MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

SÂMBĂTĂ 10 NOIEMBRIE 2018

Bună dimineața, prieteni și mulțumiri pentru tot ce prezentați pe Internet!

Să avem cu toți o zi frumoasă dintr-un weekend minunat!

Vă ofer și astăzi, așa cum v-ați obișnuit, o serie de material pe diferite tematici, unele chiar foarte interesante și utile pe care le puteți distribui mai departe, dacă doriți!
Vă invit, pentru început să urmăriți un program muzical bun:

Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Collection 2019 - 24/7 Relaxing Music

ISTORIE PE ZILE 10 Noiembrie

Evenimente

· 1202: Cruciada a patra – În ciuda interdictiei papei Inocențiu al III si a amenintarii cu excomunicarea, Cruciatii încep asediul orașului catolic Zara (acum Zadar, in Croația). Asediul orasului Zara, un rival al Veneției, a luat sfarsit la 24 noiembrie. Cea mai mare parte a populației din oras a fugit la Nin și Biograd sau in insulele din jur. Pentru ca au luat parte la atac, in 1203, Papa Inocentiu a excomunicatintreaga armata cruciata, împreună cu venețienii.

· 1293: Raden Wijaya este incoronat ca prim monarh al împărăţiei Majapahit din Java, luând numele Kertarajasa Jayawardhana. Domnia sa (1294-1309) a fost marcată de victoria din anul 1293, împotriva armatei mongole a lui Kubilai han, cea mai mare forta militara a lumii la acea vreme, pe care a obligat-o sa paraseasca Java.

· 1444: Armatele otomane îi înving pe unguri în Bătălia de la Varna, consolidându-și în acest fel controlul asupra Constantinopolului și marcând începutul expansiunii otomane în Balcani. Bătălia de la Varna. Forţele cruciate aliate cu cele ale regelui Vladislaw al III-lea (Laszlo I al Ungariei şi Wladislaw al III-lea al Poloniei ), sunt zdrobite de armatele sultanului Murad al II-lea. Regele Vladislaw a fost ucis, iar turcii si-au intarit controlul asupra teritoriilor cucerite in Balcani si presiunea asupra a ceea ce mai ramasese din Imperiul Bizantin. De asemenea a pregătit terenul pentru caderea Constantinopolului din 1453.

· 1508: a apărut prima carte tipărită în principatele româneşti, “Liturghierul” (“Rînduiala dumnezeieştii slujbe şi în ea a diaconilor”), în limba slavonă. Aceasta a fost tiparită la Mănăstirea Dealu, Muntenia, de catre ieromonahul Macarie la cererea domnitorului Radu cel Mare. Macarie a mai tipărit apoi încă două cărţi bisericeşti, însă “Liturghierul” este cea mai reuşită pentru că are aspectul cel mai elegant şi ornamentele cele mai frumoase. Volumul este o traducere din limba greacă, fiind considerată o formă rară între liturghierele slavone. După cîte se pare, nu s-au păstrat decît cinci exemplare din această carte. Macarie a mai tipărit în 1510 “Octoihul”, tot în slavonă, iar apoi “Evanghelierul” (1512).

· 1688: S-a terminat tipărirea la Bucureşti a “Bibliei” în limba română (“Biblia de la Bucureşti”), prin grija şi cu cheltuiala domnitorului Șerban Cantacuzino şi a urmașului său, Constantin Brâncoveanu. Biblia de la București sau Biblia lui Șerban Cantacuzino este un monument al limbii române vechi si prima traducere integrală a Bibliei în limba română. A jucat un rol major în dezvoltarea limbii noastre literare. Istoricul Alexandru D. Xenopol spunea ca Biblia de la București este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât și prin limba ei cea minunată”, George Călinescu afirma la randul sau că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”, iar Nicolae Iorga spunea că ea este „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înțelesul tuturor românilor”. Textul cărţii a fost definitivat din iniţiativa lui Şerban Cantacuzino, de un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu. Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins: Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înţăleagerea limbii rumâneşti, la porunca Prea bunului creştin şi luminatului domn IOAN ŞERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, şi cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt.Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureştilor, în vreamea păstoriei Preasfinţitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul ţării si exarhul laturilor. Şi pentru cea de obşte priinţă s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile.

· 1775: Congresul Continental al SUA a creat Marina Continentala, care ulterior a devenit US Navy.

· 1793: In Franta revolutionara este proclamat Cultul Ratiunii, in incercarea de a inlocui religia crestina. Spre deosebire de Cultul Ființei Supreme, promovat de revolutionarul Robespierre acest cult a respins existența unei zeități, fiind fondat pe principiile iluminismului și anticlericalismului, fiind definit doctrinar de revolutionarii radicali Jacques Hébert, Antoine–François Momoro, Pierre - Gaspard Chaumette, Joseph Fouche etc.

· 1843: Se infiinţeaza, prin Porunca domnească nr. 198 din 10 noiembrie 1843 a domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu (1842-1848), prima baterie de artilerie menită “să slujească intru paza bunei randuieli şi liniştei obşteştii”, act care a stat la baza constituirii Artileriei ca armă de sine stătătoare in Tara Românească. Anii 1843-1850 sunt anii organizării primelor baterii de artilerie în Țara Românească şi Moldova. Între anii 1853-1854 bateriile de artilerie din Țara Românească şi Moldova au luat parte la războiul ruso-turc, distingându-se în luptele de la Brăila, Gura Ialomiţei, Vadul Silistrei, Ostrov etc. Până în anii Unirii a existat o singură baterie de artilerie călăreaţă. După 1859, s-au constituit încă trei baterii de artilerie: una pedestră, în Moldova, și două în Țara Românească: una călăreață și una pedestră. Cele două baterii din Țara Românească s-au constituit în primul divizion de artilerie al armatei române, al cărui comandant a fost colonelul Scarlat Ciocârlan. Conform unui decret dat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, la 21 decembrie 1860, cele patru baterii existente s-au contopit, constituindu-se astfel primul Regiment de artilerie al armatei române moderne (organizat pe două divizioane), al cărui comandant a fost maiorul Tobias Gherghel. Menționăm și alte momente importante ale devenirii acestei arme complexe, care privește nu numai organizarea, ci și dotarea, reglementarea și instrucția. Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 254 s-au centralizat atelierele, fabricile de pulbere, capsulăria etc. din diferite părți ale țării, sub denumirea de „Direcția stabilimentelor de materiale ale artileriei”, care la 23 noiembrie 1861 a fost organizată pe trei secții: Pirotehnie, Arsenalul de construcții al armatei și Fabrica de pulbere. În septembrie 1860, în „Monitorul Oastei” a fost publicat primul regulament de trageri pentru artileria română, întocmit de maiorul George Manu și intitulat „Teoria dării”. În decembrie 1860, a fost publicată „Legea organizării puterii armate”, potrivit căreia, în cadrul armatei române, s-a constituit Corpul de Artilerie, compus din statul major al armei și unitățile de artilerie. Nucleul statului major al artileriei a luat ființă abia în anul 1862, după unificarea ministerelor de război din ambele Principate, când s-a centralizat evidența personalului și muniției. În octombrie 1862, a fost înființat Inspectoratul Armelor Speciale, care avea ca sarcină conducerea instrucției în unitățile de artilerie și supravegherea activității productive, inspectorat desființat în septembrie 1875, când a luat ființă Inspectoratul Artileriei, la conducerea căruia a fost numit colonelul George Manu. Considerentele care au determinat modificările structurale din cadrul armatei române au stat și la baza organizării și înzestrării unităților de artilerie, divizate în artileria de câmp, artileria de munte, artileria de cetate, pentru lucrări de fortificație (care s-a desființat complet în toamna anului 1915) și artileria antiaeriană, care a luat ființă la 15 august 1916, odată cu constituirea Corpului Apărării Antiaeriene. Înaintea Primului Război Mondial, armata română dispunea de 294 de baterii de artilerie. În anul 1939, România avea capacitatea de a mobiliza 31 de brigăzi și 79 de regimente de artilerie, dintre care 32 aveau în compunere 3 divizioane, 31 aveau în compunere două divizioane, 7 erau regimente de artilerie grea, 9 erau regimente de artilerie călăreață. La 3 septembrie 1939, Marele Stat Major a ordonat sporirea efectivelor până la nivelul celor de război. După cel de-al Doilea Război Mondial, refacerea armatei s-a realizat prin contopirea marilor unități întoarse de pe front cu marile unități de recruți, cu subunitățile și unitățile de marș, realizându-se mari unități operative cu o încadrare și înzestrare corespunzătoare. Între anii 1948-1960, a sporit continuu ponderea artileriei în cadrul marilor unități de arme întrunite. Astfel, în anul 1965, această pondere era de 1,5 ori mai mare față de perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Pentru a asigura o conducere competentă a artileriei, la 1 septembrie 1948, a fost înființat Comandamentul Artileriei. Începând cu anul 1949, o bună parte a armamentului de artilerie a fost înlocuit cu guri de foc având caracteristici superioare. În 1961, au luat ființă unitățile de rachete cu diferite destinații. În anii 1956-1965, artileria a fost dotată cu armament nou. Au fost sporite și diversificate mijloacele antitanc în cadrul tuturor eșaloanelor. Au intrat în dotare, alături de autotunurile și tunurile existente, aruncătoarele de grenade antitanc și rachetele antitanc dirijate.

· 1871: Pe malul de răsărit al lacului Tanganyika, ziaristul Henry Stanley, plecat din Zanzibar în căutarea exploratorului David Livingstone, despre care nu se știa nimic de mai bine de trei ani de zile, fiind considerat pierdut în teritoriile centrale ale Africii, găsește un călător istovit și fără provizii. Stanley rostește întrebarea devenită vorbă istorică: "Doctor Livingstone, I presume?". Ulterior cei doi vor explora împreună nordul Lacului Tanganyika, apoi ziaristul se va întoarce în Anglia, Livingstone îndreptându-se spre Zambia.

· 1887: Este semnat la Bucureşti un Tratat de comerţ şi de navigaţie româno-turc, care va intra în vigoare la 31 decembrie 1887.

· 1898: Biblioteca Academiei Române a devenit bibliotecă publică pentru cercetători.

· 1916: Șarja de la Robănești (10/23 Noiembrie 1916). Şarja de la Robăneşti a fost un moment dintr-o luptă din timpul Primului Război Mondial, dată între cavaleria română şi trupele germane la 10 noiembrie 1916. A rămas în istoria militară a României datorită spiritului de jertfă demonstrat de cavaleriştii români şi a pierderilor foarte mari pe care le-au suferit în această ciocnire. Escadronul 3 avea în momentul începerii şarjei efectivul scăzut la doar 110 cavalerişti şi nici un ofiţer înafara comandantului său, căpitanul Filitti. Toţi ceilalţi combatanţi erau indisponibili, executând diferite alte misiuni, în alte părţi. Locotenentul Iuliu Roşca, adjutantul regimentului, s-a oferit voluntar să conducă la atac unul dintre plutoane. Două plutoane din escadron au fost date sub comanda sergentului Bălaşa Ion, cu misiunea de a se strecura pe sub dealul de la nord-vestul pădurii Perşani şi să atace din flanc bateria inamică. Celelalte două plutoane ale escadronului au rămas sub comanda căpitanului Filitti, cu misiunea de a ataca inamicul de front. În acest moment s-a alăturat căpitanului sergentul veteran Donici, care participase la Războiul pentru Independenţa României din anii 1877-1878, cerând să şarjeze alături de ceilalţi soldaţi, ceea ce i s-a aprobat. Şarja a fost lansată, iar roşiorii au ajuns până la 150 metri de poziţia bateriei inamice, care văzând atacul, s-a retras pentru a se pune la adăpostul infanteriei proprii. Escadronul 3 roşiori a pornit în urmărirea artileriştilor inamici, dar în acel moment trei mitraliere germane au început să tragă din flancul drept asupra cavaleriştilor români. O companie de infanterie, adăpostită în şanţul de la marginea şoselei spre Craiova, a făcut front în faţa atacului românesc şi a deschis focul. În câteva minute întreg escadronul 3 a fost distrus, doar 18 soldaţi reuşind să se mai salveze. Căpitanul Filitti a fost rănit în genunchiul stâng pe când se afla la doar 40 metri de inamic, dar a continuat să atace, fiind doborât cu cal cu tot de o grenadă germană la numai 15 paşi de poziţiile adverse, căzând prizonier.

· 1918: Proclamatia regelui Ferdinand catre ostasi. Iasi, 10 noiembrie 1918. Ostasi, Ora mult asteptata de catre toata suflarea romaneasca, si indeosebi de voi, vitejii mei ostasi, a sunat in sfasit dupa lunga si dureroasa asteptare. Trecerea trupelor aliate peste Dunare ne impune ca o sfanta si patriotica datorie sa luam iarasi arma in mana ca sa izgonim, impreuna cu ele pe vrajmasul cotropitor din tara si sa aducem linistea populatiei asuprite. Regele vostru va cheama din nou la lupta ca sa infaptuiti visul nostru de atatea veacuri: Unirea tuturor Romanilor, pentru care in anii 1916-1917 ati luptat cu atata vitejie. Sufletele celor cazuti pe campul de onoare va binecuvanteaza pentru aceasta ultima sfortare: privirile credinciosilor nostri aliati sunt indreptate cu dragoste si incredere spre tara noastra si fiii ei. Camarazii vostri de arme… cari vin in ajutorul nostru, cunosc vitejia voastra de la Oituz, Marasesti si Marasti, aratati-le ca timpul de asteptare n-a putut sa slabeasca bratul ostasului roman. Fratii nostri din Bucovina si din Ardeal va cheama pentru ultima aceasta lupta, ca prin avantul vostru sa le aduceti eliberarea de jugul strain. Biruinta e a noastra si viitorul va asigura intregului neam romanesc viata pasnica si fericita. Inainte deci cu vitejia stramoseasca! Dumnezeu este cu noi! Ferdinand (Dr. Ioan Suciu, Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, Bucuresti, Biblioteca Astra, 1943, p.31-32)

· 1918: Declarația de independență a Poloniei fata de Rusia, Austro – Ungaria si Germania.

· 1920 : se înfiinţează Institutul Politehnic din Timişoara, România.

· 1928: A apărut la București "Kalende. Revistă lunară, literară și științifică" sub conducerea lui Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu ș.a.; revista a apărut până în martie 1929.

· 1928: Se formează un guvern naţional-ţărănesc, în frunte cu preşedintele Partidului Naţional Ţărănesc din România, Iuliu Maniu, care va înăspri măsurile antimuncitoreşti. Iuliu Maniu (n. 8 ianuarie 1873, Bădăcin – d. 5 februarie 1953, Sighetu Marmației) a fost un om politic român, deputat român de Transilvania în Parlamentul de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României (noiembrie 1928-iunie 1930; iunie 1930-octombrie 1930; octombrie 1932-ianuarie 1933), președinte al Partidului Național-Țărănesc (1926-1933, 1937-1947), deținut politic după 1947, decedat în închisoarea Sighet. A fost membru de onoare (din 1919) al Academiei Române.

· 1928: Împăratul Hirohito este încoronat la Tenno, după ce la 25 decembrie 1926, împăratul japonez a urcat pe tron. Hirohito (n. 29 aprilie 1901 – 7 ianuarie 1989), de asemenea cunoscut și ca Împăratul Shōwa, a fost cel de-al 124-lea împărat al Japoniei, conducătorul care s-a menținut cel mai mult pe tronul țării sale (62 de ani de domnie). In 1946, după înfrîngerea țării sale în cel de-al doilea război mondial, a fost silit să renunțe la dreptul divin. Sub conducerea sa, Japonia și-a câștigat statutul de mare putere asiatică. Shōwa reprezintă totodată și numele erei în care a domnit, ea fiind cea mai mare domnie a unui împărat din Japonia ( 60 de ani).

· 1938 : se promulgă un nou cod comercial în România.

· 1938: Scriitoarea americanca Pearl Buck primeşte premiul Nobel pentru Literatură. Pearl Sydenstricker Buck (n. 26 iunie 1892, Hillsboro, Virginia de Vest – d. 6 martie 1973, Danby, Vermont), scriitoare americană, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 1938. S-a născut la Hillsboro, în Virginia de Vest, într-o familie de misionari ai austerei biserici prezbiteriene, dar a crescut și s-a maturizat în China, unde a petrecut mai bine de patruzeci de ani. Motivatia juriului Premiului Nobel: “pentru descrierile și dense și autentic epice ale vieții tărănimii chineze, precum și pentru capodoperele ei în domeniul biografiei”.

· 1940: Romania este lovită de un cutremur catastrofal cu epicentrul in Vrancea. Numărul victimelor a fost estimat la 1000 de morți și 4000 de răniți, majoritatea în Moldova. A fost un cutremur cu o magnitudine de 7,4 grade pe scara Richter si s-a produs la ora 3:39. Cutremurul s-a simțit și în Bucuresti, unde au existat circa 300 de morți, majoritatea la prăbușirea blocului Carlton, structură cu 12 etaje din beton armat, foarte modernă la acea vreme. Multe alte blocuri din București au fost considerabil deteriorate. După cutremur Asociația Generală a Inginerilor din România a întreprins un studiu detaliat al efectului cutremurului asupra clădirilor din beton armat. Principala concluzie a fost că normele pentru calculul clădirilor din beton armat, practic copiate după cele germane, nu prevedeau calculul la eforturi seismice, Germania nefiind situată într-o zonă de risc seismic. Dupa cutremur au fost elaborate noi norme care au fost aplicate la toate clădirile construite în perioada postbelică.

· 1940: Walt Disney a inceput sa fie informator al FBI, el fiind obligat sa raporteze oficialilor din Biroul Los Angeles despre posibile actiuni subversive in “Cetatea filmului”.

· 1951: A fost efectuată prima convorbire telefonică la distanță, fără să fie nevoie de asistența unui operator.

· 1970: Marele Zid Chinezesc a devenit obiectiv turistic. Marele Zid Chinezesc este o construcție strategică de mii de kilometri lungime, cu rol de apărare. Zidul a fost construit cu scopul de apărare a graniței imperiului chinez contra atacurilor popoarelor nomade din nordul Chinei. Este o construcție gigantică considerată după volum ca cea mai mare de pe glob, cu o lungime de 21.196,18 km.

· 1971: In Cambodgia, Khmerii Rosii au atacat aeroportul de langa orasul Phnom-Penh ucigind 44 de persoane si ranind alte 30.

· 1975: Adunarea Generală a ONU a aprobat o rezoluţie echivala sionismul cu rasismul.

· 1989: Todor Jivkov a fost demis din funcția de secretar general al Partidului Comunist Bulgar, fiind înlocuit dePetăr Mladenov, un prim pas spre înlăturarea regimului comunist din Bulgaria.

· 1989: Populatia incepe demolarea Zidului Berlinului. Crearea Zidului Berlinului a fost un dezastru propagandistic pentru Germania Răsăriteană și pentru sistemul comunist in general. Zidul a reprezentat un simbol al tiraniei comuniste. În momentul când a fost dat publicității, la 9 noiembrie 1989, un decret al oficialităților est-germane care permitea trecerea liberă a frontierei, mase uriașe de est-berlinezi, au traversat prin toate punctele de trecere, unindu-se, într-o atmosferă sărbătorească, cu mulțimea din Berlinul Occidental. După câteva săptămâni, Zidul a fost, în cele din urmă, distrus în totalitate, căderea acestei bariere fiind primul pas către reunificarea Germaniei, care a fost încheiată, în mod oficial, pe 3 octombrie 1990.

· 1993: S-a infiintat Conventia Confederatiilor Sindicale Neafiliate care si-a declarat independenta si neutralitatea fata de Guvern, grupari politice sau structuri sindicale.

· 1994: Jose Cutileiro a devenit noul secretar general al Uniunii Europei Occidentale.

· 1995: În Nigeria, dramaturgul și activistul de mediu Ken Saro-Wiwa, împreună cu alte opt persoane de la Mișcarea pentru supraviețuirea poporului Ogoni (Mosop), este spânzurat de către forțele guvernamentale.

· 1996: Biroul Electoral Central a dat publicitatii componenta noului Parlament, rezultat in urma alegerilor din 3 noiembrie.

· 1997: Congresul Blocului National Sindical a decis unificarea propriilor federatii sindicale din aceeasi ramura sub conducerea unor secretariate confederale profesionale pentru fiecare domeniu de activitate.

· 2000: Presedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea pentru modificarea si completarea Codului Penal.

· 2000: Republica Federală Iugoslavia a fost admisă oficial în Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), din care fusese suspendată în 1992.

· 2006: Se înființează la Roma Partidul Românilor din Italia (Partidul Identitatea Românească).

· 2007: In timpul Summit-ului Ibero-American din Santiago de Chile, regele Juan Carlos I al Spaniei il apostrofeaza pe preşedintele venezuelean Hugo Chávez : “ ¿Por que nu te Callas?”-”De ce nu te [doar] taci din gură?”, dupa ce Chávez l-a întrerupt neprotocolar, in mod repetat, pe prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero, in timpul discursului sau. Monarhul spaniol i-a spus lui Chavez, de fata cu multi sefi de stat si de guvern, sa mai taca din gura, dupa care s-a ridicat nervos si a parasit sala. Dupa un scurt moment de reflectie, Chavez a decis urmatoarea miscare: i-a cerut regelui Juan Carlos sa-si prezinte scuze, altfel investitorii spanioli vor avea de suferit. Interventia regelui Spaniei a facut senzaţie, devenind chiar ton de apel pe numeroase telefoane mobile si subiectul unor videoclipuri postate pe YouTube.

· 2008: La peste cinci luni după aterizarea pe Marte, NASA declară misiunea Phoenix încheiată, după ce comunicarea cu modulul s-a pierdut.

Nașteri

· 1433: S-a nascut Carol Temerarul (d.5 ianuarie 1477) duce al Burgundiei între 1467 și 1477 si ultimul duce de Burgundia din familia Valois După moartea sa timpurie, ducatul de Burgundia a fost reintegrat în regatul francez. Carol Temerarul, (10 noiembrie 1433, Dijon – 5 ianuarie 1477, Nancy), botezat Charles Martin, Duce de Burgundia între 1467 și 1477.

· 1483: S-a nascut Martin Luther, teolog german, reformator religios, a intemeiat protestantismul in Germania. A afisat in 1517 cele 95 de teze care au marcat inceputul Reformei sale, iar la trei ani dupa acest eveniment a fost excomunicat de Vatican. Luther a tradus Biblia in limba germana, contribuind la crearea limbii literare in tara sa.

· 1493 - S-a născut Paracelsus (Theophrastus Bombastus von Hohenheim), alchimist, medic si filosof elveţian, una dintre cele mai pitoresti figuri ale Renasterii, precursor al iatrochimiei prin folosirea, în tratamentul bolilor, a unor medicamente realizate prin sinteza chimica (m.24.09.1541).

· 1565: S-a nascut Laurentius Paulinus Gothus, teolog suedez.

· 1620: Ninon de Lenclos, curtezan francez (d. 1705)

· 1668: François Couperin, organist și compozitor francez (d. 1733)

· 1668: Louis, Prinț Condé (d. 1710)

· 1683: S-a nascut in Hanovra ( Germania), regele George al II-lea al Marii Britanii; (d.25 octombrie 1760). George al II-lea (George Augustus; 10 noiembrie 1683 – 25 octombrie 1760), rege al Marii Britanii și Irlandei, Duce de Braunschweig-Lüneburg (Hanovra) și Prinț Elector al Sfântului Imperiu Roman de la 11 iunie 1727, până la moartea sa. A fost ultimul monarh britanic născut in afara tarii și a fost renumit pentru numeroasele sale conflicte cu tatăl său și, ulterior, cu fiul său. Ca rege, el a exercitat un control mic asupra politicii în timpul domniei sale, guvernarea fiind controlată de facto de primul ministru, sir Robert Walpole.

· 1695: S-a nascut John Bevis, fizician si astronom francez.

· 1695: Louis Armand al II-lea, Prinț de Conti (d. 1727)

· 1697: William Hogarth, pictor și gravor englez (d. 1764)

· 1720: Honoré al III-lea, Prinț de Monaco (d. 1795)

· 1728: Oliver Goldsmith, scriitor britanic (d. 1774)

· 1759: S-a născut dramaturgul, poetul, prozatorul, esteticianul şi istoricul Friedrich von Schiller (“Hoţii”,“Logodnica din Messina”, “Wilhelm Tell”); (m. 9 mai 1805). Johann Christoph Friedrich von Schiller (n.10 noiembrie 1759, Marbach am Neckar, Baden-Württemberg – d. 9 mai 1805, Weimar), înnobilat în anul 1802, poet și dramaturg german, considerat unul din „prinții poeziei germane”.

· 1768: S-a nascut Veniamin Costache, mitropolit al Moldovei, intemeietorul seminarului de la Socola.

· 1801: S-a nascut americanul Samuel Gridley Howe, fondatorul școlii “Perkins School” pentru orbi; (d. 1876).

· 1858: Heinrich al XXVII-lea, Prinț Reuss (d. 1928)

· 1859 - S-a născut Ion Găvănescul, dramaturg, publicist şi memoralist („Meditaţiile lui Gr. Alexandrescu”, „O carte de vizită”, „Amintiri. Momente şi siluete”) (m.1951).

· 1869 - S-a născut filosoful francez Leon Brunschwicg, membru de onoare străin al Academiei Române (m.18.01.1944).

· 1870: Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii (d. 1949)

· 1873: Henri Rabaud, compozitor francez (d. 1949)

· 1880: Jacob Epstein, sculptor și desenator englez (d. 1959)

· 1885: Zofia Nałkowska, scriitoare poloneză (d. 1954)

· 1887: S-a născut scriitorul german Arnold Zweig; (m. 26 noiembrie 1968). A fost un scriitor și militant pacifist german de origine evreiască, puternic influențat la început, de opera filosofului Friedrich Nietzsche, al carei ecou se resimte în primele sale lucrări de succes Claudia („Novellen um Claudia” 1913) și tragedia Omor ritual în Ungaria („Ritualmord in Ungarn”, 1914). După începerea primului război mondial s-a înrolat voluntar în armata germană. Experiența războiului îi schimbă radical convingerile și punctul de vedere asupra vieții, transformîndu-l dintr-un aprig naționalist german într-un adept fervent al pacifismului. Noile sale convingeri sunt oglindite în romanul Cazul sergentului Grișa (1927, care-i aduce faimă internațională. După venirea naziștilor la putere, emigrează în Cehoslovacia, iar mai apoi în Elveția. Lucrările sale au fost incluse de naziști în Lista cărților arse în 1933. În 1948 revine în Germania, stabilindu-se în zona sovietică de ocupație. Între 1950 și 1953 a fost președinte al Academiei de Arte din RDG.

· 1887: S-a nascut Elisa Leonida Zamfirescu, prima femeie inginer din Europa; (d.25.11.1973). Fiica intelectualilor Anastase Leonida şi a Matildei Gill, a făcut şcoala primară la Galaţi şi liceul la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti, obţinând şi un bacalaureat la secţia reală de la Liceul „Mihai Viteazul”. Respinsă, din cauza prejudecăţilor timpului, de conducerea Şcolii de Poduri şi Şosele din Bucureşti, s-a înscris, în 1909, la Academia Regală Tehnică din Berlin, Charlottemburg, pe care a absolvit-o în 1912, devenind prima femeie inginer din Europa. A fost membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare.

· 1888: S-a nascut Andrei Tupolev, inginer rus, proiectant de avioane.

· 1892: S-a născut la Poiana Mărului, jud. Brașov, Ion Clopoţel, publicist, sociograf şi memorialist; animator al presei româneşti în perioada interbelică, fost preşedinte al Sindicatului Presei Române (1920-1936). A studiat în timpul Primului Război Mondial la Budapesta, Viena și Paris și datorită crezurilor sale unioniste a petrecut cea mai mare parte a anului 1918 în închisoare. A fost colaborator după război al unor ziare de prestigiu ca Dimineața sau Adevărul și a editat revista cu profil socio-cultural Societatea de Mâine (1924-1945). A fondat in 1926, Biblioteca Ziaristică şi „Almanahul presei române”; (m. 23 august 1986). În 1944, după lovitura de stat, el a editat la Brasov, ziarul socialist Poporul. A fost, de asemenea, președinte al organizației regionale a Partidului Social Democrat Român, al carui membru a fost din anul 1930. Odată cu instaurarea treptată a regimului comunist, a devenit inspector general al școlilor muncitorești rector al Universității Libere din Brașov și director al Bibliotecii Centrale Universitare din București, care iese la pensie în 1961. A câștigat premiul Uniunii Scriitorilor din România în 1975, și un premiu special al aceleiasi Uniuni în 1982

· 1899 - S-a născut criticul muzical Alexandru Colfescu (m.13.03.1976).

· 1889: Claude Rains, actor englez (d. 1967)

· 1905: Louis Harold Gray, fizician și radiolog britanic, fondatorul radiobiologiei (d. 1965)

· 1907: Mihail Fărcășanu, politician și scriitor român (d. 1987)

· 1907 - S-a născut Jane Froman, cântăreaţă americană.

· 1911 - S-a născut filologul Emil Turdeanu, membru de onoare al Academiei Române, editor a două prestigioase reviste ale exilului românesc: "Revue des etudes roumaine" şi "Fiinţa românească" (m.19.01.2001).

· 1916 - S-a născut Billy May, trompetist, compozitor şi şef de orchestră american.

· 1918: Ernst Otto Fischer, chimist german, laureat Nobel (d. 2007)

· 1919: S-a nascut Mihail Kalashnikov, inventator rus, considerat creator al celebrului pistol mitraliera AK-47; (d. 23 decembrie 2013). General-locotenent Mihail Timofeevici Kalașnikov (n. 10 noiembrie 1919, Kuria, Gubernia Altai, RSFSR – d. 23 decembrie 2013, la Ijevsk, Udmurtia, Federația Rusă), proiectant de arme de foc, cel mai cunoscut pentru crearea armelor de asalt AK-47, AKM și AK-74. In 1938 a fost inrolat in Armata, in aceasta perioada urmand cursurile unei scoli tehnice, iar in 1941 a fost ranit grav in timpul luptelor purtate pe frontul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Legenda spune ca, aflat pe patul spitalului, a inceput sa lucreze la proiectul unui mecanism care sa numere focurile de arma trase dintr-o arma si ca dupa sase ani de munca, Kalashnikov a creat AK-47 (Automatic Kalashnikov model 1947), arma care a intrat in dotarea Armatei Rosii doi ani mai tarziu. Autoritatile sovietice i-au acordat numeroase onoruri si distinctii, Kalashnikov primind inclusiv titlul de doctor in Stiinte Tehnice. Realitatea este că înca din anul 1943, inginerul german Hugo Schmeisser îi propunea lui Hitler o armă revoluţionară MP-43 (redenumită ulterior Stg-44) care este aproape identică cu AK-47 ,aparut ulterior. Ce se trece sub tăcere este faptul că Hugo Schmeisser a fost capturat în anul 1945 de Armata Roşie şi transportat la Ijevsk – acolo unde, coincidenţă! lucra şi Mihail Kalaşnikov la proiectarea unei noi arme. Hugo Schmeisser avea să stea în Uniunea Sovietică până în 1952 şi a murit în 1953, la scurtă vreme după întoarcerea sa în Germania, fără să lase vreo mărturie cu privire la ce a făcut în perioada captivităţii. Mihail Kalaşnikov a recunoscut abia în 2009 că Hugo Schmeisser „a contribuit” la proiectarea AK-47.

· 1921 - S-a născut Onie Wheeler, cântăreţ şi compozitor country american.

· 1925: S-a născut actorul Richard Burton (“Noaptea iguanei”, “Cui i-e frică de Virginia Woolf ?”, “Beckett”, “Richard Wagner”); (m. 5 august 1984).

· 1925 - S-a născut Nicholas Catanoy, poet, prozator, autor de aforisme („Hic et nunc”).

· 1927: S-a nascut in localitatea Vosievo din Caras- Severin, basul Nicolae Florei, unul dintre soliştii de marca ai Operei Naţionale Române; (d.25 noiembrie 2000). A urmat cursurile Conservatorului municipal si ale Institutului de Arta din Timisoara. In 1950 se inscrie la Conservatorul din Bucuresti, unde studiaza canto-ul. Inainte sa-si puna in valoare exceptionala voce de bas, Nicolae Florei este profesor de muzica la Bocsa Vasiovei si dirijor la Timisoara. In 1950, la venirea sa in Bucuresti, debuteaza la Teatrul “Excelsior”, in cadrul Ansamblului de cantece si dansuri “Ciocarlia”, sub bagheta lui Viorel Dobos. Aici, primul sau succes il obtine interpretand cantata “Pe malurile Prutului” de Ciprian Porumbescu. Debutul sau la Opera Romana din Bucuresti se produce in 1955, cu “Rigoletto” de Verdi. Pana in 1984 are o fabuloasa cariera pe prima scena lirica a tarii. Un moment deosebit al carierei sale l-a constituit interpretarea rolului titular din “Oedipe” de George Enescu, in montarea Operei din Viena. Dar, dincolo de Viena, faima sa internationala s-a consolidat in turneele efectuate in Cehoslovacia, URSS, Polonia, Belgia, Germania, dar si in indepartate colturi ale lumii, ca Australia si Noua Zeelanda.
Dar glasul de aur si talentul interpretativ ce l-au impus pe Nicolae Florei n-au cucerit numai publicul de opera. A fost, deopotriva, un neintrecut interpret de romante si de cantece populare, mai ales din folclorul banatean, fapt ce i-a sporit considerabil popularitatea.

· 1927: S-a nascut József Birtalan, compozitor, dirijor si profesor, distins cu Premiul Uniunii Compozitorilor;(1977).

· 1927 - S-a născut Anne Shelton, cântăreaţă britanică.

· 1928: S-a nascut Ennio Morricone, compozitor italian. A scris muzica pentru film – nu mai putin de 500 de compozitii - , find premiat pentru coloana sonora asigurata la unele dintre productii

· 1929: Carol Isac, istoric literar, critic literar român

· 1929: Marilyn Bergman, compozitoare, scenaristă americană

· 1932: S-a nascut Ștefan Cazimir, istoric literar, eseist român, fondator al “Partidului liber-schimbist”; (“Caragiale–universul comic”, “Tensiunea lirică”). A debutat cu versuri în 1943 în Ziarul copiilor. A fost profesor al Facultății de Litere a Universității din București până în 2002 si membru al Uniunii Scriitorilor din România si a devenit doctor în filologie română în 1976, cu teza Aspecte ale comicului la Caragiale si este unul dintre caragialeologii de frunte. Este fondatorul Partidul Liber Schimbist din România, inspirat din piesa O scrisoare pierdută a lui Ion Luca Caragiale. Ulterior, în 1996, partidul a dispărut când noua lege a cerut ca fiecare partid să aibă minimun 10.000 de membri. Denumirea a fost preluată din discursul lui Cațavencu care se declară un adept al „liber schimbismului”, curent economic care milita pentru liberul schimb al mărfurilor și serviciilor (în limba engleză free trade), dar extins de Ștefan Cazimir și la alte sectoare ale vieții sociale. A fost ales deputat pe listele partidului Liber schimbist. Ștefan Cazimir și-a continuat activitatea parlamentară din 1992 în Partidul Social Democrat, după fuziunea dintre cele două partide. Apoi în 1994 și 2000 a fost ales deputat pe listele PSD și a deținut funcția de membru al Comisiei Juridice, de Disciplină și de Imunități a Camerei Deputaților în legislatura 2000-2004. A fost deputat în Parlamentul României în trei legislaturi succesive.

· 1932: Roy Scheider, actor american (d. 2008)

· 1933 - S–a născut Teodor Bogoi, pictor şi grafician.

· 1934: S-a nascut Ovidiu Genaru, (pseudonim al lui Ovidiu Bibire), poet, prozator şi dramaturg (“La margine de paradis”, “Elogii”, “Vieţi paralele”).

· 1937 - S–a născut poeta Ioana Bantaş (“Poarta spre vid”, “Scrisori către Orfeu”, “Memorie de iulie”) (m.1987).

· 1939: Ioan Neacșu, eseist, critic literar român

· 1939: S-a nascut Russell Means, actor american de origine amerindiană.

· 1939 - S-a născut Tommy Facenda, cântăreţ american.

· 1939 - S-a născut Hubert Laws, flautist şi compozitor american de jazz.

· 1940: Tudor Mărăscu, regizor român de teatru și film

· 1940 - S-a născut Screamin' Lord Sutch (David Edward Sutch), cântăreţ britanic.

· 1942: Dan Cristea, critic literar român

· 1943 - S-a născut Mel Noonan, vocalist şi compozitor australian (New World).

· 1944: S-a nascut Sir Tim Rice, compozitor englez.

· 1945: S-a născut poetul roman George Ţărnea, supranumit poetul iubirii; (m. 2 mai 2003). A fost fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al oltencei Maria Țărnea – Isărescu (S-a născut în Șirineasa, iar în acte a fost trecut Ghiorghe). A urmat studiile liceale în Băbeni, la liceul care astăzi îi poartă numele[3], iar apoi urmează cursurile Facultății de filosofie din București. Debutează în 1964 in publicația argeșeană „Secera și ciocanul”, cu poezia Drumeție, dar adevăratul debut în literatură a avut loc în anul 1967 sau 1968 când i-a fost publicat un grupaj de poezii în Viața românească. A colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Tribuna, Steaua, Ateneu, Orizont, Tomis, Orizont literar, Timpul, Ramuri etc. În anul 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România. Premii: Premiul de creație originală „Vâlcea artistică”, ediția I pentru poezie, 1974. Premiul de poezie pentru volumul Scrisori de fiecare zi, 1980 din partea Uniunii Scriitorilor Craiova. Premiul Capri, 1991. Diploma de excelență a Festivalului de cultură „Poarta sărutului” din partea Ministerului Culturii. Diploma „Serile de la Badiceni”, Premiul național pentru poezie, 2001. Premiul de excelență pentru toată activitatea literară, Societatea Academică „Titu Maiorescu”, 2002. Premiul „Virgil Mazilescu”, 2003.

· 1945: Lew Rywin, producător de film polonez

· 1947 - S-a născut Dave Loggins, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

· 1947 - S-a născut Greg Lake, basist, vocalist şi compozitor britanic (King Crimson, Emerson, Lake & Palmer).

· 1949: Vasile Chiru, poet român

· 1949 - S-a născut Donna Fargo (Yvonne Vaughan), cântăreaţă şi compozitoare country americană.

· 1950 - S-a născut Ronnie Hammond, vocalist american (Atlanta Rhythm Section).

· 1951: Werner Söllner, poet român stabilit în Germania

· 1951 - S-a născut Ritchie Cole, baterist britanic (Stray).

· 1953: Laurențiu Eleodor Mihăileanu, poet, prozator român

· 1955: Roland Emmerich, regizor, producător german

· 1956: S-a nascut Sinbad, actor american.

· 1959: S-a nascut Frank Maudsley, muzician american, a cintat in Flock of Seagulls.

· 1960: Neil Gaiman, scriitor SF englez

· 1964: Magnùs Scheving, atlet islandez

· 1965: Eddie Irvine, pilot Formula 1 irlandez

· 1967: Andreas Scholl, countertenor german

· 1969: Jens Lehmann, fotbalist german

· 1970: Warren G, rapper american

· 1973: Patrik Berger, fotbalist ceh

· 1977: S-a nascut actriţa si cantareaţa americană Brittany Murphy; (d. 20.12.2009).

Decese

· 461: A decedat Papa Leon I, cunoscut ca Papa Leon cel Mare, unul dintre sfintii Bisericii nedespartite ai primului mileniu crestin, pe care ii regasim si in Calendarul Ortodox. A stat in scaunul pontifical între anii 440 si 461. În anul 452, a stăvilit invazia hunului Attila în peninsula Italică, pe care l-a intalnit la Mantova si l-a convins să elibereze robii și să facă drum întors. Peste câțiva ani, în 455, vandalii ajung la porțile Cetății Eterne, hotărâți să nu lase în urma lor decât un morman de ruine grămădite peste cadavrele locuitorilor să, Papa Leon îl îmblânzește pe căpetenia lor Genseric și obține sa fie cruțate toate lăcașurile de închinare, cu toți cei ce se vor adăposti în ele. Bisericile, mănăstirile, catacombele, cavourile, cimitirele au devenit pentru câtva timp adăpostul cetățenilor îngroziți; năvălitorii au prădat casele, multora le-au dat foc, dar cea mai mare parte a populației a fost salvată. De la Papa Leon cel Mare s-au păstrat 96 de „Sermones” – predici – în care a clarificat unele probleme dogmatice fundamentale și peste 170 de scrisori. A fost ridicat în rândul sfinților atat în Occident cat și în Orient.

· 627 (sau 631): A decedat Justus, al patrulea Arhiepiscop de Canterbury, trimis din Italia în Anglia de către Papa Grigore cel Mare, într-o misiune de creștinare a anglo-saxonilor păgâni. A ajuns in Anglia cu al doilea grup de misionari în 601 si a devenit primul episcop al Rochester în 604. Aparticipat la un consiliu bisericesc la Paris, în 614. După moartea regelui Ethelbert de Kent în 616, Justus a fost nevoit să fugă în Galia, dar a fost reintrodus în Dieceza sa în anul următor. În 624 Justus a devenit Arhiepiscop de Canterbury, supravegherea trimiterea demisionari la Northumbria. Dupa moartea sa, el a fost venerat ca un sfânt, și a avut un altar în St Augustin Abbey, in Canterbury.

· 1241: Papa Celestin al IV-lea

· 1444: Vladislav al III-lea al Poloniei (n. 1424)

· 1495: Dorothea de Brandenburg, regină consort a Danemarcei, Suediei și Norvegiei (n. 1430)

· 1549: A murit Papa Paul al III-lea, pe numele sau laic Alessandro Farnese care a păstorit Biserica Catolica în perioada 1534-1549; (n.29 februarie 1468). A condus lumea catolica intre 13 octombrie 1534 – 10 noiembrie 1549.

· 1673: A murit Michał Korybut Wiśniowiecki ( n.31 iulie 1640)n rege al Uniunii polono-lituaniene din 29 septembrie 1669 până la moartea sa în 1673. In timpul domniei sale Polonia a fost descentralizata si condusa de magnatii polonezi.

· 1848: Christian al VIII-lea, rege al Danemarcei (n. 1786)

· 1891: A încetat din viaţă poetul francez Arthur Rimbaud; (n. 20 octombrie 1854). A fost o figură centrală a literaturii moderne si un precursor al simbolismului. A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere „Les étrennes des orphelins”. În același an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează și este închis într-o casă de corecție pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric „Le Bateau ivre” („Corabia beată”), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creații de debut se simte influența lui Charles Baudelaire, dar – în același timp – se recunoaște propria sa originalitate în asociațiile metaforice neașteptate și în amestecul între conștiința de sine și resemnare, care va fi prezent și în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabilește în 1871 în locuința acestuia din Paris, unde întrețin până în anul 1873 o relație homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză „Une Saison en enfer” („O vreme petrecută’n iad”), care – prin dinamismul și radicalitatea stilistică a compoziției – marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză „Les Illuminations”(„Iluminările”), creații vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenționale. În acest ciclu se găsește celebrul „Sonnet des voyelles”(„Sonetul vocalelor”), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare. Urmează o viață de peregrinări și vagabondaj lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Va fi negustor de cafea, piei de animale și arme în Africa de Nord și ia parte la expediții în Etiopia si Somalia. În afara unei bogate corespondențe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce in Franta la Marsilia in 1891, unde moare la 10 noiembrie din cauza unei gangrene, la varsta de 37 de ani.

· 1895 - A murit scriitorul Alexandru Odobescu: "Pseudokinegetikos" (n. 1843). Alexandru Odobescu a fost un scriitor, arheolog și om politic român, ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei, 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene (Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara, istoria și datinile românilor, 1861; Răsunete ale Pindului în Carpați). A publicat studii de istorie literară dedicate literaturii din secolul al XVIII-lea (Poeții Văcărești, Mișcarea literară din Țara Românească în sec. XVIII). Este autorul unor nuvele istorice (Mihnea Vodă cel Rău, Doamna Chiajna, 1860) și volume de eseuri (Câteva ore la Snagov, 1909; Pseudokynegeticos, 1874).

· 1923 - A murit criticul şi teoreticianul francez de origine italiană Riccioto Canudo („Manifestul celor şapte arte”) (n.02.06.1879).

· 1937: Lev Vasilievici Șubnikov, fizician rus (n. 1901)

· 1938: A încetat din viaţă Mustafa Kemal Atatürk, om politic, fondatorul și primul președinte (1923–1938) al Republicii Turcia, considerat parintele Turciei moderne; (n. 12 martie 1876, in Salonic, astazi in Grecia). A pus in aplicare un program încorporat în deviza partidului său (Partidul Republican al Poporului), constând în „șase stele”: republicanism, naționalism, secularism, populism, etatism și revoluție. Baza programului său era planul de secularizare și modernizare a Turciei. Califatul a fost abolit în martie 1924, școlile religioase au fost desființate în același timp și legea musulmană (Sharía) a fost desființată, fiind înlocuită de codul civil elvețian, codul penal italian și codul comercial german. Egalitatea femeilor a fost încurajată după căsătoria lui Mustafa Kemal cu o femeie educată în Vest, Latife Hanim, în 1923 (au divorțat în 1925) și a început legalizarea ei prin adoptarea unor legi. În decembrie 1934 femeilor li s-a dat voie să voteze pentru membri din parlament și să dețină locuri în parlament. Kemal a văzut fezul (pălăria otomană) ca un simbol al feudalismului și a interzis-o. Cea mai revoluționară reformă a fost înlocuirea alfabetului arab, cu care limba turcă fusese scrisă de secole, cu alfabetul latin, în 1928. În 1934 o lege i-a forțat pe turci să-și adopte nume de familie în stil vestic. Adunarea i-a dat lui Kemal titlul de „Atatürk”, însemnând „tatăl turcilor”. Principiile politice ale lui Atatürk, așa numitul „Kemalism”, au fost proclamate în 1931 ca ideologia oficială a regimului. Înainte de aceasta, în 1930 a încurajat crearea Partidului Republican Liberal ca partid de opoziție, sub conducerea vechiului său camarad Ali Fethi Okyar Bey, pas considerat de el ca fiind în folosul democrației, însă atitudinile reacționare ale noilor membri ai acestuia au dus până la urmă la desființarea noului partid. La 9 februarie 1934, a fost creată, printre alții, la inițiativa lui Atatürk, Înțelegerea Balcanică (în franceză Entente Balkanique) de către Grecia, Iugoslavia, România și Turcia. Acest tratat, avea un caracter defensiv, în cazul izbucnirii unui război, țările aliate își puteau apăra granițele. Țările din acest spațiu au dorit stabilirea unei zone tampon între Uniunea Sovietică și Vestul Europei. Albania, Bulgaria, Italia, Ungaria și Uniunea Sovietică au refuzat să participe la acest tratat defensiv.În aceeași perioadă și în aceeași ordine de idei, între Republica Turcia și România s-a semnat un Tratat de Prietenie Veșnică, acest tratat fiind și în prezent în vigoare.

· 1940: Ilie Pintilie, activist român (n. 1903)

· 1981: A murit medicul Sergiu Al - George, orientalist, eseist şi traducător, fost deţinut politic în timpul regimului comunist; (n.13 octombrie 1922, Tg.Mures). A fost arestat la 18 decembrie 1958 și implicat în așa-numitul „lot Noica”. Își petrece cinci ani și șase luni în închisoare, din care trei ani (1960-1963) în lagărele de muncă forțată din Balta Brăilei. În perioada 1971-1973 este lector extern la Facultatea de Limbi Orientale din București – Secția Indologie, ținând un curs de filosofie și civilizație indiană. A tradus „Istoria Indiei” și „Bushido”, la care lucra împreună cu Nicolae Steinhardt. I-a dedicat tatălui său cartea cea mai dragă, „Bhagavad-gita”. Ultimii doi ani sunt legați de scrierea cărții „Arhaic și universal”. În 1981 participă la cel mai important eveniment științific al vieții sale: Congresul mondial de indianistică de la Varanasi și susține o dizertație la Universitatea din Delhi, avînd ca temă cele două mari pasiuni științifice ale vieții sale: despre Metaforă și despre Panini.

· 1982: Leonid Brejnev, politician rus și conducător al Uniunii Sovietice (n. 1906)

· 1984: Xavier Herbert, scriitor australian (n. 1901)

· 1988: A murit la Bucuresti, Alexandru Jar (pseudonimul literar al lui Alexandru Avram), scriitor evreu român comunist. Inițial, a fost un apologet al proletcultismului, dar ulterior s-a dezis de acesta; (n. 21 septembrie 1911, Iasi). A fost comunist din ilegalitate, a luptat ca voluntar în Războiul Civil Spaniol și ulterior în Rezistența franceză anti-nazistă (maquis) împreună cu soția lui, celebra militantă Olga Bancic, care a fost decapitata de naziști în 1944. În anul 1950 a fost laureat al Premiului de Stat Stalin. În acea perioadă, vedetă culturală a epocii, el dădea tonul literaturii staliniste, cerând confraților să depisteze inamicul strecurat cu perfidie în rândurile partidului. Dar după moartea lui Stalin și reorientarea conducerii sovietice, avea să-și schimbe poziția și să critice și el stalinismul, devenind apoi ținta unor atacuri dirijate de Gheorghe Gheorghiu-Dej, de Iosif Chișinevschi și de Leonte Răutu. In 1956, în cadrul ședinței membrilor PMR din Uniunea Scriitorilor, Alexandru Jar este exclus din partid pentru „o ieșire antipartinică“. La scurtă vreme după ce i s-a retras statutul de membru de partid, împreună cu toate privilegiile de scriitor proeminent al regimului, Alexandru Jar și-a reconsiderat opiniile, scriind o autocritică. Căzut în dizgrație, Alexandru Jar a lucrat la un anticariat, dar a continuat să fie publicat.

· 1992: Chuck Connors, actor american de film (n. 1921)

· 1994: A murit popularul artist de circ Iosefini (Aurel Iozif). A condus Circul de Stat de la infiintare pana in 1989; (n.12.12.1919, Iasi). A jucat în filme, a scris scenarii, șapte cărți. A scris cartea autobiografică „Memoriile unui scamator”. A fost considerat cel mai mare iluzionist din România. Când avea 13 ani, a fugit de acasă și s-a lipit de un circ. A învățat de la un mare magician, Mery King, un american. A început cu spectacole prin sate, pe la casele de cultură, apoi a venit în București.

· 1995: Vasile Mârza, medic, histolog și biolog român, membru al Academiei Române și fost Ministru al Sănătății (n.1902)

· 1995: În Nigeria, dramaturgul și activistul de mediu Ken Saro-Wiwa, împreună cu alte opt persoane de la Mișcarea pentru supraviețuirea poporului Ogoni (Mosop), este spânzurat de către forțele guvernamentale.

· 1999: A murit Romulus Vulcănescu. Romulus Vulcănescu (n. 23 februarie 1912, București – d. 10 noiembrie 1999, București), scriitor și etnolog, fiul Anei Vulcănescu (născută Ionescu) și al lui Horia Vulcănescu. A fost membru de onoare (1993) al Academiei Române.

· 2000 - A încetat din viaţă fostul premier francez Jacques Chaban-Delmas. Chaban-Delmas a fost redactor la cotidianul "L'intransigent" la începutul anilor '30. În timpul celui de-al doilea Război Mondial el a intrat în Rezistenţă, devenind cel mai tânăr general al "armatei din umbră". (n. 7 martie 1915)

· 2001 - A încetat din viaţă scriitorul Ken Kesey, autor al romanului "Zbor deasupra unui cuib de cuci" (1962) (n. 17 septembrie 1935).

· 2002 - Cineastul francez Michel Boisrond a încetat din viaţă ("Une Parisienne", "Faibles femmes", "Les amours celebres", "Les Parisiennes", "Comment epouser un Premier ministre", "Dis-moi que tu m'aimes")

· 2007 - A încetat din viaţă scriitorul şi jurnalistul american Norman Mailer, recompensat cu două premii Pulitzer. ("Cei goi şi cei morţi" - 1948, "Parcul de cerbi" - 1955, "Un vis american" - 1965, "De ce ne aflăm in Vietnam?" - 1967, "Bătaia" - 1975) (n. ianuarie 1923)

· 2009: A încetat din viaţă marele actor român de teatru şi film, Gheorghe Dinică; (n. 1 ianuarie 1934, Bucureşti). Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, dar 1 ianuarie 1934 – în acte oficiale, București – d. 10 noiembrie 2009, București), unul dintre cei mai importanți actori români.

· 2009: Robert Enke, portar de fotbal german (n. 1977)

· 2010: A decedat marele regizor italian Dino de Laurentiis (Agostino De Laurentiis) ; (n. 8 august 1919).

· 2011: Andrei Igorov, canoist român (n. 1939)

· 2015: Helmut Schmidt, fost cancelar federal al Germaniei (n. 1918)

Sărbători

· România - Ziua Artileriei. La 10 noiembrie 1843 se infiinţeaza, prin Porunca domnească a lui Gheorghe Dimitrie Bibescu, prima baterie de artilerie menită “să slujească intru paza bunei randuieli şi liniştei obşteştii”.

· Ziua internațională a științei pentru pace și dezvoltare, organizată sub egida UNESCO

· Calendar religios 10 noiembrie
- Calendar crestin ortodox:
Sfintii Apostoli Olimp, Rodion, Erast si Sosipatru, Tertiu și Cvart; Sfantul Mucenic Orest
- Calendar crestin greco-catolic:
Sfintii apostol Erast, Olimp, Sosipatru si cei impreuna cu dansii (sec I); Sfantul mucenic Orest (sec III)
- Calendar crestin romano-catolic:
Sf. Leon cel Mare, papă, învățător al Bisericii; Sf. Tiberiu

RELIGIE ORTODOXĂ 10 Noiembrie

Sf Ap Olimp, Rodion, Sosipatru, Erast, Terțiu și Cvart; Sf Mc Orest

Sfinții Apostoli Rodion, Olimp, Erast și Sosipatru –

Acești apostoli au făcut parte din cei șaptezeci de ucenici ai Domnului. Olimp și Rodion au fost ucenicii Sfântului Apostol Petru și au fost decapitați în Roma, din porunca împăratului Nero (54-68). Sosipatru a fost episcop la Iconiu (oraș în Licaonia – Asia Mică), iar Erast Episcop al Paneadei (Palestina). Cvart, Episcopul Beritului (Fenicia), a pătimit pentru dreapta credință și a convertit pe mulți greci la credința creștină.

Sfântului Mucenic Orest († 304) –

Era originar din orașul Tiana (Capadocia – Asia Mică) și a primit cununa muceniciei în timpul persecuției împăratului Dioclețian (284-305). Deși, a fost supus multor chinuri, Sfântul Mucenic Orest nu a apostaziat de la dreapta credință, mărturisind pe Domnul nostru Iisus Hristos până în ultima clipă. Sfântul Orest a răspuns: „Sunt gata a răbda toate muncile, având în inima mea semnul Domnului meu Iisus Hristos”.

Acest sfânt a fost din cetatea Tiana, din ţara Capadociei, doctor cu meşteşugul. Deci mărturisind pe Hristos, a fost prins de Maximin guvernatorul, pe vremea împărăţiei lui Diocletian. Şi nesupunându-se a jertfi la idoli, ci mărturisind cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut cu toiege atât de rău, încât i se sparse pântecele de i se vedeau maţele. Deci l-a dus la capiştea idolilor, şi suflând el asupra idolilor, s-au făcut aceia ca praful. Apoi a fost închis în temniţă şi după şapte zile stând înaintea judecăţii lui Maximin, şi iarăşi fiind silit ca să jertfească, şi nesupunându-se, i-au pătruns gleznele cu piroane lungi. Şi legându-l cu lanţuri de un cal sălbatic, l-au gonit repede şi târându-l douăzeci şi patru de mile, afară din cetatea Tiana, şi-a dat sufletul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ARTE 10 Noiembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 10 Noiembrie

Nicolae Florei

Biografie Nicolae Florei

FLOREI, Nicolae (n. 10.XI.1927, Vasiova, CS – † 25.XI.2000, Bucureşti). Cântăreţ de operă – bas, profesor de muzică, dirijor de cor. Instruirea muzicală a început-o la Timişoara la Şcoala Normală apoi la Conservatorul lui Sabin Drăgoi respectiv Institutul de Artă iar după desfiinţarea acestuia (1950), îşi finalizează studiile la Conservatorul din Bucureşti la clasa de canto a lui Petre Ştefănescu-Goangă. Înainte însă de a ajunge la Bucureşti activează ca profesor de muzică la Bocşa Vasiovei. În capitală debutează ca solist în vocal-simfonic într-o cantată de Ciprian Porumbescu la Ansamblul de cântece şi dansuri „Ciocârlia“. De altfel de-a lungul carierei sale solistice a abordat şi cântarea bisericească (în strana bisericii ortodoxe din Vasiova) şi creaţia de lied sau romanţa. Debutează în genul operei (1955) în rolul titular din Rigoletto de Giuseppe Verdi. Urmează apoi roluri şi în alte opere verdiene precum Aida, Traviata, Forţa destinului sau ale altor compozitori precum Boema şi Tosca de Puccini, Faust de Gounod, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Bărbierul din Sevilla de Rossini, Samson şi Dalila de Saint-Saëns dar şi în creaţii lirice româneşti precum Năpasta de Sabin Drăgoi, Ion Vodăde Gheorghe Dumitrescu, Fata de la Cozia de Emil Monţia toate culminând cu Oedip de George Enescu într-o montare modernă la Staatsoper din Viena în viziunea regizorului Andrei Şerban. A fost partener de scenă cu marile voci ale operei româneşti din cea de a doua jumătate a secolului XX: Elena Cernei, Maria Slătinaru, Zenaida Pally, Nicolae Herlea, Ludovic Spiess, Dan Iordăchescu, Mihail Arnăutu ş.a. Basul Nicolae Florei a dus faima artei interpretative româneşti pe multe meridiane ale globului: Belgia, Cehoslovacia, Germania, Polonia, URSS dar şi Australia sau Noua Zeelandă. Vocea sa de aur a rămas vie în eternitate prin numeroasele înregistrări de radio, televiziune şi pe discuri „Electrecord“.

Nicolae Florei Cneazul Igor:

Nicolae Florei Olandezul zburator:

MUZICĂ 10 Noiembrie

François Couperin

Francois Couperin L'Art de Toucher le Clavecin,II Book of Harpsichord: https://youtu.be/j73xMBZfD-I;

Francois Couperin Le Grand Pieces de Violes: https://youtu.be/uHeMYixSulo.

Henri Rabaud

Henri Rabaud (1873-1949) : La Procession nocturne, poème symphonique (1899): https://youtu.be/SJOhiX9Y15o;

Henri Rabaud - Danses tirées de l'opéra "Mârouf, savetier du Caire" (1914): https://youtu.be/EiWmHM2y4Yk.

Ennio Morricone

Ennio Morricone - The Very Best Of Ennio Morricone (2000): https://youtu.be/oKIhhWoKafg;

Ennio Morricone - Spaghetti Western Music Collection [Playlist] (High Quality Audio) HD: https://youtu.be/9dpNQFpeo6U;

ENNIO MORRICONE - The Ultimate Collection: https://youtu.be/VB6zwND6D5k.

Marilyn Bergman

Alan & Marilyn Bergman – Popular songs: https://youtu.be/8ZJuvjItUIs?list=PL3ba7_I6FvRqUaJwly1P7pyqdYEUcr6mu.

Sir Tim Rice, compozitor englez

Sir Tim Rice sings "Satisfaction": https://youtu.be/Y8rtvtnsDc8.

Frank Maudsley, muzician american, a cintat in Flock of Seagulls

Frank Maudsley – Top melodii: https://youtu.be/HKX46bM_-Is?list=PLpJyafkDkFeet73UKuZGW9JXB4mTdttkO.

Donna Fargo

Donna Fargo – Video: https://youtu.be/DD0L0nyM7OY?list=PL61198247FC4CAA6F.

Greg Lake

Greg Lake Storytellers Pt 1 Moody Blues Cruise 3-21-2013: http://youtu.be/MggmyX9Yfmg;

Greg Lake - Genova, 2013.06.21: http://youtu.be/bsPGcbevKuk.

KING CRIMSON - EPITAPH (GREG LAKE VOCALS) BEST VERSION: https://youtu.be/bfgD3LJ6Xb8.

ÎNREGISTRĂRI NOI:

CARAVELLI Y SUS VIOLINES CELESTIALES

Beautiful Italian Relaxing Music - 2 Hour Relax, Sleep, Study - 2 Hour Italian Music - Italy

Study & Work JAZZ - Concentration Saxophone & Piano JAZZ for Work, Study, Relaxing

Vara amintirilor - Un albastru infinit... (1982)

POEZIE 10 Noiembrie

Friedrich von Schiller

Biografie

(Friedrich Schiller sau Federico, Marbach, Germania, 1759 - Weimar, id, 1805.) Poet și dramaturg german. Fiul unui chirurg militar, a studiat medicina și dreptul la Școala Militară din Stuttgart, mai degrabă decât teologia, așa cum a fost dorința lui.Indiferent interdicțiile de disciplina militară, el a devenit interesat în literatura de protorromántica "Sturm und Drang" , iar în 1781 a lansat primul său joc, tâlharii,dramă antiauthoritarian care a dus la îndepărtarea din funcție de chirurg Senior și interzicerea scrierii de lucrări care ar putea submina ordinea socială.
Forțat să plece din Stuttgart, a plecat mai întâi la Mannheim (1782), unde a reprezentat lucrări de conținut republican lăudând libertatea și puterea spiritului; mai târziu, temându-se de represalii suplimentare, sa mutat la Leipzig. Pe parcursul acestei perioade de ratacire, a fondat o revista si sa imprietenit cu o femeie influentă, Charlotte von Kalb, care ia dat o protecție.
În cele din urmă, sa mutat la Dresda și a rămas acasă jurist Korner, admirator, care la îndrumat spre o ideologie și o estetică mai puțin înălțat. Sub această influență a terminat lui Don Carlos (1787), o lucrare care marchează granița dintre prima fază revoluționară și clasicist, caracterizat prin aceea , cu toate acestea, printr - o clasicism mai aproape de Shakespeare decât greco - cultura romană.
Potrivit criticilor, lucrarea sa cea mai realizat este trilogia în versetul Wallenstein(1776-1799), o dramă în care evenimentele istorice iau pe o dimensiune ideologică a personajelor acea stea. In timp ce sunteti cazat la domiciliu Korner a scris , de asemenea, oda bucuriei (1775), încorporată de Beethoven în Simfonia a IX - , în care își exprimă idealismul său generos și unflappable.
În 1787 sa dus la Weimar, cu scopul de a întâlni Herder și Goethe Wielan. Apoi, el sa dedicat cercetării istorice, iar în 1789 a devenit profesor de istorie la Universitatea din Jena. El a scris unele lucrări în care a explicat concepția idealistă a istoriei și filosofice poeme Zeii Greciei (1788) și artiști (1789).
În 1790 sa căsătorit cu Charlotte von Lengefeld, iar un an mai târziu, a câștigat o pensie de la Ducele de Holstein-Augustenburg, datorită căreia nu putea să se dedice studiul lui Kant, a cărui filozofie sa refugiat de consecințele reale ale Revoluției Franceze, ardoare el a apărat teoretic. Rezultatul studiului filozofiei kantiene, a publicat unele tratate estetice care, la idealul său de perfecțiune morală, s-au alăturat căutarea frumuseții, potrivit lui, cele două valori asumate individual, determină evoluția și schimbările în societate .
Lăsând la o parte investigațiile lor istorice și filozofice, în anul 1794 a fondat revista Die Hören și a început o colaborare fructuoasă cu Goethe. Prietenia lor a fost întărită după reședința la Weimar (1799), când au fondat (1797) o altă revistă, Musenalmanach (Almanah muzelor), care a lucrat, de asemenea, Wilhelm von Humboldt. În ea, Schiller și Goethe publicat în colecția de colaborare de epigrame (1797), Xenia și un an mai târziu, fiecare separat publicat balade, inspirate mai ales în antichitate și Evul Mediu.
Schiller a petrecut ultimii ani ai vieții sale la teatru, genul în care a strălucit talentele sale mai mult. În 1804 a văzut lumina cea mai populară dintre lucrările sale, William Tell, în care iubirea și glorificarea de libertate, scriitor ideal dacă constantă, manifestă în modul cel mai armonios și eficient. A murit un an mai târziu , fără să fi fost în măsură să finalizeze tragedie cel mai ambițios, Dimitrie, despre fiul lui Ivan cel Groaznic, și care părea un preludiu la o schimbare de direcție în lucrarea sa.

Copila Din Străini

Într-un cătun, pe la Florii,
Venea în orice primăvară,
Cu cele dintîi ciocîrlii,
O mîndră, tainică fecioară.

Ea nu era născută-n plai,
Nu se ştia de unde este,
Şi urmele i le pierdeai
La despărţire, făr' de veste.

În sfînta ei apropiere
Era atîta-nsufleţire,
Dar o nobleţă, o putere
O-ndepărta de iscodire.

Venea cu fructe şi cu flori,
Le aducea din depărtare,
Din cîmpii cei mai roditori,
De rouă plini şi plini de soare,

Cu drag le împărţea apoi,
Unuia fructe — altuia flori:
Bătrîni în cîrji şi juni vioi
Mergeau spre casă zîmbitori.

Şi toţi erau bineveniţi,
Dar cînd să plece din cătun,
Ea dete darul cel mai bun
Unei perechi de-ndrăgostiţi.

Manusa

Lâng-a leilor grădină regele Francisc aşteaptă,
Ca să vază cum s-o-ncinge între fiare lupta dreaptă.
Împrejur cei mari ai ţării şi ai sfatului s-adună.
Pe balconul nalt se-nşiră dame-n veselă cunună
Regele dă semn cu mâna, sare-o poartă din ţâţâne
Şi un leu iese în faţă, cumpătat, cu pasuri line,
Mult se uită împrejuru-i, cască lung, şi a lui coamă
Scuturând-o, îşi întinde muşchii şi s-aşează jos.
Regele un semn mai face, se deschide-o altă poartă
Şi dintr-însa se repede
C-un sălbatec salt un tigru, care când pe leu îl vede
Muge tare,
Coada roată o-nvârteşte,
Scoate limba,
Sperios însă pe leu într-un cerc îl ocoleşte,
Sforăie înverşunat,
Apoi mormăind se-ntinde
Lângă el.
Regele mai face-un semn,
Şi pe două porţi deschise
Se azvârl doi leoparzi,
Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se şi aruncă
Peste tigru.
Dar acesta îi apucă în cumplitele lui gheare
Leul muge,
Se ridică în picioare,
Fiarele se-nfiorează,
Şi-mprejur, arzând de dorul de-a se sfâşia-ntre ele,
Se aşează.
O frumoasă mână scapă de pe margine de-altan
O mănuşă, drept la mijloc, între tigru şi-ntre leu;
Iară dama, Cunigunda, zise-atunci, bătându-şi joc,
Cavalerului Delorges:
, , Dac-amorul ţi-e fierbinte cum te juri în orice oară,
Să te văz,
Mergi, mănuşa de-mi ridică!"
Cavaleru-aleargă, iute se coboară
În grozava prejmuire, calcă sigur, fără frică,
Din mijlocu-acelor monştri,
Cu-a lui degete-ndrăzneţe el mănuşa de-o ridică.
Cu mirare şi cu groază
Damele şi cavalerii l-au privit,
Însă foarte liniştit
El mănuşa o aduce înapoi.
De-a lui laudă răsună orice gură,
Cunigunda îl priveşte cu o gingaşă căldură,
Ce-i promite că norocu-i e aproape.
Dar mănuşa el în faţă i-o aruncă:
, , Doamna mea, o mulţămire ca aceasta n-o mai voi!"
Şi-o lăsă numaidecât.

Cuvintele Credinţei

Eu ştiu trei cuvinte — şi rostul li-i sfânt
Trec ele din gură în gură,
Nici răul, nici jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură;
Şi cel ce în ele mai mult n-a crezut,
Credinţa şi cinstea de mult şi-a vândut.
Voinţa ni-i slobodă, — aşa ne-a zidit
Cel sfânt, — şi în neagra robie,
Şi cel ce dreptatea pe lumea-a iubit
Aceasta prea bine o ştie.
De vrei să-l urmezi — apoi fugi de păcat
Şi sufletul tău îl păstrează curat.
Dreptatea pe lume nu-i sunet deşert,
Îşi are ea rost în viaţă:
Cei drepţi şi-n robie norocul nu-şi pierd,
Viaţa aşa ne învaţă.
Acest adevăr pentru noi îi ascuns,
Dar pruncii cei mici mai demult l-au pătruns.
Căci Unu îi Domnul — Preasfântă voinţă
În toate voinţele noastre,
Şi una-i în toate Preasfânta Fiinţă
Mai sus de-nălţările-albastre;
Pe rând trec schimbările-n vecinic lanţuh,
Acelaşi rămâne în veci Sfântul Duh.
Păziţi trei cuvinte, şi rostul lor sfânt
Îl treceţi din gură în gură,
Căci răul şi jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură,
Şi cel ce-n sfinţenia lor a crezut
Credinţa şi cinstea nu şi-a pierdut.

Ovidiu Genaru

Biografie

GENARU Ovidiu (pseudonimul lui Ovidiu Bibire), se naste la 10 nov. 1934, Bacau.
Poet, prozator si dramaturg.

Fiul lui Constantin Bibire, ospatar, si al Mariei (n. Vasile).

Absolva liceul la Bacau (1953) si Institutul de Cultura Fizica din Bucuresti (1957). Prof. de gimnastica la Scoala Sportiva din Bacau (1957-l966); redactor la revista Ateneu (1966-l974); prof. la Institutul Pedagogic din Bacau (1974-l980); muzeograf la Casa memoriala „G. Bacovia" din Bacau (1980-l989).

Debutul nesemnificativ dintr-o placheta editata de Casa de Creatie din Bacau (1959) este urmat de cel adevarat, din Luceafarul (1963); debut editorial cu volum de versuri Un sir de zile (1966). A semnat si cu pseudonimul Ovidiu Codrin.

A mai publicat volum de poeme Nuduri (1967), Tara lui pi (1969), Patimile dupa Bacovia (1972), Bucolice (1973), Elogii (1974), Goana dupa fericire (1974), Madona cu lacrimi (1977), Poeme rapide (1983), Flori de cimp (1984) si Am mai vorbit despre asta (1986), precum si volum de proza Week-end in oras (1969), Fidelitate (1977), Iluzia cea mare (1979) si Cafeneaua subiectelor (1980). Ca autor dramatic (La margine de paradis, 1976; Viata particulara - jucata si sub titlul Vieti paralele- 1977; Exercitii de forta si echilibru, 1980) a fost jucat indeosebi de teatrele din Moldova. A tradus, in colab., din scrierile lui VladimirHolan. Premiul Asoc. Scriitorilor din Iasi (1972; 1980); Premiul Uniunii Scriitorilor (1974).

Poet al extazelor suave in primele volume, Ovidiu Genaru se converteste in cele de maturitate la melancolia provinciala, tratata cu rafinament si ironie. Prozatorul e abil, dar fara anvergura, marcat de o prejudecata meliorista in rezolvarea conflictelor, iar dramaturgul se tine in umbra acestuia, reluindu-i problematica si subiectele. Un debut fara pregnanta, pierdut in conventio-nalitatea exultanta si tematica a anilor '60, este Un sir de zile (1966), pe care poetul il va sterge din bibliografia sa memorabila, cu prilejul antologiei Patimile dupa Bacovia (1972). Volumul urmator, Nuduri (1967), izbuteste sa personalizeze, intr-o retorica atinsa de febra im-nica, un sentiment beatitudinal si inaugural al lumii, exaltind starea ei virginala („Nedeflorata e lumea in calea poetului"). De aici incolo, traiectul lui Ovidiu Genaru devine o evolutie ondulata, atingind cind notele inalte, patetice, ale sintaxei imnodiale, cind pe cele joase, domestice, ale reveriei melancolice, intr-un ritm care-si are recurenta sa, chiar daca una imprevizibila. Dupa inca un volum. Tara lui pi (1969), aflai in trena extatica a celui de dinainte, poezia declina brusc in Patimile dupa Bacovia spre elegia confortabila si rafinata a nostalgiilor provinciale.

De la sintaxa exultantei, poetul se indreapta spre o retorica a blazarii, devenind - dintr-un suav oficiant al erosului. cu un registru de patimi ce se consuma in senzatia matinala si incandescenta- un tehnician al melancoliei, cu reveriile amenintate de o tandra autoironie. Poemului de elan, ce traia atit din beatitudinea senzatiei, cit si din injectia ardenta a retoricii, i se substituie poemul de recluziune, multumit sa administreze nostalgiile domestice. Schimbarile de registru sint adevarate conversiuni lirice,in care fondul de latente al poetului a fost stimulat de o revelatie din afara. Mutatiile se produc sub presiunea unui catalizator si au un efect imediat, rupind poezia lui Ovidiu Genaru in doua directii divergente. Impulsionata si directio-nata de revelatii succesive, disponibilitatea lui Ovidiu Genaru face ca intre cele doua stadii ale poeziei sale sa existe o falie evidenta, de nu chiar o evolutie paralela a tentatiei imnice si a celei melancolice. Doua poetici, reprezentind poli opusi in sensibilitatea si predispozitia vizionara a veacului, par a fi prezidat convertirile lui Ovidiu Genaru: Saint-John Perse si Bacovia. Sub fascinatia celui dintii, impingind la simulari extatice si la crize de ferventa retorica, s-au inchegat atit Nuduri si Tara lui pi, cit si Elogii (1974). un volum mai degraba de comanda entuziasta decit de sentiment liber (si el sters din lista volumelor reprezentative cu prilejul aceleiasi antologii). Din celalalt impuls, caruia i s-a taiat nota agonica, infernala si cosmaresca, s-au nascut Patimile dupa Bacovia si Bucolice (1973). el gi-rind. partial, si Goana dupa fericire (1974).

De regula, primul volum al fiecarui stadiu cel in care revelatia e mai proaspata si mai presanta e mai unitar, emanciparea poetului aducind cu sine si o pierdere de intensitate a starii si de coerenta a poeticii. Tara lui pi e o simpla anexa manierista a Nudurihr, iar Elogii reprezinta de-a dreptul caderea in manufactura a formulei exultante. Cam aceeasi ramine mecanica evolutiei si in celalalt stadiu, unde elementele de tehnica si de regie devin preponderente in raport cu cele de substanta si viziune. Provincia lui Ovidiu Genaru e mai aproape de cea a lui Petre Stoica decit de cea exasperanta a lui Bacovia", ridicata si ea mai degraba din nostalgii desuete si recluziuni inocente decit din anxietati si crispari. Rarefiata deja in Bucolice, melancolia lui Ovidiu Genaru devine un stil compozitional in Goana dupa fericire, unde poetul vegheaza ..sa intre in sala de dans si melancolia altor veacuri", traind din distilarea nostalgica a memoriei. Madona cu lacrimi (1977) reia firul exaltant

(„O, ce zile frumoase,
nicicind lumina nu picura-n maslini mai dulce
decit atunci cind prastia si lancea se odihnesc in iarba!*)

tragindu-l intr-un spatiu livresc, jumatate antic, jumatate autohton, cu entuziasme de plai ce imping poemele in stilistica paradisiaca: „Albinele mari ca bourii pasc floarea de nu ma uita / Cerul e chiar podul casei", in vreme ce Poeme rapide (1983) il reinnoada pe cel dezabuzat, taind reveriilecu foarfeca ironiei. Flori de cimp (1984) sint un jurnal donjuanesc, istoria amorurilor fiind refacuta cu detasare, prin impletirea senzatiilor cu nostalgia si a notatiei cu ironia. Am mai vorbit despre asta (1986) e un volum de confluenta a liniilor divergente de dinainte, fara ca acestea sa se ciocneasca propriu-zis intre ele, ci raminind in cicluri de sine statatoare. Ramas in umbra poetului, prozatorul nu se bazeaza pe inventia epica, romanele lui Ovidiu Genaru dind impresia unor improvizatii de virtuozitate. Abordind stari de criza, aiente la evolutia interioara a personajelor, fara a fi neaparat psihologice, ele propun o viziune meliorista, rezolvind, de regula, frustrarile - sentimentale sau sociale -prin reintegrare.

Dintr-o criza sentimentala iese eroul din Week-end tn oras (1969), pe cind cel din Fidelitate (1977) se vede reabilitat in pragul mortii. Un anumit schematism e, de asemenea, evident in constructia romanului: un simpatizant comunist ajuns la inchisoare din pripeala istoriei si greselile primului val de activisti e cautat si readus la viata de ilegalistul pe care in tinerete l-a ajutat in actiunile sale. Pentru batrin'c cam tirziu, caci reabilitarea il omoara fericit, dar fata batrina, care nu voise sa se dezica de tata in vremurile de restriste, asa cum a facut fratele ei, se reapuca de studiu si de idila cu salvatorul. Iluzia cea mare (1979) atinge actualitatea sociala si politica, dar izoleaza conflictul intre mentalitati schematizate - un activist, o burgheza -. fara a se angaja in radiografia sociala. Schite de virtuozitate si simple bruioane epice cuprinde Cafeneaua subiectelor (1980). intre proza si teatru exista mai mult decit simple incidente, cel din urma fiind de fapt doar o transpunere scenica a romanelor (La margine de paradis e Fidelitate dramatizata, iar Viata particulara e prefigurarea Iluziei celei mari). Pe cit de in umbra poc tului sta prozatorul, pe atita sta dramaturgul in umbra prozatorului.

OPERA:
Un sir de zile. Versuri, Bucuresti, 1966;
Nuduri. Versuri, Bucuresti, 1967;
Tara Ini pi, versuri. Bucuresti, 1969;
Weekend in oras. Roman. Bucuresti, 1969;
Patimile dupa Bacovia, versuri. Bucuresti, 1972 (ed. II, postfata de R. C. Cristea, 1986);
Bucolice, versuri. Iasi, 1973;
Elogii. Poezii, Bucuresti, 1974;
Goana dupa fericire, versuri, Bucuresti, 1974;
La margine de paradis, in Teatrul. nr. 5, 1976;
Madona cu lacrimi. Poezii, Cluj-Napo-ca, 1977;
Fidelitate. Roman, Iasi, 1977;
Viata particulara, in Teatrul, nr. 7, 1977;
Iluzia cea marc. Roman. Bucuresti, 1979;
Cafeneaua subiectelor. Schite, Iasi, 1980;
Exercitii de forta si echilibru, jucata de Teatrul dramatic .,G. Bacovia". Bacau. in stagiunea 1980/1981;
Poeme rapide, lasi. 1983;
Flori de cimp. Poezii, Bucuresti, 1984: Am mai vorbit despre asta, versuri. Iasi, . Traduceri: VI. Holan. Noapte cu Hamlet. Versuri, in colab. cu D. Sesanu, cuvint inainte de O. Genaru, Bucuresti. 1974.

REFERINTE CRITICE:
M. N. Rusii. Utopica, 1969;
I. Constantin. Despre poeti, 1971: P. Poanta. Modalitati ;
Al. Piru, Poezia, II;
M. Mincu, Poezie si generatie, 1975;
E. Barbu, O istorie;
D. Laurentiu, Eseuri asupra starii de gratie, 1976;
M. Iorgulescu, Firescul ca exceptie, 1979;
Gh. Grigur-cu, Poeti;
D. Cristea, Faptul de a scrie, 1980;
C. Livescu. Scene din viata imaginara, 1982;
E. Simion. Scriitori, IV;
Gh. Grigurcu, Existenta poeziei, 1986.

Anchetarea Unei Lacrimi

I s-a cerut sa se legitimeze: nu avea acte
A fost intrebata cu ce a gresit si ea a ridicat din umeri
"Recunoaste ca traiesti in concubinaj cu diversi indivizi" a zbierat acuzarea
"Provii din ras sau din plans?"
"Nu-mi cunosc parintii" a raspuns lacrima
si grefierul a notat in procesul verbal: origine dubioasa
"Innoptezi in cartierele orasului nostru si nu
esti inregistrata in cartea de imobil" a spus procurorul
"Prezenta dumitale tulbura viziunea reala
si produce igrasie umana" a adaugat judecatorul
"Lacrima Lacrima si mai cum?"
"Nu sunt casatorita" a raspuns modest lacrima "Sunt disponibila…"
"E o tarfa si o stricata" s-a auzit murmurul salii
"sa recunoasca deschis ce cauta printre noi"
"Pastrati liniste" a ordonat clopotelul
"Numeste-ti unul doi trei martori" o indemna avocatul
"Nu vreau sa ma apar sunt nevinovata" a raspuns lacrima
"Daca tot te afli aici te acuz din principiu" a spus procurorul

Adio Si Roua

Viata înlocuita cu altceva.
Morminte calde pe cer.
Îngerul meu pazitor
ma pedepseste cu fier.

O mâna întinsa de tine
stârneste adieri de cantalup.
Dragostea noastra sub cheie
de jder si de lup.

Nu te plimb în caleasca si nu
te iau în balansoir
lumea nu ne cunoaste
nu ne spune bonsoir

Caci fiind în pustiu locul acela
e nedefinit în corp
ca si sufletul.
Oarba si orb.

De zile cu femeie la mijloc
nu ma mai satur nu.
Ultimul Ovidiu al fantasmelor
ultima tu.

Seara cade ca ghilotina
taie plângeri si ziduri în doua.
Pe scaunul absentei tale
Adio si roua.

Ioana Bantaş

Biografie

Ioana Bantaş s-a născut la 10 noiembrie 1937, Clocociov, judeţul Olt. Este fiica Mariei (născută Neaţă), muncitoare, şi a lui Ion Mustaţă, gestionar. După studiile liceale absolvite la Piteşti (1955), urmează Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti (1955-1960). A funcţionat ca învăţătoare şi profesoară de limba română în provincie, apoi în Bucureşti. A fost soţia poetului Cezar Baltag. Debutează în 1957, cu versuri, în „Tânărul scriitor”. Debutul editorial are loc în 1966, cu volumul de versuri Memorie de iulie, prefaţat de Al. Piru.

În primele poeme a fost identificată influenţa lui Nichita Stănescu, cel din O viziune a sentimentelor, dar se poate susţine şi că acestea sunt rodul sensibilităţii proprii, exprimată ca uimire şi extaz juvenil în faţa miracolelor cosmosului şi ale vieţii. Simbolul cu cea mai mare pondere ce apare aici, soarele (cu o întreagă constelaţie izotopică: cerul, zborul, aripa, părul despletit în vânt), se încarcă de semnificaţii personale: „memoria de iulie” se va clarifica ulterior ca temă majoră a poeziei spaţiului ancestral al autoarei.

Vertebra lui Yorick (1970) afirmă a doua temă structurantă a universului poeziei scrise de Bantaş, feminitatea, în ipostaza Penelopei şi a Euridicei, exercitând o funcţie apotropaică şi protectoare.

Scrisori către Orfeu (1972) dezvoltă aceste ipostaze. Neputincioasă în faţa arcanelor făpturii lui Orfeu, Euridice asumă, magic, misiunea de a-l apropria înglobându-l, „înfăşurat în hrana ochiului meu”. Tot acum, capătă consistenţă cealaltă temă, a memoriei, în care subzistă universul fabulos, mitico-magic al copilăriei: bunica „trecea precum leoaica / bătrână în amurg, / cu un popor de zâne / şi iepuri după ea”, Oltul – mag şi vrăjitor – „cu soare mă ungea, / cu şopârle mă lega” etc.

Acest spaţiu-timp originar reapare în Dimineaţa primigeniei (1980), unde abundă evocările de ritualuri: „dimineţile” morţilor, făcutul pâinii sau, pur şi simplu, mersul copilei ţărănci spre câmp, purtând pe cap coşul cu demâncare („Treceam aşa pe dealuri legănând / soarele copt în baniţă”). Totul – fiinţe, obiecte, gesturi – este învăluit într-un aer magic, de incantaţie. Primigenia, o ipostază a poetei-copil, reactualizează spaţiul-timpul auroral: „Jos era cerul verde strălucitor / şi unde călcam se aprindeau / sori minusculi, unde dormeam / se deschideau izvoare”.

Din acelaşi fond mitico-magic arhetipal se nutresc şi cele câteva povestiri publicate între 1969 şi 1975 în „Luceafărul”: Singură ploaia, Comana şi Duminică, Bunica. Aspiraţia către poezia meditaţiei abstracte (ciclul Cântece pentru numărul unu din Scrisori către Orfeu) este contrazisă de adevărata vocaţie a poetei, care rămâne lirica feminităţii (în ipostaza de iubită şi mamă) şi a copilăriei în decorul arhaic.

Moare la 7 decembrie 1987, Bucureşti

Opera
Memorie de iulie, prefaţă de Al. Piru, Bucureşti, 1966;
Poarta spre vid, Bucureşti, 1969;
Vertebra lui Yorick, Bucureşti, 1970;
Scrisori către Orfeu, Bucureşti, 1972;
Dimineaţa primigeniei, Bucureşti, 1980.

George Ţărnea

Biografie

A fost fiul basarabeanului Grigore Țărnea și al oltencei Maria Țărnea - Isărescu^[1][2]. S-a născut în Șirineasa, iar în acte a fost trecut Ghiorghe^[2].

A urmat studiile liceale în Băbeni, la liceul care astăzi îi poartă numele^[3], iar apoi urmează cursurile Facultății de filosofie din București^[4].

A fost căsătorit cu Marta Nora Țărnea, fost deputat, subsecretar de stat și secretar de stat, iar din căsătoria lor au rezultat patru copii: Alexandra (1966), Andrei Bogdan (1972), Marta Maria Georgia (1974) și Ioana Anca Bianca (1984)^[2].

La 16 mai 1964 debutează în publicația argeșeană Secera și ciocanul, cu poezia Drumeție^[2], dar adevăratul debut în literatură a avut loc în anul 1967 sau 1968 când i-a fost publicat un grupaj de poezii în Viața românească^[4].

A colaborat la numeroase reviste de literatură: România literară, Contemporanul, Luceafărul, Convorbiri literare, Astra, Tribuna, Steaua, Ateneu, Orizont, Tomis, Orizont literar, Timpul, Ramuri etc.

În anul 1972 a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România^[2].

George Țărnea a murit la 2 mai 2003, la București.

Premii[modificare | modificare sursă]

· Premiul de creație originală „Vâlcea artistică”, ediția I pentru poezie, 1974

· Premiul de poezie pentru volumul Scrisori de fiecare zi, 1980 din partea Uniunii Scriitorilor Craiova

· Premiul Capri, 1991

· Diploma de excelență a Festivalului de cultură „Poarta sărutului” din partea Ministerului Culturii

· Diploma „Serile de la Badiceni”, Premiul național pentru poezie, 2001

· Premiul de excelență pentru toată activitatea literară, Societatea Academică „Titu Maiorescu”, 2002

· Premiul „Virgil Mazilescu”, 2003

Opera[modificare | modificare sursă]

· Păsările miresei, Ed. Literatorul Biblioteca Argeș (G.Tomozei) 1972

· Testamentele înțeleptului, Ed.Cartea Românească, București 1974

· Starea de iubire, Ed. Facla, Timișoara 1975

· Balade, Ed. Cartea Românească, București 1976

· Drumul domnului de rouă, Ed. Cartea Românească, București 1977

· Înalta fidelitate, Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977

· Scrisori de fiecare zi (cu o prefață de Nicolae Manolescu), Ed. Scrisul Românesc, Craiova 1977

· Baladă pentru vinul tînăr, Ed. Albatros, București 1980

· Cîntec pentru țara-om, Ed. Ion Creangă, București 1981

· Cartea Clara, Ed. Cartea Românească, București 1986

· "Anuar", Ed. Eminescu București 1989

· De ținut minte - Cartea necuprinsului, Ed. Tanera, București 1994

· Cartea cu iubiri secrete - 183 sonete, Ed. Tanera București 1994

· Poeme supărate rău, Ed. Helicon, Timișoara 1996

· Un abecedar bizar de purtat în buzunar, Ed. Enciclopedică, București 1997

· Legiada - Ghid artistic și turistic pentru spațiul euristic, Ed. Enciclopedică București 1998

· Declanșatorul de plăceri - carte eretică de erotică poetică, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999

· Cartea Claudiană - Din pricina ta, Ed. Conphys Rm. Vâlcea 1999

· Cartea Iluminării - Rugăciuni și viziuni, Ed. Emia, București 2000

· Călimara goală și gândacul de bucătărie sau Cartea Suavă a Iubirii Definitive, Ed. Enciclopedică București 2001,

· Cartea cu ele cele din elegii - 101 Poeme antologice, cu o prefață de Eugen Negrici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001

· Cartea inimii albastre - Gânduri și Elegii, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2001

· Ritualuri de împerechere, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2002

· "Exerciții de iubire" , Ed. Constrast, Bucuresti 2003

· Poeme supărate rău - Fals tratat scatologic de bună purtare, Ed. Conphys, Rm Vâlcea 2003

· Era muzicii lejere - Cântece de petrecanie, cu o prefață de Laurențiu Ulici, Ed. Conphys, Rm. Vâlcea 2003

· Exerciții de iubire, Ed. Contrast, București 2003 (postumă)

Balada Ultimei Iubiri

Strânge-mă-n braţe, iubito, strâge-mă tare,
Cum ai strânge un prunc, nu un aspru bărbat,
Pregătit de la prag pentru altă plecare
Şi-n al cărui văzduh alte clopote bat.

Eu nimic nu mai am din străvechea mea fire -
Nestatornică, rea şi pierdută-n poveşti,
Dar tânjesc, în sfărşit, după prima iubire,
Aşteptând-o să crească din cea care eşti.

Rugaciune de poet

Fa-mi Doamne rost de-o axioma
Mai rezistenta la purtat,
Sa pot razbi, din voma-n voma,
Cu optimismul prescurtat…

Ca-i prea pe dos ce se întâmpla
În lumea asta de consum.
Mi-au rasarit trei crini la tâmpla
Dar cum pot, Doamne, sa-mi asum

Nemasurata lor lumina –
Care nu pare-a scapata –
Fara o diploma divina
Semnata chiar de mâna ta

De-aceea te si-ntreb, Stapâne
A tot ce-i înca marginit,
Dupa uitare, cum ramâne
Cu partea mea de infinit ?

Scrisoare de bun ramas

Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau,
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

Laurențiu Eleodor Mihăileanu, poet

Biografie

1953, 10 noiembrie: Potlogi, Dâmbovita; pe nume întreg, Mihăileanu Laurentiu Eleodor;
1961-1972: Curs primar si liceal, Petrosani, Hunedoara;
1972-1977: Facultatea de Chimie, Iasi;
Stare civilă: căsătorit (1975), un fiu (1976);
1978, debut absolut: Convorbiri Literare (proză scurtă, prezentarea lui Daniel Dimitriu);
1998, debut editorial: Pantofi de poet, poezie.
2000, membru U.S.R.

Volume publicate:
Pantofi de poet (poezie, Interval, 1998, Cluj-Napoca), Hăituiri de suflet (poezie, Limes, 1999, Cluj-Napoca),
Ioan al nimănui (proză, Limes, 2000, Cluj-Napoca) şi Dreptul la iarbă (LiterNet, 2002, format PDF);
Ce dacă? (teatru, Cartea de Ştiinţă, 2007, Cluj-Napoca);

În antologii:
Antologia de proză 2002 (LiterNet, 2002, pdf);
Repetitie fără orchestră – Antologie de proză scurtă românească din Mileniul III, coord. Horia Gârbea (Limes, 2004, Cluj-Napoca);

Colaborări:
Convorbiri Literare, Orizont, Vatra, Steaua, Tribuna, Al cincilea anotimp, Oraşul, LiterNet.ro, Respiro.net, Agora online, Pro Saeculum.ro, Suplimentul de marţi (Asalt, Constanta), Balada (Germania), Astrolabe (Tunisia).

Contact: lmcluj@yahoo.com, tel.0744-951501; 0364-114416.

Cluj-Napoca, 27 iul 2007 Laurenţiu Mihăileanu

Concesie

Mă numesc Acum, deşi fusesem Ieri.

Trecutul mi se scorojise ―
se descojea
şi-mi falsifica peisajele.
Era vulgar, nespălat, s-a căţărat
cu degete murdare pe acuarela lui
Serge Tissot, varsându-mi
întreg vermillonul pe pantaloni.

Să-mi fi dorit, oare,
alt Ieri,
alt câine, alte simpatii, haine?
Nu, nici gând, căci m-ar fi trădat
şi aceştia, cu siguranţă.

Păi irişii din staţia lui 101,
ei cui ar fi rămas?
Dar stima buchinistului de pe Eroilor?
Aş plânge după cameea de la gâtul Mariei.

Neîndoielnic, alt Ieri m-ar îmbolnăvi,
m-ar fărâmiţa ca pe frunza obosită.

Dar chingile timpului sunt numele,
după cum şi Ieri ascultă de Acum.
Tot aşa, un Ieri bine camuflat şi vinovat
ar fi strigat în lume tot ca pe mine.

În munți

Trupul meu îngheţat
zace-n ape adânci
şi clare —
raze calde-l luminează
uneori.
De culoarea lunii trupul
îmi tânjeşte după soare
afluenţi cu albie abruptă —
neîndurata lacului oglindă
să o unduie
s-o spargă —
trupul meu iasă afară
înfierbântă-se în lespezi
ori să piară.

Trupul — semn al meu
de aşteptare
undeva în munţi
sub ape clare.

Undeva în Pigalle

Alunecăm, alunecăm.
Ea nu recunoaşte
că-i băutoare de bere.

E portocaliu cu alb
ghidul de conversaţie
dar ce folos.

Observ, e iulie,
ei fugindu-i machiajul -
pe tâmplă are lipitori.

Unei cunoştinţe
i-aş povesti desigur multe.
Cu ea n-am făcut cunoştinţă.

Dar alunecăm, alunecăm,
de parcă m-ar obliga
să răsuflu printr-un pai.

Arthur Rimbaud

Biografie Arthur Rimbaud

Jean-Nicolas-Arthur RIMBAUD
(Cherleville, 20 oct. 1854 – Marseille, 10 nov. 1891)

Jean Nicolas Arthur Rimbaud (*20 octombrie 1854, Charleville-Mézières - †10 noiembrie 1891, Marsilia) a fost un poet francez, figură centrală a literaturii moderne, precursor al simbolismului.

A început să scrie poezii deja la vârsta de 10 ani, în 1870 publică prima sa scriere "Les étrennes des orphelins". În acelaşi an, la 29 august, fuge de acasă la Paris, unde vagabondează şi este închis într-o casă de corecţie pentru minori. Este eliberat de un prieten al familiei, Georges Izambart, care-l readuce acasă. La vârsta de 17 ani, în 1871, scrie poemul esoteric "Le Bateau ivre" ("Corabia beată"), pe care i-l prezintă poetului Paul Verlaine. În aceste creaţii de debut se simte influenţa lui Charles Baudelaire, dar - în acelaşi timp - se recunoaşte propria sa originalitate în asociaţiile metaforice neaşteptate şi în amestecul între conştiinţa de sine şi resemnare, care va fi prezent şi în operele ulterioare. La propunerea lui Paul Verlaine, Rimbaud se stabileşte în 1871 în locuinţa acestuia din Paris, unde întreţin până în anul 1873 o relaţie homofilă. Se ajunge la ruptură definitivă în 1873, când Verlaine, încercând să-l ucidă, îi produce o rănire gravă. Acest episod este redat de Rimbaud în poemul în proză "Une Saison en enfer" ("O vreme petrecută'n iad", 1973), care - prin dinamismul şi radicalitatea stilistică a compoziţiei - marchează un punct de cotitură în istoria literaturii. Tot din această perioadă datează ciclul de poeme în proză "Les Illuminations" ("Iluminările"), creaţii vizionare, pline de explozie poetică a tiparelor convenţionale. În acest ciclu se găseşte celebrul "Sonnet des voyelles" ("Sonetul vocalelor"), în care, fiecăreia din cele cinci vocale, i se atribuie o anumită culoare.

Urmează o viaţă de peregrinări şi vagabondaj prin Anglia, Germania, Italia, Java şi Cipru, lucrînd ca prezentator de circ, mercenar, supraveghetor la o carieră de piatră etc. Din 1880 este negustor de cafea, piei de animale şi arme în Africa de nord şi ia parte la expediţii în Etiopia şi Somalia. În afara unei bogate corespondenţe cu familia, de la vârsta de 20 de ani, Rimbaud nu a mai scris nimic în domeniul literaturii. Bolnav fiind, se întoarce în 1891 la Marsilia, unde moare la 10 noiembrie, in dureri salbatice din cauza unei gangrene,la varsta de 37 de ani. Oraşul său natal, Charleville-Mézières, a organizat în anul 2004 o serie de manifestări comemorative, în cadrul "Anului Rimbaud".

- Prose et vers de college (rédigè1864-1870, publ. en 1932)
- Poésies (r. 1869-1871, publ. En 1891, 1895, 1898)
- Derniers vers (1872)
- Album zutique (1936)
- Un coeur sous une soutane (1870-1871)
- Une Saison en enfer (1873)
- Les Illuminations (1872-1873)

Simţire

În seri de vară-albastre, voi merge pe poteci

Printre ţepoase grâne, strivind otava verde,

Şi tipărindu-mi paşii în firele ei reci,

Îmi voi lăsa-n vânt părul – uşor să mi-l dezmierde.

Voi merge în tăcere, şi fără nici un gând,

Dar îmi va creşte-n suflet iubirea nesfârşită;

Ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând

Prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.

1870

În româneşte de Petre Solomon

Senzatie

În seri de vara-albastre, voi merge pe carari,
Sa ma întepe grâne, sa calc pe ierbi marunte;
Prin proaspata racoare voi trece-n dulci visari,
Lasa-voi adierea sa scalde a mea frunte.

Fara a spune-o vorba si fara nici un gând,
Doar dragostea urca-va în suflet infinita;
Ca un nomad voi merge departe, strabatând
Preafericit, Natura, ca lânga o iubita.

Traducere de Petru Dinca

Vîrsta De Aur

Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :

Întrebări buluc
Dacă-ţi curg, o mie,
La beţii te duc,
Şi la nebunie;

Recunoaşte că-i
Vesel, şi uşor e :
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore !

Şi el cînta. O,
Vesel e, şi lesne !
Uite-i dincolo…
Cînt cu el mirsme, -

Recunoaşte că-i
Vesel, şi uşor e :
Să fii printer-ai tăi,
Doar cu ape, flore !...etc...

Şi alt glas – mereu
Ca de înger ! -, verde,
La mijloc sînt eu,
Spune, să mă certe;

Şi el cîntă, -atent,
Cu suflarea frate :
Cu nemtesc accent,
Dar fierbinte-n toate :

Lumea-i viciu, joc;
Ce te miri? Ia-ţi locul
Şi aruncă-n foc,
Sumbru, nenorocul.

O, frumos castel !
Viaţa ta e clară !
Vîrsta ta-i din care ?
Fire princiară
Fratelui cel mare ! etc...

Cînt si eu apoi :
Fraţi multipli ! Voi,
Glasuri fară public !
Lîngă mine roi,
Daţi-mi nimbul pudic ... etc ...

TEATRU/FILM 10 Noiembrie

În regia lui Tudor Mărăscu:

Biografie Tudor Mărăscu

Tudor Mărăscu s-a născut pe 10 noiembrie 1940 și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în 1970. A creat peste 60 de spectacole de teatru și film, având și o activitate prestigioasă în Televiziunea Română, potrivit unui comunicat al Uniunii Teatrale din România (UNITER).

A semnat regia a zeci de spectacole, la Teatrul Odeon, Teatrul Bulandra, Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București, precum și la teatre din țară. Printre piesele pe care le-a montat se numără "Dulcea pasăre a tinereții" de Tennessee Williams (2006), "Pădurea" de A.N. Ostrovski (2005), "Visul unei nopți de vară" de W. Shakespeare (2000), "Nimic despre Hamlet" de R. F. Alexandru (1998), "Doi pe o bancă" de Al. Ghelman (1993).

De asemenea, a semnat regia multor spectacole de televiziune și filme TV, precum "Adio, Europa", după romanul lui I.D.Sârbu (2002, serial de televiziune), "Hitler al XVII-lea" de A. Dohotaru (1998, spectacol de televiziune), "Miracolul" (1987), "Încrederea" (1984), "Singur de cart" (1984), "Învingătorul" (1981), "Bună seara, Irina" (1979).

De-a lungul vieții a fost onorat cu distincții, precum premiul UNITER pentru întreaga activitate în regie (2011), decorația "Meritul pentru învățământ" în grad de Comandor (2004), premiul acordat de Asociația Profesioniștilor de Televiziune (APTR) pentru serialul "Adio, Europa", realizat de Televiziunea Română (2003), premiul acordat de APTR pentru divertisment - emisiunea "Surprize, surprize", realizată de Televiziunea Română (2003), Diploma de Onoare acordată de Uniunea Scriitorilor din România pentru sprijinirea și promovarea dramaturgiei originale la Teatrul de Televiziune. La acestea se adaugă o serie de premii primite în străinătate pentru dramaturgie și filmele sale.

A murit pe data de 22 ianuarie 2012.

Filme regizate de Tudor Marascu

· Conu Leonida fata cu reactiunea / Conu Leonida in fata cu reactiunea (2001)

· Doi pe o banca / (1997)

· Mircea Ciobanu sau magia alba a imaginii (1997) - regizor

· Mincinosul (1995)

· Harvey / (1994)

· Miracolul (1988)

· Încrederea (1984)

· Singur de cart (1983)

· Învingătorul (1981)

· Banchetul (1980)

· Buna seara, Irina! / Buna seara, Irina (1980)

· Saramura (1979)

· Bufetul 'La Senat' (1973)

· Recomandari (1971)

· Rochita mea / (1971)

Filmografie - design de producţie

· Cum ne-ar vrea barbatii?! (1982)

Cu Gheorghe Dinică:

Biografie Gheorghe Dinică

În zorii zilei de 25 decembrie 1933, în prag de Crăciun, se năștea în Giulești, la periferia Bucureștiului, un băiat. Părinții (Petre, funcționar la poștă, și Jana - casnică) au decis să-și înregistreze băiatul după Anul Nou. Astfel, Gheorghe Dinică apare în certificatul de naștere ca fiind născut pe 1 ianuarie 1934.

Viitorul mare actor și-a petrecut copilăria tot în Giulești. „Strada pentru mine a fost lucrul cel mai important. M-a învățat foarte multe, pentru că aveam prieteni mai mari care ne dirijau. Era o lume care nimeni n-ar crede că a existat, lumea cartierului”, povestea Dinică autoarei Mia Pădurean, în monografia „Un actor pentru eternitate”, apărută în 2008 la Editura Limes din Cluj-Napoca.

Pe 1 ianuarie 1944, când avea doar 10 ani, a fost salvat ca prin minune, dar mulți dintre prietenii lui de joacă au fost uciși de bombardamente, în cartierul Giulești unde locuia. Trauma războiului și moartea „văzută cu ochii” i s-au întipărit profund pentru tot restul vieții. A continuat să meargă la școală și câștiga băni ca să se întrețină.

„Eram liber, părinții mei nu mai aveau grijă de mine. Stăteam pe unde apucam. Mi-am făcut viața în funcție de cum gândeam și de posibilitățile de atunci”, se destăinuie actorul în carte.

În sălile cinematografelor de pe Calea Griviței i s-a născut dorința de a deveni actor, conform celor consemnate de Mia Pădurean. John Wayne, James Stewart, Humphrey Bogart, Cary Grant sunt actorii care l-au impresionat în mod deosebit. Pe lângă filmele văzute la cinematograful Marna, mergea să vadă și trupele de artiști de la Teatrul de revistă, cu Titi Mihăilescu, iar mai târziu cu Puiu Călinescu.

A început să joace în teatrele de amatori ale unor întreprinderi, care puneau în scenă Molière, Shakespeare, dar și dramaturgie românească. Prima apariție pe scenă a tânărului Dinică a fost cu o trupă de amatori de la Poștă, în piesa „Titanic Vals”, de Tudor Mușatescu, în rolul locotenentului Stămătescu.

S-a înscris în cercul teatral al Casei de Cultură a Sindicatelor (C.C.S) din București, iar, la 22 de ani, a fost distribuit în „Jocul de-a vacanța”, de Mihail Sebastian, în rolul lui Bogoiu. A avut șansa să fie văzut de actrița Dina Cocea, care se afla în public, care l-a primit la cursurile ei de pregătire.

După aceste cursuri, Dinică a intrat - în 1957 - la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit Institutul în 1961, iar doi ani mai târziu a fost distribuit în filmul „Străinul”, în regia lui Mihai Iacob.

Cariera cinematografică a lui Gheorghe Dinică însumează aproape 100 de filme.Cel mai important premiu obținut de actor a fost cel de la Karlovy Vary, în 1976, pentru Prin cenușa imperiului. A obținut mia mzulte premii sin partea ACIN - în 1972, 1975, 1987 (pentru interpretările din Explozia, Felix și Otilia, Bariera, Atunci i-am condamnat pe toți la moarte, Ilustrate cu flori de câmp, Cuibul de viespi, Secretul lui Herodot) și UCIN - în 1992 (pentru Casa din vis), 1993 (Patul conjugal).

Cât privește viața privată, Gheorghe Dinică nu s-a căsătorit până la 60 de ani și nici nu a avut copii. „Pe primul plan a stat întotdeauna munca pe scenă”, mărturisea actorul. Dar în 1995, Gheorghe Dinică fost invitat acasă la o familie de prieteni, pe care nu-i văzuse de mult timp. Acolo a cunoscut-o pe Gabriela-Georgeta, care i-a atras atenția și căreia i-a propus o întâlnire. Pe 2 februarie 1996, cei doi au celebrat cununia civilă, apoi, mai târziu, cununia religioasă.

Ultima sa mare provocare în teatru a fost rolul „Mefisto”, din spectacolul „Faust”. Regizorul Silviu Purcărete și Constantin Chiriac, directorul Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, i-au distribuit, în 2006, pe Gheorghe Dinică și pe Ștefan Iordache, în cele mai importante roluri, Mefisto și respectiv Faust, din această superproducție. Dar Dinică s-a retras, după 3-4 zile, de la repetiție.
În film, ultima sa apariție importantă a fost cea din 2007 în „Ticăloșii", în regia lui Șerban Marinescu. Gheorghe Dinică a jucat în ultimii doi ani de viață în serialele de televiziune „Inimă de țigan” și „Regina”.

Actorul Gheorghe Dinică a încetat din viață, marți, 10 noiembrie 2009, în jurul orei 13, după ce timp de 20 de zile a fost internat la secția de terapie intensivă a Spitalului de Urgență Floreasca din București. Pe 9 noiembrie fusese operat de colecist, dar avea și o infecție cu stafilococ auriu și candida. Diagnosticul fusese "bronhopneumonie cu stafilococ auriu și candida, pneumonie bazală stânga în remisie, șoc septic și disfuncție multiplă la organe".

Trupul neînsuflețit a fost adus pe 13 noiembrie 2009 în foaierul Teatrului Național din București unde a fost petrecut cu aplauze timp de 15 minute de aproximativ 2000 de persoane venite să-și ia rămas bun. A fost înmormântat în aceeași zi, în cimitirul Bellu, pe Aleea Gheorghe Dinică, denumită astfel în semn de omagiu. S-a alăturat astfel colegilor de breaslă: Toma Caragiu, Amza Pellea, Colea Răutu, Ștefan Iordache, Nicu Constantin.

Filme cu Gheorghe Dinică

Ascunde

· The Mouth of Truth (2011) - Tillius

· Aniela (2009) - generalul Grigorie Vulturesco

· Weekend cu mama (2009) - tatăl vitreg Trailer

· Regina (2008) - Aurică Fieraru

· Gala (2007) - bărbat în parc

· Inimă de țigan (2007) - Aurica Fieraru

· Ticăloșii (2007) - fostul securist Romanescu Trailer

· Youth Without Youth / Tinerețe fără tinerețe (2007) Trailer

· Feher tenyer / Palme albe (2006) - Puma

· Bani de dus, bani de-ntors (2005) - Manole

· L'homme presse / Un om grăbit (2005) - Zacharie Regencrantz

· Orbirea voluntara - Gellu Naum (2005)

· Aleodor Imparat / Aleodor imparat (2004) - voce Bondar

· Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia

· Orient Express (2004) - Costache

· Sindromul Timisoara - Manipularea (2004)

· Dulcea saună a morții (2003) - detinutul Paraschiv "Lama"

· Examen (2003) - procurorul Dumitrascu

· Filantropica (2002) - Pepe

· Turnul din Pisa (2002) - lautarul Gigi, hot de benzina

· După-amiaza unui torționar (2001) - Franţ Ţandără

· Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu

· Război în bucătărie (2001) - contonier

· Manipularea (2000)

· Faimosul Paparazzo (1999) Trailer

· Șarpele (1996) - Stere Solomon

· Craii de Curtea Veche (1995) - Maiorica Arnoteanu

· Terente - Regele bălților (1995) - ziaristul Bazil Ionescu

· Această lehamite (1994) - Doctorul

· Crucea de piatră / Crucea de piatră - ultimul bordel (1994) - Activistul comunist Mache Puzderie, fost hingher

· Începutul adevărului / Oglinda (1994) - Mihai Antonescu

· Cel mai iubit dintre pământeni (1993) - anchetator de Securitate

· Codin și Chira Chiralina (1993)

· Liceenii în alertă (1993) - Jean, patronul magazinului "Raiul Copiilor"

· Patul conjugal (1993) - directorul de cinematograf Vasile Potop

· Privește înainte cu mânie (1993) - carciumarul grec Dimos Trailer

· Casa din vis (1991)

· Divorț... din dragoste (1991) - avocat Flavius Prunaru

· Lacrima cerului (1989)

· Momentul adevarului (1989)

· Cuibul de viespi (1987) - Georges Duduleanu, fiul Anetei

· Figurantii (1987) - fostul servitor Matei

· Să-ți vorbesc despre mine (1987) - Liviu Runcan

· Vară sentimentală (1986)

· Secretul lui Nemesis (1985) - N. M. Sisescu Trailer

· Acordați circumstanțe atenuante? (1984)

· Eroii nu au varsta (Serial TV) / Eroii n-au varsta (1984)

· O lumina la etajul zece / O lumină la etajul zece (1984)

· Secretul lui Bachus (1984) Trailer

· Un petic de cer (1984) - actor

· Zbor periculos (1984)

· Pe malul stâng al Dunării albastre (1983) - majordomul Matei

· Râdeți ca-n viață (1983)

· Concurs (1982) - Mitica de la aprovizionare

· Întunericul alb (1982)

· Lumini și umbre: Partea II (1982)

· Totul pentru fotbal (1982) - arbitru strain de fotbal

· De ce trag clopotele, Mitică? (1981) - frizerul si subchirurgul, Nae Girimea "Bibicu"

· Lumini și umbre: Partea I / Lumini și umbre (1981)

· O lume fără cer (1981)

· Bietul Ioanide (1980) - conferentiarul universitar Gonzalv Ionescu

· Reteaua "S" (1980) - spionul Eugen Panait

· Ultima noapte de dragoste (1980) - Deputatul Costica Mavrodin

· Drumuri în cumpănă (1979) - instructorul de Partid, Onisor Borcea

· Acțiunea Autobuzul (1978) - Baronul, seful banditilor

· Cuibul salamandrelor (1978) - specialistul in stingerea incendiilor de sonda George "Salamandra"

· Doctorul Poenaru (1978) - Judecatorul Mircea Voican

· Revanșa (1978) - comandantul legionar Paraipan

· Trepte spre cer (1978) - seful de echipa de liniori Vitcu

· Osânda (1977) - Ion, Seful de Post de Jandarmi

· Marele singuratic (1976) - Primul Secretar al Judetului

· Premiera (1976) - actorul Gheorghe Mihoc

· Prin cenușa imperiului (1976) - escrocul Diplomatul

· Trei zile și trei nopți (1976) - comisarul sef Mesesan

· Evadarea (1975) - Capitanul Stoian

· Filip cel bun (1975) - Lupu, fost coleg cu tatal lui Filip

· Ilustrate cu flori de câmp (1975) - Marin, responsabil de la Alimentara

· Mastodontul (1975) - carciumarul Ilarie Micu

· Nu filmam sa ne amuzam (1975) - Directorul Apostu

· Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Sultanul Mahomed al II-lea

· Zidul (1975) - ilegalistul Savu

· Dincolo de nisipuri (1974) - Maiorul Ionescu

· Frații Jderi (1974) - Dumitru Crivat Trailer

· Nemuritorii (1974) - fostul postelnic Butnaru

· Tatăl risipitor (1974) - Marin, fiul lui Oaie, invalid de razboi

· Un comisar acuză (1974) - comisarul legionar Paraipan

· Explozia (1973) - Gica Oprisan, zis Salamandra

· Felix și Otilia (Serial TV) / Felix și Otilia (1973) - avocatul Stanică Raţiu

· Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972) - notar

· Bariera (1972) - pungasul Ionel Calaretu

· Cu mâinile curate (1972) - banditul Lascarica

· Felix și Otilia (1972) - Stanică Raţiu

· Alcesta / (1971) - tatal lui Admet

· Nebunia lui Pantalone (1971)

· Diavolul și bunul Dumnezeu (1970)

· Itelet / Sentinţa (1970) - Nobil sarb

· Prea mic pentru un razboi atat de mare (1970) - Plutonierul veteran

· Prometeu / (1970)

· Un nasture sau absolutul / (1970)

· Ziaristii / (1969) - Pamfil

· Columna (1968) - tradatorul dac Bastus Trailer

· Dacii (1967) - dublaj voce Fuscus

· Maiorul și moartea (1967) - Maiorul de Militie Tache

· Golgota (1966) - Sergent

· Procesul alb (1965) - activistul comunist Dumitrana

· Comoara din Vadul Vechi (1964) - Zamfir, sotul Mariei

· Strainul / Străinul (1964) - activistul comunist Jurca

Pe malul stang al Dunarii albastre (1983):

Lumina nordului 1987 Archibald Joseph Cronin

Amorul unui subaltern cu Gh. Dinică, Toma Caragiu, Marin Moraru

Vara amintirilor - Umorul si televizorul

SFATURI UTILE 10 Noiembrie

BENEFICIILE ULEIULUI DIN ARBORE DE CEAI

Pana la aceasta data, se cunosc 327 de studii stiintifice numai despre proprietatile antimicrobiene ale uleiului din arbore de ceai! Ca si cum miile de ani de zile de utilizare nu au contat! Din fericire, stiinta recupereaza in sfarsit si explica de ce uleiul de arbore de ceai este atat de eficient in tratarea unor afectiuni precum:

· Acnee

· Infectii bacteriene

· Varicela

· Dureri ale racelii

· Congestie si infectii ale tractului respirator

· Dureri ale urechii

· Infectii micotice (in special candida, micoza inghinala, piciorul atletului si ciuperca degetului mare)

· Halitoza (respiratie urat mirositoare)

· Paduchi

· MRSA

· Psoriazis

· Cuticule moi si uscate

· Calmeaza intepaturi de insecte, dureri si arsuri solare

· Combate furunculi cauzati de infectii cu stafilococi

Pe langa aceasta lista exista si alte utilizari casnice si cosmetice ale uleiului din arbore de ceai!

· Lotiune antiacneica

· Balsam de rufe antimicrobian

· Solutie contra insectelor

· Deodorant natural

· Inlatura mirosul picioarelor

· Inlatura mucegaiul

· Solutie de curatare pentru casa

Un articol publicat in revista Fitomedicina de anul trecut a evaluat relatia dintre variate uleiuri esentiale si a descoperit ca niciunul (inclusiv uleiul din arborele de ceai) nu provoaca reactii secundare daca sunt utilizate impreuna cu variate antibiotice. Mai mult decat atat, s-a descoperit ca unele uleiuri esentiale au un efect sinergetic, si ar putea preveni dezvoltarea rezistentei la antibiotice!

In multe situatii doctorii din medicina functionala prescriu uleiuri esentiale din arbore de ceai sau de oregano in locul medicamentelor obisnuite pentru ca sunt la fel de eficiente si nu au efecte secundare.

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 10 Noiembrie