MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

DUMINICĂ 11 NOIEMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni! Muilțumesc pentru tot ce prezentați!

Să avem o sfântă și binecuvântată zi de Duminică de la Dumnezeu cu pace, sănătate și bucurii! Doamne miluiește!

Vă invit la un program de jazz:

New Orleans Jazz - Sidney Bechet, Louis Armstrong, Original Dixieland Jazz Band

ISTORIE PE ZILE 11 Noiembrie

Evenimente

·         43 î.Hr.: În Roma antică a fost încheiat al doilea Triumvirat între Augustus, Marcus Antonius și Marcus Aemilius Lepidus pe cinci ani. După asasinarea lui Caesar, prietenul și locotenentul său  Marcus Antonius,  a incitat multimea într-un stralucitor  discurs împotriva asasinilor, care au fugit către Grecia. Al doilea triumvirat a fost o lupta pentru  guvernarea Romei între Octavianus și Marc Antoniu, rivali pentru preluarea puterii, și un al treilea, Marcus Aemilius Lepidus, care  a fost înlăturat în scurt timp. La randul sau,  Marc Antoniu a fost eliminat in urma războiului  civil, Octavianus rămânând singurul conducător. Augustus Octavian Caesar (n. 23 septembrie 63 î.Hr., Roma — d. 19 august 14 d.Hr., Nola), cunoscut anterior drept Octavian, primul Împărat Roman. Marc Antoniu „Marcus Antonius” (n. 82 î.Hr., Roma, Republica Romană — d. 1 august 30 î.Hr., Alexandria, Egipt) a fost un general și politician roman, locotenent al lui Cezar, membru, alături de Octavian și Lepidus, al celui de-al II-lea triumvirat (43 î.Hr.). Marcus Aemilius Lepidus, (n. 89 î.Hr. sau 88 î.Hr., d. 13 î.Hr. sau începutul lui 12 î.Hr.) a fost un patrician roman care a devenit membru al celui de-al doilea triumvirat și al colegiului pontifilor Pontifex Maximus. Tatăl său, Marcus Aemilius Lepidus (120-77 î.Hr.) a fost implicat într-o rebeliune contra republicii romane, ceea ce i-a adus moartea.

·         1100: Henric I al Angliei se căsătorește cu Matilda a Scoției, fiica regelui Malcolm al III-lea al Scoției.

·         1215: Al patrulea   Conciliu de la Lateran  se reuneşte la initiativa papei Innocentiu al III-lea. Timp de trei saptamani, pana la 30 noiembrie 1215, sunt luate numeroase decizii menite sa intareasca rolul Bisericii Romei in crestinatate occidentala si este  definita doctrina transsubstanţierii, procesul prin care pâinea şi vinul se  transforma în trupul şi sângele Mantuitorului Iisus Hristos. De asemenea, accentul pus de acest Conciliu pe represiunea impotriva evreilor si a ereticilor, a prefigurat aparitia Inchizitiei.

·         1417: Oddone Colonna este ales în unanimitate drept papa Martin al V-lea, încheindu-se astfel Marea Schismă Apuseană.  Schisma apuseană a fost o ruptură temporară în cadrul Bisericii Romano-Catolice ce a durat din anul 1378 până în anul 1417. Principala cauză a schismei a fost faptul că doi bărbați pretindeau a fi papă în același timp. Această schismă a fost mai mult o schismă politică a bisericii decât una teologică. Originile Schismei apusene sunt destul de complexe. Prin secolul al XIV-lea papalitatea intrase într-un declin. De aceea papii nu mai beneficiau de instrumente laice cum ar fi armatele, iar arma lor spirituală supremă, excomunicarea (excluderea din comunitatea religioasă), își pierduse puterea din cauza abuzurilor comise. Regele Filip al IV-lea cel Frumos al Franței a ripostat la pretențiile de supremație absolută ale papalitătii, enunțate de către Papa Bonifaciu al VIII-lea în bula Unam Sanctam, din anul 1302, silind papalitatea să își mute reședința în anul 1309 la Avignon, un mare oraș din sud-estul Franței, și demonstrând astfel autonomia statului laic. Papii au rămas acolo până în anul 1377, sub supravegherea permanentă a regilor francezi. Excomunicarea făcută de Papa Ioan al XXII-lea în anul 1324 nu l-a mai intimidat pe Ludovic al IV-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman. El a ramas de partea franciscanilor în disputa privind sărăcia, sfidând papalitatea. Franciscanii erau un ordin călugăresc romano-catolic, care spre deosebire de pap, considerau că sărăcia lui Hristos trebuie să servească drept model întregii Biserici. Întrucât proprietățile papale din Italia erau amenințate, Papa Grigore al XI-lea s-a întors de la Avignon la Roma, în anul 1377. Au izbucnit conflicte între cardinalii francezi și cardinalii italieni imediat dupa moartea lui Grigore al XI-lea, întrucât ambele tabere își susțineau propriul candidat compatriot pentru Scaunul Papal. De aceea în anul 1378 s-a produs Schisma Apuseană, când au fost aleși doi papi rivali: Papa Urban al VI-lea la Roma și Papa Clement al VII-lea la Avignon. După anul 1409 au existat chiar trei papi rivali, celor di adăugându-li-se Papa Alexandru al V-lea din Pisa, Italia. Schisma apuseană a luat sfârșit abia în anul 1417, prin alegerea unui papă unic, Papa Martin al V-lea, la Conciliul de la Konstanz.Consecințe ale Schismei * autoritatea spirituală a papalitații a avut mult de suferit în timpul schismei și dupa aceea;
* în unele concilii, precum Conciliul de la Basel dintre anii 1431-1449, s-au impus decizii fără aprobarea papei;
* incapacitatea Bisericii Romano-Catolice și a papalității de a se reforma, ducând astfel la o disoluție a autorității acesteia; această consecință a dat naștere reformei protestante a lui Martin Luther din secolul al XVI-lea.

·         1493: Cristofor Columb descoperă în a doua sa călătorie în Antile Insula Sfântul Martin. Cristofor Columb (n. între august și octombrie 1451 – d. 20 mai 1506) navigator italiano-spaniol. A navigat spre vest, pe Oceanul Atlantic, în căutarea unei rute spre Asia, dar și-a câștigat reputația descoperind un nou continent, America, în perioada precolumbiană fiind cunoscută numai Lumea Veche.

·         1500:  A fost semnat Tratatul de la Granada, de către Ludovic al XII-lea, rege al Franței (1498-1515), și Ferdinand al II-lea al Aragonului (1479-1516), privind împărțirea regatului Neapolelui.

·         1572: Astronomul danez Tycho Brahe a observat pentru prima dată o "stea nouă", ce se numea Casiopeea B sau Noua Casiopee 1572, una dintre multele supernove observate în Galaxia Calea Lactee.

·         1620: Corabia Mayflower, care a adus primii emigranți englezi în America de Nord, a ancorat la Cape Cod.

·         1648: Franța și Olanda cad de acord să împartă insula Sf. Martin.

·         1675: Gottfried Leibniz a demonstrat calculul integral pentru prima dată.

·         1784: In timpul răscoalei ţărăneşti conduse de Horea, Cloşca şi Crişan în Transilvania, ţăranii din Zarand cer desfiinţarea nobilimii şi împărţirea moşiilor acesteia.

·         1816: Pe lîngă Seminarul Teologic din Chişinău, in Basarabia ţaristă, a început să funcţioneze un pension pentru fiii de nobili.

·         1889: Washington a devenit cel de-al 42-lea stat american.

·         1918: Primul Război Mondial se termină, la ora 11, în a 11-a zi a lunii a 11-a din anul 1918.

·         1918: Are loc semnarea Armistițiului de la Compiègne între Puterile Antantei și Germania, în urma căruia încetează ostilitățile. Germania recunoaște, între altele, caducitatea Tratatului de Pace de la București, fiind obligată să își retragă armata din România.  Tratatul (Pacea) de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București, a fost un tratat de pace semnat de România la 7 mai 1918, cu Imperiul German și Austro-Ungaria, în decursul Primului Război Mondial. Tratatul preliminar de pace a fost semnat în data de 5/18 martie 1918 la Buftea, de unde numele de Pacea de la Buftea-București. Prin lovitura de stat din 7 noiembrie 1917, Bolșevicii, conduși de Vladimir Ulianov și finanțati de Germani preiau puterea la Sankt-Petersburg (capitala de atunci a Rusiei), înlăturând guvernul republican democrat al lui Kerenski. Guvernul bolșevic își îndeplinește angajamentele față de germani și decide retragerea Rusiei din război. Această retragere și epuizarea resurselor armatei române (populația civilă și ostașii fiind contaminați de epidemia de tifos) determină încheierea campaniei românești din primul război mondial din 1916-1917. Guvernul român, refugiat la Iași, și a cărui autoritate era erodată de dezordinea din țară și de cetele de soldați ruși debandați care jefuiau satele, este silit să negocieze și să accepte cererile inamicului. Printre altele, condițiile tratatului prevedeau că: * România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă “Cadrilater”) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja “Cadrilaterul” în decembrie 1916 ; restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv ; *România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați;
* România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere. Urmări: Simultan, dar în afara tratatului, Puterile Centrale acceptau să nu se opună unirii Basarabiei cu România, astfel că, deși învins, regatul ar fi ieșit oricum mărit din război. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, dispozițiile sale nu au intrat în vigoare decât timp de șase luni, iar când Puterile Centrale au început să dea semne de epuizare la rândul lor în octombrie 1918, înțelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman, România reluând ostilitățile împotriva lor, cu ajutorul armatei franceze condusă de generalul Berthelot. Aceasta a condus la marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populație majoritară românească au intrat în componența României (“Întregirea”).

·         1918: Împăratul Carol I al Austriei renunță la tron.

·         1924: Primul ministru Alexandros Papanastasiou proclamă prima recunoaștere a Republicii grecești.

·         1924: Este inaugurat Monumentul Unirii de la Cernăuţi, în prezenţa regelui Ferdinand al României, a reginei Maria şi a primului ministru Ionel I.C.Brătianu. Acest monument a fost demolat în 1940 de autorităţile sovietice de ocupaţie, refăcut în parte în 1941 de români, dar în 1944 a fost distrus iarăşi de sovietici. Din acest monument se mai păstrează doar un singur fragment, reprezentînd Bourul care calcă Pajura imperială şi se află expus la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

·         1933: Apare la Bucureşti, România, revista săptămînală politico-literar-teatrală şi de artă “Cuvîntul liber”, sub conducerea lui Tudor Teodorescu-Branişte.

·         1940: După ce Uniunea Sovietica a cotropit in 28 iunie Basarabia, ca urmare a Pactului Ribentrop-Molotov, administrația sovietică a trecut la reorganizari administrativ-teritoriale. Astfel în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești (RSSM), au fost create următoarele raioane : Căușeni, Edineț, Kotovsc (Hîncești), Călărași, Lazovsc (Sîngeri), Leova, Orhei, Rezina, Rîșcani, Florești, Fălești, Vulcănești, Cimișlia.

·         1944: Administrația română din teritoriul eliberat al Transilvaniei de Nord este expulzată de sovietici, care introduc o administrație militară proprie. Măsura este destinată să ofere URSS un mijloc de presiune pentru a favoriza instituirea controlului PCR asupra țării.

·         1946: Începe procesul conducătorilor și membrilor organizațiilor de rezistență anticomunistă: Sumanele Negre, Mișcarea Națională de Rezistență, Haiducii lui Avram Iancu și Grupul de Rezistență Sinaia.

·         1947: Se dă sentința în procesul Iuliu Maniu. Maniu, în vârstă de 75 de ani, este condamnat la închisoare pe viață împreună cu vicepreședintele PNȚ, Ion Mihalache.

·         1962: A fost ratificata Constitutia Kuweitului.

·         1965: In Rhodesia de Sud (azi, Zimbabwe), guvernul minoritar al albilor condus de Ian Smith, declara independenţa tarii fata de Marea Britanie

·         1966: NASA lansează Gemini 12. Echipajul a fost compus din Jim Lovell și Buzz Aldrin.

·         1968: Începe sesiunea Marii Adunări Naționale, la care se adoptă Codul de Procedură Penală și Legea de punere în aplicare a acestuia, Legea privind participarea tineretului la apărarea patriei.

·         1970: A intrat în vigoare Convenția ONU asupra imprescriptibilității crimelor de război și a crimelor contra umanității.

·         1975: Angola devine independentă față de Portugalia.

·         1978: Literele care compun numele orasului american Hollywood si care tronau deasupra orasului din 1923 au fost inlocuite cu altele noi. 

·         1987: Pictura “Irisii” semnata de catre Vincent Van Gogh, pe care artistul a realizat-o cu cateva luni inainte de a se sinucide, a fost vanduta cu un pret record la acea data. Suma oferita pe tablou a fost de 53,9 milioane de dolari, aproape dublul cat a fost oferit pana atunci pe o lucrare de arta, si aceea apartinand lui Van Gogh. 

·         1991: La Bruxelles, in cadrul reuniunii ministeriale a "Grupului celor 24" a fost analizata situatia tarilor foste comuniste. Frans Andriessen, vicepresedinte al Comisiei CEE, a atras atentia asupra tulburarilor sociale aparute in aceste tari datorita inrautatirii situatiei economice. El a declarat ca viitorul democratiei in aceasta zona depinde de sprijinul financiar extern. Aceasta idee a fost concretizata in Declaratia finala, in care s-a mentionat ca pentru a asigura succesul reformelor in aceste tari este nevoie ca ele sa fie sprijinite printr-un transfer mai rapid de resurse. 

·         1992: Biserica Anglicană a votat pentru a hirotoni ca preoți și femei.

·         1998: Serviciul Roman de Informatii (SRI) a intrat in posesia unor documente, microfilme si instalatii specifice miniaturizate, descoperite de vamesii portului Constanta intr-un container expediat de firma Megapower din SUA. Containerul a ajuns in portul Constanta pe 18 mai 1998, fiind adus de o nava-port container aflata sub pavilion bulgaresc. Scandalul “Megapower” a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor. 

·         2001 - China, cea de-a noua putere economică a lumii, a fost acceptată oficial în cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) de către cele 142 de state membre, reunite la Doha, în Qatar, pentru cea de-a patra conferinţă ministerială

Nașteri

·         1050: S-a nascut Henric al IV-lea, impărat al Sfantului Imperiu romano-german; (d. 1106). A intrat în conflict direct și cu papa Grigore al VII-lea în chestiunea acordării investiturii episcopilor germani. Victorios asupra marilor seniori feudali, l-a demis din funcție pe papa Grigore al VII-lea la Worms în anul 1076. Excomunicat la rândul său, de Papă, Henric al IV-lea a fost nevoit să se umilească, așteptând ridicarea excomunicării timp de trei zile, fără încălțăminte, în zăpadă, la Canossa.

·         1154: Regele Sancho I al Portugaliei (d. 1212). Sancho I, Rege al Portugaliei, supranumit Populatorul, al doilea rege al Portugaliei, s-a născut pe 11 noiembrie 1154 în Coimbra, și a murit pe 26 martie 1212 în același oraș. Si-a dedicat o mara parte din domnie organizării politice și administrative a regatului. A acumulat un tezaur național, a sprijinit noi industrii, și clasa medie a comercianților. Mai mult, a creat orașe și sate noi , și s-a ocupat de repopularea părților nordice ale Regatului Portugaliei, în special cu flamanzi si burgunzi ; de aici provine supranumele „Populatorul”. Regele era cunoscut de asemenea pentru pasiunea sa pentru literatura și cunoaștere în general. Ela scris mai multe cărți de poezii și a trimis pe cheltuiala statului studenți portughezi la universitati europene.

·         1155: Regele Alfonso al VIII-lea al Castiliei (d. 1214).   Este recunoscut pentru rolul său în Reconquista  și prăbușirea Califatului Almohad . A condus coaliția unor prinți creștini și cruciați străini cu care a strivit puterea almohazilor în batalia de la Las Navas de Tolosa in anul 1212, eveniment care a dus la inceputul   supremației creștinilor în peninsula Iberica ocupata de arabi.

·         1441: Charlotte de Savoia, a doua soție a regelui Ludovic al XI-lea al Franței (d. 1483)

·         1493: S-a nascut Paracelsus, pe numele adevarat Theophrastus Bombastus von Hohenheim, savant elvetian. Paracelsus (Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus von Hohenheim) (n. 1493 sau 1494 – d. 24 septembrie 1541, Salzburg), celebru alchimist, medic, fizician, astrolog, teolog, filozof elvețian. A fost inițiatorul mișcării iatrochimice. Pe numele adevarat Philippus Aureolus Theophrastus Bombastus Von Hohenheim, a studiat medicina in facultati din Germania, Franta si Italia si a calatorit in intreaga Europa, facand un popas chiar si in Tarile Romane si Transilvania.
Medic, alchimist si filosof, Paracelsus a ramas in istorie drept una dintre cele mai pitoresti figuri ale Renasterii. Poate fi considerat deschizator de drumuri in medicina, pentru ca a recomandat pentru prima data utilizarea medicatiei chimice, in special a preparatelor extrase din metale, la tratarea sifilisului. A studiat medicina populara si efectul apelor minerale asupra unor afectiuni. Savantul elvetian a sustinut ca doar in urma experientei dobindite la capatiiul bolnavilor un medic se poate considera profesionist, scrierile nefiind deloc suficiente.A predat la Universitatea din Basel, insa datorita teoriilor sale revolutionare a fot obligat sa plece de la catedra, corpul profesoral coalizandu-se impotriva lui.

·         1599: Maria Eleonora de Brandenburg, soția regelui Gustavus Adolphus al Suediei (d. 1655)

·         1748: S-a nascut Regele Carol al IV-lea al Spaniei; (d. 20 ianuarie 1819). A  fost rege al Spaniei din 14 decembrie 1788 până la abdicarea sa din 19 martie 1808, cand  devenit prizonier al lui Napoleon, care l-a pus pe tronul Spaniei pe fratele său Joseph. Carol a fost internat la castelul lui  Talleyrand în Valençay si a  acceptat o pensie de la împăratul Franței, petrecandu-si  restul vieții alaturi de  soția sa. În 1812, s-a stabilit la Roma, la Palazzo Barberini. Soția lui, Marie Louise de Bourbon–Parma, fosta regină (n. la  9 décembre1751), a decedat la 2 ianuarie 1819, iar el  a murit conform relatărilor de disperare și inimă rea, din cauza morții soției sale.

·         1810: S-a nascut dramaturgul, poetul şi romancierul francez Alfred de Musset;(d.2 mai 1857). Alfred de Musset (n. 11 decembrie 1810 în Paris – d. 2 mai 1857 în Paris), scriitor și dramaturg francez recunoscut ca unul dintre reprezentanții marcanți ai romantismului în această țară.

·         1821: S-a născut prozatorul rus Feodor Dostoievski, cunoscut pentru celebrele sale romane “Crimă şi pedeapsă” – 1866, “Fraţii Karamazov” – 1880 şi “Idiotul” – 1868; (m. 9 februarie 1881). Feodor Mihailovici Dostoievski (n. 30 octombrie 1821 (S.N. 11 noiembrie) – d. 28 ianuarie 1881 (S.N. 9 februarie), St. Petersburg, Rusia), unul din cei mai importanți scriitori ruși, operele sale având un efect profund și de durată asupra literaturii, filozofiei, psihologiei și teologiei secolului al XX-lea.

·         1845: S-a nascut Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul Hotin, d. 13 aprilie 1926, București), cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională și a neamului. Vasile Stroiescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul Hotin, d. 13 aprilie 1926, București), cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională și a neamului.

·         1863: Paul Signac, pictor francez (d. 1935)

·         1869: Regele Victor Emanuel al III-lea al Italiei (d. 1947). A  fost membru al Casei de Savoia și rege al Italiei (1900-1946). În plus, el a pretins  titlurile de împărat al Etiopiei (1936-43) și rege al Albaniei (1939-43) care au fost recunoscute de marile puteri în 1937 și 1939. În timpul lungii sale domnii, Victor Emanuel al III-lea a văzut două razboaie mondiale  și nașterea, creșterea și căderea fascismului în regatul Italiei.

·         1872: S-a nascut actrita americana Maude Adams; (d.17 iulie 1953).

·         1882: Regele Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei (d. 1973)

·         1883: S-a născut la  Talmaza, județul Tighina, in  Basarabia ocupata de  Imperiul Rus, istoricul român Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române. Prieten cu poetul Alecu Mateevici, autorul tulburătoarei poezii „Limba noastră”, Ștefan Ciobanu a activat ca profesor a fost unul dîntre fruntașii luptei pentru Unirea Basarbiei cu Tara Mama, Romania. A fost ales în Sfatul Țării din Republica Democratica Moldoveneasca, apoi în comitetul director al acestui parlament al Basarabiei, unde, datorită pregătirii sale, a fost numit șef al resortului îmvățămînt. A  fost preocupat de fenomenul literaturii române vechi şi a fost un susţinător al introducerii limbii române în şcolile basarabene. A  cercetat demografia Basarabiei si a fost vicepresedinte al Academiei Romane intre 1944-1948. Ca ministru al Cultelor și Artelor în guvernul lui Gheorghe Tătărescu (11 mai-3 iulie 1940), Ștefan Ciobanu a fost chemat să participe la cele două consilii de Coroană din 27 iunie 1940, convocate de urgență în urma notelor ultimative adresate României de U.R.S.S. prin care se cerea cedarea necondiționată a Basarabiei și Bucovinei de nord. Întrebat ce atitudine să adopte România în situația dată, Ștefan Ciobanu s-a pronunțat pentru neacceptarea ultimatumului și mobilizarea oștirii în vederea rezistenței armate în apărarea fruntariilor țării. Regele Carol al II-lea nota în memoriile sale: ”Consiliul are loc și am ieșit din el amărît și dezgustat, toți cei care făceau pe eroii la prînz s-au dezumflat. Numai 6 voturi, din cei 26 prezenți, au fost pentru rezistență. Numele lor merită să fie înscrise cu litere de aur în cartea demnității românești: Nicolae Iorga, Victor Iamandi, Silviu Dragomir, Traian Pop, Ștefan Ciobanu, Ernest Urdăreanu”. Cîteva zile mai tîrziu, la 2 iulie 1940, în calitate de senator din partea circumscripțiilor electorale basarabene, Ștefan Ciobanu va participa la ședința Comisiilor de Afaceri Străine ale Camerei și Senatului, unde va citi declarația solemnă de protest a parlamentarilor, foștilor parlamentari și intelectualilor din Basarabia față de notele ultimative din 26 și 27/28 iunie 1940. Va părăsi guvernul la 3 iulie 1940, revenind la Catedra de istoria literaturii române vechi de la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București. Se va pensiona în 1949, subminat de o boală neiertătoare. A decedat la 28 februarie 1950, in Bucuresti.

·         1884 - S-a născut chimistul german Friedrich Bergius. A descoperit procedeul de lichefiere a cărbunelui. Laureat al Premiului Nobel pentru Chimie în anul 1931 (m.31.03.1949).

·         1885: S-a nascut George Patton, general american renumit din cel de-Al Doilea Război Mondial,pentru campaniile din Africa de Nord şi Sicilia; (d. 21.12.1945). George Smith Patton, (n. 11 noiembrie 1885 – d. 21 decembrie 1945), general al armatei S.U.A. cel mai cunoscut pentru prestația sa în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, luând parte la campaniile militare din Africa de Nord, Sicilia, Franța și Germania între anii 1943 și 1945. A participat și la Primul Război Mondial, comandând tancurile nou introduse în armata SUA

·         1897: S-a nascut Lucky Luciano, celebru gangster american. 

·         1898: S-a nascut Rene Clair, regizor francez de film; (d. 1981). René Clair (n. 11 noiembrie 1898, Paris – d. 15 martie 1981, Neuilly-sur-Seine), născut ca René-Lucien Chomette, regizor și scriitor francez.

·         1901: S-a nascut Magda Goebbels, soţia lui Joseph Goebbels, seful propagandei naziste; (d. 1 mai 1945). Johanna Maria Magdalena Goebbels sau Magda Goebbels (n. 11 noiembrie 1901, Berlin — d. 1 mai 1945, Berlin) a fost soția ministrului propagandei celui de-Al Treilea Reich, Joseph Goebbels. In ziua de 1 mai 1945,la sfârșitul celui de-Al doilea razboi mondial, când Berlinul era înconjurat de trupele Armatei Rosii, Magda Goebbels și- a ucis cei șase copii, iar apoi s-a sinucis, împreună cu soțul său.

·         1903: S-a nascut Sam Spiegel, producator de film de origine austriaca.

·         1904: J.H.C. Whitehead, matematician englez (d. 1960)

·         1914 - S–a născut, la New York, scriitorul american Howard Fast; a scris romane, nuvele, biografii, piese de teatru între care: “Copiii”, “Ultima frontieră”, “Spartacus”, “Strada libertăţii”, “Hoinarul”.

·         1919: Kalle Päätalo, romancier finlandez (d. 2000)

·         1922: Kurt Vonnegut, scriitor american (d. 2007)

·         1925: Jonathan Winters, scriitor de comedie american

·         1927: Mose Allison, muzician american (jazz)

·         1928: S-a nascut  Mircea Mureşan, regizor român de film, preşedinte al Societăţii pentru drepturile de Autor (“Răscoala”, “Ion”, “Horea”, “Sexy–serai Ada Kaleh”).

·         1928 - S-a născut romancierul mexican Carlos Fuentes („Instinctul lui Inez”).

·         1928 - S–a născut chimistul Gheorghe Mateescu, membru de onoare al Academiei Române; în prezent locuieşte în SUA.

·         1929 - S-a născut LaVern Baker (Delores Williams), cântăreaţă americană.

·         1933: S-a nascut popularul actor român de teatru si film Ştefan Bănică sr.; (n.Calarasi ; d. 26.05.1995 Bucuresti).

·         1934 - S–a născut prozatorul şi dramaturgul Vasile Rebreanu (“Casa”, “Călăul cel bun”, “Pisica roşcată şi îngerii”).

·         1935 - S–a născut actriţa suedeză Bibi Andersson (“Voi fi mamă”, “Învăţătoarea”).

·         1938 - S-a născut Narvel Felts, cântăreţ, chitarist şi compozitor country american.

·         1938 - S-a născut Roger Lavern Jackson, pianist britanic (Tornados).

·         1942: Pavel Alaszu, pictor și grafician român (d. 1995)

·         1943 - S-a născut Mac Kissoon (Farthing), cântăreţ din Trinidad.

·         1944 - S-a născut Jesse Colin Young (Perry Miller), vocalist, basist şi compozitor american (Youngblood).

·         1944: S-a nascut la  Homoraciu, jud. Prahova, ziaristul roman Petre Mihai Bacanu.

·         1945 - S-a născut Pat Daugherty, basist american (Black Oak Arkansas).

·         1945 - S-a născut Vince Martell, chitarist american (Vanilla Fudge, Cactus).

·         1946:  S-a nascut Chris Dreja, muzician, component al trupei Yarbirds. 

·         1946 - S–a născut dirijorul italian Giuseppe Sinopoli (m.20.04.2001).

·         1950: S-a nascut la Slobozia, jud.Ialomita, poetul român Mircea Dinescu, dizident anticeausist si luptator in Revolutia anticomunista din 1989. Mircea Dinescu (n. 11 noiembrie 1950, Slobozia), poet, scriitor, publicist și om de afaceri român. Este director al revistelor „Plai cu boi” şi „Aspirina săracului” (volume de poezie: “Moartea citeşte ziarul”, “Rimbaud negustorul”, “La dispoziţia dumneavoastră”).

·         1950 - S-a născut Paul Cowsill, vocalist şi clăpar american (Cowsills).

·         1951: Christian W. Schenk, poet, eseist, traducător germano-român

·         1953 - S-a născut Andy Partridge, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (XTC).

·         1956: Mihail-Constantin Eremia, jurist român (d. 2006)

·         1956 - S-a născut Ian Craig Marsh, pianist şi compozitor britanic (Human League).

·         1960: S-a nascut Stanley Tucci, actor si regizor de film american. Stanley Tucci (n. 11 noiembrie 1960), actor, producător, regizor și scenarist american. A fost nominalizat pentru multe și importante premii ale industriei de film și este binecunoscut pentru rolul său în filmul The Lovely Bones.

·         1962: S-a nascut actrita americanca Demi Moore. Demi Guynes (n. 11 noiembrie 1962, Roswell, New Mexico) cunoscută profesional ca Demi Moore, actriță, regizoare, producătoare și fostă compozitoare și fotomodel american.

·         1962 - S-a născut Mic Michaeli, clăpar şi compozitor norvegian (Europe).

·         1964 - S–a născut actriţa americană Calista Flokhart, protagonista serialului “Ally McBeal”.

·         1968: S-a nascut Diego Fuser, fotbalist italian.

·         1970: S-a nascut compozitorul si cantaretul Pavel Stratan, (albumul „Amintiri din copilărie”); (n.Niscani, Basarabia).

·         1970 - S–a născut Adrian Halpert, redactorul–şef al cotidianului “Libertatea” (Premiul „Pamfil Şeicaru”).

·         1974: S-a nascut popularul actor american Leonardo DiCaprio (“Batman Forever”, “Romeo şi Julieta”, “Titanic”). Leonardo Wilhelm DiCaprio (n. 11 noiembrie 1974, Los Angeles, California), actor și producător de film american. A fost nominalizat de cinci ori la Premiile Oscar, și de zece ori la Premiile Globul de Aur, câștigând în 2004 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-o dramă pentru filmul The Aviator, și în 2013 Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor într-un musical/comedie pentru rolul din filmul Lupul de pe Wall Street

·         1978: Silviu Bălace, fotbalist român

·         1981: S-a nascut Guillaume, Mare Duce de Luxembourg, moștenitorul coroanei Luxembourgului.

·         1981: Natalie Glebova, model ruso-canadian, Miss Univers 2005

·         1983: Philipp Lahm, fotbalist german

·         1999: Asgard Michael, fața din spatele personajului Mysha VoidWalker, programator de ocazie.

Decese

·         537: Papa Sf. Silveriu

·         1028: A murit imparatul  bizantin Constantin al VIII-lea Porfirogenetul; (n.960). A condus Imperiul Bizantin din 15 decembrie 1025 si pana la moartea sa.A fost fiul împăratului Romanos al II-lea   și al împărătesei Theophano si fratele mai mic al marelui împărat  Vasile al II-lea, care a murit fără copii și astfel a lăsat conducerea Imperiului Bizantin în mâinile sale.

·         1638: Cornelis van Haarlem, pictor olandez (n. 1562)

·         1855: A decedat filosoful danez Søren Kierkegaard; (n. 1813). Søren Aabye Kierkegaard (n. 5 mai 1813, Copenhaga – d. 11 noiembrie 1855, Copenhaga), filozof, scriitor și teolog danez din secolul al XIX-lea. Prin concepția sa filozofică asupra constrângerii omului de a-și alege destinul, a exercitat o influență hotărâtoare asupra teologiei și filozofiei moderne, în special asupra filozofiei existențiale.

·         1861: Pedro al V-lea al Portugaliei (n. 1837)

·         1866 - A murit Soren Aaye Kierkegaard, scriitor, filosof şi teolog danez (“Tratatul despre disperare”, “Conceptul de angoasă”, “Jurnalul seducătorului”) (n.05.05.1813).

·         1917: Liliuokalani, regină a Hawaii (n. 1838)

·         1949: Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii (n. 1870)

·         1951 - A murit epigramistul N. Gr. Mihăescu-Nigrim (n.21.03.1871).

·         1953: Prințesa Irene de Hesse (n. 1866)

·         1958 - A încetat din viaţă criticul de film André Bazin: "Ce este cinematograful?" (n. 8 aprilie 1918)

·         1962: A murit Ion I. Nistor, istoric şi om politic român, membru al Comitetului de organizare a Adunării Naţionale de la Cernăuţi pentru Unirea cu Romania, în cadrul căruia a redactat „Actul Unirii”. A fost profesor la Universitățile din Viena și Cernăuți, rector al Universității din Cernăuți, profesor universitar la București, membru al Academiei Romane din 1911, director al Bibliotecii Academiei Române, fruntaș al Partidului National Liberal ministru de stat, reprezentând Bucovina, apoi, succesiv, ministru al Lucrărilor Publice, al Muncii și, în final, al Cultelor și Artelor.; (n. 4/17 august 1876).

·         1973 : A decedat Artturi Ilmari Virtanen, chimist finlandez, laureat al Premiului Nobel ; (n. 15.01.1895).

·         1995: Politicianul roman Corneliu Coposu, lider al PNTCD si al opozitiei, a incetat din viata in urma unei indelungi suferinte la varsta de 79 de ani. Coposu s-a nascut in 20 mai 1914 la Bobota in judetul Salaj, intr-o familie evlavioasa, care a luptat si pentru recunoasterea drepturilor romanilor din Imperiul Austro-Ungar. Tatal lui, care a fost deputat in Marea Adunare de la Alba Iulia si a votat pentru Marea Unire de la 1918, a fost de mai multe ori inchis datorita crezurilor sale politice. Corneliu Coposu a primit o educatie aleasa, dupa finalizarea cursurilor liceale inscriindu-se la Universitatea din Cluj. Tot in aceasta perioada leaga o prietenie cu politicianul Iuliu Maniu, care ii va deveni mentor si model. In 1935 a fost ales presedinte al Organizatiei de Tineret a Partidului National Taranesc din Cluj, iar doi ani mai tarziu a devenit secretar personal al lui Iuliu Maniu, functie pe care a avut-o pana la arestarea fruntasului taranist si a sa in 14 iulie 1947. In toata aceasta perioada a desfasurat o intensa activitate politica, astfel ca a fost desemnat secretar al Delegatiei Permanente al PNT. Corneliu Coposu a fost incarcerat, impreuna cu intreaga conducere taranista, din 1947, urmatorii noua ani fiind tinut in arest preventiv fara sa fie judecat. In 1956, i s-a intentat un proces pentru inalta tradare, fiind condamnat de comunisti la munca silnica pe viata. Datorita regimului din inchisoare s-a imbolnavit grav, iar in 1964 a fost pus in libertate. Securitatea nu l-a scapat nici o clipa din ochi, casa fiind perchezitionata cu regularitate. In momentul izbucnirii Revolutiei din 1989 a lansat un mesaj-manifest in care a anuntat reactivarea Partidului National Taranesc, dizolvat de catre comunisti. Din acest moment a devenit liderul opozitiei din Romania, intre 1991-1993 asigurand conducerea Conventiei Democrate Romane. In urma scrutinului electoral din 27 septembrie 1992 a obtinut postul de senator. Cu putine luni inainte de a se stinge din viata, lui Corneliu Coposu I-a fost acordata Legiunea de Onoare, cea mai inalta decoratie a Republicii Franceze. 

·         2003 - A murit Miquel Martí i Pol, unul dintre cei mai citiţi şi îndrăgiţi poeţi catalani (n.1929).

·         2004: A încetat din viaţă Yasser Arafat, lider palestinian, laureat al Premiului Nobel pentru Pace alături de liderii israelieni Ytzak Rabin şi Shimon Perez; (n. 24 august 1929). Yasser Arafat (pe numele său adevărat Muhamed Abdel Rauf Arafat al-Qudwa al-Husseini, zis și Abu Amar (n. 24 august 1929, Cairo- d. 11 noiembrie 2004, Paris) lider palestinian. Yasser Arafat a murit într-un spital din Franţa la varsta de 75 de ani, dupa ce a a intrat în comă din 3 noiembrie şi a suferit o hemoragie cerebrala. El a fost adus la un spital militar din apropierea oraşului Paris, de la Ramallah din Cisiordania, la sfarsitul lunii octombrie cand starea sanatatii sale s-a deteriorat. A condus lupta poporului său pentru libertate timp de peste 40 de ani. Natura exactă a bolii sale ramane un mister, medicii excluzand acuzaţia facuta de grupurile militante palestiniene că ar fost otrăvit.

·         2007: Aurel Savin, activist român YMCA (n. 1917)

Sărbători

·         în calendarul ortodox: Sf. M. Mc. Mina, Sf Mc  Victor și Vichentie; Sf. Mc. Ștefanida; Sf Cuv. Teodor Studitul; Duminica a 25-a supă Rusalii – Pilda samarineanului milostiv

·         în calendarul greco-catolic: Sf. Mina, Victor și Vincențiu, martiri

·         în calendarul romano-catolic: Sf. Martin de Tours, episcop (d. 397). Martin de Tours sau Martin cel Milostiv (n. 316 sau 317 la Sabaria, astăzi Szombathely, Ungaria – d. 397, Candes-Saint-Martin, Franța) a fost, începând cu 371, al treilea episcop de Tours, unul din cei mai populari sfinți în Biserica Catolică, venerat de asemenea ca sfânt în Biserica Ortodoxă și în Biserica Anglicană

·         Polonia: Ziua Independenței (1918)

·         Angola: Ziua Independenței (1975)

·         Belgia: Ziua Armistitiului

·         Franța: Ziua Armistițiului

·         România: Ziua Veteranilor. Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr.150 din 22.10.2014, privind modificarea şi completarea OUG nr.82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Ziua de 11 noiembrie a fost aleasă pentru simbolistica ei – intrarea în vigoare, la 11 noiembrie 1918, ora 11.00, a Armistiţiului între Puterile Antantei şi Germania, în urma căruia se punea capăt Primului Război Mondial şi se creau condiţiile necesare realizării, în ţara noastră, a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. România se alătură, astfel, Australiei, Canadei, Statelor Unite ale Americii, precum şi altor state din Europa care, la 11 noiembrie, îşi arată recunoştinţa pentru militarii întorşi din misiuni şi îşi comemorează eroii. Ziua Veteranilor a fost instituită prin Legea nr.150 din 22.10.2014, privind modificarea şi completarea OUG nr.82/2006 pentru recunoaşterea meritelor personalului armatei participant la acţiuni militare şi acordarea unor drepturi acestuia şi urmaşilor celui decedat. Semnificaţia acestei zile pentru Armata României este legată de faptul că, pe data de 11 noiembrie 2003, a căzut la datorie sublocotenentul p.m. Iosif Silviu Fogoraşi, primul militar român căzut la datorie în teatrul de operaţii din Afganistan. România a ales bujorul românesc să reprezinte recunoştinţa, consideraţia şi respectul nostru pentru veteranii de război şi veteranii din teatrele de operații.

..

RELIGIE ORTODOXĂ 11 Noiembrie

+ Sf M Mc Mina; Sf Mc Victor, Vichentie și Ștefanida; Sf Cuv Teodor Studitul; Duminica a 25-a după Rusalii – Pilda samarineanului milostiv

Sfântul Mare Mucenic Mina

Sfântul Mare Mucenic Mina era egiptean de neam, de loc din cetatea Nichios, aproape de Memfis. El a trăit în vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian (284-305). Tatăl său se numea Eudoxie şi era fiul guvernatorului Pludianes. Deşi era fiu de guvernator, Eudoxie era cunoscut pentru virtutea şi bunătatea sa. Mama Sfântului Mina se numea Eufimia, femeie credincioasă care-şi petrecea timpul în rugăciune şi fapte bune. Adesea postea până seara. Găsea mereu prilejul să facă milostenie celor sărmani: bolnavilor, orfanilor, văduvelor şi străinilor. Era însă stearpă, şi de aceea se ruga adesea cu multă osârdie pentru naşterea unui fiu. Odată, cu ochii plini de lacrimi s-a rugat mai stăruitor să aibă măcar un copil. Ajungând în faţa icoanei Maicii Domnului, şi continuându-şi cu umilinţă rugăciunea pentru naşterea de fii, a auzit vocea Pruncului Iisus spunând: „Amin”. Într-adevăr, Dumnezeu le-a împlinit rugăciunea şi aşa au avut un fiu care s-a născut în anul 285, primind numele de Mina. Ziua naşterii Sfântului Mucenic Mina a fost o zi de mare bucurie. Atunci, tatăl său a poruncit eliberarea unora dintre cei robiţi şi a sporit milostenia faţă de orfani şi de văduve.

Sfântul Mina a avut parte de o aleasă educaţie, iar părinţii au avut grijă să-l îndrume şi în dobândirea virtuţilor creştine. De mic, dorea să se roage, să meargă la biserică; îi plăcea să citească Sfânta Scriptură şi, ca un dar deosebit de la Dumnezeu, se ruga continuu. Avea mereu în minte cuvintele din Sfânta Scriptură: „Rugaţi-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17).

Dar, pe când avea 11 ani, tatăl său a murit departe de casă, trimis ca guvernator într-o provincie africană. În anul 299 a murit şi mama sa, însă, datorită credinţei în Hristos, Sfântul se mângâia cu gândul că ei sunt la Dumnezeu şi că se roagă pentru el. Moştenise de la părinţi nu doar o mare avere, ci şi o mare bogăţie duhovnicească. Aşadar, şi el urma milostenia părinţilor cu aceiaşi dărnicie, deşi era foarte tânăr.

După anul 300, în urmă unui decret imperial, prin care tinerii din provincii erau recrutaţi pentru serviciul militar, şi tânărul Mina a mers ca ostaş în armata romană, în cohorta tribunului Firmilian. Mina era un ostaş puternic, curajos dar şi plin de har. Datorită bunătăţii sale, era iubit de toţi. În scurtă vreme tribunul Firmilian îl numeşte adjunctul său, aflându-se cu armata în ţinutul Cotieon din provincia Frigia, în Asia Mică.

În acea vreme, însă, împăraţii de la Roma au dat legi împotriva creştinilor, decrete de persecuţie şi mai aspre, în toate provinciile imperiului creştinii fiind siliţi să se închine zeilor păgâni. În asemenea împrejurări, ofiţerul Mina s-a hotărât să-şi împartă averea şi să se retragă în pustiu. Aici, a vieţuit în post şi în rugăciune cinci ani, primind har de la Dumnezeu şi puterea de a face minuni. El îmblânzea fiarele sălbatice cu puterea rugăciunii şi se apropia de şerpii veninoşi fără teamă de moarte.

Primind vestire de la Dumnezeu să meargă la propovăduire şi la mucenicie, Sfântul Mina s-a rugat Domnului să-l întărească, să-l lumineze şi să-l ocrotească. De atunci, s-a întărit cu gândul că Dumnezeu îl doreşte ca mărturisitor şi Mucenic. Odată, în rugăciune, a auzit un glas ceresc zicându-i: „Binecuvântat eşti Mina, că ai fost chemat din tinereţe la dreapta credinţă. Vei primi în numele Sfintei Treimi pentru Care te lupţi, trei cununi veşnice: una pentru feciorie, una pentru pustnicie şi a treia pentru mucenicie. Oameni din toate popoarele te vor cinsti, iar tu vei primi mărirea veşnică în Împărăţia Mea”.

La auzul acestor cuvinte, Sfântul Mina a fost însufleţit de Duhul Sfânt şi o mare bucurie l-a cuprins. Dragostea de Dumnezeu l-a făcut să părăsească pustiul şi să meargă în lume, propovăduind legea lui Hristos din loc în loc, şi curăţindu-şi sufletul cu postul şi rugăciunea. Aşa a revenit şi în cetatea Cotieon din Frigia, unde altădată avea cinstea şi rangul de ofiţer roman. Pe atunci, oastea era condusă de dregătorul Arghirisc, iar căpetenie a cetăţii era un anume Pir.

Ivindu-se prilejul unui mare praznic în cetate, la care era adunat mult popor, pentru jocurile care se desfăşurau în cinstea zeilor, Sfântul Mina, aprins fiind de râvnă pentru Hristos, a stat la loc înalt, de unde putea fi văzut, şi de acolo propovăduia cu multă îndrăzneală pe Hristos, singurul, adevăratul Dumnezeu. Chiar a grăit către cei adunaţi: „Aflatu-m-am celor care nu mă caută, arătatu-m-am celor care nu întreabă de mine”.

Toţi priveau către el, deoarece faţa îi strălucea şi curajul lui era nemăsurat. Câţiva ostaşi l-au recunoscut pe fostul ofiţer Mina din oastea condusă de tribunul Firmilian.

Conducătorul cetăţii l-a chemat şi l-a întrebat pentru ce părăsise oastea, şi mai ales, pentru ce mărturisea credinţa în Hristos, ştiind de asprele pedepse pentru cei care nu li se închină zeilor.

Atunci, Sfântul i-a răspuns că este robul al lui Iisus Hristos, ostaş al Dumnezeului Celui adevărat, Care împărăţeşte în cer şi pe pământ.

Auzind acestea, mai-marele cetăţii a poruncit ca Sfântul să fie pus în lanţuri şi închis în temniţă. A fost apoi îndemnat să se lepede de Hristos, dar Sfântul a rămas statornic în mărturisirea credinţei, deşi l-au supus la chinuri groaznice: a fost bătut crunt cu vine de bou şi strujit cu unghii de fier, i-au fost frecate rănile cu păr aspru; a fost apoi ars cu torţe până când i s-au ivit oasele.

Un anume Eliodor, care privea la chinurile Sfântului, a strigat către călăi: „Aceşti creştini se bucură să fie chinuiţi, că moartea pentru ei este mai de preţ decât viaţa”. Atunci, cei care l-au chinuit, văzând că toate felurile de chinuri nu folosesc la nimic, l-au trimis la guvernator. Acesta supunându-l la alte multe chinuri, a poruncit să fie tăiat cu un fierăstrău. Dar fierăstrăul s-a îndoit ca ceara încălzită. Şi aici, Sfântul Mina a simţit mâna ocrotitoare a Mântuitorului Hristos, Care i Se arătase în temniţă şi Care l-a întărit şi i-a tămăduit rănile. În cele din urmă, guvernatorul şi căpeteniile au hotărât să i se taie capul. Aşa s-a încheiat mucenicia Sfântului, în timpul domniei celor mai cruzi împăraţi persecutori, Diocleţian şi Maximian, luând de la Dumnezeu cununa muceniciei, în anul 309.

Soldaţii au aprins un foc mare pentru a fi ars trupul Sfântului, dar acesta a rămas neatins de foc. Câţiva credincioşi au reuşit apoi să ia trupul Sfântului, l-au înfăşurat într-un giulgiu, l-au dus în Egipt şi l-au îngropat cu multă grijă şi evlavie.

Aşa a vrut Dumnezeu să fie cinstite moaştele sale, din care o mică parte, peste vremuri, a ajuns la biserica Sfântul Mina din Bucureşti, unde se află şi o icoană făcătoare de minuni a Mucenicului.

Minunile săvârşite de Sfântul Mare Mucenic Mina au fost consemnate de patriarhul Timotei al Alexandriei (380-385) şi, datorită acestora, Sfântul este socotit ocrotitorul celor păgubiţi.

Sf Mc Victor, Vichentie și Ștefanida

 Pomenirea Sfântului Mucenic Victor. Acestea proorocind, el s-a rugat şi şi-a plecat capul, care a fost tăiat cu toporul. Iar după tăiere a curs lapte amestecat cu sânge şi mulţi din cei necredincioşi văzând acea minune, au crezut în Hristos.

Acesta s-a nevoit pe vremea lui Antonin împăratul romanilor şi a lui Sevastian guvernatorul Italiei. Că silindu-l ca să se lepede de Hristos şi nevrând ca să se supună, mai întâi i-au sfărâmat degetele, apoi l-au chinuit în multe şi neînchipuite feluri, dar rămânând nevătămat, prin puterea lui Dumnezeu, l-au despuiat de piele şi atunci şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Pomenirea Sfântului Mucenic Vichentie diaconul. Şi făcând foc mare dedesubt, ca pe o carne de mâncare frigeau pe mucenicul.

Acest Sfânt Vichentie aflându-se în Augustopoli, cetate în Ispania, şi învăţând poporul împreună cu Valerie episcopul, diacon fiind Vichentie, au fost prinşi şi aduşi la divanul dregătorului Datiat; care, îndată băgându-i în obezi, a poruncit să fie duşi în oraşul ce se cheamă Valencia, unde au fost băgaţi într-o temniţă urât mirositoare şi întunecată; şi peste puţine zile scoţând pe Vichentie, a poruncit să fie frecat cu ţesala şi l-au răstignit pe o cruce şi l-au supus la nenumărate chinuri şi torturi. Dar rămânând nevătămat, l-au băgat în temniţă, unde aflându-se sfântul, s-a învrednicit de dumnezeiescul şi îngerescul ajutor şi îndată şi-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfintei Muceniţe Stefanida. Iar muncitorul îndată a poruncit să plece la pământ vârfurile a doi copaci de finic ce erau acolo şi să lege de dânşii pe Sfânta Ştefanida, şi să o sfâşie.

Aceasta era soţie a unui ostaş şi credea în Hristos din început de la strămoşii săi, însă, murindu-i bărbatul, a rămas văduvă. Văzând ea pe Sfântul Victor că pătimea mai presus de puterile omeneşti, îl fericea pe el şi pentru bărbăţia sa şi pentru cununile ce avea să ia de la Dumnezeu. Pentru aceasta a fost adusă şi ea la guvernator; şi fiindcă a mărturisit în privelişte pe Hristos Dumnezeu mai înainte de veci, i-au legat mâinile ei de doi copaci de finic care fuseseră îndoiţi. Iar în urma dându-le drumul şi întorcându-se cu repejune la starea lor cea dintâi, au spintecat pe sfânta în două bucăţi. Şi aşa fericita şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Cuvios Teodor Studitul – S-a născut în anul 759 în orașul Constantinopol, într-o perioadă zguduită de erezia iconoclasmului. Fiu al lui Fotino și al Teoctistei, născut într-o familie nobiliară, dobândind o educație înaltă, Sfântul Teodor Studitul a decis să urmeze pilda părinților săi atunci când a intrat în monahism. Atât Fotino, cât și Teoctista, erau creștini drept-credincioși, care au dorit să evite melanjul cu ideile iconoclaste. De aceea, la scurtă vreme de la nașterea propriului fiu, au hotărât, de comun acord, să își continue calea mântuirii într-o mănăstire. Au împărțit o mare parte din averea proprie săracilor și au pornit pe drumul cel strâmt al mântuirii. Cel care s-a ocupat îndeaproape de educația și creșterea tânărului Teodor a fost unchiul său Platon, un monah îmbunătățit care trăia în apropiere de Muntele Olimp.

În anul 781, la vârsta de doar 22 de ani, tânărul Teodor a decis că a venit momentul să intre în monahism. A fost hirotonit preot în anul 787, iar după o anumită perioadă de timp, în 794, a devenit egumen în locul unchiului său Platon. Nu a fost vorba despre o cedare a egumeniei, pentru că obștea era cea care, la decesul sau retragerea actualului egumen, propunea o anumită persoană pentru ocuparea funcției vacante. Ispitele nu au întârziat să apară, iar în 795 prima controversă a fost înfăptuită. Împăratul din acea vreme a decis că este momentul să divorțeze fără vreun motiv anume, iar gestul său de a-și călugări forțat actuala soție pentru a se putea recăsători a fost preluat de mulți nobili dornici de schimbare.

Protestul Sfântului Teodor Studitul a fost foarte direct. În momentul în care însuși împăratul a decis să vină și să discute cu el, Sfântul Teodor nu a dorit să îi deschidă porțile mănăstirii. Acest lucru l-a întărâtat profund pe conducător, care a decis să îl exileze în Tesalonic, după ce a poruncit să fie bătut crunt. Aici, Sfântul Teodor s-a adresat papei de la Roma, care l-a susținut și i-a aprobat protestul.

Începând cu anul 797, odată cu venirea la domnie a împărătesei Irina, exilul Sfântului Teodor a încetat, iar curtea imperială i-a redevenit favorabilă. În schimb, deși rezolvase problemele cu autoritatea seculară, Sfântul Teodor a refuzat să intre în comuniune cu patriarhul Tarasie al Constantinopolului, acuzându-l că nu l-a caterisit pe preotul Iosif care încuviințase căsătoria împăratului Constantin al VI-lea cu una dintre rudele tatălui acestuia, Teodotia. Conflictul a încetat și aici, după ce patriarhul a luat deciza corectă.

În anul 798, Sfântul Teodor a primit din partea Patriarhiei Mănăstirea Studion din Constantinopol pentru obștea sa numeroasă. Studionul a cunoscut cea mai înfloritoare perioadă a sa sub păstorirea Sfântului Teodor, ajungând să cuprindă o obște de aproape 1.000 de călugări. Cu toate acestea, începând cu anul 806 problemele au reînceput să apară. Atunci când împăratul Nichifor I (802-811) i-a cerut sfatul în privința alegerii viitorului patriarh, Sfântul Teodor l-a sfătuit să nu pună un laic în această treaptă, dar nu a fost ascultat.

Din cauza opoziției față de noul patriarh Nichifor, Sfântul Teodor Studitul a fost exilat din nou, iar obștea sa a fost risipită, după un sinod ținut în anul 809. Cu toate acestea, după doar doi ani, în 811, patriarhul și-a recunoscut greșeala, permițându-i Sfântului Teodor și unei părți considerabile din obștea sa să se reîntoarcă în mănăstire. Au dus împreună lupta împotriva iconoclaștilor.

Sfântul Teodor a fost exilat din nou începând cu anul 815 de împăratul Leon al V-lea Armeanul. Abia în cursul domniei lui Mihail al II-lea Gângavul (820-829) a mai putut să se reîntoarcă, pentru scurtă vreme, în Constantinopol, dar Studionul fusese distrus între timp.

A murit la vârsta de 67 de ani în apropiere de Nicomedia, pe data prăznuirii sale actuale, 11 noiembrie, în anul 826. Astfel, Sfântul Cuvios Teodor Studitul a fost un strălucit imnograf și teolog ortodox și stareț al Mănăstirii Sfântului Ioan Botezătorul de la Studion, de la marginea orașului Constantinopol. A reglementat viața acestei mănăstiri folosind multe reguli preluate din scrierile privind viața monastică ale Sfântul Vasile cel Mare.

 Pentru rugăciunile lor, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Duminica a 25-a după Rusalii – Pilda samarineanului milostiv

Ev. Luca 10, 25-37

În vremea aceea a venit la Iisus un învăţător de lege, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Dar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea? Iar el, răspunzând, a zis: «Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău, ca pe tine însuţi». Atunci Iisus i-a zis: Drept ai răspuns; fă aceasta şi vei fi viu. Dar el, voind să se îndreptăţească pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc, venind şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin; apoi, punându-l pe asinul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Deci, care dintre aceştia trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a răspuns: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

Ap. Efeseni 4, 1-7

Fraţilor, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură nădejde a chemării voastre; este un Domn, o credinţă, un botez, un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru toate. Iar fiecăruia dintre noi i s-a dat harul după măsura darului lui Hristos.

Predică la Duminica a XXV-a după Rusalii - Pilda Samarineanului milostiv (Pr. Ilie Cleopa) 

Iubiți credincioși,

Dacă citim cu atenție Sfânta Evanghelie vedem că Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost ispitit de diavolul (Matei 4, 1-11), dar mai ales de multe ori a fost ispitit de slugile diavolului, care erau cărturarii, saducheii, fariseii, arhiereii și legiuitorii (Matei 22, 15-18).

Aceste ispitiri din partea lor, întotdeauna erau amestecate cu ură, cu vicleșug și cu fățărnicie. Așa vedem, de exemplu, că fariseii, au ținut sfat cu vicleșug ca să prindă în cuvânt pe Mântuitorul, și au trimis la El niște iscoade ca să-L întrebe dacă se cuvine a da dajdie Cezarului. Dar Mântuitorul, cunoscând viclenia lor, a zis către ei: „De ce Mă ispitiți, fățarnicilor?” (Marcu 12, 15). Altă dată saducheii și fariseii s-au apropiat cu vicleșug de Domnul, să le dea semn din cer. Iar El le-a răspuns: „Când se face seară, ziceți: Mâine va fi timp frumos, pentru că este cerul roșu; iar dimineața ziceți: Astăzi va fi furtună, pentru că se roșește cerul posomorât. Apoi le-a zis: Fățarnicilor, fața cerului știți să o judecați, dar semnele vremilor nu puteți! Neam viclean și adulter cere semn și semn nu i se va da decât numai semnul lui Iona, și lăsându-i a plecat” (Matei 16, 1-4).

Vedeți, fraților, că în cuvintele de răspuns către saduchei și farisei, îi numește fățarnici și neam viclean. Și aceasta pentru că în sfătuirea lor de a-L ispiti și a-I cere semn din cer, erau plini de fățărnicie și viclenie. La fel vedem și pe legiuitorul din Sfânta Evanghelie de azi venind cu viclenie și fățărnicie către Domnul, ispitindu-L și zicând: „Învățătorule, ce voi face să moștenesc viața cea veșnică?” (Luca 10, 25). Dar Domnul nostru Iisus Hristos, care „prinde pe cei înțelepți în vicleșugul lor” (I Corinteni 3, 19), văzând pe legiuitor că una vorbește cu gura și alta plănuiește în inima lui, nu i-a răspuns la cuvintele sale, ci îi pune o întrebare, zicând: „În Lege ce este scris, cum citești?” (Luca 10, 26), încercând din cuvintele lui să-l învețe cele ce nu știa. Mântuitorul, care întotdeauna vedea vicleșugul celor ce I se adresau (Luca 20, 23), cunoscând viclenia legiuitorului care Îl ispitea, l-a întrebat: „Ce scrie în Legea lui Moise?" Iar el a zis: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Levitic 19, 18; Matei 22, 37-40), iar Mântuitorul i-a zis: „Drept ai răspuns, fă aceasta și vei fi viu”.

Legiuitorul însă nu credea că Iisus Hristos este Dumnezeu. Pentru ce dar, Iisus i-a zis: „Fă aceasta și vei fi viu?” Dar poate oare cineva să se mântuiască fără credință în Iisus Hristos? Nu, căci Domnul a zis: „Cela ce crede întru Mine, nu crede în Mine ci în Cel ce M-a trimis pe Mine”, și iarăși: „Cel ce mă vede pe Mine, vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine” (Ioan 12, 44-45), și iarăși: „Cela ce crede în Mine, chiar de va muri viu va fi” (Ioan 11, 25). Atunci pentru ce a zis Domnul legiuitorului că va fi viu împlinind cele scrise în legea lui Moise? Iată pentru ce: pentru că Legea lui Moise a fost învățătoare și „călăuză spre Hristos” (Galateni 3, 24), iar „sfârșitul Legii este Hristos, spre îndreptarea a tot celui ce crede” (Romani 10, 4), și cela ce crede în învățătura lui Moise, acela crede și în Iisus Hristos. Cum zice și în alt loc: „De ați fi crezut în Moise, ați fi crezut și Mie” (Ioan 5, 46-47).

A mai zis Domnul legiuitorului că va fi viu prin cele scrise în legea lui Moise, pentru că „tot cel ce iubește pe Cel ce a născut, iubește și pe cel născut din El” (I Ioan 5, 1). Iar legiuitorul vrând a se îndrepta pe sine, l-a întrebat pe Iisus: „Cine este aproapele meu?” (Luca 10, 29) Iată, altă întrebare pusă cu vicleșug lui Iisus. Oare legiuitorul nu știa cine este aproapele lui? Acesta ca un legiuitor și învățător de Lege, știa cu adevărat cine este aproapele lui, dar prin această întrebare vicleană, vroia să audă ce zice Domnul, fiindcă el socotea că numai cei din neamul iudeilor sunt aproapele lor, iar nu oricare om.

Dar Preabunul nostru Mântuitor, vrând să-i arate cine este cu adevărat aproapele nostru, i-a răspuns cu pilda omului căzut între tâlhari, zicând: „Un om oarecare, se cobora din Ierusalim la Ierihon și a căzut între tâlhari, care, dezbrăcându-l și rănindu-l, s-au dus lăsându-l abia viu” (Luca 10, 30). Vedeți, fraților că Mântuitorul nu a zis un iudeu, ci un om oarecare, ca prin aceasta să-i arate legiuitorului că orice om este aproapele nostru și de îl vom vedea în primejdie se cuvine cu toată dragostea a-l ajuta.

După ce Mântuitorul a spus această pildă legiuitorului, l-a întrebat: „Care dintre aceștia trei ți se pare a fi aproapele celui ce a căzut între tâlhari?” Iar el, silit fiind să spună adevărul, a zis: Cel ce a făcut milă cu dânsul. Atunci Mântuitorul a zis: „Mergi și fă și tu asemenea” (Luca 10, 37).

Vedeți înțelepciunea cea fără de margine a Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Legiuitorul acela a venit cu viclenie și fățărnicie ca să ispitească pe Domnul, iar Mântuitorul, prin pilda cu omul cel căzut între tâlhari și cu Samariteanul cel milostiv, care a purtat grijă de cel rănit și căzut între tâlhari, i-a dat un minunat și dumnezeiesc răspuns. Mai întâi a învățat pe legiuitor că orice om din lume este aproapele nostru. După ce l-a făcut a înțelege acest lucru și a-l mărturisi, i-a zis: Mergi și fă și tu asemenea. Adică să nu mai socotești de acum înainte că numai cei din neamul iudeilor sunt aproapele tău, ci oricare om din această lume să fie socotit aproapele nostru, și de este cineva în necaz sau primejdie, să-l ajutăm ca pe cel ce este de un neam cu noi.

Iubiți credincioși,

Dar să revenim cu cuvântul nostru la cele despre care am vorbit la început, adică despre ispitirea cea vicleană și despre fățărnicie. Să vorbim ceva despre aceste două patimi pentru care Mântuitorul nostru Iisus Hristos de atâta ori i-a mustrat și i-a amenințat cu vaiul pe cărturari, pe farisei, pe saduchei și pe legiuitorii Legii Vechi.

Mai întâi să arătăm ce este vicleșugul.

Trebuie să știm și să înțelegem că tatăl tuturor răutăților și izvor a tot vicleșugul este diavolul. Acesta cu viclenie a înșelat la început pe strămoșii noștri Adam și Eva și cu înșelăciunea cea vicleană i-a scos din rai (Facere 3, 1; II Corinteni 11, 3). Dumnezeu urăște pe omul viclean (Psalm 5, 6). Sfânta și dumnezeiasca Scriptură arată că „inima omului este mai vicleană decât orice și foarte stricată! Cine o va cunoaște?” (Ieremia 17, 9). Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne-a arătat că vicleșugul este un păcat care, împreună cu altele, își are izvorul și rădăcina în inima omului, zicând: „Căci dinlăuntru, din inima omului ies cugetele cele rele, desfrânările, bețiile, uciderile, adulterul, lăcomia, vicleșugurile, înșelăciunile, pizma, hula, trufia, ușurătatea” (Marcu 7, 21-22).

Marele Apostol Pavel mustră pe Elima vrăjitorul pentru viclenia lui, zicând: „O, tu cel plin de toată viclenia și de toată înșelăciunea, fiu al diavolului și vrăjmaș a toată dreptatea” (Fapte 13, 10). Același Apostol acuză pe cei care s-au împotrivit lui Dumnezeu, plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie și de răutate (Romani 1, 28-29). Și învățând pe creștini, le spune: „Ne-am lepădat de cele ascunse ale rușinii, nemaiumblând cu vicleșuguri, nici stricând cuvântul lui Dumnezeu” (II Corinteni 4, 2). Iar Efesenilor le spune: „Să nu fim copii duși de valuri, purtați încoace și încolo de orice vânt al învățăturii prin înșelăciunea cea omenească, prin vicleșugul lor spre uneltirea răzvrătirii” (Efeseni 4, 14).

Frații mei, din mărturiile de mai sus dacă ați ascultat cu atenție, ați putut înțelege următoarele: întâi, că diavolul este începutul și rădăcina tuturor răutăților și al vicleșugului; al doilea, că vicleșugul izvorăște din inima omului și al treilea, că oamenii cei vicleni sunt fii ai diavolului și vrăjmași a toată dreptatea.

Să arătăm câte ceva și despre păcatul cel pestriț și felurit al fățărniciei, care este armură blestemată a vicleșugului diavolesc. Și iată ce am a zice în această privință. Să știți că fățărnicia are rădăcina pe vicleșug, iar roade, pe minciună, pe amăgire, pe măiestrie, pe agoniseala rea, pe necinste și pe vătămarea aproapelui.

Omul fățarnic este nesincer, prefăcut, fals și viclean, căci una gândește și alta vorbește. Cuvântul lui este da, iar lucrul său nu. Oamenii fățarnici cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele, după cum arată Sfânta Scriptură, zicând: „Poporul acesta se apropie de Mine, numai cu gura și cu buzele Mă cinstește, iar cu inima este departe de Mine” (Isaia 29, 13), și dumnezeiescul prooroc Ieremia, arătând același lucru, zice: „Aproape ești Tu, Doamne, de gura lor, dar departe de inima lor” (Ieremia 12, 2). Oamenii fățarnici sunt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5). Mântuitorul nostru Iisus Hristos a asemănat cu aluatul păcatul fățărniciei, zicând către ucenicii Săi: „Păziți-vă de aluatul fariseilor, care este fățărnicia” (Luca 12, 1). Dar de ce Mântuitorul a asemănat cu aluatul pe fățarnici? Iată de ce!

După cum aluatul dospește toată frământura (Matei 13, 33), așa și fățărnicia unită cu vicleșugul, strică toată așezarea cea duhovnicească a omului. Inima, mintea, vederea, limba, buzele lui precum și toată purtarea lui cea din afară și cea dinlăuntrul lui sunt tulburate de aceasta.

Nu auzim în Sfânta Scriptură, zicând: Vai ție vameșule! Vai ție desfrânată! Vai ție tâlharule! Că pe toți aceștia i-a primit și i-a miluit Domnul. Iar pe fățarnici, de multe ori i-a mustrat și cu vaiul i-a amenințat, zicând: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că închideți Împărăția Cerurilor înaintea oamenilor, că nici voi nu intrați, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați” (Matei 23, 13). „Vai vouă cărturarilor și fariseilor fățarnici, că mâncați casele văduvelor și cu fățărnicie vă rugați îndelung, pentru aceasta mai multă osândă veți avea” (Matei 23, 14).

Și iarăși: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici, că înconjurați marea și uscatul ca să faceți un ucenic, și dacă l-ați făcut, îl faceți fiu al gheenei mai îndoit decât voi” (Matei 23, 15). Acestea și încă multe vaiuri a spus Mântuitorul asupra cărturarilor și fariseilor, saducheilor și legiuitorilor. Nici unul din sfinți și din filosofii lumii acesteia nu a putut să arate păcatului fățărniciei și al vicleșugului mai luminat ca Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Care fiind Dumnezeu adevărat, privea în inimile cărturarilor și ale fariseilor, și văzând aceste patimi grele le mustra și le amenința cu vaiul.

De aceea și Sfântul Apostol Petru îndeamnă pe toți creștinii să fugă de vicleșug și fățărnicie (I Petru 2, 1). Păcatul fățărniciei duce pe mulți la erezie, la rătăcire și este, nu numai un prilej de sminteală, ci și de pierzare pentru mulți. Marele Apostol Pavel a arătat că în vremile cele de apoi, mulți fățarnici și vicleni se vor arăta: „Duhul grăiește lămurit, zice el, că în vremile cele de apoi unii se vor depărta de la credință, luând aminte la duhurile cele înșelătoare și la învățăturile diavolilor prin fățărnicia unor mincinoși, care sunt osândiți în cugetele lor” (I Timotei 4, 1-2).

În această categorie de fățarnici intră toți ereticii, toți sectanții, care prin fățărnicie și falsă smerenie și credință strâmbă, amăgesc pe cei necunoscători ai vicleșugului și ai minciunii lor. De aceea este bine ca toți credincioșii și cei ce au dreaptă credință să fugă de acești șerpi veninoși, de acești fățarnici vicleni, care cu viclenie și fățărnicie se silesc a înșela pe cei nevinovați. Aceștia sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie (Matei 7, 15-16), care cu viclenie și fățărnicie vor să înșele și să piardă oile cele cuvântătoare ale lui Hristos.

Oamenii care sunt cuprinși de păcatele fățărniciei și ale vicleșugului, îi puteți cunoaște din aceste semne: „Cinstesc pe Dumnezeu numai cu buzele” (Isaia 29, 13; Ieremia 12, 2); nu fac cele ce zic (Matei 23, 3-4); oamenii fățarnici sunt cucernici numai la arătare (II Timotei 3, 5); se îngrijesc numai de evlavia cea din afară (Matei 23, 25).

Oamenii fățarnici sunt observatori numai la lucrurile cele mici și neînsemnate (Matei 23, 23); învață minciuna (Fapte 20, 30; I Timotei 4, 2); fac lucruri bune cu îngâmfare (Matei 6, 2); postesc și se roagă cu îngâmfare (Matei 6, 2-12). Oamenii fățarnici zic: „Doamne, Doamne", dar nu fac voia lui Dumnezeu (Matei 7, 21); le plac scaunele cele dintâi la adunări (Matei 23, 6; Marcu 12, 38-39); „sunt orbi față de păcatele lor și aspri cu păcatele altora" (Luca 6, 41-42; Romani 2, 1-3); mănâncă casele văduvelor, cum a zis Domnul (Matei 23, 14); sunt lupi îmbrăcați în piei de oaie (Matei 7, 15); fățarnicii întrebuințează religia în scop de câștig (Luca 20, 47); sunt zeloși în a face prozeliți (Matei 23, 15); nu lasă pe alții să intre în cer (Luca 11, 52).

Dumnezeu pe oamenii fățarnici îi socotește urâciune (Isaia, 1, 11-14); oamenii fățarnici se cunosc după faptele lor (Matei 7, 15-20). Pedeapsa lui Dumnezeu ajunge pe cei fățarnici (Marcu 12, 40; Iov 15, 24). Fățarnicii mai ales în vremurile din urmă se vor arăta (I Timotei 4, 2; II Timotei 3, 5) De oamenii fățarnici trebuie a fugi și a ne îndepărta (II Timotei 3, 5-6).

Iubiți credincioși,

În încheiere voi vorbi despre cel mai viclean și mai fățarnic om din lume, care a întrecut cu răutatea vicleniei și a fățărniciei pe toți cei mai înainte de el. Acesta a fost Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, care s-a făcut vânzător al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. În acest om viclean și fățarnic intrând satana (Luca 22, 3), a lucrat prin el la vânzarea și pierderea Domnului nostru Iisus Hristos. Prin acest viclean și fățarnic ucenic, Mântuitorul a fost dat la chinuri, la răstignire și la moarte pe cruce (Matei 27, 33-37). În acest Iuda, „fiul pierzării”, (Ioan 17, 12), care mai bine nu s-ar fi născut (Matei 26, 24), s-au unit aceste preagrozave fapte ale vicleșugului și ale fățărniciei. Acest preaviclean și fățarnic ucenic, pe lângă răutățile mai sus arătate, era și foarte bolnav de iubirea de arginți. Și când Maria, sora lui Lazăr în Betania a spălat cu mir de nard curat, de mare preț picioarele Mântuitorului și le-a șters cu părul capului ei (Ioan 12, 3), Iuda i-a făcut supărare Mariei, zicând că ar fi trebuit să vândă mirul și prețul să-l fi dat la săraci.

Iuda cel viclean și fățarnic, arătându-se că îi este milă de săraci, înșela pe cei de față pentru că lui nu-i era milă de săraci, ci „pentru că era fur și având punga, lua din ce se punea în ea” (Ioan 12, 5-6). O, viclenie și fățărnicie; cu chipul se arăta milostiv, iar în inimă avea nesațul iubirii de argint. Tot așa și la vinderea Mântuitorului în grădina Ghetsimani a dat semn la cei ce voiau să prindă pe Domnul, zicând: „Pe care voi săruta, Acela este; puneți mâna pe El” (Matei 26, 48). Și îndată venind la Iisus, a zis: „Bucură-Te, Învățătorule! Și L-a sărutat” (Matei 26, 49). Iar Mântuitorul i-a zis: „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26, 50). O, viclenie și fățărnicie nemaiauzită a vânzătorului și o, bunătate negrăită a Mântuitorului! Știe toate cele din inima lui Iuda, cunoaște toată viclenia și fățărnicia lui, dar nu-l mustră și nici nu-l pierde, ci cu cuvânt plin de blândețe îl întreabă, zicând: „Prietene, pentru ce ai venit?” (Matei 26, 50).

Vedeți, frații mei, faptele vicleșugului și ale fățărniciei lui Iuda? În inimă are vânzarea și prinderea Mântuitorului, iar pe buze, „Bucură-te, Învățătorule!" și sărutarea cea vicleană, ca semn celor ce veniseră să-L prindă pe Domnul. Iar Preabunul nostru Mântuitor îi zice: Prietene și ucenicul Meu, cu ce ți-am greșit, de ce mă vinzi la cei fără de lege? Eu te-am făcut apostol. Eu te-am făcut părtaș Trupului și Sângelui Meu (Marcu 14, 22-25). Eu ți-am dat harul și puterea de a face minuni, de a izgoni duhurile cele necurate, de a tămădui tot felul de boli și de a învia morții (Matei 10, 1-8). Eu ți-am încredințat și punga cea de obște spre a mângâia într-un fel inima ta cea iubitoare de arginți și neputința ta (Luca 22, 36), iar tu acum, ucenicul Meu și prietenul Meu, care de atâtea daruri și cinste te-ai îmbogățit de la Mine, fără de nici o recunoștință și fără de nici o milă, mă dai spre moarte? Oare îți dai seama câtă întunecare, câtă orbire spirituală și câtă nerecunoștință este acum în inima ta? Pentru ce te faci de bună voie fiu al pierzării? (Ioan 17, 22), că „Eu nu voiesc moartea păcătosului” (Iezechiel 18, 23; II Petru 3, 9).

Iată până la câtă întunecare și înșelare spirituală ajunge omul cel viclean, fățarnic și iubitor de argint.

Vă rog, frații mei, să fugiți ca de moarte de păcatul vicleniei și al fățărniciei și ce aveți în inimă aceea să aveți și pe buze. Să nu fim fățarnici în fapte și în cuvinte, ca să nu cădem în osânda lui Iuda vânzătorul. Să vă creșteți copiii în frica de Dumnezeu, învățându-i să nu spună minciuni, să asculte, să iubească Biserica, rugăciunea, milostenia și citirea cărților sfinte.

Așa de vom face, vom fi în pace și cu Dumnezeu și cu aproapele nostru și vom avea pacea și bucuria Duhului Sfânt în inima și conștiința noastră. Amin.

ARTE 11 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 11 Noiembrie

"Rodelinda" de Haendel

Rodelinda, regina de 'Longobardi ( HWV 19) este o serie de operă în trei fapte compuse pentru prima Academie Regală de Muzică de George Frideric Handel . Libretul este de Nicola Francesco Haym , bazat pe libretul anterior al lui Antonio Salvi . Rodelinda a fost mult timp considerată una dintre cele mai mari lucrări ale lui Handel.

Rodelinda a fost interpretat pentru prima dată la Teatrul Regelui din Haymarket, Londra, pe 13 februarie 1725. A fost produs cu acei cântăreți ca Tamerlano . Au fost 14 spectacole; a fost repetată la 18 decembrie 1725, și din nou la 4 mai 1731, alte 16 spectacole în totalitate, fiecare revigorare, inclusiv schimbări și materiale proaspete. ^[2] În 1735 și 1736 a fost, de asemenea, realizat, cu un succes modest, la Hamburg la Oper am Gänsemarkt . Prima producție modernă - într-o formă foarte modificată - a fost la Göttingen, la 26 iunie 1920, unde a fost prima dintr-o serie de revivaluri de operă moderne Handel produse de entuziastul Handel Oskar Hagen . ^[2] Operă a ajuns în SUA în 1931 și a fost reînviată la Londra în 1939. ^[3] O nouă revigorare remarcabilă a Londrei de către Societatea Handel Opera, în limba engleză și folosind un text tăiat, incluzând atât Joan Sutherland, cât și Janet Baker , condusă de Charles Farncombe, a fost realizată în iunie 1959. ^[3]Odată cu renașterea interesului pentru muzica barocă și interpretarea muzicală informată din istorie din anii 1960, Rodelinda , la fel ca toate operațiile Handel, primește astăzi spectacole la festivaluri și operă. ^[4] Printre alte spectacole,Rodelinda a fost organizată la Festivalul Glyndebourne din Marea Britanie în 1998 ^[5] de Opera Metropolitană din New York în 2004 ^[6] și de Opera Națională în 2014. ^[7] Producția ENO a fost revitalizat la Teatrul din Bolshoi în 2015

Sinopsis 

Argumentul 

Înainte de deschiderea operei, Grimoaldo la învins pe Bertarido, regele Lombardiei, în luptă și a uzurpat tronul Milano.Bertarido a fugit, lăsându-i soția Rodelinda și fiul său Flavio prizonieri ai uzurpatorului în palatul regal. În lipsa sprijinului pentru a-și recupera coroana, Bertarido a provocat raportul că el a murit în exil, o rușine care trebuie utilizată pentru a-și salva soția și fiul.

Act 1 

Apartamentele lui Rodelina 

A cypress-grove Singur în palat, Rodelinda plânge pierderea soțului ei Bertarido. Uciditorul Grimoaldo intră și declară o pasiune ascunsă pentru ea. El propune căsătoria și o oferă înapoi pe tronul care este în mod corect al ei. Îl respinge cu supărare (Aria: "L'empio rigor del fato" ). Grimoaldo fusese anterior logodit cu sora lui Bertarido, Eduige, iar acum îi spune că, odată ce i-ar fi disprețuit, el o va respinge. După ce pleacă Grimoaldo, consilierul său, Garibaldo, îl preface pe iubitul lui Eduige. Ea promite să-și întoarcă iubirea după ce sa răzbunat pe Grimoaldo (Aria: " Lo farò, diro: spietato" ). Singur, Garibaldo dezvăluie că iubirea sa față de Eduige este prefăcută și face parte dintr-un plan de a-și câștiga tronul (Aria: "Di cupido impiego i vanni" ).

Bertarido, ascuns în apropiere, citește inscripția pe memorialul său și îi așteaptă pe iubita soție Rodelinda (Aria: "Dove sei, amato bene?" ). Împreună cu prietenul și consilierul său Unulfo, se uită în secret când Rodelinda și Flavio ajung să-și așeze flori la memorialul său. Plânge la soțul soțului ei. Garibaldo intră cu un ultimatum pentru Rodelinda: fie că este de acord să se căsătorească cu Grimoaldo, fie că Flavio va fi omorât. Rodelinda consimte, dar promite să ceară moartea lui Garibaldo drept prețul ei. Bertarido, care continuă să privească, este agitat și ia decizia lui Rodelinda ca act de trădare personală.

Actul 2 

O sala mare 

Garibaldo îl încurcă pe Eduige, spunându-i că acum ea a pierdut-o pe Grimoaldo și-a pierdut șansa de a deveni regină.Edujge îi felicită satiric pe Rodelinda, observând decizia ei bruscă de a trăda memoria soțului ei și de a se căsători cu ucigașul său. Rodelinda îi reamintește lui Eduige cine este regina. Edujge promite răzbunare pe Grimoaldo. Pleacă Eduige și intră Grimoaldo. Rodelinda își stabilește termenii de căsătorie cu Grimoaldo: trebuie să-l ucidă pe Flavio cu mâinile sale în fața ei. Grimoaldo, îngrozit, refuză. După plecarea lui Rodelinda, Garibaldo îl încurajează pe Grimoaldo să efectueze uciderea și să-l ia pe Rodelinda ca soție, dar Grimoaldo respinge sfatul. El spune că actul de curaj și determinare al lui Rodelinda l-a făcut să o iubească cu atât mai mult, deși acum și-a pierdut speranța că o va câștiga vreodată. Când cei doi consilieri sunt singuri, Unulfo îi cere lui Garibaldo să dea un sfat unui împărat, iar Garibaldo își expune perspectiva tiranică asupra folosirii puterii.

O perspectivă încântătoare 

Bertarido se apropie de temelia palatului în deghizare, unde sora lui Eduige își recunoaște vocea. Unolfo aduce cuvântul de fidelitate a lui Rodelinda - de asemenea, plăcut pentru Eduige - și Eduige este de acord să îl ajute pe Bertarido să-și salveze soția și fiul. Unolfo promite să transmită un mesaj lui Rodelinda că soțul ei este încă în viață. Bertarido se bucură de perspectiva reuniunii.

O galerie în apartamentul lui Rodelina 

Rodelinda și Bertarido se întâlnesc în secret și sunt descoperite într-o îmbrățișare de către Grimoaldo, care nu recunoaște soțul ei. Grimoaldo este indignat, crezand ca Rodelinda a luat un amant. Pentru a-și salva onoarea, Bertarido își dezvăluie identitatea, dar Grimoaldo promite să-l omoare oricum, oricine ar fi. Soții se angajează reciproc cu un ultim rămas bun (Duet: "Io t'abbraccio" ).

Actul 3 

O galerie 

Unulfo și Eduige fac un plan să-i elibereze pe Bertarido din închisoare: îi vor contrabanda o sabie și cheia unui pasaj secret care se desfășoară sub palat.Garibaldo îl sfătuiește pe Grimoaldo să pună omul necunoscut - fie Bertarido sau nu - la moarte. Grimoaldo este stânjenit de gelozie, pasiune și frică.

O închisoare foarte închisă 

Decolând în închisoare, Bertarido primește sabia, cheia și o notă scrisă. Când Unulfo vine să-l elibereze, Bertarido îi greșește pe vizitator în întuneric pentru călăul și îl rănește cu sabia. Unulfo ridică rănile și cei doi pleacă. Edulige îi îndrumă pe Rodelinda în celulă. Găsind-o goală și cu sânge pe podea, se tem că Bertarido este mort.

O grădină regală 

Grimoaldo este chinuit de remușcări și fuge în grădina palatului, sperând să găsească un loc liniștit în care să poată căuta concediu în somn (Aria: "Pastorello d'un povero armento" ). Garibaldo, găsindu-l neprotejat, decide să-l omoare.Bertarido apare și ucide asasinul intenționat; Grimoaldo, cu toate acestea, el păstrează (Aria: "Vivi, tiranno!" ). Grimoaldo renunță la pretenția sa la tronul Milano și se angajează încă o dată la Eduig. El oferă tronul înapoi lui Bertarido care îl acceptă odată ce se asigură că soția și fiul său îi vor fi returnate. Există bucurie generală.

"Rodelinda" de Haendel - Live @ l'Opéra de Lille

MUZICĂ 11 Noiembrie

LaVern Baker, cintareta americana

LaVern Baker Greatest Hits (Full Album) | The Best Of LaVern Baker Songs: https://youtu.be/46g2M8dyjE8.

Mose Allison, muzician american (jazz)

Mose Allison Sings: https://youtu.be/95f2PXSgSdo.

Jesse Colin Young, muzician american, membru in Youngbloods

Jesse Colin Young - Full Concert - 04/17/76 - Capitol Theatre (OFFICIAL): https://youtu.be/1iT4Zow4ryo.

Chris Dreja, muzician, component al trupei Yarbirds

Yardbirds 1965/66 – 200 melodii: https://youtu.be/wvfzZ5N5nw0?list=PL_T5H-GeYvPAANDBnDRTXWMhXoi0VYs7U.

Pavel Stratan, cântăreț și textier de muzică folk și pop

Pavel Stratan – 200 cântece: https://youtu.be/0oHydEMgXK4?list=PLiG2oiO5fXDrQF-LjkQZHpyYhXZRcsNIY.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

2 Hour Music Italian Medley - Música ITALIANA instrumental-This is the most beautiful in the world

Vivaldi: Recorder Concertos

POEZIE 11 Noiembrie

Alfred de Musset

Biografie

Alfred de Musset (n. 11 decembrie 1810 în Paris - d. 2 mai 1857 în Paris) a fost un scriitor și dramaturg francez recunoscut ca unul dintre reprezentanții marcanți ai romantismului în această țară.

Scrierile sale au ca temă predilectă meditația asupra condiției creației artistice și aversiunea față de mediocritatea burgheziei. În special în poezie, a ilustrat predispoziții sufletești contradictorii, capriciile sentimentului erotic în aspirația spre fericire, înclinația romantică a răului veacului (mal du siècle) și dialogul dintre poet și muze.

A rămas cunoscut și pentru relațiile sale afective cu scriitoarele George Sand și Louise Colet. Romanului său autobiografic „Confesiunea unui copil al secolului” („La Confession d'un enfant du siècle”), George Sand îi replică prin romanului epistolar „Ea și el” („Elle et Lui”). O jumătate de an mai târziu, Paul de Musset simte nevoia să îi ia apărarea fratelui vizat nu altfel decât prin romanul „El și ea” („Lui et Elle”). Ecourile acestor relații de famile ajunse publice vor fi sintetizate de Louise Colet prin romanul „Ei” („Lui”).

Poet, dramaturg și prozator romantic prin structură, Alfred de Musset aduce un timbru distinct de intensă sinceritate în poezie.

Lirica sa are un registru larg, ilustrând toate genurile și o varietate de specii, de la lirismul elegiac la cel dramatic, de la confesiune la ironia fină și intensitatea pasiunilor.

Din creația sa dramatică, rămâne drama istorică Lorenzaccio, în care zugrăvește Florența din timpul Renașterii.

Poezie

·         1831: Cântec ("Chanson")

·         1833: Rolla

·         1835 - 1837: Nopțile ("Les nuits")

·         1839: Niciodată ("Jamais")

·         1840: Poezii complete ("Poésies complètes")

·         1840: Tristețe ("Tristesse")

·         1850: Poezii noi ("Poésies nouvelles")

Teatru

·         1833: Un spectacol în fotoliu ("Un spectacle dans un fauteuil")

·         1833: Capriciile Mariannei ("Les Caprices de Marianne")

·         1834: Cu dragoste nu-i de glumit ("On ne badine pas avec l'amour")

·         1834: Lorenzaccio

·         1834: Fantasio

·         1836: Să nu spui vorbe mari ("Il ne faut jurer de rien")

Roman și nuvele

·         1836: Confesiunea unui copil al secolului ("La Confession d'un enfant du siècle")

·         1845: Mimi Pinson

Eseistică

·         1836/1837: Scrisorile lui Dupuis și Cotonet ("Lettres de Dupuis et Cotonet").

Cititorului

În cartea asta, fără-ndemânare,

Am pus întreaga tinerețe-a mea.

Mărturisesc, acum când ea apare,

Că multe-aș fi putut să schimb în ea.

Dar, cum și firea noastră-i schimbătoare,

De ce să fac trecutu-altminterea?

Te du, deci, biată pasăre, în zare

Și Dumnezeu te-ndrume unde-i vrea.

O cititorule, oricine-ai fi,

Citește cât mai mult mă poți citi;

La urmă vine-osânda, pare-mi-se.

Întâiul vers copilu-l migăli;

Pe cel de-al doilea, băiețandrul; și

Bărbatul, doar pe el din urmă-l scrise.

1840

---

         

Cântec

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu

Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?

 Și nu-ți dai seama că shimbând într-una,

Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;

N-ajunge să iubești mereu tot una!

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,

Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”

Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu

N-ajunge cât ești tristă-ntotdeauna?

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una

Iubita, noi dureri întâmpini? Nu?”

Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;

Tristețile n-ajung de totdeauna.

Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,

Dăm farmec nou la vechi dureri? Nu vezi?”

1831

---

         

Stea palidă a serii

Stea palidă a serii, tu sol trimis din zare,

Ce din amurguri fruntea sclipindă îți desprinzi,

Cu ochii-ți, din palatul de-azur au ce cuprinzi?

Ce vrei să vezi în depărtare?

S-a potolit furtuna și vântul a-ncetat;

Cu freamăt blând pădurea își lăcrimează dorul;

Un fluture de aur, lin, prin livadă, zborul

Printre miresme și-a luat.

Ce cauți peste lumea ce doarme în stihie?

Parcă spre munți acuma cobori în pas ușor;

Pleci surâzând, prieten plin de melancolie,

Iar ochiul tău clipește în zări tremurător.

Stea ce cobori în noapte spre verzile coline,

Tu, ce din mantia nopții ca lacrimă-ai descins,

Și vezi în depărtare păstorul care vine

Cu turma lui, pe drumul de-ntunecimi cuprins,

Spre ce tărâm mergi, astru, în nesfârșita noapte?

Vrei un culcuș, prin trestii, pe tărmul solitar?

Sau, chip frumos în ceasul tăcerii, fără șoapte,

Cobori adânc în mare, ca scump mărgăritar?

De e să mori, luceafăr, și dacă-n marea-adâncă

Vrei pletele bălaie să le scufunzi, îți cer:

Întârzie-ți plecarea! Mai stai o clipă încă!

Stea dulce a iubirii, nu coborî din cer!

1835

Mircea Dinescu, poet român

Biografie

Mircea Dinescu (n. 11 noiembrie 1950, Slobozia) este un poet, scriitor, publicist și om de afaceri român.

A studiat la Facultatea de Jurnalism a Academiei de Științe Social-Politice „Ștefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Comunist Român, Școala Superioară de Partid.

Debutează cu poezie în 1967, în revista Luceafărul, și editorial cu Invocație nimănui, (1971), volum distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Debut. Este redactor la Luceafărul (1976-1982) și România literară (1982-1989). Talentul literar remarcat de numeroși critici (Lucian Raicu, Alex Ștefănescu, Nicolae Manolescu etc.) este încununat cu numeroase premii literare (Premiul Herder, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Poezie, Pemiul Academiei Române pentru Literatură ș.a.).

În urma interviului acordat în februarie 1989 cotidianului Libération în care ataca explicit regimul Ceaușescu, este supus arestului la domiciliu și i se ia dreptul de semnătură. După revoluția din 22 decembrie 1989 este președintele Uniunii Scriitorilor (1990-1993) de unde a demisionat în urma unui scandal,^[2] înființează revistele de satiră politică Academia Cațavencu (1990), Plai cu boi (2001) și Aspirina săracului (2003), este membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității și fondatorul portului dunărean cultural Cetate (Calafat). În anul 2003, în numărul dedicat „eroilor”, revista Time Europe îl nominalizează pe Mircea Dinescu la categoria „Hate Busters”. Prezență activă, una dintre personalitățile cunoscute ale societății civile, Mircea Dinescu are constante intervenții critice, televizate și publicistice.

Volume publicate în limba română

·         Invocație nimănui, Editura Cartea Românească, 1971

·         Elegii de când eram mai tânăr, Editura Cartea Românească, 1973

·         Proprietarul de poduri (stampe europene), Editura Cartea Românească, 1976, 1978

·         La dispoziția dumneavoastră, Editura Cartea Românească, 1979

·         Teroarea bunului simț, Editura Cartea Românească, 1980

·         Democrația naturii, Editura Cartea Românească, 1981

·         Exil pe o boabă de piper, Editura Cartea Românească, 1983

·         Rimbaud negustorul, Editura Cartea Românească, 1985

·         Moartea citește ziarul, Amsterdam, Editions Rodopi, 1989; Editura Cartea Românească, 1990

·         Proprietarul de poduri, antologie (1968-1985), Editura Seara, 1990

·         O beție cu Marx, Editura Seara, 1996,

·         Pamflete vesele și triste, Editura Seara, 1996

·         Nelu Santinelu, Editura Seara, 1998

·         Fluierături în biserică, antologie, Editura Seara, 1998

·         Corijent la cele sfinte, Fundația pentru poezie Mircea Dinescu, 2003

·         De gustibus... - o expoziție de gusturi și culori - cu un Decalog culinar de Mircea Dinescu; album de arta editat de Muzeul de Artă în regie proprie cu ocazia expoziției din 2009

·         Femeile din secolul trecut. Poezii noi (2004-2010), cu desene din seria Erotica Magna de Dan Erceanu; Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2010^[3]

·         Iubirea mea să scoată țări din criză, Editura: Fundația pentru Poezie Mircea Dinescu, 2011.

Volume publicate în limbi străine

·         À votre disposition; trad. et adapté en français par Marc Rombaut et Constantin Crisan ; avec une préf. de Romul Munteanu; Editura Univers, 1982

·         A jóság rémuralma (București, 1982)

·         Exile On A Peppercorn (Forest Books, London-Boston, 1985)

·         Exil im Pfefferkorn (trad. Werner Söllner, Suhrkamp Verlag, 1989)

·         Mircea Dinescu – Poèmes (Albin Michel Éd, Paris, 1989, avec une introduction d'Eugène Ionesco)

·         Mirage posthume : poèmes; tradus din limba română de Alain Paruit ; avant propos d' Eugène Ionesco ; postf. d' Alexandru Papilian et Lucian Raicu; Paris:

Albin Michel, 1989

·         Trente deux poésies; pref. de Lucian Raicu ; trad. par Miron Kiropol; [Paris]: La Bartavelle, 1989

·         Titanic-Valcer (Budapesta, 1989)

·         Ein Maulkorb fürs Gras (trad. Werner Söllner, Ammann Verlag, Zürich, 1990)

·         De Dood leest de krant (Amsterdam, 1990)

·         A halál újságot olvas (Pécs, 1991)

·         Democrația naturii (traducere și prefață Ognean Stamboliev, Sofia, editura Hristo Botev, 1995)

·         Szentségekből bukásra (Miercurea Ciuc, 2005) ISBN 978-973-665-077-2

·         Szegek, ebek és szúró darazsak (Miercurea Ciuc, 2007) ISBN 978-973-665-176-2

·         Bőröndnyi ország (Miercurea Ciuc, 2009) ISBN 978-973-665-256-1

Prezență în antologii

·         Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3-9803871-1-9

·         Opera poetică (2 volume), Editura Cartier, 2005

·         Cele mai frumoase 101 poezii, Editura Humanitas, 2006

·         Testament - Anthology of Modern Romanian Verse - Bilingual Edition English/Romanian / Testament - Antologie de Poezie Română Modernă - Ediție Bilingvă Engleză/Română (Daniel Ionita, Editura Minerva 2012 - ISBN 978-973-21-0847-5)

Premii literare și distincții

·         Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru debut (1971)

·         De trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie

·         Premiul Academiei Române pentru literatură

·         Premiul Internațional de Poezie, Rotterdam (1989)

·         Premiul Internațional CET (Central European Time, Budapesta, 1998)

·         Premiul Herder pentru literatură (1999)

·         Premiul național de poezie „Mihai Eminescu” (Botoșani, 2008)

·         Ordinul național Steaua României în grad de comandor.

·         1991 – Membru de onoare al Universității din Augsburg.

Fuga in doi

Este-n noi o spaima care ne doboara

Bate vant din lucruri,poate dinadins,

Sufletu-i o luntre spre odinioara.

Carnea dulce vasla.Ochiul necuprins

Rupti din soare-s manjii,ii asteapta hatul,

Gloria carutii - glorie pe roti.

Ochelari de piele marginind ospatul

Fara ca privirea sa-nfloreasca-n parti.

Noi vom umple caii gata de plecare

Adunati in plasa ierburilor vechi,

Steaua cea aleasa poate fi oricare -

In singuratate alergam perechi.

Sunt tanar, Doamna

Sunt tanar, Doamna, vinul ma stie pe de rost

si ochiul sclav imi cara fecioarele prin sange,

cum as putea intoarce copilul care-am fost

cand carne-mi infloreste si doar uitarea plange.

Sunt tanar, Doamna, lucruri am asezat destul

ca sa pricep caderea din somn spre echilibru,

dar bulgari de lumina dac-as manca, satul

nu m-as incape in pielea mea de tigru.

Sunt tanar, Doamna, tanar cu spatele frumos

si vreau drept hrana lapte din sfarcuri de cometa,

sa-mi creasca ceru-n suflet si stelele in os

si sa dezmint zapada pierdut in pirueta.

Sunt tanar, Doamna, inca aripile ma tin

chiar de ating pamantul pe-aproape cu genunchii,

aceasta putrezire ma-mbata ca un vin

caci simt curgand prin dansa bunicile si unchii.

Sunt tanar, Doamna, tanar, de-aceea nu te cred,

oricat mi-ai spune, timpul nu-si ascute gheara

desi arcasii cetii spre mine isi reped

sagetile vestirii, sunt tanar. Buna seara!

Sentiment masurat cu o rigla

Vulpe hazlie pipa mladioasa

de ce maninci din propria ta casa

de ce ca un tipar scapat din virse

porti pe sub piele triburi agatirse.

Seara prin dreptul fabricii de sticla

mi te dadeai batoasa ca o rigla

ca da ca nu ca da ca nu si iata

limba de clopot cade inmuiata.

Îmi pasă...

Îmi pasă de lume,

Îmi pasă de voi

De cei ce-au avut nume

Și-acum sunt eroi!

Îmi pasă de Soare,

Îmi pasă de Lună

De cel ce nu moare

Și-are viața mai bună.

Îmi pasă de mine,

Îmi pasă de noi

Și-mi pasă de tine

Într-o miercuri sau joi.

Îmi pasă de cei

Ce sunt singuri și triști

Și scriu pe nisipuri

Că nu sunt egoiști.

Îmi pasă de viață,

Îmi pasă de moarte,

Să fim tot în față,

Să fim ca la ”carte”.

Îmi pasă de floarea care dispare,

Îmi pasă de câinele care moare,

Îmi pasă de tot și-mi pasă de toate,

Vreau viețile noastre repetate.

Îmi pasă de tot ce visez și trăiesc,

Îmi pasă de toți ce-i iubesc și doresc,

Îmi pasă de viață, îmi pasă de moarte,

Să-aveți viața ca la carte!

Sanda Elena Dicu

8 noiembrie 2015

N. Gr. Mihăescu-Nigrim, epigramist

Biografie

MIHAESCU NIGRIM Nicolae (numele la nastere: Nicolae Gr. Mihaescu), se naste la 21 mart. 1871, comuna Gura Sarati, judetul Buzau - moare in 11 nov. 1951, Bucuresti. 

Poet, prozator si eseist. Fiul unui mic arendas, Grigore Mihaescu. Studii liceale si universitare la Bucuresti.

Doctor in litere si filosofie al Univ. din Bruxelles; diplomat in stiinte sociale si politice. Profesor de liceu la Ploiesti, apoi inspector scolar. 

A scos revista Intim si Carmen Sylva. 

Colaboreaza la: Universul literar, Vieata noua. Arta, Adevarul literar. Convorbiri literare, Floare-albastra s.a. Debut in literatura cu volum de poezii Astrale (1901).

A scris in diverse domenii, risipindu-se in publicistica si eseistica (Doctrina vietii unui— nebun, 1903; Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Humorul englezesc, 1912 s.a.), in memoriale de calatorie (.Londra, 1906; Constantinopol, 1906), nuvelistica (Cavalul fermecat, 1912; Din grozaviile Parisului, 1912), roman (in apele oglinzilor, 1940) si incercari dramaturgice (L'Aveu, 1916; Bogdan, 1938). Spiritual, iscoditor, mereu in cautarea unor noi forme de afirmare, Nicolae Nigrim Mihaescu e, in fond, un diletant in acceptiunea originara a termenului. S-a remarcat si ca epigramist de reala virtuozitate.


Nuvelistica lui Nicolae Nigrim Mihaescu (adunata in volumele Cavalul fermecat si Din grozaviile Parisului, ambele din 1912) abordeaza subiecte senzationale, cu inventarul lor obisnuit de situatii epice - crima, nebunie, deghizare, dezvaluirea paternitatii - si personaje pitoresti, majoritatea din medii interlope: apasi, prostituate, vaduve misterioase. Dincolo de caracterul lor conventional, textele se retin totusi printr-o constructie epica ingenioasa. Fara relief sint insemnarile sale de calatorie (la Londra, Constantinopol, Bruxelles) sau numeroasele povestiri pentru copii. 

Format in climatul moralizator al literaturii de la 1900 (cu numeroase reflexe samanatoriste), se lanseaza si in proza de larga respiratie, dar cu un evident deficit de vocatie epica sau analitica. In apele oglinzilor (1940), „roman din viata studentilor romani de la Paris", uzeaza de o tipologie rudimentara, schematizata, de antiteze ingrosate: „usuraticul George Ramura" e un cinic fiu de bani gata. Parisul e loc de desfriu si de pierzanie - „prapastie infernala!" - doar batrina doica de acasa cunoaste „calea sanatoasa a vietii". Totul este artificial, fals, excesiv - de la exclamatia si gesticulatia romantica a personajelor pina la transformarile lor bruste (istoria fiind a unei seduceri - in urma careia seducatorul, cuprins de remuscari, se injunghie). Nu lipseste comentariul moralizator, de un retorism desuet, al vocii auctoriale. in memorialele de calatorie naratorul e rationalist-moralist, critic, pierzindu-se insa adesea in divagatii plate, voit „poetizante", despre viata, moarte, timp, calatorie. Studiile, articolele de presa, conferintele apartin doar in mica masura literaturii, desi este evident ca, in unele, autorul a avut intentia de a oferi probe de virtuozitate: stilului adecvat, publicistic, din majoritatea brosurilor (Ce zice englezul despre romani, 1908; Sarlatanii stiintei, 1911; Ideal si anarchie, 1912) i se substituie, de pilda, in Betia mortii (1912) unul retoric, patetic, emfatic, exclamativ si metaforic. 

Mai interesanta este Doctrina vietii unui.., nebun (1903), scriere fragmentara, ansamblu de cugetari - speculatii teoretice asupra raportului dintre afirmatie si negatie, variatii pe tema negativista - aducind un plus de degajare si chiar un usor teribilism spiritual. Teatrul lui Nicolae Nigrim Mihaescu e nesemnificativ; piesele - L'Aveau, Bogdan - sint melodrame superficiale, din care nu lipsesc sinuciderile sau crima. Volumul de versuri Astrale (1901) e plin de clisee, alegorii banale, romante. Iluziile sint frunze vestejite, poetul deznadajduit e un vultur ranit s.a.m.d. Este, de altfel, singurul volum de poezii al lui Nicolae Nigrim Mihaescu, care s-a afirmat insa. mai tirziu, ca epigramist.

OPERA: Despre reforma calendarului. Bucuresti, 1900; Filosof ia socialismului, I, Cimpulung, 1900; Astrale, poezii. Bucuresti, 1901; La Roumanie a l'Exposition universelle de 1900, Paris, 1901; Doctrina vietii unui nebun, eseuri. Bucuresti, 1903; Wit and Humour, Bucuresti, 1904; Londra, memorial de calatorie, Bucuresti, 1906; Constantinopol, memorial de calatorie. Bucuresti; 190. Ce zice englezul despre romani, eseuri. Bucuresti, 1908; Sarlatanii stiintei, eseuri. Bucuresti, 1911; Betia mortii. Bucuresti. 1912; Cavalul fermecat, nuvele, Bucuresti, 1912; Din grozaviile Parisului, nuvele, Bucuresti, 1912; Humorul englezesc, eseuri. Bucuresti, 1912; Ideal si anarchie. Bucuresti, 1912; Teoria suprematiei. Bucuresti, 1912; L'Aveau, piece en trois actes, Bucuresti, 1916; Razboiul, Bucuresti, 1916; Zmeul, Bucuresti, 1925; Cartea cu minuni (in colab. cu D.V. Toni), Bucuresti, 1935; Bogdan, piesa intr-un act (in colab. cu Petre N. Mihailescu), Giurgiu, 1938; In apele oglinzilor, roman. Bucuresti, 1940; Inelus, povesti pentru copii. Buzau, f.a. Traduceri: E. Richter, Unde duce socialismul. Jurnalul unui lucrator, Bucuresti, 1895; R.H. Sherand, Viata lui Oscar Wilde, Bucuresti, f.a.; S. Theyre Smith, Care-i din amindoua, comedie intr-un act. Bucuresti, f.a.; K.P. Miiller, Sistemul meu. Bucuresti, f.a.

REFERINTE CRITICE: L. Predescu, Scriitorii romani, 1938; M. Straje, Dictionar de pseudonime, 1973; N. Crevedia, Epigramisti romani de ieri si de azi, 1975.

Lunii

Roşie de iese luna,
Când din somnu-i lung se scoală,
E că-n lume-i e ruşine
Să s-arate toată goală.

Chelia lui Cincinat

Agronomia ne învaţă
Că planta de la suprafaţă
Nu are cum să crească-n gol,
Când n-are hrană la subsol.

Pe mormântul meu

Aici zace Mihăiescu.
L-a pus naiba şi-a mâncat
Pe poietul Pavelescu
Şi-a murit intoxicat!

Maestrului Radu D. Rosetti, autorul prozei din "Sala paşilor pierduţi"

- Ei, unde vă e avocatul?
Întreabă Curtea pe doi muţi.
- S-a rătăcit, spune aprodul,
În sala paşilor pierduţi.

Lui Ion I. Pavelescu

Aici zace Ionel,
Frate bun cu Cincinat,
A murit nemângâiat...
Că n-a fost poet nici el!

Cărţile

Nu cereţi nopţilor lumină,
Nici morţii viaţă de apoi;
Nici cărţi, căci nu ştiu cum se face
Că nu se mai dau înapoi!

Magistratul Cincinat Pavelescu a fost permutat de la Constanţa la Sinaia

Trist Ovidiu, ce-i cu tine?
Tu la chip înseninat?
Ce arăţi aşa de bine?!
-Am scăpat de Cincinat!

TEATRU/FILM 11 Noiembrie

Mircea Mureşan, regizor român de film

Biografie Mircea Mureşan

Mircea Mureșan (n. 11 noiembrie 1928, Sibiu) este un regizor de film roman. Debutul în film îl face după absolvirea în 1955 a IATC, cu un film avându-i în distribuție pe Dumitru Furdui si Vasilica Tastaman (Toamna se numără..., 1961). Dobândește consacrarea cu Răscoala (1965), film premiat la Festivalul de la Cannes. A fost vicepreședinte al Asociației Cineaștilor (ACIN) între 1974-1989. Cariera sa cinematografică, debutată sub semnul ecranizărilor, se reorientează treptat spre comedie, cu rare excursii în domeniul documentarelor.

Filme cu Mircea Mureșan

Ascunde

·         Lumea lui Geo Saizescu (2014)

·         Astă seară dansăm în familie (1972) Trailer

·         Aventuri la Marea Neagră (1972) - olandez

Filme regizate de Mircea Mureșan

·         Azucena - Ingerul de abanos (2005)

·         Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)

·         A doua cădere a Constantinopolului / A doua cadere a Constantinopolului (1994)

·         Miss Litoral (1990)

·         Maria și marea (1988)

·         Toate pînzele sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - regizor

·         Toate pînzele sus! - Misterele mărilor (1987)

·         Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1986)

·         Cei mai frumosi 20 de ani (1985)

·         Horea (1984)

·         O lebădă iarna (1983)

·         Lumini și umbre: Partea II (1982)

·         Întoarcere la dragostea dintâi (1981)

·         Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)

·         Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) Trailer

·         Împușcături sub clar de lună (1977)

·         Toate pânzele sus! (1977)

·         Toate pînzele sus (1977)

·         Porțile albastre ale orașului (1975)

·         Bariera (1972)

·         Asediul (1970)

·         Lunga noapte de sase ani (1970)

·         Baltagul (1969)

·         K.O. (1968)

·         Răscoala (1965)

·         Partea ta de vină (1963)

·         Toamna se numara... (1961)

Filmografie - scenarist

·         Azucena - Ingerul de abanos (2005)

·         Sexy Harem Ada-Kaleh (2001)

·         Toate pînzele sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - scenarist

·         Toate pînzele sus! - Misterele mărilor (1987) - scenarist

·         Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1986)

·         Întoarcere la dragostea dintâi (1981)

·         Toate pânzele sus! (1977)

·         Baltagul (1969)

·         K.O. (1968)

Filmografie - prim-asistent regie

·         Alo? Ati gresit numarul! / Alo? Ați greșit numărul! (1958)

Ștefan Bănică, actor român de teatru și film

Biografie Ștefan Bănică

Ștefan Bănică (senior) (n. 11 noiembrie 1933, Călărași – d. 26 mai1995 București) a fost un actor complex de teatru și film. S-a mai remarcat ca un bun cântăreț. Printre cele mai celebre piese muzicale interpretate se numără „Îmi acordați un dans”, „Cum am ajuns să te iubesc”, „Gioconda se mărită”, „Hei, coșar, coșar” și „Astă seară mă fac praf”. Fiul său, Ștefan Bănică junior, i-a urmat cariera atât în actorie, dar mai ales în muzică.

Filmografie

·         Dincolo de barieră (1965)

·         Golgota (1966)

·         Haiducii (1966)

·         Împușcături pe portativ (1967)

·         Tunelul (1967)

·         Șeful sectorului suflete (1967)

·         Vin cicliștii (1968)

·         Zile de vară (1968)

·         Brigada Diverse intră în acțiune (1970) - Fane Încurcă-Lume

·         Cîntecele mării (1971)

·         Brigada Diverse în alertă! (1971)

·         Vifornița (1973)

·         Proprietarii (1973)

·         Păcală (1974)

·         Fair Play (1977)

·         Cianura și picătura de ploaie (1978)

·         Septembrie (1978)

·         Singur printre prieteni (1979)

·         Nea Mărin miliardar (1979)

·         De ce trag clopotele, Mitică? (1982)

·         O scrisoare pierdută (spectacol TV, 1982)

·         Harababura (1990)

·         Cel mai iubit dintre pământeni (1993)

Teatru

Teatrul Giulești

·         Băiat bun, dar... cu lipsuri de Nicuță Tănase la Teatrul Giulești

·         O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale

·         ...escu de Tudor Mușatescu

O scrisoare pierduta 1982 

Fiodor Dostoievski

Biografie Fiodor Dostoievski

1821 La 11 noiembrie (stil nou), la Moscova, Rusia, s-a nascut Feodor Dostoievski, intr-un spital pentru saraci, unde tatal sau lucra ca medic rezident. A fost unul din cei mai importanti scriitori rusi, ale carui opere au avut un efect profund si de durata asupra fictiunii din secolul al XX-lea. Tatal sau era un om violent, dominator si alcoolic, care avea sa fie asasinat in cele din urma in 1839 pe mosia lui de catre iobagii care s-au razbunat pentru tratamentul inuman la care ii supusese.

1843 In acest an, Dostoievski a absolvit scoala de inginerie militara, dar nu a acceptat postul oferit, optand pentru cariera de scriitor. In anii  ’40 a publicat doua romane, ‘‘Oameni sarmani’’, o lucrare realista depre proletari, si ‘‘Dublura’’, povestea unui functionar public paranoic, care se intalneste cu sosia sa, ce ar fi putut fi fratele sau geaman. ‘‘Dublura’’ a marcat interesul lui Dostoievski pentru starile psihice aparte.

1849 Dostoievski a fost arestat din cauza apartenentei sale la grupul Petrasevki, o formatiune in cadrul careia se purtau discutii utopice, si condamnat la moarte. Desi sentinta conspiratorilor avea sa fie comutata in exil intr-un lagar de munca din Siberia, politia tarista a inscenat mai intai un simulacru de executie, aliniindu-i pe condamnati in fata plutonului de executie, inainte de a le anunta schimbarea sentintei. Dostoievski a petrecut 10 ani in exil, dintre care 4 intr-un lagar de munca, unde a stat cu lanturi la picioare intr-o exploatare de cherestea si 6 ca simplu soldat intr-un fort siberian din apropierea granitei cu Mongolia.

1859 In acest an, lui Dostoievski i s-a permis sa demisioneze din armata si sa se intoarca la St. Petesburg, unde a incercat sa isi reia cariera literara.

1862 Scrie ‘‘Amintiri din casa mortilor’’, in care descrie suferintele prin care a trecut in toata perioada de exil; pentru el acestea echivalau cu a fi ingropat de viu si cu identitatea distrusa, idee la care avea sa revina de nenumarate ori in romanele sale.

1864 Moare sotia sa, Maria Isaeva, de tuberculoza, cu care Dostoievski se casatorise in perioada exilului.

1866 Publica ‘‘Crima si pedeapsa’’, opera ce a fost primita favorabil de critica.

1867 Se casatoreste cu Anna Grigorievna, stenografa angajata ca sa-i copieze ‘‘Jucatorul’’, o carte pe care a terminat-o in 26 de zile pentru a satisface pretentiile editorului .  Anna Grigorievna i-a oferit lui Dostoievski un sentiment de stabilitate in ultimul deceniu al vietii sale, cand a scris ‘‘Posedatul’’ (1873), ‘‘Adolescentul’’ (1876) si capodopera sa ‘‘Fratii Karamazov’’ (1880).

1868 Publica ‘‘Idiotul’’.

1877 Dostoievski tine un discurs de evocare la inmormântarea prietenului sau, poetul Nekrasov, provocand mari controverse.

1881 In acest an, la 9 februarie (stil nou), romancierul Feodor Dostoievski moare, de emfizem pulmonar, la cateva luni dupa ce rostise un discurs inflacarat pentru comemorarea lui Alexandr Puskin in care vedea ilustrarea ideii de pace si fratie.

Dostoievski a fost considerat drept precursor al existentialismului, precum si profet mistic, religios si politic – atat revolutionar, cat si reactionar – si, dupa parerea lui Thomas Mann, intruchipeaza ‘‘un sfant si un pacatos in aceeasi persoana’’. Aceasta complexitate a personalitatii lui, detectata de Sigmund Freud, precum si temele variate abordate in scrierile lui Dostoievski au o baza biografica.

Dostoievski - Inocența Iubirii (Teatru Radiofonic): 

Dostoievski - Jucătorul (Teatru Radiofonic): 

Priveste inger spre casa 1984 Ketty Frings

Romeo , Julieta si intunericul 1963 Jan Otcenasek

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 11 Noiembrie

Vara amintirilor - Voie buna cu Stela Popescu (1981)

Vara amintirilor - Vino pe Aleea Varietăților (1972)

Vara amintirilor - Trio formidabil

Vara amintirilor - El este Octavian Cotescu

SFATURI UTILE 11 Noiembrie

SCĂDEREA COLESTEROLULUI = VIAŢĂ

Introducere

Exista modalitati prin care sa scad nivelul colesterolului fara a lua medicamente? Traim intr-o societate ce se bazeaza pe medicamente si mi-as dori sa imi imbunatatesc sanatatea fara sa iau medicamente. Daca scade nivelul colesterolului ne putem imbunatati sanatatea. Nu e vorba de faptul ca nu functioneaza aceste medicamente, ele chiar scad nivelul colesterolului in majoritatea cazurilor, dar exista riscul efectelor secundare pe termen lung sau pe termen scurt.

Una dintre cele mai bune metode de a scadea nivelul colesterolului e pe baza dietei. Suna ca o solutie simpla si directa pentru aceasta problema, dar este totusi una dintre cele mai bune lucruri pe care le poti face pentru sanatate. Dar daca ai o alimentatie saraca in grasimi si cu un nivel redus al colesterolului, poti sa iti imbunatatesti acest nivel al colesterolului si ai o sanatate mai buna. Cele doua elemente merg mana in mana si te vor ajuta sa te simit mai bine cand mergi sa vezi rezultatele testelor de colesterol.

O alta schimbare a stilului de viata pentru a scadea nivelul colesteroluli se refera la exercitii fizice. Una dintre cele mai bune masuri pe care le poti lua pentru a scadea nivelul colesterolului este practicarea exercitiilor fizice pentru sanatate cardiovasculara. Exercitiul iti va intari inima si sistemul circulator pentru a schimba efectele nivelului ridicat de colesterol.

Acest lucru poate parea evident pentru unii, dar daca esti fumator ar trebui sa te lasi. La fumatori, depunerea grasimii pe artere se face si mai repede. Pe masura ce se acumuleaza grasimea, inima ta trebuie sa munceasca mai mult pentru a impinge sangele pe artere. Aceasta munca dificila poate provoca un atac sau chiar un infarct. Daca renunti la fumat poti scadea nivelul colesterolului si grasimea se va depune mai greu pe artere.

Poti scadea nivelul colesterolului printr-un lucru simplu, adica luand-o mai usor din cand in cand. Crezi sau nu, stresul cronic poate afecta nivelul colesterolului. De fapt, daca ai o alimentatie corecta, nu fumezi si faci exercitii, dar esti totusi stresat, e posibil sa nu vezi nici o imbunatatire. Fa un masaj, plimba-te, sau poti sa iesi cu familia sau cu prietenii din cand in cand. Orice ca sa te asiguri ca scapi de stres si ca organismul tau te va ajuta la nevoie.

Daca iti doresti sa scazi nivelul colesterolului, vei fi uimit cat de multe poti realiza chiar si fara medicamente. Poti vedea imbunatatiri chiar pe parcursul a cateva saptamani daca esti disciplinat si fara sa iti fie teama de efecte secundare asociate consumului de medicamente. Vorbeste cu medicul de familie despre un tratament pentru scaderea colesterolului fara medicamente si porneste pe drumul unei sanatati de invidiat fara a-ti otravi organismul. Nu uitati ca toate medicamentele pentru scaderea colesterolului imbolnavesc mai devreme sau mai tarziu ficatul!

Sfaturi pentru un colesterol mic

Redu consumul de carne , unt si branza avand atentia si asupra grasimilor saturate. Desi corpul tau isi produce singur colesterolul necesar aproximativ 30-35 % provine din consumul zilnic al alimentelor. Toate animalele grase contin grasimi saturate , daunatoare corpului si ridica nivelul colesterolului rau numit si LDL. Pe de alta parte un consum de alimente ce nu contin grasimi saturate scade nivelul LDL. Grasimile monosaturate sunt bune pentru corpul tau si se gasesc in alune, fructe avocado , masline etc.

• Include cat mai mult peste in alimentatia ta pentru un aport de acizi grasi Omega3.  Acestia s-au dovedit cu un continut de colesterol scazut si se pot gasi in special in varietatile uleiului de peste. Exemple de peste bogati in Omega3 sunt : herringul , sardinele , pastravul si tonul. Atunci cand gatesti pestele ai grija la grasimile nasanatoase care le adaugi in compozitie. Copt sau la gratar este cea mai sanatoasa cale de gatit pestele. Consumul regulat de peste este mult mai active in scaderea nivelului LDL decat consumul de suplimente.

Alte surse de Omega3: verdeata , vegetalele care nu sunt numai recomandate pentru colesterol si pentru alimentarea corpului cu vitamine si substante esentiale functionarii si pentru un stil de viata sanatos.

• Mareste alimentarea cu fructe proaspete si legume pentru a adauga in alimentatie mai multe fibre. Merele contin fibre solubile special numite pectina care scade colesterolul.

• Bea sucuri naturale din fructe si legume care pe langa faptul ca sunt gustoase sunt si sanatoase pentru organism.

Spre final ai grija la ce consumi, sub nicio forma nu este recomandat consumul de produse gen snacks, chips, fast-food s.a.m.d

Schimba regimul pentru un colesterol mic.

Majoritatea persoanelor cand pornesc la drum cu un regim pentru colesterol implica automat anumite neintelegeri care le evita.

Cea mai mare neintelege cand vine vorba de un regim este atunci cand persoanele incearca sa taie din alimentatie grasimea si colesterolul. Asta poate fi periculos deoarece corpul utilizeaza aceasta substanta pentru a produce hormoni , vitamina D , membrane .  Un lucru foarte important de tinut minte atunci ca tineti o dieta pentru scaderea lui  este ca organismului ii trebuie HDL  cunoscut ca si “colesterolul bun” in combaterea si prevenirea acestei boli.

Nutrientii naturali cu un nivel de colesterol scazut sunt importanti intr-un regim deoarece nu scade HDL-ul.

Un exemplu bun din aceastea este alimentatia zilnica cu suplimente cu vitamina E si minerale. Vitamina E te ajuta la o circulatie mai bun , vitamina C si vitamina B3 te ajuta sa-ti scazi nivelul ridicat de LDL. De asemenea sunt si alte produse pe piata care te pot ajuta in scaderea LDL si marirea HDL.

O dieta pentru un coloesterol mic nu este necesar sa fie tinuta in timp indelungat. Cateva mici schimbari la regim si taierea de pe lista a alimentelor rele precum chipsurile sau snacksurile precum la fel de bine si carnea ca masa principal poate fi foarte benefic pentru pastrarea LDL-ului mic si HDL-ului ridicat.

Multe produse consumate care sunt derivate din plante de exemplu legumele sunt extreme de recomandate pentru scaderea LDL.

Consumul de fructe si legume in defavoarea chipsurilor sau a bomboanelor te vor ajuta in combaterea acestei afectiuni. Vegetalele nu numai ca iti vor scadea si metine nivelul colesterolului dar iti va imbunatati si rezistenta organismului.

Acestea sunt cateva indicatii ce trebuiesc retinute atunci cand plecati la drum cu un regim. De tinut minte este faptul ca organismul in oarecare masura ii trebuie HDL (High Density Lipoprotein) pentru a ne ajuta organismul.

Colesterolul te poate ucide fara sa stii.

Stiai ca ti-ai putea distruge sanatatea singur fara nici macar sa stii ? Asta este sigur daca mananci alimente incarcate in colesterol. Anumite studii si cercetari au demonstrat ca un consum de colesterol foarte ridicat iti poate scurta cativa ani din viata fara sa stii. Pentru sanatatea ta este foarte recomandat sa reduci mancarurile grase pentru a tine sub control nivelul colesterolului.
Avand o dieta bine echilibrata cu alimente scazute in colesterol este foarte esential pentru a reduce nivelul
colesterolului. Din cauza stilului de viata ocupat din ziua de azi multi dintre noi ajung la cel mai apropiat fast food
pentru a-si face plinul atunci cand stomacul incepe sa huruie lasand alimentatia echilibrata in spate. Probabil la multi dintre noi la ordinea zilei stau chipsurile , snacksurile , bauturile acidulate , fast foodul etc. in defavoarea alimentelor sanatoase precum fructe , legume , nuci , peste , telina , morcovi etc care ar trebui consumate la munca sau la scoala atunci cand va este foame.
Consumul de alimente cu continut scazut de colesterol , cum ar fi carnea de pui , carnea de peste , carne rosie slaba poate reduce dramatic nivelul de colesterol. Cel mai mult colesterol provine de la produsele de origine animala si lactate , deci un sfat bun ar fi sa taieti orice urma de grasime in exces inainte de a-l prepara produsul dorit. Desigur puteti echilibra mesele savuroase cu legume , fructe proaspete si condimente. Un alt avantaj al consumului de alimente fara colesterol este ca puteti scade in greutate , sa diminuati stresul si sa aveti o viata activa.
Un alt plus al pestelui este continutul bogat in omega 3 fiind un mod excelent de a tine in frau nivelul de colesterol.
Omega 3 poate fi gasit in uleiul de peste care favorizeaza colesterolul bun (HDL). Medici recomanda consumul de ulei din peste de cel putin 2-3 ori pe saptamana , consumat in orice parte a zilei.
Bea multa apa care ajuta la eliminarea toxinelor din corp si ajuta la scaderea colesterolului. Se recomanda a fi consumat circa 2 litri de apa pe zi. Apa va hidrateaza si sustine buna functionare a sistemului urinar si a celalte functii ale organismului.

Încheiere

In practica clinica se recomanda ca pacientul sa incerce intai o schimbare a stilului de viata. Asta inseamna o alimentatie diferita, eliminarea alimentelor care contribuie la cresterea colesterolului (rau) si despre care puteti citi peste tot pe internet. Cand romanii aud cuvantul dieta se gandesc ca numarul felurilor consumate se reduce automat. Asta pentru ca multi sunt obisnuiti sa consume constant alimente disponibile pe orice raft al unei banale alimentare si de o calitate nutritiva indoielnica. Daca au un salam, unt, oua, lapte, smantana si paste (macaroane, spaghete) multi romani se considera multumiti. Ca sa variezi alimentele, trebuie sa le cunosti denumirea, sa stii unde sa le cauti si sa te informezi cu privire la preturi si felul in care se pot gati, prelucra termic.Din pacate la noi se mananca rar peste , ca sa nu mai zic de fructe de mare sau icre – in afara de cele prelucrate cu maioneza.

Descoperiti preparatele vegetariene care nu furnizeaza acel colesterol rau, fructele care nu inseamna doar mere, banane si struguri (fiecare sezon are ceva nou iar in hipermarketuri puteti gasi la oferta daca urmariti putin catalogul asa cum fac majoritatea cumparatorilor informati din vest) obisnuiti-va sa gatiti legume grill in tava de teflon cu capac- fara uleiuri-vinetele, brocolli, conopida, morcovii sunt gustoase daca invatati sa le asezonati.

Renuntati la sare. „Sarea in bucate“ e doar un basm si daca o inlocuiti cu alte condimente veti vedea ca nu o sa va lipseasca. Gustul dv , pervertit de-a lungul anilor va spune ca mancarea fara sare nu este gustoasa – lucru total fals daca stii cu ce sa o inlocuiti. Orice gust se poate schimba – in materie de haine ca si in materie de hrana

Inainte de a inghiti medicamente sintetice incercati produse naturale.

GÂNDURI PESTE TIMP 11 Noiembrie

        Cine vrea să dovedească prea multe, nu dovedeşte nimic.

                                                                                           BALZAC

        Întâlneşti adesea oameni care au cu mult mai multă independenţă în părerile lor decât ar trebui şi ar fi iertat să aibă pe lângă inteligenţa de care dispun; insuportabili!

        După ce apune soarele, orice licurici crede că el îi e locţiitorul.

                                                                             LUCIAN BLAGA

        După cum mândria apare mai vârtos când e însoţită de modestie, la fel şi modestia sporeşte şi se arată mai limpede pe sine când e însoţită de mândrie.

                                                                            B. CASTIGLIONE

        De folos adesea este să te uiţi şi înapoi.

                                                                        DANTE ALIGHIERI

        Un mare defect: să te închipui mai mult decât eşti şi să te preţuieşti mai puţin decât valorezi.

                                                                                       GOETHE

        Există oameni care cred că cunosc bine pasărea, pentru că au văzut oul din care a ieşit.

        Puteţi fi siguri că modestia oamenilor îşi are întotdeauna cauzele ei.

                                                                                        H. HEINE

        Nu încape îndoială că una din urmările virtuţii e trufia. E între ele o punte făurită de diavol.

        Există oameni care vor cu orice preţ să aibă trecere, şi, oriunde s-ar afla, să se ţină seama de ei. Acolo unde nu pot face pe profeţii, fac pe mucaliţii.

                                                                                       V. HUGO

        Nu putem răbda vanitatea altora, fiindcă o depăşeşte pe a noastră.

        Umilinţa este o supunere făţarnică folosită pentru a stăpâni pe ceilalţi; este un artificiu al orgoliului casre se înjoseşte pentru a ridica fruntea; şi cu toate că acesta îmbracă mii de forme, el nu-i niciodată mai bine deghizat şi mai capabil de a înşela decât atunci când se ascunde sub chipul umilinţei.

        Îi iertă adesea pe cei care ne plictisesc, dar nu-i iertăm niciodată pe cei plictisiţi de noi.

                                                        F. de LA ROCHEFOUCAULD

        O! Amor propriu; tu pârghie cu ajutorul căruia Arhimede voia să ridice globul pământesc!

                                                                                 LERMONTOV

        Cel ce vrea să fie original cu tot dinadinsul, va fi extravagant, dar nu original.

                                                                         L. PIRANDELLO

        Modestia nu e dezinteres, ci o atitudine.

                                                                            L. REBREANU

        Pasiunii de a ne distinge îi datorăm tot ce omenirea are mai bun şi mai rău: virtuţile şi viciile, cunoştinţele şi erorile, cuceritorii şi filozofii.

                                                                             J. J. ROUSSEAU

        E înţelept să te mulţumeşti cu ceea ce se poate.

                                                                             M. SADOVEANU

        S-ar găsi orgoliu în toate faptele frumoase, dacă s-ar analiza astfel.

                                                                              GEORGE SAND

        Amorul propriu se strecoară chiar şi în inimile care slujesc drept templu celor mai înalte virtuţi.

                                                                                  STENDHAL

        Închină-te fireştei glorii, a simplităţii.

                                                                               P. VERLAINE

        Nu există pe lume decât un singur lucru mai rău decât să se vorbească pe seama ta de rău, şi acela e să nu se vorbească deloc.

                                                                            OSCAR WILDE

 Alfred de Musset - Citate: