vineri, 21 decembrie 2018

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 22 DECEMBRIE 2018

 Bună dimineața, prieteni!
Dacă ați postit și sunteți pregătiți sufletește vă invit să mergeți la duhovnicul Dumneavoastră pentru a vă spovedi și împărtăși!
Doamne ajută!

RELIGIE ORTODOXĂ 22 Decembrie

+) Sf Ier Petru Movilă, mitropolitul Kievului; Sf Mare Mc Anastasia 

Sf Ier Petru Movilă, mitropolitul Kievului

Petru Movila s-a nascut la 21 decembrie 1596, fiind al patrulea fiu al voievodului Moldovei -Simion Movila. Tatal sau a murit la 1607 si sub domnia lui Stefan Tomsa (1611), familia lui Petru Movila s-a retras in Polonia, unde avea multe rude. Si-a continuat studiile la Colegiul Fratiei Ortodoxe din Liov. Petru Movila a vizitat in 1622 vestita manastire Pecerska, unde s-a imprietenit cu staretul Zaharia Copistensclii si cu mitropolitul Iov Boretchi al Kievului.
A fost tuns in monahism la Lavra Pecerska, dupa anul 1625, iar in toamna anului 1627, la varsta de 31 de ani, a fost ales egumen al manastirii. In anul 1632, la moartea mitropolitului Iov, a fost ales in unanimitate Mitropolit al Kievului, Galitiei si a toata Rusia. In aceasta calitate a alcatuit o “Marturisire Ortodoxa“, in limba latina, care a fost aprobata de Sinodul de la Iasi din 1642 si confirmata de toti patriarhii ortodocsi.

Mitropolitul Petru Movila a pus pe colaboratorii sai sa faca cunoscuta viata duhovniceasca a calugarilor si ieromonahilor din Lavra Pecerska. Astfel au aparut cartile: Patericul Sfintilor din Pecerska (Kiev 1634) si Minunile Pesterilor Kievului (Kiev 1638). De asemenea s-a scris si despre icoanele facatoare de minuni din Pecerska. El insusi a tradus si publicat tratate ale Sfintilor Parinti pentru indrumare in viata duhovniceasca si ascetica a preotimii si a conducatorilor sai. A trecut la cele vesnice pe 22 decembrie 1646.
Canonizarea Ierarhului Petru Movila a fost savarsita de Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene la 6 decembrie 1996 si proclamata la 15 decembrie a aceluiasi an, dar inscrisa in calendarul acestei Biserici la 31 decembrie. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a aprobat, in sedinta sa de lucru din 12-13 martie 2002, praznuirea Sfantului Ierarh Petru Movila, Mitropolitul Kievului, la 22 decembrie.
Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintei Mare Mucenite Anastasia Romana

Viaţa Sfintei Marei Mucenițe Anastasia Romana

  În vremea împăraţilor Deciu şi Valerian şi a ighemonului Prov, era o mănăstire mică de fecioare în apropiere de cetatea Romei. Această mănăstire se afla la un loc deosebit şi neştiut, având câteva călugăriţe îmbunătăţite, între care era şi egumena Sofia, bătrână şi desăvârşită în fapte bune. În acea mănăstire se afla şi fericita fecioară Anastasia, de prin părţile Romei, care, rămânând orfană de părinţi la vârsta de trei ani, a fost luată de bătrâna Sofia, care a crescut-o în mănăstire, învăţând-o toate faptele bune, încât le covârşea pe toate celelalte fecioare, nu numai în frumuseţe, dar şi în post, în nevoinţe şi în toate celelalte osteneli. Ajungând cu vârsta aproape de douăzeci de ani şi aflând unii cetăţeni de frumuseţea ei, au dorit ca s-o ia în căsătorie şi foarte mult se sârguiau pentru acest lucru. Dar sfânta fecioară, socotindu-le pe toate deşertăciune, s-a făcut mireasă lui Hristos, păzindu-şi fecioria, priveghind ziua şi noaptea în rugăciuni.
 Iar diavolul se silea foarte mult ca s-o abată pe fecioara lui Hristos de la viaţa ei cea asemenea cu îngerii şi s-o înduplece spre lume, ostenindu-se asupra ei cu războiul trupului, cu gânduri necurate, cu înşelăciunile şoaptelor celor viclene şi cu alte feluri de meşteşuguri ale sale. N-a sporit însă nimic împotriva aceleia în a cărei neputincioasă fire se sălăşluia puterea lui Hristos, căci călca cu feciorelnicele ei picioare blestematul trup al şarpelui iadului. Neputând diavolul s-o biruiască pe mireasa cea nebiruită a lui Hristos cu războiul cel dinăuntru şi tăinuit, s-a ridicat împotriva ei pe faţă, pornind contra fecioarei pe cumpliţii muncitori. Pentru că în acea vreme era prigoană mare împotriva creştinilor, i-a îndemnat pe necredincioşii care îi urau pe creştini, ca s-o defaime pe ea la ighemonul Prov.
Mergând aceia la necuratul ighemon, i-au spus despre Anastasia că este o fecioară cum nu se află alta mai frumoasă în toată Roma. Apoi i-au mai spus că îşi petrece viaţa într-un loc deosebit, la nişte femei sărace, care vieţuiesc fără de bărbaţi şi nevoind să se căsătorească, batjocorind viaţa păgânilor, crezând în Cel răstignit şi râzând de zeii lor. Ighemonul, auzind de frumuseţea Anastasiei, îndată a trimis pe slujitorii săi ca s-o aducă. Aceştia s-au dus, dar nu au putut să deschidă mănăstirea, până ce n-au tăiat uşile cu securile. Văzând acest lucru, pustnicele celelalte s-au speriat foarte tare şi, temându-se, au deschis o altă uşă şi au fugit. Iar egumena Sofia nu a lăsat-o pe Anastasia, zicându-i: Fiica mea, Anastasia, nu te înfricoşa, căci acum a venit vremea nevoinţei. Iată Mirele tău, Iisus Hristos, vrea să te încununeze pe tine. Deci nu vreau să fugi din mănăstire şi să te pierd, mărgăritarul meu, pe care de la trei ani luându-te, te-am crescut şi până acum te-am păzit ca pe lumina ochilor".
Deci Sofia a ieşit înaintea ostaşilor şi le-a zis: Pe cine căutaţi şi ce vă trebuie?" Iar ei au răspuns: Bătrâno, dă-ne pe fecioara Anastasia, pe care o ai aici, căci aşa voieşte ighemonul Prov". Iar Sofia a zis: Bine, cu bucurie vă voi da pe Anastasia, însă numai atât mă rog vouă, domnii mei, să mai aşteptaţi două ceasuri până ce o voi împodobi pe ea, ca să fie plăcută ochilor stăpânului vostru". Slujitorii, socotind că vrea s-o înfrumuseţeze cu podoabe şi cu îmbrăcăminte obişnuită, au aşteptat două ceasuri. însă duhovniceas­ca maică Sofia, vrând să-şi înfrumuseţeze pe fiica sa cu podoabe sufleteşti ca să fie plăcută Mirelui ceresc, a luat-o şi a dus-o în biserică.
Punând-o înaintea altarului, cu plângere a grăit către dânsa: Fiica mea, Anastasia, acum se cade să arăţi cu fapte dragostea ta cea mare către Domnul, acum se cade ţie să rabzi chinuri pentru Hristos, iubitul tău Mire, şi să arăţi că eşti adevărata lui mireasă. Deci mă rog ţie, iubita mea fiică, să nu te înşele limba cea ascuţită ca briciul, să nu te ameţeşti de darurile şi de slava lumii celei deşarte, nici să nu te înfricoşezi de chinurile cele vremelnice, care îţi mijlocesc ţie viaţa cea veşnică. Iată, cămara Mirelui este deschisă; iată, locul odihnei cele veşnice îţi este gătit ţie; iată, cununa cea împletită ţie; iată, acum te cheamă la nuntă Mielul. Deci mergi către Dânsul cu veselie, mergi la nunta vieţii celei veşnice. Mă rog ţie, fiica mea, ia aminte la cuvintele mele şi adu-ţi aminte de ostenelile mele şi de grija ce am avut pentru tine, căci te-am crescut luându-te din pruncie, şi toată sârguinţa o puneam pentru aceasta, ca să te pregătesc mireasă curată împăratului slavei. Pentru aceasta m-am ostenit şi m-am rugat, pentru aceasta ziua şi noaptea te-am învăţat, ca să te uneşti cu Domnul din toata inima şi din tot sufletul.

Deci acum, fiica mea, să nu mă ruşinezi pe mine, maica ta, înaintea Domnului şi să nu-mi pogori în groapă bătrâneţile mele mai înainte de vreme, pentru că, dacă voi auzi de tine ceva împotriva dragostei lui Hristos, îndată mă voi sfârşi de mâhnire, îndată voi muri. Iar dacă voi auzi că rabzi pentru dragostea lui Hristos, că îţi pui pentru Dânsul viaţa ta, atunci voi fi maica ce se bucură de fiică, atunci se va înălţa cornul meu ca al inorogului şi bătrâneţile mele în untdelemn gras. Deci, fiica mea, să nu-ţi cruţi frumuseţea ta trupească şi să nu iubeşti viaţa cea vremelnică. Ci, când te vor amăgi cu cuvinte viclene, tu să nu-ţi abaţi inima spre ele; când te vor înfricoşa cu chinurile, tu să grăieşti: De frica voastră nu mă voi teme, nici mă voi tulbura, căci cu mine este Dumnezeul meuť. Când vor începe a te bate fără milă, tu să nu te temi de cei ce ucid trupul, căci sufletul nu pot să-1 ucidă. Sau, de te vor sfâşia şi-ţi vor chinui trupul, tu să te bucuri în pătimirile tale, căci împlineşti lipsa necazurilor lui Hristos în trupul tău. De vor începe a zdrobi mădularele tale, tu să-ţi aduci aminte că şi perii capului tău sunt număraţi de Domnul, Care va păzi toate oasele tale şi nici unul dintr-însele nu va pieri.
Capul de ar voi să ţi-1 taie, tu să priveşti la Hristos, Capul a toată Biserica, Care este slava ta şi care îţi înalţă capul tău. Nu te teme, fiica mea, de pătimirea cea aspră, căci Mirele tău îţi va sta în faţă nevăzut şi o să-ţi uşureze durerile tale şi o să te scoată din chinurile cele grele. Când vei suspina, El îţi va da ţie uşurare. Când vei slăbi, El te va întări. Când vei cădea din pricina bătăilor, El te va ridica. Când în dureri te vei umple de amărăciune, El îţi va îndulci inima şi-ţi va răcori sufletul şi nu se va depărta de tine, până ce, scoţându-te din mâna chinuitorilor, te va duce în cămara Sa cea cerească şi, chemând toate puterile îngereşti şi cetele tuturor sfinţilor, îţi va face bucurie şi te va încununa ca pe o mireasă a Sa, cu cununa cea nestricăcioasă, ca să împărăteşti împreună cu El întru slava cea veşnică".
Iar Anastasia a zis: Gata este inima mea să pătimesc pentru Hristos, gata este sufletul meu ca să mor pentru Dânsul; toată dorirea şi răsuflarea mea spre El era de demult şi este şi acum, ca întru mărturia dragostei mele către Domnul meu cel iubit să-mi pun sufletul meu pentru Dânsul. Iar acum, deoarece a venit vremea dorinţei mele, cu bucurie voi merge înaintea judecătorilor şi voi mărturisi preasfânt numele Dumnezeului meu. Dar tu, stăpâna şi maica mea, nu te teme pentru mine, nici nu te îndoi de tinereţea mea, căci cred că Domnul meu Iisus Hristos mă va întări pe mine, roaba Lui, Căruia roagă-te şi tu, maica mea iubită, ca să nu mă lase şi să nu mă depărteze pe mine, până ce voi săvârşi nevoinţa chinurilor întru numele Lui şi va cădea ruşinat vrăjmaşul, care s-a ridicat asupra noastră".
Astfel vorbind între ele două ceasuri şi mai bine şi dându-şi cea mai de pe urmă sărutare, slujitorii trimişi de ighemon s-au supărat aşteptând. Şi intrând în biserică, le-au găsit nu îngrijindu-se de împodobirea trupească, ci vorbind cu umilinţă, mângâindu-se una pe alta şi întărindu-se întru Domnul. De aceea, s-au mâniat foarte tare şi, apucând pe Anastasia ca lupul pe oaie, i-au pus fiare pe grumaz şi au dus-o repede în cetate, înfăţişând-o înaintea ighemonului. Iar ea, deşi stătea cu faţa înaintea lui, cu mintea sa era mai mult înaintea lui Hristos, Mirele ei, şi cu ochii inimii privea frumuseţea Lui.
Văzând-o, toţi s-au mirat de frumuseţea ei şi de smeriţii ei ochi, precum şi de blândeţea ei. Apoi ighemonul a zis către dânsa: De ce neam eşti, de ce credinţă, şi care îţi este numele?" Iar sfânta a răspuns cu glas blând, căutând în jos: Sunt fiica unui cetăţean din cetatea Romei şi sunt crescută în dreapta credinţă, iar numele meu este Anastasia". Ighemonul a zis: Romanilor le este neobişnuit acest nume şi nu ştiu ce înseamnă Anastasia". Sfânta a răspuns: Anastasia se tâlcuieşte înviere, căci Dumnezeu m-a înviat pe mine, ca să grăiesc împotriva ta, până ce îl voi birui pe tatăl tău, satana". Ighemonul a zis: Să-mi răspunzi cu blândeţe, fecioară, ca să nu mă porneşti spre mânie, căci îţi cruţ tinereţea şi nu vreau să pierd frumuseţea ta, ci ascultă-mă ca pe un tată care vrea să te sfătuiască de bine. De ce te-ai amăgit fără de folos cu învăţătura creştinească şi îţi pierzi în deşert anii tăi, lipsindu-te de viaţa cea bună şi de desfătările pe care zeii le-au dat oamenilor, spre veselie? De ce ascunzi într-un colţ întunecat o aşa frumuseţe, care şi la boierii cei mari poate să fie plăcută? Ce mângâiere ai dacă fugi de petrecerea împreună cu oamenii şi ca o fiară locuieşti singură? Care îţi este câştigul dacă eşti chinuită şi mergi la moarte pentru Cel răstignit? Oare nu este bine să te închini zeilor noştri cei fără de moarte, să-ţi iei un bărbat cinstit, frumos şi de neam bun, să te mângâi cu bucurii şi să te veseleşti cu fiii, să vieţuieşti în cinste şi în slavă, între oamenii cei buni şi să ai multe averi, aur şi argint, şi să nu-ţi pierzi în cea mai mare trudă şi sărăcie viaţa cea dată de zei, spre bună petrecere? Deci, te sfătuiesc pe tine, apropie-te şi te închină zeilor şi îndată vei avea bărbat de neam mare şi cinstit, slăvit şi bogat, care va fi înaintea scaunului împărătesc cu multă laudă şi cu care şi tu asemenea vei fi în mare cinste şi te vei îndulci de toate bunătăţile, în toate zilele vieţii tale".
La aceste cuvinte, Sfânta Anastasia, ridicându-şi ochii săi cei plecaţi în jos şi căutând la ighemon, a zis: Bărbatul meu, bogăţia mea, viaţa şi veselia mea este Domnul meu Iisus Hristos, de la Care nu mă voi întoarce cu amăgitoarele tale cuvinte. Nu mă vei înşela precum a înşelat şarpele pe Eva, nici îmi vei îndulci chinuirea cea amară a voastră. Nu mă vei despărţi de Domnul meu nici cu frica chinurilor, pentru care de o sută de ori, de ar fi cu putinţă, sunt gata să mor". Atunci ighemonul a poruncit celor ce stăteau de faţă să o bată peste obraz, zicându-i: Oare aşa răspunzi luminatului stăpânitor?" Apoi, vrând să o facă de ruşine, a poruncit să-i rupă hainele de pe dânsa şi să fie arătată goală înaintea tuturor. Şi a zis către dânsa: Oare frumos îţi este, fecioară, ca să stai înaintea tuturor aşa goală?" A răspuns sfânta: Nebunule, neruşinatule şi de toată necurăţia plin, aceasta nu este ruşinea mea, ci a ta. Ştie Domnul meu că niciodată soarele n-a văzut goliciunea mea, iar tu, punându-mă astfel în faţa poporului, să ştii că mai mult te-ai făcut de ruşine pe tine, decât pe mine. Pentru că pe mine de ruşinea aceasta mă va acoperi Mirele meu cu veşmântul slavei, iar pe tine te va acoperi în veci ruşinea feţei tale. Acum tot omul cu minte va zice: de n-ar fi fost ighemonul fără ruşine şi plin de pofte nelegiuite, n-ar fi dezgolit în faţa tuturor trupul cel feciorelnic". Apoi a zis celor ce o dezbrăcaseră: Dacă aţi dezgolit trupul meu şi dacă aţi pus înaintea mea uneltele chinurilor, pentru ce zăboviţi? Bateţi, tăiaţi, rupeţi trupul meu cel gol, acoperiţi-1 cu bătăi şi cu sângele meu. Iată, mă vedeţi gata spre a suferi chinuri şi să nu nădăjduiţi că veţi auzi altceva de la mine, decât numai aceasta, că voiesc să mor pentru Hristos".
Atunci, la porunca ighemonului, au întins-o cu faţa în jos şi au legat-o de patru stâlpi, apoi au pus sub dânsa foc cu smoală şi cu pucioasă şi astfel au chinuit-o cu foc şi cu fum greu, iar pe spate au bătut-o cu toiege fără milă. Sfânta răbda chinurile şi, în loc de suspinuri, zicea psalmul lui David: Miluieşte-mă, Dumnezeule". Atât de mult a fost bătută, încât au obosit cei care o băteau. După aceasta au dezlegat-o de pe stâlpi şi, luând-o de pe foc, au legat-o pe o roată şi, întorcând roata, toate oasele i le-au zdrobit, iar venele i s-au rupt. Dar ea se ruga către Domnul: Scăparea mea şi scutul meu, nu Te depărta de la mine, că slăbeşte sufletul meu din pricina durerilor şi a oaselor mele zdrobite". Şi îndată, cu puterea lui Dumnezeu, roata s-a oprit şi a stat nemişcată şi Sfânta Anastasia a fost dezlegată de o mână nevăzută. Apoi cu tot trupul s-a arătat nevătămată şi sănătoasă, încât toţi se mirau de o asemenea minune. Deci ighemonul putea cu o minune ca aceasta să vină în simţire şi la cunoştinţa adevăratului Dumnezeu, dar 1-a orbit răutatea şi a început cu alte munci a o chinui pe sfânta. A poruncit ca sfânta să fie spânzurată, să-i fie strujite coastele şi să-i rupă trupul, iar ea răbda toate acestea cu bărbăţie şi numai spre Unul Dumnezeu îşi ridica ochii, zicând: Vezi durerea mea cu care pătimesc pentru Tine, Mirele meu, şi binevoieşte ca sângele vărsat de netrebnica roaba Ta să-Ţi fie bineprimit şi să nu fiu lepădată din ceata sfintelor mărturisitoare".
După aceasta au coborât-o de pe lemn şi a zis ighemonul către dânsa: Anastasia, oare bine îţi este acum?" Iar sfânta a răspuns: Foarte bine, pentru că ce chin nu-mi este mie de folos şi bineprimit de către Acela pe care îl iubesc mai mult decât viaţa şi decât sufletul meu?" Atunci ighemonul a zis: Dacă îţi place să rabzi chinuri pentru Cel răstignit, îţi voi înmulţi această plăcere". Şi a poruncit ca să-i fie tăiaţi sânii cu briciul. Sfânta, văzând sângele care curgea din ea, a început a slăbi foarte mult şi cerea apă de băut. Unul dintre cei ce erau acolo, pe nume Chirii, aducând apă, i-a dat să bea, iar ea, gustând puţină apă, a zis către cel ce i-a dat apă: Să nu te lipseşti de plată de la Domnul, după cuvântul Lui, care a zis: Oricine vă va adăpa cu un pahar de apă rece în numele Meu - căci ai lui Hristos suntem - nu-şi va pierde plata sa". Ighemonul a zis către dânsa: Îţi sunt de ajuns chinurile sau mai vrei să fii chinuită?" A răspuns sfânta: Fă ce voieşti, Dumnezeul meu este puternic ca şi pentru mai mari chinuri să întărească puterea mea cea slăbită şi să-ţi surpe mândria ta". Atunci chinuitorul a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la degete, după aceea să-i taie mâinile şi picioarele şi apoi să-i sfărâme toţi dinţii. Sfânta a începuj iarăşi a slăbi şi a cere apă, căci din gura ei curgea mult sânge. Atunci Chirii, cel mai înainte pomenit, a adăpat-o cu puţină apă, iar ighemonul, văzându-1 pe Chirii că adapă pe muceniţă cu apă şi socotind că este creştin, căci aşa şi era, îndată a poruncit ca acesta să fie tăiat cu sabia. Şi fiind tăiat, fericitul Chirii s-a dus către Domnul ca să-şi ia plata sa pentru paharul cel cu apă rece cu care a adăpat pe muceniţa în numele lui Hristos.
     Sfânta, răcorindu-se cu apă, a răsuflat puţin şi se ruga, zicând: Nu mă lăsa pe mine, Dumnezeule, Mântuitorul meu". Şi ighemonul a poruncit ca să i se taie limba. Atunci sfânta a zis: Chiar şi limba de-mi vei tăia, băutorule de sânge şi nelegiuitule, inima mea tot nu încetează a striga către Domnul, căci El, pe cei ce se roagă în tăcere, mai bine îi ascultă". Luând sluga un cleşte, 1-a băgat în gura sfintei şi i-a tras limba afară şi i-a tăiat-o. Atunci tot poporul a strigat înspăimântat, defăimând şi ocărând pe ighemon pentru o muncire atât de cumplită şi lipsită de omenie. Ighemonul, mâniindu-se pe popor, a poruncit ca sfânta să fie dusă afară din cetate şi să i se taie cu sabia cinstitul ei cap. Astfel şi-a săvârşit nevoinţa muceniciei, sfânta şi vrednica de laudă, mare muceniţă a lui Hristos, Anastasia.
Sfântul ei trup a fost lăsat neîngropat ca să fie spre mâncare fiarelor şi păsărilor, dar cu dumnezeiască acoperire se păzea neatins. Venind noaptea, îngerul s-a arătat fericitei stareţe Sofia şi i-a poruncit să ia trupul Sfintei Anastasia care zăcea în câmp, afară din cetate. Ea, luând o pânză curată, a ieşit din mănăstire şi nu ştia în ce parte să meargă. Apoi, rugându-se lui Dumnezeu cu tot dinadinsul şi fiind povăţuită de el, a mers la locul unde era aruncat sfântul trup al duhovniceştii ei fiice, şi, sărutându-1 cu dragoste şi udându-1 cu multe lacrimi, zicea: Iubita mea fiică, pe care în linişte şi cu osteneli te-am crescut; în post, în rugăciuni, în feciorie şi în curăţie te-am păzit, frica lui Dumnezeu şi sfânta Lui dragoste te-am învăţat; fiica mea cea dulce pentru care totdeauna sufeream, până ce s-a închipuit în tine Hristos, mulţumesc ţie că m-ai ascultat pe mine, sărmana ta maică, şi ai îndeplinit dorinţa mea. Nu în zadar m-am ostenit cu tine, pentru că ai stat înaintea Mirelui tău în haina cea de nuntă a fecioriei tale neprihănite, împodobindu-te cu sângele tău. Deci mă rog ţie acum, nu ca unei fiice, ci ca unei maici şi stăpână a mea, să fii sprijinul bătrâneţilor mele, cu rugăciunile către Dumnezeu, şi mă pomeneşte, bucurându-te cu Domnul. Iar când îmi va porunci să mă duc din trupul meu de lut, roagă-te bunătăţii Lui, ca să fie milostiv păcatelor mele".
Plângând astfel, se gândea ce să facă, pentru că era singură, ba şi slabă şi abia putea umbla cu toiagul. Neputând să ia şi să ducă acel trup ca să-1 îngroape, se mâhnea, nepricepându-se ce să facă. Atunci, după rânduiala lui Dumnezeu, au venit nişte oameni necunoscuţi de ea, cinstiţi la vedere, cucernici la vorbă şi creştini cu credinţa. Aceştia, găsind-o pe stareţă plângând deasupra trupului, i-au ajutat ei şi, adunând mădularele tăiate, adică mâinile şi picioarele, care erau aruncate afară din cetate, au pus sfântul cap la loc deosebit şi cinstit şi, cântând acolo deasupra gropii, au îngropat comoara cea de mult preţ, slăvind pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Amin.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-ne și ne mântuiește pen oi! Amin.


ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 22 Decembrie

A.   GUSTĂRI
Roşii umplute cu salată de ţelină cu maioneză de post
·       6 roşii potrivite ca mărime;
·       2 -3 ţeline;
·       1 ceaşcă maioneză de post;
·       Zeama de la o lămâie;
·       Sare
Se rade ţelina pe răzătoarea mică, se sărează, apoi se adaugă zeama de lămâie.
Se amestecă cu maioneza de post.
Se introduce conţinutul în roşiile cărora li s-au creat căpăcele în dreptul codiţelor şi care au fost golite de o parte din miez.
Se aşază pe platou şi se ornează cu frunze de pătrunjel sau ţelină.

B.    SALATE
Salată de fasole boabe
·       400 g fasole boabe;
·       2 cepe mijlocii;
·       3 linguri ulei;
·       Oţet;
·       Sare;
·       Piper măcinat
Se fierbe fasolea după procedeul clasic, apoi se strecoară, se pune în salatieră fierbinte şi se amestecă cu ceapa tăiată felii, uleiul şi oţetul.
Se potriveşte la gust de sare şi piper.

C.    SOSURI
Sos beşamel (sos alb)
·       3 linguri margarină;
·       3 linguri făină;
·       1 ½ ceaşcă apă;
·       Sare;
·       Piper;
·       1 linguriţă zeamă de lămâie
În 3 linguri margarină topită se pun 3 linguri făină.
Se amestecă continuu la foc mic până când făina capătă culoare gălbuie.
Se adaugă sare, piper şi 1 ½ ceaşcă apă sau zeamă de zarzavaturi fierte şi se fierbe sosul rezultat încă 5 minute.
Se adaugă o linguriţă margarină şi o linguriţă zeamă de lămâie şi se mai fierbe încă 5 minute amestecând continuu pentru a nu se prinde.
Se obţine circa 1 ½ ceaşcă sos.

D.   BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Ciorbă rusească de post
·       1 ceapă;
·       2 morcovi;
·       1 rădăcină pătrunjel;
·       ½ rădăcină ţelină;
·       3 – 4 roşii;
·       2 ardei;
·       1 legătură leuştean uscat;
·       1 legătură pătrunjel verde;
·       Mărar conservat;
·       Sare;
·       ¼ varză dulce;
·       1 sfeclă;
·       ¾ litri borş
Zarzavatul se taie mărunt sau se trece prin răzătoarea mare, apoi se pune la fiert într-o oală cu apă şi se lasă până sunt moi.
Se adaugă roşiile curăţate de coajă şi seminţe şi tăiate cubuleţe precum şi ardeiul tăiat felii lungi şi subţiri, ca tăieţeii şi se mai lasă să fiarbă puţin.
Separat se fierbe borşul care se adaugă la ciorbă şi se drege cu sare.
La sfârşit se presară verdeaţa tocată şi puţin ulei.

E.     MÂNCĂRURI
Varză la cuptor
·       2 verze murate mici;
·       1 ceaşcă sos beşamel;
·       ½ ceaşcă margarină
Se spală varza, se desărează, se taie în sferturi şi se fierbe.
Se aşază într-o tavă tapetată cu margarină, se toarnă deasupra sosul alb şi se lasă în cuptor să se rumenească bine.

F.     DULCIURI
Cornuleţe de post
·       250 g margarină;
·       150 g zahăr;
·       250 g făină;
·       3 linguri rom;
·       Coajă de lămâie
Se freacă margarina cu zahărul până se face spumă.
Se adaugă pe rând celelalte ingrediente, se frământă bine, astfel încât să se obţină un aluat potrivit de moale.
Se înting foi, se taie triunghiuri, se umplu cu rahat sau gem şi se împăturesc.
Se coc la foc potrivit şi se pudrează cu mult zahăr imediat ce se scot din cuptor.



ISTORIE PE ZILE 22 Decembrie

Evenimente

·         1135: Ștefan al Angliei a devenit rege al Angliei.
·         1603: Mahomed al III-lea Sultan al Imperiului Otoman moare și este succedat de fiul său Ahmed I. 
·         1769: Al doilea război chino-birman, se încheie cu un armistiţiu incomod  pentru China. China sub împăratul Qianlong a lansat patru invazii in Birmania (Myanmar) între 1765 şi 1769. Războiul, care a costat viata a peste 70.000 de soldati chinezi şi a patru comandanţi, este descris ca fiind razboiul de  frontieră cel mai dezastruos purtat de dinastia Qing  şi cel  care  a asigurat independenţa Birmaniei. 
·         1790: Cetatea turceasca  Izmail de la Dunare,  este luată cu asalt şi capturata de armatele rusesti comandate de Suvorov. Forțele otomane din interiorul cetății au apărat cu disperare cetatea până la capăt, refuzând ultimatumul rușilor. Garnizoana turcească era formată din 35 de mii de soldați. Dintre aceștia, circa 26.000 au fost uciși, iar 9.000 au fost luați prizonieri. Rușii au avut aproape 4.000 de soldați morți și 6.000 de răniți. Înfrângerea a fost văzută ca o catastrofă în Imperiul Otoman, în timp ce în Rusia victoria a fost glorificată în primul imn național al țării, Să sune tunetul victoriei !. În 1792, prin  Tratatul de la Iasi cetatea este cedată Turciei, care are obligația de a o demola.
·         1807: Este votata in  Congresul Statelor  Unite, la initiativa presedintelui Thomas Jefferson,  Legea Embargoului  care interzicea comerțul cu țările europenee. Embargoul a fost impus ca răspuns la încălcările  neutralitatii  SUA de catre Anglia, in timpul razboaielor napoleoniene, cand  navele comerciale americane au fost sechestrate si incarcaturile confiscate de catre marina de razboi britanica.
·         1849: Execuția lui Fiodor Dostoievski este anulată în ultima clipă.
·         1864: Orașul american Savannah, important centru al rezistenței sudiste este ocupat de yankeii comandați de generalul W.T.Sherman
·         1885 fizicianul german Wilhelm Konrad Röntgen a efectuat prima radiografie, cea a mîinii soţiei sale. Savantul german a descoperit razele X pe 8 noiembrie a aceluiaşi an. Începînd din 1897, radiologia era inclusă în curicula de studii la majoritatea facultăţilor de medicină din ţările Europei. Totuşi la acea vreme radiologii nu cunoşteau despre riscul iradierii cu raze X şi nu se protejau de actiunea acestora.    
·         1894: În Franța începe „afacerea Dreyfus", când Alfred Dreyfus a fost acuzat de trădare.
·         1904: are loc demisia Guvernului liberal din România, condus de Dimitrie A. Sturdza. Totodată se formează noul Guvern conservator (fără junimişti), prezidat de Gheorghe Grigore Cantacuzino.

·         1927: S–a înființat Societatea de Difuziune Radiofonică din România (în prezent Societatea Română de Radiodifuziune)
·         1989: Revolutia Romana a dus la schimbarea regimului comunist. Dupa o noapte insangerata pe strazile Bucurestiului, muncitorii de pe marile platforme au ocupat inca de dimineata Piata Universitatii. Cu putin inainte de ora 10.00, Nicolae Ceausescu a convocat, in sediul C.C. al PCR, ultima sedinta a CPEx. El a anuntat ca, datorita situatiei extrem de grave, a preluat conducerea armatei si a hotarat sa instituie starea de necesitate in intreaga tara. Despre generalul Vasile Milea, care a fost gasit impuscat cu putine minute in urma in sediul Comitetului Central, fostul dictator a afirmat ca a fost un tradator de tara. Putin dupa  ora 10.00, postul de radio a anuntat introducerea starii de necesitate in intreaga tara, printr-un decret semnat de Ceausescu. Cetatenii – conform decretului – nu aveau voie sa se intruneasca in grupuri mai mari de 5 persoane. In ciuda interdictiilor, situatia a inceput sa se precipite in toata Romania unde au izbucnit proteste anticomuniste. In Capitala, manifestantii stransi in fata sediului C.C. al PCR au fortat usile si au patruns in cladire, determinandu-l pe Ceausescu sa fuga cu un elicopeter de pe acoperis. La orele amiezii, la radio si televiziune s-a transmis vestea fugii dictatorului, ceea ce a provocat valuri de bucurie in intreaga tara. Sute de romani au iesit pe strazile marilor orase pentru a saluta caderea regimului comunist. In aceeasi zi a fost constituit Frontul Salvarii Nationale (FSN), din Consiliul de conducere al acestuia facand parte 39 de persoane. Ion Iliescu a citit la posturile de radio si televiziune “Comunicatul catre tara al Consiliului FSN”, care avea ca principale obiective: instaurarea unui sistem democratic si pluralist de guvernamant; organizarea de alegeri libere in luna aprilie 1990; separarea puterilor legislativa, executiva si judecatoreasca in stat. Armata a trecut de partea demonstrantilor insa acest lucru nu a impiedicat varsarea de sange si in zilele urmatoare ale revolutiei.

·         1989 - A fost deschisă Poarta Brandenburg din Berlin, simbolul unităţii germane. Imediat după aceea, au fost deschise şi graniţele dintre cele două state germane.
·         1990: Lech Wałęsa depune jurământul ca președinte al Poloniei.
·         2008: Emil Boc devine prim-ministrul României.


Nașteri

·         244: S-a nascut la Salona, pe coasta Dalmată, imparatul roman Diocletian; (d. 3 decembrie 311). Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, a fost  imparat roman de la 20 noiembrie 284  până la 1 mai 305. A incercat sa reformeze  viața religioasă prin reactivarea vechilor culte (cultul lui Jupiter devine obligatoriu pentru întregul imperiu). In anii 303-304 a promulgat 4 edicte anticreștine, care au condus la declanșarea  celei  mai mari  persecuții din istoria imperiului împotriva acestei religii, rămase în istorie sub denumirea de persecutia lui Diocletian.
·         1095: S-a nascut regele  normand al  Siciliei, Roger al II-lea, din dinastia Hauteville, fiul contelui Roger I și succesor al fratelui său mai mare Simon. El și-a început domnia fiind conte de Sicilia din 1105, devenit apoi duce de Aquila si Calabria (1127), apoi rege al Siciliei (1130). Incoronarea lui Roger al II-lea,mozaic in biserica  Martorana din  Palermo. Imaginea contine inscriptia  ‘Rogerios Rex’ in alfabetu grec. Până la moartea sa, petrecută la vârsta de 58 de ani, Roger reușise deja să unească toate cuceririle anterioare ale normanzilor din sudul Italiei într-un regat unic cu o conducere puternic centralizată. A decedat i ziua de 26 februarie 1154 si  a fost succedat pe tron de către cel de al patrulea fiu al său, Guillaume I supranumit „cel Rau”.
·         1178: S-a nascut imparatul Antoku (d. 25 aprilie 1185). A fost al 81-lea imparat al Japoniei in conform ordinii traditionale de succesiune  si a domnit din 21 martie 1180 pana la 20 august 1183. Numele sau era Kotohito.
* 1573: Ernest Cazimir I de Nassau-Dietz (n. , Dillenburg, Germania[1] – d. ,[2][3] Roermond, Țările de Jos) a fost conte de Nassau-Dietz și Statthalter de Frizia, Groningen și Drenthe. El a fost al unsprezecelea copil al lui Ioan al VI-lea, Conte de Nassau-Dillenburg și al contesei Elisabeta de Leuchtenberg.
După moartea tatălui său, comitatul Nassau a fost împărțit între cei cinci copii supraviețuitori; Ernest Cazimir a moștenit titlul de Conte de Nassau-Dietz.
Ernest Cazimir a fost cunoscut în primul rând ca un lider militar remarcabil în timpul Războiului de Optzeci de Ani. El a slujit în armată sub comanda lui Maurice de Nassau, Prinț de Orania în asediul orașelor Steenwijk și Oldenzaal, și a lui Frederic Henric, Prinț de Orania în timpul Asediului de Groenlo (1627) și Asediului de la 's-Hertogenbosch. Ca Statthalter de Groningen el a construit cetatea Nieuweschans în 1628. Deși deținea puține proprietăți în Frizia, el era popular acolo, și localnicii i-au acordat moștenitorului său dreptul de a domni după moartea lui.
* 1597: Frederic al III-lea de Holstein-Gottorp (22 decembrie 1597 – 10 august 1659) a fost Duce de Holstein-Gottorp.

Gravură reprezentând pe Ducele Frederic al III-lea de Holstein-Gottorp
A fost fiul cel mare al Ducelui Johann Adolf de Holstein-Gottorp și a Prințesei Augusta a Danemarcei. Mama lui a fost fiica regelui Frederic al II-lea al Danemarcei.
A avut planuri ambițioase în ceea ce privește dezvoltarea comerțului maritim. În acest scop, în 1621 el a fondat Friedrichstadt, după ce Christian al IV-lea al Danemarcei a fondat în 1617 orașul Glückstadt.
La 21 februarie 1630, la Dresda, s-a căsătorit cu Prințesa Maria Elisabeta a Saxoniei, fiica Electorului Johann Georg I al Saxoniei și a Magdalene Sibylle a Prusiei. Ei au avut următorii copii:
  1. Sofie Auguste (5 decembrie 1630 – 12 decembrie 1680), căsătorită la 16 septembrie 1649 cu Johann al VI-lea, Prinț de Anhalt-Zerbst. Mama lui Johann Ludwig I, Prinț de Anhalt-Dornburg, bunica lui Christian August, Prinț de Anhalt-Zerbst, și străbunica țarinei Ecaterina a II-a Rusiei.
  2. Magdalene Sibylle (24 noiembrie 1631 – 22 septembrie 1719), căsătorită la 28 noiembrie 1654 cu Gustav Adolph, Duce de Mecklenburg-Güstrow. Mama reginei Danemarcei, Louise de Mecklenburg-Güstrow.
  3. Johann Adolf (29 septembrie 1632 – 19 noiembrie 1633).
  4. Marie Elisabeth (6 iunie 1634 – 17 iunie 1665), căsătorită la 24 noiembrie 1650 cu Ludovic al VI-lea, Landgraf de Hesse-Darmstadt.
  5. Friedrich (17 iulie 1635 – 12 august 1654).
  6. Hedwig Eleonore (23 octombrie 1636 – 24 noiembrie 1715), căsătorită la 24 octombrie 1654 cu regele Carol al X-lea al Suediei.
  7. Adolf August (1 septembrie 1637 – 20 noiembrie 1637).
  8. Johann Georg (8 august 1638 – 25 noiembrie 1655).
  9. Anna Dorothea (13 februarie 1640 – 13 mai 1713).
  10. Christian Albert, Duce de Holstein-Gottorp (3 februarie 1641 – 6 ianuarie 1695).
  11. Gustav Ulrich (16 martie 1642 – 23 octombrie 1642).
  12. Christine Sabine (11 iulie 1643 – 20 martie 1644).
  13. August Friedrich (6 mai 1646 – 2 octombrie 1705), Prinț-Regent de Eutin și Prinț-Episcop de Lübeck; căsătorit la 21 iunie 1676 cu Christine de Saxa-Weissenfels (fiica lui Augustus, Duce de Saxa-Weissenfels și a primei lui soții, Anna Maria de Mecklenburg-Schwerin). Fără copii.
  14. Adolf (24 august 1647 – 27 decembrie 1647).
  15. Elisabeth Sofie (24 august 1647 – 16 noiembrie 1647), geamănă cu Adolf.
  16. Auguste Marie (6 februarie 1649 – 25 aprilie 1728), căsătorită la 15 mai 1670 cu Frederic al VII-lea, Margraf de Baden-Durlach.
·       1634: Mariana de Austria (22 decembrie 1634 – 16 mai 1696) a fost regină a Spaniei ca a doua soție a regelui Filip al IV-lea al Spaniei, care era de asemenea unchiul ei pe linia maternă. După decesul soțului ei în 1665, Mariana a devenit regentă și a rămas o figură influentă în timpul domniei fiului ei, Carol al II-lea al Spaniei, ultimul habsburg spaniol. Filip era văduv după ce frumoasa și iubita lui soție franceză, Elisabeta a Franței, murise cu câțiva ani înainte. Filip s-a decis să se căsătorească cu nepoata lui de 14 ani. După o căsătorie prin procură, cei doi s-au căsătorit la 7 octombrie 1649 la Navalcarnero în apropiere de Madrid. De acum încolo ea a purtat numele spaniol Mariana. Deși cunoscută pentru firea ei veselă de tânără fată, după nunta cu unchiul ei, ea a devenit rece și cu un temperament rău.
Din căsnicia Marianei și a lui Filip au rezultat cinci copii, din care numai doi au supraviețuit adolescenței. Primul copil a fost Margareta Teresa, care s-a născut la 12 iulie 1651 și care, așa cum și-a dorit mama ei, s-a căsătorit cu fratele mamei ei, Leopold I.
În 1655, Mariana a născut o altă fiică, Maria Ambrosia de la Concepción care a trăit numai 15 zile. În acest timp, existau curteni care doreau ca Filip să o numească pe fiica cea mare, Maria Teresa, moștenitoare. Mariana a început să simtă presiunea de a avea un fiu. În cele din urmă, primul ei fiu, Filip Prospero, s-a născut la 28 noiembrie 1657. Apoi, ea l-a născut pe Infantele Ferdinand Thomas în 1658 însă acesta a murit un an mai târziu.
Din păcate, fiul ei Filip Prospero a murit în 1661. Dar în același an, Mariana a născut ultimul ei copil, un fiu; a fost numit Carol și s-a născut la 6 noiembrie.
Când Filip al IV-lea a murit la 17 septembrie 1665, singurul fiu în viață, Carlos, avea numai 3 ani iar Mariana a servit ca regentă bazându-se pe sprijinul duhovnicului ei Juan Everardo Nithard până la demisia acestuia în 1669. Carlos incapabil să vorbească sau să meargă a fost purtat în brațe de un adult până la vârsta de 10 ani. În 1675, Carlos a ajuns la vârsta la care putea domni singur, totuși Mariana a continuat să domnească în timpul bolii fiului ei.
În 1677, Mariana a fost forțată să părăsească Madridul de către Ioan de Austria cel Tânăr, un fiu nelegitim al lui Filip al IV-lea. A plecat să trăiască la Toledo dar s-a întors la Madrid după decesul lui Ioan în 1679.
Mariana a murit de cancer la sân în noaptea de 16 mai 1696 la Palatul Uceda din Madrid, în momentul în care eclipsa totală de lună atinsese maximul iar capitala Spaniei era în întuneric.
*  1639: Jean Racine (n. 22 decembrie 1639 la La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne, Franța – d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franța) a fost un dramaturg francez. Din lucrările sale putem enumera: 
  • Tebaida (1664), tragedie în cinci acte în versuri
  • Alexandru cel Mare (1665), tragedie în cinci acte în versuri
  • Andromaca (1667), tragedie în cinci acte în versuri
  • Les Plaideurs (noiembrie 1668), comedie în trei acte în versuri
  • Britannicus (1669), tragedie în cinci acte în versuri
  • Bérénice (1670), tragedie în cinci acte în versuri
  • Bajazet (1672), tragedie în cinci acte în versuri
  • Mitridate (1673), tragedie în cinci acte în versuri
  • Iphigénie (1674), tragedie în cinci acte în versuri
  • Phèdre (1677), tragedie în cinci acte în versuri
  • Esther (1689), tragedie în cinci acte în versuri
  • Athalia (1691), tragedie în cinci acte în versuri
·         1666: Guru Gobind Singh, al zecelea și ultimul guru al sikhismului (d. 1708)
* 1670: Ducesa Anna Sophie de Saxa-Gotha-Altenburg (22 decembrie 1670 – 28 decembrie 1728) a fost prințesă de Saxa-Gotha-Altenburg și ducesă în Saxonia. A fost fiica cea mare a lui Frederic I, Duce de Saxa-Gotha-Altenburg(1646–1691) și a primei lui soții, Magdalena Sybille de Saxa-Weissenfels(1648–1680). Tatăl ei a fost descendent de a patra generație din Johann Frederick, Elector de Saxonia pe linie masculină directă.
S-a căsătorit cu Louis Frederic I, Prinț de Schwarzburg-Rudolstadt (15 octombrie 1667 - 24 iunie 1718) și au avut 13 copii. Prin fiica ei omonimă, Anna Sophie a fost strămoașa atât a reginei Victoria și a Prințului Albert cât și a Charlottei a Belgiei și a lui Leopold al II-lea al Belgiei.
·         1723: Carl Friedrich Abel, compozitor german (d. 1787)
·         1735: Ulrich Bräker, scriitor elvețian (d. 1798)
·         1768: John Crome, pictor britanic
* 1799: Prințul Carol al II-lea de Bourbon-Parma, numele întreg: Carlos Luís Fernando de Borbón-Parma (n. 22 decembrie 1799, Madrid- d. 16 aprilie1883, Nizza) a fost infante al Spaniei din ramura de Parma a casei Bourbon. A fost ultimul rege al Etruriei, duce de Lucca și duce de Parma. În 1820 mama lui a aranjat căsătoria cu Prințesa Maria Teresa de Savoia (1803–1879), una dintre fiicele gemene ale regelui Victor Emmanuel I al Sardiniei. Nunta a avut loc la Lucca la 5 septembrie 1820. Maria Tereza, care a împlinit șaptesprezece ani la două săptămâni după nuntă, era înaltă și frumosă.[2] Au fost declarați a fi cel mai frumos cuplu regal. Împreună au avut doi copii:
Carol Louis a fost spiritual, fermecător și avea un caracter sociabil. Maria Tereza a fost melancolică și, spre deosebire de soțul ei, ea a fost o catolică profund devotată.[2] Au fost un cuplu nepotrivit care și-au trăit mariajul departe unul de celălalt. "Chiar dacă nu a existat dragoste", a comentat mai târziu Carol Louis, "a existat respect".[2]
·         1807: Johan Sebastian Welhaven, scriitor norvegian (d. 1873)
* 1808: Eugénie Hortense Auguste Napoléone, cunoscută ca Eugénie de Beauharnais, prințesă de Leuchtenberg (22 decembrie 1808 – 1 septembrie 1847) a fost prințesă franco-germană. A fost a doua fiică a lui Eugène de Beauharnais și a Prințesei Augusta de Bavaria, și membră a Casei de Beauharnais. În 1826 s-a căsătorit cu Constantin, Prinț de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie a fost crescută în religie catolică la Palatul Leuchtenberg din München și își petrecea frecvent verile cu părinții ei la Schloss Eugensberg, un castel construit de tatăl ei pe malul Lacului Constance. Comportamentul familiei era princiar în toate aspectele - reprezentantul francez Coulomb scria în 1822: "Prințul Eugène de Beauharnais trăiește într-un lux mai mare decît la Curte [a lui Napoleon]". Palatul lor din Munchen a fost construit de celebrul arhitect bavarez Leo von Klenze pentru peste 2 milioane de guldeni. Pe lângă München si Schloss Eugensberg, familia deținea conace la Eichstätt și Ismaning. Odată cu moartea tatălui ei în 1824, Eugénie a moștenit Schloss Eugensberg.

Eugénie de Beauharnais
La 22 mai 1826, la Eichstätt, Eugénie s-a căsătorit cu catolicul Prinț Constantin de Hohenzollern-Hechingen. Eugénie l-a adus cu ea pe Hofkavalier Gustav von Billing (născut în Leuchtenberg) în calitate de consilierul ei financiar. Rapid, el a câștigat încrederea lui Constantin în calitate de consilier. Începând cu 1833 Eugénie și soțul ei au trăit la Schloss Lindich lângă Hechingen, orașul reședință al Casei de Hohenzollern-Hechingen, deși au petrecut o mare parte din lunile de vară la Schloss Eugensberg, păstrând astfel contactul cu mătușa ei Hortense și vărul ei Louis Napoleon, care mai târziu a devenit Napoleon al III-lea.
Eugénie avea o mare poftă de viață și chiar vâna cerbi cu soțul ei în 1831. Cuplul a făcut multe excursii la Munchen, la Schloss Eugensburg, la reședința de vară a regilor Bavariei la Tegernsee, iar în 1833 au făcut un Mare Tur în Italia, care a durat aproape 18 luni, și a mers până în Sicilia.
Eugénie apoi a vândute Schloss Eugensberg pentru 32.000 guldeni lui Heinrich von Kiesow de Augsburg..[1] Veniturile din această vânzare au finanțat reconstruirea Vilei Eugenia din Hechingen, unde cuplul și-a stabilit reședința în 1834.
La marginea de sud parcul vilei, ea a achiziționat Gasthaus Zur Silberburg și în 1844 a reconstruit-o ca o alta vila, pentru a găzdui vizitarea relații nobile. Grădinile din jur au fost cumpărate și reproiectat ca un peisaj englez, acum cunoscut sub numele de Fürstengarten.
A rămas fără copii și și-a căutat alinare în pietate, înființarea unui azil de bătrâni în Hechingen și (în 1839), un Kinderbewahranstalt pentru oraș. Clădirea a fost creată pentru acei copii ai căror părinți "au fost adesea împiedicați de afaceri sau dificultăți domestice de la creșterea copiilor mici".
Timp de zece ani, ea l-a îngrijit pe socrul ei Frederic, bolnav din cauza rănilor de război, și care a murit în 1838, la Schloss Lindich. În fiecare Joia Mare, Eugénie și soțul ei spălau picioarele a doisprezece oameni locali, bătrâni și nevoiași și apoi îi invita la o Apostelmahl sau Ultima Cină în Billardhäuschen.
Eugénie s-a îmbolnăvit de tuberculoză și în iarna anului 1846 s-a mutat în așa-numitul Hofküche direct în spatele Vilei Eugenia, deoarece putea fi mai bine încălzită. Medicii i-au dat tratamente ciudate, inclusiv inhalarea de fum din balegă de vacă și arderea bastoane de moxa pe piept. Din cauza riscului de răspândire a bolii, ea își putea vedea soțul rar, și chiar și atunci numai de la distanță. În vara anului 1847 ea a pornit să caute un leac la spa Badenweiler, dar pe drumul de întoarcere a murit la Hotel Post în Freudenstadt la 1 septembrie 1847, la vârsta de 38 de ani.
·         1811: Ludwig Philippson, scriitor german și rabin (d. 1889)
·         1819: Franz Abt, compozitor și dirijor german (d. 1885)
·         1821: Giovanni Bottesini, compozitor italian și contrabasist (d. 1889)
·         1823: Thomas Wentworth Higginson, scriitor american (d. 1911)
·         1828: Eduard Schönfeld, astronom german (d. 1891)
* 1837: Vladimir Vasilyevich Nahuel Markovnikov (rusă: Влади́мир Васи́льевич Марко́вников; n. 22 decembrie 1837 la Nijni Novgorod, d. 11 februarie 1904 la Saint Petersburg) a fost un chimist rus.
·         1839: John Nevil Maskelyne, iluzionist și inventator britanic (d. 1917)
·         1849: Christian Rohlfs, pictor german (d. 1938)
·         1853: Jewgraf Stepanowitsch Fjodorow, cristalograf rus (d. 1919)
·         1853: Teresa Carreño, pianistă și compozitoare (d. 1917)
·         1856: Frank Billings Kellogg (* 22 decembrie 1856 – † 21 decembrie1937) a fost un politician și om de stat american. S-a născut la Potsdam, New York. Familia sa s-a mutat în Minnesota în 1865. După ce a obținut licența în drept, a început să practice avocatura în Rochester, Minnesota, în 1877. A fost avocatul statului în Rochester (1878 – 1881) și avocat al comitatului Olmsted (1882 – 1887). S-a mutat în St. Paul, Minnesota în 1887.
Kellogg a fost ales senator al Statelor Unite pe listele Partidului Republican din parte statului Minnesota în 1916. A îndeplinit funcția de senator din 4 martie 1917 până pe 3 martie 1923. A pierdut votul de realegere în 1922. A fost delegat al Conferința Internațională a Statelor Americane din Santiago de Chile în 1923, iar între 1923 și 1925 a fost Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al SUA în Regatul Unit.
Între anii 1925 și 1929 a fost Secretar de Stat al Statelor Unite în cabinetul Președintelui Calvin Coolidge. În 1928 a fost decorat cu ordinul Freedom of the City în Dublin, Irlanda și, în 1929, guvernul francez l-a făcut membru al Legiunii de Onoare.
În perioada în care a fost Secretar de Stat a devenit coautor al Pactului Kellogg-Briand, semnat în 1928. Tratatul, propus de ministrul francez de externe Aristide Briand, dorea să legifereze "renunțarea la război ca instrument al politicii naționale." Frank Billings Kellogg a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1929.
Din 1930 până în 1935 a fost judecător asociat al Curții Permanente pentru Drept Internațional. A murit cu o zi mai înaine de a împlini 81 de ani, în orașul St. Paul. Locuința sa a fost decretată casă memorială. În cinstea politicianului american, școlile primare din Shoreline, Washingtonși Rochester, Minnesota au primit numele său.
·         1858: Giacomo Antonio Domenico Michele Secondo Maria Puccini (n. 22 decembrie 1858, Lucca, Italia - d. 29 noiembrie 1924, Bruxelles, Belgia) a fost un compozitor italian de muzică de operă, reprezentant al curentului artistic realist numit în Italia verismo (conform cu termenul din italiană vero = adevărat). Operele lui Puccini: 
·         1859: Otto Hölder, matematician american (d. 1937)
·         1867: Joseph Maria Olbrich, arhitect austriac (d. 1908)
* 1869: Gheorghe Naumescu (n. 22 decembrie 1869, Băcani, Județul Vaslui[1]– d. 3 iulie 1917, Sofia, Bulgaria[2]), a fost un colonel român participant la Primul Război Mondial, comandant al Regimentului 2 Roșiori în timpul Șarjei de la Prunaru.[3] În urma faptelor de eroism din timpul acestei bătălii, colonelul Naumescu a fost înaintat post-mortem la gradul de general de brigadă.[4]
·         1869: Nicolae Ghica–Budești, arhitect român, membru de onoare al Academiei Române (d. 1943)

·         1874: Franz Schmidt, compozitor austriac (d. 1939)
·         1876: Filippo Tommaso Marinetti, poet italian d. 1944)
·         1881: Franz Springer, compozitor și dirijor german (d. 1950)
·         1883: Edgar Varèse, compozitor și dirijor fracez-american (d. 1965)
·         1884: Albin Grau, producător german de film, grafician și autor (d. 1971)
·         1887: Srinivasa Aiyangar Ramanujan, matematician indian (d. 1920)
·         1889: Nichifor Crainic (pseudonimul lui Ion Dobre,[1] n. , Bulbucata, România – d. , Mogoșoaia, România) a fost un teolog, scriitor, poet, ziarist, politician, editor, filosof român și important ideolog rasist[2][3][4] de extremă dreaptă.[5] În perioada de început a mai folosit pseudonimele Victor Rațiu (1908), D. Crainic (1909), D.I. Crainic, D.I. Nichifor, N. Crainic (1910)[6], Victor Mărginaș[7]. Din aprilie 1926 Nichifor Crainic este numele lui legal[8]. În 1940 este ales membru al Academiei Române pe locul devenit vacant al lui Octavian Goga, exclus în 1945 și reconfirmat post-mortem în 1994. Obosit, după trei ani de pribegie, și convins că după încheierea păcii de la Paris rejudecarea lui se va face mai puțin pătimaș, pe 24 mai 1947[23] l-a convins pe preotul Ion Sămărghițan, gazda sa, să-l anunțe pe jandarmul satului că se predă[25]. Este adus în București, la Ministerul de Interne (mai-iulie), apoi este transferat succesiv la închisoarea Văcăreștiși Jilava.
După anularea sentinței din 1945 a urmat rejudecarea care s-a întrerupt brusc, fără niciun motiv juridic, după arestarea lui Lucrețiu Pătrășcanu și a avocatului Petre Pandrea. A fost transportat la Aiud unde a fost ținut închis 15 ani fără să existe o sentință judecătorească.[11]
Prin Decretul 293/18 aprilie 1962 al Consiliului de Stat, Nichifor Crainic este grațiat la data de 24 aprilie 1962 și eliberat două zile mai târziu. După eliberarea din închisoare, între 1962 și 1968 Nichifor Crainic scrie la ziarul comunist de propagandă "Glasul Patriei", editat de Ministerul Afacerilor Interne, destinat intelectualilor români din străinătate, unde devine redactor, până la pensionare în 1968[26] Ana Selejan consideră că aceasta a fost o formă de mercenariat, în speranța reintrării în circuitul literar.[27]
În timpul detenției a devenit informator și colaborator al Securității „pentru gamela cu zeamă” (vezi: Oancea Zosim: Închisorile unui preot comunist”, sau Mihadaș Teohar: Pe muntele Ebal[28]).
Procesul „lotului ziariștilor fasciști” care s-a judecat în anul 1945 de către Tribunalul Poporului, a fost redeschis la propunerea Procuraturii Generale, după mai bine de 50 de ani. În cadrul procesului au fost implicați 14 scriitori și ziariști. Curtea Supremă după mai multe dezbateri procedurale, a admis recursul în anulare și în data de 8 mai 1995 a luat decizia cu hotărâre de achitare și restituire a tuturor averilor celor implicați și condamnați de către comuniști. Din păcate în acel moment nu a mai fost decât un singur supraviețuitor, scriitorul Pan V. Vizirescu[28].
Nichifor Crainic moare la 20 august 1972.
* 1890: Josef Hopmann (22 decembrie 1890, Berlin – 11 octombrie 1975, Bonn) a fost un astronom german.
·         1890: Nol van Berckel, fotbalist olandez (d. 1973)
·         1892: Lawrence Sperry, pilot și inventator american (d. 1923)
·         1900 - S–a născut regizorul francez Marc Allégret. Succesul îndelungatei sale cariere se datorează preciziei şi competenţei sale de bun meşteşugar, precum şi capacităţii sale de a descoperi talente actoriceşti (Michčle Morgan ”, Daničle Delorme, Gérard Philipe, Jeanne Moreau, Simone Simon) (filme : “Frumoasa aventură“, “Ştrengăriţa”, “Chemarea primăverii”) (m.03.11.1973).
·         1900: John C. Slater, fizician american (d. 1976)
·         1903: Haldan K. Hartline, fiziolog american (d. 1983)
·         1905: Pierre Brasseur, actor francez (d. 1972)
·         1905: Pierre Levegh, pilot francez (d. 1955)
·         1907: Peggy Ashcroft, actriță britanică (d. 1991)
* 1907: Fred McLeod Wilcox (n. 22 decembrie 1907 – d. 23 septembrie 1964) a fost un regizor american. El a lucrat pentru Metro-Goldwyn-Mayer mai mulți ani, regizând filmul science-fiction clasic Forbidden Planet (1956) sau filmul de familie clasic Lassie Come Home care a fost inclus de National Film Registry în programul de conservare american National Film Preservation Board în 1993.
·         1908: Giacomo Manzù, sculptor, grafician și desenator italian (d. 1991)
·         1908: Max Bill, arhitect, artist și designer elvețian (d. 1994)
* 1911: Nicu Stoenescu (n. 22 decembrie 1911, Focșani - d. 1989, București) a fost un solist de romanțe și tangouri, activ mai ales în perioada interbelică. A fost soțul cântăreței Dorina Drăghici.
·         1912: S-a nascut  Lady Bird Johnson, prima doamnă a Americii, sotia predeintelui american Lyndon B.Johnson;(d.11.07.2007).
·         1912: Oscar Moret, compozitor elvețian (d. 2003)
* 1917: Frederick William "Freddie" Francis BSC (22 decembrie 1917 – 17 martie 2007) a fost un regizor englez și director de imagine.
A avut cele mai mari succese sale ca director de imagine, inclusiv câștigând două premii Oscar, pentru Sons and Lovers (1960) și Glory(1989). Ca regizor, el are un statut de idol din cauza asocierii sale cu companiile de producție britanice Amicus și Hammer Film Productions în anii 1960 și 1970.
·         1921: Hawkshaw Hawkins, cântăreț country american (d. 1963)
·         1922: Peter Lorenz, politician german (d. 1987)
* 1924: Nicolae Murguleț (n. 22 decembrie 1924, Băcălești, Teleorman - d. 2 octombrie 1997, Roșiorii de Vede) a fost un om politic și ministru român.
* 1925: George Litarczek (n. , Boston, SUA) este un profesor universitar doctor, cetățean român și american, fiul Prof. Agr. Gheorghe Litarczek și al Stellei, ambii medici la clinica medicală Colentina București. Inginerul Carol Litarczek, bunicul lui George, a fost creatorul și directorul primei centrale electrice din Craiova, inginer șef al orașului Craiova și al județului Dolj, director și constructor al societății de tramvaie din Iași.
A pus bazele experimentale și teoretice, alături de profesorul Dan Setlacec, ale specialității medicale de anestezie și reechilibrare hidroelectrolitică, a pus la punct metoda hipotermiei ce a fost folosită în intervențiile pe cord deschis și a format la Spitalul Fundeni o școală de anestezie și terapie intensivă de înaltă clasă.[1]
·         1929: Hugo Loetscher, scriitor elvețian
·         1930 - S–a născut Radu Aneste Petrescu, scenarist de film şi profesor.

·         1931: Gisela Birkemeyer, atletă germană
* 1934: Michael Kroner (n. 22 decembrie 1934, Albești, Mureș), este un scriitor de limba germană, istoric și editor sas, originar din România.
Absolvent al institutului pedagogic din Sighișoara, a studiat apoi istoria la Cluj. După absolvire a lucrat ca profesor și apoi și director al secției germane a gimnaziului din Bistrița.
Din 1968 s-a angajat la publicația săptămânală de limbă germană Karpatenrundschau, unde a ocupat pentru un deceniu funcția de redactor pentru istorie și etnografie.
În 1972, Kroner a luat doctoratul la Universitatea din București, cu o disertație despre Stephan Ludwig Roth, apreciată și de colegii germanofoni din străinătate.
În 1979, la vârsta de 45 de ani, a emigrat în Republica Federală Germania. [1]
În perioada 1980-1982 a lucrat în calitate de colaborator științific la Muzeul Național Germanic (Germanisches Nationalmuseum).[2]
Din 1982 a lucrat ca arhivar la asociația Landskreis Fürth, unde activează voluntar și după pensionare. [3]
·         1936: Hector Elizondo, actor puertorican
·         1937: Renate Welsh, scriitoare austriacă
·         1937 - S-a născut Corneliu Cezar, compozitor şi profesor.

·         1940: Cristina Deleanu (22 decembrie 1940, Ploiești) este o actriță română de teatru și film. Se naște la Ploiești, la câteva săptămâni după marele cutremur din 1940. Tatăl său este ucis în bombardamentul de la 4 aprilie 1944. Ulterior, mama sa se mută în București, unde actrița își va petrece restul copilăriei. Urmează cursurile primare ale Școlii nr.33 din București și studiile liceale la Liceul Gheorghe Lazăr, la acea vreme liceu de fete, aflat în vecinătatea Teatrului Municipal (astăzi Teatrul Bulandra). Atrasă în copilărie de pictură și desen, în timpul liceului, influențată și de cercul de colegi și prieteni, se hotărăște devină actriță. După absolvirea liceului urmează studii teatrale la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, la clasa actorului George Carabin, avându-i ca asistenți pe actorul Mihai Berechet și regizorul Cornel Todea. Absolvă IATC în 1962. În decursul unei cariere de peste 40 de ani interpretează numeroase roluri de teatru, teatru radiofonic, teatru de televiziune și film. Este căsătorită cu actorul Eugen Cristea. 
În 1962, după absolvire, este repartizată la Teatrul Național Vasile Alecsandri din Iași, unde va juca în perioada 1962-1967. În 1967 se transferă la Teatrul Regional Barbu Delavrancea, devenit ulterior Teatrul de Revistă Ion Vasilescu, unde va juca în perioada 1967-1981. Din 1981 se transferă la Teatrul Național Ion Luca Caragiale din București, pe scena căruia va juca până la ieșirea la pensie, în 2001. Va mai juca ulterior pe scena Naționalului bucureștean în Revelion la "Terzo Mondo", de Ovidiu Iuliu Moldovan, în regia lui Mihai Manolescu (premiera în 2003). A interpretat numeroase roluri pe scenele teatrelor la care a jucat.
Cristina Deleanu colaborează în mod constant la teatrul radiofonic, vocea sa putând fi auzită în numeroase piese de teatru radiofonic, printre care Ceaiul nostru cel de toate zilele, Drumul lui Orfeu, Orfeu în Infern sau Zadarnicele necazuri de iubire.
În anii '80, începând cu rolul din La musica (o piesă franțuzească de Marguerite Duras, pusă în scenă la Teatrul TV, în regia Olimpiei Arghir) este distribuită în numeroase piese de teatru de televiziune. Activitatea din teatrul de televiziune o va aduce în atenția regizorilor de film, și anul 1981 va marca debutul carierei sale în cinematografie, în filmele Destine romantice, în regia lui Haralambie Borș, și Orgolii (după romanul omonim de Augustin Buzura), în regia lui Manole Marcus. Va fi distribuită în numeroase filme și seriale de televiziune.
În perioada 1992-2000 a activat ca profesoară de actorie la Academia de artă Luceafărul, pregătind două serii de studenți. A jucat în filme:

·         1942 - S-a născut Jorge Ben, chitarist, cântăreţ şi compozitor brazilian.
* 1942: Yasuyuki Kuwahara (n. , Hiroșima, Japonia – d. , Hiroșima, Japonia) a fost un fotbalist japonez.
·         1943: S-a nascut  Paul Wolfowitz, politician american, fost presedinte al Bancii Mondiale.
·         1944 - S-a născut Barry Jenkins, baterist şi compozitor britanic (Animals).
·         1944: Maurizio de Angelis, cântăreț și textier italian
·         1944 - S–a născut Dan Mutaşcu, poet şi prozator (volum de proză „Ipoteca şi alte povestiri”).

·         1946 - S-a născut Rick Nielsen, vocalist şi chitarist american (Cheap Trick).
·         1947: Mitsuo Tsukahara, gimnast japonez
* 1948: Nicolae Timofti (n. 22 decembrie 1948[2], Ciutulești, Florești, RSS Moldovenească, URSS) este un jurist și politician din Republica Moldova, cel de-al 4-lea președinte al Republicii Moldova. A fost ales de Parlament la 16 martie 2012[3][4] și a depus jurământul de credință la 23 martie 2012.[5] În momentul alegerii în funcția de președinte al Republicii Moldova, Timofti era Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
·         1949 - S-au născut Robin & Maurice Gibb, vocalişti şi compozitori britanici (Bee Gees).
·         1949: Anton Anton (n. , Timișoara, România) este un inginer și om politic român. Membru al Partidului Național Liberal, a îndeplinit în toamna anului 2008 funcția de ministru al Educației, Cercetării și Tineretului în Guvernul României.
·         1950 - S-a născut Alan Williams, chitarist, pianist şi flautist britanic (Rubettes).
·         1952: Mircea Grabovski, handbalist din România

·         1953 - S–a născut compozitorul Dan Alexandru Bălan; a compus muzică de cameră, corală, muzică uşoară.

·         1955 - S–a născut Aurel (Leluţ) Vasilescu, membru al formaţiei de muzică “Compact” (toboşar).
* 1958: Masaaki Kato (n. 22 decembrie 1958) este un fost fotbalist japonez.
* 1959: Bernhard Schuster (născut 22 decembrie 1959 în Augsburg) este un fost fotbalist german acum antrenor la Beşiktaş. Porecla lui este „der Blonde Engel” (îngerul blond).
Schuster și-a început cariera de jucător profesionist la 1. FC Köln la 18 ani în 1978 după câteva meciuri promițătoare la echipa națională sub 18 ani a Germaniei de Vest. Schuster a plecat în 1980 în Spania pentru a semna cu FC Barcelona unde s-a dezvoltat din plin. De-a lungul carierei a jucat pentru cluburi ca Real Madrid, Atlético Madrid, Bayer Leverkusen și la clubul mexican Pumas de la UNAüM de unde s-a retras după ce a jucat 10 meciuri în primăvara lui 1997.
* 1960: Jean-Michel Basquiat (n. 22 decembrie 1960 – d. 12 august 1988) a fost un artist plastic haitian-american.
* 1961: Camelia Gavrilă (n. , Iași, România) este un deputat al Camerei Deputaților, funcție precedată de activitatea de profesor, director, inspector general școlar și om politic român, trecută de la Partidul Național Liberal la Partidul Social-Democrat. În perioada 23 iunie - 29 septembrie 2008, a îndeplinit funcția de viceprimar al municipiului Iași, iar din 2016 este deputat de Iași.
* 1962: Ralph Nathaniel Twisleton-Wykeham-Fiennes (/ˈreɪf ˈfaɪnz/ ;[4] n. 22 decembrie 1962) este un actor englez. Un cunoscut interpret al pieselor lui Shakespeare, s-a remarcat inițial ca actor al Royal Shakespeare Company.[5]
Pentru rolul lui Amon Goeth din Lista lui Schindler (1993), Fiennes a câștigat Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, fiind nominalizat și la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar și Premiul Globul de Aur pentru cel mai bun actor în rol secundar.[5] Pentru rolul Contelui Almásy din Pacientul englez (1996) a obținut a doua nominalizare la Oscar, la categoria „Cel mai bun actor”, precum și la BAFTA și Globurile de Aur. A mai jucat în seria Harry Potter, în rolul lordului Cap-de-Mort, și în seria James Bond, în rolul lui M.
·         1963: S-a nascut la  Gherla, jud Cluj, omul de afaceri si politicianul roman  Silviu Prigoana.
* 1963: Beatrice Tudor (n. 22 decembrie 1969) este un deputat român, ales în 2016.
* 1963: Giuseppe Bergomi (n. 22 decembrie 1963, Milano) este un fost jucător italian de fotbal care și-a petrecut întreaga carieră la Internazionale.
Bergomi a debutat la 17 ani; juca la fel de bine fundaș central cât și fundaș dreapta, fiind un jucător cheie pentru Italia în anii '80 și '90. Este poreclit Lo zio („unchiul”) din cauza mustății impresionante pe care o purta chiar și la 18 ani la Campionatul Mondial din 1982. Considerat unul dintre cei mai buni jucători din istoria fotbalului i se mai spunea și Il Capitano („Căpitanul”).
În cele 19 sezoane petrecute la Inter, echipa a stat în umbra rivalei AC Milan, câștigând campionatul Italiei o singură dată, în 1989, când a câștigat și Cupa UEFA. Cu echipa națională, Bergomi a câștigat Campionatul Mondial de Fotbal 1982, jucând și în celelalte Campionate Mondiale din 1986 și 1990, cât și la Euro 1988. După ce a fost eliminat într-un meci împotriva Norvegiei în cadrul preliminariilor pentru Euro 1992, Bergomi a așteptat mulți ani o convocare, primind-o în cele din urmă la Campionatul Mondial din 1998.[2] S-a retras în 1999 la vârsta de 36 de ani. A lucrat în televiziune la Sky Italia și a fost comentatorul italienilor pentru Campionatul Mondial din 2006, alături de Fabio Caressa.
* 1965: David Samuel Goyer (n. 22 decembrie 1965, Ann Arbor, Michigan) este un scenarist american, regizor, romancier și autor de benzi desenate.
·         1967: Daniel Vasile Petrescu (n. ,[3] București, RS România) este un fost fotbalist și actual antrenor român de fotbal, care în prezent activează la clubul Guizhou Zhicheng.[4]
În cariera de fotbalist Petrescu a evoluat pe postul de fundaș dreapta, debutând la Steaua București, cu care a jucat și o finală a Cupei Campionilor Europeni. S-a consacrat pe plan internațional la Chelsea Londra, la care a jucat timp de cinci sezoane. După retragerea din activitate, a devenit antrenor, prima echipă pregătită de Petrescu fiind Sportul Studențesc. Cu Unirea Urziceni a câștigat titlul de campion al României. Dan Petrescu a jucat 95 de meciuri la naționala României, marcând 12 goluri. Debutul său a avut loc în martie 1989, într-un amical împotriva reprezentativei Italiei. A evoluat alături de naționala României la trei turnee finale: Mondialul din 1994, EURO 1996 și Mondialul din 1998. A marcat două goluri la turneele finale: golul victoriei în 1994 împotriva reprezentativei Statelor Unite și în 1998 împotriva naționalei Angliei.
* 1968: Luis Arturo Hernández Carreón (n. 22 decembrie 1968) este un fost fotbalist mexican, cunoscut sub porecla "El Matador". Hernández a jucat ca atacant și este cel de-al patrulea marcator al time și cel mai mare marcator la Cupe Mondiale pentru echipa națională de fotbal a Mexicului. Este considerat unul dintre cei mai talentați atacanți ai Mexicului. Hernández a jucat pentru echipe din Mexic, Argentina și Statele Unite.
* 1972: Vanessa Chantal Paradis (n. 22 decembrie 1972, Saint-Maur-des-Fossés),[1][2] cunoscută ca Vanessa Paradis, este o cântăreață și actriță și fotomodel francez. S-a lansat la 14 ani cu hitul „Joe le Taxi”, în care apărea ca o Lolită franțuzoaică.[3] Are doi copii cu actorul Johnny Depp.[4]
·         1974: S-a nascut Andreea Marin, vedeta romana de televiziune. S-a nascut in orasul Roman, judetul Neamt, si a absolvit cursurile liceului cu profil de matematica-fizica din localitatea natala – actualmente Colegiul National “Roman-Voda”. S-a inscris apoi la Facultatea de informatica din cadrul Universitatii “Al. Ioan Cuza” din Iasi. A debutat pe micul ecran la studioul teritorial din Iasi al TVR, unde a prezentat stiri si a realizat diverse emisiuni si a urmat cursuri de specializare in jurnalism. S-a transferat in Bucuresti, unde cariera ei a cunoscut o ascensiune fulminanta. A ajuns director de programe la postul public de televiziune TVR si realizator al emisiunii de divertisment “Surprize, surprize”, care a avut prima editie in 1998. A facut si documentare in Thailanda, Cuba, Irak si pe Muntele Kilimanjaro.

* 1978: Raluca-Cristina Ispir (n. 22 decembrie 1978) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Național Liberal.
* 1979: Naotake Hanyu (n. 22 decembrie 1979) este un fotbalist japonez.
* 1979: Stojan Ignatov (n. 22 decembrie , 1979) este un fotbalist din Macedonia, care joacă pentru clubul de fotbal Ethnikos Achna pe postul de mijlocaș central. În România a jucat la Politehnica Iași.
* 1979: Sanela Knezović (n. 22 decembrie 1979, la Mostar) este o handbalistă de origine croată din Bosnia și Herțegovina care evoluează la echipa maghiară  Dunaferr NK, pe postul de portar.
* 1981: Megumi Yasu (安 めぐみ Yasu Megumi?, n. 22 decembrie 1981, Fuchū, Tokyo)[1] este o actriță japoneză care este reprezentată de Harmony Promotion.
* 1983: Andrew "Drew" Hankinson (n. 22 decembrie 1983)[1] este un wrestleramerican, care în prezent activează în WWE sub numele de ring Luke Gallows. Este cunoscut pentru evoluțiile sale din World Wrestling Entertainment (WWE), unde apărea sub numele de ring Festus și Luke Gallows între ani 2007 și 2010,[10] dar și pentru evoluțiile din Total Nonstop Action Wrestling (TNA).
* 1987: Lisa Andreas (n. 22 decembrie 1987) este o cântăreață engleză cu origini cipriote. A reprezentat Ciprul la concursul Eurovision 2004 și a ieșit pe locul 5.
* 1989: Jordin Sparks (pe numele întreg Jordin Brianna Sparks; n. 22 decembrie 1989)[6] este o cântăreață de muzică pop și R&B, din Statele Unite ale Americii. Ea a devenit cunoscută în urma participării la emisiunea-concurs American Idol, pe care a câștigat-o la începutul anului 2007.[6] Primul său cântec, „This Is My Now”, a debutat pe locul 15 în Billboard Hot 100,[7] fiind inclus pe albumul de debut al cântăreței, Jordin Sparks.[8] La finele anului 2007, Sparks a lansat discul single „Tattoo”, ce s-a clasat pe locul 8 în Statele Unite ale Americii și pe locul 3 în Canada.[9] Un alt extras pe single, „No Air”, a devenit cel mai bine poziționat cântec al interpretei la nivel mondial, ocupând treapta cu numărul 1 în Australia, Israel și Noua Zeelandă.[10][11]
Începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2008, cântăreața a pornit înregistrările pentru cel de-al doilea material discografic de studio, Battlefield.[12] Primul extras pe single de pe acesta, piesa ce poartă numele albumului, a fost lansat în luna mai a anului 2009.[13] Aceasta a ajuns pe locul al zecelea în Billboard Hot 100, Jordin fiind singura concurentă de la American Idol a cărei prime cinci single-uri se clasează în primele 20 din acest clasament. Al doilea single, „S.O.S. (Let the Music Play)” a fost primul single al artistei care s-a clasat pe primul loc în clasamentul Hot Dance Club Play.[14] De-a lungul carierei sale, Jordin Sparks a câștigat numeroase premii, printre care Premiul NAACP Image, un Premiu BET, un Premiu American Music, un People's Choice Awardși două Teen Choice Awards. În 2009, revista Billboard a clasat-o pe locul al nouăzeci și unulea printre artiștii deceniului 2000.[15] În 2012, Sparks s-a aflat pe locul 92 în lista „100 cele mai mari femei din muzică”, creată de VH1.[16] Din februarie 2012, ea a vândut peste 1,3 milioane de albums și 10,2 milioane de discuri single numai în Statele Unite, fiind una din cele mai de succes cântărețe lansate de American Idol.[17]
Pe lângă muzică, Jordin Sparks a încercat să-și formeze o carieră în film și pe Brodway, precum și în crearea de parfumuri. A fost invitată în mai multe seriale, începând cu O viață minunată pe punte în 2009, și mai târziu în Big Time Rush în 2010. În același an, Jordin a debutat pe Broadway în musicalul In The Heights, jucând rolul Ninei Rosario. A debutat într-un film de lung metraj în 2012, într-o nouă ecranizare a musicalului Sparkle, avându-i în distribuție, printre alții, pe Whitney Houston, Derek Luke, Carmen Ejogo și Tika Sumpter. În octombrie 2010, Jordin Sparks a lansat primul ei parfum, Because of You..., urmat de Fascinate în martie 2012 și Ambition în noiembrie 2012.
După cinci ani de la lansarea ultimului album, Jordin a lansat la 25 noiembrie 2014 primul său EP, intitulat #ByeFelicia. Lansarea acesteia a făcut parte din noua înțelegere avută cu casa de discuri Louder than Life/Red Associated, subsidiară a Sony Music Entertainment.[18] Al treilea album al lui Jordin, Right Here, Right Now, va fi lansat în 2015.[19][20]
* 1993: Meghan Elizabeth Trainor (n. 22 decembrie 1993) este o cântăreață, compozitoare și producătoare muzicală americană. Ea a început să cânte la vârsta de șase ani și să compună la vârsta de unsprezece ani. Mai târziu, ea a devenit membră a unei formații numite Island Fusion și o formație de muzică jazz la liceu. La vârsta de cincisprezece ani, Trainor a produs și lansat un album care îi poartă numele. De asemenea, ea a mers la Berklee College of Music și a câștigat o varietate de concursuri de scriere de cântece în Statele Unite. În 2011, ea a lansat două albume acustice, I'll Sing with You și Only 17. Mai târziu, a semnat un contract de publicare a cântecelor sale cu Big Yellow Dog Music, unde a scris piese pentru Rascal Flatts, Sabrina Carpenter și alții.
În februarie 2014, Trainor a semnat un contract de înregistrări cu Epic Records după ce și-a cântat cântecul „All About That Bass” la ukulelepentru L.A. Reid. Mai târziu, Reid a susținut că cântecul este single-ul de debut al lui Trainor și a fost lansat pe data de 30 iunie 2014. „All About That Bass” a devenit unul dintre cele mai bine vândute cântece, ajungând în fruntea chart-urilor din 58 de țări. A fost numărul unu pe Billboard Hot 100 timp de opt săptămâni non-consecutive. După lansarea single-ului, a apărut EP-ul de debut al cântăreței, intitulat Title, care a debutat ca numărul 15 pe Billboard 200 în septembrie 2014. Al doilea single al lui Trainor, „Lips Are Movin”, a marcat al doilea top five hit al cântăreței pe Billboard Hot 100, ajungând numărul patru. Albumul său de debut, Title, a fost lansat pe data de 9 ianuarie 2015.
Muzica lui Trainor este predominant bubblegum pop, blue-eyed soul, doo-wop șo pop în sunet. Versurile sale sunt în mare parte despre feminitate și împuternicire proprie în secolul 21. Trainor a primit numeroase nominalizări pentru munca sa, incluzând „Record of the Year” și „Song of the Year” pentru „All About That Bass” la al 57-lea ediție anuală a Premiilor Grammy.


Decese
·         69:  Împăratul  roman Vitellius este capturat şi ucis  de fortele lui Vespasian. Aulus Vitellius Germanicus (nascut la 24 septembrie 15) a fost împărat roman din 17 aprilie  69  si  unul din împărații  care au domnit in  asa numitul “An al  celor patru împărați”. După proclamarea ca împărat a lui Vespasian, la 1 iulie 69, de către legiunile din Orient, depășit de evenimente, Vitellius rămâne inactiv la Roma. Legiunile trimise de Vespasian, obțin la 24 octombrie o victorie categorică la Cremona. Este ucis  în timpul luptelor de stradă pentru cucerirea Romei.
·         1095: A murit Roger al II-lea (n.26 februarie 1154), rege al Siciliei, fiul lui Roger I al Siciliei  și succesor al fratelui său Simon. Și-a început domnia  în 1130 si până în momentul morții sale, la vârsta de 58 de ani, Roger a reusit sa uneasca toate  cuceririle normande din Italia într-un singur regat, cu o puternica administratie centralizata.
·         1603: Moare Mahomed al III-lea, sultan al Imperiului Otoman din 1595, până la moartea sa (n. 26 mai 1566). A fost succedat pe tron de de fiul său Ahmed I. Si-a executat prin stramgulare cei nouăsprezece frați și frați vitregi ai sai, pentru a-si  asigura puterea. 
·         1646: Petru Movilă, teolog, om de cultură, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului în spațiul românesc și fondator a mai multe tipografii (n. 1596). A desfășurat o bogata activitate bisericească și culturală,  tipărind mai multe cărți care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în fata prozelitismului catolic. A pus bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mănăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovnicească de la Kiev în 1633. A pus la dispoziția Academiei și domeniile sale de la Rubejovka . A semnat la 16 august 1628 declarațiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev în care erau condamnați clericii care au aderat la Uniația din 1596. A sprijinit alegerea ca rege al Poloniei a lui Wladislav I în 1632, care a recunoscut drepturile eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului și a menținut “Frățiile Ortodoxe”.
* 1708: Prințesa Hedvig Sophia Augusta a Suediei (26 iunie 1681 – 22 decembrie 1708) a fost prințesă suedeză și primul copil al regelui Carol al XI-lea al Suediei și a reginei Ulrica Eleonora. Prin căsătoria cu Frederic al IV-lea, Duce de Holstein-Gottorp a devenit Ducesă de Holstein-Gottorp. A fost moștenitoare prezumptivă la tronul suedez până la moartea sa și regentă a ducatului de Holstein-Gottorp în timpul minoratului fiului ei din 1702 până în 1708.
*1755: Albertina Frederica de Baden-Durlach (3 iulie 1682 – 22 decembrie 1755) a fost o prințesă germană. Ea a fost fiica lui Friedrich al VII-lea de Baden-Durlach și a soției acestuia, Augusta Marie de Holstein-Gottorp. S-a căsătorit cu Christian August de Holstein-Gottorp.
* 1819: Jean-Pierre de Beaulieu Baron de Marconnay (germană Johann Peter Freiherr Beaulieu von Marconnay, n. 26 octombrie 1725, Lathuy, Brabant, Țările de Jos austriece; d. 22 decembrie 1819, Linz) a fost un Feldzeugmeister imperial, propietar al Regimentului Infanterie nr. 31 apoi în schimb nr. 58, și deținător al Crucii de Cavaler, de Comandor precum Mari Cruci al Ordinului Maria Terezia.
·         1867: Théodore Rousseau, pictor francez (n. 1812)
·         1867: Jean-Victor Poncelet (n. 1 iulie 1788 - d. 22 decembrie 1867) a fost un matematician, inginer francez și director al celebrului institut de învățământ superior, École Polytechnique. Prin contribuțiile sale, a revigorat domeniul geometriei proiective, al cărui pionier a fost Gérard Desargues.[2]
Printre contribuțiile sale notabile, putem menționa: aplicațiile în geometria proiectivă ale noțiunii de pol și polară, ale relației de conjugare armonică, studii asupra teoremei lui Feuerbach, asupra numerelor complexe sau despre principiul dualității în geometria proiectivă.
* 1867: Théodore Rousseau (n. ,[1][2][3][4][5][6][7] Paris, Primul Imperiu Francez[8] – d. ,[1][2][3][4][5][6][7] Barbizon, Franța[8]) a fost un pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon. Observator minuțios al naturii în toate anotimpurile anului, arta lui posedă în același timp un caracter realist, din dorința lui de a picta natura așa cum se prezintă ea, și un caracter romantic prin tendința de a-și identifica propria personalitate cu natura zugrăvită în tablourile sale.
·         1880: Mary Anne (Mary Ann, Marian) Evans, AFTF29 mai bine cunoscută sub pseudonimul George Eliot (n. ,[2][2][3][4][5]Nuneaton, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. ,[6][2][2][3][4][5] Londra, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei[7]), a fost o romancieră din Anglia. Ea a fost printre scriitorii fruntași ai erei victoriene, romanele ei fiind o analiză realistă a societății provinciale englezești din acea epocă.
Ea spunea că și-a ales un pseudonim bărbătesc pentru a fi sigură că operele sale vor fi luate în serios - asemeni lui George Sand și altor scriitoare din epoca respectivă - deoarece femeile scriitoare nu aveau succes la public la fel ca bărbații. Până în perioada modernă, în care a trăit și a scris Virginia Woolf, scriitoarele au resimțit efectele acestor prejudecăți. Un alt factor a fost dorința de a-și păstra viața privată departe de atenția publică și de a preveni scandalurile care urmau să apară dacă va ieși la iveală relația sa cu George Henry Lewes, care era căsătorit pe atunci.[9]
·         1914: A murit  Ion Bălăceanu, memorialist şi om  politic liberal; (n.25.01.1828). A  fost ministru de externe al Romaniei, bunicul patern al lui Constantin Balaceanu-Stolnici. Ion Bălăceanu a fost primul diplomat român căruia i-a fost recunoscut statutul de ambasador (reprezentant al unui stat suveran), la 11 septembrie 1878,de către Austro-Ungaria.

·         1930: Vintilă I.C. Brătianu (n. 16 septembrie 1867, București - d. 22 decembrie 1930, București) a fost prim-ministru al României în perioada 1927-1928.
A fost al treilea fiu al Ion C. Brătianu, frații săi fiind Ionel Brătianu și Dinu Brătianu. În 1886 a început studiile în Franța. Întors în țară cu diploma de inginer a participat la lucrările de construcții ale podului de peste Dunăre de la Cernavodă. Apoi, a primit conducerea lucrărilor de construcție a podurilor de pe Siret, Argeș și Vădeni.
Și-a început cariera în administrația de stat în anul 1897, fiind numit director al Regiei Monopolurilor Statului. În cariera sa a mai ocupat următoarele funcții de demnitate publică: secretar general în Ministerul Finanțelor, primar al Capitalei (1907-1911), ministru de război în timpul Primului Război Mondial și ministru de finanțe (1922 -1926). După moartea fratelui său Ion I.C. Brătianu a ocupat funcția de prim-ministru, între 1927 și 1928.
În anul 1901 și-a început cariera politică în cadrul Partidului Național Liberal, fiind ales de mai multe ori senator, deputat sau consilier comunal pe listele acestuia. Între 1927 și 1930 a ocupat funcția de președinte al Partidului Național Liberal. Vintilă Brătianu a mai fost de asemenea director al Băncii Românești, membru al Consiliului Centralei Băncilor Populare și a Cooperativelor Sătești, cenzor și director la Banca Națională a României.
Dintre funcțiile deținute, cele mai reprezentative au fost acelea de primar al Bucureștilor și ministru de finanțe. În calitate de primar al Bucureștilor, Vintilă Brătianu a fost un primar cu viziune și o abordare integratoare a problemelor cu care se confrunta orașul în acea perioadă, propunând, pentru prima dată în epocă, un set de soluții integrate care să faciliteze o dezvoltare echilibrată și durabilă a Bucureștilor. Atât ca primar al Bucureștilor dar mai ales în perioadele în care a fost ministru de finanțe, a fost unul din principalii promotori ai politicii economice liberale, cunoscută sub numele „Prin Noi Înșine”, menită să asigure o dezvoltare economică bazată pe dezvoltarea și consolidarea capitalului autohton și a întreprinderilor industriale aflate în proprietate românească.
După moartea lui Ionel Brătianu a preluat conducerea atât a guvernului, în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri, cât și a Partidului Național Liberal. S-a opus „restaurației” (proclamării lui Carol al II-lea ca rege în 1930) fapt care a dus la o scindare a partidului, „tinerii liberali” conduși de fiul lui Ionel Brătianu, Gheorghe Brătianu, alegând să părăsească partidul și să se pună la dispoziția noului rege.
Vintilă Brătianu a trăit și a muncit decenii de-a rândul în umbra fratelui său cel mai mare. Era, cum observa Nicolae Iorga, „onest, muncitor, patriot, dar necăjicios și iute la vădirea mâniei sale, amestecându-se în toate și luând-se în gură cu toată lumea…, urând orizonturile largi în care «omul de stat» se pierde și privind cu strălucitorii lui ochi mărunți de cârtiță amănuntele cele mai neînsemnate”.[2]

·         1939 - A murit Ma Rainey (Gertrude Malissa Pridgett), cântăreaţă americană de blues (n.26.04.1886).
·         1942 - A murit Franz Boas, părintele antropologiei americane (n.09.08.1858).
·         1956: Nicolae Labiș (n. 2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, județul Baia, în prezent județul Suceava - d. 22 decembrie 1956, București) a fost un poet român. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul unei generații”[2].În noaptea de 9 spre 10 decembrie 1956, la scurt timp după aniversarea împlinirii a 21 de ani, Labiș, care petrecuse câteva ore în compania unor cunoștințe și consumând țuică la Casa Capșa și apoi la restaurantul Victoria, a fost victima unui grav accident de tramvai.[3][5]
După ce i-a fost refuzată internarea la spitatele Colțea și Central[6] , spre zorii zilei de 10 decembrie a fost internat la Spitalul de Urgență. Acolo, de pe patul de spital i-a șoptit un poem prietenului său, scriitorul Aurel Covaci, poem care a fost inclus în volumul postum Lupta cu inerția. În ciuda eforturilor medicilor și o mobilizare spirituală a colegilor săi scriitori, cunoștințe și prieteni, starea lui s-a înrăutățit inexorabil, iar la 22 decembrie 1956, la ora 2 dimineața, a decedat. Dr. Firică, medicul care s-a ocupat de cazul lui Labiș, a declarat: Mi-a revenit trista sarcină să constat, încă de la primul examen, că accidentatul nu avea nici o șansă: măduva era complet secționată. Tot ce puteam face era să-i prelungim viața cu câteva zile.[7]
Trupul neînsuflețit a fost depus pentru ultimile omagii la Casa Scriitorilor. A fost înmormântat la cimitirul Bellu.[5]
* 1966: Harry Beaumont (n. 10 februarie 1888 – d. 22 decembrie 1966) a fost un regizor american, actor și scenarist. A colaborat cu numeroase companii inclusiv Fox, Goldwyn, Metro, Warner Brothers și MGM.
Cele mai mari succese ale sale sunt din timpul epocii filmului mut, când a regizat filme ca Beau Brummel (1924) cu John Barrymore sau Our Dancing Daughters (1928) cu Joan Crawford.
Beaumont a regizat primul film MGM vorbit, muzicalul The Broadway Melody din 1929. Filmul a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun filmîn acel an și Beaumont a fost nominalizat la categoria cel mai bun regizor.
* 1975: Anatoli Aleksandrovici Vlasov (în rusă Анато́лий Алекса́ндрович Вла́сов; n. 7(20) august 1908, Balașov, gubernia Saratov, Imperiul Rus - d. 22 decembrie 1975, Moscova , Uniunea Sovietică) a fost un fizician, profesor de fizică teoretică la Universitatea M. V. Lomonosov din Moscova, specialist în fizica plasmei și cea statistică.
·         1979 - A încetat din viaţă Darryl F. Zanuk, producător de filme, întemeietor al studiourilor "20th Century Fox" (n. 5 septembrie 1902)
·         1982 - A murit Traian Gheorghiu, publicist şi dramaturg (n.16.03.1906).
* 1989: Vasile Milea (n. 1 ianuarie 1927, Lerești, județul Muscel — d. 22 decembrie 1989, București)[1] a fost un politician și un general de armatăromân, care a îndeplinit funcțiile de șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1980-1985) și ministru al apărării naționale (1985-1989). La 30 martie 2004, Parchetul Înaltei Curți de Casație și Justiție a redeschis ancheta judiciară pentru stabilirea împrejurărilor în care a decedat generalul Milea, ca urmare a unor informații apărute în presă, în legătură cu împrejurările decesului. Secția Parchetelor Militare a reluat reaudierea martorilor din perspectiva elementelor noi apărute.
La 12 mai 2005, rămășițele sale pământești au fost exhumate pentru a se stabili traiectoria glonțului care a provocat moartea generalului, urmând să se clarifice dacă este posibil ca acesta să fi fost ucis. [11]
Rezultatele necropsiei nu au fost concludente. După cum a declarat directorul Institutului Național de Medicină Legală, prof. dr. Dan Dermengiu, "cadavrul era total scheletizat. Am prelevat eșantioane din oase pentru examinări hispatologice și criminalistice. Din ceea ce am văzut până acum nu reiese nimic nou față de expertiza precedentă. Mai precis, descrierile făcute la data decesului corespund cu ceea ce am găsit și noi acum. Glonțul nu a trecut prin coastă, ci există doar o scrijelire". În groapă a fost găsit și borcanul în care era conservată inima lui Vasile Milea. "Numai că recipientul era spart, așa că inima a putrezit. Au fost totuși prelevate probe din acest organ, în starea în care se afla, pentru o serie de investigații mai amănunțite". [12]
În decembrie 2018, într-un interviu acordat jurnalistului de la Realitatea.net Cristian Otopeanu, fostul procuror militar Dan Voinea, care a instrumentat dosarul Revoluției, și-a exprimat convingerea că Vasile Milea a fost împușcat pe . Voinea a precizat că bănuielile anchetatorilor în privința asasinului s-au îndreptat către Corneliu Pârcălăbescu, șeful Gărzilor Patriotice, afirmând că Milea ar fi fost transportat la Spitalul Elias, unde însă nu i s-a acordat asistența necesară, din ordinele lui Victor Stănculescu.[13] Vasilea Milea a fost declarat erou al Revoluției Române și, în memoria sa, mai multe străzi și bulevarde de pe cuprinsul țării au fost botezate cu numele fostului ministru al Apărării.[14]
·         1989: Samuel Beckett (n. 13 aprilie 1906 – d. 22 decembrie 1989) a fost un dramaturg, nuvelist și poet irlandez de expresie engleză și franceză. În anul 1969 a fost distins cu premiul Nobel pentru literatură.
Beckett s-a născut la Dublin, însă a studiat și a predat la Paris unde s-a stabilit în 1937.
Majoritatea operelor lui sunt scrise în limba franceză. Și-a tradus piesele în limba engleză. Primul său roman, Murphy, a apărut în 1938 și reprezintă un model al operelor lui ulterioare. Inovația constă în respingerea elementelor tradiționale ce țin de intrigă, personaje și decor. Ca alternativă, teatrul lui Beckett ilustrează experiența așteptării și luptei însoțite de o inutilitate epuizantă. Chinul și agonia de a exista într-o lume deșartă sporesc în următoarele romane ale lui Becket. Printre acestea, se numără:
  • Watt (1942-1944);
  • trilogia Molloy (1951), Malone Meurt (Malone moare) (1951) și The Unnamable (1953);
  • How It Is (1961);
  • The Lost Ones (1972)
Piesele lui aparțin teatrului absurdului. Beckett a îmbinat umorul nostalgic cu un sentiment devastator de durere și înfrângere. En attendant Godot (Așteptându-l pe Godot) (1952) și Fin de partie (Ultimul joc) (1957) rămân două dintre cele mai controversate piese ale lui Beckett. În 1969, dramaturgul a primit Premiul Nobel pentru Literatură. Printre operele sale se numără o analiză semnificativă a operei lui Proust (1931); piesele Krapp's Last Tape (Ultima casetă a lui Krapp[19]) (1959) și Happy Days (Zile fericite) (1961); un scenariu, Film (1969); povestiri, Breath (Răsuflare) (1966) și Lessness (1970); proze scurte adunate în volumele Stories and Texts for Nothing (Povestiri și texte fără nici un scop) (1967), No's Knife (Cuțitul lui Nu) (1967) și The Complete Short Prose (Povestiri complete: 1929-1989) (1996); antologiile More Pricks than Kicks (1970) și First Love and Other Shorts (Prima iubire și alte povestiri) (1974); și Poems (Poezii) (1963). Cele 16 volume de Collected Works (Opere) au fost publicate în 1970, primele ficțiuni și piese ale lui Beckett fiind publicate postum: romanul Dream of Fair to Middling Women (scris în 1932) în 1992 și piesa Eleuthéria (scrisă în 1947) în 1995.
* 1989: Jean-Louis Calderon (n. 19 aprilie 1958 - d. 22 decembrie 1989) a fost un jurnalist francez decedat la București în timpul evenimentelor din decembrie 1989. Absolvent în 1981 al Centrului de jurnalism din Paris, Calderon a lucrat în funcția de cameraman la posturile franceze de televiziune Europe 1 și La Cinq. În timpul evenimentelor din decembrie 1989 este trimis de către La Cinq pentru a transmite în direct relatări despre revoluția de la București. În noaptea de 22 decembrie 1989, Calderon se afla în Piața Palatului. Din cauza schimburilor dese de focuri, jurnalistul francez s-a adăpostit, împreună cu alți tineri, în spatele unui tanc. Dinspre CC a apărut brusc un ARO asupra căruia s-a tras, crezând că este plin cu „teroriști”. ARO a intrat brusc în tanc, iar tancul, cu spatele, a trecut cu șenilele peste mai mulți tineri, printre care se afla și Calderon. În memoria sa, o stradă din București și un liceu din Timișoara îi poartă numele.
·         1993 - A murit regizorul britanic Alexander Mackendrick (n.1912).
·         2001 - A murit Jacques Mayol, celebru scufundător francez.
·         2002  - A încetat din viaţă Joe Strummer, solistul trupei punk britanice Clash.
* 2007: Julien Gracq (n. 27 iulie 1910 - d. 22 decembrie 2007) a fost un prozator și eseist francez. Opera sa, bogată în simboluri și imagini, este marcată de influența suprarealismului. Romanele sale poetice, pe tema destinului irațional, imprevizibil, cu sugestii magico-fantastice, au o construcție echilibrată și un stil de mare virtuozitate artistică.
* 2012: Gheorghe Dumitru (n. 31 august 1956, Călărași - d. 22 decembrie2012, Craiova) a fost un handbalist român, care a făcut parte din lotul echipei naționale de handbal a României în perioada 1970 - 1987, fiind medaliat cu aur în anul 1980 la Campionatul Mondial Universitar de Handbal și ocupând locul 5 la Campionatul Mondial de Handbal din Germania din anul 1982. Pentru rezultatele sportive și merite deosebite aduse sportului a fost declarat Maestru Emerit al Sportului.
A fost căpitanul echipei de handbal CS Universitatea Craiova[1] care în anii 1991-1993 a câștigat Campionatul Național de handbal în două rânduri și o dată Cupa României.
A continuat activitatea sportivă în calitate de arbitru, în perioada 1993-2000 având 91 de jocuri arbitrate în cadrul Campionatului Național.
Format la echipa CS Călărași, în semn de recunoștiință pentru imaginea adusă orașului natal, Gheorghe Dumitru a fost declarat post-mortem Cetățean de Onoare al orașului Călărași[2].
·         2014: Joe Cocker, cântăreț englez (n. 1944)


Sărbători
·         Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului; Sf. Mare Mc. Anastasia  (calendar ortodox)
·         Sfânta Francisca Cabrini; Sfântul Flavian (calendar romano-catolic)
·         Sfântul Mucenic Anastasia (calendar greco-catolic)
* Solstițiul de iarnă 2018: Ca în fiecare an, deși iarna meteorologică sosește încă de la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis, cel al solstițiului de iarnă. El este legat de mișcarea anuală aparentă a Soarelui pe sfera cerească, ce reprezinta consecința mișcarii reale a Pământului în jurul Soarelui. În România, solstiţiul de iarnă din 2018 are loc pe 22 decembrie, la ora 00:23. De asemenea, în noaptea de 21 spre 22 decembrie pe cer vor putea fi urmărite şi Ursidele, ultimul curent de meteori din 2018.

După cum este cunoscut, axa polilor Pământului își păstrează (în primă aproximație) direcția fixă în spațiu, ea fiind înclinata cu 66° 33' față de planul orbitei terestre. Din acest motiv, Soarele parcurge în decurs de un an cercul sferei cerești numit „ecliptică”, a cărui înclinare față de ecuatorul ceresc este de 23° 27'. La momentul solstițiului de iarnă Soarele se află deci în emisfera australă a sferei cerești, la distanța unghiulară maximă de 23° 27' sud față de ecuator, el efectuând mișcarea diurnă în lungul cercului paralel cu ecuatorul ceresc, numit „tropicul Capricornului”. Aceasta explică, pentru latitudinile medii ale Terrei, inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

La data solstițiului de iarnă, Soarele răsare cu 23° 27' la sud de punctul cardinal est și apune tot cu același unghi spre sud față de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ținând cont de latitudinea medie a tării noastre, de 45° - la numai 21° față de orizont. În consecință, la această dată, durata zilei are valoarea minimă din an, de 8 ore și 50 minute, iar durata nopții are valoarea maximă, de 15 ore și 10 minute (pentru București). Evident, în emisfera sudică a Pământului fenomenul are loc invers, momentul respectiv marcând începutul verii astronomice, informează Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Ursean”. Solstiţiul de iarnă reprezintă ziua cea mai scurtă şi noaptea cea mai lungă din an.
Tot în această perioadă, începând cu data de 21 decembrie, au loc Ursidele. Curentul de meteori este emanat din Steaua Nordului, ce se află în linie cu Polul Nord.

Din momentul solstițiului de iarnă, respectiv al începutului iernii astronomice, până la 21 iunie, durata zilelor va crește continuu, iar cea a nopților va scădea în mod corespunzător.
Cinci mituri și adevăuri despre nașterea noului Soare, Solstițiul de iarnă
1. Data Solstițiului de Iarnă variază, putând avea loc în 20, 21, 22 sau 23 decembrie, deși cele care cad în ziua de 23 sunt foarte rare. Ultimul solstițiu care a avut loc în 23 decembrie a fost în 1903, iar următorul va avea loc în 2303.
2. În această zi, Soarele atinge cea mai sudică poziție vizibilă de pe Pământ. Soarele pare să se oprească deasupra Tropicelui Capricornului, iar apoi își schimbă direcția. Este o zi în care Soarele se întoarce.
3. Anotimpurile nu sunt influențate de distanța Pământului față de Soare, ci de faptul că Pământul își orbitează steaua pe o axă înclinată de 23,4 grade. Astfel, cantități diferite de lumină ajung în cele două emisfere, provocând variații de temperatură pe tot parcursul anului.
4. După Solstițiul de Iarnă, zilele încep să crească. Rata de creștere este mai mare la latitudinle mai nordice, decât cea resimțită în zonele mai sudice.
5. Pământul ajunge cel mai aproape de Soare la câteva săptămâni după Solstițiul de Iarnă.





ARTE 22 Decembrie

INVITAȚIE LA OPERĂ 22 Decembrie

Giaccomo Puccini (opere: "Tosca", "La Boheme", "Madame Butterfly", "Turandot")

Giacomo Puccini: Tosca 

Giacomo Puccini -- La Bohème 

Giacomo Puccini /// Madama Butterfly: https://youtu.be/3MfiVfoa3wo;


Turandot, 





MUZICĂ 22 Decembrie
Colinde



Carl Friedrich Abel, compozitor german
Carl Friedrich Abel Symphonies: https://youtu.be/c7kVfDN-Qho.



Franz Abt, compozitor și dirijor german



Giovanni Bottesini, compozitor italian și contrabasist
Giovanni Bottesini - Concerto No.2 for double bass & orchestra in B minor (h moll): https://youtu.be/AMspC3mCpiI.



Teresa Carreño, pianistă și compozitoare




Giaccomo Puccini
Puccini: Great Opera Arias: https://youtu.be/JN_664GsRNk.



Franz Schmidt, compozitor austriac
Franz Schmidt: Variationen und Fuge über ein eigenes Thema (Königsfanfaren aus Fredegundis): https://youtu.be/eBUPGRVvxPQ.



Ma Rainey (Gertrude Malissa Pridgett), cântăreaţă americană de blues




Edgar Varèse, compozitor și dirijor fracez-american
Edgard Varèse, Amériques - Ensemble intercontemporain - Matthias Pintscher: https://youtu.be/Upo5FStElCc.



Oscar Moret, compozitor elvețian
Diaporama Oscar Moret: https://youtu.be/KQaZcSyQNh8.



Hawkshaw Hawkins, cântăreț country american




Corneliu Cezar, compozitor şi profesor
FLACARI SI ROTI, de Corneliu Cezar, in interpretarea corului Cantores Amicitiae: https://youtu.be/TjF1SdEmUec.



Jorge Ben, chitarist, cântăreţ şi compozitor brazilian
Jorge Ben - 10 Anos Depois (Disco Completo): https://youtu.be/0Ble-7BFVTQ.



Barry Jenkins, baterist şi compozitor britanic (Animals)




Rick Nielsen, vocalist şi chitarist american (Cheap Trick)
RICK NIELSEN (Cheap Trick) - ain't that a shame: https://youtu.be/Yc5OdQwOdv0.



Robin & Maurice Gibb, vocalişti şi compozitori britanici (Bee
Gees)
The Best Of Robin Gibb: https://youtu.be/aBnEsKi0fK0;



Alan Williams, chitarist, pianist şi flautist britanic (Rubettes)
ALAN WILLIAMS RUBETTES. LIVE IN URMSTON .2ND AUGUST 2015 .H.P.L: https://youtu.be/cuJhgIKNB0M.


Aurel (Leluţ) Vasilescu, membru al formaţiei de muzică “Compact” (toboşar)
Compact - Zambetul din ochii tai: https://youtu.be/yZfQrjWM_sE.



Joe Strummer, solistul trupei punk britanice Clash
The Clash - London Calling (Official Video): https://youtu.be/EfK-WX2pa8c.




Joe Cocker, cântăreț englez
Joe Cocker Greatest Hits (Full Album) - The Best Of Joe Cocker: https://youtu.be/I3TQ6qJCIXA.

ÎNREGISTRĂRI NOI: 

muzica romaneasca veche de relaxare



The Very Best Of Beautiful Romantic Saxophone Love Songs Ever



Best Saxophone And Guitar Love Songs Collection - Sweet Instrumental Love Songs



Best Elegant Love Songs Ever By The Masters - Delilah Collection



J.S. Bach: Chorales, Vol.1






POEZIE 22 Decembrie

Jean Racine
Jean Racine (n. 22 decembrie 1639 la La Ferté-Milon, azi în departamentul Aisne, Franța, d. 21 aprilie 1699 la Paris, Franța) a fost un dramaturg francez.
Date biografice
S-a născut într-o familie de mici funcționari. Orfan la 4 ani, mama sa murind în anul 1641 iar tatăl său în 1643, el a fost crescut de bunicii săi acasă până la moartea bunicului său în 1649. Cu bunica sa s-a mutat la mănăstirea din Port Royal. Această serie de întâmplări nefericite i-a permis însă să primească o educație aleasă Jansenistă (curent moral al secolului al XVII-lea care a culminat la sfârșitul secolului, și care consta în relația dintre liberul arbitru al omului și grația eficace promovată de biserica Calvinistă. Apare și în opera Fedra: "Creștin care a încălcat grația...") care nu era permisă în școli. A acumulat o cultură vastă, incluzând literatura, și în special învățarea limbilor greacă și latină.
Vârsta de 18 ani îl găsește pe Racine orfan și sărac, dar cu o cultură vastă și cu o serie de relații în rândul Janseiștilor. A studiat filozofia în liceul Harcourt. Acum scrie primele poezii. Ca un prim pas el încearcă să concilieze aspirațiile literare și cariera ecleziastică, dar în final, după un eșec în cariera ecleziastică, s-a devotat în întregime literaturii.
În 1664 a fost introdus curții regale, scriind un poem în care îl lăuda pe Ludovic al XIV-lea. Apoi a jucat într-o piesa de Molière, în acelasi an, însa fără prea mare succes. În 1665 l-a jucat pe Alexandru cel Mare, care a fost primul său succes.
Racine publică două pamflete împotriva mănăstirii din Port Royal, și în special a fostei sale profesoare, care se opunea carierei sale teatrale.
Imensul succes al tragediei Andromaca (1667), jucată sub protectia Doamnei Henriette a Angliei îi asigură reputația lui Racine. După o singură comedie, "Apărătorii", în 1668, revine permanent la tragedii și scrie Britannicus (1669), Bérénice (1670), Ifigenia (1674) si Fedra (1677).
Zdruncinat de critici, Racine renunță la teatru, în ciuda succesului capodoperei sale, Fedra. Membru al Academiei Franceze înca din 1673, Racine a fost înaltat la rang de cavaler în 1690. Este deasemenea trezorier al Franței, funcție care îi aduce venituri considerabile. Deasemenea este numit historiograf al regelui în 1677. Racine decide să se așeze la casa lui iar soția sa Catherine de Romanet îi dăruiește 7 copii. Însa căsătoria sa a fost una din interes.
La cererea Damei de Maintenon scrie tragediile biblice Esthera (1689) și Athalia (1691). La acea vreme Racine era tot împotriva teatrului, dar considera aceste piese ca opere pedagogice și poetice.
Racine a murit în anul 1699 la Paris în urma unei tumori. La cererea sa, a fost înmormantat în Port Royal, dar dupa distrugerea localitații, cenușa sa a fost mutată la biserica Saint-Etienne-du-Mont din Paris.
Stil
Teatrul lui Racine a zugrăvit pasiunea ca o forță fatală ce îl distruge pe cel care o poseda. Găsim aici teoriile janseniste: fie omul primește grația divină, fie este fără griji, nimic nu îi poate schimba destinul, este condamnat din naștere. Realizând idealul tragediei clasice, teatrul racinian are trasături simple, clare, cu aventuri născute din aceeași pasiune a personajelor.
Tragediile păgane (fără Esthera și Athalia) prezintă un cuplu de tineri inocenți, atât unite, cât și despărțite de o iubire imposibilă, deoarece femeia este dominată de rege (Andromaca, Britannicus, Bajazet, Mithridates), sau deoarece face parte dintr-un clan rival (Aricie din Fedra). Rivalitatea este adesea dublată de o rivalitate politică, pe care însă Racine nu insistă.
În acest cadru aristocratic, care de la Bajazet devine un loc comun de pretext pentru nașterea unei crize, personajele află că regele este ori mort, ori învins, astfel simțindu-se libere să își dezvaluie pasiunile. Dar, informația este foarte repede negată. Întoarcerea regelui pune personajele în fața greșelilor lor și îi împinge, depinzând de natura sufletului, să regrete, sau să pună capăt rebeliunii lor.
Seriile neîntrerupte de capodopere ale lui Racine (Andromaca, Britannicus, Bérénice, Bajazet, Fedra, Mithridate) se compun din tragedii având ca temă dragostea. În aceste tragedii este vorba despre dragostea senzuală în forma sa extremă. Tragedia sa a suscitat o mare admirație și a creat o cultură a pasiunii, pregătită deja de Corneille și romanul de dragoste. Pasiunile descrise în tragediile raciniene ating o intensitate pe care nu o mai întâlnim decât la el. Violenței sentimentelor îi corespunde o limbă de o deosebită eleganță și armonie. Tragediile sale, cu acțiune mai simplă și evenimente mai puține, interesează, mai ales, prin viața interioară a eroilor. În teatrul lui Corneille apar personaje pline de curaj, voluntare, capabile de eroism; la Racine se impun tipurile feminine, capabile de pasiuni devastatoare. Prin operele lui Corneille și Racine, tragedia s-a impus ca gen major al clasicismului modern.
Opere
·         Tebaida (1664)
·         Alexandru cel Mare (1665)
·         Andromaca (1667)
·         Britannicus (1669)
·         Bérénice (1670)
·         Baiazid (1672)
·         Mitridate (1673)
·         Ifigenia (1674)
·         Fedra (1677)
·         Esther (1689)
·         Athalia (1691)


Nichifor Crainic

MOS CRÃCIUN

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N'o s'o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, -
Nu-ti mai vin cu ceata'n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara'naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se'ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda'ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr'un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e'n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier! 

Rugaciunea din amurg

Mã rog si pentru viii si pentru mortii mei.
Tot una-mi sunt acuma partasii si dusmanii,
Cu ei deopotriva mi-am sfaramat eu anii,
Si dragostea si vrajba le-am impartit cu ei.

Pe morti în rugaciunea de seara mi-i culeg.
Acestia sunt, Doamne, iar eu printre morminte.
Au fost în ei avanturi si-au fost si pogoraminte.
Putin în fiecare, în toti am fost intreg.

De viforele vietii ei sunt acum deserti,
Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce ramane?
Zdrobita rugaciune la mila ta, Stapane,
Sunt si eu printre mortii rugandu-mã sã-i ierti.

Si adunandu-mi viii, la mila ta recurg,
Când crugul alb al zilei pamantul incununa:
Tu da-le, Doamne, da-le cu toata mana buna
Tarzia-ntelepciune din tristul meu amurg. 

Unde Sunt Cei Care Nu Mai Sunt?

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea. 

Dan Mutaşcu
MUTASCU Dan, se naste la 22 dec. 1944, Slatina, judetul Olt.

Poet si prozator.

Fiul lui Traian Mutascu, ofiter, si al Virginiei (n. Iorga). 

Liceele „Mihai Viteazul" (1957-l960) si „G. Cosbuc" din Bucuresti (1960-l962). Absolvent al Institutului Pedagogic, Facultatea de Filologie (1965), dupa care urmeaza doi ani Facultatea de Filosofie a Univ. din Bucuresti. 

Licenta in filologie (1975). Din 1970, ret actor principal la revista Saptamtna.

Debuteaza in Ramuri (1965). 

Debut editorial cu Substratum (1970).

Publica numeroase volum de versuri: Oglinda lui Cagliostro, 1972; Calatoriile lui Sindbad Marinarul, 1972; Ochiul lui Zamolxe, 1972; Levlcy, 1973; Stema din inimi, 1973; Scrisori bizantine, 1974; Tara ca meditatie, 1975; Cerbul din oglinda, 1984; Clipe si regi, 1984; Fastele oglinzilor, 1987, dominate de fantezism si calofilie. 

Autor de romane (Bunul cetatean Arhimede, 1975; Lunea cea mare, 1977; Dans sub splnzuratoare, 1978; Vara si iarna, 1980; Mirii cei tristi, 1982) si povestiri (Ipoteca si alte povestiri, 1979; Casatorie din dragoste, 1981) ce mizeaza pe pitorescul balcanic. Lumea ca literatura (1979) aduna eseuri si art. prin care autorul isi precizeaza optiunile estetice. Premiul „Mihai Eminescu" al Acad. pe 1975.

Dan Mutascu este, in poezie, un fantezist livresc, un artizan ce cultiva o poezie rece, impersonala, construita cu abilitate metaforica. Volumele lui se caracterizeaza prin imagism si o calofilie disimulata in catifeaua unui vers barochist ce-si agita cu solemnitate „prapurii epitetelor", scaldat de „aurul fluid al adjectivului". Libera asociere a imaginilor ce par sa tisneasca dintr-un „havuz de cuvinte" (Scrisori bizantine, 1974), absenta unui centru ideatic iradiant au facut ca tehnica sa sa fie apropiata de cea suprarealista. Acumularea de imagini traduce la autorul Oglinzii lui Cagliostro (1972) nevoia specifica poetului barochizant de a multiplica la nesfirsit punctele de vedere ale unei imaginatii multiforme. 

Compozita, plina de asociatii neasteptate, poezia lui Dan Mutascu decade, printr-un clasic paradox al imaginatiei, in pretiozitate, inventia se transforma in mecanica: „Si astfel devii chiriasul propriei tale sintaxe". Nu lipsit de abilitati de eseist in Lumea ca literatura (1979), Dan Mutascu se dovedeste un povestitor virtuoz in Ipoteca si alte povestiri (1979) sau in Casatorie din dragoste (1981). Predomina in aceste „schite" de atmosfera falsa detasare a povestitorului sedus de voluptatea descriptiei, a aviditatii de detalii, lirismul imaginii si al sugestiei. intr-un spatiu insolit se agita personaje stranii, pe care povestitorul le descrie din afara, cu un sentiment de melancolie si ironie ce nu le submineaza incarcatura poetica. in schimb. Bunul cetatean Arhimede (1975), Lumea cea mare (1977) (evocind ziua de capitulare a Plevnei), Dans sub spanzuratoare (1978), Vara si iarna (1980) sint romane istorice cladite pe investigatie documentara si bazate pe o reconstituire cit mai fidela. 

Daca Bunul cetatean Arhimede este o evocare a epocii marelui geometru si a razboiului dintre Roma si Syracusa, Dans sub spinzuratoare figureaza o parabola a esecului vointei diabolice de putere. in linia Princepelui lui E. Barbu, Despot-Voda este vazut aici ca un fabulos personaj de Renastere, „om de carte si de condei, calatorit, scolit si subtilf], in corespondenta cu filosofi si alchimisti". O mitologie a personajului pitoresc poate fi descifrata si in microromanul Vara si iarna, cane cu un pronuntat caracter cinematografic, derulind istoria unei vendetta petrecute in epoca revolutiei lui Tudor Vladimirescu. Metoda de inregistrare a evenimentelor este caleidoscopica, privirea incercind sa capteze o avalansa de amanunte. in Lunea cea mare, detasata de evenimente, privirea romancierului patrunde deodata in cele trei tabere, inregistrind reactii, psihologii, controverse, comploturi, pregatiri febrile in vederea atacului Plevnei. Pitoresti, dar lipsite de viata interioara, personajele sint uneori schematice, alteori sufocate de amanuntele descriptiei. Cu certa vocatie a pamfletului, a grotescului si cu gustul imaginilor terifiante (scena executarii prizonierilor romani), Dan Mutascu cultiva si in romanele istorice o scriitura artista.
OPERA:
Substratum, versuri, Bucuresti, 1970;
Ochiul lui Zamolxe, versuri, Bucuresti, 1972;
Oglinda lui Cagliostro, versuri, Cluj-Napoca, 1972;
Calatoriile lui Sindbad Marinarul, versuri, Bucuresti. 1972;
Levky, versuri. Bucuresti, 1973;
Stema din inimi, versuri. Bucuresti, 1973;
Scrisori bizantine, versuri, Bucuresti, 1974;
Tara ca meditatie, versuri. Bucuresti, 1975;
Bunul cetatean Arhimede, roman. Bucuresti, 1975;
Lunea cea mare, roman, Bucuresti, 1977;
Dans sub spinzuratoare, roman. Bucuresti, 1978;
Ipoteca si alte povestiri, Bucuresti, 1979;
Lumea ca literatura, eseuri, optiuni, repere. Timisoara, 1979;
Vara si iarna, roman. Bucuresti, 1980;
Casatorie din dragoste, schite. Timisoara, 1981;
Mirii cei tristi, roman. Bucuresti, 1982;
Cerbul din oglinda, versuri. Bucuresti, 1984;
Clipe si regi, versuri, Bucuresti, 1984;
Fastele oglinzilor, versuri, Bucuresti, . Traduceri: S. Salminen, Katrina, roman, in romaneste de -, Bucuresti, 1974.


Nicolae Labiş

Am Iubit...

Am iubit de când mă ştiu
Cerul verii,
străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori
pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe
bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din
munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea
înălţimilor,
Semeţia pinilor
Plini de scama norilor.

Am
iubit iubirea pură,
Floare roşie pe gură
Şi în
inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Şi-n piept
voci necontenite.

M-a înfiorat ades
Tot ce gândurile ţes:
Pe al
filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri
înstrunate,
Săgetarea de idei...

Toată-această
măreţie
Ne-a fost dată din vecie... 

 Iarna

Totu-i alb în jur cât vezi
Noi podoabe pomii-ncarca
Si vibreaza sub zapezi
Satele-adormite parca.
Doamna Iarna-n goana trece
În calesti de vijelii –
Se turtesc de geamul rece
Nasuri cârne si hazlii.
Prin odai miroase-a pâine,
A fum cald si amarui
Zgreaptana la usa-un câine
Sa-si primeasca partea lui…
Tata iese sa mai puna
Apa si nutret la vaca;
Vine nins c-un fel de bruma
Si-n mustati cu promoroaca.
Iar bunicul desfasoara
Basme pline de urgie,
Basme care te-nfioara
Despre vremuri de-odinioara,
Vremi ce-n veci n-au sa mai fie. 

Mama

N-am mai trecut de mult prin sat si-mi spune
Un om ce de pe-acasa a
venit
Cum c-a-nflorit la noi malinul
Si c-ai albit, mamuca, ai
albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnava.
Eu nu stiu cum
să cred atatea vesti,
Când din scrisori eu vad precum matale
Din zi
în zi mereu intineresti. 



TEATRU/FILM 22 Decembrie

Cu Cristina Deleanu, actriță româncă dew teatru și film

Biografie
Cristina Deleanu s-a nascut pe 25 Decembrie 1940, a studiat la liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti, a fost atrasa din copilarie de pictura si desen, iar in timpul liceului s-a hotarat sa devina actrita.

A urmat cursurile teatrale la Institutul de Arta teatrala si Cinematografica din Bucuresti, la clasa actorului George Carabin, iar in 1962 a absolvit. A interpretat numeroase roluri de teatru, de teatru radiofonic, teatru de televiziune si film.

Dupa ce a absolvit IATC a afost repartizata la Teatrul National “Vasule Alecsandri” din iasi, unde a jcuat timp de cinci ani de zile, pana in 1967, cand s-a transferat la Teatrul Regional Barbu Delavrancea, unde a jucat pana in 1981.

Din 1981 s-a mutat la Teatrul National I.L. Caragiale din Bucuresti, de unde a iesit la pensie in 2001. Ulterior, a mai jucat pe scena Nationalului bucurestean in “Revelion la Terzo Mondo”. A colaborat in mod constant la teatrul radiofonic, vocea ei fiind auzita in numeroase piese de teatru ca “Drumul lui Orfeu”, “Orfeu in Infern”, “Ceaiul nostrum cel de toate zilele” si “Zadarnicele necazuri de iubire”. Anul 1981 a marcat debutul actritei in cinematografie, in filmele “Destine romantice” si “Orgolii”. A mai jucat si in seriale de televiziune printre care se numara “Om bogat, om sarac” in 2006.

Intre anii 1992-2000 a activate ca profesoara de actorie la Academia de arta “Luceafarul”, deasemenea a publicat cartea “Despre maestri si extraordinarele lor vieti” in 2006.

Filme cu Cristina Deleanu
·         Aniela (2009) - Lisaveta
·         Om sarac, om bogat (2006)
·         Vrei sa fii mama mea? (2006)
·         Fata babei si fata mosului (2005) - voce
·         Harap Alb (2005) - voce
·         Aleodor Imparat / Aleodor imparat (2004) - voce Peste
·         Tu ne marcheras jamais seul (2001) - madam Holban
·         Besat (1999) - Rumanian Doctor
·         Biznes sta Valkania (1997)
·         Moartea unui artist (1991)
·         Taina jocului de cuburi (1989)
·         Extemporal la dirigenție (1987) - Directoarea
·         Liceenii (1987) - directoarea liceului
·         Anotimpul iubirii (1986)
·         Declarație de dragoste (1985)
·         Eroii nu au varsta (Serial TV) / Eroii n-au varsta (1984)
·         Horea (1984)
·         Un petic de cer (1984)
·         Zbor periculos (1984)
·         Acțiunea Zuzuc (1983)
·         Ca-n filme (1983)
·         Scopul și mijloacele (1983)
·         Destine romantice (1981)
·         Orgolii (1981) - Vera Panaitescu
·         Punguta cu doi bani (1969) - Baba


Zadarnice necazuri de iubire ...de W. Shakespeare (teatru radiofonic): https://youtu.be/NWzUX5oxkic.


Stefan MIHAILESCUBraila Filibas 1980 Liviu Rebreanu


RECOMANDAT!!! CuooreInima de copil Edmondo de Amicis

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 22 Decembrie




















GÂNDURI PESTE TIMP 22 Decembrie

Citate diverse:











Jean Racine - Citate:















la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...