MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 16 DECEMBRIE 2018
Bună dimineața, prieteni!
Vă reamintesc un fapt: sunt în continuare restricționat de Facebook până marți după amiază! Pentru evitarea acestei neplăceri mă puteți găsi zilnic, cu postări noi, la adresa mea blogspot: dicuoctavian.blogspot.com.
DUMINICĂ 16 DECEMBRIE 2018
Bună dimineața, prieteni!
Vă reamintesc un fapt: sunt în continuare restricționat de Facebook până marți după amiază! Pentru evitarea acestei neplăceri mă puteți găsi zilnic, cu postări noi, la adresa mea blogspot: dicuoctavian.blogspot.com.
RELIGIE ORTODOXĂ 16 Decembrie
Sf Proroc Agheu; Sf Teofana, împărăteasa (dezlegare la pește); Duminica a 28-a după Rusalii - Pilda celor poftiți la cină
Sfântul Prooroc Agheu
Proorocul Agheu s-a născut în Babilon și a trăit cu 470 de ani înainte de Hristos. De tânăr, a venit în Ierusalim împreună cu iudeii aduși de Zorobabel și de arhiereul Iosua și a fost unul dintre ultimii prooroci ai Vechiului Testament. După ce au venit din robie, iudeii au început să reconstruiască templul, așa cum își promiseseră pe când erau încă în robie, că, dacă vor scăpa, vor reconstrui Templul Sfânt. Însă fiind cuprinși de grijile pământești, foarte mulți evrei renunțaseră la acest gând. În acest context, Bunul Dumnezeu ridică în mijlocul evreilor pe Proorocul Agheu și pe tânărul Prooroc Zaharia, care s-au prezentat înaintea lui Zorobabel și a arhiereului Iosua rugându-i să îndemne poporul la refacerea templului și la reînceperea lucrului. În cuvântarea lui, proorocul i-a încredințat că Dumnezeul părinților, al lui Avraam, Isaac și Iacov va fi cu ei ajutându-i. Proorocul Zaharia îi mustra pe toți că au uitat legământul și că se îngrijesc mai mult de treburile personale (Agheu 1, 7-14).
În anul 515 î.Hr., adică al șaselea al domniei lui Darius Histaspe, conducătorul perșilor, al Babilonului și al Ierusalimului, s-a făcut sfințirea noului templu. Bătrânul Prooroc Agheu putea să fie mulțumit. A trecut la Domnul cu pace și a fost îngropat lângă mormintele părinților, ca unul ce făcea parte din seminția lui Levi.
Împărăteasa Teofana a fost prima soție a împăratului Leon al VI-lea Înțeleptul (886-911), cu care s-a căsătorit în iarna anului 881 sau 882, când era numai prinț moștenitor, mai mult din porunca tatălui său, Vasile I Macedoneanul (867-886). Teofana s-a născut într-o familie de mari dregători din Constantinopol. Istoricul Charles Diehl spune că, deși era ‘foarte drăguță și credincioasă’, căsnicia ei nu a fost fericită. Tânărul prinț era îndrăgostit de Zoe, fiica lui Stylien Zautzes, comandantul gărzii imperiale, cu care s-a și recăsătorit după moartea Teofanei, la 10 noiembrie 893.
Bănuind că soțul ei, care nu împlinise 20 de ani, nu îi este credincios, s-a plâns socrului, fără să știe ceva din ura dintre tată și fiu și fără să bănuiască ce mare rău îi făcea soțului ei. De asemenea, Teofana nu știa că împăratul nu vede în jurul său decât intrigi și comploturi ca să-l răstoarne de pe tron și nu avea cunoștință că împăratul se lăsa condus de călugărul Santabarenos, pe care mulți oameni din vremea lui îl bănuiau de vrăjitorie. Istoricul Ch. Diehl spune despre Teofana că ‘era o femeie virtuoasă, foarte preocupată de operele de binefacere și mai ales de dragostea divină… Zi și noapte, ea se înălța către Dumnezeu cântând psalmi și spunând rugăciuni neîncetate. Ea căuta să se apropie de El prin operele sale de caritate. Toții banii care-i treceau prin mâini, toate aceste bunuri așa de prețioase pentru oameni le împărțea săracilor; strălucitoarele veșminte le dădea celor lipsiți; se îngrijea de nevoile văduvelor și orfanilor, îmbogățea mănăstirile iubind călugării ca pe niște frați. Noaptea se scula din patul imperial, spre a se întinde într-un colț, pe o rogojină acoperită cu o stofă aspră de pe care se ridica din oră în oră și se ruga lui Dumnezeu’.
Toate acestea i-au grăbit sfârșitul. La 10 noiembrie 893, când a murit, încă nu împlinise vârsta de 30 de ani. A fost îngropată în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, unde se odihnea și mica Evdochia, fiica ei. În curând, numeroase minuni, vindecări miraculoase întâmplate la mormântul ei au vestit întregului Bizanț virtuțile fostei suverane.
Sfânta Teofana s-a născut şi a crescut în Constantinopol. Era de neam împărătesc, din vestiţii Martinachi, fata lui Constantin şi a Anei, amândoi de loc din Răsărit. Constantin şi Ana se mâhneau şi se întristau în fiecare zi că nu aveau copii, şi chemau în ajutor pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile lor şi le făceau în cinstita biserică a Maicii Domnului din Vascu. Şi se rugau, zicând: „Să ni se dezlege, Doamnă, stăpâna lumii, lipsa de copii, care ne topeşte pe noi, robii tăi!”. Şi pentru că s-au rugat cu credinţă au primit o fetiţă. După ce a fost înţărcată şi după ce a împlinit şase ani, a învăţat Sfintele Scripturi şi se împodobea cu tot felul de virtuţi. Părinţii vedeau toate acestea şi se bucurau; se gândeau că nu-i departe ziua când vor culege roadele unui copil atât de bun. Iar când copila a crescut şi a întrecut pe cele asemenea ei, chiar pe cele mai bune dintre ele, s-a făcut căutare de către împăraţi după o copilă frumoasă şi virtuoasă, ca să fie dată soţie fiului lor, Leon împăratul. Şi au găsit împăraţii toate aceste bunătăţi la Teofana, fiica lui Constantin şi a Anei. Atunci toate s-au umplut de bucurie şi de veselie.
Dar n-a trecut multă vreme şi vicleanul diavol a semănat zâzanie în urechile împăratului Vasile, prin limba lui Santovarin, aşa că împăratul a închis pe fiul său Leon împăratul, împreună cu soţia sa, trei ani. De sfinţirea bisericii Sfântului Prooroc Ilie s-a împăcat cu fiul său, şi au ieşit împreună la slujbă.
Când împăratul Vasile l-a lăsat singur împărat pe fiul său Leon, din pricina bolii ce venise peste el, atunci cinstita împărăteasă Teofana trăia în palatele împărăteşti, dar se îngrijea de mântuirea sufletului ei. Socotea ca nimic mărirea împărătească, iar desfătările vieţii, ca pe o pânză de păianjen şi umbră, le dispreţuia; nu înceta zi şi noapte să slujească lui Dumnezeu cu psalmi, cântări şi rugăciuni şi să-L facă îndurător prin milostenii. Purta haine înflorate de porfiră, era înveşmântată pe dinafară cu toate podoabele împărăteşti, dar pe sub podoabele acestea îşi chinuia în ascuns trupul în zdrenţe. Îi plăcea vieţuirea schimnicească şi dispreţuia mesele bogate şi scumpe; se hrănea cu pâine şi cu legume. Dădea săracilor banii ce-i cădeau în mână şi podoabele, socotite de lume de preţ pentru desfătările vieţii; dădea celor lipsiţi hainele ei scumpe; îndestula cu cele de trebuinţă pe văduve şi orfani; îmbogăţea cu bani şi cu moşii locaşurile sărace ale monahilor. Se îngrijea de slugi ca de fraţi; nu chema niciodată pe nimeni pe nume, ci tuturora le spunea: „Domnule”. Nu rostea jurământ cu limba ei şi nici minciună sau ocară nu ieşea de pe buzele ei. Niciodată nu a încetat să se întristeze şi să jelească pe ascuns, să ude aşternutul ei cu lacrimi. Cei din jurul ei vedeau patul ei acoperit cu aşternuturi ţesute cu aur; dar când se lăsa noaptea, împărăteasa părăsea patul şi se culca jos, pe podea, pe care aşternea o rogojină şi zdrenţe de păr. Se scula din ceas în ceas ca să înalte laude lui Dumnezeu. De aceea, din pricina vieţuirii sale prea aspre, s-a îmbolnăvit. Dar şi boala a fost pentru ea prilej de înfrânare; n-a încetat să împartă pâine la săraci, iar gura ei, obişnuită cu grăirea dumnezeieştilor cântări, nu contenea să grăiască graiurile sfinte ale lui David; nu trecea cu vederea să laude de şapte ori pe zi pe Domnul. Niciodată n-a dormit somn de odihnă fără lacrimi. O durea inima de suferinţele celorlalţi; se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi pentru ei; întindea mâna de ajutor celor osteniţi, sprijinea pe văduve, era bucurie şi mângâiere celor împresuraţi de necazuri şi nevoi.
De dragul lui Hristos s-a lepădat de lume şi de toate cele din lume; a luat jugul cel bun al Domnului, a ridicat pe umerii ei crucea şi n-a fost lipsită de bunătăţile cele făgăduite. Simţind că pleacă din trup şi din lume, a chemat pe toţi să o sărute cu sărutarea cea mai de pe urmă, şi aşa şi-a dat în pace lui Dumnezeu sufletul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Duminica a 28-a după Rusalii
– a Sfinților Strămoși după trup ai Domnului – Pilda celor poftiți la masă
Ev. Luca 14, 16-24
Zis-a Domnul pilda aceasta: un om
oarecare a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi; şi a trimis el la ceasul cinei
pe slujitorul său să zică celor poftiţi: veniţi, căci totul este acum gata. Dar
toţi au început să-şi ceară iertăciune, ca şi cum ar fi fost înţeleşi. Cel
dintâi a zis: am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă
ierţi. Un altul a zis: am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc;
te rog să mă ierţi. Al treilea a zis: mi-am luat femeie, şi pentru aceasta nu
pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său acestea. Atunci,
mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său: ieşi degrabă în pieţele şi
uliţele oraşului: şi săracii, şi betegii, şi orbii, şi şchiopii adu-i aici. Şi,
întorcându-se, slujitorul a zis: stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai
este loc. Atunci stăpânul a zis către slujitor: ieşi la drumuri şi la garduri
şi sileşte-i pe toţi să intre, ca să se umple casa mea. Căci vă spun: nici unul
din oamenii aceia care au fost poftiţi nu va gusta din cina mea.
Ap. Coloseni 3, 4-11
Fraţilor, când Hristos, Care este viaţa
voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă.
Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea,
necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru
care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate aţi umblat
şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum, deci, lepădaţi şi voi toate
acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura
voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel
vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se
înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai
este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori
liber, ci toate şi întru toţi, Hristos.
Predica la Duminica a XXVIII-a după Rusalii - Pilda
celor poftiți la cină
Când faci prânz sau cină, nu chema pe
prietenii tăi, nici pe frații tăi, nici vecinii bogați (...). Cheamă pe săraci,
pe neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ți
răsplătească. Ți se va răsplăti la învierea drepților.
În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.
Binecuvântați și dreptmăritori creștini ai Sfintei Biserici a
Domnului nostru Iisus Hristos,
Era o zi de sâmbătă – sărbătoare a Vechiului Testament. Domnul
tocmai vindecase un bolnav. Unul dintre fruntașii fariseilor îl roagă să ia
cina în casa lui. Mântuitorul răspunde chemării și, luând seama cum ceilalți
invitați își alegeau locurile, foloșeste prilejul și-i povățuiește: “Când ești
chemat împreună cu alții la vreun ospăț, nu te așeza în locul cel dintâi, ca nu
cumva să fie chemat altul mai de cinste decât tine. Și venind cel care te-a
chemat pe tine și pe el, îți va zice: Dă acestuia locul. Atunci, cu rușine, te
vei duce să te așezi pe locul cel mai de pe urmă… Tu așază-te în cel din urmă
loc. Și văzându-te cel ce te-a chemat, să-ți zică: Prietene, mută-te mai sus“ (Luca
14, 7-9). Cu grijă, Domnul previne și ferește de calea dureroasă care te dă în
jos, te prăvale. Dar de jos nu ai unde să cazi; în schimb, ai unde să urci – cu
duhul. Și Domnul continuă: “Când faci prânz sau cină, nu chema pe prietenii
tăi, nici pe frații tăi, nici vecinii bogați (...). Cheamă pe săraci, pe
neputincioși, pe șchiopi, pe orbi. Fericit vei fi, că nu pot să-ți
răsplătească. Ți se va răsplăti la învierea drepților. Atunci, auzind unul din
cei care ședeau cu El la masă, I-a zis: Fericit este cel ce va prânzi în
împărăția lui Dumnezeu“ (Luca 14; 12-15). Cuvântul era inspirat de însăși
prezența Domnului, era imaginea unei cine împreună cu Fiul lui Dumnezeu, o
anticipare a Împărăției. Ucenicii vor și spune mai târziu: “Noi am mâncat și am
băut împreună cu El“ (Fapte 10, 41). Într-o asemenea atmosferă duhovnicească,
liturgică, Mântuitorul rostește cunoscuta Pildă a celor chemați la cină. Și a
zis: “Un om oarecare a făcut cină mare și a chemat pe mulți. Și a trimis la
ceasul cinei pe sluga sa ca să spună celor chemați: Veniți, că iată toate sunt
gata. Au început însă toți, câte unul, să-și ceară iertare. Cel dintâi i-a zis:
Doamne, țarină am cumpărat și am nevoie să ies ca s-o văd; te rog iartă-mă!
Altul a zis: Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i încerc; te rog
iartă-mă. Al treilea a zis: Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni.
Întorcându-se, sluga a spus stăpânului său acestea. Și atunci, mâniindu-se,
stăpânul casei a zis: Ieși îndată în piețele și în ulițele cetății, și pe
săraci, și pe neputincioși, și pe orbi, și pe șchiopi adu-i aici. Și a zis
sluga: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit și tot mai este loc. Și a zis
stăpânul către slugă: Ieși la drumuri și la garduri și silește să intre, ca să
mi se umple casa, căci zic vouă: Nici unul din bărbații aceia care au fost
chemați nu va gusta din cina mea“. Preaiubiților, aceasta este parabola.
Mântuitorul a rostit-o în chip deosebit – atrag această luare aminte. Căci L-am
auzit pe El vorbind, chemând la cină, la Cina împreună cu El; tainic, precum la
cina de dinaintea jertfei, patimii Lui, când a rostit: “Luați, mâncați, acesta
este trupul Meu; beți dintru acesta toți, acesta este sângele Meu“. Adăugând:
“Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea“. Când Iisus rostește parabola
aceasta, să facem legătură adâncă între cuvintele ei și Cina cea de Taină. El
le-a vestit atunci celor de față: “Un om oarecare a făcut cină“. Omul care a
făcut cină este Dumnezeu. Mântuitorul așa se numea mereu: Fiul Omului. De la
Sfinții Părinți am înțeles că se numea așa fiind între oameni, făcându-Se Om:
iată, Eu Om m-am făcut pentru voi; și Eu ca Om, ca Dumnezeu și Om, fac cină și
vă chem la această cină, la această împărtășire cu Mine; cina – darurile Lui,
bunătățile acestui pământ al Lui, viața Lui însăși. Chemații cei mulți suntem
noi. Toți suntem chemați la acest ospăț. Nu însă toți și aleși. Domnul va spune
altcândva: “Mulți chemați, puțini aleși“. De ce? “Ales devine cel ce răspunde
la chemare“ (Sf. Chiril al Alexandriei). Așa s-a petrecut și în parabolă. Chemați
au fost mulți. La ceasul cinei, după obiceiul timpului, a fost trimis
slujitorul să spună celor poftiți de mai înainte: “Veniți, că iată toate sunt
gata“. “Gata“, ca în zilele creației. Pentru fiecare zi a creației Sfânta
Scriptură grăiește: “Și a văzut Dumnezeu că este bine, că este frumos...“. Iar
la zidirea omului, “a privit Dumnezeu toate câte a făcut și iată, erau bune
foarte“ (Facerea 1, 31). Acum, la pregătirea acestei Cine, Domnul dă poruncă
slujitorilor să spună celor chemați: “Veniți că iată toate sunt gata“. Sunt cu
desăvârșire gata; căci, iată, acum a venit “plinirea vremii, când Dumnezeu a
trimis pe Fiul Său născut din femeie (din Fecioara-Maica), născut sub Lege, ca
pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea“(Galateni 4; 4-5),
să dobândim darul înfierii divine; dar în cel mai real, concret fapt: cinând,
mâncând cu El. Și nu numai primind din mâna Lui, nu numai cu ceea ce aduce El
la Cină, ci cu Trupul Lui: “Că Tu ești Cel ce aduci și Cel ce Te aduci, Cel ce
primești și Cel ce Te împarți, Hristoase Dumnezeule“, se roagă preotul la
aducerea Sfintelor Daruri. “Gata sunt toate“ pentru că de față este Cel prin
Care Tatăl toate le-a făcut; acum, Cel Care trup S-a făcut de la Duhul Sfânt și
din Fecioară e de față și cheamă: “Veniți la Cină! Împăratul ne așteaptă“,
oferindu-ne Pâinea cea vie care S-a pogorât din cer, pâinea – “Trupul Meu care
dă viața lumii“(Ioan 6, 51). Cuvântul Ziditorului este numai da: “Veniți la
Mine. Pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară“. Făptura Lui, omul, poate
să spună și nu. Dar ferice de cel ce spune nu numai răului. Unul din cei
chemați i-a vorbit slujitorului despre țarina lui: “Tocmai am cumpărat-o acum
și am nevoie s-o vad“; altul: “Cinci perechi de boi am cumpărat și mă duc să-i
încerc“; în sfârșit, al treilea: “Femeie mi-am luat și de aceea nu pot veni“ .
Împiedicau acestea prezența celor chemați la cină? Sau nesocotea Ziditorul
această lume, a Lui? Nu, pentru că “toate prin El s-au făcut“ (Ioan 1, 3) și pe
toate le iubește. Pământul îl numește doar “așternut picioarelor Lui“ (Matei 5,
35); boul și asinul Îi încălzesc trupul în peștera nașterii Lui, aceste
viețuitoare recunoscând în iesle pe Stăpânul lor (Isaia 1, 3); de asemenea, El,
Hristosul Domnului, binecuvântează nunta din Cana Galileii (Ioan, cap. 2). Deci
pe toate acestea: țarina, boii, familia, le cuprinde în grijă și iubirea Lui
divină. Putea atunci stăpânul să se mâhnească și să osândească pe cei ce I-au
refuzat cinarea împreună pentru că iubeau și ei aceste făpturi pe care El le-a
zidit? Dar iată: țarina, boii, familia umanp; altfel spus, în câteva cuvinte e
cuprinsă lumea toată. Aici este un adânc de înțelegere, negrăit. Anume: El
cheamă la Cina și Cina e împlinită, e rânduită, e gata, e făcută, dacă vreți,
din toate aceste categorii, din întreaga făptură, și pentru om. De aceea și în
Apostolul care se citește astăzi (cu legătură adâncă întotdeauna între Apostol
și Evanghelie), vedem că în Hristos “avem răscumpărarea prin sângele Lui, prin
iertarea păcatelor (prin jertfă Lui), El Care este chipul lui Dumnezeu Celui
nevăzut, mai întâi născut decât toată zidirea“ (Coloseni 1, 14-15). El e Capul
întregii zidiri. Așa cum Sfântul evanghelist Ioan spune: “La început era
Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru
început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut; și fără de El nimic nu s-a
făcut din ce s-a făcut“ (Ioan 1, 1-3). Avem în această parabolă a Mântuitorului
participarea, părtășia întregii creații. Deodată, Cina ni se descoperă drept
jertfa Lui. Și iarăși, citim mai departe în Apostolul de astăzi: “...întru El
au fost făcute toate, cele din ceruri și cele de pe pământ, cele văzute și cele
nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au
făcut prin El și pentru El. El este mai înainte decât toate și toate prin El
sunt așezate. El este capul Trupului, al Bisericii; El este începutul, întâiul
născut din morți, ca să fie El cel dintâi întru toate. Căci în El a binevoit
Dumnezeu, să sălășluiască toată plinirea“ (Coloseni 1, 16-19). Pe noi toți
Tatăl vrea să ne strămute în împărăția Fiului iubirii Sale. Deci în această
mărturie sfântă toate sunt cuprinse – simțim și privim în adânc cu ochii
duhului – în El, în Hristos, El Care “Dumnezeu fiind, Om s-a făcut“ și ne
cuprinde pe noi în Sine. Aici se dezvăluie taina întrupării Sale, taina
înomenirii Sale. Toate cele săvârșite sunt făcute, sunt create din nimic,
iubiților, căci zidind Dumnezeu lumea, făptura, din nimic, El coboara la ea, Se
unește cu această făptură, să o îndumnezeiască, să o pătrundă cu dumnezeirea
Lui, să nu o lase pradă nimicului. Iar ispita demonului aceasta a fost – cum ne
încredințeazp dumnezeieștii Părinți, îndeosebi Sfântul Atanasie cel Mare: că
noi, rămânând numai în lumea creată din nimic, despărțindu-ne de Dumnezeu și de
veșnicia Lui, să tindem către neant. De aceea spunem în rugăciunile de seară:
“Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui… Nu te dezlipi de mine… Cel ce esti păstor
bun al oilor Tale! Nu mă da ispitei șarpelui, nu mă lăsa în pofta satanei,
odihnește întru mine pururea, robul Tău!...“. Rostul adânc al acestei rugăciuni
este ca eu, cel muritor, să simt odihna lui Dumnezeu întru mine. Pentru că
demonul – și îl simțim atât de bine – se ascunde, se face oarecum nevăzut
ochilor noștri. Dar ori de câte ori omul gândește numai trupește (“Treci zi,
treci noapte, apropie-te moarte“), în el se usucă parcă simțul nemuririi, al
veșniciei, se usucă simțul credinței în Cel Veșnic; și în boală, în suferință,
cade sub povara obsesivă a gândului morții. Iată, aceasta e ispita păcatului!
Dumnezeu ne cheamă spre viață, nu spre moarte. Or, toate cele trei categorii
evocate în Sfânta Evanghelie – cel cu ogorul, cel cu viețuitoarele, cel cu
căsătoria – absentează de la Cină. Refuză, sub pretexte lumești, să se unească
cu Hristos, cu Fiul lui Dumnezeu Celui viu, Care toate le-a făcut: și ogorul,
și viețuitoarele, și lumea oamenilor. Dar, în marea Lui bunătate, acestei lumi,
zidită din nimic, El îi întinde inelul Lui de logodnă, harul Lui. Îl cheamă pe
om la această Cină, adică dumnezeiască Împărtășanie; îl cheamă pentru a-l
scoate din lumea morții și a-l uni cu El; El Care unește cerul cu pământul,
dumnezeirea cu omenitatea. Se dezvăluie aici păcatul din adânc al omului care
se lasă “inspirat“ de demon. Cum vedea Dumnezeu atunci, și mereu în istorie,
trăim într-o lume desacralizată, care uită de El. Erau și atunci oameni “puțin
credincioși“. Dar astăzi?! S-a și întrebat Mântuitorul: “Când va veni Fiul
Omului, găsi-va El oare credință pe pământ?“ (Luca 21,17). Voiau cei de atunci
– și voiesc tot mai mult cei de azi – să cineze fără Dumnezeu. La porunca
biblică “Din tot pomul din rai să mănânci...“ (Facerea 2,16), Sfântul Ioan
Damaschin tâlcuiește: “Prin aceste cuvinte socotesc că a vrut Dumnezeu să
spună: Suie-te prin toate făpturile la Mine, Viața cea adevărată“. Dintru
început, Dumnezeu toate le-a pregătit pentru Euharistie, pentru Cina Lui. Să nu
pierdem acum din vedere acest gând și fapt: Cel Ce rostește parabola ascultată
de noi, Cel Ce cheamă: “Veniți la Cină...“, este Același Care la Cina cea de
Taină zice: “Luați, mâncați, acesta este trupul Meu… Beți dintru acesta toți,
acesta este sângele Meu...“. Cina, masa aceasta divină, este una cu El, este
una cu ceea ce este El – Dumnezeu și Om, Dumnezeu unit cu toată făptura Lui și,
în chip sublim, cu omul. Pe când omul este ocupat: cu ogorul, cu viețuitoarele,
cu femeia; ocupat cu toate acestea, dar fără Dumnezeu, fără Ziditorul lor.
Doamne, Tu ești acolo, sus, la originea lor, departe, departe în timp și
departe în spațiu, iar noi suntem aici, departe de Tine, în lumea seculară a
veacului acestuia. Le avem pe toate și Te-am uitat pe Tine; și fără Tine
petrecem cu ele. Ne împlinim poftele prin ele. Cât de tragic! Fără Tine
petrecem numai cu cele trecătoare, create din nimic, petrecem în întuneric, “în
latura și-n umbra morții“. Știm că Tu ai zis: “Despărțiți de Mine nu puteti
face nimic“. În realitate, rămânem cu acest “nimic“, cei zidiți din nimic, din
neant. De aceea și auzim nu o dată spunându-se, când cineva își da obștescul
sfârșit: “cutare a trecut în neființă“ – în neant; am devenit filosofi ai
neantului. Dar ele, cele ale ogorului, viețuitoarele, adâncul, “omul tainic al
inimii“, n-au oare glas, nu spun nimic? Nu cumva le auzim? Căci dintru început
Adam a fost chemat prin porunca: “Poți să guști din toți pomii grădinii“, cu
înțelesul dat de Sfântul Ioan din Damasc: “Gustă din toate un singur fruct:
viața Mea“. Nu le auzim noi cum strigă: “noi, omule, suntem pentru tine
Împărtășanie, Euharistie. Nu mă întina cu depărtarea ta de Dumnezeu,
apropie-te, atinge-ma, primește-mă ca pe un sfânt dar! Pentru că din mine se
aduc Sfintele Daruri. Din holda mea – strigă ogorul – se aduce pâinea care e
trupul lui Hristos, din boabele mele de struguri – strigă via – se alege vinul
care devine sânge divin, al Împărtășaniei!“ Și odată cu glasul lor cheamă
Hristos: M-am pogorât din cer, din veșnicie să Mă unesc cu tine și cu cele
aduse din nimic, din neant, și pândite de neant, ca să le dau și să vă dau
eternitate; întâi de toate, ție, omule, care te rogi în fiecare seară:
“Atotțiitorule, Cuvinte al Tatălui, Tu singur fiind desăvârșit, Iisuse
Hristoase, pentru multă milostivirea Ta nu Te dezlipi de mine, robul Tău, ci
odihnește întru mine pururea, Cel ce ești păstor bun al oilor Tale. Nu mă da
ispitei șarpelui, nici nu mă lăsa în pofta satanei, că sămânța putreziciunii
este întru mine...“. Da, sămânța putreziciunii și a morții, semănată de demon,
prin care el vrea să mă despartă de Tine, să mă despartă de Viața. Pentru care
iarăși mă rog către Preacurata, cea care Te-a purtat pe Tine, Viața: “Nepătată,
neîntinată, nestricată, pururea Fecioară, a lui Dumnezeu Mireasă, care pe
Dumnezeu-Cuvântul cu oamenii ai unit prin prea curată nașterea ta, și firea cea
lepădată a neamului nostru cu cele cerești o ai împreunat...“ (din rugăciunile
pentru Sfânta Împărtășanie). O, auziți: firea fiecăruia dintre noi! Noi spunem
adesea când ne vedem în slăbiciunea noastră, în neputința noastră trupească:
“Doamne, sămânța putreziciunii este întru mine“. Deci, când te vezi în slăbiciune,
guști parcă sămânța putreziciunii. Când te vezi falnic și măreț, cum zice
canonul, te cuprinde ispita trufiei. Și într-un caz și în altul, despărțit de
Dumnezeu, ești căzut. Fie ca te smintește măreția, bărbăția, frumusețea cuiva,
fie că te scârbește neputința, putreziciunea, care vezi ca e deja semănată de
demon. Dar, dimpotrivă, când ești cu El la Cină, atunci te împărtășești. Fie că
e cuvântul lui Dumnezeu, care este Dumnezeu, fie rugăciunea (mai ales), în care
vorbești cu Cel veșnic, fie Împărtășania. Pentru care și zice Canonul Sfintei
Împărtășanii (când citim să ne cutremurăm, să avem teologia rugăciunii,
gândirea rugăciunii!): “Paine a vieții veșnice să-mi fie mie prea curat Trupul
Tău și prea scump sângele Tău! Tămăduiește toate patimirile mele!“. Iar
dumnezeiescul Simeon Noul Teolog spune în rugăciunea lui: “Tu, Doamne, Tu, prin
trupul și sângele Tău, mă luminezi și mă faci părtaș cu lumina. Strălucești în
mine și mă faci părtaș dumnezeirii Tale, fără pizmuire (adică Tu nu ești pizmaș
pe mine, Doamne)“. Adică omul rămâne doar în lumea aceasta; unul lângă ogorul
lui, potrivit meseriei, altul lângă viețuitoarele lui, altul cu familia lui,
dar fără Dumnezeu. Rămâi în lumea morții. Deși toate dau cuvânt și slavă lui
Dumnezeu. Simți parcă întreaga făptură: bobul de grâu, bobul de strugure, cum
strigă: “Eu sunt Împărtășanie! Eu sunt Euharistie!“. Căci strigă lanul de grâu:
“din mine ia Hristos pâinea și o preface în trupul Lui“ iar strugurele spune:
“Din mine, din boabele mele ia Hristos și din vin face sângele Său“. Toate
strigă, toate mărturisesc că sunt Împărtășanie. Ele strigă, iar noi nu auzim.
Or numai în El e salvarea noastră, viața noastră. Și, dimpotrivă, fără El,
rămânem în lumea morții. Căci Dumnezeu – și aici este taina – a creat lumea aceasta,
dar și-a logodit-o Lui prin harul Lui. Harul lui Dumnezeu este inelul nostru de
logodnă cu Dumnezeu. Și El a devenit Mirele Bisericii (așa Îl numește și
Scriptura, și Biserica) spre a ne cununa Lui; și faptele acestea sunt logodnă a
Împărăției. Așadar – citim în Scriptură – a trimis stăpânul pe slugă: “Mergi în
piețe și în ulițele cetății, și cheamă-i pe șchiopi, pe săraci, pe lipsiți, pe
toți“. Și i-a adunat și a venit sluga spunând stăpânului: “Mai este loc“.
“Mergi atunci din nou, la uliți și la garduri (adică la cei care, sărmanii, se
țineau de garduri ca să poată merge) și silește-i să intre, să mi se umple
casa!“. Și sluga i-a adunat. Un cuvânt aici ne cere o judecată și o înțelegere
mai adâncă: “Silește-i să intre“. Un mare teolog apusean, pe care din venerație
nu-l numesc, tălmăcește acest cuvânt prin “forțează-i să intre“. El socotea la
vremea lui că afla aici temei în Sfânta Scriptură pentru a forța pe eretici să
intre în Biserică. Adică în afară e silirea, constrângerea, iar înlăuntru se naște
convingerea. Acest teolog interpreta Sfanta Evanghelie în chip exclusiv
juridic, autoritar, cauționând chiar violența, care anulează voința, libertatea
conștiinței, crezul lăuntric, deschizând astfel în istorie calea tragediilor
inchiziției. Și e știut că inchizița s-a îndepărtat de la Evanghelie, de la
Noul Testament, de la Noul Adam, Care “S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din
Fecioara Maria“ și așa S-a făcut Om; și a poruncit ca întreg lucrul Bisericii
în lume să se împlinească numai prin puterea Duhului. De aceea Domnul însuși
“cu Duhul lui Dumnezeu izgonea și demonii“ din oameni (Matei 12; 28), nu cu
rugul sau cu sabia. Contemporan unei astfel de interpretari apusene, Sfântul
Ioan Gură de Aur spunea: “Cel ce ucide un eretic săvârșește un păcat de neiertat“.
Și, unanim, Părinții răsăriteni afirmă: “Un lucru nu-l săvârșește Dumnezeu:
Nu-ți impune să-L iubești“. Iar Sfântul Ioan Damaschin aduce o nuanță nouă: “În
necesitate nu e virtute“. Ceea ce este impus, ca necesar, nu mai e virtute.
Dacă folosești forța, atunci nu mai e virtute. Numai în libertate este virtute;
de aceea, adaugă Sfântul Vasile cel Mare: “Dacă i-ai luat virtuții libertatea,
i-ai luat esența“. În tinerețe, pe la douăzeci de ani, cugetam și eu: “Doamne,
nu mai am nevoie de libertate; am nevoie de mântuire. Vreau, nu vreau,
mântuiește-mă!“. Mai târziu mi-am dat seama – o dată mai mult – de taina
aceasta a Duhului Sfânt și a libertății; numai așa se câștiga virtutea (care
înseamnă bărbăție; de la latinescul vir, viri – bărbat). Există însă o “silire“
pe care o accepți de bună voie, despre care Sfântul Ioan Scărarul spune:
“Adevăratul creștin e o silire a firii“; și care te învață să adaugi mereu:
“zel peste zel, râvnă peste râvnă, foc peste foc“. Iar aceasta, plinind
cuvântul Mântuitorului, care zice: “Împărăția cerurilor se ia prin străduință,
și cei ce se silesc pun mâna pe ea“ (Matei 1, 12). La Cina Mântuitorului, la
dumnezeiasca Euharistie, la împărtășirea din viața Fiului lui Dumnezeu, cu
“silire“, cu râvnă și focul duhului ajungem; cu acel foc care mistuie în noi
“spinii patimilor“, ai urii, ai orgoliului, cei care ucid comuniunea. Prin
acest foc al iubirii sfinte să întâmpinăm acum venirea Fiului lui Dumnezeu în
lume! Deci în Duhul Sfânt, în Duhul Adevărului, în Duhul luminii și al iubirii
divine este mărturia adevărului. Aceasta a însemnat porunca stăpânului:
“Silește-i să intre“. “Căci adevăr zic vouă: Nici unul din cei trei nu va gusta
din Cina Mea“. Adică nici unul din cei care au refuzat să ia parte la cina.
Repet: în toată făptura e prezent Dumnezeu. Harul e legătura de unire între
lumea zidită, creată din nimic, și Cel Ce este Veșnicul Dumnezeu. Și numai
legătura mea cu Dumnezeu mă înalță, mă împărtășește pe mine de veșnicia Lui. Și
această legătură, împărtășire de veșnicia Lui, eu o dobândesc prin rugăciune
(căci eu mă rog Celui Veșnic), prin cuvântul Evangheliei (cuvântul vieții
veșnice) și prin dumnezeiasca Împărtășanie, prin participarea, părtășia mea la
dumnezeiasca întrupare a Fiului lui Dumnezeu. Un episcop a fost întrebat: “De
care fapte se teme diavolul mai mult? Care sunt puterile care îl opresc pe
el?“. Și acest episcop mărturisește că i-au răspuns chiar demonii: “Trei sunt
puterile voastre, pentru care noi nu ne putem atinge de cel credincios: unul e
darul pe care îl poartă el atârnat de grumaz; altul e apa; iar altul e trupul
lui Hristos“. Semnul și darul pe care-l poartă creștinii la grumaz e semnul
Sfintei Cruci; apa e taina sfântului Botez; trupul e dumnezeiasca Împărtășanie.
Cei care se simt loviți, bântuiți de duhurile rele să cugete totdeauna la
aceste trei daruri dumnezeiești. Toate cele trei categorii – ogorul,
viețuitoarele, omul – așa le vede și le cere Mântuitorul: să fie ca o ofrandă
adusă lui Dumnezeu. Să mă simt totdeauna în starea aceasta de oferire, de jertfă.
Nu în sensul morții, pentru că jertfa nu e moarte; e moarte numai a răului, a
păcatului. Altfel, adânc, moartea este inconștientă; jertfa o săvârșesc
conștient. Jertfa e da; moartea e nu; jertfa e lumină, moartea este întuneric;
jertfa e profeție, viziune a viitorului, a învierii; profeția morții e groapă.
Deci starea aceasta de jertfă, de oferire lui Dumnezeu – așa cum rostim la
dumnezeiasca Liturghie: “Ale Tale dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și
pentru toate“; ale Tale sunt, Doamne, și ogorul, și viețuitoarele, și soția sau
soțul; dintru ale Tale, Ție Îți aducem de toate și pentru toate – aceasta a
vrut să spună dumnezeiasca Evanghelie, în lumina Cinei, Evanghelia care e
citită astăzi tocmai pentru întâmpinarea venirii, întrupării Fiului lui Dumnezeu,
când creștinii se spovedesc și se împărtășesc. Iubiților, rugăciunea nu trebuie
s-o rostim așa, fără cugetare la ea; ci gândit fiecare cuvânt. Această cugetare
adâncă e în suflet. Și când eu, cu credință rostesc orice cuvânt al rugăciunii
Tatăl nostru – Te simt, Tată, pe Tine, sau când rostesc Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu – simt, conștientizez că Tu ești Fiul lui Dumnezeu
Celui viu, iar când mă împărtășesc, realizez că Tu ești Cel Care “ai venit să-i
mântuiești pe cei păcătoși...“. Or, cei poftiți la cină din pilda Mântuitorului
n-au trăit în adâncul lor această legătură cu Stăpânul care îi chema la masa
Lui; ci numai în trup. Și dacă eu îmi îndrept atenția numai către trup, o
îndrept către muritor și către moarte. Și dacă eu mănânc doar pâine și vin, și
orice din lumea aceasta, fără să simt că e darul lui Dumnezeu, atunci mă unesc
cu ce e mortăciune. Și uit parcă, și sunt surd la glasul făpturilor care, cum
spuneam adineaori, toate strigă, și bobul de grâu, și bobul de strugure: “Eu sunt
menit pentru Împărtășanie“. Să simțim împărtășirea cu veșnicia lui Hristos,
iubiților! Sfântul Simeon Noul Teolog, tânguindu-se la o împărtășanie de starea
lui sufletească, zice: “Doamne, adeseori primesc Trupul și Sângele Tau, și stiu
teoretic că eu mă împărtășesc cu Trup și Sânge, dar eu nu simt, Doamne! Tu,
Care ai trecut prin ușile încuiate (deci Tu, al cărui Trup e îndumnezeit),
Doamne, luminează-mă cu Duhul Tău cel Sfânt. Înduhovnicește-mă, Doamne! Să simt
cu duhul în pâinea și vinul de pe altar, Trupul și Sângele Tău! Înduhovnicite,
îndumnezeite, Doamne!… Și așa, din Tine să mă împărtășesc, și așa să trăiesc
mereu taina Ta, Doamne, taina venirii Tale. Să simt că Împărtășania este darul
eternității Tale, Doamne! Că în toate eu Te văd pe Tine, căci toate prin Tine
s-au făcut, și toate sunt un dar, o Euharistie, toate dorind să devină trup și
sânge dumnezeiesc“. Și eu însumi să fiu părtaș la Cina Ta, la Trupul și Sângele
Tîu, la masa Ta, în casa slavei Tale… Cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, cu
rugăciunile Maicii Tale și ale tuturor sfinților. Amin.
ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU DEZLEGARE LA PEȘTE 16 Decembrie
A. GUSTĂRI
Pastă
de măsline şi sardele (pentru 2 persoane)
măsline
|
10 bucăţi
|
sardele
|
200 grame
|
Ceapă
|
1 bucată
|
lămâie
|
1 bucată
|
margarină
|
50 grame
|
Se scot sâmburii din măsline, se toacă o
ceapă, se curăţă sardelele, apoi se dau prin maşina
de tocat toate şi se amestecă cu margarina
şi zeama de lămâie până se formează o pastă omogenă.
Se serveşte pe felii de pâine.
|
B. SALATE
Salată
de peşte marinat
cartofi
|
500 grame
|
peşte marinat
|
300 grame
|
salată
|
1 bucată
|
ceapă roşie
|
1 bucată
|
muştar
|
După gust
|
ulei de măsline
|
100 ml
|
oţet
|
30 grame
|
Se fierb cartofii în coajă şi apoi se
curăţă si se feliază. Ceapa roşie se curăţă şi se taie rondele subţiri. Se
amestecă toţi cartofii cu frunzele de salată, bucăţile de peşte marinat şi cu
rondelele de ceapă.
Cu uleiul de măsline, muştar, sare şi un pic de oţet (o parte oţet, trei părţi ulei) se prepară un sos care se toarnă peste celelalte ingrediente. |
C. SOSURI
Azi nu
avem nevoie de un sos pregătit separat!
D. BORŞURI
Borş
de peşte
caras,morcov,lămâie,adrei,roşii,bulion,ceapă,
|
Câte 1 bucată din fiecare şi o lingură de
bulion
|
Se spală carasul şi se pune la fiert apoi
legumele se taie mărunt şi se pun în oală, se lasă la fiert apoi se poate
acri cu zeamă de lămâie
|
E. MÂNCĂRURI
Plachie
de păstrăv
păstrăv
|
6 bucăţi
|
ceapă
|
2 bucăţi
|
ulei
|
100 grame
|
pastă tomate
|
150 grame
|
zarzavat de iarnă
|
150 grame
|
sare
|
50 grame
|
Se curăţă peştele. Într-o tigaie se pune
uleiul la încins în care se adaugă ceapa tăiată mere. Se lasă să se călească
bine iar când începe să-şi schimbe culoarea se adaugă pasta de tomate şi
puţină apă. Se amestecă apoi se adaugă peştele care trebuie să fie acoperit
de apă. Se dă într-un clocot apoi se adaugă zarzavatul; se amestecă uşor apoi
adăugăm sarea după gust şi puţină sare de lămâie tot după gust. Se mai dă
într-un clocot sa nu sa se fărâme peştele. Se seveşte caldă cu mămăliguţă
caldă.
|
F. DULCIURI
Prăjitură „Ziua şi noaptea”
• 12 linguri ulei;
• 14 linguri zahăr;
• 14 linguri apă;
• 18 linguri făină;
• 2 linguriţe praf de copt;
• 1 vanilie;
• 2 – 3 linguri cacao;
• 1 cană nucă măcinată
Se amestecă bine ingredientele cu mixerul, se adaugă făină în care s-a amestecat praf de copt şi vanilie.
La sfârşit se adaugă nuca.
În tava unsă şi tapetată cu făină se toarnă jumătate din compoziţie.
Deasupra se toarnă cealaltă jumătate în care s-a adăugat cacao.
• 12 linguri ulei;
• 14 linguri zahăr;
• 14 linguri apă;
• 18 linguri făină;
• 2 linguriţe praf de copt;
• 1 vanilie;
• 2 – 3 linguri cacao;
• 1 cană nucă măcinată
Se amestecă bine ingredientele cu mixerul, se adaugă făină în care s-a amestecat praf de copt şi vanilie.
La sfârşit se adaugă nuca.
În tava unsă şi tapetată cu făină se toarnă jumătate din compoziţie.
Deasupra se toarnă cealaltă jumătate în care s-a adăugat cacao.
ISTORIE PE ZILE 16 Decembrie
Evenimente
· 690: Urca pe tronul Chinei imparateasa Wu Zetian, singura femeie din istoria Chinei care a reusit sa ajunga la aceasta demnitate suprema. La vârsta de 13 ani (în aproximativ 639 d.Hr.), Wu a devenit o concubina împăratului Taizong. Nu i-a facut nici un copil împăratului, astfel incat la moartea acestuia, în 649, ea a părăsit palatul pentru a deveni calugarita budista, asa cum se intampla cu toate concubinele imperiale, atunci cand nu faceau copii. Acesta ar fi trebui să fi fost sfârșitul vietii ei, numai ca soarta i-a dat o altă șansă la glorie. Politica Chinei devenise extrem de complicată, iar impărătesei Wang, soția împăratului Gaozong (fiul împăratului Taizon), i-a fost teamă că sotul sau devenise prea îndrăgostit de amanta sa, pe nume Xiao. Aceasta era într-adevăr o chestiune de îngrijorare, pentru ca au fost numeroase cazurile in care concubinele le inlocuiau pe împărătese, care erau ucișe. Pentru a redirecționa atenția soțului ei de la concubina Xiao, împărăteasa i-a poruncit lui Wu – care era încă tânără și frumoasă, sa revina la palat și sa devina concubina imparatului. Această tactică a fost de un succes complet – chiar prea complet, de fapt…In câțiva ani, Wu Zetian le-a înlocuit atât pe consoarta Xiao cat și pe împărăteasa Wang, devenind in scurt timp favorita imparatului Gaozong. O lupta pentru putere neincetata a inceput sa se dea intre cele trei femei. In anul 655, concubina Xiao si fosta imparateasa Wang au fost acuzate de vrajitorie si au fost executate la ordinul lui Wu Zetian. După moartea lui Gaozong, Zhongzong, fiul vaduvei imperiale Wu, a devenit împărat. El a început imediat afișarea semnelor ingrijoratoare de independență, inclusiv de numire a funcționarilor pe posturi importante, fără a se consulta cu mama sa. Acest lucru submina baza de putere a lui Wu, iar ea a luat o acțiune decisivă. Zhongzong a fost demis și exilat, și fiul cel mai mic Wu, Ruizong, a devenit împărat. Wu l-a tinut pe noul impărat în izolare, pentru ca in 690 d.Hr., ea insasi sa preia tronul fiului ei, Ruizong, acesta devenind doar un print incoronat. Acest lucru a determinat multe nemultumiri în rândul tradiționaliștilor, pe care Wu i-a manipulat eficient si ca de obicei, cu brutalitate. Ea a extins competențele poliției secrete, și sute de opozanti au fost exilați, închiși sau chiar uciși. Si-a trimis generalii sa cucereasca Coreea, a actionat pentru raspandirea budismului în China si a oficializat aceasta religie, înlocuind religia Taoista. A redus taxele si a crescut producția din agricultură. A condus tara aproximativ 15 de ani, până când, la vârsta de 80 de ani, fiind grav bolnava, a fost destituita. A murit mai târziu, în același an. Desi, domnia sa a fost extrem de sangeroasa, ea ramane in istorie ca o fascinanta personalitate si ca unicul imparat de sex feminin al Chinei.
· 955: Incepe pontificatul Papei Ioan al XII –lea. Numele său era Octavian de Spoleto, dar a luat numele de Ioan al XII-lea, inaugurand astfel tradiţia medievală a schimbării numelui. Desfrânat, acesta a avut poate cea mai scandaloasa viata. Cronicarii vremii au denunţat în termeni foarte aspri domnia sa, unii numindu-l “Anticristul din templul lui Dumnezeu.” De fapt, îşi petrecea o mare parte din viata la vânătoare, sau in ospeţe şi orgii cu femei. El a fost cel care a stabilit că alegerea Papei trebuie să fie aprobată de către împărat. S-a nascut in anul 937 sau 939 si a decedat la 14 mai 964 la Roma. A fost papă al Romei din 16 decembrie 955 până la demisia lui pe 4 decembrie 963 cand un sinod l-a demis pentru motivul de “nedemnitate”. Ioan este considerat singurul papă care a obținut această funcție ca adolescent si a fost primul pontif care a uns un rege german împărat. Episcopul si istoricul contemporan Liutprand de Cremona scrie despre un șir de crime comise de el: omucidere, mutilări, adulter, incest (cu cele două surori ale sale), simonie, pasiunea vânătorii și a jocurilor, sperjur și blasfemie. A murit la Roma, în anul 964. Potrivit legendei, ar fi fost bătut până la moarte de către un soţ gelos.
· 1431: Războiul de 100 ani: Henric al VI al Angliei este incoronat rege al Frantei la catedrala Notre Dame din Paris . Henric fusese încoronat ca rege al Angliei la Westminster Abbey din Londra la 6 noiembrie 1429, cu o lună înainte să împlinească opt ani. A fost singurul copil și moștenitor al regelui Henric al V-lea al Angliei. S-a născut la 6 decembrie 1421 la Windsor și, la vârsta de nouă luni, la 31 august 1422 a mostenit tronul Angliei, când tatăl său a murit. Mama sa, Caterina de Valois, era fiica regelui Carol al VI-lea al Franței.
· 1554: La Wilno (Polonia) este parafat “Tratatul de alianţă şi de pace eternă” între Alexandru Lăpuşneanu domnul Moldovei şi Sigismund al II–lea August, regele Poloniei. Alexandru Lăpușneanu , domn al Moldovei care a domnit între septembrie 1552 – 18 noiembrie 1561 și octombrie 1564 – 9 martie 1568. Sigismund al II-lea August - (1 august 1520 – 7 iulie 1572), rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei, fiind singurul fiu a lui Sigismund I cel Bătrân, acesta urmând-l pe tatăl său sub numele de Sigismul al II-lea, în 1548,
· 1607: Lupte pentru domnia Moldovei între fiii lui Ieremia Movilă și Simion Movilă. În lupta de la Ștefănești, în 16 decembrie, Constantin Movilă l–a înfrânt pe vărul său Mihailaș, cucerind tronul Moldovei
· 1653: Oliver Cromwell devine Lord protector al Angliei, Scoției și Irlandei (până în 1658). Oliver Cromwell (n. 25 aprilie 1599 – d. 3 septembrie 1658) lider militar și politic englez, cunoscut în special pentru contribuția sa la transformarea Angliei într-o republică federală („Commonwealth”) și pentru rolul său ulterior de Lord Protector al Angliei, Scoției și Irlandei.
· 1707: Vulcanul Fuji, cel mai înalt munte din Japonia, începe ultima sa erupție. Erupția a durat până la 1 ianuarie 1708.
· 1773: În colonia britanică americana Massachusetts Bay, devenită ulterior statul american Massachusetts, în rada portului Boston, colonişti revoltati arunca in mare încărcături de ceai. Evenimentul, cunoscut ca “Boston Tea Party”, devine una din scânteile Revoluţiei americane (1776 – 1784). Războiul de Șapte Ani dintre Marea Britanie și Franța s-a încheiat cu victoria britanicilor profund îndatorați. Aceștia au trebuit să recurgă la cresterea taxelor si impozitelor in colonii. În mai 1773, Parlamentul britanic a adoptat Legea Ceaiului (Tea Act), conform căreia Compania Indiilor de Vest capătă dreptul de export a ceaiului fără vamǎ, ceaiul fiind desfăcut în America prin agenții proprii. La sfârșitul lunii noiembrie au sosit în port trei vase încărcate cu ceai. În noaptea de 16 decembrie 1773 , un grup de colonisti americani deghizați în indigeni, sprijiniți de un cordon masiv de cetățeni s-au urcat în cele trei vase, au sfărâmat lăzile și au aruncat ceaiul în apele golfului, evenimentul rămânând în istorie drept “Partida de Ceai de la Boston”, iar revoltele spontane s-au propagat de-a lungul coastei Atlanticului.
· 1811: În New Madrid, din Missouri, SUA, are loc primul cutremur dintr-o serie lungă de cutremure severe
· 1848: Adunarea fruntașilor români transilvăneni la Sibiu, unde se adoptă o petiție națională prin care se protestează împotriva „unirii” forțate a Transilvaniei cu Ungaria, hotarâtă în martie 1848.
· 1910: inginerul şi inventatorul român Henri Coandă a efectuat primul zbor experimental din lume al unui avion cu reacţie, de invenţie proprie (biplanul “Coandă”). Premiera mondială a avut loc cu ocazia celui de-al doilea Salon International de Aeronautica, de la Issy les Moulineaux, lîngă Paris, Franţa. Invenţia avionului cu reacţie, a făcut ca Henri Coanda să intre în istoria aviaţiei mondiale şi ca pionier al aviaţiei cu reacţie. Henri Coandă s-a născut în 7 iunie 1886 la Bucureşti şi a urmat Liceul “Sfîntul Sava” din localitatea natala, după care Liceul Militar din Iaşi. În 1905, a devenit ofiţer de artilerie, iar patru ani mai tîrziu a absolvit Scoala Superioară de Aeronautică din Paris, perioadă în care a realizat machete de avioane şi rachete cu care a reuşit să surprindă specialiştii. În anii 1905-1906, a conceput machete de rachete şi o macheta de avion cu un motor rachetă cu combustibil solid. Celebrul inginer Gustave Eiffel (1832 – 1923) şi savantul Paul Painlevé (1863 – 1933) l-au sprijinit pe Henri Coanda să construiască un banc mobil, de incercări, montat pe o locomotivă, şi un dispozitiv original, de inregistrare a fenomenelor aerodinamice, din jurul aripilor groase. Cercetările au adus rezultatul scontat şi la 16 decembrie 1910, la Salonul Internaţioinal de Aeronautică de la Issy les Moulineaux din Paris, Henri Coanda a revoluţionat aeronautica cu una dintre cele mai importante creaţii ale sale. Henri Coandă a prezentat şi pilotat primul avion cu reacţie din lume, cunoscut ca “biplanul Coandă”. Calităţile sale de constructor nu au fost trecute cu vederea, astfel ca a fost imediat angajat la Uzinele de Avioane din Bristol, Marea Britanie, unde a ramas pînă în 1914. La Bristol, savantul a conceput si construit, în anii 1911 – 1914, cîteva tipuri de avioane, printre care şi avionul denumit “Bristol – Coandă”, cu remarcabile calităţi, pentru acei ani. În anul 1914, Henri Coanda a inventat tunul făra recul, pentru aviaţie, care nu suprasolicita structura avionului, în timpul tragerii. În anul 1934, Henri Coandă a obţinut, în Franţa, brevetul pentru invenţia “Procedeu şi dispozitiv pentru devierea unui fluid într-un alt fluid”. Noul fenomen fizic descoperit de Henri Coandă – “Devierea unui jet plan de fluid ce patrunde în alt fluid în vecinătatea unui perete convex” – a fost denumit “efectul Coandă”. Utilizarea practică a “efectului Coandă” a fost începută de descoperitorul sau, care a inventat şi brevetat în 1935, în Franţa “Aerodina lenticulară” (discul zburator), precum şi alte invenţii (”Dispozitiv pentru îmbunătaţirea randamentului motorului cu combustie interna”, “Frînă de recul pentru armele de foc”). Aflîndu-se la baza a numeroase aplicaţii, “efectul Coanda” este, fără îndoială, certificatul de naştere a mecanicii fluidelor, o nouă ramură a tehnicii. Cercetarile din numeroase ţări, printre care şi România, au condus la multe utilizări practice ale “efectului Coanda” – propulsia şi sustentaţia vehiculelor aeriene, îmbunătăţirea turbinelor cu gaze, amplificatoare cu fluide, aparate pneumatice, amortizoare de zgomote etc. Inventator prolific, cu peste 250 de invenţii brevetate, Henri Coanda a conceput şi realizat aparate de ochire, pentru avioanele militare, vagoane de beton, cisterne de beton, pentru transportul pe calea ferata, rezervoare de beton, subansamble şi elemente pentru case prefabricate (înca din 1918), o instalaţie solară, pentru desalinizarea apei de mare. În 1971, inventatorul român a infiinţat, la Bucureşti, Institutul de Creaţie Ştiinţifică şi Tehnică. A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti şi a fost membru al Academiei Române, precum şi al Societăţii Aeronautice Engleze. Inginerul şi savantul român Henri Coandă a încetat din viaţă la vîrsta de 86 de ani, la 25 noiembrie 1972.
· 1918: Decret privind exproprierea pământului. Începutul reformei agrare (între 1918–1921 s–au expropriat de la vechii proprietari aproximativ 6 milioane ha de pamânt ce au fost împărțite țăranilor, modificându–se astfel structura proprietății în noua Românie)
· 1920: Unul dintre cele mai devastatoare cutremure din istorie a avut loc în provincia chineză Gansu. Numărul persoanelor decedate s-a ridicat la 200.000.
· 1922: Președintele Poloniei Gabriel Narutowicz este asasinat de pictorul Eligiusz Niewiadomski la Galeria Zachęta din Varșovia.
· 1938: Este înființat Frontul Renașterii Naționale, sub conducerea regelui Carol al II–lea. După alegerile din iunie 1939, câștigate de FRN, devenit partid unic, un decret–lege cerea tuturor deputaților și senatorilor să poarte uniforma FRN și să presteze juramânt de credință regelui.
· 1944: Reapărea zilnic (până la 12 februarie 1945), la Bucureşti, ultima serie a revistei „Bilete de papagal”, sub direcţia lui Tudor Arghezi (prima serie a revistei de format liliput a apărut, zilnic, între 2 februarie 1928 – 10 august 1929 şi 15 iunie -5 octombrie 1930, continuată, săptămânal, între anii 1937 şi 1938).
· 1944: Al doilea război mondial: Ultima ofensivă germană în Vest: "Ofensiva din Ardeni". Ofensiva din Ardeni (cunoscută și ca Ofensiva Von Rundstedt) (16 decembrie 1944 – 25 ianuarie 1945), a fost o puternică ofensivă inițiată de Germania (die Ardennenoffensive) împotriva Aliaților, la data de 16 decembrie 1944. Aceasta se poate spune că a fost printre ultimele ofensive importante al Germaniei înainte de capitulare. Ea a fost o contraofensivă prin care Germania a căutat să împiedice înaintarea trupelor aliate ale SUA și Marii Britanii. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munților Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul orașelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot, Clerf, Diekirch, Vianden și a cantoanelor din estul Belgiei. Trupele aliate erau constituite din 83.000 de soldați, 400 de blindate și 400 de tunuri, fiind comandate de Dwight D. Eisenhower, Bernard Montgomery și Omar N. Bradley. La comanda trupelor germane se aflau Gerd von Rundstedt și Walter Model, efectivul trupelor germane fiind de 200.000 de soldați, 600 de blindate și 1.900 de tunuri. Operațiunea a fost numită „Unternehmen Christrose” (Trandafirii lui Isus). Frontul avea lățimea de 60 km, trupele germane reușind să străpungă liniile inamice și să pătrundă pe o adâncime de circa 100 km. Țelul acțiunii era ocuparea orașului Antwerpen, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane. După o luptă crâncenă de șase săptămâni, trupele germane au fost respinse până la linia inițială a frontului. Trupele americane și-au refăcut pierderile în circa 2 săptămâni, pe când Germania a epuizat ultimele sale rezerve militare, ceea ce a accelerat sfârșitul războiului. Bilanțul ofensivei a fost sever de partea aliaților, 19.276 de morți, 47.139 de răniți, 21.144 prizonieri și dispăruți. Pierderile trupelor germane s-au soldat la 17.236 de morți, 16.000 prizonieri și dispăruți, precum și 34.439 de răniți.
· 1945: Moscova. Conferința miniștrilor Afacerilor Externe ai URSS, SUA și Marii Britanii. În privința României, Conferința hotărăște recunoașterea guvernului condus de Petru Groza, dar cere includerea câte unui reprezentant al PNL și PNȚ precum și organizarea de alegeri libere
· 1970: A avut loc premiera filmului "Love Story", regia Arthur Hiller, film ce a avut un imens succes de public (protagoniști: Ali Mac Graw și Ryan O´Neal)
· 1989: La Timisora, a inceput Revolutia anticomunista din Romania. Izbucneau manifestaţiile antidictatoriale şi anticomuniste de la Timişoara, care au marcat începutul Revoluţiei române. La Timisora, câteva sute de simpatizanţi ai pastorului reformat maghiar Tokes Laszlo au aprins lumânari şi s-au rugat in preajma bisericii reformate. Oamenii au protestat astfel impotriva hotărârii judecatoreşti, în baza căreia pastorul Tokes urma să fie evacuat din Timişoara. Pe 16 decembrie, oamenii au început să se strângă din nou în faţa casei pastorului Laszlo Tokes. Ei au cerut primarului un document scris de anulare a ordinului de evacuare din oraş a pastorului. În jurul orei 15, s-a format o delegaţie care să meargă la primărie, să vadă ordinul scris. În loc să rezolve cererea, autorităţile i-au ameninţat pe oameni că, dacă nu vor elibera Piaţa Mare în două ore, vor fi împrăştiaţi cu tunuri cu apă. Laszlo Tokes i-a sfătuit pe oameni să plece acasă, dar timişorenii au început să scandeze lozinci, un tânăr a oprit un tramvai şi a strigat „Mă numesc Daniel Zăgănescu şi nu mi-e frică de Securitate. Jos Ceauşescu!” Mulţimea a reuşit să pună stăpânire pe centrul oraşului. Peste tot se auzeau strigăte şi îndemnuri. Circulaţia a fost întreruptă de cele câteva mii de persoane care se strânseseră în centrul oraşului. Se striga „Libertate, dreptate”, se cânta „Deşteaptă-te, române” şi s-a jucat Hora Unirii. Acesta a fost, spun martorii, momentul declanşării Revoluţiei Române. Coloanele s-au îndreptat spre Comitetul Judeţean al PCR, bine păzit de trupele Ministerului de Interne. Oficialităţile locale hotărâseră, în şedinţă, să mobilizeze toate forţele, pentru a-i îndepărta pe manifestanţi, şi chiar să ceară ajutor la Bucureşti. Oamenii au fost întâmpinaţi cu jeturi de apă, cu gaze lacrimogene şi bastoane de cauciuc. S-au făcut primele arestări, iar timişorenii s-au regrupat în faţa Catedralei, unde se simţeau mai protejaţi. Forţele de ordine şterg imediat urmele atacului asupra Comitetului Judeţean şi apoi atacă manifestanţii, de mai multe ori, în diferite locuri din oraş. Protestatarilor li se alătură studenţii şi sindicatele. A fost momentul în care protestul a devenit unul social. Oamenii au spart vitrinele magazinelor şi au dat foc cărţilor lui Ceauşescu, au distrus lozincile „Epocii de aur” de pe stradă. Până după miezul nopţii, au loc adevărate lupte de stradă. Pastorul Laszlo Tokes a fost arestat, dar combatanţii şi-au părăsit poziţiile spre dimineaţă, cu promisiunea, însă, că vor continua protestul şi pe 17 decembrie. În acea noapte, timişorenii au primit un mesaj de împăcare de la autorităţi – caloriferele erau fierbinţi, iar la robinete curgea apă caldă! In zilele care au venit, au avut loc ciocniri intre forţele de ordine şi manifestanţi, în urma cărora mai multe persoane au fost ucise.
· 2000: Colin Powell a devenit primul secretar de stat afro-american din istoria SUA. Colin Powell (n. 5 aprilie 1937), secretar de stat al SUA din 16 ianuarie 2001 si pana in aprilie 2005 . Șef al Statului Major interarme în timpul administrației lui George Bush, el a condus armata americană în timpul Războiului din Golf (Kuweit și Irak, 1991). A fost distins cu cele mai înalte distincții militare americane: Legion of Merit, Bronze Star, Air Medal, Purple Heart, Ronald Reagan Freedom Award.
· 2010: România a fost acceptată în unanimitate ca membru cu drepturi depline în cadrul Agenţiei Spaţiale Europene (ESA). Acordul de aderare a României la Convenţia Agenţiei Spaţiale Europene a fost semnat la data 20 ianuarie 2011, şi reprezintă încheierea unui proces de negociere între autorităţile române şi Agenţia Spaţială Europeană şi de pregătire a entităţilor române pentru participarea la programele şi proiectele ESA. Accesul direct la sistemele spaţiale ESA permite ţării noastre dezvoltarea unor aplicaţii spaţiale pentru agricultură, mediu, transporturi, măsurarea dezastrelor naturale şi telemedicină.
Nașteri
· 1485: S-a născut Catherine de Aragon, regină a Angliei (d. 1536). A fost fiica regelui Ferdinand de Aragon și a reginei Isabella de Castilia si a fost căsătorită succesiv cu 2 fii ai regelui Henric al VIII-lea al Angliei: mai întâi cu Arthur, prinț de Wales, decedat la foarte scurt timp după căsătorie, apoi cu Henric, care îi va succede la tron tatălui său. A fost mama reginei Maria I a Angliei, cunoscută ca Bloody Mary (Maria Sângeroasa).
· 1770: Ludwig van Beethoven (pronunție germană: audio; n. ,[1][2][3][4][5][6] Bonn, Electoratul de Köln[*][7][1][8][2] – d. ,[11][12][1][8][2][3][13][4][14][15][6][16][16][17][18][19][20] Viena, Imperiul Austriac[9][8][1]) a fost un compozitor german, recunoscut ca unul din cei mai mari compozitori din istoria muzicii. Este considerat un compozitor de tranziție între perioadele clasică și romantică ale muzicii. El a lăsat posterității opere nemuritoare, printre care:
- 9 simfonii ( a 3-a Eroica, a 5-a a Destinului, a 6-a Pastorala, a 9-a cu finalul Odă bucuriei pe versuri de Friedrich von Schiller, adoptată ca imn oficial al Uniunii Europene)
- 5 concerte pentru pian și orchestră (remarcabile al 4-lea și al 5-lea Imperialul)
- Un concert pentru vioară și orchestră
- Missa solemnis
- 32 Sonate pentru pian (printre care a 8-a Patetica, a 14-a Sonata Lunii, a 23-a Appassionata)
- Sonate pentru vioară și pian (mai cunoscută Sonata Kreutzer)
- 16 cvartete pentru coarde
- Opera Fidelio
· 1775: Jane Austen (n. 16 decembrie 1775, Steventon, Hampshire, Anglia – d. 18 iulie 1817, Winchester, Hampshire, Anglia) a fost o romancieră engleză din perioada romantică pre-victoriană. Datorită viziunii sale complex-realiste a vieții interioare a femeilor, a măiestriei descrierii, a amestecului bine dozat de descrieri la persoana a treia, respectiv de comentarii ironice și burlești, Austen a devenit fără îndoială cea mai notabilă scriitoare a epocii sale, cu o influență deosebită asupra tuturor cititorilor săi, chiar dacă, în timpul vieții, nu a avut prea mult succes.
Născută ca cel de-al șaptelea copil din opt (a avut cinci frați și o soră mai în vârstă, respectiv un frate mai tânăr) într-o familie mare și unită, aflată la marginea de jos a nobilimii engleze, Jane și-a trăit toată viața înconjurată de familia sa. La început, educația și-a primit-o de la tatăl și de la frații ei, dar și prin intermediul cititului. Educația sa formală a luat sfârșit când a părăsit școala Mânăstirii din Reading după un an și jumătate, cu puțin înainte de a împlini unsprezece ani. Cam pe atunci a început să scrie ceea ce tatăl ei numea „Povestiri într-un stil cu totul nou”. Când avea optsprezece sau nouăsprezece ani a scris primul său roman, Elinor și Marianne. Apoi s-a îndrăgostit.
Jane l-a întâlnit pe Tom Lefroy la Hampshire, în timpul vacanței de Crăciun din anul 1795. La jumătatea lunii ianuarie, el a plecat la Londrapentru a studia dreptul. Jane l-a văzut din nou la Londra în august, însă nu se mai cunoaște nimic despre relația lor până în toamna lui 1798când se dovedește că aceasta nu a avut niciun rezultat. (Unica soră a lui Jane a ars multe dintre scrisorile acesteia, nemairămânând niciuna datată între 18 septembrie 1796 și octombrie 1798.) Acești doi ani s-au numărat printre cei mai fructuoși din viața lui Jane. După ce s-a întors de la Londra, a scris Mândrie și Prejudecată, apoi a rescris Elinor și Marianne sub titlul de Rațiune și Simțire și, în final, Mânăstirea Northanger, pe care l-a terminat în 1799. Nu a mai scris nici un roman timp de peste zece ani.
Dezamăgirea sa în dragoste poate fi, în parte, motivul tăcerii sale, însă un eveniment și mai devastator a fost plecarea din Steventon a familiei sale în 1801, când tatăl său s-a pensionat, pentru a trăi în Bath, un loc pe care Jane îl ura. În decembrie 1802 un tânăr bogat o cere de soție pe Jane și ea acceptă; totuși, a doua zi, își retrage acceptul. Câteva luni mai târziu vinde Mănăstirea Northanger unui editor pentru 10 £, dar așteaptă în zadar publicarea cărții.
Tatăl ei a murit în 1805, iar în anul următor Jane, împreuna cu mama și cu sora sa, s-au mutat în Southampton unde au rămas până în vara anului 1809, când se mută în Chawton, satul Hampshire din care Jane Austen și-a lansat, în sfârșit, cariera de romancieră. A terminat Persuasiune cam cu un an înainte de moartea sa, provocată de boala Addison, pe 18 iulie 1817.
Suportul stabil al familiei sale a fost esențial în dezvoltarea lui Austen ca scriitor profesionist. Perioada în care Jane și-a dezvoltat capacitățile artistice a început în adolescență și a durat până la vârsta de treizeci și cinci de ani. În această perioadă, ea a scris trei romane importante și l-a început pe al patrulea. Din 1811 până în 1815, prin apariția romanelor „Rațiune și Simțire”(1811), „Mândrie și Prejudecată”(1813), „Parcul Mansfield” (1814) și „Emma”(1815), ea a avut succes ca scriitor. A mai scris alte două romane, „Mănăstirea Northanger” (scris între anii 1798 - 1799 și revizuit mai târziu) și „Persuasiune”, ambele publicate după moartea sa în 1817, și l-a început pe un al treilea (denumit eventual „Sanditon”), dar a decedat înaintea finalizării sale.
· 1804: Viktor Buniakovski, matematician rus (d. 1889)
* 1854: Nicolae Lugojanu cavaler de Caransebeș (în germană: Nikolaus Logoschan von Karánsebes, n. 16 decembrie 1854, Caransebeș – d. 27 martie 1927, Sibiu) a fost un militar și inventator român. A fost inițial general în Armata Comună a Austro-Ungariei, în care a avansat până la gradul de general de brigadă, ulterior a trecut în Armata Română, în care a fost înălțat la rangul de general de divizie.
* 1854: Nicolae Lugojanu cavaler de Caransebeș (în germană: Nikolaus Logoschan von Karánsebes, n. 16 decembrie 1854, Caransebeș – d. 27 martie 1927, Sibiu) a fost un militar și inventator român. A fost inițial general în Armata Comună a Austro-Ungariei, în care a avansat până la gradul de general de brigadă, ulterior a trecut în Armata Română, în care a fost înălțat la rangul de general de divizie.
· 1859: S-a născut la Mihoveni-Suceava, profesorul Vasile Tarnavschi, unul dintre teologii de seamă ai Ortodoxiei române, specializat în „Vechiul Testament”; (m. 4 februarie 1945, Bucureşti). Urmează cursurile Facultatăţii de Teologie la Cernăuţi (1878 – 1882). care-i conferă doctoratul în 1886, după care continuă cu Studii de specializare pentru Vechiul Testament şi limbi semitice la Viena, Breslau (azi Wroclaw) şi Berlin (1999-1900).A fost preot în Stroieşti – Suceava (1887 – 1889), preot şi profesor de Religie în Suceava (1889 – 1896), preot în Cernăuţi (1896-1898), docent (1900), profesor extraordinar (agregat, 1903), apoi titular ( 1906-1932) la catedra de Studiul biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică de la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, rămasă vacantă prin moartea lui Isidor Onciul (1897). A suplinit un timp catedra de Teologie practică, a predat cursuri neobligatorii de aramaică, siriacă şi arabă şi a fost decan al Facultăţii de Teologie (de cinci ori), rector al Universităţii din Cernăuţi de două ori (1918-1920), arhipresbiter stavrofor, apoi mitrofor 1923), director şi redactor al revistei “Candela” (1923- 1932), preşedinte al Asociatiei clerului din Bucovina (1923 – 1924). Prin activitatea sa la catedră, dar mai ales prin lucrările sale, poate fi socotit cel mai de seamă teolog veterotestamentar ortodox român.
· 1860: S-a născut la Caransebeş, în Banatul opcupat de Austria, generalul erou român Ion Dragalina, unul dintre cei mai competenţi şi, totodată, unul dintre cei mai cinstiţi comandanţi militari ai Armatei Române. A urmat cursurile şcolii primare din Caransebeş, unde şcoala grănicerească se număra printre cele mai apreciate instituţii de învăţământ din Banat, apoi s-a înscris la şcoala de cadeţi din Timişoara şi, pentru că s-a dovedit unul dintre cei mai buni elevi, a fost admis la Academia Militară Imperială din Viena, pe care a absolvit-o în anul 1884. În anul 1887, el a demisionat din armata imperială şi a trecut în România. Tânărul ofiţer bănăţean a fost primit în armata regală română cu gradul de sublocotenent. În anul 1908, el avea gradul de locotenent-colonel şi a fost numit la comanda Şcolii Militare de Infanterie din Bucureşti, post pe care l-a deţinut până în anul 1911. A fost decorat cu ordinul Steaua României, acordat de Regele Carol I. La izbucnirea primului război mondial, el avea deja gradul de general şi se afla la şefia Comandamentului 3 Teritorial. Generalul Ioan Dragalina a preluat postul de comandant al Diviziei I de Infanterie, care se afla la Drobeta Turnu Severin. Trupele sale au luptat cu curaj la Orşova şi pe Valea Cernei. În octombrie 1916, în clipe grele, el a fost numit la comanda Armatei I, cu speranţa că acţiunea sa curajoasă şi geniul său militar vor răsturna situaţia de pe front în favoarea armatei române, confruntată cu Puterile Centrale. În dimineaţa zilei de 12 octombrie 1916. Generalul Dragalina a plecat personal în Valea Jiului, unde se concentra ofensiva austro-germană, pentru a vorbi cu comandanţii aflaţi în primele linii. El a ajuns în primele linii şi a trecut podul din apropierea Mănăstirii Lainici. Acolo, el s-a spovedit. La întoarcere, pe pod, generarul a fost prins într-un schimb de focuri. Generalul Dragalina a fost rănit de două gloanţe în braţul stâng şi în omoplat. Maşina avariată a reuşit să ajungă în tabăra română unde a fost transportat într‑un spital de campanie, unde a primit primele îngrijiri. A fost dus apoi la Târgu-Jiu. Seara, el a fost transportat la Craiova, unde doctorii au decis că este necesară amputarea braţului rănit. Pentru că unii medici ezitau să-şi ia răspunderea operaţiei, generalul a fost transferat de urgenţă la Spitalul Militar de la Palatul Regal din Bucureşti. Trenul sanitar a ajuns în Bucureşti abia în seara zilei de 13 octombrie. Rana i se infectase. Pe patul de spital, generalul a fost vizitat de Regele Ferdinand I al României, care i-a conferit importanta distincţie reprezentată de Ordinul Mihai Viteazul. La 16 octombrie 1916, i-a fost amputat braţul stâng. Generalul a făcut, însă septicemie şi a murit la 24 octombrie/ 9 noiembrie 1916. Slujba de înmormântare a fost oficiată la Biserica Albă din București, în prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol al II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Brătianu (prim-ministrul României), Vintilă I.C. Brătianu (ministrul de război), Barbu Ștefănescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari străini în România. Este înmormântat în Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).
· 1878: S-a nascut la Calarasi, Nicolae Bănescu, bizantinolog, fost vicepreşedinte al Academiei Române; (d.11 octombrie 1971, Bucuresti).
· 1881 - S-a născut I. Valjan, comediograf, autor de piese într-un act, cele mai multe dintre ele puse în scenă în perioada interbelică: "Generaţia de sacrificiu", "Lumina" (m. 29 aprilie 1960)
· 1882 - S-a născut Zoltan Kodaly, muzician (m. 6 martie 1967)
* 1884:
* 1884:
Ion N. Angelescu (n. 16 decembrie 1884 la Tecuci – d. 16 februarie 1930 la București)[1] a fost un economist, profesor universitar și om politic român.
· 1888: S-a născut Alexandru Karadjordjevici, rege al Iugoslaviei. A fost întâiul rege al Regatului Iugoslaviei, fiind înainte, între anii 1921 – 1929, suveran al Regatului sârbo-croato-sloven (1929 – 1934); (d. 09.10.1934) .
* 1894: Ștefan Manciulea (n. 16 decembrie 1894, Straja, comuna Berghin, județul Alba – d. 12 iulie 1985, Blaj) a fost un profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român.
* 1894: Ștefan Manciulea (n. 16 decembrie 1894, Straja, comuna Berghin, județul Alba – d. 12 iulie 1985, Blaj) a fost un profesor, geograf, istoric, istoric literar și preot greco-catolic român.
· 1917: S-a nascut Arthur C. Clarke, scriitor de SF, inventator și futurolog britanic. Opera sa de referință este romanul Odiseea spațială 2001, scrisă pe baza scenariului filmului cu același titlu împreună cu regizorul american celebru Stanley Kubrick; (d. 19.03.2008).
* 1923: Ion Cosma (n. 16 decembrie 1923 - ?) a fost un comunist român.
* 1923: Ion Cosma (n. 16 decembrie 1923 - ?) a fost un comunist român.
În 1945 a devenit membru al PCR. A fost membru al CC al PMR. În mai 1961 a fost decorat cu Medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".
A fost ministru al Agriculturii între 1957-1962, ulterior președinte al Comitetului Executiv al Sfatului Popular București (1962-1968), ministru al Turismului (1970-1978), ambasador în Polonia (1978-1984) și Egipt (1985-1987).
A fost primar al Bucureștiului din aprilie 1962 până în februarie 1968. A construit în 1963 13623 de apartamente, a amenajat Piața Unirii, Gara de Nord, săli de spectacol și a amplasat statuia lui Mihai Eminescu în Parcul Cișmigiu. [1]
· 1926: S-a născut juristul Ioan Ceterchi; specialist în teoria statului şi a dreptului; membru corespondent al Academiei Române din 1974; (m. 1992).
· 1937: S-a născut la Rădăuţi,pictorul şi profesorul Marin Gherasim, preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici din România, laureat al Marelui Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici pe anul 2001 (eseuri „A patra dimensiuni”). Este o personalitate marcantă a artei românești şi membru fondator al Grupării 9+1.
· 1940 - S–a născut Florentina Ileana Mirea, pictor scenograf; a creat costumele pentru filme artistice precum: „Ecaterina Teodoroiu”, regia Dinu Cocea, „Oglinda”, regia Sergiu Nicolaescu).
· 1945 - S-a născut Tony Hicks, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Hollies).
· 1946: S-a nascut Benny Andersson, solist si compozitor suedez, component al trupei ABBA. Pe numele intreg Goran Bror Andersson, muzicianul s-a nascut in Stockolm si a inceput sa cante de la 6 ani impreuna cu tatal si bunicul sau. In 1964 a intrat in trupa The Hep Stars, care in doar un an a devenit cea mai bine vanduta trupa pop din Suedia. Doi ani mai tarziu l-a cunoscut pe Bjorn Ulvaeus, pe atunci component al unei formatii de muzica folk, si a compus cu acesta primul cantec. Cam in aceeasi perioada, Benny Andersson a intalnit-o si pe Anni-Frid “Frida” Lyngstad, care avea sa ii devina nu doar partenera de scena, ci si de viata – in 1978. La sfarsitul anului 1970, a fost cooptata in grup si Agnetha Faltskog. Cei patru amici au infiintat formatia ABBA in 1972, devenita celebra in foarte scurt timp. Benny Andersson s-a ocupat si de alte proiecte muzicale, fiind autorul mai multor musicaluri de succes.
· 1949: S-a nascut Billy Gibbons, chitarist, vocalist şi compozitor american (grupul ZZ Top).
· 1950: S-a nascut in localitatea Ciorani, jud. Prahova, Nelu Ploiesteanu, cântăreţ român de muzică de petrecere.
· 1954 - S–a născut Emil Iordache, critic literar şi scriitor.
· 1956 - S–a născut Călin–Andrei Mihăilescu, teoretician, critic literar, eseist, stabilit, din anul 1987 în Canada.
· 1958 - S–a născut Dani Constantin, compozitor de muzică uşoară. A contribuit la lansarea lui Adrian Daminescu, a colaborat cu Mihaela Oancea, Mirabela Dauer, Dida Drăgan, Elena Cârstea, Sanda Ladoşi (music-hal -ul „Idolul şi Ion Anapoda”, „E..e..e iubire”).
* 1958: Nicolae Olaru (n. 16 decembrie 1958, Sîrcova, raionul Rezina) este un politician și antreprenor din Republica Moldova, membru PLDM, deputat în Parlamentul Republicii Moldova începând cu anul 2010.[1] Pe 2 iulie 2014, alături de fracțiunea PLDM, acesta a votat pentru ratificarea Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova.[2]
* 1963: Vasilica-Viorica Dăncilă (n. Nica, 16 decembrie 1963, Roșiorii de Vede) este un politician român, membră a Partidului Social Democrat, care din 29 ianuarie 2018 ocupă funcția de prim-ministru al României. Este prima femeie din istoria României care ocupă această funcție.[2] A deținut anterior două mandate succesive de deputat în Parlamentul Europeandin partea PSD.
Viorica Dăncilă a devenit membru al Partidului Social Democrat în anul 1996, în organizația din Teleorman a PSD. De-a lungul anilor a deținut poziții atât în cadrul PSD, cât și în cadrul administrației locale. Viorica Dăncilă a fost consilier local și consilier județean, până în anul 2009, când a fost aleasă ca europarlamentar, pentru un prim mandat. De asemenea, Viorica Dăncilă a deținut în partid funcțiile de președinte de organizație locală, vicepreședinte al Organizației PSD Teleorman, președinte al OFSD Teleorman, fiind, în prezent, președinte la nivel național al Organizației Femeilor Social Democrate.
Viorica Dăncilă a fost propusă la data de 16 ianuarie 2018 de către PSD pentru funcția de prim-ministru în cadrul Comitetului Executiv Național al partidului în urma demisiei prim-ministrului Mihai Tudose, tot din partea PSD. Guvernul acesteia a primit votul de încredere al Parlamentului pe 29 ianuarie 2018.
· 1971: S-a nascut Crina Matei, actriţă de teatru şi film, prezentatoare de emisiuni de televiziune (filmul „La urgenţă”, producţie pentru TVR 1).
· 1973: Scott Storch, rapper, producator american
* 1975: Valentin Bădoi (n. 16 decembrie 1975, Turnu Măgurele, România) este un antrenor și fost jucător de fotbal din România, care a evoluat ultima oară la echipa FC Brașov pe postul de fundaș, dar care a jucat de-a lungul carierei și la Rapid București, FC Steaua București, FC Timișoara și FC Universitatea Craiova.[1] Din 2018 el antrenează la FC Carmen București echipa care evoluează in liga a 4-a de fotbal a României.
* 1975: Valentin Bădoi (n. 16 decembrie 1975, Turnu Măgurele, România) este un antrenor și fost jucător de fotbal din România, care a evoluat ultima oară la echipa FC Brașov pe postul de fundaș, dar care a jucat de-a lungul carierei și la Rapid București, FC Steaua București, FC Timișoara și FC Universitatea Craiova.[1] Din 2018 el antrenează la FC Carmen București echipa care evoluează in liga a 4-a de fotbal a României.
* 1980: Valeria Aurica (Beșe) Motogna (n. 16 decembrie 1980, la Bistrița) este o jucătoare de handbal din România care evoluează pentru CSU Oradea, în Divizia A. Motogna a anunțat că s-a retras din activitate la sfârșitul sezonului 2013-2014,[1] după ce a jucat la HC Zalău, dar a revenit asupra deciziei doi ani mai târziu, după discuții cu Doina Ardelean, antrenoarea CSU Oradea.[2][3]
De-a lungul carierei sale, handbalista a evoluat ca inter stânga, centru sau inter dreapta și a fost unul din cei mai buni apărători centrali ai echipelor la care a jucat.[4]
* 1982: Cristina Ghiță (n. 16 decembrie 1982) este o scrimeră română specializată pe floretă. A fost laureată cu argint pe echipe la Campionatul Mondial din 2005 și la Campionatul European din 2006.
* 1983: Ana-Claudia Țapardel (n. 16 decembrie 1983, București) este membră a Parlamentului European din partea României și activează în Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților (S&D).[1] Aleasă în luna mai 2014, este astăzi unul dintre cei mai tineri europarlamentari din Uniunea Europeană[2].
A candidat pentru Parlamentul European având ca obiective principale reducerea șomajului, mai ales în rândul tinerilor, îmbunătățirea legislației europene care reglementează drepturile muncii, dar și adoptarea pragului de venit minim garantat valabil pentru toate statele membre ale UE[3].
În Parlamentul European, Claudia Țapardel este membră în Comisia pentru Transport și Turism, în Comisia pentru afaceri constituționale și în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud, precum și membră supleantă în Comisia pentru Bugete, Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Mexic și Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană. De asemenea, este Copreședintă a Intergrupului pentru Dezvoltarea Turismului European și a Patrimoniului Cultural din Parlamentul European.
În Parlamentul European, Claudia Țapardel este membră în Comisia pentru Transport și Turism, în Comisia pentru afaceri constituționale și în Delegația pentru relațiile cu țările din Asia de Sud, precum și membră supleantă în Comisia pentru Bugete, Delegația la Comisia parlamentară mixtă UE-Mexic și Delegația la Adunarea Parlamentară Euro-Latinoamericană. De asemenea, este Copreședintă a Intergrupului pentru Dezvoltarea Turismului European și a Patrimoniului Cultural din Parlamentul European.
* 1998: Silvia Andreea Zarzu (n. 16 decembrie 1998, Onești) este o gimnastă română, campioană europeană în concursul pe echipe în 2014 la Sofia. A fost cea mai tânără concurentă a competiției.
Decese
· 714: A decedat Pepin de Herstal (n.cca. 635) militar franc, care a condus de fapt Francia ca Majordom al Palatului din anul 680 și până la moartea sa. A primit titlul de Duce și prinț al francilor după ce a cucerit toatele domeniile france. S-a angajat în mai multe războaie pentru a-și extinde putereareusind sa uneasca toate regatele france. În conflicte externe, Pepin a crescut puterea francilor prin invingerea alemanilor si burgunzilor. A început, de asemenea, procesul de creștinare a Germaniei.
· 999: A murit Adelaida de Burgundia (n. 931 sau 932 la Orbe, astăzi în Elvetia), numită și Sfânta Adelaida de Italia, cea de a doua soție a imparatului romano - german Otto I „cel Mare”. Împărăteasa Adelaida a fost poate cea mai proeminentă femeie din Europa secolului al X-lea. A fost regentă a Imperiului occidental în numele nepotului său, Otto al III-lea între anii 991- 995. După retragerea din viața politică, s-a stabilit într-o mănăstire pe care tot ea o întemeiase în anul 991 la Selz in Alsacia. Chiar dacă nu a devenit niciodată călugăriță, Adelaida și-a petrecut restul zilelor în rugăciune. A murit la abația de la Selz, la cîteva zile distanța de venirea noului mileniu, în care ea spera să fie de față la a doua venire a Mântuitorului. Adelaida s-a arătat interesată în opera de convertire a slavilor fiind un principal agent al lucrării Bisericii Catolice de construire a unei religii-culturi a Europei occidentale. Ziua ei ca sfântă, 16 Decembrie, este păstrată în multe dioceze din Germania.
· 1263: A decedat Haakon Haakonsson (n.martie / aprilie 1204), rege al Norvegiei din 1217 pana in 1263. A domnit 46 de ani, mai mult decat oricare rege norvegian pana atunci.
· 1325: A murit Carol de Valois, fondatorul Casei de Valois (n. 1270). Carol de Valois (franceză Charles de Valois; 12 martie 1270 – 16 decembrie 1325). Carol de Valois a fost al patrulea fiu al regelui Filip al III-lea al Franței și al reginei Isabela de Aragon.[1] A fost membru al Casei de Capet și a fondat Casa de Valois. În 1284, a fost creat Conte de Valois (sub numele de Charles I) de către tatăl său și în 1290 a primit titlul de Conte de Anjou din căsătoria cu Margareta de Anjou.
· 1859: A decedat filologul şi folcloristul german Wilhelm Grimm. În colaborare cu fratele său, Iacob, a publicat “Legendele eroice germane” şi culegerea de “Poveşti”, inspirată din folclorul german (n.24.02.1786).
· 1894: A murit arhitectul Alexandru Orăscu, participant la Revoluţia de la 1848 din Ţara Românească,promotor al clasicismului (clădirea veche a Universităţii şi hotelul „Bulevard” din Bucureşti, hotelul „Continental” din Constanţa ş.a.). A fost primul preşedinte al Societăţii Arhitecţilor Români (1891-1894); preşedinte al Ligii Culturale (1890-1892); (n. 1817).
· 1897: A încetat din viaţă scriitorul Alphonse Daudet (proză: “Scrisori din moara mea”; trilogia umoristică având în centru simpaticul personaj “Tartarin”); (n. 13 mai 1840).
· 1898 - A încetat din viaţă Pavel Mihalovici Tretiakov, fondatorul galeriei de artă plastică din Moscova ce îi poartă numele (n. 27 decembrie 1832)
* 1909: Protopopul greco-catolic al Năsăudului si memorandistul Gherasim Domide (n. 19 ianuarie 1856 - d. 16 decembrie1909, Bistrița), fiul țăranilor Grigore Domide și Matroana Gușăembrie, a fost un participant activ la redactarea și susținerea Memorandumului. S-a născut în comuna Rodna, județul Bistrița-Năsăud. În fața Căminului Cultural din Rodna îsi are locul de cinste, lângă bustul lui Florian Porcius, o statuie în memoria celui ce a fost un cetățean de seamă, preotul greco-catolic Gherasim Domide.
* 1909: Protopopul greco-catolic al Năsăudului si memorandistul Gherasim Domide (n. 19 ianuarie 1856 - d. 16 decembrie1909, Bistrița), fiul țăranilor Grigore Domide și Matroana Gușăembrie, a fost un participant activ la redactarea și susținerea Memorandumului. S-a născut în comuna Rodna, județul Bistrița-Năsăud. În fața Căminului Cultural din Rodna îsi are locul de cinste, lângă bustul lui Florian Porcius, o statuie în memoria celui ce a fost un cetățean de seamă, preotul greco-catolic Gherasim Domide.
· 1921 - A încetat din viaţă compozitorul Camille Saint-Saëns ("Samson şi Dalila") (n. 9 octombrie 1835)
· 1922: A fost asasinat Gabriel Narutowicz, primul președinte polonez (n. 1865). La doar cinci zile după preluarea mandatului, pe 16 decembrie 1922, Narutowicz a fost asasinat în timp ce participa la o expoziție de artă, în Galeria Națională de Artă „Zachęta”. Asasinul a fost un pictor, Eligiusz Niewiadomski, care a avut legături cu aripa dreaptă a Partidului Național Democrat. Uciderea lui Narutowicz a fost punctul culminant al unei campanii de propagandă agresivă împotriva lui. Asasinul a fost condamnat la moarte și executat în afara Cetății din Varșovia la 31 ianuarie. O parte a taberei de dreapta l-au perceput ca pe un erou. Decembrie 1922 a relevat un mare sentiment de intoleranță și naționalism în societatea poloneză.
· 1943: A încetat din viaţă arhitectul Nicolae Ghica-Budeşti, membru de onoare al Academiei Române, unul dintre promotorii stilului neoromânesc în arhitectură. Din 1930 a fost membru de onoare al Academiei Române. A proiectat noile clădiri ale Universităţii bucureştene, Muzeul Naţional de Artă – azi Muzeul Ţăranului Român; (n. 22 decembrie 1869).
· 1944 - A murit Glenn Miller, compozitor american de jazz (n.01.03.1894).
· 1965: A murit William Somerset Maugham, prozator şi dramaturg britanic (“Luna şi doi bani jumate”, “Între acte”, “Valurile”); (n.25.01.1874).
· 1980 - A încetat din viaţă Ion Maxim, critic literar, poet, prozator (roman "Pe malul Styxului") (n. 1 iulie 1925)
· 1989 - A încetat din viaţă actriţa Silvana Mangano; alături de Sophia Loren şi Gina Lollobrigida, este una dintre cele trei graţii ale cinematografului italian postbelic (din filmografie: "Moarte la Veneţia", "Dune", "Orez amar") (n. 21 aprilie 1930).
· 1991 - A încetat din viaţă actorul şi regizorulu Mihai Berechet; în 1957, a fost distribuit, alături de Maria Tănase şi Florin Piersic, în coproducţia româno-franceză "Ciulinii Bărăganului", după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati (n. 7 noiembrie 1927, Brăila). Filmografie-actor: Trandafirul galben (1981), Insula comorilor (1975),Piratii din Pacific (1975),
Răpirea fecioarelor (1968),Răzbunarea haiducilor (1968),Aventurile lui Tom Sawyer (1968),
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966),Golgota (1966),Ciulinii Bărăganului (1958). Filmografie-regizor: Comedie de moda veche (TV) / (1975),Momente „Caragiale” – Tren de placere (TV) / (1958).
Răpirea fecioarelor (1968),Răzbunarea haiducilor (1968),Aventurile lui Tom Sawyer (1968),
Calea Victoriei sau cheia visurilor (1966),Golgota (1966),Ciulinii Bărăganului (1958). Filmografie-regizor: Comedie de moda veche (TV) / (1975),Momente „Caragiale” – Tren de placere (TV) / (1958).
· 1993 - A murit prozatorul Ovidiu Constantinescu (n.28.03.1914).
· 2001: Georges Bernier, critic de artă francez, cel care a înființat, la începutul anilor ´50, prestigioasa revistă de artă "Ľ Oeil"
* 2002: Vladimir Stângaciu (n. 21 iunie 1907, Bulăiești, raionul Orhei - d. 16 decembrie 2002, București) a fost un pilot, mecanic inginer de aviație, pionierul hidroaviației românești, primul director al TAROM, cadru universitar la Institutul Politehnic București, General aviator.
* 2002: Vladimir Stângaciu (n. 21 iunie 1907, Bulăiești, raionul Orhei - d. 16 decembrie 2002, București) a fost un pilot, mecanic inginer de aviație, pionierul hidroaviației românești, primul director al TAROM, cadru universitar la Institutul Politehnic București, General aviator.
· 2003: A murit actorul de revistă Gioni Dimitriu; (n. 1921).
· 2008: A decedat Eugen Cizek, istoric și filolog român (n. 1932). A fost un specialist în filologie clasică, profesor universitar la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine din cadrul Universității din București, autorul unor studii privitoare la literatura latină, între care cea mai apreciată este „Istoria literaturii latine”. Prin vastitatea operei sale, publicată la cele mai mari edituri din străinătate, Eugen Cizek se înscrie în rândul celor mai importanti specialisti români in limbi clasice (latină cu precădere) din perioada postbelică. De altfel, Eugen Cizek a fost si unul dintre puținii clasiciști români de reputație internațională.
Sărbători
· Sf. Proroc Agheu; Sf. Teofana, imparateasa; (dezlegare la pește); Duminica a 28-a după Rusalii (calendar creștin-ortodox)
· Sf. Adelaida. Sfânta Adelaida de Italia (n. 931 sau 932, Orbe, astăzi în Elveția – d. 16 decembrie 999), numită și Adelaida de Burgundia, a fost cea de a doua soție a împăratului romano-german Otto I „cel Mare”. Împărăteasa Adelaida a fost poate cea mai proeminentă femeie din Europa secolului al X-lea. Ea a fost regentă a Imperiului occidental în numele nepotului său, Otto al III-lea între 991 și 995 (calendar romano-catolic)
· Sf Ageu (calendar greco-catolic)
ARTE 16 Decembrie
INVITAȚIE LA OPERĂ 16 Decembrie
"Samson & Dalila" de Camille Saint-Saëns
TOSCA Puccini - Teatro dell'Opera di Roma
MUZICĂ 16 Decembrie
Ludwig van Beethoven, compozitor german
Beethoven : Sonata No.14 Op.27 No.2 ("Moonlight") / Valentina Lisitsa: https://youtu.be/CKt0bIE3eaI;
Ludwig van Beethoven: Piano Concerto No.5 in E flat major - Murray Perahia (HD 1080p): https://youtu.be/LLiC6_V1K6k.
Compozitorul Camille Saint-Saëns
Glenn Miller, compozitor american de jazz
Tony Hicks, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Hollies)
Tony Hicks and The Hollies – 200 videoclipuri populare: https://youtu.be/V3yVarWeABM?list=PL3KxqhVR5OQ7kQJH57fJR9r5YCOAmI9sG.
Benny Andersson, solist si compozitor suedez, component al trupei ABBA
Billy Gibbons, chitarist, vocalist şi compozitor american (grupul ZZ Top)
Nelu Ploiesteanu, cântăreţ român de muzică de petrecere
Dani Constantin, compozitor de muzică uşoară
Cantaretul român Mihai Trăistariu
Mihai Traistariu - E iarna intre noi ( Official Single ): https://youtu.be/MXt8Lakdh38?list=RDMXt8Lakdh38.
Aylin Cadîr – 10 înregistrări: https://youtu.be/QT64it-tcWY?list=PLjOgPXJDpkH2iP6KC5M_13KjyVXMhLVdU.
ÎNREGISTRĂRI NOI:
Sonates de Scarlatti par le claveciniste Paolo Zanzu
Best Christmas Songs 2019 - Merry Christmas - Greatest Christmas Songs Playlist 2019
Beautiful Classic Guitar Music - Best Spanish Guitar Instrumental Love Songs
POEZIE 16 Decembrie
Ion Maxim
Ion Maxim - biografia, viaţa, activitatea şi opera literară
Ion Maxim (1 iulie 1925, comuna Tihău, judeţul Sălaj - 16 decembrie 1980, Timişoara) - poet, prozator şi critic. Fiul lui Augutin Maxim şi al Mariei (născută Vaida), învăţători. Absolvent al liceului „Sf. Vasile” din Blaj (1943). Debut în revista şcolară „Mlădiţe” (1941). Tot la Blaj debutează editorial cu volumul de povestiri fantastice Simfonia neterminată (1942), semnat cu pseudonimul literar Doctor Coppelius. În 1944 participă la luptele de pe frontul din Transilvania şi Ungaria: versurile din Însemnări pe scut (1968) şi jurnalul Oameni în alb (1970) evocă aceste momente.
Termină studii de Filosofie la Universitatea din Cluj (1948). Redactor la ziarul „România viitoare” din Sibiu (1944-1946) şi la „Lupta Ardealului” din Cluj (1946-1948). Profesor la Zalău (1948-1949), contabil la Timişoara (1964-1966), apoi psiholog în acelaşi oraş. Doctor în filosofie cu o teză despre formarea problemei cunoaşterii în filosofia presocratică (1971). Publică în „Orizont”, „Familia”, „Neue Literatur”, „Lumina”, „Tribuna” etc., unde semnează cu pseudonimul literar Iosif Mirescu.
Se afirmă, tardiv, în critică, paralel cu o reluare a preocupărilor de prozator: Atitudini critice (1973) ambiţionează conturarea unui tablou al criticii actuale; romanul Umbra de la Cozia (1980) evocă un moment din istoria medievală românească. Mai profund, în proza reflexivă (Pe malul Styxului, 1980) şi în eseul filosofic, în linia explorării documentului psihologic (Popas înAfrodisia, 1978) sau în cea istorică, dedicată filosofiei eline (Orfeu, bucuria cunoaşterii, 1976).
Autorul povestirilor fantastice din Simfonia neterminată (1942) evoluează imprevizibil, căutând parcă o formă literară care să-l exprime deplin: după Cântecul stelelor (1945), un „poem dramatic” ce continua inserţia elementului fantastic din volumul de debut, însemnări pe scut (1968) cuprinde versuri de evocare a războiului, scrise în tradiţia lui Camil Petrescu (Ciclulmorţii) şi Perpessicius (Scut şi targa).
Notaţia lirică se grefează pe un fond elegiac, acesta precumpănitor în Interferenţe (1968): „Aceeaşi ne-mplinire şi-acelaşi împlinit / Ce-şi proiectează umbra în noi, la infinit, / S-adună mareea ce-nvăluie pământul; / Fiorul s-adânceşte plămadă grea cuvântul” (Tezaur). Iubirea apusă structurează poemele scrise în registru clasic, nelipsind aplecarea spre meditaţia filosofică. Elementul muzical, mereu acelaşi, insinuează o monotonie a ritmului, ceea ce nu se întâmplă cu nuvelele dinFrumuseţe amară (1969), unde tentaţia metaforizării inutile (Modelul, Cumpăna) coexistă cu analizele remarcabile dinRetrospectivă sau Măscăriciul.
Decalajul valoric al prozelor se datorează şi accentuării factorului etic, Maxim fiind structural un moralist: „Am fost crescut la şcoala ordinii şi a echilibrului. Ordine în cosmos, echilibru în conştiinţă. Prima ca o realitate, a doua ca un deziderat”. Or, tocmai sub semnul acestui deziderat, chinuitor adesea, mărturisit cu sinceritate, stau Oameni în alb (1970), „însemnările de campanie” ce completează Însemnările pe scut, dar mai ales Atitudinile critice (1973) - o carte de critică a criticii, mai exact, de exegeză a unor atitudini critice, în care apetitul pentru controversă şi polemică nu substituie totuşi absenţa unor criterii clare şi, mai ales, proprii. Oricum, Maxim are meritul de a schiţa, printre primii, un tablou al criticii literare contemporane.
Cu Orfeu, bucuria cunoaşterii (1976), perspectiva se schimbă complet: având ca bază teza de doctorat De la existenţă laadevăr (condusă de către D.D. Roşca), studiul acesta e o incursiune avizată în filosofia presocratică, terminându-se cu un capitol de referinţă în literatura de specialitate, consacrat „modelului socratic”. În atingere cu filosofia sunt şi textele dinPopas în Afrodisia (1978) - rod al experienţelor psihologului: „cele mai multe sunt reconstituiri, fie pe baza răspunsurilor la chestionarele date, fie după însemnările din timpul convorbirilor, fie transcrieri de pe banda de magnetofon, utilizată uneori cu prudenţă şi cu consimţământul subiectului”. Cuprinzând „elemente din care se poate schiţa un profil psihologic”, paginile de-aici refac altfel autenticitatea camilpetresciană.
Procesul e reiterat, de altfel, în Pe malul Styxului (1980), un roman autobiografic ce, în ciuda stilului greoi, rămâne interesant prin radiografierea, într-un ton dezabuzat, amar, a primelor două decenii postbelice. Dramatismul epocii îl marchează profund pe cel care îşi rememorează tinereţea înainte de-a intra, pe patul de spital, în „întunericul deplin” al nefiinţei. Umbrade la Cozia (1980) încearcă „o reconstituire a spiritualităţii româneşti de la 1400”. Vehiculând idei de filosofie a istoriei deghizate epic, romanul nu depăşeşte totuşi o anumită suficienţă, ce caracterizează, de altfel, o bună parte din proza noastră de evocare istorică. Exersându-se în forme literare diverse, ca poezia, nuvela, reportajul sau romanul, Maxim rămâne mai mult în paginile de exegeză filosofică, precum şi prin sinceritatea examenului clinic al unei conştiinţe ultragiate.
Opera literară
• Simfonia neterminată, povestiri, Blaj, 1942;
• Cântecul stelelor, poem dramatic, Blaj, 1945;
• Interferenţe, versuri, Bucureşti, 1968;
• Însemnări pe scut, versuri, Bucureşti, 1968;
• Frumuseţe amară, nuvele, Bucureşti, 1969;
• Oameni în alb, Bucureşti, 1970;
• Atitudini critice, Timişoara, 1973;
• Orfeu, bucuria cunoaşterii, Bucureşti, 1976;
• Popas în Afrodisia, Bucureşti, 1978;
• Pe malul Styxului, roman, Bucureşti, 1980;
• Umbra de la Cozia, roman, Timişoara, 1980.
TEATRU/FILM 16 Decembrie
Cu Crina Matei
Cu actorul şi regizorul Mihai Berechet
Dragul meu ticalos - Zadornov Mihail
Micul Infern (teatru radiofonic ) de Mircea Ștefănescu
MOS CRACIUN Barbu Stefanescu de la Vrancea
FILM DOCUMENTAR 16 Decembrie
CE se Ascunde în Munţii Buzăului ?!?
SFATURI UTILE 16 Decembrie
INTERACȚIUNI ALIMENTE – MEDICAMENTE
Foarte mulți dintre noi sunt străini față de interacțiunile dintre medicament și alimente care au loc în interiorul organismului nostru, dar iată că ele există! Și trebuie să cunoaștem câteceva despre acestea.
Alimentele bogate în fibre vegetale, prin adsorbție, întârzie absorbția unor medicamente ca de ex. Digoxina;
Alimentele bogate în vitamina B6 (ficat de vită, carne porc, ton; vegetale proaspete: avocado, fasole verde), consumate în cantități mari, pot stimula biotransformarea antiparkinsonianului levodopa (care se regăsește în medicamentul Madopar), cu diminuarea eficacității;
Alimentele bogate în vitamina K (ficat, ceai negru, cereale; vegetale proaspete: broccoli, conopidă, morcovi, soia, spanac, varză), consumate în cantități mari, pot reduce efectul anticoagulantelor (Sintrom, Trombostop, Acenocumarol);
Alimentele bogate în tiramină (banane, brânzeturi fermentate, bere, ciocolată, cafea, ficat de pui, iaurt, pește afumat, struguri, vin roșu), consumate pe parcursul unui tratament antidrepresiv cu IMAO neselective (Iproniazida, Nialamină), pot declanșa sindromul “cheeese effect” (manifestat cu stimulare cardiovasculară periculoasă: HTA paroxistică, tahicardie, aritmii, AVC);
Aminoacizii (din proteinele alimentare) pot intra în competiție directă cu medicamentele cu structură de aminoacid, pentru sistemele de transport activ (ex. levodopa și alfa-metildopa);
Cafeaua prezintă antagonism de efect (are efect de stimulare a secreției gastrice) și reduce eficacitatea antiulceroaselor;
Băuturile acide (sucurile din fructe cu pH = 2,2-4,5; sifonul și coca-cola cu pH= 2,4-2,7; vinul cu pH= 2,3- 3,8 ) inflențează absorbția subtanțelor bazice și stabilitatea unor substanțe medicamentoase instabile la pH acid (ex. ampicilina, oxacilina, penicilina V, eritromicina bază). Aceste medicamente se administrează în general, la aproximativ 2-3 ore după masă, când pH-ul gastric este mai redus;
Lactate (lapte, brânză, smântână, frișcă), în asociere cu antiacide ce conțin Carbonat de Calciu (Dicarbocalm, Rennie) în doze mari, timp îndelungat, prin sinergism chimic, pot induce sindromul “antiacide-lapte” (manifestat cu: hipercalcemie marcată, scăderea secreției de parathormon, osteoporoză și litiază calcică).
Acestea sunt doar o mică parte din interacțiunile alimente-medicamente. Pentru a nu fi surprinși și a evita apariția unor interacțiuni nedorite TREBUIE să citiți cu multă atenție fișa produsului farmaceutic înainte de a începe tratamentul și să respectați prevederile cuprinse în această fișă însoțitoare.
GÂNDURI PESTE TIMP 16 Decembrie
Citate diverse:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu