complet distrus de bombardamentele JNA și sute de persoane au fost ucise. Când JNA și forțele sârbe au ocupat orașul, alte sute de croați au fost ucise de trupele sârbești. Populația nesârbească a orașului a fost expulzată la câteva zile de la căderea orașului în mâna forțelor sârbe.” Conform unor estimări, artileria sârbă a tras până la un milion de obuze către Vukovar. A fost primul oraș european ras de pe fața pământului de la Al Doilea Război Mondial. Oficialii croați au estimat costul pagubelor la 2.5 miliarde de dolari. Deși bătălia a reprezentant o pierdere semnificativă și simbolică pentru Croația, care nu a recâștigat controlul orașului decât în 1998, când refugiații croați au putut, în sfârșit, să se întoarcă la casele lor, a fost totuși o victorie foarte costisitoare pentru Armata Populară Iugoslavă și a câștigat sprijin internațional pentru independența Croației. De asemenea, este considerată un punct de cotitură în desfășurarea războiului.
·
1996: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele turului al doilea al
alegerilor prezidentiale. Conform datelor BEC, Emil Constantinescu a obtinut
54,41%, iar Ion Iliescu 45,59% din voturi.
·
1997 - Irakul şi Rusia elaborează un plan de
rezolvare a crizei, după care Bagdadul acceptă revenirea imediată a tuturor
inspectorilor.
·
1999: Guvernul adopta
Ordonanța de Urgență privind înființarea Agenției pentru Protecția Drepturilor
Copilului și reorganizarea activității de protecție a copilului, îndeplinind
astfel una din condițiile impuse pentru începerea negocierilor de aderare
la Uniunea Europeană.
·
1999 - Istanbul, Summit OSCE (18–19.11.). Cele 54
de tari membre ale organizatiei semneaza o “Carta a Securitatii”, care confirma
principiile europene de conduita si sporeste capacitatile de interventie ale
OSCE. Treizeci de tari, între care SUA si Rusia, semneaza tratatul care
limiteaza Fortele Conventionale în Europa si reduce cu zece procente plafonul
armamentelor existente.
·
2002: Bursa de Valori București a fost admisă ca membru corespondent al Federației
Europene a Burselor de Valori, care cuprinde 31 de membri plini și 8 asociați
din rândul burselor mari din Europa.
·
2002: Se deschide primul Muzeu de matematică din lume
la Gießen. Gießen este un oraș universitar și centrul
administrativ al districtului cu același nume orașul fiind pe locul 8 ca mărime
în landul Hessen, Germania. Cetatea Gießen este întemeiată de Wilhelm von
Gleiberg în anul 1152 mutându-se din cetatea Gleiberg aici, la nord-vest la
distanța de 5 km de localitate o parte din cetatea veche există și azi. In
secolul VIII – X este sub stăpânirea francilor de est (Konradinilor), după care
urmează domnia Casei de Luxemburg (secolul XI – XIII) prin moștenire va fi
obținut o parte din ținutul de pe Lahn de Wilhelm von Gleiberg. Primele dovezi
scrise despre localitate datează din 1197, iar în 1248 este Gießen pentru prima
oară menționat ca oraș. In anul 1264 aparține localitatea de principatul Hessen
(un principat de pe cursul mijlociu al Rinului și Neckarului cu rezidența în
Gudensberg ulterior în Kassel) în 1300 va fi întemeiată cetatea de azi, în 1325
este întemeiat „orașul nou” iar din 1370 există în oraș un primar cu un
consiliu. Privilegiille comerciale ale unui oraș sunt acordate în anul 1442,
primăria veche (din 1450) vor fi distruse prin bombardamentele din
1944. În 1535 Philipp der Großmütige (1504 – 1567) consolidează
fortificația cetății, în același an i-a naștere „Cimitirul vechi” și „Cetatea
Nouă”. La data de 27 mai 1560 un incendiu distruge partea de nord a orașului.
In 1605 este înființat liceul „Gymnasium Ludovicianum” cu o secție de limbă
latină, iar în timpul lui împăratului Rudolf II (1552 – 1612) la data de 19 mai
1607 se înființează Universitatea, doi ani mai târziu i-a naștere „Grădina
Botanică” (cea mai veche din Germania) Intre anii 1634 – 1635 o epidemie de
pestă decimează populația orașului, în secolul XVIII regiunea este de mai multe
ori stăpânită de trupe străine și pustiită de războaie. Orașul devine în
1803 capitala provinciei „Oberhessen” din cadrul principatului „Hessen”. In
anii 1824 – 1852 predă la Universitate chimistul Justus Liebig (1803 – 1873).
Febra Revoluției din 1848 a cuprins și orașul Gießen un student fiind omorât,
un an mai târziu orașul este legat la rețeaua de cale ferată. O dezvoltare
economică cu o extindere a orașului are loc în timpul primarului August Bramm
(1875-1889), în 1855 este înființată organizația pompierilor voluntari, iar din
1867 staționează în localitate o garnizoană militară. Intre anii 1879 – 1888
predă la Universitate Wilhelm Conrad Röntgen (fizician german descoperitorul
Razelor Roentgen (1845 – 1923)). În 1893 este sfințită biserica evanghelică
„Johanneskirche”, iar în 1907 este deschis un teatru, din 1894 funcționează
sistemul de circulație a orașului prin omnibuse trase de cai, iar din 1909
apare primul tramvai electric.
·
2006: Senatul SUA votează în favoarea unei noi extinderi a
NATO.
Nașteri
·
709: S-a nascut imparatul Kōnin (Kōnin Tennō), al
49-lea imparat al Japoniei conform ordinii traditionale de succesiune. A domnit din 770 pana in anul 781 si a
decedat in data de 11 ianuarie 782.
·
1527: S-a nascut pictorul italian Luca Cambiaso; (m.1585).
·
1647: S-a născut filosoful Pierre Bayle; (m. 28 decembrie
1706).
·
1786: S-a născut compozitorul şi dirijorul Carl Maria von
Weber, considerat părintele operei romantice germane (opera „Der Freischutz”,
1821); (d. 05.06.1826).
·
1787: Louis Jacques
Mandé Daguerre, pictor
francez, cel care a descoperit primul procedeu de fotografiere (d.1851)
·
1832: S-a nascut Adolf Erik Nordenskiöld, explorator și
geolog finlandezo-suedez (d. 1901). Adolf Erik Freiherr von Nordenskiöld (n. 18 noiembrie 1832,
Helsinki, Finlanda — d. 12 august 1901, Södermanland), baron în Suedia,
profesor în Stockholm, explorator al Regiunii Polare, cartograf cu origini
suedezo-finlandeze.
·
1836: S-a nascut Cesare Lombroso, medic si antropolog
italian, precursor al criminologiei moderne („Omul criminal”); (d. 19.10.1909).
·
1860: S-a nascut Ignacy
Jan Paderewski, pianist, compozitor, om politic si de stat polonez,
prim-ministru si ministru de externe al Poloniei. (d. 29 iunie 1941 în New
York).
·
1882: S-a nascut Jacques Maritain, filosof francez.
·
1882: S-a
născut soprana italiană Amelita Galli-Curci; (m. 26 noiembrie 1963).
·
1897: Patrick Blackett, fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1948 (d. 1974)
·
1898: S-a născut regizorul olandez de film documentar Joris
Ivens; (m. 28 iunie 1989).
·
1901: S-a nascut George Gallup, statistician american.
·
1906: S-a nascut Corneliu Baba, pictor si grafician roman. S-a
nascut in Craiova si a urmat Facultatea de Litere si Filosofie, iar in paralel
a studiat si la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti. Din 1934 si pana in 1938
a studiat la Iasi, avandu-l ca profesor pe Nicolae Tonitza. Artistul a expus in
intreaga lume, iar picturile sale, infatisand tarani, muncitori, dar si artisti
romani celebri, au fost apreciate de critici. In plus, pictorul a surprins prin
prezentarea bruta a vietii de la tara, pe care a insistat mult in lucrarile
sale. Corneliu Baba a fost
recompensat cu mai multe distinctii, in 1958 el primind titlul de Maestru
Emerit al Artei. A fost membru corespondent al Academiei de Arta din Berlin si
al Academiei “Tommaso Campanella” din Roma. Incepand cu 1946 a inceput sa
predea la Universitatea din Iasi, iar din 1958 a devenit profesor universitar
la Bucuresti. Artistul roman s-a stins din viata la varsta de 91 de ani.
·
1907: S-a născut Mihai Pop (n. 18 noiembrie 1907, satul Glod,
comuna Strâmtura, Județul Maramureș – d. 8 octombrie 2000, București),
folclorist, antropolog cultural și etnolog român, renumit cercetător al
culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de
onoare al Academiei Române (2000); (d. 8 octombrie 2000). În anii celui de-al Doilea Război
Mondial (1941–1944) a fost numit atașat cultural la ambasada română din
Bratislava. Îndepărtat din învățământ în 1948, s-a ocupat, începând cu anul
1949, de organizarea Institutului de Folclor din București, mai întâi în
calitate de coordonator al activității știintifice (1949-1954), apoi ca
director adjunct (1954-1965) și ulterior ca director (1965-1974). A revenit la catedră în anul 1957, fiind
conferențiar (1957-1962) și apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea
de limba și literatura română a Universității din București, șef al catedrei de
literatură română veche și folclor de la aceeași facultate (1968-1972). A mai deținut și funcțiile de președinte al
Societății Internaționale de Etnologie și Folclor (1971), de președinte al
societăților de etnologie din Paris și New York, pe cea de membru al Academiei
Americane de Știinte Sociale, precum și al altor numeroase societăți
știintifice străine. A fost profesor
invitat la mari universități: Marburg (Germania), Berkeley și Ann Arbor (SUA),
Paris (Franța). Mihai Pop este
primul român care a primit, în anul 1967, premiul internațional „Johann
Gottfried Herder”.
·
1908: S-a nascut Imogene Coca, actrita americana.
·
1912: S-a nascut in Balti in Basarabia, actorul
roman Colea Rautu (Rutkovski ); ( d. 13.05.2008, Bucuresti). Colea Răutu (n. Nikolai Rutkovski, 28 noiembrie 1912,
Limbenii Noi, județul Bălți, astăzi în Republica Moldova – d. 13 mai 2008,
București) a fost un actor român de teatru și film.
·
1916: S-a nascut Amelita Galli-Curci, soprana italiana.
·
1920 - s-a nascut cunoscutul aviator Traian Darjan . In octombrie 1939 a
început şcoala de pilotaj la ARPA Cluj şi a primit licenţa în decembrie. A aplicat apoi pentru Şcoala de Aviaţie
Militară de la Tecuci şi a fost admis în iulie 1940. A absolvit-o pe 11 aprilie
1941 promovând astfel la rangul de adjutant stagiar. A executat 176 misiuni de
lupta repurtand 12 victorii. A murit pe front, in Slovacia, in 25 februarie 1945!
O scoala din Someseni ii poarta numele si in
curtea ei se afla un bust al aviatorului.
·
1923: S-a nascut astronautul american Alan Shepard. Alan
Bartlett „Al” Shepard, Jr. (18 noiembrie 1923 – 21 iulie 1998), cel dintâi
cosmonaut american, (Contraamiral, USN), ofițer și aviator naval, pilot de
încercare, ulterior om de afaceri. A fost primul cosmonaut american și al 5-lea
om care a pășit pe suprafața Lunii; (d. 21 iulie 1998).
·
1930: S-a nascut J. G. Ballard, scriitor britanic.
·
1933: În comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu, s-a nascut Gheorghe Iancu,
parasutist roman. Gheorghe
Iancu, (n. 18 noiembrie 1933, în comuna Falaşteanca, judeţul Giurgiu)
parasutist roman, detinator a mai multor recorduri nationale si mondiale.
·
1936 - S-a născut Hank Ballard, cântăreţ şi
compozitor american (The Midnighters).
·
1936 - S-a născut Don Cherry, trompetist,
multi-instrumentist şi compozitor american de free jazz.
·
1939: S-a nascut Brenda Vaccaro, actrita americanca.
·
1941 - S-a născut Con Clusky, chitarist britanic (The
Bachelors).
·
1942: S-a nascut Mihai Turcas, caiacist roman.
·
1942 - S–a născut actrita americană Linda Evans,
interpreta personajului Sue Ellen din celebrul serial TV “Dallas”.
·
1946: S-a nascut Alan Dean Foster, celebrul autor american
SF, scenarist al cunoscutului serial Star Trek.
·
1946: S-a
nascut Amanda Lear, cunoscută publicului român mai ales pentru cariera ei de
cântăreaţă, actriţă, fotomodel, prezentatoare de televiziune şi pictoriţă. Încă
din anii ’80 se făceau speculaţii privind sexualitatea Amandei Lear, dar şi a
originilor ei, care erau pe rând când vietnameze, când ruseşti sau chiar
chineze, dar şi engleze, franceze şi indoneziene. Născută în Hong Kong, într-o
familie de origine engleză/franceză (tatăl) şi asiatică/rusă (mama), Amanda a
copilărit în sudul Franţei şi în Elveţia. Nu se ştie nici până acum dacă s-a născut în 1939 sau în
1946, certă este numai ziua de 18 noiembrie. Încă de la 16 ani şi-a îndreptat
atenţia către artă, plecând la Paris să studieze pictura. Se împrieteneşte cu
cantaretul Brian Jones de la Rolling Stones, iar Amanda se aruncă în vârtejul
vieţii de noapte londoneze, atât de binecunoscută. Amanda Lear este cel mai bun
exemplu de cum se poate construi o carieră având ca bază un zvon. Figura ei cu
accente asiatice atrage atenţia lui Catherine Herle, directoarea unei
prestigioase agenţii europene de modele, drept pentru care Amanda revine la
Paris în 1965, pentru a prezenta colecţii semnate Paco Rabanne şi Yves St.
Laurent. În această perioadă îl cunoaşte pe Salvador Dali, care şi-o doreşte ca
model. Devine muza lui şi o prietenă apropiată a acestuia pentru
următorii 15 ani. În 1973 se îndrăgosteşte de cantaretul britanic David
Bowie, cu care rămâne timp de un an şi, datorită lui, Amanda începe să cânte,
făcându-şi pentru prima dată apariţia la începutul anilor ’70, ca model
îmbrăcat fetişist pentru coperta unui album lansat de Roxy Music. Se spunea că
era transsexual, dar a mărturisit revistei Interview că acest zvon era doar un
şiretlic al sponsorului ei, David Bowie, pentru a atrage atenţia. În 1975 semnează
primul contract cu o casă de discuri şi apare primul ei single, “La Bagarre”,
cu un succes neaşteptat în discoteci. Au urmat foarte multe albume şi o carieră
de invidiat, devenind un nume important în muzica disco în 1977, când a
înregistrat “I Am a Photograph” în Germania, ajutată în producţie de Tony Monn.
Amanda etala o voce atât de gravă şi cu note atât de joase, încât mulţi s-au
întrebat atunci dacă nu este într-adevăr bărbat. Unii au pus acest lucru pe
seama unei operaţii de schimbare a sexului. În ciuda tuturor zvonurilor, Amanda
Lear este o combinaţie excitantă, ce a împins imaginaţia multor fani până
dincolo de limite. În 1981 a început să aibă propriile expoziţii de pictură,
iar în 1982, magnatul italian Berlusconi i-a oferit prima slujbă de prezentatoare
tv, transformând-o într-o adevărată vedetă.
·
1946 - S-a născut Dave Irving, baterist şi vocalist
britanic (Supercharge).
·
1948: S-a nascut Andrea Marcovicci, cantareata si actrita
americana.
·
1949 - S-a născut Herman Rarebell, baterist şi
compozitor german (Scorpions).
·
1950: S-a nascut Eric Pierpoint, actor american.
·
1950 - S-a născut Graham Parker, cântăreţ,
chitarist şi compozitor britanic.
·
1957 - S-a născut Jenny Burton, vocalistă americană
(C-Bank).
·
1960: S-a nascut Kim Wilde, cântăreaţă şi textieră britanică.
·
1974: S-a nascut la Craiova, Lia Olguța Vasilescu,
parlamentar roman PSD, ministrul muncii, fost primar al Craiovei
Decese
·
1814: Aleijadinho (cu numele real António Francisco Lisboa), sculptor
și arhitect brazilian (n. ca. 1738)
·
1883 - A murit omul politic liberal Vasile Boerescu
(n.01.01.1830).
·
1886: A încetat din viaţă Chester Arthur, cel de-al 22-lea
preşedinte al SUA (1881-1885); (n. 5 octombrie 1829).
·
1922: A încetat din viaţă scriitorul Marcel Proust: “În
căutarea timpului pierdut”; (n. 10 iulie 1871).
·
1940 - A încetat din viaţă Ion Inculeţ, om politic român din Basarabia; în
calitate de preşedinte al Sfatului Ţării a desfăşurat o intensă activitate
pentru unirea Basarabiei cu România (n. 5 aprilie 1884). A fost ministru in guvernele Romaniei si membru
titular (din 1918) al Academiei Române. Ion Inculeț a fost căsătorit cu
principesa Roxana Cantacuzino, fiul sau Ion I. Inculeț, fiind
Doctor Honoris Causa al Universității Western Ontario (Canada) si Membru
de onoare al Academiei Române, director al centrului de electrostatică aplicată
al Universității Western Ontario.A fost inmormantat in Biserica Sf.Ioan
Botezatorul din Bârnova, la periferia Iasului.
·
1952: A încetat din viaţă poetul Paul Eluard (Eugene
Grindel), reprezentant al suprarealismului; (n.1895).
·
1962: a încetat din viaţă fizicianul Niels Bohr,
laureat al Premiului Nobel, în 1922, pentru teoria asupra structurii atomului. El s-a
refugiat în SUA, în timpul celui de-al doilea război mondial, a participat la
fabricarea primelor bombe atomice (n. 7 octombrie 1885).
·
1976: A decedat Man Ray (Emanuel Rabinovitch), pictor şi
grafician, animator al grupării dadaiste din New York; fotograf de notorietate,
a inventat tehnica raiografelor; (n. 27.08.1890).
·
1978: A avut loc cea mai mare sinucidere colectiva din
timpurile moderne, in colonia de la Jonestown din Guyana (America de Sud), 913
de adepti ai sectei “Templul popoarelor”, dintre care
276 de copii, luandu-si viata. Cel care i-a indemnat pe sectanti sa recurga la
fatalul gest a fost liderul spiritual al acestora, Jim Jones, care a intemeiat
secta in 1956 in Statele Unite. Majoritatea adeptilor a consumat o bautura cu
cianura si sedative, iar cei care au refuzat au fost impuscati din ordinul lui
Jones. Trupurile neinsufletite ale oamenilor erau imprastiate in intreaga
colonie. Sinciderea colectiva a survenit la scurta vreme dupa ce congresmanul
american Leo Ryan a fost ucis in timp ce incerca sa afle ce se ascunde in
spatele gardurilor coloniei intemeiate de liderul “Templul poparelor”.
Congresmanul a primit informatii despre violentele ordonate de Jones impotriva
adeptilor sai, astfel incat s-a deplasat in Guyana impreuna cu o echipa de
jurnalisti pentru o ancheta la fata locului. Ryan a ajuns in Jonestown in 17
noiembrie si i-a intervievat pe cativa dintre sectanti in legatura cu viata in
colonie. Pe cand dorea sa paraseasca zona, politicianul a fost prima data
atacat cu un cutit si apoi impuscat de o garda de corp a liderului spiritual.
Stiind ca acest incident va avea repercusiuni grave, Jones le-a ordonat
adeptilor sai sa isi curme viata, chiar el servindu-le “cocktail-ul” mortal.
Jones s-a sinucis si el tragandu-si un glont in cap. Fortele de ordine au fost
alertate de unul dintre membrii sectei care a reusit sa evadeze din colonie in
timpul ritualului, acestea intrand in Jonestowan a doua zi dupa sinuciderea colectiva.
Imaginile de la fata locului au socat lumea intreaga, corpurile celor peste 900
de oameni fiind cazute unul langa celalat in jurul celui care le-a fost lider.
Mai putin de 12 persoane au reusit sa scape din iadul creat de intemeietorul
“Templului popoarelor”. Jim Jones s-a facut remarcat in anii’ 50 cand a
infiintat secta care propovaduia egalitatea raselor, fapt ce a atras o multime
de americani de culoare. Numarul adeptilor a crescut de la an la an, Jones
folosindu-se de charisma sa si de diverse tertipuri, inclusiv false vindecari
miraculoase. Secta a fost obiectul unei anchete in anii ’70, Jones fiind acuzat
de evaziune fiscala, dar si de abuzuri fizice si psihice asupra membrilor.
Datorita acestor acuze, Jones a decis sa se retraga si, in 1978, a pus bazele
coloniei agricole in jungla din Guyana, un loc ferit de ochii autoritatilor si
presei.
·
1982: Decesul boxerului Duk Koo Kim in urma unei confruntari in ring cu Ray
Mancini, lupta care a durat 14 runde, a provocat o reforma rapida in acest sport.
·
1991: A încetat din viaţă Gustav Husak, om politic
cehoslovac, fost preşedinte al Cehoslovaciei; (n. 1913).
·
1992: A încetat din viaţă prozatorul si traducatorul român
Radu Tudoran, fratele scriitorului Geo Bogza (romanele de succes “Toate pânzele
sus”, “Maria şi marea”); (n. 8 martie 1910, Blejoi, jud.Prahova).
·
2002: A încetat din viaţă actorul James Coburn (a primit
Premiul Oscar în anul 1998, pentru cel mai bun actor în rol secundar din filmul
“Affliction”); (n. 31 august 1928).
·
2010: A încetat din viaţă astronomul american de origine
britanică Brian Marsden, celebru pentru studiile asupra cometelor şi care a
contribuit la retrogradarea lui Pluto în categoria planetelor pitice; (n. 5
august 1937).
Sărbători
·
Calendar religios 18 noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
Sfintii Mucenici Platon, Romano si Zaheu diaconul; Duminica a 26-a după Rusalii – Pildabogatului căruia i-a rodit țarina
- Calendar greco-catolic:
Sfintii mucenici Platon si Roman
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfintirea Bazilicilor "Sf. Petru" si "Sf. Paul". Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
- Calendar crestin ortodox:
Sfintii Mucenici Platon, Romano si Zaheu diaconul; Duminica a 26-a după Rusalii – Pildabogatului căruia i-a rodit țarina
- Calendar greco-catolic:
Sfintii mucenici Platon si Roman
- Calendar crestin romano-catolic:
Sfintirea Bazilicilor "Sf. Petru" si "Sf. Paul". Bazilica Sfântul Petru (în italiană Basilica di San Pietro) din Roma se găsește în Cetatea Vaticanului, înăuntrul statului pontifical, în monumentala Piazza San Pietro. Edificiul, lung de 186 metri, înălțimea cupolei de 119 metri, și cu o suprafață totală de peste 15.000 m², este cea mai mare biserică din lume. Bazilica Sfântul Petru este una din cele patru bazilici patriarhale din Roma, alături de Bazilica San Giovanni in Laterano, Bazilica Santa Maria Maggiore și Bazilica Sfântul Paul din afara zidurilor.
RELIGIE OPRTODOXĂ 18 Noiembrie
Sf Mc Platon, Roman și Zaheu; Duminica
a 26-a după Rusalii – Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina
Sfântul Mucenic Platon († 302) –
S-a născut în orașul Ancira (azi Ankara) din
Galatia, Asia Mică, din părinți creștini. Atât el, cât și fratele lui Antioh au
învățat de mici Sfânta Scriptură și au fost obișnuiți cum împlinirea poruncilor
dumnezeiești. Sfântul Mare Mucenic Platon a fost prins propovăduind pe
Mântuitorul Iisus Hristos și dus înaintea judecătorului Agripin. A fost
îndemnat să jertfească idolilor, dar Marele Mucenic Platon a refuzat și supus
fiind supliciilor a primit moarte mucenicească pentru numele Domnului nostru
Iisus Hristos rugându-se: „Mulțumescu-Ți
Domne Iisus Hristoase, că m-ai apărat de vicleșugurile vrăjmașului și m-ai
învrednicit să-mi săvârșesc bine alegerea nevoinței pe care am răbdat-o pentru
Tine și acum Te rog primește cu pace sufletul meu„. Apoi,
plecându-şi sfântul său cap, a zis către ostaşul care voia să-l taie: „Fă,
prietene, ceea ce-ţi este poruncit!”
Acesta
era din ţara galaţilor, din cetatea Anghirei, frate al Sfântului Mucenic
Antioh. Şi pentru mărturisirea lui Hristos a fost adus înaintea guvernatorului
Agripin, tânăr fiind de vârstă. Şi au fost rânduiţi doisprezece slujitori de
l-au bătut şi l-au supus la tot felul de chinuri îngrozitoare pe care le-a
îndurat ca un mucenic, iar la sfârşit i-au tăiat capul.
Sfântul Mucenic Roman diaconul († 303) –
Era originar din Palestina și a slujit ca diacon
la biserica din Cezareea. În timpul persecuției împăratului Dioclețian se afla
în Antiohia Siriei propovăduind pe Mântuitorul Iisus Hristos. Cum Asclipiad
,conducătorul orașului, vroia să dărâme biserica creștinilor de acolo, Romano a
îndemnat lumea să se împotrivească. La o sărbătoare a păgânilor, Sfântul
Mucenic Romano a ieșit înaintea lui Asclipiad strigându-i înșelarea de care
este orbit, mergând la idoli și nevăzându-l pe adevăratul Dumnezeu Iisus
Hristos. Pentru acest fapt a fost supus chinurilor și în cele din urmă Sfântul
Mucenic și-a dat sufletul în mâinile Domnului nostru Iisus Hristos. După
aceea s-a spus despre dânsul împăratului Maximian, cum că şi după tăierea
limbii vorbeşte bine. Atunci împăratul a poruncit să-l sugrume. Şi, intrând ostaşii,
au pus o frânghie pe grumazul lui şi l-au sugrumat.
Acesta a
trăit în zilele împăratului Maximian şi pentru dragostea ce avea pentru Hristos
a tras înapoi pe eparhul Asclipiad, care voia să intre în capiştea idolilor,
zicându-i că idolii nu sunt dumnezei. De aceea l-au bătut peste gură şi l-au
chinuit. Şi ceru sfântul de se aduse un copilaş, spre mustrarea eparhului. Şi
l-a întrebat eparhul: „Pe care Dumnezeu se cade să-l cinstim şi să ne închinam
lui?” Iar el a răspuns: „Pe Dumnezeul creştinilor”. Deci bătând eparhul pe
copil, fiind şi maică-sa de faţă, copilului fiindu-i sete a cerut apă, dar
maică-să fiind binecredincioasă şi de Dumnezeu iubitoare i-a zis: „Nu bea, fiul
meu, din aceasta apă, ci du-te şi bea din apa cea vie”. Şi fiindcă copilul mustra
încă pe tiran, iarăşi l-au bătut şi i-au tăiat capul. Iar Sfântului Romano i-au
tăiat limba, dar şi după ce i-au tăiat-o a grăit, mulţumind lui Dumnezeu.
Deci
auzind împăratul Maximian de minunea aceasta a sfântului a poruncit să fie
sugrumat în temniţă, şi aşa a părăsit el această viaţă deşartă, luând cununa
muceniciei.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă sărbătorește pe
Sfântul Mucenic Zaheu diaconul.
A fost muncit cu grele şi crude
chinuri. După aceea legându-l, l-au aruncat în închisoare şi i-au băgat picioarele
în butuc şi, aşa fiind întins, a suferit cu bărbăţie patru zile şi patru nopţi.
Acest
fericit Zaheu a fost dus înaintea judecătoriei închinătorilor de idoli, având
pe grumajii săi un lanţ greu de fier. Şi întrebat fiind de judecător a
mărturisit în privelişte pe Hristos. Deci a fost muncit cu grele şi crude
chinuri. După aceea legându-l, l-au aruncat în închisoare şi i-au băgat
picioarele în butuc şi, aşa fiind întins, a suferit cu bărbăţie patru zile şi
patru nopţi.
După
aceasta a fost adus la judecătorie şi Sfântul Alfeu, care era plin de Duhul
Sfânt. Şi după ce i-au strujit tot trupul cu bătăile şi i-au ars coastele, l-au
băgat în închisoare ca să pătimească acolo cele asemenea, cu
împreună-nevoitorul lui, Sfântul Zaheu. Iar în ziua următoare, li s-au tăiat
amândurora capetele prin sabie şi aşa au luat, fericiţii, cununa nevoinţei.
Cu ale lor
sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Duminica a 26-a după Rusalii – Pilda bogatului căruia i-a rodit țarina
✝) Duminica a 26-a după Rusalii (Pilda
bogatului căruia i-a rodit țarina)
Ev. Luca 12, 16-21
Zis-a Domnul Pilda aceasta: unui om
bogat i-a rodit ţarina şi se gândea în sine, zicând: ce voi face, căci nu am
unde să-mi strâng roadele mele? Dar şi-a zis: aceasta voi face: voi strica
hambarele mele şi mai mari le voi zidi; şi voi strânge acolo toate roadele mele
şi bunătăţile mele. Apoi voi zice sufletului meu: suflete, acum ai multe
bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te.
Însă Dumnezeu i-a zis: nebune, în această noapte vor cere de la tine sufletul
tău; iar cele ce ai strâns tu ale cui vor mai fi? Aşa se întâmplă cu cel
care-şi adună comoară pentru sine însuşi, şi nu în Dumnezeu se îmbogăţeşte.
Ap. Efeseni 5, 8-19
Fraţilor, altădată eraţi întuneric, iar
acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii! Pentru că roada
luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr, încercând ce este bine-plăcut
Domnului. Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci
mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei ruşine
este a le şi grăi. Iar tot ce este pe faţă se descoperă prin lumină, căci tot
ceea ce este descoperit lumină este. Pentru aceea zice: «Deşteaptă-te cel ce
dormi şi te scoală din morţi şi te va lumina Hristos». Deci luaţi seama cu
grijă, cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca cei înţelepţi, răscumpărând
vremea, căci zilele rele sunt. Drept aceea, nu fiţi fără de minte, ci
înţelegeţi care este voia Domnului. Şi nu vă îmbătaţi de vin, în care este
pierzare, ci vă umpleţi de Duhul. Vorbiţi între voi în psalmi şi în laude şi în
cântări duhovniceşti, lăudând şi cântând Domnului, în inimile voastre.
Predica Părintelui Ilie Cleopa la Duminica a XXVI-a după Rusalii
(Despre patima iubirii de averi)
Bogăţia de ar curge, nu
vă lipiţi inima de ea (Psalm 61, 10)
Iubiţi credincioşi,
În multe locuri ale Sfintei şi dumnezeieştii Scripturi, găsim
învăţături în care se arată cît de greu şi amăgitor este păcatul iubirii de
avuţii şi ce osîndă primesc cei ce îşi pun nădejdea în avuţii şi nu fac
milostenie din averile lor, spre a cîştiga în felul acesta mila lui Dumnezeu,
după cuvîntul Sfintei Evanghelii, care zice: Fericiţi cei milostivi, că
aceia se vor milui (Matei 5, 7); şi iarăşi: Fericit bărbatul
care se îndură şi dă (Psalm 111, 5).
Una din învăţăturile Sfintei Scripturi care arată la cîtă orbire
şi nebunie ajunge omul care are inima sa lipită de avuţii, este şi pilda
Evangheliei citită astăzi, care începe cu aceste cuvinte: Unui om bogat
i-a rodit din belşug ţarina... (Luca 12, 16). dar pentru care pricină
a rînduit Dumnezeu să rodească ţarina acestui om bogat? Dumnezeu, fiind
Preabun, preadrept şi îndurat, nu pedepseşte pe om pentru orice păcat în veacul
de acum, căci aşteaptă îndreptarea lui şi voieşte ca toţi oamenii să se
mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină (I Timotei 2, 4; Tit 2, 11). El
nu vrea moartea păcătosului (Iezechil 18, 22-32), ci plouă peste cei
drepţi şi peste cei nedrepţi şi răsare soarele Său peste cei buni şi peste cei
răi (Matei 5, 45). El ca un Preabun a binevoit ca şi ţarina acestui
bogat să rodească cu îmbelşugare, ca văzînd mulţimea roadelor sale să-şi aducă
aminte de cei săraci şi necăjiţi şi de bunavoia sa să împartă milă la cei ce nu
au, ca să cîştige şi el milă de la Dumnezeu în ziua cea mare şi înfricoşată a
Judecăţii celei de apoi.
Dar bogatul, în loc de milostenie cugeta în sine, zicînd: "Ce
voi face că nu am unde aduna roadele mele?" Iată în ce grijă aruncă averea
pe omul robit de ea. Cel sărac şi necăjit văzîndu-se strîmtorat de lipsă, zice
şi el: "Ce voi face că nu am cele de trebuinţă pentru mine, pentru soţie
şi pentru copiii mei? Nu am hrană, nu am bani, nu ştiu ce să fac din cauza
sărăciei mele".
Dar cîtă deosebire este între sărac şi acest bogat care zice:
"Ce voi face că nu am unde să adun roadele mele?" Vedeţi, fraţilor,
nedumerirea nedreaptă şi grija nebună?
Dacă în mintea acestui bogat ar fi fost dreapta socoteală şi în
inima lui frica lui Dumnezeu şi milostenia, el îndată ar fi zis în sine:
"Slavă Preabunului Dumnezeu că şi anul acesta a rodit ţarina mea, ca să am
de unde da şi altora care sînt săraci şi necăjiţi şi nu au cu ce trăi!"
Dar mintea acestui bogat nebun şi cu inima împietrită nu a cugetat
că bogăţia nu este a lui, ci a lui Dumnezeu (Agheu 2, 9; II Paralipomena 25, 9)
şi că Dumnezeu o dă cui voieşte (Facere 24, 35). Grija cea mare a bogatului una
era: că nu are unde să-şi pună roadele sale (Luca 12, 17). Şi îndată a
hotărît: Aceasta voi face: voi strica hambarele mele şi mai mari le voi
zidi şi voi strînge acolo toate roadele mele (Luca 12, 18).
Iată, în ce chip şi-a dezlegat nedumerirea şi grija. Să strice
hambarele şi să facă altele mai mari şi acolo să adune roadele ţarinei şi toate
bunătăţile sale.
O, nebunie a omului. O, inimă nesăţioasă de a aduna averi peste
averi. Zic doctorii că cel bolnav de hidropică cu cît bea apă cu atît mai tare
însetează.
Aşa şi inima bogatului iubitor de avere, cu cît adună mai mult, cu
atît pofteşte să aibă mai multă avere. Şi precum iadul nu se satură să primească
suflete şi focul lemne, aşa fără de saţ este inima bogatului nemilostiv.
Inima bogatului nemilostiv şi iubitor de avere este foarte departe
de dragostea faţă de Dumnezeu şi de aproapele. Acest om pururea uită de
Dumnezeu, de moarte, de chinurile iadului şi de judecata cea dreaptă şi
preaînfricoşată a lui Dumnezeu care va arunca în osîndă veşnică pe cei
nemilostivi.
Să audă cei nemilostivi cuvintele apostolului care zice: "Veniţi
acum voi bogaţilor, plîngeţi şi vă tînguiţi de necazurile care vor veni asupra
voastră. Bogăţia voastră a putrezit şi hainele voastre le-au mîncat moliile.
Aurul şi argintul vostru a ruginit şi rugina lor va fi mărturie asupra voastră
şi vă va mînca trupurile ca focul. Aţi strîns comori pentru zilele cele de
apoi! Plata lucrătorilor care au secerat ţarinele voastre, pe care voi le-aţi
oprit strigă la cer şi strigările secerătorilor au intrat în urechile Domnului
Savaot... (Iacob 5, 1-7).
Dar să revin la cuvîntul Sfintei Evanghelii. Bogatul, după ce a
cugetat în inima sa să-şi mărească hambarele, a zis: Şi voi zice
sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strînse pe mulţi ani. Odihneşte-te,
mănîncă, bea şi te veseleşte. Iată, fraţilor, ce răsare în inima bogatului
nemilostiv. Nu gîndeşte că va muri şi toate cîte a adunat vor rămîne, nu
gîndeşte că este trecător şi străin pe acest pămînt. Nu gîndeşte că este dator,
din toate cîte i-a dat Dumnezeu, să dea milostenie la cei lipsiţi şi săraci, ci
cugeta să bea şi să se veselească din cele ce a adunat în cît mai mulţi ani. O,
bogatule fără de minte! De unde ştii că tu vei trăi mulţi ani? Cine ţi-a spus
că vei trăi pînă mîine dimineaţă? Cine te-a făcut pe tine stăpîn pe viaţa ta?
N-ai auzit pe Duhul Sfînt, zicînd: Omul deşertăciunii s-a asemănat,
zilele lui ca umbra trec (Psalm 143, 4).
Dar ce a urmat asupra acestui bogat pironit cu mintea şi inima la
avuţiile sale? Dumnezeu i-a zis: Nebunule, în această noapte sufletul
tău vor să-l ceară de la tine. Dar cele ce ai adunat, ale cui vor fi? Iată
ce spune Dumnezeu bogatului nemilostiv, că: în această noapte sufletul
tău îl vor cere de la tine. În care noapte? În aceea în care în mintea şi
inima omului lacom şi nesăţios după averi nu era nici o lumină a harului lui
Dumnezeu, ci un mare întuneric al păcatelor lui. Marele Apostol Pavel ne îndeamnă: Să
lepădăm lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm cu hainele luminii (Romani
13, 12). În alt loc ne spune: Nu fiţi părtaşi la faptele cele fără de
roade ale întunericului, ci mai vîrtos să le mustraţi (Efeseni 5, 11).
Aceste lucruri ale întunericului erau ca o noapte a păcatului în mintea şi
inima bogatului robit de avuţii, precum noaptea iubirii de argint, care a
întunecat mintea lui Iuda Iscarioteanul; noaptea iubirii de dezmierdări, care a
întunecat mintea şi inima lui Baltazar (Daniel 5, 24); noaptea nemilostivirii
acelui bogat, care în flacăra iadului fiind, cerea de la Avraam un deget
înmuiat în apă.
Iubiţi credincioşi,
Tot păcatul pe care îl facem este un întuneric şi o noapte mare,
care ne desparte de lumina harului divin. Dumnezeu este lumină şi locuieşte în
lumina cea neapropiată (I Timotei 6, 16). Sfîntul Apostol Pavel ne porunceşte,
zicînd: Ca fii ai lumini să umblaţi (Efeseni 5, 8). Dacă vom
fi pururea veghetori cu mintea şi ne vom sili după a noastră putere la toată
fapta bună, atunci ne vom afla ca fii ai luminii înaintea lui Dumnezeu nerobiţi
cu mintea şi cu inima de patimi şi de averi.
Marele Apostol şi Evanghelist Ioan ne învaţă că: Cel ce
urăşte pe fratele său este în întuneric şi umblă în întuneric şi nu ştie
încotro se duce, pentru că întunericul a orbit ochii lui (I Ioan 2,
11). Această noapte a păcatului a întunecat mintea şi inima bogatului despre
care ne vorbeşte Mîntuitorul în Sfînta Evanghelie de azi. Să ne păzim, fraţii
mei, cu mare frică de Dumnezeu, să nu cădem în întunericul păcatelor. Iar dacă
din neatenţia noastră, pe neobservate am alunecat în noaptea păcatelor, să
alergăm cu mare sîrguinţă la spovedanie şi la pocăinţă cu multe lacrimi, spre a
dobîndi lumina harului lui Dumnezeu pe care am luat-o la dumnezeiescul Botez,
cînd ne-am făcut fii ai lui Dumnezeu (Tit 3, 2-5).
Să nu zăbovim în noaptea păcatelor şi în robia grijilor pămînteşti
ca nu cumva să ni se zică şi nouă că în această noapte vor să ceară de
la noi sufletele noastre (Luca 12, 20). Aţi auzit că Domnul i-a zis
nebun acestui bogat nemilostiv, care era în adîncul nopţii păcatului din cauza
iubirii lui de averi şi de dezmierdări. Cu adevărat, nu există mai mare nebunie
în această viaţă decît a pune nădejde în averile noastre, a ne face împietriţi
şi nemilostivi cu inima şi a ne lega cu sufletul de averi, de dezmierdări, de
beţii şi de toate plăcerile veacului de acum care sînt deşertăciune şi moarte.
Să auzim şi pe Solomon care adevereşte acest lucru, zicînd: Mărit-am
lucrurile mele; ziditu-mi-am case; ziditu-mi-am vii; făcutu-mi-am grădini şi
livezi şi am sădit întru ele tot felul de pomi roditori; făcutu-mi-am lacuri de
ape ca să ud dintr-însele dumbrava de lemne odrăslitoare. Avut-am slugi şi
slujnice şi robi, am avut şi cirezi şi turme multe de oi, am avut mai mult
decît toţi cei ce au fost mai înainte de mine în Ierusalim. Adunatu-mi-am
argint şi aur şi avuţiile împăraţilor şi ale ţărilor... şitot ce au
poftit ochii mei n-am depărtat de la dînşii şi nu mi-am oprit
inima de la nici o desfătare (Ecclesiastul 2, 4-10). Şi care a fost
rezultatul acestei bogăţii şi desfătări? Iată care: Mi-am urît viaţa,
că vicleană este asupra mea fapta cea făcută sub soare. Că toate sînt
deşărtăciune şi vînare de vînt (Ecclesiastul 2, 17). Aşa ar trebui să
cugete toţi cei bogaţi şi plini de avuţii, care-şi cheltuiesc averile lor în
petreceri, în beţii, în dezmierdările trupului şi în desfătările cele viclene
ale veacului de acum, care duc pe om la pierderea sufletului său.
Iubiţi credincioşi,
Cîtă dreptate are cel ce a zis: "Toate sînt mai neputincioase
decît umbra. Toate nu sînt decît visurile mai înşelătoare, pe care într-o
clipeală moartea le apucă". Şi iarăşi: "Cînd dobîndim lumea, în
groapă ne sălăşluim", zice Sfîntul Ioan Damaschin, în slujba
înmormîntării. La fel încheie şi Domnul în Evanghelia de astăzi: Aşa
este cel ce îşi strînge lui comori, iar nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte (Luca
12, 21).
Aşadar, tot cel ce adună averi şi se leagă cu mintea şi cu inima a
de banii săi, de averile sale şi de dezmierdările trupului său, acela nu în
Dumnezeu se îmbogăţeşte, ci în prăpastia iubirii de bani şi a iubirii de averi
se aruncă pe sine, spre a lui veşnică pierzare. Cel ce adună bani peste bani şi
averi, iar la milostenie nu se gîndeşte, unul ca acela din zi în zi îşi măreşte
povara sufletului său, îşi măreşte prăpastia căderii sale în muncile iadului,
căci cu cît adună mai multă avere, cu atît se face mai departe de Dumnezeu şi
mai adînc se scufundă în grijile sale cele viclene ale veacului de acum.
Să ştim şi aceasta că nu toată bogăţia este spre osîndă. Că cel ce
adună cu dreptate bani şi averi, dar nu-şi lipeşte inima de nimic, ci,
dimpotrivă, ajută pe cei săraci şi face multe milostenii, unul ca acela se
mîntuieşte mai uşor decît cel sărac care cîrteşte şi se lipeşte cu mintea şi
inima de puţinele sale agoniseli. Aceasta ne-o dovedesc numeroase exemple de
bogaţi evlavioşi, dregători de ţări şi chiar sfinţi care aveau avuţii, precum
dreptul Iov, dar fiind foarte credincioşi şi milostivi, pe mulţi săraci îi
scăpau de la moarte, zideau biserici şi mînăstiri, case de oaspeţi, spitale.
Astfel, pentru milostenia şi iubirea lor de Dumnezeu şi de oameni, se mîntuiau
înaintea multora. Deci nu averea pierde sufletul omului că toate sînt create
bune de Dumnezeu, ci întrebuinţarea ei rea şi robirea inimii şi a minţii
noastre de cele materiale şi de plăceri.
Nimeni dintre noi nu se poate considera astăzi bogat şi stăpîn pe
averi. Toţi sînt aproape la fel în cele din afară, dar destul de diferiţi în
cele dinlăuntru. Adică în tăria credinţei, în viaţa curată, în rîvna pentru
rugăciune, în post, în smerenie şi în iubirea aproapelui. Înaintaşii şi
părinţii noştri de demult aveau averi puţine şi copii mulţi dar aveau şi
credinţă multă. Ei făceau toate cu rugăciune şi mulţumire, ca înaintea lui
Dumnezeu, care vede şi ştie inimile noastre. Ei îşi împărţeau puţinele averi în
trei părţi. Cea mai mare parte o foloseau pentru casă, pentru familie. A doua
parte o dădeau danie bisericilor care se zideau din nou şi pe la mînăstiri ca
să fie pomeniţi toată viaţa. Iar a treia parte din avere o dădeau milostenie la
cei săraci şi suferinzi ca să se roage pentru ei.
Aşa să facem şi noi, fraţii mei. Din puţinul cît îl avem să
folosim cea mai mare parte pentru întreţinerea familiei, a copiilor, a vieţii
pămînteşti. O altă mică parte să dăm pe la bisericile care se repară şi se
înnoiesc, căci miluim casa Domnului în care se face zilnic Sfînta Liturghie şi
ne ajută la mîntuire. A treia parte, fie şi cît de puţin, să o dăm la săraci,
la cei bolnavi şi pentru pomenirea morţilor, că pe ei nu are cine să-i mai
ajute, şi vom avea mare plată. Aveţi grijă să nu cheltuiţi banii din puţina
avere, pe haine scumpe, pe lux, pe mîncăruri alese, pe distracţii rele şi
beţii, că prin aceasta ne adunăm osîndă sigură.
Să-L rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne izbăvească de patima iubirii de
argint şi de tot păcatul, ca să ne îmbogăţim în Hristos Iisus, Domnul nostru,
Căruia I se cuvine slava în vecii vecilor. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE DE POST PENTRU
ASTĂZI 18 Noiembrie
A.
PLĂCINTE
Ştrudel cu orez
* 1 cană cu orez
* 2 cepe
* 1 morcov
* 1 morcov
* 50 g margarină
* câteva frunze de mentă
* 1 vârf de cuţit de praf de nucşoară
* ulei
PENTRU ALUAT:
* făină cât cuprinde
* 150 mI ulei
* 150 mI ulei
* 150 mI apă
* 1 linguriţă cu sare
* 1 linguriţă cu sare
Amestecă uleiul cu apa şi sarea. Frământă adăugând făină până obţii
un aluat
potrivit
de moale. lasă să se odihnească la temperatura camerei 15 minute.
Taie ceapa
mărunt şi căleşte-o în ulei împreună cu morcovul tăiat cubuleţe.
Adaugă orezul, iar după câteva minute, acoperă cu apă şi presară un praf
de sare. După ce a fiert orezul, opreşte focul şi adaugă nucşoara şi menta
tocată fin.
Adaugă orezul, iar după câteva minute, acoperă cu apă şi presară un praf
de sare. După ce a fiert orezul, opreşte focul şi adaugă nucşoara şi menta
tocată fin.
Întinde din aluat două foi şi
unge-le cu margarină. Pune în marginea foii umplutura şi rulează cu mare grijă.
Aşază totul într -o tavă unsă cu ulei şi tapetată cu hârtie de copt şi lasă la cuptor, la foc moderat, 20 de minute.
Aşază totul într -o tavă unsă cu ulei şi tapetată cu hârtie de copt şi lasă la cuptor, la foc moderat, 20 de minute.
B.
SALATE
Salată de morcovi
·
400 g morcovi;
·
1 măr;
·
Zeama de la o lămâie;
·
2 – 3 linguri suc de portocale;
·
Coajă de lămâie şi portocală
Se curăţă şi se dau pe răzătoare morcovii şi mărul şi se
amestecă cu celelalte ingrediente.
Se ţine la frigider înainte de a fi
consumată.
C.
SOSURI
Sos cu muştar
Într-o
ceaşcă de sos alb se amestecă bine o lingură de muştar.
Se
încălzeşte sosul fără a se lăsa să fiarbă.
D.
BORŞURI, SUPE, CRÈME DE LEGUME
Cremă de zarzavat
·
3 morcovi;
·
3 rădăcini pătrunjel;
·
3 ţeline mici;
·
3 fire praz (partea albă);
·
6 cartofi;
·
6 bucheţele conopidă;
·
3 linguri margarină;
·
Mărar;
·
Pătrunjel;
·
Sare;
·
Piper măcinat
Se curăţă zarzavaturile, se spală şi se fierb în apă cu
sare. După ce fierb foarte bine se dau prin sită şi se adaugă zeama care s-a
scurs de la fiert.
Margarina, verdeaţa, sarea şi piperul se
adaugă înainte de a se servi.
Se
serveşte cu crutoane.
E. MÂNCĂRURI
Ghiveci
·
1 kg cartofi tăiaţi felii subţiri;
·
½ kg dovlecei curăţaţi şi tăiaţi
rondele;
·
¼ kg bame;
·
1 ½ ceaşcă ulei;
·
3 – 4 cepe tăiate solzi;
·
1 legatură mărar;
·
1 legatură pătrunjel;
·
4 – 5 roşii date pe răzătoare;
·
Sare;
·
Piper
·
5 – 6 caţei de usturoi
Se curăţă, se taie zarzavaturile şi se aşază straturi
alternative în formă, presărând sare şi piper după fiecare strat.
Ceapa se căleşte bine în ulei, se adaugă
roşiile, usturoiul şi se toarnă peste zarzavaturi.
Deasupra se pun 2 – 3 roşii tăiate felii
şi restul de verdeaţă.
Se dă la cuptor la foc potrivit
aproximativ o oră.
F.
DULCIURI
Chec cu cacao
·
¾ ceaşcă ulei;
·
2 ceşti zahăr;
·
2 ceşti apă rece;
·
3 linguri oţet;
·
6 linguri cacao;
·
1 linguriţă sare;
·
2 plicuri vanilie;
·
3 ceşti făină;
·
2 linguriţe bicarbonat;
·
1 linguriţă praf de copt
Se bate uleiul cu zahărul, se adaugă oţetul, apa, vanilia,
făina în care se amestecă bicarbonatul şi praful de copt.
La
sfârşit se adaugă sare şi cacao.
Se răstoarnă compoziţia în tava unsă şi
tapetată cu făină şi se dă la cuptor, la foc potrivit timp de 45 minute.
Când este copt se pudrează cu zahăr.
ARTE 18 Noiembrie
INVITAŢIE LA OPERĂ 18 Noiembrie
Carl
Maria von Weber:
Carl Maria von Weber (n. 18 noiembrie 1786, Eutin - d. 5 iunie 1826, Londra)
a fost un compozitor german, creatorul operei romantice
germane.
Weber și-a făcut educația muzicală în Salzburg sub
îndrumarea lui Michael Haydn. La vârsta de numai 13 ani, în
anul 1798, pe când locuia la München în
casa de pe Sendlingerstraße 23, Weber a compus prima sa operă, Die
Macht der Liebe und des Weins ("Forța dragostei și a
vinului"), operă între timp dispărută. Și-a desăvârșit cunoștințele prin
contactul cu viața muzicală din diferite orașe, în care a ocupat diverse
funcții: Kapellmeister în Breslau,
director muzical al operei din Praga, apoi al operei
din Dresda. Pianist și dirijor remarcabil,
Weber s-a afirmat totodată în domeniul teatrului muzical, fiind - pentru
spațiul de cultură germană - cel mai important compozitor de opere înainte
de Richard Wagner și creatorul operei
romantice. Cele mai cunoscute dintre cele opt opere ale sale, "Freischütz" (1821),
"Euryanthe" (1823)
și "Oberon" (1826),
au influențat creația succesorilor săi în acest gen. Atmosfera evocatoare, coloritul
feeric, conturarea precisă a caracterelor, construcția de ansamblu și
sugestivitatea tratării orchestrale conferă operelor sale un farmec deosebit.
Weber a mai compus și două simfonii, uverturi, concerte pentru diverse
instrumente și orchestră (pian, fagot, clarinet),
sonate și piese pentru pian (celebra "Invitație la dans", orchestrată
mai târziu de Hector Berlioz).
Opere
·
Das Waldmädchen, (Das stumme Waldmädchen), J. Anh. 1, 1800,
frags; libret de C. von Steinsberg; rev.
as Silvana(1810)
·
Rübezahl, J. 44-6, 1804-5; libretto by J.G. Rhode; 3 nos. survive; ov. rev. 1811
as Der Beherrscher der Geister'
·
Die drei Pintos J. Anh. 5, 1821, inc; libret de Theodore Hell; libret nou
de Carl von Weber (băiatul cel mai mare al compozitorului) și Gustav Mahler;
partitură completată de Mahler bazată pe schițele salvate și o muzică nouă după
o piesă muzicală scurtă a lui Weber.
Muzică bisericească
·
Missa
sancta No. 1 in Eb
J.224 (1818)
·
Missa
sancta No. 2 in G op.76
J.251 (1818-19)
Piese vocale cu acompaniament orchestral
·
Cantata Der
erste Ton for chorus and orchestra op.14 J.58 (1808 / revised 1810)
·
Recitative and
rondo Il momento s'avvicina for soprano and orchestra op.16
J.93 (1810)
·
Hymn In seiner
Ordnung schafft der Herr for soloists, chorus and orchestra op.36
J.154 (1812)
·
Cantata Kampf
und Sieg for soloists, chorus and orchestra op.44 J.190 (1815)
·
Scene and Aria of
Atalia Misera me! for soprano and orchestra op.50 J.121 (1811)
·
Jubel-Cantata for the
50th royal jubilee of King Friedrich August I of Saxony for soloist, chorus and
orchestra op.58 J.244 (1818)
Concerte
·
Piano concerto No. 1
in C major op. 11 J.98 (1810)
·
Piano concerto No. 2
in E flat major op. 32 J.155 (1812)
·
Bassoon concerto in F
major op. 75 J.127 (1811 / revised 1822)
·
Clarinet concerto No.
1 in F minor op. 73 J.114 (1811)
·
Clarinet concerto No.
2 in E flat major, Opus 74 J.118 (1811)
·
Grand pot-pourri for
cello and orchestra in D major op. 20 J.64 (1808)
·
Concertino for
clarinet and orchestra in C minor/E flat major, op. 26 J.109 (1811)
·
Konzertstück for piano
and orchestra in F minor op. 79 J.282 (1821)
·
Romanza siciliana for
flute and orchestra J.47 (1805)
·
Six variations on the
theme A Schüsserl und a Reind'rl for viola and orchestra J.49
(1800 / revised 1806)
·
Andante and rondo
Hungarian for die viola and orchestra J.79 (1809)
·
Variations for cello
and orchestra in D minor J.94 (1810)
·
Adagio and rondo for
harmonichord and orchestra in F major J.115 (1811)
·
Andante and rondo
Hungarian (Andante e Rondo Ongarese) for bassoon and orchestra in C
minor op. 35 J.158 (1813) revised as J.79
Der
Freischutz
Der Freischütz este
o operă romantică în trei acte de Carl Maria von Weber al cărei libret aparține lui Johann Friedrich
Kind. În legenda
populară, Freischütz înseamnă vânător ce posedă gloanțe "vrăjite", cu
care poate să lovească în mod sigur orice țintă.
Conținut
Atât libretul cât și programul premierei
indică locul acțiunii Boemia, nu mult după
terminarea războiului de
30 de ani (în jurul anului 1650). În imaginația compozitorului
în vederea stabilirii decorului unde se petrece acțiunea operei, un rol
important l-a avut natura din Munții Elbei. Este posibil ca Weber ca și alți
artiști ai romantismului să se fi inspirat din natura sălbatică a stâncilor de
gresie a Elveției saxone,
iar scena din Wolfsschlucht (Grota Lupilor) să fie din împrejurimile Rathenului.
Actul I
În sat tocmai a avut loc un concurs de tir
între vânători. Câștigător este Kilian cel bogat care a devenit Regele
vânătorilor, luând peste picior pe rivalul său Max, un flăcău tânăr, care de
astă dată, datorită vrăjilor lui Samiel (vânătorul
negru alias Diavolul), nu a reușit să câștige concursul. Max este îndrăgostit
de Agathe și trebuie să devină urmașul lui Kuno, pădurarul șef și tatăl iubitei
lui. Pentru aceasta însă, el trebuie în ziua următoare să dea o probă de
tragere la țintă, în prezența prințului Ottokar. Pentru că Max, de câteva zile
a avut mereu ghinion la tragere, acum îi este frică să nu dea greș, cu toate că
viitorul socru încearcă să-l liniștească. Totuși cade pe mâna răutăciosului
Kaspar, care îl îndeamnă să-și toarne gloanțe “vrăjite”, în Grota Lupilor la
miezul nopții. Când Max nimerește un vultur care zbura în depărtare, cu un
glonte primit de la Kaspar, este irevocabil convins că trebuie să își fabrice
gloanțe vrăjite pentru proba de a doua zi, amândoi înțelegîndu-se să se
întâlnească în miez de noapte la Grotă. Kaspar care era în înțelegere cu
Diavolul, spera prin asta să rămână încă trei ani în slujba lui.
Actul II
În casa pădurarului Kuno, verișoara lui
Agathe, Ännchen, este ocupată să atârne pe perete un portret al străbunicului,
moment în care Max tocmai trage cu pușca la concurs, iar tabloul cade, rănind-o
pe Agathe. Verișoara încearcă să o consoleze, iar Agathe așteaptă cu nerăbdare
sosirea lui Max cu rezultatul de la tragere. În sfârșit iubitul sosește, dar
este total răvășit și nemulțumit. Nu a câștigat concursul iar acum trebuie să
aducă din sinistra Grotă un cerb. Cele două femei sunt total înspăimântate. Max
pleacă agitat, fără să le ia în seamă. Kaspar care se află deja în Grota
Lupilor, cere ajutorul lui Samiel în timp ce pregătește pentru Max turnarea
gloanțelor. Împreună cu Max, care după un timp a coborât și el în Grotă, toarnă
șapte gloanțe vrăjite. Al șaptelea desigur că va sta la dispoziția lui Samiel,
care ar putea sa-l nimerească sau pe Max ori pe Kaspar.
Actul III
Agathe a avut toată noaptea un coșmar, în care
ea era o porumbiță albă iar Max ar fi nimerit-o cu gloanțele lui, se pregătește
îmbrăcându-se pentru nunta ce va urma probei de tir. O domnișoară de onoare îi
aduce o cutie cu coronița de mireasă, dar în loc de asta în cutie este o
coroniță neagră. În locul acesteia, Agathe ia dintr-o vază de pe masă un buchet
de trandafiri albi și împreună cu Ännchen și fetele din alai, se îndreaptă spre
piața în sărbătoare. Acolo toți așteaptă în prezența Prințului și a pădurarilor
(cântând corul vânătorilor Was gleicht wohl auf Erden dem Jägervergnügen/Ce poate
oare pe pământ să egaleze plăcerea vânătorilor), să vadă dacă lui Max îi
reușește proba de tir. El a folosit deja șase gloanțe iar acuma spre bucuria
lui Kaspar care era ascuns într-un copac, trebuie să țintească doar cu ultimul
glonț. Ottokar îi dă ordin să doboare un porumbel alb care stătea nu prea
departe pe o creangă. Max îl ochește și trage. Agathe care însoțită de alaiul
fetelor și a eremiților tocmai ajunsese în piață, cade leșinată, lumea crezând
că e moartă. Samiel însă a îndreptat glonțul spre Kaspar, care s-a prăbușit
mort. Max își recunoaște față de Prinț vina că a folosit gloanțe vrăjite,
acesta hotărând să-l expulzeze pentru totdeauna din țară. Un eremit intervine luându-i apărarea,
invocând frica lui Max de a-și pierde iubita, care l-a făcut să folosească
asemenea metode nepermise și cerând prințului anularea unor astfel de obiceiuri
învechite. Fericirea a doi oameni nu are voie să depindă de o probă de tir cu
pușca. În loc sa-l expulzeze, ar face mai bine să-l lase pe Max să se
casatoreasca cu Agathe de probă pe un an de zile. Sub presiunea sătenilor,
Ottokar acceptă propunerea. Fericiți, cei doi tineri cad unul în brațele
celuilalt, mulțumind eremitului și Prințului.
Personaje
·
Ottokar, Prinz din
Boemia (Bariton)
·
Kuno, pădurar șef al
domeniilor princiare (Bas)
·
Agathe, fiica
pădurarului (Sopran)
·
Ännchen, verișoara
Agathei (Soprană)
·
Kaspar, primul flăcău
vânător (Bas)
·
Max, al doilea flăcău
vânător (Tenor)
·
Kilian, un țăran bogat
(Bariton)
·
un Eremit (Bass)
·
patru domnișoare de
onoare (Soprane)
·
trei vânători (roluri
vorbite)
·
muzicanți, țărani,
stafii
Der
Freischütz
Oberon
Oberon sau Jurământul regelui Elf este o operă romantică de 3 acte în limba engleză, cu dialog și
muzică vorbită de Carl Maria von Weber .Libretul lui James Robinson Planché se bazează pe un
poem german, Oberon , de Christoph Martin Wieland , care se
bazează pe romantismul epic Huon de Bordeaux , o poveste medievală
franceză. [1]
Având în vedere sfatul medicului său, Weber a
întreprins proiectul comandat de actorul- impresar Charles Kemble din motive financiare. [1]După
ce ia oferit lui Faust sau Oberon posibilitatea de a alege subiectul, el a
călătorit la Londra pentru a finaliza muzica, învățând limba engleză pentru a
putea să urmărească mai ușor libretul, înainte de premiera operei. Cu
toate acestea, presiunile repetițiilor, angajamentele sociale și compunerea
unor numere suplimentare i-au distrus sănătatea, iar Weber a murit la Londra la
5 iunie 1826. [1]
n premieră la Covent Garden , Londra, pe 12 aprilie
1826, cu domnișoara Paton ca Reiza, doamnă. Vestris ca Fatima, Braham ca
Huon, Bland ca Oberon și conducătorul compozitorului, a fost un triumf cu multe
encores [1], iar
producția a fost reînviată frecvent. [2] Libretul
a fost ulterior tradus în germană de Theodor Hell , iar în această traducere
germană opera este cel mai frecvent realizată. Deși este logic să presupunem
că traducerea germană ar fi avut aprobarea compozitorului - și că ar fi fost în
acel limbaj revizuirile ar fi fost făcute - el a auzit-o numai în limba engleză
și nu a lucrat la o traducere înainte de moartea sa .
Opera a fost mutată în curând în altă parte:
Leipzig în 1826, Dublin, Edinburgh și Viena în 1827, Praga în 1828 și Budapesta
în 1829, cu multe alte spectacole în Europa de Vest din anii 1830 până în anii
1860. [2]
Weber a fost nemulțumit de structura operei,
așa cum a fost produsă la Londra și care intenționa să revizuiască lucrul la
întoarcerea sa în Germania , dar a murit la Londra înainte de a începe
lucrul la revizuire. De atunci, alți compozitori și libretiști au revizuit
lucrarea, în special Franz Wüllner , Gustav Mahler (care, pregătindu-și o nouă
versiune performantă, rearanjând unele dintre numere și compunând niște muzică
de legătură bazată pe materiale din scorul existent) și
compozitorul-roman Anthony Burgess , care a scris un nou
libret pentru Oberon și a aranjat uvertura pentru cvartetul de
chitară. Franz Liszt a realizat un aranjament al prelungirii în
1846 pentru pian solo (S.574).
Primul spectacol al lui Oberon în
America a avut loc la New York, la Teatrul Parcului, la 20 septembrie
1826. [3] A
fost pentru prima oară văzută la Paris în 1830 la Théâtre Italien (în germană). [2] O
producție generoasă a fost creată în franceză la The Lyreque Théâtre din Paris la 27 februarie
1857, condusă de Adolphe Deloffre și a fost lăudată
de Berlioz .[4]
În secolul al XX-lea, premiera pentru Opera Metropolitană a avut loc la 28
decembrie 1918 (acumulând 13 spectacole până în 1921) cu Rosa Ponselle ca Reiza, condusă de Artur Bodanzky , care a compus, de
asemenea, recitative în locul dialogului inițial. Opera a fost
organizată la Festivalul Salzburg în 1932 și 1934
sub Walter , la Festivalul Olandez din 1950 cu dirijarea
lui Monteux , la Festivalul din Florența în 1952 sub Stiedry și la Opera din Paris în 1953 cu Cluytens . [5] Deși
opera a fost pusă în scenă intermitent în secolul al XX-lea, ea a fost adesea
realizată cu succes în concert
Roluri
Rol
|
Tipul de voce
|
Premiere, 12 aprilie 1826
(Dirijor: Carl Maria von Weber) |
Oberon , regele elfilor
|
Charles Bland
|
|
Pucul
|
Harriet Cawse
|
|
Titania
|
mut
|
fierar
|
Reiza, fiica lui Haroun al Rachid
|
||
Fatima, însoțitorul lui Reiza
|
mezzo-soprană
|
|
Sir Huon din Bordeaux , Ducele de
Guienne
|
tenor
|
|
Sherasmin, scutierul lui Huon
|
John Fawcett
|
|
Două sirene
|
mezzosopranelor
|
Mary Ann Goward și?
|
Almanzor, Emir de Tunis
|
vorbit
|
dogar
|
Roshana, soția lui Almanzor
|
De dantelă
|
|
Hassan
|
bass [ citare necesare ]
|
J. Isaacs
|
Namouna, bunica lui Fatima
|
vorbit
|
Canapea
|
Haroun al Rachid , Califul din
Bagdad
|
vorbit
|
negustor ambulant
|
Babekan, un prinț Saracen
|
vorbit
|
Brutar
|
Abdallah, un corsair
|
vorbit
|
Horrebow
|
Carol cel Mare
|
mut
|
Austin
|
Hamet
|
vorbit
|
Evans
|
Amrou
|
vorbit
|
Atkins
|
Refren: Fete, doamne, cavaleri, sclavi,
sirene.
|
Sinopsis
Act 1
Zânele cântă în jurul lui dormitorul Oberon în
bower. Puck intră și povestește căsnicia lui Oberon cu regina lui Titania,
unde Oberon a promis că nu va fi împăcat cu ea până când nu vor găsi o pereche
de iubitori umani care au fost credincioși unii altora prin toate pericolele și
ispitele. Puck sa aventurat peste tot pentru a găsi astfel de cupluri, dar
în zadar. Trezirea, Oberon blestemă jurământul pe care la făcut. Puck
îi spune că căpitanul Sir Huon a fost comandat de împăratul Charlemagne să
meargă la Bagdad, să-l ucidă pe mâna dreaptă a lui Calif, apoi să sărute și să
se căsătorească cu fiica lui Calif. Oberon decide că acest cavaler și
prințesa vor fi cei care să-l ajute în reconcilierea cu regina. O viziune
a lui Reiza este provocată de Huon și de împăratul său Sherasmin, și li se dă
un corn magic pentru a chema ajutor de la Oberon dacă este necesar. Fierurile
sunt chemate să-l poarte pe Huon în misiunea sa.
Pe malurile lui Tigris, prințul Babeșan este
salvat de un leu de către Huon și Sherasmin. Babekan este de fapt
logodnicul lui Reiza, dar când îl atacă pe Huon și pe Sherasmin l-au pus pe
domn și pe trupa sa să zboare. Apoi, Namouna, o bătrână îi spune lui Huon
că Reiza urmează să se căsătorească a doua zi, dar are și o viziune care la
tras pe Huon.
În palatul lui Haroun al Rachid, Reiza îi
încredințează soției că ea se va căsători cu cavalerul în viziunea ei și, după
cum Fatima anunță sosirea lui Huon, cele două femei se bucură în așteptare.
Actul 2
În curtea splendidă a lui Haroun al Rachid, un
cor cântă laudele conducătorului lor. Reiza este condusă să se
căsătorească cu prințul Babekan, așezat pe dreapta califului, dar Huon și
Sherasmin au izbucnit, l-au ucis pe Babekan și au fugit cu prințesa și Fatima. O
navă trebuie să le ducă în Grecia. Cele două cupluri își exprimă dragostea
când pleacă.
Puck invocă spiritele elementelor pentru a
distruge nava lui Huon. Huon și Reiza supraviețuiesc și el merge în
căutarea mai multor supraviețuitori în timp ce cântă de furie și de amenințarea
mării. La încheierea zonei ei, ea espune o navă care se apropie și o
semnalează. Dar este o navă pirată, iar Abdallah și echipajul său îl
răpesc pe Reiza. Huon încearcă să o salveze, dar este rănită; el
reușește să sune cornul magic și apare Oberon. Oberon îi spune lui Puck să
îl ia pe Huon în Tunis și în casa lui Ibrahim. Sirenele cântă fericit
peste prințul inconștient.
Actul 3
În grădina casei lui Emir din Tunis, Fatima
cântă de soarta ei ca sclav. Ea și Sherasmin sunt căsătoriți și cântă de
copilăria lor. Puck îl face pe Huon să apară și după ce Fatima îi spune că
Reiza este într-un harem, ei planuiesc să-i salveze.
În haremul lui Almanzor, Reiza se plânge de ea
și reușește să primească un mesaj către Huon, care pleacă să o elibereze.Cu
toate acestea, întâmplător întâlnește pe Roshana, soția lui Emir, care încearcă
să-l convingă pe Huon să omoare pe Almanzor și să se căsătorească cu ea. El
refuză, dar Emir le descoperă și îl condamnă pe Huon la moarte. Reiza îi
imploră pe Emir să ierte pe Huon, dar, deoarece îi disprețuia avansul, Emir
refuză și ordonă celor doi să fie arși împreună. Oberon este convocat de
Sherasmin care suflă cornul magic. Sclavii lui Emir încep să danseze și,
după o explozie secundă pe corn, apar Oberon și Titania. Tunisienii fug,
iubitorii sunt transportați în curtea lui Charlemagne, iar Huon este iertat.
Opera Oberon von Carl Maria von Weber:
MUZICĂ 18 Noiembrie
Ignacy Jan Paderewski
Jan
Lisiecki plays Ignacy Paderewski, Johann Sebastian Bach & Frederic Chopin: http://youtu.be/CO62z_Ai-b0.
Amelita
Galli-Curci, soprana italiana
Amelita Galli-Curci: 80 melodii: https://youtu.be/xtaMm5VY2iw?list=PLzMOkaLPQzWdYGbZjvyytrPwPWWigaA4B.
Hank
Ballard, cântăreț și textier American
Hank Ballard & The Midnighters – LP cu 12 melodii:
https://youtu.be/n7BxzjGXGDE?list=PLsgrzvnJh6uYZ6Bjz0OeXVzv3yTi5Cm7F.
Don Cherry, muzician american
Amanda Lear
Andrea
Marcovicci, cantareata si actrita
americana
John Parr, cântăreț britanic ți textier
Kirk Hammett, chitaristul trupei Metallica
Shagrath, muzician norvegian
Fabolous, rapper american
LAS MAS BELLAS MELODIAS DE AMOR DE SIEMPRE. Selección de Cecil González
Les 100 Plus Belles Chansons Françaises || Musique Francaise Année 70 80 90 2000
Good Morning Jazz - Uplifting & Relaxing Jazz Music for Work, Study, Happiness
Top 100 Instrumental Love Songs Collection : Violin, Saxophone, Guitar, Piano, Pan Flute Music
Mes plus belles chansons de Mireille Mathieu
POEZIE 18 Noiembrie
Nu am găsit date biografice!
Cel
care locuieste lucruri
|
Fereastra
si orbul
|
Dragostea
si Poemul
|
Ioan
Crăciun Petrișan, poet, dramaturg, prozator român
Nu am găsit date
biografice!
Autumnală
E toamnă iar, ziua-i
pe ducă
Şi frunza cade peste noi;
Cad "poamele" pe unde-apucă -
Deci... prostituţia e-n toi!
Şi frunza cade peste noi;
Cad "poamele" pe unde-apucă -
Deci... prostituţia e-n toi!
Paradox...
în familie
E-un paradox, care se
leagă,
Când este vorba de femei:
Victoria e-a ta întreagă,
Când tu eşti... Jumătatea ei!
Când este vorba de femei:
Victoria e-a ta întreagă,
Când tu eşti... Jumătatea ei!
Unui
şef
De câte ori mănânc un
ou,
de Paşti îmi amintesc din nou,
de porc dacă mănânc ceva
îmi amintesc de... Cineva...
de Paşti îmi amintesc din nou,
de porc dacă mănânc ceva
îmi amintesc de... Cineva...
Europeană!
Din istoria
străveche,
Ţara noastră e-o valoare:
Ca o floare la... ureche,
La o Europă mare...
Ţara noastră e-o valoare:
Ca o floare la... ureche,
La o Europă mare...
Bătrâneţea e cea mai grea boală, dar e ultima.
Dragostea e datoria faţă om. Datoria e dragostea
faţă de ţară.
Adevărul dezgroapă morţii, minciuna îngroapă
viii.
TEATRU/FILM 18 Noiembrie
Tudor în regia Lucian Bratu
Biografie Lucian Bratu
Regizorul
Lucian Bratu s-a născut la 14 iulie 1924, in București, intr-o familie de
evrei. A absolvit Institutul de Arte Frumoase din București in 1948 si
Institutul Unional de Artă Cinematografică de la Moscova, Rusia, in 1955.
Debutul
ca regizor a avut loc in 1959, cu pelicula Secretul cifrului, adaptare a
romanului de spionaj La miezul nopții va cădea o stea de Theodor Constantin. Au
urmat Sărutul (1965), Un film cu o fată fermecătoare (1966), Drum în penumbră
(1972), Orasul văzut de sus (1975), Mireasa din tren (1979), Angela merge mai
departe (1981), Acordati circumstanțe atenuante? (1984), Orele unsprezece
(1985).
Lucian
Bratu a regizat si zeci de flme documentare ca In iures de joc (1958), Creierul
uzinei (1970), Ritmuri (1976).
A primit Premiul de Stat si Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia in 1964, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinesti (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului si medalia Crucea Sudului la Festivalul International de Film de la Buenos Aires, Argentina, Statueta de Argint la Cork, Irlanda, in 1964.
A primit Premiul de Stat si Marele Premiu al Festivalului Național de Film de la Mamaia in 1964, Marele Premiu al Festivalului de Film de la Costinesti (1978), Premiul pentru film utilitar de scurt metraj de la Szolnok (Ungaria), Premiul Special al Juriului si medalia Crucea Sudului la Festivalul International de Film de la Buenos Aires, Argentina, Statueta de Argint la Cork, Irlanda, in 1964.
Dupa 1970
a început să se ocupe de îndrumarea cineamatorilor, din 1990 a predat regia la
Academia de Teatru si Film din București.
In 1978
s-a stabilit pentru o perioada in Statele Unite si a colaborat cu scenaristul
Petru Popescu la scrierea scenariului filmului The Last Wave (1978), în regia
lui Peter Weir, la regizarea si scrierea scenariului pentru filmul Death of An
Angel (1987). In țară colaborase cu Petru Popescu la realizarea filmului Drum
în penumbră (1972).
A tradus
împreună cu Catinca Ralea romanul De veghe in lanul de secară de JD Salinger, a
publicat in 1990 lucrarea Drumul spre artă al cinematografului.
Lucian
Bratu a fost căsătorit si a avut 2 fiice. A murit in 1998, in București. După
moartea sa, a fost publicată lucrarea autobiografică numită Cu mine în rolul
principal.
·
Orele unsprezece (1985)
·
Acordați circumstanțe
atenuante? (1984)
·
Mireasa din tren (1980)
·
Orașul văzut de sus (1975)
·
Drum în penumbră (1972)
·
Sarutul (1965)
·
Secretul cifrului (1960)
Filmografie - consiler regie
·
Tatăl risipitor (1974)
În interpretare Colea Răutu:
Biografie Colea Răutu
Colea
Răutu (n. Nikolai Rutkovski, 28 noiembrie 1912, Limbenii Noi, județul Bălți,
astăzi în Republica Moldova - d. 13 mai 2008, București) a fost un actor român
de teatru și film. A fost cel mai mare fiu din cei patru copii ai familiei
Rutkovschi, alături de Larisa, Natalia și Valentin. A fost elev la Colegiul
„Regele Ferdinand” din Chișinău. Nu i-a plăcut niciodată cartea, așa cum singur
recunoștea, în schimb îi plăcea foarte mult fotbalul, jucând câtva timp în
echipa Uzinelor „Mociornița” din București. A urmat apoi Conservatorul de Artă
Dramatică din București. A fost mai întâi corist la Opera din Cluj.
A debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian.
La inițiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Național din București.
Între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești cât și străine și în seriale de televiziune. Rolul sau de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A debutat în film interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda. A interpretat roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.
Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, și s-a numărat printre laureații Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naționale în Domeniul Teatrului și Galei Premiilor în Cinematografie
A debutat la Teatrul de Revistă „Cărăbuș” condus de Constantin Tănase, unde a interpretat mai ales cuplete social-satirice. Tot acolo a interpretat pentru prima oară faimosul șlagăr „Ți-a ieșit coșaru-n drum”, de Gherase Dendrino, pe versuri de Puiu Maximilian.
La inițiativa lui Sică Alexandrescu a jucat la Teatrul Național din București.
Între anii 1952-1968 a jucat la Teatrul Giulești. A jucat pentru scurt timp și la Teatrul din Pitești. A interpretat roluri în peste 70 de filme de lung metraj, atât românești cât și străine și în seriale de televiziune. Rolul sau de debut (Ilie Barbu) a rămas reperul întregii sale filmografii. A debutat în film interpretând rolul protagonistului din „Desfășurarea”, regia Paul Călinescu, prima ecranizare după Marin Preda. A interpretat roluri memorabile în „Moara cu noroc”, „Mihai Viteazul”, „Frații Jderi”, „Nemuritorii”, „Pintea” etc.
Actorul a primit premiul ACIN în 1988, pentru întreaga activitate, și s-a numărat printre laureații Galei „Vârsta de Aur” din 2001, ai Premiilor Naționale în Domeniul Teatrului și Galei Premiilor în Cinematografie
. Filme cu Colea Răutu
·
Cel mai iubit dintre pământeni (1993)
- Traian Petrini, tatal lui Victor Petrini
·
Miracolul (1988)
·
Toate pînzele
sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - Spanu
·
Toate pînzele sus! - Misterele
mărilor (1987) - Spanu
·
Noi, cei din linia întâi (1986) - Sg.
Pliushkin II
·
Toate pînzele sus! - Secretul
epavei (1986) - Spanu
·
Atkins (1985)
- Der Alte
·
Acțiunea Zuzuc (1983)
·
Viraj periculos (1983)
·
Întâlnirea (1982)
·
Capcana mercenarilor (1981)
·
Duelul (1981)
- Grigore Maimuca
·
O lume fără cer (1981)
·
Urcusul / (1980)
·
Drumuri în cumpănă (1979) -
presedintele de C.A.P. Ion Cires
·
Mihail, câine de circ (1979) -
Nishikanta
·
Nea Mărin Miliardar (1979) -
directorul hotelului
·
Acțiunea Autobuzul (1978) -
Plutonierul
·
Pentru patrie (1978) - Col. George
Slaniceanu
·
Revanșa (1978)
- Comisarul Maimuca
·
Fair Play (1977)
·
Razboiul Independentei (Serial TV) /
Razboiul Independentei (1977) - Col. George Slaniceanu
·
Regăsire (1977)
·
Toate pânzele sus! (1977) - Spanu
·
Toate pînzele sus (1977) -
Spanu
·
Accident (1976)
- Comandantul Directiei Militiei Judiciare
·
Instanța amână pronunțarea (1976)
·
Pintea (1976)
- colonel
·
Mastodontul (1975) - primarul comunist
Lache
·
Singurătatea florilor (1975) -
Muncitorul Dumitru Pavel
·
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975)
- Soliman Pasa
·
Zile fierbinți (1975) - Tanase
·
Femeia fericita / (1974)
·
Frații Jderi (1974) - lotrul Grigore
Gogolea Trailer
·
Nemuritorii (1974) - Iusuf Pasa
·
Tatăl risipitor (1974) - Voicu
·
Ulzana (1974)
- Nana
·
Apachen / Apașii (1973) - Nana
·
Despre o anumită fericire (1973)
·
Explozia (1973)
- Anghel, comandantul portului
·
Ultimul cartuș (1973) - Banica
·
La Revolte des Haidouks (1972) -
Mamoulos
·
Zestrea domniței Ralu (1972) -
Mamulos
·
Der Seewolf / Lupul marilor (1971) - Pete
·
Facerea lumii (1971) - Filipache
·
Haiducii lui Șaptecai (1971) - Mamulos
·
Pădurea pierdută (1971)
·
Săptămâna nebunilor (1971) - Mamulos
·
Mihai Viteazul (1970) - Sultanul Murad al
III-lea Trailer
·
Aventure en Ontario / Aventuri in Ontario (1969)
- Die gespaltene Eiche (1 episode, 1969)
·
De trei ori Bucuresti (1968) - cosar
·
Răpirea fecioarelor (1968) - Ibrahim
·
Răzbunarea haiducilor (1968) -
Ibrahim
·
Fantomele se grăbesc (1966)
·
Haiducii (1966)
·
Vremea zapezilor (1966)
·
Neamul Șoimăreștilor (1965) - Temir
Bey
·
Procesul alb (1965)
·
Răscoala (1965)
·
Castelanii (1964)
·
Lumină de iulie (1963)
·
Pisica de mare (1963)
·
Lupeni 29 (1962)
·
Sub cupola albastra (1962)
·
Setea (1961)
·
Vara romantica (1961)
·
Soldați fără uniformă (1960)
·
Bijuterii de familie (1957)
·
Dincolo de brazi (1957)
·
La "Moara cu noroc" / La
moara cu noroc (1955) - Pintea
·
Desfășurarea (1954) - taranul Ilie Barbu
·
Balcescu (1953)
Biografie Vlad Rădescu
·
Elliot the Littlest Reindeer /
Elliot: O poveste de Crăciun (2018) - Clyde (voce) (limba
română) Trailer
·
Stolen Princess / Prințesa furată (2018) -
Vladimir (voce) Trailer
·
Tortured for Christ (2018) -
Catholic Bishop
·
Cars 3 / Mașini
3 (2017) - Doc Hudson (limba română) Trailer
·
Gnome Alone / Aventura Piticilor (2017) -
Barbă-Sură (dublaj română) Trailer
·
Seven Sisters / Șapte surori (2017) Trailer
·
Smurfs: The Lost Village / Ștrumpfii: Satul pierdut (2017)
- Papa Ștrumpf (dublaj română) Trailer
·
High Strung (2016) - Victor Trailer
·
Împărăteasa
roșie. Viața și aventurile Anei Pauker (2016) - (voce) Trailer
·
Kubo and the Two Strings / Kubo şi lăuta magică (2016)
- Regele Lună (voce limba română) Trailer
·
Kung Fu Panda 3 (2016) - Li (dialog
versiune română) Trailer
·
Mercy Street / Strada Speranţei (2016) -
şoferul (voce) Trailer
·
Mercy Street (2016) - The
driver (voice)
·
Pete's Dragon / Pete şi dragonul (2016) -
Meacham Trailer
·
The Secret Life of Pets / Singuri acasă (2016)
- Tiberius (voce) (varianta în română) Trailer
·
Trolls / Trolii (2016)
- regele Peppy (voce limba română) Trailer
·
Zootopia /
Zootropolis (2016) - (dialog versiune română) Trailer
·
Brâncuși... din eternitate (2014) Trailer
·
Planes: Fire & Rescue / Avioane: Echipa de
intervenții (2014) - Ofițer Vârtej (dialog versiune
română) Trailer
·
The Lego Movie / Marea aventură Lego (2014)
- (dialog versiune dublată) Trailer
·
The Smurfs 2 / Ștrumpfii 2 (2013) - Victor
(versiune română) Trailer
·
Rise of the Guardians / Cinci eroi de legendă (2012)
- Nord (versiune română) Trailer
·
September Eleven 1683 (2012) - Ahmed Bey
·
Liceenii, în 53 de ore și ceva (2010)
- tatăl Iuliei Trailer
·
Barbarossa (2009) - Mastro Guitelmo
·
Călătoria lui Gruber (2009) - Colonel
Lupu Trailer
·
Cendres et sang / Cenuşă şi sânge (2009) Trailer
·
Eva / Eva -
Povestea unui secol (2009) - Gunther Trailer
·
Nunta lui Oli (2009) - Bob
·
Der geköpfte Hahn / Cocoșul decapitat (2008)
- Col. Popescu Trailer
·
Die Deutschen (2008) - Bismarck
·
Îngerașii (2008)
- Gavril Chiriac
·
Carnera: The Walking Mountain (2007)
- Joseph K. Trailer
·
Cu un pas înainte (2007) - Virgil
Maier
·
Greșeala din trecut (2007)
·
Iubire ca în filme (2006) - avocat
·
Mafalda di
Savoia - Il coraggio di una principessa / Mafalda de Savoia - Curajul unei prințese (2006)
- doctorul Schuiedlausky
·
Sweeney Todd (2006) - Marinar
·
The Cave / Peștera (2005) - dr.
Bacovia Trailer
·
Numai iubirea (2004) - Tudor Lupescu
·
Diplomatic Siege / Dusmanul dusmanului meu (1999)
- vocea
·
Lunga calatorie cu trenul (1997)
·
Omul zilei (1997)
·
Une mere comme on n'en fait
plus (1997)
·
Abel a rengetegben / Abel în codru (1994)
- Fuszulan
·
Ochii care nu se văd (1994) - codoșul
·
Somnul insulei (1994) - arheologul Marcel
·
Anul 1848 (1982)
·
Cowboys (1981)
·
Burebista (1980)
- Comosicus
·
La rascrucea marilor furtuni (1980)
- Avram Iancu
·
Munții în flăcări (1980) - Avram
Iancu
·
Razboiul Independentei (Serial TV) /
Razboiul Independentei (1977) - Toma Nicoara
·
Muschetarul roman (1975) - cantorul
Petre
·
Pe aici nu se trece (1975) - Andrei
Petrescu
Cuibul de vipere regia Mihai Zirra 1957 Francois Mauriac
Hora sarutului 1983 Arnold Wesker
Omul cu papusa 1982 Constantin Paraschivescu
Amfitrion 1980 Peter Hacks
Ora vesela - A batut la geam vacanta
SFATURI
UTILE 18 Noiembrie
Beneficiile
si calitatile terapeutice ale nucilor
Pentru daci, nucul
reprezenta o buna sursa de hrana si medicament, numindu-l “arborele magic”.
Nucul secreta o cantitate foarte mare de iod, iar fructele sale iti ofera energia
de care ai nevoie, fiind printre alimentele cele mai bogate in calorii si mai
complete din punct de vedere nutritiv.
Proprietatile nucilor:
-nucile contin multe complexe de
vitamina B (riboflavina, niacinul, thiaminul, acidul pantothenic, vitamina B6
si acid foliar);
-nucile constituie o bogata sursa de
minerale (mangan, cupru, potasiu, calciu, fier, magneziu, zinc si seleniu);
-sunt o sursa foarte buna de vitamina E;
-sunt extrem de bogate in acizi grasi
monosaturati, precum este acidul oleic si o excelenta sursa de acizi grasi
esentiali de omega 3 ca acidul linoreic, acidul alfa linoreic si acidele
arachidonice;
Daca introduci nucile in meniul tau,
acestea te vor ajuta la reducerea colesterolului negativ si la cresterea
nivelului de colesterol pozitiv, benefic pentru organism.
Calitatile terapeutice ale
nucului:
I se spune arborele magic deoarece
aproape tot ceea ce produce poate fi folosit in scopuri medicinale:
§
Cojile verzi ale nucilor sunt extrem de bogate in iod si taninuri, avand
efecte antiinfectioase, depurative si stimulatoare ale activitatii tiroidei;
§
Frunzele de nuc au proprietati hipoglicemiante, diuretice, previn si combat
infectiile tubului digestiv si cele renale;
§
Fructele (nucile) sunt considerate un medicament-aliment, foarte bogate in
vitamina E, ajutand la mentinerea sanatatii sistemului cardiovascular care
regleaza nivelul colesterolului in sange, avand proprietati stimulatoare
hormonale, reintineritoare si afrodiziace;
§
Axul nucii (acea pojghita care desparte miezul de nuca in doua) este
puternic astringent, are efecte antitusive si antiinfectioase la nivelul
cailor respiratorii medii.
Beneficiile si tratamentele naturiste ale nucilor:
– Accident
vascular – consumul regulat de nuci intareste vasele de sange si previne
ruperea lor. Reteta: 3 miezuri de nuca pisate, 1 lingurita de polen de albine
si 2 linguri de miere se amesteca foarte bine si se fac bilute mici. Se ia
zilnic tot acest amestec, pe stomacul gol, dimineata.
– Boli de piele – consumul zilnic a 20 de nuci
grabeste vindecarea bolilor de piele (psoriazisul, eczeme alergice rebele,
infectiile cu ciuperci la nivelul pielii) si refacerea pielii dupa arsuri,
opreste procesele degenerative.
– Constipatie – se consuma miezul a 4 nuci prajite
usor la 10 minute dupa ce am consumat 1-2 pahare de compot de prune sau 2
linguri de miere lichida cu apa. Tratamentul se face pe stomacul gol.
– Diabet – nucile sunt sarace in zahar, ceea ce le
face un aliment de baza in diabet. Nucile au si o actiune usor
hipoglicemianta, contribuind la ameliorarea acestei afectiuni. Aceasta
afectiune se trateaza cu tinctura din membranele uscate. Reteta: intr-un
borcan de 500 ml se pun, pe o treime a lui, nucile tocate marunt, apoi se umple
borcanul cu tuica si se lasa la macerat 21 de zile. Dupa stoarcere, se
pastreaza intr-o sticluta de culoare inchisa. Se bea cate o lingura pusa in 100
ml apa, cu 30 minute inainte de masa.
– Anemie/Greutate corporala
sub cea normala – datorita continutului mare de grasimi usor de asimilat si care nu
cresc colesterolul, nucile consumate in cantitati mari sunt excelente in curele
de ingrasare. Avand in vedere ca nucile contin proteine, este indicat sa
le consumati seara inainte de somn deoarece proteinele se asimileaza mai bine
cand organismul se relaxeaza. Doza recomandata este de 4-7 nuci.
– Hipertiroidie – nucile au un efect reglator asupra
activitatii tiroidei si, in plus, aducand un supliment considerabil de calorii,
care se stie ca in aceasta afectiune sunt consumate in mari
cantitati. Problemele de tiroida se amelioreaza daca zilnic se aplica pe
gat, in zona tiroidei, 4-5 straturi de frunze verzi, strivite putin intre
degete. Se lasa 6-8 ore pe locul bolnav.
– Sterilitate, impotenta – aportul de vitamina E,
prezenta unor substante reintineritoare si care protejeaza si curata vasele de
sange fac nucile un aliment foarte indicat in tratamentul acestor doua
afectiuni.
– Cresterea imunitatii – Se amesteca un pahar
de miez de nuca pisat, stafide si caise uscate cu 300 g miere de albine. Se consuma cate o lingura
de trei ori pe zi, inainte de masa.
– Eliminarea durerilor cardiace – Se consuma
faina de nuci obtinuta prin macinare, amestecata cu stafide. Fara stafide, se
bea cu apa de catre bolnavii de colita si enterocolita.
– Procese inflamatorii ale cailor urinare, cu urinari dese – Se
administreaza miez de nuca prajita la gratar cu lemne, foarte bine pisat. Se
administreaza cu apa.
– Curatarea vaselor sanguine – Se toaca marunt
coaja uscata de la 14 nuci, se amesteca cu 500 ml tuica, se lasa la macerat cam
2 luni. Se bea cate o lingura, dimineata pe nemancate. Leacul le e de folos si
persoanelor cu depuneri de saruri, tromboza, chisturi si tumori, mastopatii
fibromatoase.
– Tratarea tusei – Se piseaza 4 nuci intregi
(miezul si coaja), se amesteca cu o lingura de fructe uscate de soc. Se fierbe
amestecul in 500 ml apa, pe foc mic, 15 minute. Se raceste, se strecoara si se
amesteca cu o lingura de miere de albine. Se bea cate o lingura, de trei ori pe
zi, timp de 7 zile.
– Ulcer stomacal – Se prepara un ceai din axele
nucii (pojghita care desparte miezul de nuca in doua) a 4-5 nuci si 250 ml apa
clocotita. Se infuzeaza o ora in termos, se strecoara si se bea cate o
lingurita dimineata sau inainte de culcare, pe nemancate.
GÂNDURI
PESTE TIMP 18 Noiembrie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu