MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MIERCURI 2 IANUARIE 2019

Bună dimineața, prieteni!
Să mulțumim Domnului pentru tot ce ne-a dat și să-L rugăm să ne ierte toate greșelile și păcatele noastre! Doamne miluiește!

RELIGIE ORTODOXĂ 2 Ianuarie

Înainte – prăznuirea Botezului Domnului; Sf Ier Silvestru, episcopul Romei; Sf Cuv Serafim de Sarov (Harți)

Înainte-prăznuirea Botezului Domnului

Pentru pregătirea sufletească a credincioșilor, toate sărbătorile împărătești (inclusiv cele ale Maicii Domnului) sunt precedate de un timp de pregătire, de anticipare sau introducere, numit preserbare, înainte-serbare sau înainte-prăznuire. Înainteprăznuirea Botezului Domnului este sărbătorită la 2 ianuarie. Sărbătorile au, de asemenea, și o perioadă de continuare sau prelungire a serbării, numită după-serbare sau după-prăznuire. Prin aceste perioade de pregătire și de prelungire, sărbătorile mari sunt ca soarele care, înainte de a răsări el însuși, își trimite razele, iar după ce apune, lumina lui stăruie încă pe culmi. Ziua cea dintâi a înainte-serbării se numește începutul sărbătoririi, iar ziua ultimă a după-serbării se numește, cu un termen slavon, odovania, adică sfârșitul, dezlegarea sau încheierea sărbătorii.

Potrivit informațiilor preluate din Liturgica generală a părintelui Ene Braniște, în toată perioada preserbării și a după-serbării, pe lângă slujba sfinților pomeniți în zilele respective, se adaugă și cântări, rugăciuni și lecturi din cele în legătură cu praznicul respectiv, iar în ziua odovaniei praznicului, slujba se pune aproape la fel ca și în ziua însăși a praznicului (omițându-se doar paremiile și litia la Vecernie, polieleul și Evanghelia la ‘Utrenie, iar Apostolul și Evanghelia de la Liturghie sunt ale zilei). Pentru aceasta, uneori, slujba sfântului (sfinților) din acea zi se mută, adică se oficiază cu o zi mai înainte sau mai în urmă, după cum prevede Tipicul sau după cum rânduiește cel mai mare.

La fiecare sărbătoare din cursul anului se pune, încă de la Vecernia din ajun, pe iconostasul (analogul) din naosul (sânul) bisericii, icoana praznicului sau a sfântului sărbătorit. La praznicele împărătești, icoanele praznicale (și crucea la sărbătoarea înălțării Sfintei Cruci) se pun pe iconostas încă din ajunul preserbării și rămân pe el până la sfârșitul după-serbării, adică până în ziua odovaniei praznicului.

1. Sfântul Silvestru s-a născut în Roma şi a fost crescut de mic în credinţa creştină, învăţând carte şi purtări bune de la preotul Cvirin. Ajungând în vârstă şi-a arătat dragostea către Dumnezeu şi către aproapele prin ajutorarea şi apărarea celor prigoniţi pentru credinţă. Pentru faptele lui alese şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, după moartea lui Miltiade, a fost hirotonit episcop al Romei vechi, cu învoirea tuturor. Păstoria lui s-a arătat pilduitoare: a dat rânduieli bune Bisericii şi preoţilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului împotriva hulitorilor, dovedindu-le din Scriptură că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, născut din Fecioară, cum au grăit proorocii. La adânci bătrâneţi episcopul Silvestru a trecut la Domnul, în anul 335.

2.Cuviosul Serafim s-a născut în anul 1759, la 19 iulie, în oraşul Kursk, din Rusia, având părinţi binecredincioşi, Isidor şi Agafia. A intrat în mănăstirea din Sarov la vârsta de 19 ani, iar la 27 de ani a fost hirotonit preot. Vreme de 10 ani, din 1794 până în 1804, a trăit singur în pădure, păzind în amănunt rânduiala Sfântului Pahomie din Egipt, pe care a descoperit-o în setea lui neobosită de a citi cărţile Sfinţilor Părinţi. În pădure, Sfântul Serafim locuia în tovărăşia animalelor sălbatice: urşi, lupi, vulpi, care se obişnuiseră să ia hrana din mâna lui. Din ispita diavolului, Sfântul Serafim a fost bătut rău de tâlhari şi a fost găsit fără cunoştinţă în coliba lui din pădure. Vindecat de răni, între anii 1804-1807 a primit rânduiala de viaţă a stâlpnicilor şi a petrecut o mie de zile şi de nopţi, rugându-se în genunchi, pe o piatră, în inima pădurii, îndurând ierni grele.

Mai apoi, vreme de mulţi ani, a stat zăvorât în chilia lui din mănăstire, fără pat şi fără căldură, având ca pravilă – rostirea rugăciunii lui Iisus, iar ca citire săptămânală – cele patru Evanghelii. Duminica se împărtăşea cu Sfintele Taine, pe care i le aducea un preot în chilia sa.

În urma unei vedenii în care i s-a arătat Maica Domnului, însoţită de Sfinţii Petru al Alexandriei şi Clement al Romei, Sfântul Serafim a primit darul de a povăţui suflete ca părinte duhovnicesc (stareţ) şi a început să primească pe credincioşi la chilia sa. Îi întâmpina întotdeauna rostind cuvintele: „Bucuria mea!”, şi îi învăţa că scopul vieţii creştine este „dobândirea Duhului Sfânt”. Iisus, Fiul lui Dumnezeu, chemat în rugăciunea neîncetată, Se arată prin venirea Duhului Sfânt, iar Duhul şi Fiul, împreună, îl duc pe cel ce se roagă la apropierea de Tatăl.

Mărturia lucrării de împărtăşire din lumina dumnezeiască, aşa cum a cunoscut-o Sfântul Serafim, este descrisă în cartea lui Nicolae Motovilov: Viaţa Sfântului Serafim de Sarov. Motovilov îi spuse Cuviosului Serafim: „Şi totuşi, eu nu înţeleg cum pot să am siguranţa că sunt în Duhul Sfânt. După care semne pot eu să cunosc singur că harul Sfântului Duh se află în mine?”. Părintele Serafim spuse: ,,Iată, acum, suntem amândoi în harul Sfântului Duh… Dar de ce nu mă priveşti?”. ,,Părinte, nu pot să te privesc. Ochii sfinţiei tale aruncă fulgere de lumină. Faţa sfinţiei tale e mai arzătoare decât soarele şi mă dor ochii”. Şi Cuviosul Serafim urmă: ,,Te afli în plinătatea Sfântului Duh, altfel n-ai putea să mă vezi în starea aceasta”. Apoi i-a spus şoptit: ,,Mulţumeşte lui Dumnezeu pentru milostivirea Lui către noi. Vezi, în adâncul inimii m-am îndreptat către Dumnezeu, zicând: Doamne, fă pe omul acesta vrednic să vadă, cu ochii lui trupeşti, arătarea Preasfântului Duh. Şi iată, Dumnezeu a auzit rugăciunea smeritului Serafim… Dar bine, de ce nu te uiţi la mine? Nu-ţi fie teamă, Dumnezeu este cu noi…”. ,,Încurajat, încercai să ridic ochii şi o spaimă sfântă îmi cuprinse toată fiinţa. Închipuiţi-vă faţa unui om care vă vorbeşte din mijlocul soarelui; îi vezi mişcarea buzelor, înfăţişarea ochilor, îi auzi glasul, simţi că te ţine de umeri, dar nu-i vezi nici braţele, nu vezi nici trupul tău, nici al celui ce-ţi vorbeşte, ci vezi numai o lumină strălucitoare, o lumină orbitoare, luminând întinsul zăpezii, până departe, împrejur, luminând fulgii de zăpadă, care nu încetau să cadă peste mine şi peste marele stareţ”. Şi Părintele Serafim urmă: ,,Dacă numai presimţirea, arvuna aceasta a bucuriei viitoare, umple inima noastră de atâta mângâiere şi atâta înviorare, ce vom spune de bucuria însăşi, care este pregătită în ceruri, tuturor celor ce plâng aici pe pământ? Şi dumneata, dragul meu, ai plâns destul în viaţa pământească. Dar, iată, cu câtă bucurie te mângâie Dumnezeu… Dar acum e vremea luptelor, a strădaniilor neîncetate, e vremea dobândirii unor puteri din ce în ce mai mari, ca să creştem ,,până la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (cf. Efeseni 4, 13). Atunci, însă, bucuria aceasta, pe care o simţim acum în parte şi într-un timp scurt, se va arăta în toată plinătatea ei şi ne va covârşi toată fiinţa cu desfătări negrăite, pe care nimeni nu va mai putea să le ia de la noi”.

Cuviosul Serafim a întemeiat mănăstirea de maici de la Diveevo, apoi a răposat cu pace în ziua de 2 ianuarie a anului 1833. Prima aflare a moaştelor sale a avut loc cu prilejul trecerii lui în rândul Sfinţilor, în anul 1903, la 19 iulie, dată care a devenit a doua lui zi de prăznuire. În anul 1926, pe vremea prigoanei ateiste, mănăstirea Diveevo a fost desfiinţată, iar moaştele Cuviosului au fost ascunse de atei, spre a opri pelerinajele prin care credinţa se întărea. Ele au fost descoperite din nou în anul 1991 şi au fost aşezate la Diveevo, unde mulţimi de credincioşi din toată lumea vin spre a-l cinsti.

Sfântul Serafim a rămas în conştiinţa credincioşilor ortodocşi ca un mare părinte duhovnicesc, lucrător al rugăciunii neîncetate, purtător de har şi făcător de minuni.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

ISTORIE PE ZILE 2 Ianuarie

Evenimente

·         366: Triburile germanice ale alemanilor au trecut Rinul înghețat si au invadat provinciile galice, fiind învinși de Valentinian I în Bătălia de la Solicinium. In anul 406, alemanii au traversat din nou fluviul Rin, cucerind și apoi stabilindu-se în ceea ce este astăzi Alsacia și o mare parte din Platoul Elvețian.

·         533: Mercurius devine Papă sub numele de Ioan al II-lea. A fost primul papă care a adoptat un alt  nume decat cel cu care s-a născut.

·         1492: Capitularea garnizoanei arabe a cetatii Granada, asediată din anul 1481, marchează sfârşitul Reconquistei – lupta spaniolilor pentru eliberarea de sub ocupaţia arabă. Muhammad al XI-lea, comandantul ultimei fortăreţe arabe din Spania, s-a predat regelui Ferdinand al II-lea şi reginei Isabella de Castilia.

·         1611: Incepe procesul in care contesa  unguroaica Erszebet  Bathory e acuzata de torturarea salbatica si uciderea a 610 tinere fecioare si practici de magie neagra. Elisabeta Báthory, căsătorită Nádasdy, (în maghiara  Báthory Erzsébet  (n. 7 august 1560- m.21 august 1614), a fost o nobilă maghiară din renumita familie Báthory. Mama ei a fost contesa Ana Báthory, fiica lui Stefan Bathory de Simleu si sora regelui Poloniei si Lituaniei, Stefan Bathory. Elisabeta a fost promisă încă de la vârsta de 10 ani lui Francisc Nadasdy, devenit comandant al armatei ungare, cu care s-a măritat la 15 ani. În urma plângerilor aduse de preotul István Magyari, regele Matei al II-lea l-a numit pe palatinul György Thurzó să investigheze. Pe baza probelor și a celor 300 de mărturii adunate de funcționării lui Thurzó, Báthory a fost condamnată alături de complicii săi. A fost găsită vinovată de uciderea a 80 de persoane (deși lista să indică un număr de aproximativ 650 de persoane). Ca pedeapsă Báthory a fost inchisă într-un turn unde a mai trăit patru ani. Potrivit  legendei, fetele victimă erau ademenite cu promisiuni false, altele chiar furate, apoi erau puse să muncească în castel, iar prima greșeală, cât de nesemnificativă, era folosită ca motiv pentru începerea pedepsei și torturii. Este considerata  cea mai mare criminala in serie cunoscuta in istorie. Castelul in care a trait se afla in Regatul Ungaria, la Csejthe.

·         1703: A fost editat in urma unui ucaz dat de ţarul Petru I, primul ziar rusesc – “Sankt-Peterburgskie Vedomosti”

·         1788: Statul american Georgia devine al patrulea stat care a ratificat Constitutia Statelor Unite.

·         1839: Fotograful francez Louis Daguerre realizeaza prima fotografie a Lunii. Louis Jacques Mandé Daguerre este considerat părintele fotografiei prin invenția sa numită daghereotipie. Era un artist plastic, mai precis întâi decorator de teatru, apoi pictor de decoruri. Execută decoruri remarcabile pentru Opera și sala Aladin din Paris.

·         1843: Are loc premiera operei "Olandezul zburător" de Richard Wagner, la Dresda

·         1853: Se înfiinţeaza in Bucureşti, Muntenia, “Şcoala de mică chirurgie” de la spitalul Filantropia. Directorul spitalului a fost numit Gheorghe Polizu.

·         1860: La Paris, la întâlnirea Academiei Franceze de Științe este anunțată descoperirea planetei Vulcan – o planetă mică care s-a presupus că a existat între Mercur și Soare prin care matematicianul francez Urbain Le Verrier a încercat să explice particularitatea orbitei lui Mercur. Urbain Jean Joseph Le Verrier a fost un astronom și matematician francez, specializat în mecanică cerească. A descoperit, prin calcule, planeta Neptun, pe baza anomaliilor mișcării planetei Uranus, ipoteză confirmată de astronomul german Johann Galle, care a observat efectiv pentru prima oară planeta Neptun în data de 23 septembrie 1846, de la Observatorul astronomic din Berlin. Urbain Le Verrier este și fondatorul meteorologiei moderne din Franța.

·         1861: Wilhelm I devine rege al Prusiei după moartea fratelui său Friedrich Wilhelm al IV-lea. Wilhelm I sau Wilhelm Friedrich Ludwig von Hohenzollern a fost regele Prusiei (din 2 ianuarie 1861 și până la moartea sa) și primul împărat german (începând cu 18 ianuarie 1871). Este un reprezentant al politicii conservative prusace, jucând un rol negativ în înăbușirea revoluției din 1848. In perioda sa este numită și „perioada wilhelmină”, împăratul caută până în ultimul moment să împiedice războiul franco-prusac care s-a terminat cu dezastrul de la Sedan suferit de armata franceză, din cauza aceasta este numit de istorici și „Wilhelm cel Mare”. Politica din timpul domniei sale este influențată în mod pregnant de cancelarul său Otto von Bismarck. Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei, fiul cel mare și succesorul regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, a domnit ca rege al Prusiei din 1840 până în 1861.

·         1871: Amadeus I devine rege al Spaniei. Amadeo I a fost singurul rege al Spaniei din Casa de Savoia. A fost al doilea fiu al regelui Victor Emanuel al II-lea al Italiei și cunoscut pentru cea mai mare parte a vieții sale ca Duce de Aosta. A domnit pentru o scurtă perioadă a rege al Spaniei din 1870 până în 1873.

·         1897: La Chişinău, gubernia Basarabia, Imperiul Rus, este întemeiată o secţie a Societăţii Imperiale Ortodoxe Palestiniene.

·         1905: Generalul japonez Nogi primeste de la generalul rus Stoessel propunerea de predare a trupelor ruse. Ia sfarsit astfel razboiul ruso- japonez.

·         1918: Exploratorul german Reinhard Maack explorează pentru prima dată muntele Königstein care aparține de Masivul Brandberg (Muntele de foc), cel mai înalt masiv muntos din Namibia.

·         1919: Consiliul Dirigent al Transilvaniei decide organizarea administrativă a teritoriilor unite cu România. Hotărârea prevedea împărțirea României în 23 de județe și numirea de prefecți pentru fiecare dintre cele 23 de județe, plus încă trei prefecţi pe lîngă primarii oraşelor Arad, Cluj şi Sibiu. Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi ţinuturilor româneşti din Ungaria a fost un organism politic provizoriu, cu atribuţii legislative, executive şi administrative limitate, al Transilvaniei, care a activat în perioada 2 decembrie 1918 şi 4 aprilie 1920. La data de 2 decembrie 1918, la ora 9, în sala tribunalului din Alba Iulia a avut loc o şedinţă a Marelui Sfat Naţional în care, printre altele, s-a decis componenţa conducerii acestui organism, componenţa delegaţiei care urmau să prezinte regelui şi guvernului României hotărârile Adunării Naţionale şi s-a luat decizia înfiinţării a unui comitet executiv din rândurile sale cu activitate permanentă, care urma să conducă afacerile curente ale Transilvaniei. În Consiliul Dirigent au fost aleşi 15 membri: Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voievod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Vasile Goldiş, Aurel Lazăr, Ioan Suciu, Iosif Jumanca, Romul Boilă, Emil Haţieganu, Ion Flueraş, Victor Bontescu, Vasile Lucaciu, Octavian Goga şi Valeriu Branişte. Cei prezenţi au depus jurământul în prezenţa episcopului de Arad, Ignatie Ion Papp. Au lipsit Octavian Goga şi Vasile Lucaciu, aflaţi în străinătate, şi Valeriu Branişte. Atât sediul Marelui Sfat (adunarea legislativă a Transilvaniei), cât şi cel al Consiliului Dirigent (guvernul Transilvaniei) a fost stabilit la Sibiu.

·         1921: Întemeierea Partidului Comunist din Luxemburg

·         1929: SUA și Canada au adoptat un plan de protejare a cascadei Niagara

·         1939: Revista americana Time l-a desemnat pe dictatorul german Adolf Hitler omul-anului. Adolf Hitler om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.

·         1942: Al doilea război mondial: armata japoneză a ocupat Manila (Filipine)

·         1945: Al Doilea Război Mondial: Orașul Nuremberg din Germania este bombardat puternic de forțele Aliate.

·         1959: U.R.S.S. lanseaza prima sonda spatiala, Lunik-1, care a ajuns la Lună și a orbitat în jurul Soarelui. Este prima sondă care depășește câmpul gravitațional al Pământului.

·         1965: Indonezia iese din componenta ONU (a fost primul astfel de caz din istoria aceste organizatii).

·         1968: Doctorul Christian  Barnard realizeaza in Africa de Sud cel de-al doilea transplant de inima. Pentru ca operatia sa se poata desfasura, pacientul a semnat o hartie in care spunea ca este de acord sa accepte o inima “ne-alba”, donatorul fiind un metis.

·         1990: Ia ființă Asociatia Foștilor Deținuți Politici (AFDP). Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (prescurtat AFDPR) este asociația foștilor deținuți politic, a anticomuniștilor, deportaților, prizonierilor și urmașilor acestora. A fost înființată în 2 ianuarie 1990 și legalizată prin hotărârea judecătorească 7/PJ/13 ianuarie 1990 a Judecătoriei Sectorului 1 București. AFDPR este membră a Uniunii Internaționale a Foștilor Deținuți Politici și Victime ale Comunismului, INTER ASSO, cu sediul central în Berlin. Inițiatorul acestei uniuni și președintele ei până în 1998 a fost Constantin Ticu Dumitrescu. În anul 1998, AFDPR mai avea 700 de membri. Constantin-Grigore Dumitrescu, cunoscut ca Ticu Dumitrescu, a fost un om politic român, fost deținut politic, fost senator de orientare creștin-democrată (PNȚ-CD), președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România, inițiatorul Legii Deconspirării Securității și al Legii Lustrației, proiecte vehement contestate de cei vizați.

·         1991: Ministrul Culturii, Andrei Pleşu, şi-a anunţat demisia in urma interdictiei date de Guvern vizitei Regelui Mihai in Romania. El a considerat că în comunicatul Guvernului emis cu acest prilej, se invocă nepermis legi adoptate de un guvern comunist. Andrei Pleşu, ministrul Culturii, a declarat într-un interviu acordat postului public de televiziune că şi-a înaintat demisia către primul ministru si ca gestul său fusese provocat de refuzul autorităţilor de a-i acorda viză de intrare fostului rege Mihai şi familiei sale, care şi-au manifestat intenţia de a face Crăciunul în ţară. Din punct de vedere legal, ministrul de Interne, Doru Viorel Ursu, s-a „acoperit” cu decretul emis de guvernul Groza în 1948, prin care lui Mihai I i se retrăsese cetăţenia română. Însă Bogdan Baltazar, membru al Executivului, a întins discursul antimonarhist la maxim, făcând o declaraţie publică în care relua unele teze ale regimului comunist privind „parazitismul” Coroanei asupra României, în perioada regalităţii. Escaladarea tensiunilor pe tema interdicţiei pe a intra în ţară pentru regele Mihai a determinat guvernul să discute, în prima sa şedinţă din 1991, cazul demisiei lui Andrei Pleşu. Primul ministru Petre Roman a făcut apel la stabilitate şi unitate, susţinând că, în timp, se va reglementa statutul fostului suveran. Ministrul Culturii nu a insistat cu demisia, decizând în cele din urmă să contribuie la „stabilitatea guvernului” clamată de Roman. În conferinţa de presă ce a urmat şedinţei de guvern, Andrei Pleşu a declarat: „În urma unei şedinţe, unice, prin lungimea ei, în orice caz, şi prin intensitatea discuţiilor pe care le-a cuprins, am putut constata, pe de o parte, că guvernul a luat unele măsuri pentru lămurirea cetăţeniei române a lui Mihai de Hohenzollern, urmând, ca urmare a dobândirii acestei cetăţenii, ca el să nu mai aibă nevoie de viză de intrare în ţară. Am constatat, de asemenea, cu satisfacţie, să s-a decis ca, de aici încolo, activitatea guvernamentală să fie mai solidară şi mai atentă la consensul general asupra fiecărei decizii. De asemenea, domnul Baltazar a acceptat – şi o va face probabil şi în comunicatul pe care îl pregăteşte – că aprecierile de ordin istoric pe care le-a făcut în comunicatul domniei-sale privind familia regală nu reprezintă punctul de vedere al plenului executiv. Aceste lucruri întâmplându-se, am avut temei suficient să-mi retrag demisia”.

·         1992: Deschiderea pentru public a arhivelor STASI (poliția secretă est-germană)

·         1995: Franța deschide aeroportul din Orly, la sud de Paris, curselor aeriene din Europa

Nașteri

·         1642: S-a nascut sultanul otoman Mehmed al IV-lea; (d. 06.01.1693). In timpul domniei sale (1648 – 1687) turcii au suferit doua esecuri majore in al doilea asediu al Vienei ( 14 iulie – 12 septembrie 1683) si in a doua bătălie de la Mohács, in care fortele otomane au fost infrante zdrobitor de cele austriece comandate de ducele Carol de Lorena, fapt care a avut ca rezultat distrugerea ambițiilor turcilor de a continua extinderea Imperiului înspre vestul Europei. După bătălie, armata otomană s-a revoltat și timp de un an de zile Imperiul Otoman a fost paralizat, iar trupele impăratului Leopold au fost gata de a captura Belgradul și de a pătrunde adânc în inima Balcanilor. Mehmed al IV-lea a fost rasturnat de pe tron si inlocuit cu fratele sau, Soliman al II-lea. Mehmed al IV-lea a murit la Edirne in 1693.
* 1667: Prințesa Marie-Thérèse a Franței (2 ianuarie 1667 – 1 martie 1672) a fost al patrulea copil și a treia fiică a regelui Ludovic al XIV-lea al Franțeiși a soției lui, Maria Tereza a Austriei. Ca fiică a unui rege francez, a fost Fille de France și a fost cunoscută la curte cu titlul onorific de Madame Royale deoarece a fost fiica cea mare în viață a regelui. Marie-Thérèse de France s-a născut la 2 ianuarie 1667 la castelul Saint-Germain-en-Laye. Părinții ei au botezat-o la Louvre în 1668. Părinții au adorat-o iar mama sa dorea ca ea să devină regină a țării ei natale, Spania.

De asemenea, era cunoscută sub numele de La Petite Madame pentru a o distinge de mătușile ei, soțiile unchiului ei, Monsieur, care erau cunoscute, prima sub titlul Madame (d. 1670) și a doua Madame (d. 1722). Tânăra prințesă a murit la 1 martie 1672 la castelul Saint-Germain-en-Laye.

·         1713: Marie Dumesnil, actriță franceză (d. 1803)

·         1719: Jacques-Alexandre Laffon de Ladebat, constructor de nave și negustor francez (d. 1797)

·         1727: James Wolfe, general britanic (d. 1759)

·         1752 - S–a născut scriitorul Philip Freneau, cunoscut ca "poet al Revoluţiei Americane"

·         1777: Christian Daniel Rauch, sculptor german (d. 1857)
* 1784: Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha (germană Ernst Anton Karl Ludwig Herzog von Sachsen-Coburg und Gotha) (n. 2 ianuarie 1784 - d. 29 ianuarie 1844) a fost duce de Saxa-Coburg-Saalfeld iar din anul 1826, primul suveran al ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. A fost fiul cel mare al lui Francis, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a celei de-a doua soții, Contesa Augusta de Reuss-Ebersdorf. Fratele său mai mic Leopold Georg Christian Frederick a fost ales primul rege al Belgiei iar sora sa mai mică, María Luisa Victoria a devenit Ducesă de Kent și mama viitoarei regine Victoria. La 10 mai 1803 a fost proclamat în grabă adult din cauza agravării bolii tatălui său și a fost obligat să ia parte la guvernarea ducatului. Când tatăl său a murit în 1806, el i-a succedat la tronul ducatului de Saxa-Coburg-Saalfeld ca Ernest al III-lea, dar nu a putut prelua guvernarea oficială deoarece ducatul era ocupat de trupele lui Napoleon și era sub administrație franceză.

Numai după pacea de la Tilsit (1807) ducatul de Saxa-Coburg-Saalfeld s-a reunit. Acest lucru s-a întâmplat prin presiunea Rusiei, deoarece sora lui, Juliane, era căsătorită cu fratele țarului rus.

Ernest a fost general prusac și a participat la luptele împotriva lui Napoleon. A luptat în bătăliile de la Auerstedt (1806), Lützen și Leipzig (1813). După înfrângerea lui Napoleon în Bătălia de la Waterloo, Congresul de la Viena din 9 iunie 1815 i-a acordat o suprafață de 21,4 km2 cu 25.000 de locuitori în jurul capitalei St. Wendel. În 1819 țara sa a primit numele de Principatul de Lichtenberg. A vândut-o Prusiei în 1834.

Moartea în 1825 a ultimului duce de Saxa-Gotha-Altenburg, unchiul soției sale Louise, a dus la o rearanjare a ducatelor. În acel moment Ernest era în proces de divorț cu Louise și din această cauză celelalte ramuri au obiectat ca el să primească Gotha. La 12 noiembrie 1826 au ajuns la un compromis: Ernest a primit Gotha și a cedat Saalfeld către Saxa-Meiningen. Astfel a el a devenit Ernest I, Duce de Saxa-Coburg și Gotha. La 3 iulie 1817, la Gotha, Ernest s-a căsătorit cu Prințesa Louise de Saxa-Gotha-Altenburg. Împreună au avut doi copii:

• Ernest al II-lea August Herzog Duce de Saxa-Coburg și Gotha
• Franz August Carl Albrecht Emanuel, mai cunoscut sub numele de Albert, Prinț Consort, soțul reginei Victoria a Regatului Unit.

Căsănicia a fost nefericită din cauza infidelităților lui Ernest iar cuplul s-a despărțit în 1824. Louise a fost obligată să-și părăsească cei doi copii și a murit la vârsta de 30 de ani.

La 23 decembrie 1832, la Coburg, Ernest s-a recăsătorit cu nepoata sa, Ducesa Maria de Württemberg, fiica surorii sale, Antoinette. Nu au avut copii. Prin căsătorie, Maria care era verișoara primară a lui Albert i-a devenit și mama vitregă.

Ernest a avut și trei copii nelegitimi:
—Cu Sophie Fermepin de Marteaux:

1. Berta Ernestine von Schauenstein (n. 26 ianuarie 1817 - d. 15 august 1896), s-a căsătorit cu vărul ei primar Eduard Edgar Schmidt-Löwe von Löwenfels, fiul nelegitim al surorii tatălui ei, Juliane.

—Cu Margaretha Braun:

1. Ernst Albert Bruno von Bruneck (d. 1838).
2. Robert Ferdinand von Bruneck (d. 1856), numit în 1856 Freiherr von Bruneck.

·         1816: S-a nascut  medicul român Anastasie Fătu. A deschis prima sectie de pediatrie în Principatul Moldova si a infiintat prima gradina botanica din Romania, la Iasi ; (d.03.03.1886). Anastasie Fătu a fost un medic și botanist român, membru titular al Academiei Române. În perioada 1833 – 1834, a studiat matematicile ca bursier la Viena, unde a luat doctoratul. Reîntors în țară, a fost numit profesor de matematică la Academia Mihăileană.

* 1818: Anton Freiherr von Scudier (n. 2 ianuarie 1818, Villach, Carintia – d. 31 mai 1900, Viena) a fost un Feldmarschalleutnant al armatei austro-ungare și comandant al cetății Timișoara. Scudier a fost fiul unui ofițer și ginerele lui Joseph von Scheda. După ce a absolvit Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt (urmată între 1829–1837) cu gradul de sublocotenent, a fost repartizat la regimentul de infanterie 47 la Bologna. În 1838 a fost avansat locotenent, iar din 1839 a fost alocat serviciului general de intendență din Italia. În 1845 Scudier a fost avansat locotenent-major și mutat la Viena.^[2]

În aprilie 1848, la izbucnirea Revoluției Maghiare din 1848 se afla la Cracovia, având gradul de căpitan. A făcut campania din Ungaria ca maior. În bătălia de la Budimír (en) a fost rănit și luat prizonier. În 1849și-a demonstrat valoarea în bătălia de la Seghedin pentru care a fost decorat cu Crucea de Merit Militar.^[3] Ulterior a fost numit referent militar la statul-major din Brno. În 1851 a fost avansat locotenent-colonel și a revenit la statul-major general din Viena, unde la comandamentul armatei s-a ocupat de reforma instituțiilor de învățământ militar, în anii 1851-1852 elaborând un plan de reformă valabil până în 1868. Coloneldin 1854, în 1859 a fost mutat la statul-major general al Corpului 4 de armată de la Liov, iar apoi, ca general-maior, la Corpul 8 de armată, iar în final la statul-major general al Armatei a 2-a din Italia. În 1859, după bătălia de la Solferino, a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa a II-a.^[3] În același an a fost înnobilat cu titlul de von Scudier (Scudo = Scut).^[2]

Bătălia de la Custozza, 1866

În 1860 a fost numit comandant militar în Triest, apoi general de brigadă și comandant al cetății Pula. În 1862 era la Corpul 5 de armată la Verona, apoi la Peschiera, iar în 1866 la Corpul 7 de armată la Mantova. După Bătălia de la Custozza (1866) (de/en) a fost deferit Curții Marțiale pentru o schimbare de poziție din proprie inițiativă și condamnat la moarte, dar în curând a fost reabilitat.^[2]

În 1867 era Feldmarschalleutnant și comandant al diviziei 17 la Komárom, iar din 1869 comandant militar al cetății Timișoara. De la 26 iunie 1871și până la 1 noiembrie 1878 a fost comandant militar general al Banatului, însărcinat cu desființarea frontierei militare a Banatului spre Regatul Ungariei și cu introducerea administrației civile.^[4] În 1873 a fost decorat cu Ordinul Coroana de Fier, clasa I. Pentru serviciile sale la dezvoltarea Timișoarei, orașul i-a ridicat o statuie în parcul care-i purta numele.^[2]

Din 1876 a fost la comanda Regimentului 29 infanterie. Din 1878 a fost Feldzeugmeister onorific în retragere și s-a dedicat unor sarcini științifice și economice. Din 1880 a fost membru al Clubului de Științe din Viena. În 1881 a fost în juriul Congresului internațional de geografie de la Veneția, președinte al secțiunii de matematică. Din 1886 a fost președintele consiliului de administrație din Viena al Căilor Ferate de Stat din Austro-Ungaria (StEG).^[2]

În 1890 a stârnit mult interes procesul intentat de el ziarului Das Vaterland (română Patria), care-l acuzase de corupție, proces câștigat de el.

·         1822 - S–a născut Rudolf Clausius, matematician şi fizician care a formulat a doua lege a termodinamicii. Rudolf Julius Emanuel Clausius a fost un fizician și matematician german care este considerat fondatorul termodinamicii. Prin reformularea concluziilor lui Sadi Carnot cu privire la ciclul Carnot, Clausius a pus bazele teoriei căldurii. Cea mai importantă lucrare a sa, publicată în 1850 în Annalen der Physik, descrie cum teoria cinetică a gazelor ar putea explica fenomenele termice, lucrare care a stat la baza enunțului celui de al doilea principiu al termodinamicii. În 1865 a introdus noțiunea de entropie iar in 1870 teorema virialului.

·         1836: Mendele Moykher Sforim, scriitor rus (d. 1917)

·         1837 - S-a născut Mili Balakiriev, compozitor, pianist şi dirijor („În Boemia”, „Un vis”, „Cântecul lui Celine”) (m. 29 mai 1910)

·         1859: Anna Sacher, hotelier, Sacher cake (d. 1930)

·         1866 - S–a născut Gilbert Murray, filolog şi umanist (m.20 mai 1957)

·         1870: S-a nascut Ernst Barlach, sculptor, grafician și poet german (d. 1938). Ernst Barlach a fost un artist expresionist german, activ ca sculptor, desenator și scriitor. A fost un susținător al războiului, în anii dinaintea Primului Război Mondial, pentru a deveni un adversar al său după ce a participat la lupte. Sculpturile sale în contra războiului i-au adus faima cea mai mare. În anii regimului nazist, a devenit persona non grata, operele sale fiind desemnate drept „artă degenerată”.

·         1877: S-a nascut Slava Raskaj, pictor croat (d. 1906)

·         1882: Ion Teodorescu-Sion, pictor și desenator român (d. 1939)

* 1884: Vasile Bârcă (n. 2 ianuarie 1884, satul Ignăței, județul Orhei - d. 14 mai1949, București) a fost un om politic român, membru al Sfatului Țării, primar al Chișinăului și ministru în timpul României Mari. A urmat studii de drept la Universitatea din Petersburg (1906), obținând doctoratul în drept. A profesat ca avocat. A fost ales în Sfatul Țării din partea Congresului județean Soroca (5 martie 1918). A prezidat congresul memorabil la care s-a votat preliminar moțiunea de realipire a județului Soroca la România. Mandat validat pe termenul 18 martie 1918 până la 18 februarie 1919. Ca deputat în Sfatul Țării, a militat pentru soluționarea pozitivă a tuturor chestiunilor puse în discuție privind cauza sfântă a Basarabiei - unirea cu Patria-Mamă.

·         1886: Florence Lawrence, actriță canadiană (d. 1938)

·         1888: Arhiducesa Renata de Austria (2 ianuarie 1888 – 9 decembrie 1935) a fost fiica cea mare a Arhiducelui Karl Stephen de Austria și verișoara primară a regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. Membră a ramurei Teschen a Casei de Habsburg-Lorena și Arhiducesă de Austria, Prințesă de Boemia, Ungaria și Toscana prin naștere, ea a renunțat la titlurile ei în 1909 după căsătoria cu prințul Jerome Radziwill. Ambii ei părinți erau rude apropiate ale împăratului Franz Joseph. Tatăl Renatei a fost nepot al arhiducelui Karl de Austria care a condus armata austriacă împotriva lui Napoleon Bonaparte. Tatăl ei era fratele reginei Maria Cristina a Spaniei. Mama Renatei a fost nepoata lui Leopold al II-lea, ultimul Mare Duce de Toscana. Tot pe linie maternă era strănepoata regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii.

Arhiducesa Renata a fost educată de profesori particulari; educația ei a avut un accent special pe limbi străine și a învățat germană, italiană, engleză și franceză iar din din 1895 și poloneză.

Tatăl ei a urmat o carieră în marina austriacă și Renata a petrecut anii de formare în primul rând în Istria în portul din Adriatică Pula. Tatal ei a fost foarte bogat și familia deținea o reședință de iarnă în insula Losinj din Marea Adriatică, un palat la Viena și în 1895 tatăl ei a moștenit de la Arhiducele Albert vaste proprietăți în Galiția. Din 1907 reședința familiei a fost în principal castelul Zywiec în Galiția de vest. Arhiducele Karl Stephen și-a centrat ambițiile în crearea unei filiale poloneze a casei de Habsburg. El i-a încurajat pe toți copiii lui să devină polonezi și arhiducesa Renata a sfârșit căsătorindu-se cu unul dintre cei mai bogați proprietari de terenuri din Polonia, prințul Jerome Radziwill. Logodna lor a fost anunțată în septembrie 1908. Radziwill era una dintre cele mai distinse familii din Polonia dar din moment ce el nu aparținea unei familii conducătoare Renata a trebuit să renunțe la toate titlurile sale. Ei au semnat un acord prenupțial de separarea a proprietăților. Nunta a avut loc la 15 ianuarie 1909, în capela de la castel Zywic.

Cuplul a avut șase copii și a trăit la castelul Balice, una dintre moșiile familiei Radziwill. Fiul ei cel mare, Dominic, s-a căsătorit cu Prințesa Eugénie a Greciei și Danemarcei în 1938. După înfrângerea și dizolvarea Imperiului austriac în urma Primului Război Mondial, destinul familiei sale a fost chiar mai strâns legat de Polonia. Arhiducesa Renata a trăit la Castelul Balice din Polonia, unde a murit la 16 mai 1935. Soțul ei i-a supraviețuit timp de zece ani și s-a recăsătorit. Spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial prințul Jerome a fost capturat de trupele ruse și dus în spatele Cortinei de Fier. El a murit într-un lagăr de concentrare în mai 1945. Proprietățile Radziwill au fost toate pierdute.

·        1891: Aron Cotruș (n. 2 ianuarie 1891, Hașag, lângă Sibiu – d. 1 noiembrie 1961, La Mirada, California) a fost un diplomat și scriitor român. A studiat clasele gimnaziale la Blaj, la liceul "Andrei Șaguna" din Brașov și Facultatea de Litere din Viena, și a făcut parte din redacția ziarelor cu caracter naționalist "Românul" (Arad) și "Gazeta Transilvaniei" (Brașov), dar a avut și colaborări cu reviste de cultură: "Gândirea", "Vremea", "Libertatea" (Orăștie), "Iconar" (Cernăuți), etc.

În timpul Primului Război Mondial a ajuns în Italia, unde a lucrat pe lîngă Legația României din Roma. După terminarea războiului, în 1919, s-a întors în țară a devenit ziarist în Arad, membru al Societății Scriitorilor Români și director la biblioteca Sămănatorul.

A lucrat ca atașat de presă la Roma, Varșovia, iar în timpul celui de al Doilea Război Mondial, ca secretar de presă la Madrid și Lisabona. A fost directorul publicației "Frăția de cruce" între anii 1940 și 1941.

După prăbușirea regimului antonescian se exilează ca refugiat politic în Spania și devine președintele Comunității Românilor, apoi director la revistei prolegionare "Carpații", apărută în Madrid.

În anul 1957 s-a stabilit în Statele Unite, la Long Beach, California, unde a trăit până la sfîrșitul vieții, pe 1 noiembrie 1961. Rămășitele sale pământești se află în cimitirul Crucea Sfântă, din Cleveland, sub o simplă placă de piatră.

·         1895: S-a nascut Contele Folke Bernadotte, diplomat și aristocrat suedez (d. 1948). Folke Bernadotte, Conte de Wisborg, în suedeză: Greve af Wisborg a fost un diplomat și aristocrat suedez. El s-a remarcat prin negocierea eliberării a aproximativ 31.000 de prizonieri de război din lagărele de concentrare germane, în cursul celui de-al Doilea Război Mondial, inclusiv 423 de evrei danezi de la lagărul Theresienstadt, pe 14 aprilie 1945. El a fost contactat de Heinrich Himmler, în 1945, cu o ofertă de pace separată, care a fost ulterior respinsă de aliați. Bernadotte a fost desemnat în mod unanim de către Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite ca mediator în conflictul arabo-israelian din 1947-1948. El a fost asasinat în 1948 la Ierusalim de către grupul militant sionist Lehi, în cursul desfășurării misiunii de mediere.

·         1896: Dziga Vertov, cineast rus (d. 1954)

·         1896 - S-a născut pictorul Sabin Popp (m. 1 ianuarie 1928)

* 1900: Leslie Peltier a fost un astronom amator american descoperitor al mai multor comete și observator de variabile. A scris o autobiografie pe care a numito Starlight Nights, în care descrie nopțile de observații de la ferma părinților săi în absența completă a poluarii luminoase. Se pare ca a fost primul care a folosit o montură particularizată alt-azimutală a telescoapelor newtoniene folosite în astronomie - axa de elevație trece prin centrul ocularului pentru a nu fi nevoit să îți deplasezi capul pe verticală, de asemenea și mișcarea în azimut se face fără a fi nevoie de mișcarea capului, instrumentul aflându-se pe o platformă rotativă. A murit în jurul anului 1980.

·         1903 - S-a născut Emanoil Arghiriade, matematician strălucit, membru al Academiei Române (lucrări ştiinţifice: „Sur les surfaces de Cech”, „Sur le contact d´une surface et d´une quadrique”) (m.20.06.1969). S-a născut la București, unde și-a făcut și studiile superioare.

În 1926 este licențiat în matematică, iar un an mai târziu și-a dat examenul de capacitate la Iași, fiind numit profesor la Școala Normală „Vasile Lupu” din Iași.^[1]

În 1941 devine doctor în matematică, iar în 1943 este numit conferențiar la Școala Politehnică din Timișoara.^[1]

În 1946 devine profesor de analiză matematică la Facultatea Electrotehnică.^[1]

În perioada 1948-1962 este profesor la Institutul Pedagogic, apoi șef de catedră la cursul de matematici superioare la Institutul Politehnic din Timișoara.^[1]

·         1904: Sally Rand, dansatoare americană (d. 1979)

·         1905: Michael Tippett, compozitor britanic (d. 1998)

·         1907 - S-a născut pictorul Ion Popescu-Negreni, maestrul “culorilor potrivite”. (m. 29 octombrie 2001)

·         1909: Riccardo Cassin, alpinist italian (d. 2009)
* 1910: Mircea Streinul (n. 2 ianuarie 1910 – d. 17 aprilie 1945) a fost un om de litere, antologator, editor de reviste, poet, prozator și translator român originar din Bucovina.

·         1912 - S-a născut Renato Guttuso, pictor italian, fondator al grupării Fronte delle Arti („Răstignirea”, „Norul roşu”, „Culcuşul vrăjitoarelor”) (m.18.01.1987).

·         1913: Anna Lee, actriță engleză (d. 2004)

·         1913: S-a nascut medicul Ioan Jak Rene Juvara, creator al unei prestigioase şcoli de chirurgie, autorul unui număr de 14 tehnici chirurgicale originale, membru de onoare al Academiei Române; (d.18.02.1996). Despre familia Juvara se stie că la sfârșitul secolului al XVIII-lea, doi frați Juvara, aromâni din Grecia, fiind conducători ai revoluției macedonene contra dominației turcești, s-au refugiat dupa infrangerea revoltei, în Tarile Române. A existat o ramură în Moldova care se iscălea Juvara, alta în Muntenia, care se iscălea Djuvara.

·         1917: Vera Zorina, dansatoare și actriță germană (d. 2003)

·         1920: Isaac Asimov (în rusă Исаак Азимов; pronunție în original în englezăconform AFI, /ˈaɪzək ˈæzɪmˌɔf/; n. 2 ianuarie 1920,^[4][3] Petrovici[*], Rusia bolșevică^[3][5][6][7] – d. 6 aprilie 1992,^{[8][9][10][11][12]} Brooklyn, New York, SUA^[13]) a fost un scriitor american, evreu născut în Rusia,biochimist, autor de mare succes și excepțional de prolific, cunoscut mai ales pentru lucrările sale științifico-fantastice și pentru cărțile de popularizare a științei. Cea mai faimoasă lucrare este seria Fundația, pe care a combinat-o mai târziu cu două alte serii ale sale, seria Imperiului Galactic și seria Roboților. A scris și romane polițiste și fantasy, precum și o mare cantitate de lucrări non-ficțiune. Asimov a scris și editat peste 500 de volume și estimativ 90.000 de scrisori sau cărți poștale și are lucrări în toate categoriile majore ale Sistemului Decimal Dewey, cu excepția filozofiei. Asimov a fost prin consens general un maestru al genului science-fiction, alături de Robert A. Heinlein și Arthur C. Clarke. A fost considerat a fi unul dintre membrii "Marelui Trio" al scriitorilor de science-fiction din timpul vieții sale.

Asimov a fost mult timp membru al Mensa, deși nu-i făcea mare plăcere — i-a descris drept „combativi intelectual”. Prefera mai degrabă să activeze drept președinte al Asociației Umaniste Americane (American Humanist Association — AHA). Asteroidul 5020 Asimov este numit în onoarea sa.

·         1920: Francisc Păcurariu, poet, prozator și eseist român

* 1920: Nobuyuki Kato (n. 2 ianuarie 1920) este un fost fotbalist japonez.

·         1924: Victor Mercea, fizician român (d. 1987)

* 1924: Masao Kawai (河合 雅雄 Kawai Masao^?) (n. 1924,^[1][2] Prefectura Hyōgo, Japonia) este un biolog, cadru didactic universitar, om de știință și primatolog japonez, autorul conceptului de kyokan,^[3] ca modalitate de studiere a primatelor, concept introdus în cartea sa Viața maimuțelor japoneze (publicată ca Life of Japanese Monkeys). ^[4]
* 1926: Paolo Maffei (2 ianuarie 1926, Arezzo^[1], Italia – 1 martie 2009, Foligno^[2]) a fost un astrofizician și popularizator al științei italian. Este cunoscut prin faptul că a scris mai multe lucrări de istoria astronomiei și de popularizarea acesteia.

A fost director al Observatorului de Astrofizică din Catania și a lucrat la Arcetri, Bologna, Asiago și Hamburg. A studiat cometele, stelele variabile, galaxiile precum și evoluția Universului. A descoperit cel puțin două galaxii: Maffei 1 și Maffei 2 (1968).

·         1928: Tiberiu Olah, compozitor român. Tiberiu Olah, în maghiară Oláh Tibor a fost un compozitor, profesor și muzicolog român de etnie maghiară. În 1946 și-a început studiile muzicale la Conservatorul de Muzică din Cluj. Și le-a continuat între 1949 și 1954 la Conservatorul din Moscova. Din 1958 a activat ca lector, apoi ca profesor la Conservatorul din București. A primit bursă de documentare și cercetare la DAAD. A susținut conferințe, referate, comunicări științifice în țară și peste hotare; a realizat emisiuni de radio și televiziune și a publicat studii, articole, interviuri, cronici în Muzica, Studii de Muzicologie, Contemporanul, România Literară, Melos (Mainz) etc. A compus muzică de orchestră și de cameră, inspirându-se la început din creația lui Béla Bartók, George Enescu și Igor Stravinski.

·         1930: Julius LaRosa, cântăreț american

·         1933 - S–a născut prozatorul Ion Baiesu, dramaturg, autor de schiţe şi foiletoane umoristice, autorul romanului “Balanţa”, ecranizat de către regizorul Lucian Pintilie („Preşul”, „Umorul la domiciliul”) (m. 21 septembrie 1992). Ion Băieșu (pseudonimul literar al lui Ion Mihalache), a fost un scriitor român, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film. A lansat celebrul cuplu comic Tanța și Costel, în interpretarea a doi mari actori români, Coca Andronescu și Octavian Cotescu. A scris multe volume de schițe cu subiecte comice, explorând și genul dramatic. A publicat un singur roman, Balanța, ecranizat de Lucian Pintilie, iar postum a apărut și un Jurnal.

·         1936 - S-a născut Roger Miller, cântăreţ, chitarist şi compozitor american.

·         1938: Ian Brady, ucigaș în serie britanic

·         1938: Hans Herbjørnsrud, autor norvegian

·         1939: Jim Bakker, teleevanghelist american

·         1939: Konstanze Vernon, dansator

·         1942: Hugh Shelton, președinte american al Adunării Șefilor de Personal

·         1942 - S-a născut Chick Chrchill, clăpar britanic (Ten Years After).

·         1944: Prințul Norodom Ranariddh, politician cambodgian

·         1945 - S-a născut lingvistul şi criticul literar Ion-Horia Bîrlădeanu ("Antologia fonetică a limbii române", "Noul atlas lingvistic român, pe regiuni").

·         1946 - S-a născut regizorul David Lynch, autorul celebrului serial de televiziune "Twin Peaks".

·         1947: Jack Hanna, zoolog american

·         1948 - S-a născut Kerry Minnear, clăpar britanic (Gentle Giant).

·         1949: Christopher Durang, dramaturg american

·         1950: Débora Duarte, actriță braziliancă

·         1950: Ion „Liță” Dumitru (n. 2 ianuarie 1950) este un fost fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970, performanță pentru care în martie 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” clasa a III-a.^[2][3] Ultima dată a fost antrenorul principal al echipei Steaua II.^[4] Este considerat unul dintre cei mai buni fotbaliști români fiind declarat Fotbalistul român al anului de două ori în 1973 și 1975.^[5]

* 1951: Waldir Peres de Arruda (n. 2 ianuarie 1951, Garça, Brazilia – d. 23 iulie2017,^[1] Mogi das Cruzes, Brazilia), cunoscut ca Waldir Peres, a fost un fotbalist brazilian. Acesta a jucat și la naționala Braziliei. Fiul său Diogo Pireseste tot fotbalist.

·         1953: Nicolae Stan, prozator, editor și profesor român

* 1954: Miron Gagauz (în rusă Мирон Гагауз; n. 2 ianuarie 1954, satul Tabacu, raionul Bolgrad, Regiunea Odesa) este un om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor în cabinetul Tarlev (2), în perioada 2005-2007.
* 1954: Toma Popescu (n. 2 ianuarie 1954, Timișoara, România – d. 21 august 2014^[1]) a fost un tenor român și un profesor renumit în Europa. Fost solist al Operei din Timișoara, a înființat și condus la Viena Studio Internationale di Bel Canto "Toma Popescu", care din 1990 a acordat câtorva cantăreți români burse de studii. Nume celebre ale scenelor internaționale, au studiat în cadrul acestui studio și au reușit să cucerească publicul din întreaga lume.

·         1954: Henry Bonilla, politician american

·         1954: Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)
* 1954: Milovan Rajevac (sârbă Милован Рајевац) (n. 2 ianuarie 1954 în Čajetina^[1]) este un fost fotbalist sârb, antrenor al echipei naționale de fotbal a Ghanei din august 2008.^[2][3] Ca jucător, a evoluat pentru Borac Čačak, Steaua Roșie Belgrad, FK Vojvodina și Sloboda Užice.

·         1955: Tex Brashear, actor vocal american
* 1956: Adrian Romcescu (n. 2 ianuarie 1956, București) este un cântăreț român de muzică ușoară și compozitor. A studiat vioara la Liceul de Muzica "George Enescu" din București. A absolvit Conservatorul de Muzică "Ciprian Porumbescu" din București. Când avea 17 ani, în 1973, a participat pentru prima dată la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia. La mijlocul anilor 1980 s-a stabilit în Danemarca. În anul 2013 s-a întors în România.

·         1957 - S-a născut Joanna Pacula, actriţă poloneză.
* 1957: Giuseppe "Beppe" Gabbiani (n. 2 ianuarie 1957, Piacenza) este un fost pilot italian de Formula 1 care a evoluat în Campionatul Mondial în 1978și 1981.

·         1961: Gabrielle Carteris, actriță americană

·         1961: Todd Haynes, creator american de film

·         1963: David Cone, jucător de base-ball

·         1964: Pernell Whitaker, pugilist american

·         1967: Tia Carrere, actriță americană
* 1967: Basile Boli (n. 2 ianuarie 1967) este un fost fotbalist francez.

·         1968: S-a nascut actorul american Cuba Gooding Jr. Cuba Gooding, Jr., actor american. A obținut Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în anul 1996

·         1968: Anky van Grunsven, campion olandez de dresaj
* 1968: Oleg Vladimirovici Deripaska (în rusă Оле́г Влади́мирович Дерипа́ска; n. 2 ianuarie 1968)^[2] este un om de afaceri rus, miliardar, președinte al consiliului de supervizori al companiei „Bazovîi element” (Базовый элемент, Elementul de bază), președinte al En+ Group și al companiei RUSAL, cea mai mare companie din lume din industria aluminiului.^[3] Deripaska este printre cei mai bogați 20 oameni din Rusia.^[1]
* 1968: Dumitru-Dian Popescu (n. 2 ianuarie 1968) este un politician român, membru PNL, senator în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea USL Gorj. A fost ales în această funcție la data de 19 decembrie 2012 în colegiul 1, circumscripția 20. Dian Popescu este președinte al Partidul Național Liberal Gorj, fiind ales în această funcție pe 4 septembrie 2010.

·         1969: Tommy Morrison, pugilist american

* 1969: Christy Nicole Turlington Burns^[1] (n. 2 ianurie 1969, Walnut Creek, California, SUA)^[2] este un fotomodel american cunoscut pentru colaborarea cu Calvin Klein în perioada 1987-2014.^[3]

Prima apariție publică a unei femei ce purta piercing în buric este atribuită lui Christy Turlington. Aceasta a urcat pe podium, în cadrul unui festival de modă din Londra din anul 1993, expunându-și buricul în care avea un cercel, fiind astfel considerată cea care a introdus piercingul în buric în cultura de masă

* 1969: Glengoffe Donovan Johnson (n. 2 ianuarie 1969 în Clarendon, Jamaica) este un boxer profesionist. Este poreclit Gentleman și The Road Warrior, Johnson a fost campion IBF & The Ring la semigrea. El este cunoscut pentru victoria controversată prin KO în fața lui Roy Jones Jr..

·         1970: S-a nascut Sanda Ladoşi, cântăreaţă romanca de muzica  usoara.

·         1971: Lisa Harrison, jucătoare americană de baschet

·         1972: Taye Diggs, actor american

·         1972: Alexandru Mazăre (n. 2 ianuarie 1972, București) este un politician român, membru al Parlamentului României. Este fratele lui Radu Mazăre,fost  primarul municipiului Constanța.

În perioada 1996-2004 a fost directorul general al Soti Cable Neptun SRL.^[1] La alegerile locale din iunie 2004 a fost ales consilier municipal în Constanța, însă a renunțat la mandat în noiembrie 2004, fiind ales deputat de Constanța pe listele Partidului Social Democrat. În 2008 obține un mandat de senator, iar în 2012 candidează pentru un nou mandat.^[2]

El este urmărit penal de DNA din aprilie 2014 în dosarul fratelui său, fostul primar Radu Mazăre, pentru complicitate la luare de mită și fals în declarații. Senatorul este acuzat că a tăinuit existența unui cont personal din Israel, în care fuseseră virați 80.000 euro un cadou pentru primar, ca firma lui Elan Schwartzenberg să câștige licitația organizată de RAEDPP Constanța pentru construirea de locuințe modulare în cadrul Campusului social Henri Coandă. Alexandru Mazăre a anunțat că se retrage din partid, dar oficial figurează încă în scriptele PSD.

* 1974: Marius Ovidiu Isăilă (n. 2 ianuarie 1974) este un politician român, fost senator în Parlamentul României în legislatura 2012-2016 din partea PSD Dâmbovița. Senatorul PRU Marius Isăilă (fost PSD și UNPR) a fost condamnat definitiv la cinci ani și patru luni închisoare în dosarul în care este acuzat de trafic de influență și fals în înscrisuri sub semnătură privată, în 2016^[1]
* 1975: Ionel Daniel Butunoi (n. 2 ianuarie 1975) este un senator român, ales în legislatura 2012-2016 și în legislatura 2016-2020 pe listele PSD. În cadrul activității sale parlamentare în legislatura 2012-2016, Ionel Daniel Butunoi a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Polonă și Malaezia. Ionel Daniel Butunoi a inițiat 80 de propuneri legislative din care 19 au fost promulgate legi. Ionel Daniel Butunoi a fost membru în următoarele comisii:

• Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională (din feb. 2015)
• Comisia pentru transporturi și energie - Președinte (din sep. 2015)
• Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții (iun. 2013 - sep. 2014)
• Comisia pentru egalitatea de șanse (până în mar. 2014)

În 2012-2016, Ionel Daniel Butunoi este membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Finlanda, Regatul Danemarcei și Republica Algeriană Democratică și Populară. Ionel Daniel Butunoi a inițiat 48 de propuneri legislative din care 7 au fost promulgate legi

·         1975: Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)
* 1975: Olexandr Volodimirovici Șovkovski (ucraineană Олександр Володимирович Шовковський) (n. 2 ianuarie 1975) este un portar de fotbal. Aproape întreaga carieră și-a petrecut-o la echipa Dinamo Kiev. Este selecționat în Echipa națională de fotbal a Ucrainei unde este al treilea jucător ca numar de selecții din istoria Ucrainei, cu 86 de meciuri în perioada 1994 - decembrie 2010.

·         1976: Paz Vega, actriță spaniolă
* 1976: Laura Alonso Padin (n. 2 ianuarie 1976) este o soprană, cântăreață de operă spaniolă.
* 1977: Dumitru Popescu (n. 2 ianuarie 1977, Râmnicu Vâlcea^[1]) este un proiectant român de rachete spațiale și președinte al Asociației Române pentru Cosmonautică și Aeronautică (ARCA).^[2][3][4]

În 1997 Dumitru Popescu a fost admis la Universitatea Politehnica din București, Facultatea de Inginerie Aerospațială și la Facultatea de Teologie din cadrul ULBS; În 2001, a absolvit Facultatea de Teologie, iar studiile Facultății de Inginerie Aerospațială le-a întrerupt în anul III, pentru a se dedica proiectelor ARCA. În anul 1998, împreună cu un grup de studenți, a înființat ARCA, și, la scurt timp au construit rachetele Demonstrator 2^[5][6] și 2B, apoi și Orizont și Stabilo.^[3]

Popescu a reprezentat ARCA la evenimente majore ale X Prize Foundation(XPF), particâpând la competiții ca X Prize Teams Meeting (2004), X Prize Gala (2004) și X Prize Cup (2005, 2006).^[1] În 2004 Dumitru a fost director de proiect și de lansare pentru racheta Demonstrator 2B, care a fost lansată cu succes de pe Poligonul Forțelor Aeriene de la Capu Midia. Demonstrator 2B a devenit prima rachetă din lume cu motor monopropelant reutilizabil din materiale compozite.^[7]

În anul 2006, Dumitru Popescu a fost director de proiect pentru vehiculul suborbital pilotat Stabilo. El a coordonat zborurile Misiunilor 1 și 2, precum și testele la sol. Complexele lansate în cadrul Misiunilor 1 și 2 au ajuns pentru prima dată în stratosferă.

În 2007, a reprezentat ARCA în competiția Google Lunar X Prize, la San Francisco, SUA. În prezent, coordonează programul Haas-ELE, dar și departamentul de propulsie al ARCA.^[1]

Dumitru Popescu a jucat în trei filme de cinema: „Space Tourists” de Christian Frei,^[8] documentarul românesc „Spirit” de Cătălin Leescu^[9][10] și filmul „Helen - Cât de departe ai merge”, produs de ARCA,^[11] care urma să fie lansat pe 8 august 2012

* 1978: David Mujiri (în georgiană დავით მუჯირი; n. 2 ianuarie 1978, în Tbilisi) este un fost fotbalist internațional georgian. Între 1998 și 2008 a jucat 25 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a Georgiei, marcând un gol

·         1980: Florin Daniel Bratu (n. 2 ianuarie 1980, București) este un fost jucător român de fotbal, în prezent antrenor.

* 1981: Juan Ferrando (n. 2 ianuarie 1981 în Barcelona^[1]) este un antrenor de fotbal spaniol, care în prezent activează la clubul grec Ergotelis.

·         1981: Danielle Souza, model brazilian
* 1981: Maximiliano Rubén "Maxi" Rodríguez (n. 2 ianuarie 1981) este un fotbalist argentinian care evoluează la clubul Newell's Old Boys în Primera División de Argentina.
* 1982: Laura Cosoi (n. 2 ianuarie 1982, Iași) este o actriță română, vedetă PRO TV. A jucat în filme: 

• La bloc (2002) - Adina
• Fete cu lipici (2005) - Adina
• Cu un pas înainte (2007) - Mara
• Un film simplu (2008) - Mia Trailer
• Aniela (2009) - Tantzi
• Moștenirea (2010)
• Nașa (2011) - soția lui Manase Trailer
• Becoming (2013)
• Cel Ales (2014) Trailer

·         1983: Catherine Ann "Kate" Bosworth^[1], cunoscută ca Kate Bosworth (n. 2 ianuarie1983 la Los Angeles) este o actriță americană de film și televiziune.

Bosworth a jucat în seriile de televiziune Young Americans, interpretând rolul personajului "Bella Banks". A devenit cunoscută datorită rolului titular din filmul din 2002 Blue Crush. În anul următor, Bosworth a jucat rolul prietenei unui actor de filme pornografice, care a fost interpretat de John Holmes, în filmul Wonderland opus lui Val Kilmer. In 2004, she portrayed Sandra Dee in Kevin Spacey's Beyond the Sea. Bosworth since appeared in several notable films, including Superman Returns (2006), where she played Lois Lane, and 2008's blackjack drama film 21. In 2008, she became both Calvin Klein Jeans newest model and spokeswoman for Coach newest luxury bags.

* 1983: Jefferson de Oliveira Galvão, cunoscut ca Jefferson (n. 2 ianuarie 1983) este un fotbalist brazilian care joacă pentru Botafogo FR și Echipa națională de fotbal a Braziliei.

* 1985: Alexandru-Ioan Andrei (n. 2 ianuarie 1985) este un deputat român, ales în 2016.
* 1987: Pedro Celestino Silva Soares, cunoscut ca Pedro Celestino sau doar ca Celestino (n. 2 ianuarie 1987, Tarrafal, Capul Verde) este un fotbalist aflat sub contract cu CFR Cluj.
* 1987: Shelley Catherine Hennig (n. 2 ianuarie 1987) este o actriță americană, câștigatoarea concursului de frumusete Miss Teen USA 2004. Ea a jucat-o pe Stephanie Johnson în Days of Our Lives și pe programul CWîn serialul The Secret Circle în rolul lui Diana Meade.^[2] În prezent joacă rolul Maliei Tate în Teen Wolf.
* 1987: Loïc Rémy (n. 2 ianuarie 1987) este un fotbalist internațional francez care în prezent evoluează la clubul englez din Premier League, Chelsea și la naționala de fotbal a Franței. Rémy este de profil atacant, însă adesea i se acordă în teren funcția de mijlocaș ofensiv sau al doilea vârf.
* 1988: Vadim Vladimirovici Anohin (rusă Вадим Владимирович Анохин, n. 2 ianuarie 1988, Kaluga) este un scrimer rus specializat pe spadă, membru lotului national a Rusiei.

A fost laureat cu aur pe echipe la Campionatul European de Scrimă pentru tineret din 2014 de la Tbilisi. La seniori, a câștigat Grand Prix-ul de la Doha din 2015.

* 1988: Julian Baumgartlinger (n. 2 ianuarie 1988, Salzburg, Austria) este un fotbalist austriac, care în prezent joacă la Bayer Leverkusen în Bundesligape postul de mijlocaș.^[1]

* 1988: Jonathan Grant Jonny Evans (n. 2 ianuarie 1988, Belfast, Irlanda de Nord ) este un fotbalist aflat sub contract cu West Bromwich Albion, în Premier League.

* 1989: Valentin Crețu (n. 2 ianuarie 1989) și-a început cariera de fotbalist la Gloria Buzău sub comanda antrenorului Constantin Mircea.

Crețu a mai fost pregatit o scurtă perioadă de Cezar Georgian Ionescu, profesor de sport la Liceul cu Program Sportiv "Iolanda Balas Soter", însă cea mai mare realizare în timpul junioratului a fost câștigarea turneului internațional din Belgia (Oudenaarde, 2007) pe vremea când era component al grupei 1989-1990 la Gloria Buzău,sub comanda lui Nicolae Anton. Crețu a jucat în Liga I pentru Gloria Buzău, apoi a fost transferat la Concordia Chiajna, iar acum, în sezonul 2011-2012 este împrumutat la Rapid București.

* 1991: Aaron Arthur Cook (n. 2 ianuarie 1991, Dorchester, Dorset)^[1] este un luptător de taekwondo englez, naturalizat de Republica Moldova, care în multiple rânduri a fost clasat pe poziția nr. 1 mondial la categoria 80 kg. El este triplu campion european la categoria 80 kg (2010, 2012 și 2014) și a fost campion mondial la juniori, la categoria 78 kg în 2008.

Aaron Cook a reprezentat Marea Britanie la Jocurile Olimpice de vară din 2008 din Beijing, unde a ajuns până în semifinale. În urma unui conflict cu Comitetul Olimpic al Marii Britanii, el a fost lăsat în afara echipei britanice pentru Jocurile Olimpice de vară din 2012 de la Londra, în pofida faptului că la acel moment era clasat pe poziția 1 în lume, la categoria 80 kg. După aceasta, Cook s-a mutat în Insula Man, reprezentând această țară pe plan internațional din februarie 2013.^[2][3]

În aprilie 2015, Cook a ajuns la un acord cu Federația Moldovenească de Taekwondo de a reprezenta Republica Moldova în competițiile internaționale și în special în parcursul către Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, Brazilia.^[4] La scurt timp el a primit și permisiunea Comitetului Olimpic Britanic de a reprezenta o altă țară,^[5]iar, peste o lună, în mai 2015, a adus prima medalie pentru Moldova – bronz la Campionatul Mondial de Taekwondo.^[6] Astfel, Aaron Cook a devenit primul moldovean care a câștigat o medalie la un Campionat Mondial de taekwondo.^[7]

Pe 15 august 2015 Aaron Cook a câștigat medalia de argint la Grand Prix Moscova G4 2015. În finală el a pierdut la puncte în fața ivorianului Cheick Sallah Cisse, scor 4-11.^[8][9]

La începutului lui decembrie 2015 Aaron Cook s-a calificat la Jocurile Olimpice de vară din 2016 de la Rio de Janeiro, după ce a obținut argintul la WTF World Grand Prix Final din Mexic.^[10] Peste puțin timp el a câștigat premiul pentru cea mai frumoasă lovitură din taekwondo din 2015 la Gala Laureaților Federației Internaționale de Taekwon-do, versiunea WTF.^[11]Iar la mijlocul lunii decembrie 2015 Aaron Cook a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului 2015 în Republica Moldova de către Asociația Presei Sportive din Moldova.^[12]

Decese

·         17: Publius Ovidius Naso (Ovidiu), poet latin. Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona/Aquila – mort in anul 17 sau 18 d. Hr., la  Tomis, azi Constanța), a  fost  unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu. În toamna anului 8 d.Hr.,  în mod neașteptat, fără o hotărîre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost„carmen et error”, o poezie și o greșeală. Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus. Poetul a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma. La moartea sa  a fost inmormantat la Tomis, iar pentru  piatra sa funerară, Ovidiu a compus  următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76): „Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent”. În traducerea liberă a lui Theodor Naum: „Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin”.

·         1512: Svante, Regent de Suedia (n. 1460)

·         1514: William Smyth, episcop și om politic englez

·         1529: Radu de la Afumaţi, domn al Ţării Româneşti (1522–1529) a fost ucis împreună cu fiul său, Vlad. Radu de la Afumați (sau Radu al V-lea), fiul lui Radu al IV-lea cel Mare, a fost Domn al Țării Românești de mai multe ori: decembrie 1522 – aprilie 1523, ianuarie – iunie 1524, septembrie 1524 – aprilie 1525 și august 1525 – ianuarie 1529. Ginere a lui Neagoe Basarab, a fost căsătorit cu Ruxandra, fiica acestuia (21 ianuarie 1526) A dus o politică antiotomană, începându-și domnia cu o victorie asupra lui Mehmed-beg, un român turcit, pretendent la tronul Țării Românești. Între 1522 și 1525, pe teritoriul țării s-au purtat lupte crâncene cu turcii și cu pretendentii la tron sprijiniti de Poarta otomana. Inscripția de pe mormântul lui Radu de la Afumați de la Curtea de Arges amintește de 20 de bătălii. La îndemnul boierilor Craiovesti, Radu s-a supus un timp sultanului, dar, la sfârșitul domniei, când a încercat să reia politica antiotomană, boierii au urzit un complot și l-au ucis. Spre sfarsitul anului 1528, o grupare de boieri, in frunte cu Neagoe vornicul si Dragan postelnicul, se ridica impotriva domnului.  Surprins neavand la indemana oastea spre a li se opune, Radu este nevoit sa fuga in graba spre partea de apus a tarii, unde stia ca va gasi ajutorul Craiovestilor, dar boierii il ajung pe drum, la Ramnicu Valcea si, nerespectand nici macar lacasul dumnezeiesc in care Radul de la Afumati se refugiase, il ucid in biserica de pe dealul Cetatuii, sub ochii ingroziti ai preotului, la data de 2 ianuarie 1529, aceeasi zi in care este ucis si fiul sau Vlad. Trupul lui Radu a fost dus la manastirea din Curtea de Arges, desupra mormantului sau fiind asezata o lespede frumoasa de marmura, pe care viteazul voievod este infatisat calare, cu buzduganul in mana si cu mantia fluturand. “Sa va fie stiute razboaiele… pe care le-am facut eu: cel dintâi razboi cu agarenii, al doilea de la Gubavi, al treilea la satul Stefeni, langa Neajlov, al patrulea la Clejani, al cincilea la Ciocanesti…, al nouasprezecelea la satul Rucar, al douazecelea la Didrih”. Aceasta este inscriptia sfredelita pe piatra de mormant a lui Radu de la Afumati, domnitorul roman care a purtat douazeci de razboaie in numai trei ani de domnie din cei aproape opt la carma Tarii Românesti. Cu siguranta ca soarta Tarii Românesti ar fi putut fi una mult mai sumbra, daca Radu, cel din Afumati, nu s-ar fi incrancenat sa nu-si lase patria in mâini vrajmase si straine. Desi scurta si mereu intrerupta de luptele cu cei ce pretindeau tronul sprijiniti de Poarta Otomana, domnia sa a reprezentat una dintre cele mai glorioase lectii de rezistenta prin lupta impotriva Imperiului Otoman, una dintre marile puteri ale lumii, care transformase la acea data in pasalâcuri Grecia, Bulgaria si Serbia.

·         1557: A murit pictorul italian Jacopo Carrucci, cunoscut și ca Jacopo da Pontormo, reprezentant al Scolii florentine, întemeietorul curentului manierist in pictura; (n. 24 mai 1494).

·         1685: Harbottle Grimston, politician englez (n. 1603)

·         1694: Henry Booth, Primul Iarl de Warrington, polician englez (n. 1651)

·         1726: Domenico Zipoli, compozitor italian (n. 1688)

·         1819: Maria Luisa de Parma, regină a Spaniei (9 decembrie 1751, Parma, Italia - 2 ianuarie 1819, Roma, Italia) a fost soția regelui Carol al IV-lea al Spaniei. A fost fiica cea mică a Ducelui Filip de Parma și a soției lui Prințesa Louise Élisabeth a Franței, fiica cea mare a regelui Ludovic al XV-lea al Franței. Maria Luisa s-a născut la Parma, Italia. Părinții ei au fost Ducele și Ducesa de Parma. Cu trei ani înaintea nașterii ei, bourbonii au primit Ducatul de Parma prin Tratatul de la Aix-la-Chapelle; anterior ducatul fusese deținut de Austria. Mama ei, prințesă a Franței, a încercat s-o căsătorească cu Ducele de Bourgogne, moștenitor al tronului Franței. Totuși, tânărul duce a murit în 1761 așa că, în 1762 Maria Luisa s-a logodit cu Prințul de Asturia, care mai târziu a devenit regele Carol al IV-lea al Spaniei.

Căsătoria a avut loc la 4 septembrie 1766 la platul La Granja.

Cum în acea vreme nu exista nici o regină a Spaniei (regina Maria Amalia de Saxonia murise în 1760 după doar un an de regină a Spaniei), Maria Luisa a devenit de la început prima doamnă de la curte. Soțul ei era fiul și moștenitorul regelui Carol al III-lea al Spaniei anterior Duce de Parma și rege al Neapolelui și Siciliei.

Faimosul artist spaniol Goya i-a pictat câteva portrete. Adesea a fost descrisă de contemporani ca fiind urâtă (deși drăguță în tinerețe), vicioasă, grosieră care l-a dominat pe rege. A avut rivalități bine cunoscute cu Ducesa de Alba, Ducesa de Osuna și cu cumnata sa, Maria Carolina, regină a Neapolelui. Frumusețea ei a fost distrusă de multele sarcini - printre altele și-a pierdut dinții - însă a făcut eforturi să arate bine și să se îmbrace elegant; avea brațe frumoase și adesea îmbrăca rochii fără mâneci pentru a le scoate în evidență.

Maria Luisa și-a dominat soțul și se crede că a avut mulți iubiți însă nu există nici o dovadă că Maria Luisa a avut vreun iubit. Zvonurile spuneau că primul ministru Manuel de Godoy a fost amantul său vreme îndelungată. Maria Luis a fost o regină nepopulară și de asemenea, a avut o reputație proastă în istorie, în special din cauza presupuselor sale aventuri și a sprijinului său politicii pro-franceze care nu s-a dovedit bună pentru Spania. În 1792, la sugestia ei, s-a creat Ordinul reginei Maria Luisa, ordin acordat numai femeilor.

Maria Luisa nu s-a înțeles cu nora ei Prințesa Maria Antonia de Napole și Sicilia, deoarece prințesa a încercat să-i submineze puterea, ghidată de mama ei, Maria Carolina. După mai multe avorturi spontane, Maria Antonia a murit de tuberculoză, o boală de care a suferit mai mulți ani. Potrivit memoriilor ducesei de Abrantes, se zvonea că ea a fost otrăvită de către Maria Luisa, deși nu există de fapt nici o dovadă că Maria Antonia a fost otrăvită.

Din cauza presiunii făcută de Napoleon, soțul ei abdicat de pe tronul Spaniei în 1808 și împreună cu Maria Luisa și Godoy și-a petrecut restul vieții în exil. Când armata lui Napoleon a invadat țara, mai multe pamflete i-au acuzat pe ei pentru asta. Maria Luisa a petrecut câțiva ani în Franța apoi la Roma, Italia. Atât Luisa Maria cât și soțul ei au murit în Italia, la începutul anului 1819. Cei 14 copii ai Mariei Luisa au fost:

• Carlos Clemente (19 septembrie 1771 – 7 martie 1774)
• Carlota Joaquina (25 aprilie 1775 – 7 ianuarie 1830), prin căsătorie a devenit regină a Portugaliei
• Maria Luisa (11 septembrie 1777 – 2 iulie 1782)
• Maria Amalia (9 ianuarie 1779 – 22 iulie 1798), căsătorită în 1795 cu unchiul ei Infantele Antonio Pascual al Spaniei(1755-1817), fără copii
• Carlos Domingo (5 martie 1780 – 11 iunie 1783)
• Maria Luisa (6 iulie 1782 – 13 martie 1824), prin căsătorie a devenit regină a Etruriei
• Carlos Francisco (5 septembrie 1783 – 11 noiembrie 1784)
• Felipe Francisco (5 septembrie 1783 – 18 octombrie 1784)
• Ferdinand al VII-lea al Spaniei (14 octombrie 1784 – 29 septembrie 1833), i-a succedat tatălui său ca rege al Spaniei
• Carlos, Conte de Molina (29 martie 1788 – 10 martie 1855), mai târziu, primul pretendent carlist. Copii: 3 fii.
• Maria Isabella (6 iunie 1789 – 13 septembrie 1848), s-a căsătorit cu regele Francisc I al celor Două Sicilii
• Maria Teresa (16 februarie 1791 – 2 noiembrie 1794)
• Felipe Maria (28 martie 1792 – 1 martie 1794)
• Francisco Antonio de Paula, Duce de Cadiz (10 martie 1794 – 13 august 1865). S-a căsătorit cu nepoata sa, Prințesa Luisa Carlotta de Neapole și Sicilia; a avut 11 copii.

* 1849: Kajetan Wincenty Kielisiński (n. 7 august 1808, Mieronice, Kielce - d. 2 ianuarie 1849, Kórnik) a fost un desenator, grafician și bibliotecar de origine poloneză.

În anii 1829-1830 a studiat geodezia și arhitectura la Universitatea din Varșovia, învățând, în același timp, desenul și litografia de la Jan Feliks Piwarski. În anii 1834-1839 s-a aflat la Medyka, unde a fost custode al colecțiilor lui Józef Gwalbert Pawlikowski. A lucrat ca bibliotecar al lui Tytus Działyński. A luat parte la insurecția din Wielkopolska (1848).

A desenat peisaje, vederi ale monumentelor, a ilustrat viața în mediul rural și cel urban.

·         1857: Prințesa Henriëtte van Nassau-Weilburg (22 aprilie 1780 – 2 ianuarie1857) a fost fiica lui Karl Christian de Nassau-Weilburg și a Prințesei Wilhelmine Carolina de Orania-Nassau, fiica lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania. Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit este o descendentă a ei prin bunica regina Mary de Teck. Prințul Filip, Duce de Edinburgh este un descendent al ei prin nepoata Henrietei Prințesa Alexandra de Saxa-Altenburg, care a fost bunica Prințului Andrew al Greciei și Danemarcei. Juan Carlos I al Spaniei este un descendent al ei prin nepoata ei Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria, bunica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei. S-a căsătorit la Hermitage, în apropiere de Bayreuth, la 28 ianuarie 1797 cu Ducele Louis de Württemberg, un fiu al Ducelui Friedrich al II-lea Eugen, Duce de Württemberg. A fost a doua soție a Ducelui; prima soție, Maria Wirtemberska, a inițiat divorțul.

Henriëtte și Louis au avut cinci copii:

• Maria Dorothea (1797-1855), căsătorită în 1819 cu Arhiducele Joseph, Palatin al Ungariei (1776-1847)
• Amalie Therese (1799-1848), căsătorită în 1817 cu Joseph, Duce de Saxa-Altenburg (1789-1868)
• Pauline Therese (1800-1873), căsătorită în 1820 cu verișorul ei primar William I de Wurttemberg
• Elisabeth Alexandrine (1802-1864), căsătorită în 1830 cu Prințul Wilhelm de Baden (1792-1859)
• Alexandru (1804-1885), care a fondat a doua ramură a Casei de Württemberg, cunoscută drept Casa de Teck.

* 1861: Regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei (germană Friedrich Wilhelm IV. von Preußen) (15 octombrie 1795 – 2 ianuarie 1861), fiul cel mare și succesorul regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei, a domnit ca rege al Prusiei din 1840 până în 1861. Frederic Wilhelm a fost educat de tutori particulari, mulți dintre ei funcționari publici cum ar fi Friedrich Ancillon. El a obținut și o experiență militară servind în armată în timpul războiului de eliberare împotriva lui Napoleon I al Franței în 1814, deși a fost un soldat indiferent. A fost un desenator interesat atât de ​​arhitectură cât și de amenajare peisagistică și a fost patron al mai multor mari artiști germani, inclusiv al arhitectului Karl Friedrich Schinkel și a compozitorul Felix Mendelssohn. S-a căsătorit cu Elisabeth Ludovika de Bavaria în 1823, dar cuplul nu a avut copii.

·         1893: John Obadiah Westwood, entomolog britanic (n. 1805)

·         1904: Mathilde Laetitia Wilhelmine Bonaparte (27 mai 1820 – 2 ianuarie1904), a fost prințesă franceză. A fost fiica fratelui lui Napoleon I, Jérôme Bonaparte, și a celei de-a doua soții a acestuia, Catharina de Württemberg, fiica regelui Frederic I de Württemberg. Născută la Trieste, Mathilde Bonaparte a crescut la Florența și Roma. S-a logodit cu vărul ei primar, viitorul Napoleon al III-lea, însă logodna a fost ruptă mai târziu în urma arestării lui la Ham. Mathilde s-a căsătorit la 1 noiembrie 1840, la Roma, cu bogatul magnat rus Anatole Demidov.

Anatole a fost ridicat la statutul de Prinț de Marele Duce Leopold al II-lea de Toscana cu puțină vreme înainte de nuntă împlinind dorința tatălui Mathildei ca fiica lui să-și păstreze statutul de Prințesă. Titlul princiar al lui Anatole nu a fost recunoscut niciodată în Rusia. Cuplul nu a avut copii.

Mariajul dintre aceste două personalități puternice a fost furtunos. Prințul Demidov a insistat să-și mențină amanta, Valentine de St Aldegonde, lucru la care, desigur, Mathilde s-a opus puternic. În 1846, Mathilde a fugit cu noul ei iubit, Emilien de Nieuwerkerke, și cu bijuteriile lui Anatole; bijuteriile ar fi trebuit să fie zestrea ei însă tatăl ei, mereu în lipsă de bani, i le-a vândut lui Anatol înainte de nuntă.

Mama Prințesei Mathilde a fost verișoară primară cu Țarul Nicolae I al Rusiei, care a sprijinit-o pe Mathilde în ciocnirile cu soțul ei, un supus rus. În consecință, Anatole a ales să trăiască în afara Rusiei. Demidov a fost condamnat de curtea de la Sankt Petersburg să plătească o pensie Prințesei Mathilde de 200.000 de franci pe an și nu și-a recuperat niciodată bijuteriile. Cuplului i s-a permis să se separe în 1847, la decizia personală a Țarului Nicolae I.

Prințesa Mathilde a trăit la Paris, unde a fost un membru proeminent al noii aristocrații în timpul și după celui de-al Doilea Imperiu Francez; a găzduit un salon pentru oameni de arte și litere. După căderea monarhiei în 1870, ea a trăit în Belgia o vreme însă curând a revenit la Paris. În 1873, după decesul prințului Demidov (1870), s-a căsătorit cu artistul și poetul Claudius Marcel Popelin (1825–1892).

A fost singurul membru al familiei Bonaparte care a rămas în Franța după mai 1886, când Republica franceză a expulzat prinții fostelor dinastii ale Franței. În 1896 a fost invitată la o ceremonie la Invalides de Félix Faure la o vizită a împăratului Nicolae al II-lea al Rusiei și a împărătesei Alexandra.

A murit la Paris în 1904, la vârsta de 83 de ani.

·         1904: James Longstreet, General al Confederației Americane (n. 1821)

·         1907: A murit Otto Friedrich August Benndorf, arheolog german, membru de onoare străin al Academie Române. A acordat o atenţie specială monumentului de la Adamclisi şi a publicat, împreună cu istoricul român Gr. Tocilescu lucrarea “ Monumentul de la Adamclisi. Tropeum Traiani ”; (n.13.09.1838).

·         1913: Léon Teisserenc de Bort, meteorolog francez (n. 1855)

·         1917: Edward Burnett Tylor, antropolog englez (n. 1832)

·         1924: Sabine Baring-Gould, compozitor și romancier englez (n. 1834)

·         1939: Roman Dmowski, politician polonez (n. 1864)

·         1958 - A murit medicul Smion Iagnov, membru corespondent al Academiei Române (n.13.04.1892).

·         1960: Fausto Coppi, ciclist italian (n. 1919)

·         1963: Dick Powell, actor american (n. 1904). Dick Powell a fost un actor, producător, cântăreț și regizor american. Născut în Mountain View, Arkansas, SUA, Powell a început cariera sa ca cântăreț. În 1932 a făcut primul film cu Warner Bros. Powell a murit în 1963 de cancer la stomac. Moartea sa este atribuită de unii faptului că în 1956 a jucat în filmul The Conqueror, care a fost filmat lângă un centru de teste nucleare în statul Utah. Alți participanți la filmări au murit de aceeași boală.
* 1963: Jack Carson (27 octombrie 1910 - 2 ianuarie 1963) a fost un actor american de origine canadiană.
* 1967: Ramón Zabalo Zubiaurre (n. 10 iunie 1910 - d. 2 ianuarie 1967)^[1] a fost un fotbalist spaniol care a jucat pentru echipa FC Barcelona și echipa națională de fotbal a Spaniei.

·         1974: Tex Ritter, actor și cântăreț american (n. 1905)

·         1977: Errol Garner, muzician american (n. 1921)

·         1986: Una Merkel, actriță americană (n. 1903)

·         1986: Bill Veeck, director de baseball (n. 1914)

·         1990: Alan Hale Jr., actor american (n. 1918)

·         1990: Corneliu Bogdan, diplomat român (n. 1921)

·         1991:- Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare ("Arșița stelelor", "Vifor albastru") (n. 1 decembrie 1918)

* 1994: Pierre-Paul Schweitzer (n. 29 mai 1912 - d. 2 ianuarie 1994) a fost un avocat francez. Între anii 1963 și 1973, acesta a îndeplinit funcția de director general al Fondului Monetar Internațional.^[1]

·         1995: A murit scriitorul roman V. Em. Galan; (n. 15 februarie 1921). Valeriu Emil Galan (cunoscut și ca V. Em. Galan) a fost un prozator român care a scris romane inspirate de transformarea socialistă a agriculturii, proză de atmosferă, comedii și reportaje.

·         1995: A murit Mohamed Siad Barre, preşedinte al Somaliei; (n.06.10.1919).

·         1995 - A încetat din viaţă actriţa Nancy Kelly

·         1996: Karl Targownik, psihiatru maghiar și supraviețuitor al Holocaustului (n. 1915)

·         2000: Nat Adderley, muzician și compozitor american (n. 1931)

·         2000: Patrick O'Brian, romancier englez (n. 1914)

·         2000: Elmo R. Zumwalt, Jr., amiral american (n. 1920)

·         2000: Prințesa María Mercedes de Bourbon (n. 23 decembrie 1910, Madrid – d. 2 ianuarie 2000, Lanzarote) a fost mama fostului rege Juan Carlos I al Spaniei și bunica actualului rege al Spaniei Felipe al VI-lea. În Spania este cunoscută ca Doña María de las Mercedes de Borbón-Dos Sicilias y Orléans.

María s-a născut la Madrid. Tatăl ei a fost Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii, infante al Spaniei, nepot al regelui Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii. Mama ei a fost Prințesa Louise de Orléans, fiica lui Filip, Conte de Paris, pretendent la tronul Franței. Familia ei s-a mutat la Sevillia când tatăl ei a fost numit căpitan al provinciei. Când Spania a devenit republică au plecat în exil la Cannes și mai târziu la Paris unde a studiat arta la Louvre.^[1]

La 14 ianuarie 1935, la nunta infantei Beatriz a Spaniei, fiica regelui Alfonso al XIII-lea al Spaniei, la Roma, l-a întâlnit pe vărul ei îndepărtat și viitorul soț, infantele Juan de Bourbon, al patrulea fiu și moștenitor al regelui Alfonso XIII. S-au căsătorit la Roma la 12 octombrie 1935. În 1942, soțul ei a luat titlul de Conte de Barcelona iar María a devenit Contesă de Barcelona.

Au trăit la Cannes și Roma și, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, s-au mutat la Lausanne pentru a locui cu regina Victoria Eugenie, mama infantelui Juan. Ulterior, au locuit la Estoril în Portugalia.

În 1976, la un an după ce monarhia a fost restaurată în Spania, s-a întors în țara pe care o părăsise cu 40 de ani în urmă. Ea a fost cea care a mediat discuțiile dintre soțul și fiul ei după ce Juan Carlos a fost desemnat moștenitor de Franco. În 1977, Juan a renunțat la drepturile lui în favoarea lui Juan Carlos.

După ce și-a rupt șoldul în 1982 și femurul piciorului stâng în 1985 a utilizat un cărucior cu rotile toată viața. A rămas văduvă în 1993. A murit de atac de cord la reședința regală de la La Mareta, Lanzarote unde familia regală sărbătorea Anul Nou.^[2]. A fost înmormântată la El Escorial, în apropierea Madridului.

·         2001: Teri Diver, actriță americană (n. 1971)

·         2004: Lynn Cartwright, actriță americană (n. 1927)

·         2005: Cyril Fletcher, comedian britanic (n. 1913)

·         2005: Frank Kelly Freas, artist american (n. 1922)

·         2005: Ronald 'Bo' Ginn, congresman american din Georgia (n. 1934)

·         2005: Maclyn McCarty, genetician american (n. 1911)

·         2005: Edo Murtić, pictor croat (n. 1921)
* 2006: Lidia Wysocka (n. 24 iunie 1916 - d. 2 ianuarie 2006) a fost o actriță și cântăreață poloneză.

·         2009 - Poeta daneză Inger Christensen, despre care s-a spus în mai multe ocazii că va primi premiul Nobel pentru literatură, a decedat. A publicat primele poezii în 1962, în volumul "Lys" (Lumină). Au urmat volumul "Graes" (Iarbă), în 1965, şi alte culegeri de eseuri, romane şi cărţi pentru copii. Volumul de poezie intitulat "Sommerfugledalen" (Valea fluturilor), lansat în 1991, este considerat de critica literară drept capodopera operei sale. (n. 16 ianuarie 1935)
* 2009: Ryuzo Hiraki (7 octombrie 1931 - 2 ianuarie 2009) a fost un fotbalistjaponez.

·         2010 - A încetat din viaţă poetul şi prozatorul Stelian Filip: "Catrene... muşatesciene!", "Galaxia ochilor noştri", "Parodii adevărate" (n. 18 septembrie 1924).

* 2011: Peter William „Pete” Postlethwaite OBE (/ˈpɒsəlθweɪt/ ; 7 februarie 1946 – 2 ianuari 2011)^[6][7] a fost un actor englez. După mai multe roluri mărunte în seriale TV precum The Professionals, a devenit cunoscut prin filmul autobiografic Distant Voices, Still Lives (1988). A devenit cunoscut în Statele Unite datorită rolului lui David din Alien 3 (1992), reușind un an mai târziu să obțină o nominalizare la Premiul Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar pentru interpretarea din filmul În numele tatălui(1993). A mai jucat în rolul misteriosului avocat Mr. Kobayashi din Suspecți de serviciu (1995), Brassed Off (1996), Romeo + Juliet (1996), Amistad (1997), The Shipping News (2001), The Constant Gardener(2005), The Age of Stupid (2009) și Inception (2010). La mai puțin de o lună după moartea cauzată de cancerul pancreatic,^[8] a fost nominalizat la Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor într-un rol secundar pentru rolul său din filmul The Town (2010) regizat de Ben Affleck.

·         2012: Ioan Drăgan, fotbalist român (n. 1965)

* 2012: Ivan Cálin (în rusă Иван Петрович Калин; n. 10 martie 1935, Plopi, RASS Moldovenească, RSS Ucraineană, URSS – d. 2 ianuarie 2012, Chișinău, Republica Moldova) a fost un agronom-savant, politolog, diplomat și om politic din Republica Moldova, care a îndeplinit funcțiile de președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSS Moldovenești (1980-1985) și al Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești (1985-1990), vicepreședinte al Prezidiului Sovietului Suprem al URSS (1980-1986). Între 1998 și 2012 a fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, iar între 1980 și 1958 – deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești.
* 2018: Garabet A. Kümbetlian (11 martie 1936, Constanța, România - d. 2 ianuarie 2018, Constanța, România) a fost^[1][2][3] un intelectual român de naționalitate armeană, profesor universitar, inginer în specialitatea mașini termice, cercetător, membru al Asociației Generale a Inginerilor din România (AGIR), al Academiei Oamenilor de Știință din România (AOȘR), al Academiei de Științe Tehnice din România (ASTR) și al altor numeroase asociații din țară și străinătate. Într-o lucrare despre holocaustul armenilor^[6], Garabet Kümbetlian explica cum s-a schimbat numele armenilor refugiați din Turcia. Familia sa paternă provine din peninsula turcească Konya, familie în care părinții vorbeau între ei româna, cu bunicii paterni, turca, și când tatăl său se întâlnea cu prietenii în oraș, discutau între ei în armeană.

„ Părăsind Turcia, armenii înlocuiau în numele lor de familie sufixul turcesc «oglu» cu echivalentul armenesc «ian», care are aproximativ aceeași semnificație și care s-ar traduce în limba română cu «alde». Spre exemplu, numele de Kümbetlian vine de la Kümbet, care înseamnă «movilă» sau «deal» în limba turcă. În Turcia, numele nostru era Kümbetlioglu, având particula «li» care are semnificația românescului «de la» și sufixul «oglu» care se traduce prin «fiul lui». Adică «fiul celui de la deal». Plecând din Turcia, numele nostru a devenit Kümbetlian. Mulți armeni și-au schimbat și rădăcina turcă a numelui, cu cea echivalentă armeană, ca în cazul celor din familia Altunoglu (fiul aurarului sau al bijutierului), înlocuind turcescul «altun», care înseamnă „aur», cu echivalentul armean «vosghi», devenind astfel Vosganian ”

— Garabet Kümbetlian, Adevărul, 3 ianuarie 2018

Garabet Kümbetlian a urmat cursul primar la Constanța: clasa I-a la Școala Germană și ceilalți trei ani la Școala nr.5^[7]. Termină, în 1950, cursurile gimnaziale de la Liceul Brukenthal din Sibiu, cu diplomă de merit Diplom für Verdienste și, în 1954, termină Colegiul Național Mircea cel Bătrân din Constanța.

A urmat Institutul Politehnic București, obținând în 1959 diploma de inginer în specialitatea mașini termice.

S-a pensionat în anul 2006^[7].

Sărbători

·         în calendarul creștin ortodox: Sf Ier Silvestru, episcopul Romei († 335), Sf Cuv Serafim de Sarov; Înainte – prăznuirea Botezului Domnului (Harți)

·         în calendarul greco-catolic: Silvestru, papa Romei († 335)

·         în calendarul romano-catolic: Vasile cel Mare, episcop în Cezareea Cappadociei († 379) și Grigore din Nazianz, episcop al Constantinopolului și învățător al Bisericii († 389 sau 390). Vasile din Cezareea Cappadociei, cunoscut sub numele Vasile cel Mare, Cezareea Cappadocia), arhiepiscop din secolul al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei trei doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore de Nazianz („Teologul”) și Ioan Gură de Aur

ARTE 2 Ianuarie

INVITAȚIE LA OPERĂ 2 Ianuarie

Olandezul zburător de Richard Wagner

MUZICĂ  2 Ianuarie

Domenico Zipoli, compozitor italian

Domenico Zipoli - Te Deum Laudamus: https://youtu.be/RDtjJU4duAY.

Mili Balakirev

Mily Alexeyevich Balakirev, Suite for Piano, 4 Hands: https://youtu.be/-x33dH6tiPo.

Michael Tippett, compozitor britanic

Sir Michael Tippett - Fantasia Concertante on a Theme of Corelli: https://youtu.be/SNqTeQa7MDQ

Julius LaRosa, cântăreț american

Julius LaRosa:

Roger Miller, cântăreț american

Contry Music Roger Miller Greatest Hits Roger Miller Best Songs Full Album by Country Music: https://youtu.be/06EQFdVsfD4.

Tiberiu Olah

Tiberiu Olah - Suita simfonică „Mihai Viteazul": https://youtu.be/Ij69Gul-uCs.

Chick Chrchill, clăpar britanic (Ten Years After)

TEN YEARS AFTER:

Kerry Minnear, clăpar britanic (Gentle Giant)

Gentle Giant - Acquiring the Taste (Full Album): https://youtu.be/kFIK8Yxet1s.

Dawn Silva, cântăreață americană (The Brides of Funkenstein și P-Funk)

The Brides of Funkenstein: 

Sanda Ladoşi, cântăreaţă

Sanda Ladosi: 

Tex Ritter, actor și cântăreț american

Tex Ritter - The Wayward Wind: https://youtu.be/mQ6X1rZi6Kw?list=PLWfITRMFzYN6BkXeyHd05i4GSKoECe29y.

Errol Garner, muzician american

Erroll Garner - Misty - 100 Essential Classics (AudioSonic Music) [Full Album]: https://youtu.be/AxwWydRewVs.

Doug Robb, cântăreț american (Hoobastank)

Doug Robb Lead Singer of Hoobastank: 

Nat Adderley, muzician și compozitor american

Nat Adderley Work Song: https://youtu.be/4rmXbiD3Jog?list=PLBKaAMksEpBvQKZr76feeW_6YUDKxhnkT.

 ÎNREGISTRĂRI NOI:

Happy New Year, my friend!

100 ХИТОВ💗СУПЕР ДУШЕВНЫЙ РОМАНТИЧЕСКИЙ СБОРНИК О ЛЮБВИ💗6 ЧАСОВ

3 Hours Sweet Violin, Saxophone and Cello Love Songs Collection 2019

New Year's Day Concert | Strauss Vienna Orchestra | Classical Music

POEZIE 2 Ianuarie

Ovidiu

Biografie

Publius Ovidius Naso (n. 20 martie, 43 î.Hr., Sulmo, azi Sulmona, provincia Aquila - d. 17 sau 18 d. Hr., Tomis, azi Constanța) a fost un poet roman, cunoscut în română sub numele de Ovidiu. Datorită perfecțiunii formale a stilului, umorului fin și fanteziei creatoare a devenit unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horațiu și Virgiliu.

Ovidiu a excelat în forma distihului elegiac, cu excepția Metamorfozelor, scrise în hexametru dactilic, după modelul Eneidei lui Virgiliu sau epopeelor lui Homer.

Așa cum scrie el însuși în Tristia IV 10, Ovidiu s-a născut la 20 martie 43 î.Hr. în orașul Sulmo (astăzi: Sulimona), situat în Italia de mijloc, la aprox. 140 km depărtare de Roma. Tatăl său aparținea nobilimii și-l destinase funcțiilor publice. După un scurt studiu al retoricei, Ovidiu se dedică totuși carierei artistice. Își completează cultura la Atena și, împreună cu prietenul său, poetul Aemilius Macer, întreprinde o călătorie în Sicilia și Asia Mică.

Întors la Roma, intră în cercul literar condus de Messalla Corvinus și duce o viață extravagantă lipsită de griji în mijlocul protipendadei romane. Operele lui sunt pe placul înaltei societăți și printre protectori se află însuși împăratul Augustus. După moartea lui Horațiu (8 î.Hr.), devine cel mai cunoscut și apreciat poet din Roma.

În toamna anului 8 d.Hr., în timp ce poetul se afla pe insula Elba, în mod neașteptat, fără o hotărâre prealabilă a Senatului, Augustus hotărăște exilarea lui Ovidiu la Tomis, pe țărmul îndepărtat al Mării Negre. Forma de exil la care a fost supus era relativ mai ușoară („relegatio”) și nu cuprindea clauza aquae et ignis interdictio (în sensul de „proscris în afara legii”). Motivele exilului sunt până astăzi învăluite de mister. Ovidiu însuși scria că motivul ar fi fost „carmen et error”, o poezie și o greșeală.

Poezia încriminată este cu mare probabilitate Ars amatoria, care ar fi venit în contradicție cu principiile morale stricte ale împăratului, deși această operă fusese publicată cu câțiva ani mai înainte. În Tristia, Ovidiu se referă și la faptul că „ar fi văzut ceva ce n-ar fi fost permis să vadă”. Cercetătorii sunt de părere că Ovidiu ar fi fost martorul scandaloaselor aventuri amoroase ale Juliei, nepoata lui Augustus.

Ovidiu a făcut numeroase încercări, prin scrisori trimise la Roma, să obțină grația lui Augustus. Toate au rămas lipsite de succes, chiar după moartea lui Augustus, urmașul său, Tiberius, nu l-a rechemat la Roma.

Conform cronicei lui Heronim, Ovidiu ar fi murit în anul 17 d.Hr. la Tomis, unde a fost și înmormântat, dar această dată nu este sigură. Din poemul calendaristic Fasti, I, versurile 223-226, rezultă că în primăvara anului 18 d.Hr. poetul era încă în viață. Pentru piatra sa funerară, Ovidiu a compus - în parte patetic, în parte ironic - următorul text, în forma unei scrisori trimise soției sale (Tristia, III, 73-76):

„Hic ego qui iaceo tenerorum lusor amorum
Ingenio perii, Naso poeta meo.
At tibi qui transis, ne sit grave quisquis amasti,
Dicere: Nasonis molliter ossa cubent.”

În traducerea liberă a lui Theodor Naum:

„Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul
Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent,
O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată,
Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin.”

Scrieri înainte de exil

Poeme de iubire

·         Amores - „Iubiri” (23 î.Hr.-16 î.Hr.), în 3 cărți cuprinzând 49 elegii.

·         Heroides sau Epistulae Heroidum - „Eroine” sau „Scrisori ale unor eroine” (10 î.Hr.), 18 scrisori fictive de dragoste ale unor personagii feminine mitice adresate bărbaților iubiți, de ex. Ariadna către Theseu, Didona către Enea, Medeea către Jason etc.

·         Ars amandi - „Arta iubirii” (1 î.Hr.), poem erotico-didactic în 3 cărți (două adresate bărbaților și una adresată femeilor), cuprinzând „învățăminte” privind arta seducției și a dragostei.

·         Remedia amoris - „Remediile iubirii”, replică ironică la Ars Amandi, în care se recomandă amanților nefericiți diverse mijloace pentru a scăpa de dragostea chinuitoare și de urmările ei.

·         De medicamine faciei femineae - „Îngrijirea feței feminine”, cu diferite mijloace cosmetice.

În aceste prime opere, Ovidiu continuă tradiția poeziei elegiace romane de exaltare a sentimentului de dragoste, pregătită de Catullus și de neoterici în perioada republicană și dezvoltată de Sextus Propertius și Albius Tibullus în epoca lui Augustus. Sentimentul de dragoste este tratat în maniera elegiei erotice alexandrine. Poetul cântă iubirea efemeră, ușoară, după cum însuși se autodefinește tenerorum lusor amorum („cântărețul glumeț a dragostei ușoare”), dar și dragostea nefericită, înșelată sau neîmpărtășită, practicând o distanțare față de propriile sentimente.

Poeme mitologice

·         Phaenomena - Poem descriind diverse apariții cerești (s-au păstrat doar câteva fragmente)

·         Metamorfoze - „Metamorfozele”, 15 cărți în hexametri cuprinzând 250 legende (un om sau o zeitate se transformă într-un animal, într-o plantă sau o constelație, în urma unor întâmplări deosebite), desfășurate cronologic, de la formarea universului până la apoteoza lui Cezar, divinizat ca o constelație.

·         Fasti - „Sărbătorile” - calendar versificat al sărbătorilor romane, operă întreruptă prin exilul poetului (cuprinde doar lunile Ianuarie până la Iunie).

Tragedia Medeea, de mare renume în antichitate, s-a pierdut aproape în întregime.

Lirica din exil

·         Tristia - „Tristele”, în 5 cărți

·         Epsitulae ex Ponto sau Pontica - „Scrisori de la Pontus Euxinus (Marea Neagră)” sau „Ponticele”, în patru cărți.

Ambele opere sunt culegeri de elegii personale sub forma unor scrisori trimise din Tomis și adresate lui Augustus, soției sau prietenilor cu rugămintea de a fi iertat și de a i se permite revenirea la Roma. Ovidiu prezintă situația nefericită a propriei persoane, exprimarea directă a sentimentelor de durere și de tristețe provocate de dorul de Roma, de casă, de familie și de prieteni.

Scrisoarea XIX

Chiar de-asi fi fost ca smoala ilira-ntunecos Cum as jigni poporul acesta credincios. Duiosi ati fost in jale aicea cind veneam. Voi doar mi-ati dat o cinste ce s-ar fi cuvenit Doar unui om ce nu e de nimeni pedepsit; Desi n-am vrut-o, lumea a vazut a vrea Mi-a pus cununa sacra si-o port pe fruntea mea ! Cum Delosul Latonei i-a fost asa de drag Si Tomisul acesta imi este drag si sfint De cind eu parasitam al patriei pamint!

Aron Cotruș

Biografie

n. 2 ian. 1891, corn. Hasag (azi Loam-nes), jud. Sibiu - m. 1 nov. 1961, Long Beach, California (SUA), inmormantat la Detroit. 

Poet

Fiul lui Aron Cotrus, preot, si al Anei (n. Isaila). Unchiul lui Ovidiu Cotrus. 

Scoala primara inceputa in satul natal, continuata in corn. Lupu, unde se muta familia; liceul la Blaj si Brasov (1911-1912); doua semestre la Facultatea de Litere a Univ. din Viena, abandonata din lipsa de mijloace materiale. intors la Arad, intra in redactia ziarului Romanul (1913) si a Gazetei de Transilvania (1915). inrolat in armata austro-ungara (1916), e trimis pe frontul italian; trece la italieni si se inroleaza in Legiunea romana; membru in Comisia Interaliata de Propaganda impotriva Puterilor Centrale, cu sediul la Padova, redactand aici gazeta saptamanala de front. Neamul romanesc (1918). in urma armistitiului. Legatia Romaniei din Roma ii incredinteaza Serviciul de Propaganda pentru unitatea tuturor romanilor (1919-1920). in 1920 se stabileste la Arad si Timisoara, redacteaza rev. Banatul si conduce col. ,.Samanatorul". Membru al Soc. Scriitorilor Romani (1920); presedinte al Sindicatului Presei din Ardeal si Banat (1928); diurnist in Ministerul Afacerilor Straine (1929); atasat de presa la Milano (1930) si Varsovia (1930-1937); atasat de presa in Ministerul din Bucuresti (1937-1940); consilier de presa la Madrid si Lisabona (1940-1945). Desfasoara, in Polonia, Spania si Portugalia, o intensa activitate de propagare a valorilor literare romanesti (in 1931, publica in lb. polona antologia Te-maty rumunskie - Teme romanesti, in care figureaza cei mai reprezentativi poeti romani moderni); sprijina reprezentarea unor piese de L. Blaga, T. Musatescu pe scenele poloneze; publica art. in rev. spaniole si portugheze despre cultura si literatura romana. Din 1945 este director al ziarului Carpatii si presedinte al Asoc. Romanilor din Spania. Debuteaza in rev. Luceafarul (1908) si editorial cu voi. Poezii (1911). Poezie austera, cu accente expresioniste, inspirata din realitatea violenta a razboiului in Sarbatoarea mortii (1915); energetism si revolta sociala in Neguri albe (1920), Versuri (1924), In robia lor (1926), Cuvinte catre taran (1928), Maine (1928), Printre oameni in mers (1933). Perspectiva eroica, inceputa cu poemul Horia (1935), se accentueaza in Peste prapastii de potrivnicie (1938) si Rapsodie valalia (1940). Premiul Soc. Scriitorilor Romani (1926; 1943). Viforos si teluric, versul lui COTRUS e dezordonat, inform, premeditat anticalofil. Stabilit in Spania (1945-1956), publica aici voi. in lb. spaniola Poemas de Montserrat (1951) si Cantos a Raman Lull (1952); in lb. romana: Drumuri in furtuna (1951), intre Volga si Mississippi (1956). in 1957 se stabileste in SUA, unde, tot mai bolnav, izolat, moare intr-un spital din Long Beach.

Departe de orice idealitate si transcendenta (singura transcendenta pe care o admite e, de fapt, o nontranscen-denta, o transcendenta a neantului: "N-as mai vedea: in dosul zambetului lui: ranjetul. / in dosul carnii fragede: scheletul / Si-n dosul biruintei omului: zadarnicia"), poezia lui COTRUS frapeaza si azi prin statura ei neguroasa, prin exuberanta si suculenta limbajului. Traditionalismul ardelenesc, incrancenat si robust, osciland intre infmita rabdare, intelepciune si violenta, si-a gasit in COTRUS unul dintre cei mai indreptatiti reprezentanti. Domeniul poeziei sale ramane, in mod exclusiv, imanenta - haotica, nedeterminata, opaca -, imanenta nesubordonata vreunui principiu, izvorand din ea insasi, intr-o sufocanta navala. Procedeul este realist, exagerat realist (limitat realist). Totul se reduce la contingenta. De aici si pesimismul consubstantial acestei atitudini (si acestor scrieri), pesimism de neocolit, abia mascat de o uriasa emotie vita-lista. Prea putin metafizic (macar ca program), sin-cronizandu-se, prin aceasta, cu un anumit modernism, poetul se cufunda, cu voluptate, in infinitatea aparentei, lasand deoparte forma si sensul, transcrie apasat, hiperbolic, invalmasala vanjoaselor sale senzatii (neluminata de vreo alcatuire suprasensibila si neorientate neaparat de vreun tel care l-ar depasi). Ceea ce umple campul vizual, ceea ce ramane si nu se clinteste sunt obiectele (si numai ele), obiectele in sens larg, fireste, obiectele in nenumaratele lor avalanse. Concretete implacabila si absurda. Individul izbeste, se izbeste in ea ca in peretii negri si duri ai unei galerii subterane: "Izbesc mereu in straturi goale, mute si pustii () / si voi izbi / pan voi albi / si voi orbi / si-oi impietri". Prin aceasta tendinta a temperamentului sau (el este un ingenuu, o forta), COTRUS se izoleaza categoric de marii imaginativi (si, in genere, de neoplatonici), de toti aceia ce intrezaresc unitatea in multitudine, de creatori de lumi, de cosmoizi (Eminescu, Macedonski, L. Blaga, I. Barbu sau Al. Philippide). Lumea operei sale e mai degraba contigua decat similara (in esenta) ontologiei. Ca tipologie stilistica, el e mult mai aproape de autorii descriptivi, de cei egal impartiti intre luciditate si afecte. Imaginatia sa (si a acestora) produce reprezentari plastice, nu ideale (posibile, adica, doar in eternitate), reprezentari plastice care au, deseori, o vigoare rar intalnita aiurea. Pentru COTRUS contactul cu mediul nu este niciodata bland si jubilatoriu, ci neconditionat, iritant si disfonic (in ciuda imensei bucurii a simturilor pe care, chiar in durere, pare a o resimti). Intr-o panorama vast-generalizatoare, COTRUS este un poet al suferintei, al chinului, un poet al infernului. Aceasta este singura organizare, singura forma pe care fragmentele selectate de intuitia sa si revarsate in tumultuoasele-i expuneri o evidentiaza (si o accepta). Sa se vada, intre altele, tablourile inspirate de primul razboi (Sarbatoarea mortii, 1915). Pamantul, luat in stapanire de demonul distrugerii, pare a strabate inca de pe acum cele dintai trepte ale apocalipsului. Amestecate cu sange si amestecate intre ele, elementele tarasc viata in primordiala si inspaimantatoarea lor indistinctie (focul, noroiul reprezinta materia groasa, dispusa numai in suprafata, a acestor tablouri). Totul e inregistrat si trait paroxistic, fie ca e vorba de confruntari armate, de natura, de dragoste sau de istorie. O probeaza sarjele de imagini, in maniera expresionista, o probeaza, de asemenea, nume si grupuri nominale precum groaza, noaptea, dezgustul imens, jindul salbatic, diavolesc, crunte goane, patima nebuna, calea blestemata etc. Vitalitatea inchisa in asemenea texte (epitetele se dezlantuie in cascade) nu este un suport al ascensiunii, al zborului spre lumina, ci al inaintarii tenace, crancene, prin relieful noroios al infernului (al apocalipsului). Intervine insa acum, in sinuozitatea acestui periplu, un element neprevazut si fascinant. Aici, in bezna perpetua, in intunericul compact, pipaibil (Murind), individul intalneste mereu o sclipire stranie, aducatoare de neliniste, o stralucire ce-i sporeste teroarea launtrica. Sunt propriii sai ochi, e privirea sa (a unui strabun, a lui Horia?) arzatoare si sumbra. Faptul este surprinzator si - esteticeste - pasionant. Fiindca o asemenea dedublare configureaza un (pre-)simbol de tip macedonskian (Faunul), construit pe identitatea ins-alter ego (daimon). Or, in ciuda titanismului sau, o sinteza narcisiaca ar trebui sa fie - la prima vedere - straina de viziunea unui autor extravertit si teluric, cum este acela care a scris Bivolii, de pilda. Si totusi, inegala si contradictorie (chiar si aceasta decizie simbolica o dovedeste, fara a-i reduce, ci, dimpotriva, sporindu-i interesul), poezia lui COTRUS isi revendica, pe de alta parte, o incontestabila modernitate. Nu e vorba de teme (temele sunt perene). Nu e vorba, in mare masura, nici de tratare: in ceea ce-1 priveste, metafora nu are rol reproductiv, ci platicizant (sa ne amintim "tunurile" - monstri apocaliptici), e pragmatica si exaltata, nu vizionara. Adancimea fondului nu se asociaza cu o profunzime de stil. Nu se constata vreo framantare a constiintei artistice. Nu in aceste dezbateri inoveaza poetul. Modernitatea lui (a ceea ce este izbutit din opera lui) rezida in formularea (implicita si suficient de confuza) a unei intrebari: pot, oare, lucrurile, asa cum sunt, fara dincoace si fara dincolo grele, neutre, pot fi ele purtatoare de semnificatie? Este exact intrebarea care, dupa o remarca a lui Roland Barthes, ar adresa-o lumii literelor si noul roman francez, in rest, elaborarea, detasarea, eleganta constructiei sunt aproximative. Caracteristic ramane si acel gen de atletism artistic (tirada urieseasca) nu lipsit de pregnanta, dar suferind de pe urma "intemperantei verbale" (E. Lovinescu) si a redundantei.

OPERA
Poezii, Orastie, 1911; Sarbatoarea mortii. 1914-1915, Arad, 1915 (ed. II, Bucuresti, f.a.); Neguri albe. Alba Iulia, 1920 (ed. II, 1921); Romania. Poema, Brasov, 1920 (ed. II, Arad, 1922); Versuri, Bucuresti, 1924 (ed. noua. Arad, 1925; 1928); in robia lor. Arad, 1926 (ed. II, 1927); Strigat pentru departari. Timisoara, 1927; Cuvinte catre taran. Versuri alese, Arad, 1928; Maine, Craiova. 1928 (ed. II, Cluj, 1928); Printre oameni in mers, Sosnowiec, 1933; Horia, Varsovia, 1935 (ed. II, Brad. 1935; ed. IV, Bucuresti, 1937; ed. V. 1938); Tara, Bucuresti, 1937; Maria Doamna. Poem, Bucuresti, 1938; Peste prapastii de potrivnicie. Bucuresti, 1938; Eminescu. Poem, Bucuresti, 1939; Rapsodie valalia, Madrid, 1940 (ed. II, Bucuresti, 1941); Tara, Lisboa, 1940; Rapsodie daca. Bucuresti, 1942; Poemas, Madrid, 1951; Versuri, antologie de O. Cotrus, pref. de I. D. Balan. 1978 (ed. II, 1985); Opere complete, Madrid, 1978; Horia, Bucuresti, 1984; Poezii, MI, ed.. tabel cronologic si bibliografie de Al. Ruja, Timisoara, 1991; Peste prapastii de potrivnicie, versuri, ed., pref., tabel cronologic de Al. Ruja, Bucuresti, 1995.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane. 1900-1937, 1937; G. Calinescu, Istoria; Perpessicius, Opere, II, 1967; Ov. S. Crohmal-niceanu. Literatura, II; Mire ea Popa, in Manuscriptutn, nr. 4, 1974; I. Datcu, in Revista de istorie si teorie literara, nr. 3, 1978; Z. Omea, Traditionalism si modernitate in deceniul al treilea, 1980; I. D. Balan, Resurectia unui poet: Aron Cotrus, 1981 (ed. II, 1994); idem, Repere critice, 1988; S. Cioculescu, Itinerar critic, V, 1989; Gh. Grigurcu, De la Mihai Eminescu; Elena Indries, Dimensiuni ale poeziei romane moderne, 1989; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 13, 1996; G. Scridon, in Steaua, nr. 6, 1996; I. Pop, in Vatra, nr. 1, 1997; I. Cristo-for, in Steaua, nr. 10, 1998.

Prin vânturi ce latră

Prin vânturi ce latră,

sui cu paşi de piatră,

poteca răsleaţă:

ce şchioapă şi-ngheaţă,

către stâni de ceaţă...

Arşiţe mă coc,

umbra-mi: greu cojoc,

parc-ar fi de foc,

parc-aş duce aşa

pe cărarea grea,

veacurile-n ea...

Şi aşa cum sui,

pieptul muntelui,

un gând ca un cui

mă izbeşte, şui:

uite turma!... Nu-i!...

Caut-o, de poţi,

peste munţii toţi,

peste munţii toţi!

Cum mă întărât

după-atât urât,

sângerând, în gât,

se-ntâlnesc de-a valma:

ruga şi sudalma...

Prin brazi, prin brădui,

pe poteci haihui,

ochii-mi văd ce nu-i...

Paşii, smulşi domol,

calcă parcă-n gol,

peste munţi sălhui:

paşi ai nimănui,

paşi ai nimănui...

Fluieru-n şerpar,

În şerpar de jar,

glas vrea să înjghebe,

munţii să-i întrebe...

Printre crengi de sânger,

când diavol, când înger,

cu soarele sânger...

Pârâul: alb ţap,

se dă peste cap,

vântul: orb dulău,

se prăvale-n hău,

codru-mbătrânit

pleacă spre-asfinţit...

Şi-ori pe unde-apuci,

ca nişte năluci,

tufe, stânci tresar,

parcă-s oi de jar,

parcă-s oi de jar...

Ochii văd, nu văd...

E-ajun de prăpăd?

Furtună-ncepută?

Ori munţii se mută?...

Parcă mii de câni,

de câni de la stâni,

ca ieşiţi din piatră,

din hăuri mă latră...

Cum sui, cum nu sui,

unde ochii-mi pui,

un gând ca un cui

mă înjunghie, şui:

uite turma!... Nu-i!...

Caut-o de poţi

printre anii hoţi,

peste munţii toţi,

peste munţii toţi!...

Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”

alcătuită de Mihai Rădulescu

O, plecările, plecările...

O plecările, plecările, plecările

din toate porturile şi din toate gările,

pe toate mările, spre toate depărtările,

spre toate ţintele şi aşteptările,

spre marginile lumilor şi ale gândului

spre marginile sufletului meu – flămândului...

M-or înghiţi în murmure-necate valurile?

m-or aştepta în depărtări sărbătoreşte malurile?

m-or înălţa pe creste încă nevisate visurile?

ce-mi pasă mie unde mă vor duce trenurile, navele?

şi dorinţele-mi de foc, bolnavele?...

Ieie-şi, încotro le place, zborurile

ca un stol neobosit de paseri albe dorurile...

cruţe-şi ceasurile cine-o vrea şi de primejdii scape-le,

ale mele-s drumurile lumii toate, munţii, apele...

moartea umbrele-i în preajma-mi înfiripe-le

suflete, deschideţi pentru-nalturi, pentru depărtări şi vecinii, aripele!...

Din antologia: “Aceşti mari poeţi mici”

Alcătuită de Mihai Rădulescu

Geamurile sângerii

Ard case, şuri, jirezi de fân şi paie,

În groaznicul incendiului vezuviu.

Aleargă flacările ca un fluviu

Şi-un biet popor de-avuturi îl despoaie.

Aleargă flacările-ngrozitor,

Aleargă,

Peste câmpia roşie şi largă...

Fug flacările-ntruna, fără frâu,

Şi ard hambare aurii de grâu,

Şi-n pocnete, porumbu-n poduri arde.

Şi limbi de foc se-ntind peste clădiri,

În zăpuşala grea, care omoară,

Şi ca nişte siniştri şerpi de pară,

Se-ncolăcesc pe plopii albi, subţiri,

Şi peste cele-nsângerate unde,

În salturi, ca nişte pisici bizare,

S-aruncă sprinten, cine ştie unde,

Iar şurile, schimbate-n stâlpi de jar,

În noaptea sângerie par

Schelete de-animale-ngrozitoare,

Din lumi unde nu-i pace, nici visare.

În sat, în case, prin ferestre sparte,

Prin geamurile roşii, de departe,

Se văd făpturi purtate brusc de spaimă,

Cum vorbe nenţelese, rupte-ngaimă,

Cum uşile le cată în zadar,

Cum păru-şi smulg, cum plâng şi ţipă-amar,

Cum leşină şi pe podele cad,

Ca-n fundul unui iad...

În râu parc-au căzut macabri sori,

Şi apele murdare le-au aprins...

În râu parc-au căzut macabri sori

Şi-acum plutesc pe apele murdare...

Pe apele aprinse şi murdare.

Şi focul creşte-ntruna-n faţa lor...

Cât vezi, întinsu-i roşu, schimbător ocean,

Pe care-aleargă focul călător

Şi-n care parc-armate crunt învinse

Ori turme mari de oi şi capre-aprinse

Aleargă-n spaimă, fug din loc în loc,

Purtând cu ele baia lor de foc,

Prin fum şi prin funingine opacă,

Pe unde cad şi-n flăcări se îneacă...

Şi-mproaşcă tunurile astă-seară,

Cu flacări din plămânii lor de pară...

Împroaşcă-ntruna, cu putere grea,

Din depărtări adânci de undeva...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Şi vânturile-n drumul lor nomad.

Aduc mirosuri grele, tari, de brad,

Aduc un suflu aspru, violent,

Şi boale din bolnavul Orient...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Şi doar cenuşă fi-vor ele mâne,

Pe-aicea când vor trece-n roşii paşi

Imensele armii de ucigaşi...

Sinistru ard pădurile bătrâne

Iar brazii cu coroanele macabre,

Par uriaşe, roşii candelabre,

Cu mii şi mii de braţe arzătoare,

Ce ard la astă groaznică serbare,

La agonia unei lumi de fiare...

Şi creşte-ntruna roşa învălmăşeală,

Mai groaznică, ca-n Roma, când ardea,

Iar colo-n codrii-acum, e noapte grea.

Stă, poate, ca Nerone, cineva,

Privind cu o privire infernală,

La astă monstruoasă-nvălmăşeală...

Întruna creşte-ngrozitoarea larmă,

Iar tunurile groaznice s-aud,

Aproape-aproape, -ntruna mai aproape

Şi larma vine de pe roşii ape,

Pornită din plămâna infernală,

A tunurilor grele ce s-aud,

Venind în marşul lor de sânge ud...

...Ţărani îmbătrâniţi fără de vreme,

Cu ochi ca nişte plăci de întuneric,

Aleargă cu obrazul cadaveric...

Ei vin şi trec cu feţele de ceară,

Zdrobiţi de nedreptatea milenară...

Ei vin, şi trec, îşi duc copiii lor,

Tot ce le lasă focu-ucigător...

 Copiii trişti sunt tot ce le rămâne,

Copiii lor zdrenţoşi, dar drăgălaşi,

Ce-odat’ şi-odat’, în vremile de mâne,

Vor fi, poate, asemeni ucigaşi...

Şi vântu-nalţă-ntruna limbi de foc,

Iar flacările ce se zbat spre cer

Par roşii munţi ce nasc şi-n urmă pier,

Pentru-a renaşte mai grozavi apoi...

Fug oamenii – o turmă de strigoi –,

Treziţi din somn de focu-ngrozitor

Şi fugăriţi din paturile lor...

Şi creşte focul aţâţat mereu,

Iar tunurile durduie din greu,

Lăsând pe cele drumuri lăcrimând,

Un biet popor, zdrenţos, murdar, flămând...

Doar morţii-n urma lor de mai rămân

Şi-oştenii unui împărat păgân,

Ce şi-or căta – când vor sosi – culcuşe

Aici, în munţii-aceştia de cenuşe...

De spaimă va-ngheţa atunci oricare

Şi nebunia le-o pătrunde-n oase,

Când şi-or vedea făpturile scârboase,

În geamurile roşii, -ngrozitoare.

Incendiul ăsta groaznic se îmbată,

Cu flăcări infernale se îmbată...

Nu vezi nimic pe străzile pustii...

Decât doar geamuri lucii, sângerii,

Şi-n satul ăsta mândru, care moare,

Ele-s podoabe-atotstăpânitoare...

În satul ars, străine, de-i veni,

Tu n-ai să vezi nimic în calea ta

Decât doar geamuri lucii sângerii,

Stropite-ngrozitor de cineva...

Nici râde n-ai să poţi atunci, nici plânge,

Iar nebunia-n creieri şi în sânge

Îţi va trezi dorinţe şi viziuni...

Şi roşii fi-vor ochii tăi nebuni,

Când vor privi

Cum spectri fac satanice orgii,

În dosul celor geamuri sângerii.

Din antologia: „Aceşti mari poeţi mici”

alcătuită de Mihai Rădulescu

Stelian Filip

Biografie

Poet şi prozator, Stelian Filip, s-a născut pe 18 septembrie 1924. Este tatăl cântăreţei Viorela Filip, iar mama sa, Floarea Filip, este strănepoată a poetului Octavian Goga.

Printre cele mai recente cărţi scrise de Stelian Filip se numără "Catrene... muşatesciene!" (2007), "Galaxia ochilor noştri" (2008) şi "Parodii adevărate" (2009).

A murit la vârsta de 85 ani.

Fabulă cu sifon

Nu ştiu ce nu-i convenea,
Pe tejghea,
Unde stătea
Că sifonul tot pufnea.
Sticlele de Murtfatlar,
De Fetească sau Cotnar,
Îl priveau din galantar.
Fără să priceap-anume
Dacă vrea să facă glume
Sau s-a-nfuriat pe lume.
Un isteţ de tirbuşon
Ce se-afla lângă sifon
Zise, cu ironic ton:
- Fiţi pe pace, că nu crapă.
Nici nu-i pus să-ncaiere!
Dumnealui e... nişte apă
Care îşi dă aere!

Cutia cu râme

Un pescar
Stătea
Pe malul apei
Şi gândea:
- Mi se pare
Că este
O mare
Asemănare
Între cutia mea
Cu râme
Şi organul gânditor
Al unor
Poeţi modernişiti:
La fel de-ncâlcite
Sunt şii ideile
În ţestele lor!

Clorofilă         

S-au luminat şi frunzele la faţă

Trecând de verdele adânc, din vară

Spre o culoare transparent-solară –

Sau va fi Spaima ce le-a prins în braţe?

În seve,-n fibre şi în clorofilă

E-o-nseninare care se răsfaţă

Şi o paloare-n arbori se agaţă

Şi-o resemnare. Şi o dulce milă.

În păsări e-o nelinişte febrilă

Şi o vibrare - şi un dor de ducă

Pe toate dintr-o dată le apucă

Şi orice rezistenţă-i inutilă...

S-au luminat şi frunzele la faţă –

E-o galbenă lingoare, ca de gheaţă.

Ludmila Ghițescu, poetă și prozatoare

GHITESCU Ludmila, se naste la 1 dec. 1918, comuna Volintiri. judetul Cetatea Alba, Basarabia - moare in 2 ian. 1991, Pitesti. 
Poeta si prozatoare. 

Fiica lui Ivan Podust, notar, si a Marfei (n. ?). Scoala Normala din Bucuresti; Univ. Populara „N. lorga" din Valenii de Munte. Participanta, sub numele Ludmila Florea, la Sfatul Scriitoricesc de la Putna (1943), convocat de Cercul „Bucovina literara" din Cernauti. 

Studii de filologie, incomplete, la Institutul „Maxim Gorki" din Bucuresti (1954-l956). Cariera didactica la Piatra Neamt si Pitesti; inspector scolar; functii politice la nivelul judetul Arges. Fondatoarea Cenaclului literar „Liviu Rebreanu" din Pitesti (1947). Debut cu poezie in revista Cuget clar (1938); debut editorial cu volum A cazut o stea (1941), urmat de Asteptare (1945). Dupa o tacere de un sfert de veac, publica volum de poezii Fintini (1969). Stampe fragile (1970), Cimpii interioare (1975), Miez de anotimp (1977), Vifor albastru (1979), intre doua dimineti (1981), A rsita stelelor (1983). 

Colaboreaza cu poezi i la Romania literara. Luceafarul, Cronica, Orizont. Arges etc. Premiul revista Arges (1984). 

Poeta discreta, cu vibratie emotiva inegala, fidela lirismului de atmosfera; a aminat proza, publicind tirziu, un singur roman: Enigma unui ametist (1984).

Evoluind intre „tacere si asteptare" (A cazut o stea, 1941; Asteptare, 1945), poezia Ludmilei Ludmila Ghitescu isi afirma disponibilitatea solidarizarii „cu oamenii noi", desi predominante ramin starile nedefinite, vagi, cu o cauzalitate obscura (Fin-tini, 1969; Stampe fragile, 1970; Cimpii interioare. 1975; Miez de anotimp, 1977; Vifor albastru, 1979; intre doua dimineti, 1981). 

Aspiratiile poetei - „linistea si visul", „calmul zilei", propice deopotriva „coacerii merilor" si „adunarii cuvintului peste cuvinl", nu exclud gesturile mai decise, de prospectare a inte-rioritatii, sau depistarea, printr-o sugestiva metafora, a sursei raului in privirea malefica: 

„Vino! mii de ochi fac roata pe cumpana pamin-tului si iti ingroapa prietenii in fintina".

Notatia lapidara se exerseaza in pasteluri ce privilegiaza cromatica albului sau in instantanee dintr-o realitate poetica aparte - „aplec urechea / galaxiile ard de ger" - cu discret individualizat contur: „caut/ora/in clopotnita de lemn/din piata veche". Simbolurile centrale-padurea si fintina- ilustreaza semantismul purificarii si regenerarii. Sevele si miresmele, rotirea anotimpurilor si roadele intretin o conditie de proximitate sinonima cu afirmarea vietii. Considerabil imbogatit sub raportul vocabularului poetic, volumul reprezentativ al autoarei, Arsita stelelor (1983). inregistreaza semnele desfolierii si absentei, risipirii si stingerii in tentativa „impacarii cu amurgul". Tonul grav exprima stari cuprinse intre „tainice cugetari" si „singele groazei". Precipitarea tuselor, dintr-o marturisire finala, de reconsiderare a creatiei, indica factura desenului poetic de maturitate al autoarei: 

„Barbar se zbate viata flaminda, speriata, nemarginita salbatica si nebuna intre zidurile corabiei naufragiate".

Romanul Enigma unui atnetist (1984) paralelizeaza destinele a doua femei. Livia Pro-dan. mama, si Raluca, fiica, reprezentantele „feminitatii deturnate", harazite „sa poarte pe umeri pasiunea unei profesii". Drama isi reveleaza dimensiunile abia prin repetarea istoriei. Surprinse in momentele „cind sufletul are nevoie sa se hraneasca din cuvinte si prin cuvinte", eroinele traiesc din destainuiri cu aer de oratorie desueta, intretinuta insa cu constiinta autoironica a „filosofarii de dupa-amiaza". A-devarul razbate din mici scene de cotidian rutinier (mutarea intr-un apartament de bloc, admiterea in facultate, stagiul medicinistilor), ca si din retrospectiva unui jurnal intermitent. in oglinda purtata de-a lungul drumului strabatui de protagoniste, autoarea urmareste, fara complicatii sau profunzime, coerenta demonstrativa a unui roman cu teza.

OPERA: A cazut o stea. Bucuresti, 1941; Astepta re. Bucuresti. 1945; Fintini, Bucuresti. 1969; Stampe fragile. Bucuresti, 1970; Cimpii interioare. Bucuresti, 1975; Miez de anotimp. Bucuresti, 1977; Vifor albastru. Bucuresti, 1979; intre doua dimineti, Bucuresti. 1981; Arsita stelelor. Bucuresti, 1983; Enigma unui ametist, roman, Bucuresti. 1984.

REFERINTE CRITICE: FI. Manolescu, in Roma nia literara, nr. 51,1969; D. Dumitriu, in Arges, nr. 11, 1969; G. Muntean, ibidem, nr. 4, 1975; M. Blaga, in Cronica, nr. 44, 1975; I. Petrache, in Orizont, nr. 38, 1976; idem, ibidem, nr. . 1978; G. Muntean, in Romania literara, nr. 19, 1978; I. Tatarii. in Contemporanul, nr. 26, 1978; Doina Uri-cariu, in Luceafarul, nr. 13,1978; idem, ibidem, nr. 29, 1980; P. M. Gorcea, in Arges, nr. 1, 1980; G. Muntean, in Romania literara, nr. 31,1980; I. Arie-sanu, in Orizont, nr. 19, 1981; B. Constantinescu, ibidem, nr. 15, 1982; G. Muntean, in Romania literara, nr. 14, 1982; St. Albota, in Arges, nr. . 1982; D. Anghel, ibidem, nr. 12, 1984.

 TEATRU/FILM 2 Ianuarie

Douazeci de nunti intr un an - Boris Petuhov 1964

FILM DOCUMENTAR 2 Ianuarie

Dacii, Piramida din Ceahlău şi ADEVĂRUL istoric

SFATURI UTILE 2 Ianuarie

EDEMUL

Generalități

Edemul este umflarea vizibila a pielii ca urmare a retinerii apei in anumite tesuturi ale organismului. Adesea, edemul este localizat la nivelul picioarelor, gleznelor, desi ar putea afecta si fata, mainile si alte organe si parti ale corpului. Femeile insarcinate si adultii in varsta sunt adesea afectati de aceasta conditie, dar poate fi intalnita la persoanele de orice varsta.
Umflarea, termen care va fi asociat cu edemul, este determinata de acumularea excesiva de lichid sub piele, in spatiile interstitiale sau in compartimentele dintre tesuturile corpului, exterioare vaselor sangvine

Excesul de lichid de la nivelul zonelor inferioare ale corpului (glezne, picioare) poarta denumirea de edem periferic.

Prin edem se intelege infiltratia seroasa a diferitelor tesuturi si organe determinate de cresterea lichidului interstitial.

Retentia de apa (hiperhidratarea) duce la cresterea volumului extracelular si se insoteste si de o retentie de sodiu. Cand retentia de apa este mai marcata decat cea de sodiu apare edemul hipotonic in care hiperhidratarea celulara se asociaza si cu hiperhidratare intracelulara (edem renal, hepatic, alergic, inflamator etc.).

In situatia inversa in care retentia de sodiu este mai mare decat cea de apa, apare edemul hipertonic in care hiperhidratarea extracelulara evolueaza cu deshidratare intracelulara (insuficienta cardiaca, dupa administrare excesiva de hormoni corticosuprarenali, fara limitarea restrictiilor de sare, dupa perfuzii abundente de solutii clorurate).

Tipuri de edem

Din punct de vedere clinic exista doua tipuri de edem: circumscris si difuz. Primul tip de edem se caracterizeaza prin faptul ca in urma apasarii in zona afectata se formeaza o adancitura care persista ceva timp dupa incetarea presiunii (apare nu doar cand pielea este apasata cu degetul ci si sub actiunea elasticului sosetelor, de exemplu). Edemul non-pitting este localizat de obicei la nivelul bratelor si picioarelor.
Ocazional, aceste doua tipuri de edem se pot manifesta fara sa se afle in legatura directa cu vreo afectiune. In acest caz este vorba despre edem idiopatic. Frecvent edemul apare in randul femeilor in perioada premenstruala sau la premenopauza (umflarea picioarelor) - fiind cunoscut sub denumirea de edem ciclic.

Simptome

- persistenta adanciturilor in piele ca urmare a apasarii (circumscris);
- picioare, glezne umflate;
- senzatie de durere la nivelul pielii sub forma arsurilor, durerii, furnicaturilor;
- amorteala;
- crampe;
- retinerea apei sau lichid interstitial;
- balonare abdominala;
- transpiratii nocturne;
- piele calda sau fierbinte la atingere.

Cauze

Exista multi factori care pot contribui la formarea edemului. Deoarece este tratat in functie de cauza principala este important sa se puna un diagnostic corect. Posibile cauze de edem sunt:
- sarcina - poate duce la formarea edemului la picioare intrucat uterul preseaza vena cava (vas de sange major care transporta sangele din jumatatea inferioara a corpului catre inima), iar progesteronul relaxeaza peretii vaselor de sange. Retentia de lichide in timpul sarcinii poate fi cauzata si de o afectiune grava numita preeclampsie;
- hipertensiunea arteriala, afectiuni hepatice, boli renale, afectiunile tiroidei;
- traumatisme;
- obezitatea - excesul de greutate cauzeaza o presiune suplimentara asupra articulatiilor genunchiului si picioarelor;
- statul indelungat in picioare sau pe scaun, in special la temperaturi inalte, provoaca acumularea de lichid in exces la nivelul picioarelor si gleznei;
- diabet zaharat;
- nivelul scazut de proteine din sange cauzat de malnutritie, boli de ficat si rinichi. Proteinele contribuie la pastrarea apei in interiorul vaselor sangvine. In cazul in care nivelul unor proteine din sange (numite albumina) este prea scazut, au loc scurgeri de lichid din vasele de sange in tesuturi si se instaleaza edemul;
- deshidratarea;
- zborul cu avionul;
- menopauza;
- hipotensiunea arteriala;
- menstruatia;
- tulburari de circulatie sangvina;
- consum de alimente cu un continut ridicat de sare;
- intepaturi de paianjen si alte insecte;
- insuficienta cardiaca congestiva - afectiune cauza deoarece inima nu mai functioneaza corespunzator, motiv pentru care se acumuleaza lichid in plamani si in alte parti ale corpului;
- boli severe, cronice de plamani, inclusiv emfizem pulmonar, bronsita cronica, cresterea tensiunii in vasele care conduc sangele de la inima la plamani. Tensiunea arteriala ridicata a inimii provoaca umflarea picioarelor;
- slabirea valvelor de la nivelul venelor de la picioare, cauzeaza o problema des intalnita, numita insuficienta venoasa. Din aceasta cauza, pomparea sangelui catre inima este mai dificil de realizat si are loc o stagnare si acumulare de lichid, conducand chiar la formarea varicelor.

Edemul la copii si sugari

- Majoritatea cazurilor de edem la copii si nou-nascuti sunt provocate de boli grave. Din aceasta cauza manifestarea acestui simptom impune consultatie medicala de urgenta si monitorizare permanenta pentru a se evita complicatiile.
- Copiii cu ocluzie acuta sau cronica a cailor respiratorii superioare sunt expusi riscului de aparitie a edemului pulmonar. Aceasta afectiune se mai poate declansa dupa traumatisme craniene, convulsii, ingestii sau inhalatii accidentale a unor substante chimice.
- cu o frecventa mai redusa, sindromul nefrotic (boala a rinichilor) poate cauza edem la copii. Fiind principalul simptom, edemul este localizat la nivelul unuia sau a ambilor ochi (edem periorbital), dar si al picioarelor sau in alte parti ale corpului. Copiii care sufera de sindrom nefrotic cresc, de obicei, in greutate, ca urmare a acumularii de lichid. Un test de urina poate confirma diagnosticul. Pacientii cu edem periorbital trebuie monitorizati cu atentie, deoarece acesta poate fi si rezultatul unor boli mai grave, cum ar fi insuficienta cardiaca congestiva sau afectiuni hepatice. Alte cauze de edem periorbital la copii si sugari: alergii si infectii, cum ar fi conjunctivita.
- Copiii si sugarii cu diabet zaharat pot manifesta edem ca efect secundar la tratamentul cu insulina. Acest lucru trebuie semnalat pediatrului, intrucat poate fi si un simptom de edem cerebral (o complicatie rara dar grava a diabetului zaharat).

Diagnosticare

Diagnosticul edemului este determinat de manifestarile constatate in timpul examenului fizic. Medicul va examina pielea din zona umflata pentru a verifica daca aceasta este intinsa si stralucitoare. Va apasa usor pe zona umflata, timp de aproximativ 15 secunde. Adancitura provocata de presiunea degetului ar putea persista cateva secunde, confirmand diagnosticul de edem circumscris. Pentru a stabili cauza edemului, doctorul ar putea solicita investigatii suplimentare: teste de urina, de sange, radiografie la nivelul pieptului si electrocardiograma.Edemul in sine este, de obicei, un simptom al unei boli. Poate fi observat sub forma umflaturilor la nivelul fetei, ochilor, mainilor, picioarelor, gleznelor. Edemul poate indica boli de inima, afectiuni hepatice, afectiuni ale tiroidei, boli renale, sistem limfatic.

Daca prezentati dificultati de respiratie, dureri toracice, roseata sau fierbinteala in zona edematoasa sau umflatura este la nivelul unui singur membru, consultati urgent medicul. De asemenea, femeile insarcinate, care observa semne de edem, ar trebui sa aduca acest lucru la cunostinta obstetricianului. Edemul poate fi simptomul unor tulburari grave si poate avea consecinte grave.

Tratament

Tratamentul urmareste ameliorarea sau tratarea cauzelor care au condus la aparitia edemului. O doza scazuta de diuretic poate fi prescrisa de medic pentru reducerea umflaturilor si pentru a elimina excesul de lichid din organism. Totusi acest aspect vizeaza doar tratarea simptomului si nu se abordeaza in mod special cauza.

Daca este suspectata existenta unui vas de sange blocat sau deteriorat, care a declansat edemul, tramanemtul consta in rezolvarea situatiei. Poate fi necesara interventia chirurgicala pentru imbunatatirea fluxului de sange, tratamentul cu anticoagulante (pentru a evita formarea cheagurilor de sange), etc. O data ce problema coagularii a fost abordata, circulatia sanguina se va imbunatati iar umflarea se va reduce.

Tratatea edemului trebuie sa includa protectia si evitarea lezinilor in zona edematoasa si evitarea temperaturilor inalte. Pielea poate fi mai fragila in zonele umflate. Taieturile, zgarieturile si arsurile din aria respectiva se vindeca mult mai greu si sunt predispuse la infectii.

Sfaturi pentru prevenirea edemului

- Urmati o dieta saraca in sare.
- Evitati consumul excesiv de lichide.
- Pacientii cu obezitate sau supraponderabilitate trebuie sa urmeze un program de slabit pentru a reduce presiunea exercitata asupra membrelor inferioare si a articulatiilor.
- Ridicati picioarele deasupra nivelului inimii pentru a imbunatati fluxul de sange.
- In cazul in care gleznele si picioarele sunt umflate in timpul sarcinii, tineti picioarele ridicate si stati mai degraba, intinsa pe o parte decat pe spate.
- Atunci cand stati in pozitie sezanda, asezati o perna sub picioare;
- Aveti grija ca elasticul de la sosete sa nu fie prea strans.
- Evitati umflarea picioarelor in timpul calatoriilor lungi asezandu-va la fiecare ora.
- Practicati exercitiile care antreneaza picioarele in timp ce stati pe scaun: acest lucru va imbunatati circulatia sangelui spre inima.
- Evitati fumatul si consumul de alcool.
- Masati-va picioarele pentru stimularea circulatiei sanguine.

Edemul cardiac

Edemul cardiac apare de regula in regiunile declive dat fiind ca extravazarea lichidiana este favorizata si de gravitate. Vom intalni frecvent edemul cardiac in jurul maleolelor, gambelor, fetei interne a tibiilor, regiunea lombo-sacrata, fata interna a coapselor, este simetric.

El are un caracter progresiv, apare la eforturi din ce in ce mai mici si apoi devine permanent. La inceput este alb, moale, uneori albastrui datorita cianozei si in stadiile avansate capata aspectul clasic; ferm, roz-cianotic, dureros.

Ulterior invadeaza membrele inferioare, scrotul, abdomenul, regiunea sacro-lombara, membrele superioare, generalizandu-se (cuprinde inclusiv fata si pleoapele). La toate acestea se asociaza cu hidrotorax (revarsat lichidian pleural neinflamator) de obicei drept (pleura dreapta este mai mare, iar bolnavii cardiaci se culca de obicei pe partea dreapta). Dar uneori se instaleaza chiar hidrotorax bilateral. La toate acestea se poate adauga ascita si edemul visceral (care intereseaza de obicei ficatul, plamanul, splina, creierul si rinichiul).

Edemul cardiac coexista cu cianoza, hepatomegalie dureroasa, jugulare turgescente, reflux hepatojugular, submatitate si raluri subcrepitante la baza plamanilor, cresterea presiunii venoase, tahicardie peste 80-90 pe minut, oligurie. Cauza edemului cardiac este cresterea presiunii venoase si a presiunii hidrostatice, cresterea presiunii capilare secundare anoxiei si deficitul de excretie a apei si sodiului. Apare in insuficienta cardiaca globala (congestiva), insuficienta cardiaca dreapta, cordul pulmonar decompensat.

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 2 Ianuarie

Anul trece, glumele rămân cu Dem Rădulescu 

GÂNDURI PESTE TIMP 2 Ianuarie

PROVERBE, MAXIME ŞI CUGETĂRI

“Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie.” [Nicolae Iorga (06.06.1871-27.11.1940) istoric, om politic, poet, dramaturg, critic literar]

“Ca să înţelegi că eşti prost trebuie totuşi să-ţi meargă mintea”. [Georges Brassens (22.10.1921-19.10.1981) poet-autor, interpret şi compozitor francez]

“Este de o mie de ori mai bine să fii optimist şi să te înşeli, decât să fii pesimist şi să ai dreptate.” [Jack Penn (14.08.1909-27.11.1996) chirurg plastician, sculptor şi autor]

“Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi ca Iuda avea amici ireprosabili.” [Ernest Hemingway (21.07.1899 - 02.07.1961) scriitor american]

“Dacă ceea ce ai de făcut pare simplu, înseamnă că nu ai aflat încă totul.” [Donald Westlake (12.07.1933 - 31.12.2008) scriitor american]

“Înainte să vă supăraţi pe cel care vă pune la treabă, amintiţi-vă că fără presiune nu se formează diamantele.” [Mary Case (1947-....) consultant independent]

“Dacă găseşti un drum fără obstacole, probabil că drumul acela nu duce nicăieri.” [John Fitzgerald Kennedy (1917-1963) om politic, preşedinte al SUA]

“Oamenii eficienţi sunt cei mai mari leneşi, dar sunt nişte leneşi inteligenţi.” [David Dunham]

“Viaţa poate fi înţeleasă numai privind înapoi, dar trebuie trăită privind înainte.” [Søren Kierkegaard (05.05.1813-11.11.1855) scriitor şi teolog danez]

“Timiditatea – un defect al oamenilor mari, tupeul – defectul oamenilor mici.” [Maurice Coyaud (1934-....) autor francez]

“Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că n-ai facut nimic remarcabil.” [Confucius (550 î.Hr.-470 î.Hr.), filozof chinez]

“Munca în echipă presupune în primul rând să-ţi pierzi jumatate din timp explicându-le celorlalţi de ce nu au dreptate.” [Georges Wolinski (1934-....) scriitor, caricaturist francez]

“Oamenii sunt ca vinurile. Cu timpul, fie devin din ce în ce mai buni, fie se transformă în oţet.“[ Papa Ioan al XXIII-lea (25.11.1881-03.06.1963), Papă între anii 1858-1963]

“Lene a este mama tuturor viciilor, dar – fiind o mamă – trebuie respectată.” [Robert Frost (26.03.1974-29.01.1963) poet american]

“E loc sub soare pentru toată lumea. Mai ales că toată lumea vrea să stea la umbră.” [Jules Renard (22.02.1964-22.05.1910) scriitor francez]

“Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra poate fi considerat inventatorul civilizaţiei.” [Sigmund Freud (06.05.1856-23.09.1939) medic neurolog, fondatorul şcolii psihologice de psihanaliză]

“Râsul e ca ştergătorul de parbriz: nu opreşte ploaia, dar îţi permite să îţi vezi de drum.” (Jeanne Wasbro)

“Căsătoria este triumful imaginaţiei asupra inteligenţei. A doua căsătorie este triumful speranţei asupra experienţei” [Oscar Wilde (16.10.1854-30.11.1900) scriitor irlandez

"Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin." [Antoine de Saint Exupery) (29.06.1900-31.08.1944) scriitor francez]

“Critica este un lucru pe care poţi să-l eviţi nespunând nimic, nefăcând nimic şi nefiind nimic.” (anonim)

“Toată lumea se plânge că nu are memorie, dar nimeni nu se vaită că nu are logică.” [François de la Rochefoucauld (15.09.1613-16.03.1680) filozof şi moralist francez]

“Când vezi că ai aceeaşi părere cu majoritatea e bine să mai reflectezi o dată.” [Mark Twain (30.11.1830-21.04.1910) scriitor şi umorist american]

“România este o ţară pe care cu cât o cunoşti mai bine, cu atât o înţelegi mai puţin.” [Jonathan Scheele (07.11.1948-....) diplomat britanic, ambasador al U.E.în România (2001-2006)]

“Anumite lucruri sunt imposibil de cunoscut .Dar este imposibil de aflat care sunt acestea.” (legile lui Murphy)“Să fii liber nu înseamnă să faci tot ce vrei, ci să ştii că poţi să vrei.” [Jean Paul Sartre (21.06.1905-15.04.1980) scriitor şi filozof francez]

“Când munceşti, joacă-te. Munca, dacă este o datorie, te ucide.” [Max Jacob (12.07.1876-05.03.1944) scriitor, pictor şi critic de artă francez]

“Când ai 10 paşi de făcut, 9 paşi sunt jumătatea drumului.” (proverb chinez)

“Prea multe informaţii îţi crează impresia de vid.” [Jean Pierre April (16.08.1948-....) scriitor şi critic literar canadian]

“Nimeni nu e destul de inteligent ca să poată convinge pe un prost că e prost.” [Jean de La Fontaine (08.07.1621-13.04.1695) scriitor francez] 

“În politică, prostia nu e un handicap” [Napoleon Bonaparte (15.08.1769-05.05.1821) lider politic, general, Împărat al Franţei]

“Când statul nu plăteşte profesorii, copii sunt cei care vor plăti.” [Guy Bedos (15.06.1934-....) actor francez]

Isaac Asimov - citate