vineri, 4 ianuarie 2019

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
SÂMBĂTĂ 5 IANUARIE 2019

 Bună dimineața, prieteni!
Nu uitați, astăzi este zi de post!

RELIGIE ORTODOXĂ 5 Ianuarie

Sf Mc Teopempt și Teonas; Sf Cuv Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului. Post)

Ajunul Botezului Domnului – Post negru

Ev. Luca 3, 1-18
  În anul al cincisprezecelea al domniei Cezarului Tiberiu, în vremea când Ponţiu Pilat era dregător în Iudeea, Irod, stăpânind a patra parte – Galileea; Filip, fratele lui, stăpânind a patra parte - Ituria şi ţinutul Trahoniei; iar Lisanie, stăpânind a patra parte – Abilenia; în zilele arhiereilor Ana şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Atunci el a venit în împrejurimile Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor, precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul, care zice: un glas strigă în pustie: pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Sale. Orice vale se va umple şi orice munte şi deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase drumuri netede; şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu. Deci zicea Ioan mulţimilor, care veneau să se boteze de el: pui de năpârcă, cine v-a arătat că veţi scăpa de mânia ce are să fie? Faceţi dar roade vrednice de pocăinţă şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: părintele nostru este Avraam!, căci vă spun vouă că Dumnezeu poate să ridice şi din pietrele acestea fii lui Avraam. Iată şi securea stă la rădăcina pomilor, şi orice pom, care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. Dar mulţimile îl întrebau, zicând: atunci ce să facem? Răspunzând, Ioan le spunea: cel ce are două haine, să dea celui care nu are, şi cel csre are bucate, să facă asemenea. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi au zis către el: învăţătorule, noi ce să facem? Iar el le-a răspuns: nu luaţi de la nimeni nimic mai mult decât vă este rânduit. Şi-l întrebau şi ostaşii, zicând: dar noi ce să facem? Şi le-a spus lor: să nu asupriţi pe nimeni, nici să năpăstuiţi pe cineva, ci să fiţi mulţumiţi cu lefurile voastre. Iar poporul aşteptând şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor, dacă nu cumva el este Hristos, Ioan a răspuns tuturor, zicând: eu unul vă botez pe voi cu apă, dar vine Cel csre este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc; El ţine lopata în mâinile Sale şi va curăţi aria Sa şi se va aduna grâul Său în hambarul Său, iar pleava o va arde cu foc nestins. Acestea şi alte multe îndemnuri dând poporului, Ioan propovăduia vestea cea bună.

Ap. I Corinteni 9, 19-27
  Fraţilor, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca să dobândesc pe cei mai mulţi. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc pe cei de sub lege. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără de lege, deşi nu sunt fără de Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe cei ce nu au Legea. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc, tuturor toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion toţi aleargă, dar numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer, ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.

Bucuria sărbătorilor continuă! Am călătorit duhovnicește la Betleem și ne-am închinat Pruncului Sfânt asemenea magilor de la Răsărit. Ba mai mult, ne-am primenit peștera sufletelor noastre și l-am  primit pe Sfântul Copil chiar în taina ființei noastre. Am colindat și am primit colindători, aducând prin colind fior sfânt de cântare cerească; a opta zi  am fost martorii când Maria, Maica Sfântă, a plinit rânduiala legii și a pus numele Iisus odorului ei. Deopotrivă, am asistat la cumpăna dintre ani, cu sufletele pline de emoție la întâlnirea timpului cu veșnicia, participând la un „revelion„ cu totul excepțional, priveghind cu Dumnezeu, cel ce a făcut vremurile și stăpânește veacurile. Darurile duhovnicești  și bucuria nespusă a întâlnirii cu Mântuitorul Hristos continuă și prin  proslăvirea Botezului Domnului, numită atât de frumos de înaintașii noștri, Teofania ori Boboteaza.
Se pare că anul acesta nu vor fi viscole și geruri năprasnice ca odinioară, când poporul credincios trebuia să înfrunte suflarea viforului ca să ajungă în sfintele locașuri pentru a se împărtăși cu aghiazma mare. Dealurile ninse, florile de gheață, lumina mohorâtă a lui ghenar dădeau sărbătorii  alura de poveste. Chiar dacă anul acesta cerul nu va voi să cearnă peste noi ninsori, iar luna lui ghenar va fi neașteptat de generoasă cu temperaturi pozitive,  slava și măreția praznicului nu suferă știrbire căci este o sărbătoare de reînnoire a botezului nostru, prin care  a început relația veșnică de viață și iubire cu Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Boboteaza aduce bucurie în viața noastră și pentru că noi prăznuim arătarea Domnului în lume la vârsta de 30 de ani, după ce în taină, în ascultare și rugăciune a crescut și S-a sfințit în firea Lui pământeană, pregătindu-Se pentru lucrarea mântuitoare. Praznicul Teofaniei, sau arătării Domnului în lume, ne mai bucură și  prin faptul că odată cu trupurile sfințim prin aghiazma mare și casele, fântânile, pământurile, gospodăriile noastre, locurile de muncă, mașinile cu care ne deplasăm, spațiile în care ne desfășurăm activitățile cotidiene.Prin aceasta sfințire se bucură toată făptura, arătând că Dumnezeu nu este doar biserică, ci prezent pretutindeni.  O veche zicală românească spune că „omul sfințește locul”. Cum îl sfințim, oare? Insul înstrăinat de Dumnezeu nu poate sfinți nimic. Duhul Domnului prezent în om sfințește și binecuvintează tot ce-l înconjoară. Numai în măsura în care năzuim să ne sfințim viața noastră prin legătura nezdruncinată pe care trebuie s-o avem cu izvorul vieții și al sfințeniei, cu Dumnezeu, vom reuși să împlinim vorba din bătrâni.
Înainte de luminatul praznic al Bobotezei, în ajun, Biserica a rânduit zi de post, chiar dacă aceasta este zi de duminică, așa cum este în acest an, în 2014. Deja am auzit voci nedumerite. De ce  postesc duminica? Cum să fie harți vineri, iar duminică să fie ajunare? Unii, mai inventivi, chiar au „oferit” o alternativă... amuzantă, ca să nu-i spun altfel: să ținem post vineri, când e dezlegare la mâncăruri de dulce, în contul postului din ajunul Bobotezei, având în vedere că e zi de duminică și… ar fi mai la îndemână. Vă închipuiți că este o înșelare. În Ortodoxie nu sunt valabile astfel de „tranzacții” ori schimburi de zile, de postiri. Chiar dacă pentru unii ar părea curios să țină post aspru în zi de duminică, rânduiala trebuie respectată și ca să o putem împlini ar trebui să și înțelegem de ce Biserica a prevăzut această zi de postire în ajunul Bobotezei? Ziua de 5 ianuarie are o semnificație aparte căci este premergătoare unei mari minuni pe care Dumnezeu a făcut-o cu omul, după Nașterea Mântuitorului Hristos cu trupul. Este vorba de faptul că omul își va pune mâinile pe creștetul Domnului, a Creatorului său. Și cum să nu postim într-o astfel de zi, pregătindu-ne pentru excepționala întâlnire dintre Creator și creatură! Mai postim și pentru că în ajunul Bobotezei se oficiază slujba Aghiazmei Mari, cu care preoții merg pe la casele credincioșilor și le sfințesc. După rânduială trebuie să gustăm din apa cea sfințită, or acest lucru nu-l putem face decât în stare de post și rugăciune, de ajunare. Acest post de o zi este rânduit de Biserică și pentru a  ne reculege duhovnicește ca să înțelegem cât mai deplin iubirea lui Dumnezeu, Cel în Treime închinat, față de noi oamenii. Desigur, postul din ziua premergătoare Botezului Domnului, are o vechime foarte mare fiind păstrat din secolele IV-VI, când catehumenii se pregăteau să primească botezul. După ce erau botezaţi, puteau să participe pentru prima dată la Liturghia credincioşilor şi să se împărtăşească cu dumnezeieștile merinde.
Dacă ajunul Bobotezei va cădea de luni până vineri inclusiv pravila bisericească prevede post aspru sau chiar negru. Se ajunează până la ceasul al IX-lea, după care se consumă doar fructe și legume uscate ori fierte, fără untdelemn. Dacă ajunul va cădea în zi de sâmbătă ori duminică, atunci nu se mai face ajunare totală, ci, după Sfânta Liturghie și slujba Aghiazmei Mari se pot consuma bucate gătite și cu untdelemn.

Sfintirea caselor de Boboteaza

 Incepand cu primele zile ale anului civil, slujitorii sfintelor altare merg si sfintesc casele oamenilor prin stropire cu apa sfintita si vestesc Botezul lui Hristos.


Sfintirea caselor credinciosilor se face prin stropirea cu aghiasma mare in ajunul Bobotezei si prin slujba sfestaniei ce se savarseste la mutarea in casa noua si care se repeta in fiecare an sau chiar mai des, atunci cand lucrarea raului se face simtita in vreun fel in casa.

Omul este solidar cu tot ceea ce il inconjoara. Pacatele, faradelegile omului intineaza spatiul in care acesta le savarseste. Dimpotriva, curatenia vietii lui sfinteste mediul care-l inconjoara. Nu este intamplator faptul ca in popor s-a pastrat zicala: "Omul sfinteste locul".
 
Apa sfintita de preot poarta in ea puterea curatitoare si sfintitoare a harului dumnezeiesc.

Cand face sfintirea apei, preotul se roaga ca: "apa aceasta sa se sfinteasca cu puterea, cu lucrarea si cu pogorarea Sfantului Duh", "pentru ca sa se pogoare peste ea lucrarea cea curatitoare a Treimii celei mai presus de fire", "pentru ca sa fie tamaduitoare sufletelor si trupurilor si izgonitoare a toata puterea cea potrivnica" si pentru ca "prin gustarea si stropirea cu apa sfintita sa ne trimita Dumnezeu binecuvantarea Sa, care spala intinaciunea patimilor".

Iată Lumina se arată; iată curățirea se ivește; iată Mântuitorul stă de față, ca să strălucească celor din întuneric dumnezeieștile raze. Pe Acesta, cu gânduri curate, cu bucurie să-L primim.
Nu cu înțelepciunea și cu bogăția lui să se laude muritorul, ci cu credință în Domnul, cu dreptate să strige lui Hristos, Dumnezeu, cântând pururea: pe piatra poruncilor Tale întărește-mă, Stăpâne.
Lumina Ta cea nepătrunsă, fă-o să strălucească în inimile celor ce cu credință Te lăudăm pe Tine; pacea Ta cea mai presus de minte dă-ne-o nouă, ca alergând din noaptea neștiinței către lumina poruncilor Tale, să Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni.

Sf Mc Teopempt și Teonas; Sf Cuv Sinclitichia

Sfântul Mucenic Teopempt – A trăit la sfârşitul secolului al III-lea şi a fost episcop în Nicomidia. În timpul persecuţiei împotriva creştinilor din timpul împăratului Diocleţian (284-305), Sfântul Teopempt a mărturisit că este creştin refuzând să se închine şi să aducă jertfă idolilor. A fost prins şi supus la chinuri grele. Fiind aruncat în cuptor, prin pronia divină a fost păzit nevătămat. Apoi a fost întemniţat timp de 22 de zile fără apă şi mâncare, i s-a scos un ochi însă, prin minune, a fost vindecat de Dumnezeu. A suferit moarte martirică prin decapitare.

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea sfinţitului mucenic Teopempt episcopul, care prin sabie s-a săvârşit şi a mucenicului Teona.
Acest sfânt mucenic Teopempt a fost episcop, în zilele împăratului Diocleţian, la anii 290. Şi ridicând Diocleţian prigoană asupra creştinilor, Teopempt a fost cel dintâi care a mărturisit că Hristos este Dumnezeu. Fiind prins şi vădind în faţa împăratului înşelăciunea idolească, a fost aruncat într-un cuptor cu foc, i-au scos apoi un ochi şi i-au dat otravă. Rămânând în viaţă după toate acestea şi aducând la credinţă în Hristos pe fermecătorul Teona, care îi dăduse otrava, a fost supus la alte chinuri şi în cele din urmă i-au tăiat capul. Astfel s-a încununat cu cununa muceniciei. Iar pe sfântul Teona, care fusese fermecător şi crezuse, l-au aruncat într-o groapa şi l-au împresurat cu pământ. Şi aşa şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.

Sfântul Mucenic Teonas – A trăit în vremea împăratului Diocleţian şi a fost vrăjitor. Teonas a fost chemat de împărat ca să „risipească farmecele creştineşti ale lui Teopempt”. Teona a i-a dat Sfântului otravă să bea şi văzând că Dumnezeu l-a ocrotit pe Teopempt s-a convertit la creştinism, fiind mai apoi botezat în temniţă de către acesta. Refuzând să se lepede de credinţa creştină Sfântul Mucenic Teonas a fost îngropat de viu, trecând astfel la Domnul.

Sfânta Cuv. Sinclitichia – S-a născut într-o familie credincioasă din Macedonia. Atunci când părinţii ei au trecut la cele veşnice, a împărţit averea săracilor şi a intrat în monahism închinându-şi viaţa lui Dumnezeu în post şi rugăciune. Îmbolnăvindu-se, după trei luni de zile de răbdare în suferinţă a trecut la Domnul.
Tot în această zi, pomenirea sfintei Sinclitichia.

Această sfântă era de neam ales, bogată şi evlavioasă; şi mulţi tineri o cereau în căsătorie pentru frumuseţea ei înfloritoare şi pentru averea ei cea multă. Dar ea îşi înălţa tot mai mult dorul către Dumnezeu. Pentru aceasta a părăsit cu totul grijile lumeşti şi şi-a dat toată silinţa spre adăugirea îmbunătăţirii sufletului, prin înfrânare. Biruind deci pe vicleanul luptător diavolul, s-a mutat cu mintea către Dumnezeu, mai înainte de despărţirea de trup.
Dar aproape de sfârşitul vieţii sale, iar a ispitit-o vicleanul. Întocmai ca pe Iov, acoperind-o cu bube, cu răni şi cu viermi, care îi mâncau trupul. Tăria sufletului însă nu i-a slăbit, ostenelile nu le-a părăsit şi cu luptă bărbătească a trăit până la 80 de ani, când a răposat în pace, dându-şi sufletul în mâna lui Dumnezeu şi luând cununa biruinţei cu sfinţii.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.


ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI 5 Ianuarie

Deși Biserica Ortodoxă prevede pentru astăzi post negru există persoane care nu pot ține astfel de post și care au interdicție de la medic de a ține post negru. Pentru aceste persoane prezint următoarele rețete:
A. PLĂCINTE ŞI ANTREURI
Turte cu nucă
* 500 g făină;
* 250 g miez de nucă;
* 300 g zahăr;
* 30 g coajă rasă de lămâie;
* 1 plic zahăr vanilat;
* sare
Din făină, apă şi puţină sare se prepară o cocă tare din care se întind foi de mărimea unei farfurii, care se aşază separat în tăvi şi se coc în cuptor, fără să se rumenească.
Se prepară un sirop din zahăr, zahăr vanilat, coajă rasă de lămâie şi 1,2 litri apă, care se lasă să fiarbă 15 minute.
Se aşază foile, una câte una, pe o tavă mare, turnând pe fiecare câte o cantitate de sirop şi presărând apoi cu nuci măcinate şi amestecate cu zahăr.
După ce foile s-au aşezat şi s-au înmuiat, se taie turtele în porţii şi se presară restul de miez de nucă şi zahăr pe fiecare porţie.

B. SALATE
Salata băcanilor
* 1,2 kg ciuperci;
* 800 g arpagic;
* 40 g usturoi;
* 150 g ulei;
* 150 g măsline;
* 100 g lămâie;
* 30 ml oţet;
* 3 foi dafin;
* sare
Arpagicul se curăţă şi se căleşte în ulei, se adaugă ciupercile tăiate ştraifuri, sare, piper, foi de dafin şi zeamă de lămâie şi se lasă să fiarbă împreună până ce sosul a scăzut.
Din usturoi se prepară un mujdei, care se diluează cu oţet şi apă şi se toarnă peste ciuperci şi arpagic.
La servit se adaugă măsline şi lămâie la fiecare porţie.

C. SOSURI
Sos vinegret
* 100 g ulei;
* 50 ml oţet;
* 1 legătură pătrunjel verde;
* piper măcinat
Se pun ingredientele, mai puţin pătrunjelul, într-un vas şi se amestecă până se obţine un produs lăptos.
Se adaugă 100 ml apă şi pătrunjelul tocat mărunt şi se amestecă până la omogenizare.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă de praz cu legume
* 1 kg praz;
* 100 g morcovi;
* 50 g pătrunjel rădăcină;
* 100 g ţelină rădăcină;
* 300 g cartofi;
* 40 g făină;
* 100 g margarină;
* 1 legătură verdeaţă;
* sare
Zarzavatul curăţat şi spălat se dă prin răzătoare şi se pune la fiert în apă cu sare.
După 30 minute se adaugă cartofii tăiaţi cubuleţe.
Prazul se taie mărunt şi se căleşte în margarină sau ulei, se stinge cu apă, se fierbe circa 30 minute şi se pune în supă.
Făina se amestecă într-un vas cu puţină supă fără să facă cocoloaşe şi se adaugă în supă.
Se potriveşte gustul de sare, iar la sfârşit se adaugă verdeaţa tocată.

E. MÂNCĂRURI
Varză acră călită
·       1 varză murată;
·       1 ceapă;
·       1 ceaşcă ulei;
·       Piper;
·       Sare;
·       Mărar
Se scurge bine o varză murată şi se taie fideluţă.
Se pune peste ceapa călită în ulei, se adaugă puţină apă şi se lasă să scadă la foc mic.
Se sărează dacă mai e cazul, se pune piperul preferabil boabe pentru a putea fi înlăturat cu uşurinţă de cei cărora nu le place, apoi mărarul tocat mărunt sau beţe cu lungimea de circa 10 cm care apoi se vor scoate.
Se poate servi cu mămăliguţă.


F. DULCIURI
Sos din suc de portocale
·       3 ceşti fulgi de porumb;
·       ½ ceaşcă zahăr;
·       2 ceşti apă;
·       Coajă de portocală;
·       ½ ceaşcă suc de portocale
Se amestecă fulgii de porumb cu zahărul şi apa şi se pune amestecul la foc mic până se leagă uşor.
Se ia de pe foc şi se adaugă celelalte ingrediente.
Se utilizează ca garnitură pentru chec sau gogoşele.

Chec cu morcov
  • 1 ceaşcă morcov ras pe răzătoarea mare;
  • 1 ceaşcă măr ras pe răzătoarea mare;
  • 1 ceaşcă zahăr;
  • 1 ceaşcă ulei;
  • ½ ceaşcă stafide;
  • ½ ceaşcă suc de portocale;
  • 3 ceşti făină;
  • 1 linguriţă bicarbonat;
  • 1 linguriţă praf de copt;
  • 1 linguriţă scorţişoară;
  • 1/3 ceaşcă coniac;
  • 1 linguriţă coajă de portocală rasă
Se bat zahărul cu uleiul şi se adaugă pe rând celelalte ingrediente. Praful de copt şi bicarbonatul se amestecă într-o ceaşcă cu făină, care se adaugă la sfârşit. Se pune compoziţia într-o tavă potrivită ca mărime, unsă cu ulei şi tapetată cu făină şi se dă la cuptor la foc potrivit o oră. Se pudrează cu mult zahăr.



ISTORIE PE ZILE 5 Ianuarie
Evenimente
·         1066: Regele Eduard Confesorul al Angliei moare fără moștenitori, ceea ce a dus o criză de succesiune, care va duce în cele din urmă la cucerirea normandă a Angliei.
·         1393: S-a încheiat tratatul de pace dintre Mircea cel Bătrân, domnul Țării Românești 1386-1418), și sultanul Baiazid I. Tratatul prevedea ca „Principatul Valahiei” să se guverneze după propriile sale legi, iar domnul avea dreptul de a face război și pace cu vecinii săi și să încheie tratate de prietenie cu ei și să aibă drept de viață și de moarte asupra supușilor săi.


·         1463: Pedeapsa cu moartea împotriva poetului François Villon este modificată în exil timp de zece ani. De atunci, soarta lui Villon este necunoscută. Poetul a fost  implicat  într-o altercație de stradă in Paris,in urma careia a fost arestat, judecat și condamnat la moarte prin spânzurătoare. În urma apelului, Curtea supremă pariziană (“Le Parlement de Paris”) i-a comutat condamnarea la expulzarea din Paris pe o perioadă de zece ani. La vârsta de 31 de ani (1463) François Villon a părăsit Parisul și a dispărut definitiv.
·         1477: Bătălia de la Nancy: Carol Temerarul este ucis și Burgundia devine parte a Franței.  Aflat in fruntea unei armate de  doar câteva mii de oameni acesta  s- a întâlnit  cu forțele reunite ale Lorenei și Confederației Elvețiene si pe 5 ianuarie 1477  este ucis în luptă, corpul său gol și mutilat fiind  găsit câteva zile mai târziu inghetat, într-un râu din apropiere.
·         1499: Ștefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), a refuzat să plătească tribut turcilor.

·         1500: Ducele Ludovico Sforza cucerește Milano. Ludovic Maria Sforza, de asemenea cunoscut sub numele de Ludovico il Moro; ( 27 iulie 1452 – 27 mai 1508), a fost Duce al Milano din 1489 până în 1500. Membru al puternicei familiei Sforza, el a fost al doilea fiu al lui Francesco Sforza. A fost renumit ca patron al lui Leonardo da Vinci, caruia i-a comandat pictura Cina cea de taina, în timpul domniei lui  avand  loc etapa cea mai productivă a renașterii milaneze. Cina cea de taina, una din cele mai celebre picturi din istoria universală a artelor, se găsește în fosta sală de mese a bisericii dominicane Santa Maria delle Grazie  din Milano.
·         1716: Nicolae Mavrocordat este numit domn al Țării Românești. Instaurarea regimului fanariot în Țara Românească. La 5 ianuarie 1716, Nicolae Mavrocordat a  parasit  tronul  Moldovei fiind numit de turci pe tronul Munteniei  pe care urca la  data de 21 ianuarie in acelasi an. A fost primul domn  fanariot al Moldovei unde a domnit de doua ori si ulterior domn al Munteniei, de asemenea de doua ori. Nicolae Mavrocordat, (n. 3 mai 1680, Constantinopol – d. 3 septembrie 1730, București), a  deschis șirul domniilor fanariote  în Moldova, înlocuindu-l în 1711 pe Dimitrie Cantemir. La Iași domnul s-a înconjurat cu greci din Fanar, sosiţi odată cu dînsul. Cronicarul Nicolae Muste relata, că „se pusteise Fanarul în Ţarigrad, că numai muierile lor rămăsese, iar grec, umblai mult pînă ce dai de unul acolo; iar aice sosind umplut-au curtea domnească, prin toate odăile şi prin tîrg pre la gazdă”.

·         1805:  Cea dintâi legiuire care prevede eliberarea unei părți din moșii de toate servituțile feudale și transformarea ei în proprietate absolută a boierului - Așezamântul agrar al lui Alexandru Moruzi.
·         1819:  Poarta otomană a promulgat un Regulament special, care hotăra ca scaunele de domnie ale Moldovei și Țării Românești, ca și dregătoriile de dragomani ai Divanului otoman și ai Amiralității otomane urmau a fi ocupate, prin rotație, de 4 familii fanariote.
·         1828: S-au deschis, la Iași, cursurile "Școlii de românește și latinește", la mănăstirea Trei Ierarhi, conduse de Iordache Săulescu.

·         1859: Adunarea Electivă a Moldovei alege în unanimitate ca domn pe colonelul Alexandru Ioan Cuza participant la Revoluția de la 1848 și la lupta pentru Unirea Principatelor.

·         1896: Într-o cafenea din orașul egiptean Alexandria, a avut loc prima proiecție cinematografică din Egipt și de pe continentul african.
·         1919: Crearea Partidului Muncitorilor Germani, care va deveni Partidul Muncitoresc Național–Socialist German – partidul nazist. Până în 1920 a fost numit Deutsche Arbeiterpartei, Partidul Muncitorilor Germani, dupa care, pana in 1945, si-a luat denumirea  „Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei” ( NSDAP) – Partidul Muncitoresc Naţional–Socialist German. În ianuarie 1933 președintele Germaniei  Paul von Hindenburg l-a numit  cancelar  (prim-ministru) al Germaniei pe șeful partidului nazist, Adolf Hitler, care in scurt timp a instaurat  un regim de dictatura si a condus tara spre catastrofa razboiului mondial.Imediat dupa razboi, partidul nazist din Germania a fost scos in afara legii.
·         1924: Walter P. Chrysler lansează pe piață primul său automobil – "Chrysler Six".
·         1933: A început construirea podului Golden Gate din orașul San Francisco.
·         1934: În România, se formează un nou guvern liberal prezidat de Gheorghe Tătărăscu. Guvernarea lui Tătărăscu netezeşte drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova - d.28 martie 1957, Bucureşti) a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărescu a deţinut şi alte portofolii ministeriale. Guvernarea lui Tătărăscu  a netezit drumul către instaurarea dictaturii personale a regelui Carol II-lea al României. Guvernul Tătărăscu va activa pînă la 8 decembrie 1937. Gheorghe Tătărescu (n.21 decembrie 1886, Craiova – d.28 martie 1957, Bucureşti), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 şi în perioada 1939-1940. A fost ambasador la Paris din 1938 şi pînă la 1 septembrie 1939, cînd a fost chemat în ţară şi în locul lui a fost trimis de la Varşovia, Richard Franasovici. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. A absolvit  Liceului Carol I din Craiova si după ce a terminat studiile în Drept, a plecat  la Paris, unde a urmat Dreptul și economia politică și a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Si-a susținut doctoratul în științe juridice în anul 1912 cu teza „La régime électoral et parlamentaire en Roumanie”. A fost căsătorit cu Aretia Pitesteanu, preşedinta Asociaţiei Femeilor din Gorj, şi implicată în ridicarea monumentelor lui Constantin Brîncuşi la Tîrgu-Jiu. In anul 1912,  s-a înscris în Partidul National Liberal condus de Ion I.C.Bratianu. La Muzeul Olteniei se află expus stiloul din aur cu care Tătărescu a semnat tratatul de asistenţă mutuală româno-francez ce garanta siguranţa unităţii naţionale române după Primul Război Mondial. Dupa razboi, sa rupt de Partidul National Liberal creat de Bratieni, astfel ca la 1 iulie 1945, Delegații de la Congresul general al partidului l-au proclamat, în unanimitate,  președintele noii fractiuni liberale. Erau acum oficial două partide liberale: P.N.L.- Dinu Brătianu și P.N.L.- Tătărescu. A fost unul dintre puținii oameni politici români care în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu și-a făcut iluzii în mult așteptatul sprijin anglo-american pentru România si a colaborat cu guvernul Groza sprijinit de ocupantii sovietici,  in care a indeplinit functia de viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Străine. In august 1946  a fost seful delegației române la Conferința de Pace de la Paris  unde s-a mulțumit să ceară doar ușurarea clauzelor economice din partea Angliei și Americii, dar chestiunile vitale – frontierele de nord-est și plecarea trupelor rusești din țară – nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin Sănătescu spunea că „Nu se poate ca Gheorghe Tătărescu să nu răspundă de aceste abuzuri”. Odată semnat Tratatul de pace, comunistii încep atacurile fățișeimpotriva sa iar la 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului a adoptat o  „moțiune de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe condus de el. În ziua următoare toți miniștri gruparii tătăresciene sunt demiși. Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet. A rămas în închisoarea din Sighet până în decembrie 1950, când este adus la București și depus în vestitul arest “B.J” al Securității, situat în Calea Plevnei unde ,supus la presiuni, a fost nevoit să scrie și să semneze cu propria-i mână o declarația incriminatoare pentru Lucretiu Patrascanu. Tătărescu n-a fost judecat sau condamnat și, totuși, a rămas în închisoare. Cu două zile înainte de moartea sa  la Spitalul Panduri, Gheorghe Tătărescu, i-a spus fiicei sale, Sanda Tătărescu-Negropontes: “ Cumplite vremi mi-a fost dat să trăiesc, copilule!”. 


·         1944: London Daily Mail a devenit primul ziar care are ediții pe cele două maluri ale Atlanticului.
·         1956: Elvis Presley înregistrează "Heartbreak Hotel".
·         1957: Președintele american Eisenhower cere aprobarea Congresului pentru acțiunile de ajutorare a statelor din Orientul Mijlociu amenințate de agresiunea comunistă - "Doctrina Eisenhower".
·         1961: Inaugurarea Teatrului de Comedie din București; primul director a fost Radu Beligan (1961-1969). Prima stagiune a început cu spectacolul „Celebrul 702” de Alexandru Mirodan (secretar literar al teatrului), în regia lui Moni Ghelerter.

·         1968: Alexander Dubček a venit la putere în Cehoslovacia și a demarat o perioadă de liberalizare politică denumită Primăvara de la Praga.
·         1990: Decret-Lege nr.4 al CFSN privind organizarea și funcționarea Academiei Române.


·         1997: Trupele ministerului rus de interne s-au retras de pe teritoriul Republicii separatiste Cecenia, conform ordinului semnat în luna octombrie 1996 de preşedintele rus Boris Elţîn.
·         2000:  Iugoslavia depune un memoriu la "Curtea Internațională de Justiție" împotriva a opt state membre NATO: Belgia, Canada, Franța, Italia, Olanda,Portugalia și Marea Britanie, considerate vinovate că au utilizat forța împotriva unui stat suveran în ziua când a început bombardarea Iugoslaviei: 24 martie1999; plângerile împotriva Spaniei și SUA au fost anulate ca urmare a deciziei CIJ din 2 iunie 1999.
·         2005: Eris, cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul nostru solar, a fost descoperită de o echipă americană folosind imagini luate la 21 octombrie 2003 la Observatorul Palomar.


Nașteri

·         1425: Henric al IV-lea al Castiliei (d. 1474)
·         1640: S-a nascut  compozitorul italian  Paolo Francesco Lorenzani (d. 28 octombrie 1713). A trait timp de 17 ani in Franta . Impreuna cu Jean Baptiste Lully a fost unul dintre cei mai importanti compozitori  din timpul domniei regelui Ludovic al XIV-lea al Frantei.
·         1679: S-a nascut la Roma, compozitorul italian Pietro Filippo Scarlatti (mort la 22 februarie  1750 la Neapole). A fost un renumit organist, si compozitor italian  creatorul operei  Clitarco prezentata la Teatrul San Bartolomeo din  Neapole.
* 1762: Constanze Mozart, născută Constanze Weber, (n. , Zell im Wiesental, Germania[1] – d. ,[2][3] Salzburg, Austria[4]) a fost verișoara compozitorului Carl Maria von Weber și soția lui Wolfgang Amadeus Mozart. Mozart și Constanze Weber s-au întâlnit în anul 1777 la Mannheim. Mozart și-a manifestat la început interesul pentru sora acesteia, Aloysia. Când Mozart a reîntâlnit familia Weber în Viena în 1781, Aloysia era deja căsătorită. Mozart a trăit o perioadă alături de familia Weber, însă s-a îndepărtat de aceasta din cauza zvonurilor despre o posibilă relație a celor doi.
Mozart și Weber s-au căsătorit la 4 august 1782. Au avut șase copii în aproape 9 ani:
Numai doi dintre aceștia, Karl Thomas și Franz Xaver Wolfgang, au supraviețuit copilăriei. Se spune că drept rezultat al nașterilor sale frecvente, Constanze se simțea adesea slăbită și se refugia în patul său.
După moartea lui Wolfgang Amadeus Mozart în 1791, Constanze a întâlnit dificultăți în creșterea celor doi copii rămași în viață. În cele din urmă, a vândut autografele rămase de pe munca lui Mozart (inclusiv incompletul Recviem) în 1800editorului Johann Anton André.
În 1809, Constanze s-a căsătorit cu Georg Nikolaus von Nissen, un diplomat și scriitor danez. Între 1810 - 1820 au trăit în Copenhaga, călătorind de-a lungul anilor prin Europa, în special în Germania și Italia. S-au stabilit în Salzburg în anul 1824. Ambii au lucrat la o biografie a lui Mozart, pe care Constanze o publică în cele din urmă în 1828, la doi ani după moartea celui de-al doilea soț.
* 1779: Comandorul Stephen Decatur, Jr. (n. 5 ianuarie 1779 – d. 22 martie1820) a fost un ofițer naval american notabil pentru eroismul său în războaiele cunoscute în istoriografia americană ca Barbary Wars⁠(d) și War of 1812. Decatur a fost cel mai tânăr militar din întreaga istorie a United States Navy care a fost avansat la rangul de căpitan, fiind simultan primul american celebrat ca un erou național, dintre cei care nu jucaseră anterior vreun rol în Revoluția americană (așa numiți [The] Founding Fathers).
·         1793: Marie Antoinette Murat franceză Marie Antoinette Murat, Princesse Murat (n. 5 ianuarie 1793; d. 19 ianuarie 1847) a fost membră a Casei Murat. Prin căsătoria cu Karl, Prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, ea a devenit și membră a Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și Prințesă consort de Hohenzollern-Sigmaringen. Marie Antoinette a fost nepoata lui Joachim Murat, rege al celor Două Sicilii din 1808 până în 1815 și cumnat al lui Napoleon Bonaparte, prin căsătoria cu sora mai mică a lui Napoleon, Caroline Bonaparte.
Marie Antoinette a fost bunica din partea paternă a regelui Carol I al României.
La 4 februarie 1808, la Paris, Marie Antoinette s-a căsătorit cu Karl, Prinț Ereditar de Hohenzollern-Sigmaringen, fiul cel mare al lui Anton Aloys de Hohenzollern-Sigmaringen și a soției acestuia, Amalie Zephyrine de Salm-Kyrburg. Marie Antoinette și Karl au avut patru copii:
·         1846: Rudolf Eucken, filozof german, laureat al Premiului Nobel (d. 1926)
·         1847: S-a născut Nikolai Jukovski, specialist rus în aerodonamică şi hidrodinamică, considerat “părintele” aviaţiei ruse.
·         1855: King Camp Gillete, inventator american al lamei de bărbierit (d. 1932)
·         1858: Sándor Adorján, scriitor, jurnalist și traducător maghiar (d. ?)
·         1863: Konstantin Sergheevici Stanislavski (în rusă Константин Сергеевич Станиславский) (n. 5 ianuarie 1863; d. 7 august 1938) a fost un regizor și teoretician rus al teatrului, inovator în teatrul și arta actoricească.
* 1871: Federigo Enriques (n. 5 ianuarie 1871 la Livorno - d. 14 iunie 1946 la Roma) a fost un matematician italian. Este cunoscut pentru contribuțiile aduse în domeniul geometriei algebrice și mai ales în cel al suprafețeloralgebrice.
A făcut parte din școala geometrico-algebrică italiană. Din 1896 a fost profesor la Universitatea din Bologna, iar din 1923 la Universitatea din Roma. A fost membru al "L’Accademia Nazionale dei Lincei" din Roma.
·         1874 - S-a născut medicul american Joseph Erlanger, laureat al premiului Nobel pentru medicină în anul 1944 (m.05.12.1965).
* 1876: Konrad Hermann Joseph Adenauer (pronunție germană: Pronunție audio /ˈkɔnʁaːt ˈhɛɐman ˈjoːzɛf ˈaːdənaʊɐ/; n. ,[4][5][6][7][8][9][10][11][12][13]Köln, Regatul Prusiei, Imperiul German – d. ,[4][14][5][6][7][8][9][10][11][12][13] Rhöndorf[*], RFG[15]) a fost un politician creștin-democrat german, de profesie jurist. Din 1917 și până în 1933 a exercitat funcția de primar general al Kölnului. Adversar al național-socialismului, a fost înlăturat din funcția de primar general. S-a retras la mănăstirea Maria Laach. În 1944 a fost arestat sub acuzația de complot împotriva regimului nazist. Soția sa a fost de asemenea arestată, murind în detenția Poliției Secrete (Gestapo).
În ciuda vârstei înaintate (în 1946 împlinise 70 de ani), Konrad Adenauer a condus munca de reconstrucție a creștin-democrației germane, mișcare interzisă în timpul dictaturii hitleriste. În anul 1949, la vârsta de 73 de ani, a fost ales în funcția de cancelar al Republicii Federale Germania - primul după cel de-al doilea război mondial.
A reușit apropierea țării sale de Franța, punând alături de Charles de Gaulle bazele alianței franco-germane, care a constituit nucleul Uniunii Europene. Este considerat ca fiind unul din "părinții Europei", alături de Charles de Gaulle, Robert Schuman (ministru de externe al Franței), Alcide De Gasperi (ministru de externe al Italiei) și Jean Monnet (autorul planului unificării industriilor vesteuropene, plan pus în practică de politicienii enumerați anterior).
Adenauer a contribuit în mod decisiv la racordarea Republicii Federale Germania în sistemul atlantic de securitate.
În 1955 a obținut repatrierea germanilor deportați la muncă forțată în Siberia.

Bustul lui Konrad Adenauer ca element al Monumentului părinților fondatori ai Uniunii Europene din Parcul Herăstrău din București
Și-a dat demisia din funcția de cancelar federal la data de 15 octombrie 1963, făcând loc lui Ludwig Erhard, un politician creștin-democrat mai tânăr, în fotoliul de cancelar.
A continuat să fie activ politic.
Autorul a patru volume de memorii, intitulate Erinnerungen (Amintiri).
Ca omagiu pentru contribuția sa la formarea Uniunii Europene, bustul său a fost inclus printre cele 12 busturi de oameni politici reunite în Monumentul părinților fondatori ai Uniunii Europene, inaugurat la București, la 9 mai 2006, de Ziua Europei, pe Insula Trandafirilor din Parcul Herăstrău.[16]
·         1878: S-a născut Emil Gârleanu. Emil Gârleanu (n. 5 ianuarie 1878, Iași – d. 2 iulie 1914, Câmpulung) a fost un prozator, regizor, scenarist de film și jurnalist român. Fiul lui Emanoil Gârleanu, colonel și al Pulcheriei, născută Antipasi-a inceput liceul la Iași în 1889 dar se retrage și se înscrie la Școala fiilor de Militari, unde devine coleg cu viitorul scriitor Jean Bart, apoi intră la Școala de Ofițeri de Infanterie, unde devine coleg cu Gheorghe Brăescu.  A debutat la revista ieșeană „Arhiva” în 1900 cu schița Dragul mamei și cu poezia Iubitei sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Sămănătorul, Luceafărul, Albina, Convorbiri literare, Flacăra, etc. Ulterior, a fost redactor la revista sămănătoristă „Făt-Frumos” și colaborator la „Convorbiri critice”. A participat activ la înființarea Societății Scriitorilor Români în 1908, al cărei președinte a fost între 1911-1912. A fost un reprezentant de frunte al Semănătorismului si foarte apreciat de Nicolae Iorga, căruia îi dedică volumul de debut. La Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, pe care o urmează între 1896-1900, îl are coleg pe Gheorghe Brăescu. Renunță între timp la Școala Militară de Artilerie, Geniu și Marină, după doar um an și trei luni. A fost sublocotenent în armata română, dar este exilat la Bârlad pentru activitatea sa publicistică, interzisă de regulamentul militar.
În 1906 părăsește Bârladul, stabilindu-se la București. Pe 12 februarie 1906 se căsătorește cu Marilena Voinescu. Scriitorul va avea o fiica, Rodica.
Emil Gârleanu este operat în iunie 1914 la spitalul Colțea din București și transferat apoi la Câmpulung Muscel; în iulie Emil Gârleanu moare în urmă unei congestii renale, la Câmpulung Muscel, la doar 36 de ani. Este înmormântat la Cimitirul Belludin București.

·         1896 - S-a născut actorul George Calboreanu ("Apus de soare", "Bădăranii", "Titanic Vals", "Omul cu mârţoaga") (m. 12 iulie1986)

·         1898: Prințesa Eudoxia Augusta Philippine Clementine Maria a Bulgariei(5 ianuarie 1898 – 4 octombrie 1985) a fost fiica cea mare și al treilea copil al regelui Ferdinand I al Bulgariei și a primei lui soții, Maria-Luiza de Bourbon-Parma. A fost sora devotată și confidenta regelui Boris al III-lea.
·         1900: Yves Tanguy, pictor francez suprarealist (d. 1955)
·         1909: S-a nascut  principesa  Ileana a României, fiica regelui Ferdinand şi a reginei Maria; (d. 21.01.1991). La 23 decembrie 1908 (stil vechi) sau 5 ianuarie 1909 (stil nou), la Bucureşti, se naşte principesa Ileana, penultimul copil al regelui Ferdinand al României şi al reginei Maria, căsătorită la Sinaia cu arhiducele Anton de Habsburg la 26 iulie 1931, avînd şase copii: Ştefan, Arhiduce de Austria (1932-1998), Maria Ileana, Arhiducesă de Austria (1933-1959), Alexandra, Arhiducesă de Austria (n. 1935), Dominic, Arhiduce de Austria (n. 1937), Maria Magdalena, Arhiducesă de Austria (n. 1939) şi Elisabeta, Arhiducesă de Austria (n. 1942). Pînă la vîrsta de 5 ani s-a bucurat de toate privilegiile unei vieţi la palat. Declanşarea Primului Razboi mondial, a obligat familia regală, împreună cu guvernul şi parlamentul, să se refugieze din calea trupelor austro-germane la Iaşi. Educaţia a primit-o cu precădere în familie, de la pregătitori, de la părinti şi de la personalul curţii. A fost crescută cu dragostea faţă de România, poporul, tradiţiile şi limba română. A frecventat Colegiul din Heathfield-Ascot din Marea Britanie. A studiat sculptura cu Ion Jalea şi pictura cu Jean Al.Steriadi. În 1926 călătoreşte împreună cu Regina Maria şi fratele Nicolae în America, şi apoi în Spania. Domniţa Ileana – cum o numeau apropiaţii – a fost fondatoarea sau preşedintele a unor organizaţii de cercetaşi ca Asociaţia Creştină a femeilor române, Asociaţia Ghidelor şi Ghizilor din România etc. Principesa Ileana fiind pasionată de yachting, obţine brevetul de căpitan de cursă lungă, navigînd mai mulţi ani cu yachtul „Isprava”, fiind singura femeie din România cu această calificare. În vara anului 1930, însoţind-o pe mama Sa, Regina Maria într-o vizită în Spania, Principesa îl întîlneşte la Barcelona pe Arhiducele Anton de Habsburg, „un băiat foarte frumos, înalt, blond, sportiv, distins “. În martie 1931, Ileana şi Regina Maria, întorcîndu-se dintr-o vizită la Paris, răspund unei invitaţii primite din Umrich, de la reşedinţa verilor Hohenzollern. Aici, Ileana îl reîntîlneşte pe Arhiducele Anton. Se pare că reîntîlnirea nu era întîmplătoare, Arhiducele fiind chemat la dorinţa expresă a Regelui Carol al II-lea al României. Iniţiativa s-a dovedit inspirată. Pe 20 aprilie 1931, Ileana îi cere fratelui său binecuvîntarea şi consimţămîntul ca şef al Casei Regale. La întoarcerea în ţară, Ileana a anunţat oficial că intenţionează să se căsătorească cu arhiducele austriac. Şeful Casei Regale Române, Regele Carol al II-lea, îşi dă acordul. Anton era fiul Arhiducelui Leopold-Salvador de Habsburg-Toscana şi al Arhiducesei Blanka de Bourbon, infanta Spaniei, născut la 20 martie 1901, în Viena imperială. Numele complet al Arhiducelui era Anton Maria Franz Leopold Blanka Carl Iosef Ignatz Raphael Michael Margaretha Nicetas, un nume demn de un arhiduce de Austria, primit în amintirea naşilor de botez. După proclamarea Republicii Austria, Anton şi familia sa se retrag în Spania. Arhiducele, absolvent al şcolii Superioare de Inginerie din Madrid, s-a angajat la uzinele Ford din Londra, după care s-a stabilit la Barcelona, unde a deschis, împreună cu fratele său Franz-Josef, un service automobilistic şi de aviaţie. Împătimit aviator, era cîştigătorul a numeroase concursuri aviatice internaţionale. Astfel, pe cei doi logodnici îi apropia şi pasiunea pentru sport, fiind cunoscute preocupările Ilenei pentru călărie, automobilism şi yachting. Căsătoria Ilenei a fost rodul unei iubiri împărtăşite de ambii soţi şi o decizie acceptată fără rezerve de Casa Regală Română, fiind pentru prima oară cînd un membru al familiei regale române s-a căsătorit fără a încheia o căsătorie morganatică sau fără a trebui să respecte o alianţă matrimonială. A fost ultima căsătorie oficială încheiată în ţară pentru un membru al familiei regale române. Cerimonia căsătoriei are loc la Castelul Pelişor, pe dată de 26-27 iulie, la vîrsta de 22 de ani. Pentru că tatăl ei murise în 1927, a fost condusă la altar de fratele ei mai mare, regele Carol al II-lea. Conjucturile politice ale timpurilor, revoluţia din Spania şi decizia lui Carol al II-lea ca descendenţii din familia Habsburg sa nu fie născuţi pe pămînt românesc a pus pe tinerii căsătoriţi în mare dificultate. Ei sunt nevoiţi să plece în Austria în 1931. S-au stabilit la Castelul de la Sonnberg, în apropierea Vienei. Aici se nasc cei şase copii. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial Ileana a organizat un spital pentru soldaţii români la castel. În martie 1944, ca să scape de persecuţiile naziştilor s-a mutat de la Viena cu întreaga familie înapoi în România unde a locuit la Castelul Bran, primit de mama sa cadou din partea oraşului Braşov. Înfiinţează lîngă Castel, „Spitalul Inima Reginei ”, în onoarea reginei Maria. Din nefericire, România a fost invadată la scurt timp de armata roşie, iar regele Mihai a fost forţat să abdice de generalul KGB Vîşinski. La 8 ianuarie 1948 părăseşte ţara împreună cu nepotul său Mihai I. Principesa s-a mutat cu întreaga sa familie întîi în Elveţia apoi în Argentina. La Buenos Aires a înfiinţat un cămin destinat refugiaţilor politici români, cămin ce a purtat numele mamei sale, “Regina Maria”. În 1950 Ileana împreună cu copiii au ajuns la Boston, Statele Unite. În 1959, principesa a fost foarte afectată de moartea fiicei sale, Maria Ileana (Minola) şi a soţului ei, contele polonez Jaroslav Kottulink, într-un accident aviatic în Brazilia (15 ianuarie 1959). După divorţul său, se căsătoreşte în 1961, la New York, cu Ştefan Isărescu, de care ulterior se desparte şi se călugăreşte, făcînd timp de şase ani stadiul de novice, într-o mănăstire din Franţa. În 1967 se reîntoarce în S.U.A. şi, sub numele de maica Alexandra, devine stariţa mănăstirii ortodoxe cu hramul Schimbarea la Faţă, din oraşul Ellead, Pennsylvania. După căderea regimului Ceauşescu, Maica Alexandra a vizitat România în septembrie 1990, la vârsta de 81 de ani. Cîteva luni mai tîrziu, la 21 ianuarie 1991, s-a  stins din viaţă ca urmare a unor complicaţii survenite în urma fracturii bazinului, la Ohioville, statul Ohio, S.U.A. Memoriile sale au apărut în Anglia în anul 1951 iar în România în 2005 sub titlul Trăiesc din nou.





·         1909 - S-a născut poetul Bazil Gruia (m.07.10.1995).
* 1914: Brúnó Ferenc Straub (n. 5 ianuarie 1914, Oradea - d. 15 februarie1996, Budapesta), de profesie biochimist, a fost un om politic maghiar, ultimul președinte al Republicii Populare Ungare, în funcție între 29 iunie1988-23 octombrie 1989.
·         1920: Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian (d. 1995)
* 1921: Friedrich Dürrenmatt (n. ,[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11]Konolfingen[*], Elveția[12] – d. ,[1][4][5][6][7][8][9][10][11]Neuchâtel, Elveția[13]) a fost un dramaturg și prozator elvețian de talie europeană, care și-a scris opera în limba germană. A făcut studii de filozofie, literatură și teologie, dar și-a încercat talentul mai întâi ca grafician, tematica desenelor sale expresive prefigurând-o pe aceea a scrierilor de mai târziu. A fost permanent preocupat de confuzia de valori și de incertitudinile epocii în care trăia ("azi nu mai există nici vinovați, nici oameni care să poarte răspunderea a ceva").
În opera lui un loc central îl ocupă problematica dreptății și îndurării, tratată în cheie tragicomică și grotescă. Cele mai multe din povestirile sale îmbracă forma literaturii polițiste.
Ca dramaturg – unul din cei mai importanți de limbă germană din secolul XX – prefera comedia, considerând-o "unica formă dramatică ce mai poate exprima azi tragicul".
·         1921: Jean, Mare Duce de Luxemburg (Jean Benoît Guillaume Robert Antoine Louis Marie Adolphe Marc d'Aviano; n. 5 ianuarie 1921) a domnit în Luxemburg din 1964 până în 2000. Este tatăl actualului Mare Duce, Henri și fiul Charlottei, Mare Ducesă de Luxemburg și al Prințului Felix de Bourbon-Parma. Printre nașii săi se numără și Papa Benedict al XV-lea, care i-a dat al doilea nume.
* 1924: Iraida Iacovleva (n. , Moscova, URSS) este o specialistă în anatomie patologică și oncologie din Rusia stabilită în Republica Moldova.
A absolvit Institutul de Medicină nr. 2 din Moscova. În anii 1948–1963 a lucrat în calitate de asistentă și docent la catedra de anatomie patologică a Institutului de Medicină din Chișinău, azi Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemițanu” din Republica Moldova. Ulterior, până în 1990, a fost șef de laborator patomorfologie la Institutul de Oncologie din Chișinău. Din 1990 este colaborator științific principal la aceeași instituție. Din 1965 este doctor habilitat în medicină, iar din 1967 profesor universitar. Este membră a Societății Oncologilor din Moldova și membră de onoare a Societății de Anatomie Patologică din România.[1]
Iraida Iacovleva a publicat peste 150 de lucrări de profil. A contribuit la cercetarea epiteliului colului uterin în raport cu vârsta, evidențierea de noi forme de neoplazii metaplastice din colul uterin, descrierea deosebirilor metastructurale ale epiteliilor pavimentoase autentice și metaplastice ale colului uterin etc.[1]
A fost distinsă cu distincțiile sovietice Savant Emerit al RSSM (1967) și Ordinul Steagul Roșu (1971).[1] În 2000, a fost decorată cu Ordinul Gloria Muncii de către Președintele Petru Lucinschi,[2] iar în 2016 a fost menționată cu Medalia jubiliară a Academiei de Științe a Moldovei.[3]
·         1931: Alfred Brendel, pianist austriac
* 1931: Robert Selden Duvall (n. 5 ianuarie 1931) este un actor și regizor american.
·         1932: Umberto Eco (n. 5 ianuarie 1932, Alessandria, Piemont – d. 19 februarie 2016, Milano) a fost un scriitor italian, editor, filosof și semiotician.[12] Este cunoscut în special pentru romanul său Numele trandafirului (Il nome della rosa, 1980), în care a combinat elemente de semiotică într-un cadru ficțional combinat cu analiză biblică, studii medievale și teorie literară. De atunci a scris mai multe romane, incluzând Pendulul lui Foucault și Insula din ziua de ieri Cel mai recent roman al său, Cimitirul din Praga, publicat în 2010, este un best-seller. Umberto Eco a fost președintele Școlii Superioare de Studii Umaniste, Universitatea din Bologna, și membru onorific al colegiului Kellogg, Universitatea din Oxford.[13] A scris texte academice, cărți pentru copii și multe eseuri.
·         1932: Raisa Gorbaciova, soția fostului lider sovietic Mihail Gorbaciov (d. 1999)
* 1935: Coleta de Sabata (n. 5 ianuarie 1935, Arad) este o scriitoare română, rector al Institutului Politehnic „Traian Vuia” din Timișoara în perioada 1981-1989.[3][4]
Devine cadru didactic la politehnica din Timișoara, urcând toate treptele didactice. În 1981 devine rector al institutului, funcție pe care o va deține pe durata a două mandate, până în noiembrie 1989.
Domeniul de cercetare este captarea energiei solare, rezultatele obținute fiind publicate atât în cărți[5] cât și în reviste de profil, ca Thermal Science Journal.[6]
Din 1990 este profesor consultant și conducător de doctorat în domeniul energiei solare
·         1937: Robert Duvall, actor american
·         1938: Juan Carlos I de Bourbon (n. 5 ianuarie 1938, Roma) a fost rege al Spaniei din 22 noiembrie 1975 până pe 19 iunie 2014, conform constituției Spaniei, care îl recunoaște ca simbol de unitate națională și legitim moștenitor al dinastiei istorice.
Juan Carlos I are ca titlu monarhic (Juan Carlos Alfonso Victor Maria de Borbon y Borbon-Dos Sicilias) este nepotul lui Alfonso XIII și fiul lui Juan de Borbon, Conte de Barcelona și al Mariei de las Mercedes de Borbon și Orleans, Prințesă a celor două Sicilii.
La 2 iunie 2014, Juan Carlos a anunțat că a decis să abdice în favoarea fiului său, Felipe. Juan Carlos a devenit al patrulea monarh european care abdică în doar un an și jumătate, în urma Papei Benedict al XVI-lea(28 februarie 2013), regina Beatrix a Olandei (30 aprilie 2013) și regele Albert al II-lea al Belgiei (21 iulie 2013).[1][2]
* 1941: Hayao Miyazaki (宮崎 駿 Miyazaki Hayao?, n. 5 ianuarie 1941[10])) este un regizor, producător, scenarist, animator, scriitor și desenator de manga japonez. Cu o carieră de peste cincizeci de ani, Miyazaki este comparat cu Walt Disney, Steven Spielberg și Orson Welles.[11] În 2002 a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film de animație pentru Călătoria lui Chihiro, iar în 2014 a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră.[12]
* 1942: Mitrofan Ciobanu (n. 5 ianuarie 1942) este un specialist în domeniul topologiei și matematicii, care a fost ales ca membru corespondent (1995) și apoi membru titular (2000) al Academiei de Științe a Moldovei. 
* 1942: Prof.univ.dr. Alexandru Lupaș (n. 5 ianuarie 1942 la Arad - d. 14 august2007 la Sibiu) a fost un matematician român, având contribuții importante în analiza numerică. Are două doctorate în matematică (în Germania și în România, la Cluj Napoca). A fost profesor la Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.
·         1943 - S-a născut muzicologul şi compozitorul Florian Lungu.

* 1944: Nifon Mihăiță (n. 5 ianuarie 1944, Crețești-Vidra, județul Ilfov (interbelic)) este un arhiepiscop român, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Exarh Patriarhal pentru relațiile Patriarhiei Române cu instituțiile creștine internaționale și cu instituțiile europene. Ziarul Evenimentul zilei a publicat în 2 aprilie 2001 extrase dintr-o notă de convorbire din 1975, în care Nifon informa autoritățile comuniste asupra exilului românesc din Londra, oferind informații despre Ion Rațiuși fostul suveran Mihai al României, printre alții.[1]

·         1946: Diane Keaton, actriță americană
* 1949: Leo Butnaru (n. 5 ianuarie 1949, comuna Negureni, județul Orhei, Republica Moldova) este un poet, prozator, istoric literar, eseist și traducător român. Licențiat în jurnalism și filologie al Universității de Stat din Chișinău (1967–1972).
·         1950: Ioan Petru Culianu (n. 5 ianuarie 1950, Iași - d. 21 mai 1991, Chicago), istoric al religiilor, scriitor și eseist de origine română. A fost profesor de istoria religiilor invitat la Divinity School, University of Chicago. Discipol și protejat al lui Mircea Eliade. A fost asasinat prin împușcare, la 21 mai 1991, în WC-ul din clădirea Universității din Chicago, după ce primise cartea verde și urma să fie angajat ca profesor asociat la Divinity School (apud.Ted Anton). Crima nu a fost elucidată.
A fost asasinat la 21 mai 1991, la Chicago, în plină forță creatoare. Înainte de asasinarea în stil KGB („O tipică execuție în stil KGB-ist”, a comentat ulterior Ion Pacepa[6]) primise scrisori de amenințare cu moartea; amenințările se intensificaseră în urma publicării unui interviu incendiar în Revista 22 din 5 aprilie 1991, ca și în urma vizitei la Chicago a fostului suveran al României, Regele Mihai I, și a familiei regale, în aprilie 1991. Pe fondul unei puternice campanii antiregaliste care se desfășura în România, Ioan Petru Culianu a militat pentru o schimbare de regim, pentru revenirea Regelui în țară.
În ce privește mobilul crimei, scenariul cu cea mai mare "priză" a fost acela că profesorul Culianu a fost asasinat din cauza criticilor aduse Guvernului Român, el afirmând în mai multe rânduri că Securitatea încă funcționează ca parte a Serviciului Român de Informații, deși oficialii români susțineau că a fost desființată în timpul Revoluției.[7]

·         1951 - S-a născut actorul şi regizorul italian Christian de Sica.
* 1954: Theodore Marvin "Ted" DiBiase Sr. (n. 5 ianuarie 1954)[5] este un wrestler profesionist, comentator de wrestling și manager de wrestling retras din activitate. Este cel mai bine cunoscut din perioada în care a lucrat pentru WWF ca "Omul Milionului de Dolari" (engl.Million Dollar Man) Ted DiBiase. A câștigat turneul WWF King of the Ring în 1988. De asemenea, deoarece nu a ajuns niciodată campion mondial în WWF, el și-a creat propria centură, Million Dollar Championship, nerecunoscută însă de WWE. Este foarte cunoscut și pentru râsul său diabolic.
* 1958: Ion Draica (n. 5 ianuarie 1958, Constanța) este un luptător român, laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1984 de la Los Angeles, după ce a ocupat locul 4 la Moscova 1980. A fost campion mondial în 1978, vicecampion mondial în 1982, medaliat cu bronz la Campionatul Mondial în 1981, campion european în 1977, 1978, 1979, și vicecampion european în 1983.
A crescut în Constanța aproape de complexul sportiv „Tomis”. La vârsta de șapte ani s-a apucat de lupte greco-romane sub îndrumarea lui Constantin Ofițerescu, cu care s-a pregătit toată carieră.[1]
După ce s-a retras a devenit conducător sportiv la Farul Constanța, apoi a fost ales președintele al Federației Române de Lupte.[1] A intrat în afaceri după Revoluția din 1989. A înființat 27 de firme în numeroase sectoare de activitate, de la electronice la alimentație. S-a angajat în politică cu Partidul Noua Românie. În anul 2005 a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru înșelăciune.[2] A fost grațiat în 2007 din motive medicale de președintele Traian Băsescu.[2]
* 1960: Glenn Peter Strömberg (n. 5 ianuarie 1960) este un fost fotbalist suedez. A câștigat Cupa UEFA cu clubul IFK Göteborg în anul 1982.
* 1962 Shinobu Ikeda (n. 5 ianuarie 1962) este un fost fotbalist japonez.:
* 1963:  Sebestyén Csaba-István (n. 5 ianuarie 1963) este un deputat român, ales în 2016.
* 1965: Laurențiu Chirvăsuță (n. 5 ianuarie 1965) este un deputat român, ales în 2012 din partea Partidului Social Democrat.
* 1965: Vincent Peter "Vinnie" Jones (n. 5 ianuarie 1965) este un actor britanic și fost jucător de fotbal profesionist.
Născut în Watford, Hertfordshire, Vinnie Jones a reprezentat ca jucător, echipa națională de fotbal a Țării Galilor, fiind desemnat și căpitan al ei. În componența "Găștii nebune", Jones a câștigat Cupa Angliei în 1988 cu Wimbledon, club pentru care el a jucate peste 200 de meciuri între 1986 și 1998. De asemenea el anterior a mai jucat pentru Chelsea și Leeds United.
El a profitat de imaginea de tip dur ca fotbalist și este cunoscut și ca actor pentru stilul său agresiv și comportament intimidant, de multe ori fiind selectat în roluri de antrenori, huligani și criminali violenți.
În 1998 a debutat ca actor în pelicula Lock, Stock and Two Smoking Barrelsde Guy Ritchie, iar peste un an s-a retras definitiv din fotbalul profesionist dedicându-se cinematografiei. De atunci, el a apărut în peste 25 de filme ca Snatch, X-Men: The Last Stand, unde a jucat rolul lui Juggernaut.[1][2]
·         1967: Adrian Mihai Cioroianu (n. , Craiova, România) este un autor, istoric, jurnalist, eseist și om politic român, care a îndeplinit funcția de ministru al afacerilor externe în cabinetul Tăriceanu (în perioada 5 aprilie 2007 - 15 aprilie 2008).
Profesor universitar la Facultatea de Istorie de la Universitatea București, el este autorul mai multor cărți de istorie a României (și în special de istorie a României comuniste). Este cunoscut și în calitate de coautor de manuale de liceu.
Membru al Grupului de Dialog Social, el s-a alăturat Partidului Național Liberal și a fost ales în Senatul României pentru județul Timiș în anul 2004. După aderarea României la Uniunea Europeană la 1 ianuarie2007, el a îndeplinit funcția de europarlamentar, membru în Alianța Liberalilor și Democraților pentru Europa (ALDE) și vicepreședinte al Grupului ALDE din Parlamentul European. La data de 5 aprilie 2007, Cioroianu a devenit ministru al afacerilor externe în guvernul Tăriceanu remaniat. Din 2012 este decan al Facultății de Istorie a Universității din București.
Începând din anul 2015, Adrian Cioroianu este ambasador al României pe lângă UNESCO.[1] Adrian Cioroianu a fost căsătorit timp de 10 ani cu Luminița, o traducătoare de limba engleză, de care a divorțat în anul 2003. Cei doi au împreună un băiat
* 1967: Joe Flanigan (n. 5 ianuarie 1967, Los Angeles, California) este un actor american de televiziune cel mai cunoscut pentru interpretarea Colonelului John Sheppard din Stargate Atlantis.
* 1968: Peter René Baumann (n. 5 ianuarie 1968), cunoscut mai bine sub numele de DJ BoBo, este un cântăreț, compozitor, dansator și producător de muzică elvețian. DJ BoBo a vândut 14 milioane de înregistrări în întreaga lume și a lansat 11 albume de studio, precum și o compilație de câteva albume, care au inclus hit-urile sale anterioare într-un format refăcut.[1]
·         1969 - S-a născut Marilyn Manson (Brian Warner), solist american de muzică rock.
·         1973: Irinel Ioan Stativă, politician român
·         1975: Bradley Charles Cooper[1] (n. 5 ianuarie 1975, Philadelphia, Pennsylvania) este un actor și producător american.
După ce absolvit Academia Germantown în 1993, Cooper a urmat Universitatea Georgetown, pe care a absolvit-o cu o diplomă în engleză în 1997. Mai târziu, a studiat la Actors Studio Drama School la Universitatea New School înainte de a-și începe cariera profesională în serialul Sex and the City în 1998. A debutat cu filmul Wet Hot American Summer (2001), înainte de a obține prea bine cunoscutul rol ca Will Tippin în serialul plin de succes Alias (2001–2003).
Cooper a jucat în filmul de familie I Want to Marry Ryan Banks (2004), și a apărut în serialul Jack & Bobby (2004–2005). A jucat în comedia de succes Wedding Crashers (2005), precum și în filmul Failure to Launch(2006) ca prietenul lui Matthew McConaughey. Cooper a jucat în rol principal în Kitchen Confidential, bazat pe memoriile lui Anthony Bourdain, care a debutat în septembrie 2005.
În martie 2006, Cooper a jucat în Three Days of Rain pe Broadway cu Julia Roberts și Paul Rudd la Teatrul Bernard B Jacobs.
S-a căsătorit cu actrița Jennifer Esposito. Ei s-au căsătorit printr-o mică ceremonie în 30 decembrie 2006.
* 1976: Dennis Șerban (n. 5 ianuarie 1976 în București) este un fotbalist și antrenor român retras din activitate.
* 1976: Adrian Toma (născut pe 5 ianuarie 1976 în Focșani, Vrancea) este un fost fundaș român de fotbal. A debutat în Liga 1 pe 4 martie 2000 în meciul Rocar București - Oțelul Galați 3-2.
* 1977: Bojan Alexandrović (alternativ: Boian Alexandrovici sau Boian Alexandru, n. 5 ianuarie 1977 la Negotin, Serbia[1]) este un preot român ortodox din estul Serbiei (Timoc), paroh de Malainița și Remesiana, precum și protopop al Protopiatului Dacia Ripensis (fiind hirotonit de episcopul român Daniil de la Vârșeț) cu sediul la Negotin. S-a născut în 1977 la Negotin, unde și-a petrecut copilăria. Descendent al unei familii de români timoceni,bunicii din partea tatălui, originari din satul Malainița, situat la câțiva kilometri nord-vest de Negotin. Actualmente, Bojan Alexandrovič locuiește în Malainița, unde slujește în prima biserică ortodoxă în care limba liturgică este româna. Deocamdată doar în Iasicuva (sârb. Jasikovo), în Bigrenița(sârb.: Bigrenica) și Samarinovăț (sârb: Samarinovac) s-au mai ridicat astfel de biserici (sau se află în construcție). La Malainița este plănuită ridicare unei biserici mai mari, biserica actuală urmând să fie transformată în mănăstire.
În 2003, Boian Alexandrovici a ridicat la Mălăinița din fonduri proprii, pe un teren aflat în proprietatea sa, prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Urmează un conflict îndelungat cu autoritățile sârbe, care cereau demolarea lăcașului, invocând ilegalitatea acestei construcții. Un oponent vehement a lui Alexandrovic este și Biserica Ortodoxă Sârbăcare se teme să-și piardă influența în acest colț al Serbiei. Scandalul a ajuns să fie comentat în presa internațională. În aprilie 2005, incidentul a fost discutat și la adunarea Consiliului Europei. La sfârșitul anului 2006, ipodiaconul Boian Alecsandrovic, a fost condamnat la două luni de inchisoare, cu suspendare.
În martie 2008 părintele Bojan Aleksandrović a fost decorat de către ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al României la Belgrad, Ion Macovei, Ordinul "Meritul Cultural" în grad de Comandor, înalta distincție conferită de președintele României, Traian Băsescu. Înalta distincție a fost decernată de către București "în semn de apreciere deosebită pentru atașamentul și angajamentul său constant față de promovarea identității culturale, lingvistice și religioase a românilor din Serbia".
Cu toate acestea, atacurile Bisericii Ortodoxe Sârbe împotriva preotului român au continuat. Acesta fost caterisit pe motiv că a oficiat slujbe în limba română într-o biserică din Serbia. Sentința de excomunicare, pronunțată pe 16 octombrie 2008 de către Iustin, episcopul ortodox sârb al Timocului, a fost comunicată și preotului Bojan Aleksandrovici, care a fost judecat în absență. În actul semnat de episcopul Iustin se arată următoarele: „Boian Aleksandrovici, fost cleric al episcopiei de Timoc, a disprețuit pe episcopul său competent și fără aprobare și acord al bisericii noastre a fost hirotonit în treapta preoției de către un episcop al Bisericii Ortodoxe Române. Ca urmare, pe presbiterul Boian Aleksandrovici îl caterisim din treapta preoției și îl întoarcem în rândul laicilor fără drepturi și funcții“.
Sfântul Sinod al BOR, întrunit la 30 octombrie 2008 la București, considera "invalid actul de caterisire a părintelui Bojan Alexandro­vici de la Malainița (Valea Timo­cului) de către tribunalul bise­ricesc al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timoc, deoarece preotul român nu este cleric al Bisericii Ortodoxe Sârbe. De asemenea, Membrii Sfantului Sinod au constatat faptul că Episcopia Ortodoxă Sârba a Timocului nu respecta cele convenite în cadrul Comisiei mixte de dialog a celor doua Biserici Ortodoxe, din aprilie 2006, adică asigurarea serviciilor religioase în limba română pentru comunitățile românești"
Pe 21 ianuarie 2009, părintele Boian Alexandrovici, Protopop de Dacia Ripensis (Valea Timocului/Serbia), a primit o înștiințare ultimativă de la primaria din Negotin în care i se dă un termen de 15 zile pentru dărâmarea fundației celei de-a doua biserici românești în localitatea Malainița, fundație sfințită în martie 2008.[2]
* 1978: January Kristen Jones (n. 5 ianuarie 1978) este o actriță americană. A devenit cunoscută datorită rolurilor Betty Draper din Mad Men și Cadence Flaherty din American Wedding. A jucat rolul principal în filmul Love's Enduring Promise, unde a interpretat rolul celui mai mare copil de familie, care se îndrăgostește de un bărbat misterios care îi salvează viața tatălui său. A fost apreciată și pentru rolurile avute în Anger Management (2003), Pur și simplu dragoste și Dirty Dancing: Havana Nights. În anul 2005 a apărut în The Three Burials of Melquiades Estrada, regizat de Tommy Lee Jones. În pelicula We Are Marshall (din 2006) a jucat rolul lui Carol Dawson, soția antrenorului de fotbal William "Red" Dawson. A apărut în sezonul 18 al serialului Lege și ordine, în episodul "Quit Claim". A jucat și în producția britanică The Boat That Rocked. În anul 2002 a apărut în topul Celor mai atrăgătoare femei alcătuit de revista Maxim, pe locul 82. În mai 2009 a apărut pe coperta revistei GQ. În 2009 a fost gazda show-ului Saturday Night Live, unde a interpretat câteva piese ale trupei Black Eyed Peas. Prestația ei a fost foarte contestată la acea vreme. În august 2010, în presa de specialitate au apărut stiri potrivit cărora ea ar fi fost distribuită în Emma Frost din X-Men: First Class, regizat de Matthew Vaughn. În 2011 apare împreună cu Liam Neeson și Diane Kruger în thrillerul Necunoscutul, regizat de Jaume Collet-Serra.
* 1981: Joel Thomas Zimmerman (n. 5 ianuarie 1981), cunoscut mai ales cu numele de scenă deadmau5 (română Șoarece mort), este un muzician și producător canadian de muzică house, electro house și house progresiv stabilit în Toronto. Melodiile sale au fost incluse în albume compilații ca In Search of Sunrise 6: Ibiza, Tech-Trance-Electro-Madnessal MixMag (mixat de deadmau5 însuși), și au fost difuzate inclusiv la emisiunea radio A State of Trance găzduită de Armin van Buuren. Albumul său de debut, Get Scraped, a fost lansat în 2006.[4] Conform revistei de specialitate din lumea DJ-ilor, DJ Magazine, deadmau5 se clasează pe locul 4[5] și pe același loc în topul celor mai buni DJ ai momentului conform The DJ List.[6]
A colaborat și cu alți DJ-i precum Kaskade, MC Flipside, Rob Swire de la formația Pendulum, și Steve Duda sub numele de BSOD.[7] Este cunoscut pentru capul de șoarece pe care îl poartă în spectacolele sale pe care l-a creat în timp ce învăța să folosească un program de grafică 3D.[8]
* 1982: Andi Cristea (nume complet: Andi Lucian Cristea), (n. 5 ianuarie 1982, Buzău) este un politician român, membru al Partidului Social Democrat. Din mai 2014 este Membru al Parlamentului European, activând în Grupul Alianței Progresiste a Socialiștilor și Democraților. Andi Cristea este vicepreședinte al Comisiei pentru Afaceri Externe (AFET), Președinte al Delegației la Comisia parlamentară de Asociere UE-Moldova (D-MD), membru în Delegația la Adunarea Parlamentară Euronest (DEPA) și membru al Conferinței președinților de delegație (CPDE).
* 1982: Adrian Ioan Drida (n. 5 ianuarie 1982, Sântana) este un fotbalist român, care în prezent este liber de contract.
* 1982: Anastasiia Pidpalova (n. 5 ianuarie 1982 în Herson)[1] este o jucătoare de handbal din Ucraina. În prezent evoluează la clubul rusesc Dinamo Volgograd.
* 1982: Jaroslav Plašil (n. 5 ianuarie 1982, Opočno, Cehoslovacia, astăzi în Cehia) este un fotbalist ceh care joacă pentru clubul francez de primă ligă Girondins de Bordeaux.[1]
* 1983: Júlia Gonçalves de Almeida (n. 5 ianuarie 1983) este o actrițăbraziliană. Ea este fiica scriitorului de telenovele Manoel Carlos.[2]
* 1983: Iosif Chirilă (n. 5 ianuarie 1983) este un canoist de origine română, dublu campion mondial în anii 2005 și 2007.
* 1985: Victor Bulat (n. 5 ianuarie 1985) este un fotbalist care joacă pentru clubul moldovean Dacia Chișinău. Are 7 selecții la echipa națională de fotbal a Republicii Moldova.
* 1985: Sînziana Bucura Nicola[1] (n. 5 ianuarie 1985, București) este o actriță, scenaristă și regizoare română. Este cunoscută pentru rolul Nadia din filmul O lună în Thailanda,[2] debutul în lungmetraj al regizorului Paul Negoescu,[3] dar și pentru dublajele la animații precum Ben 10, Angelo e cel mai tare și Minionii. Joacă mult în teatre independente[4] – Teatrul Act, Teatrul Metropolis, Green Hours și Godot Café-Teatru.[5] Alături de Ionuț Grama, Florina Gleznea și Emil Măndănac formează una dintre cele mai longevive echipe din zona teatrală independentă.[6] În 2013 scrie și regizează scurtmetrajul Duminică,[7] selectat în 2014 la Festivalul Filmwinter de la Stuttgart, Germania, unde câștigă Premiul Norman pentru cel mai bun scurtmetraj.[5] Din 2015 este coordonator producție la studioul Fast Production Film,[1] unul din principalii realizatori de dublaje de filme și de desene animate din Europa.[8]
Pe lângă actorie, a lucrat ca jurnalist pentru reviste de cultură.[9]
Debutează în 2006 în serialul La urgență, primul serial românesc despre viața unui grup de medici.[11] Urmează apariții în scurtmetrajele Bucătărie chinezească (2008) și Piscine, Germania (2009),[12] pentru ca în 2012 să aibă unul din rolurile principale în pelicula O lună în Thailanda, regizată de Paul Negoescu.
Scurtmetrajul Duminică reprezintă debutul Sînzianei în regie și scenariu.[12] De-a lungul carierei a participat la festivale importante precum Biennale di Venezia (2012),[13] Festivalul de Film de la Sarajevo (2013) sau Stuttgarter Filmwinter (2014).[12]

Filme

  • Ultimele 5 minute (2011)
  • O lună în Thailanda (2012) – Nadia
  • Chosen (2016) – Jessica

Filme regizate

  • Duminică (2013) – scurtmetraj
  • Violare de domiciliu (2015) – scurtmetraj[14][15]

Teatru

* 1986: Viktoria Borșcenko (n. 5 ianuarie 1986, în Herson) este o jucătoare de handbal din Ucraina legitimată la clubul Rostov-Don și care joacă pentru echipa națională de handbal feminin a Ucrainei.[2] Viktoria Borșcenko evoluează pe postul de extremă stânga.
Ea s-a transferat la Rostov-Don în iunie 2013.[3]
* 1986: Milan Perendija (Chirilice sârbe: Mилaн Пepeндиja ; n. 5 ianuarie 1986 în Belgrad) este un fotbalist sârb care în Rimânia a jucat pentru FC Oțelul Galați.
* 1986: Iana Șemiakina (în ucraineană Яна Шемякіна) (n. 5 ianuarie 1986, Liov) este o scrimeră ucraineană specializată pe spadă.
A cucerit titlul european în 2005 la Zalaegerszeg, câștigând finala cu unguroaica Hajnalka Tóth. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, dar a pierdut în primul tur cu Jesika Jiménez din Panama. La ediția din 2012 la Londra a ajuns în finala după ce a trecut de româncele Ana Maria Brânză și Simona Gherman, respectiv în optimile și în sferturile de finală. A învins-o la o tușă pe germanca Britta Heidemann, câștigând medalia de aur.[1]
* 1987: Emilian Crețu (n. 5 ianuarie 1987, Negureni, Telenești, RSS Moldovenească, azi Republica Moldova) este un actor, prezentator TV din Republica Moldova, de asemenea acesta este lector superior la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice.[1][2]
* 1990: Leroy Johan Fer (n. 5 ianuarie 1990) este un fotbalist olandez care joacă pe postul de mijlocaș la clubul galez din Premier League, Swansea City și la echipa națională de fotbal a Olandei.
* 1991: Nelu Nicolae (n. 15 martie 1991, Craiova) este un fotbalist român. A jucat la Universitatea Craiova, UTA, Râmnicu Vîlcea și FC Podari.[1]
* 1991: Alexandru Ioan Sorian (n. 5 ianuarie 1991, Sânmartin) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de mijlocaș stânga la clubul din Liga a III-a, Luceafărul Oradea.
* 1994: Claudiu Bumba (n. 5 ianuarie 1994, Baia Mare) este un fotbalist român care evoluează la clubul din Liga I la Concordia Chiajna.
* 1996: Maxim Alexander "Max" Baldry (n. 5 ianuarie 1996) este un actor englez cunoascut pentru rolul Stepan din filmul Vacanța lui Mr. Bean. A mai jucat și în The Little Polar Bear 2:The Mysterious Island în 2005 unde a interpretat vocea lui Chucho, în serialul televizat "Rome", episoadele "A Necessary Fiction"; "Deus Impeditio Esuritori Nullus" și "De Patre Vostro" unde a interpretat rolul lui Caesarion, fiul lui Iulius Cezar și Cleopatra.
Deși Baldry s-a născut la Londra, datorită serviciului tatălui său a crescut la Moscova și Varșovia, unde a frecventat școala; se întoarce în Londra în 2003. Astfel Baldry vorbește fluent engleza și rusa. A frecventat școala Gayhurst, o școală prestigioasă din Buckinghamshire. Max a practicat dansul, cântatul și lecțiile de actorie la școala de teatru Jackie Plamer. Părinții lui sunt Simon Baldry si Carina Baldry.


Decese

·         842: Abu Ishaq 'Abbas al-Mu'tasim bin Harun al-Rashid (Arabă: أبو إسحاق عباس المعتصم بن هارون الرشيد‎; 795 – 5 ianuarie 842), cunoscut mai bine sub numele de al-Mu'tasim bi-'llah (المعتصم بالله, "Cel ce caută refugiu la Dumnezeu"), a fost cel de-al optulea calif abbasid. Acesta a domnit din 833 până la moartea sa, în 842. Înainte de a deveni calif, al-Mu'tasim și-a dobândit reputația de comandant militar iscusit în Anatolia. În timpul domniei fratelui său, al-Mamun, al-Mu'tasim a fost guvernator al Egiptului. El a devenit calif al Imperiului Abbasid după moartea fratelui său, în 833. În perioada de domnie a lui al-Mu'tasim, este plasat momentul constituirii corpului de armată alcătuit din soldați-sclavi turci(mamālīk).[1][2]
Al-Mu'tasim s-a remarcat, printre altele, prin faptul că a fost un calif războinic, purtând în mod constant războaie, atât împotriva Imperiului Bizantin, cât și împotriva diverselor grupări rebele din interiorul Califatului Abbasid. Cea mai notabilă realizare a sa pe plan intern a fost înăbușirea revoltei khurramite.[1][2]
Al-Mu'tasim s-a îmbolnăvit spre sfârșitul anului 841. Acesta a decedat pe 5 ianuarie 842, la Samarra.[3] În ziua în care a murit al-Mutasim, fiul acestuia, al-Wathiq, a depus jurământul de credință și a devenit noul calif al Imperiului Abbasid.[9]
Istoricii au pus adesea accentul pe lipsa de cultură a califului al-Mu'tasim, în comparație cu fratele său, al-Ma'mun, însă acesta s-a remarcat prin calitățile sale de comandant militar și de suveran, sub conducerea căruia, Califatul Abbasid a continuat să fie o entitate politică și militară solidă.[1]
·         1066: Eduard Confesorul (c. 1003 / 1004 - 5 ianuarie 1066)[1], fiul lui Ethelred al II-lea al Angliei, a fost penultimul rege anglo-saxon al Angliei și ultimul al Casei de Wessex, din 1042 până la moartea sa.
Eduard a fost văzut ca o persoană pioasă, iar domnia sa a fost notabilă datorită dezintegrării puterii regale în Anglia și a avansului puterii familiei Godwin. Biografii săi, Frank Barlow și Peter Rex, îl prezintă pe rege ca fiind unul de succes, energic, plin de resurse și uneori nemilos, dar a cărui reputație a fost pătată pe nedrept de către cucerirea normandă la scurt timp după moartea sa. Alți istorici sunt de părere că aceste lucruri sunt parțial adevărate. În opinia lui Richard Mortimer, întoarcerea Godwinilor din exil în 1052 a însemnat sfârșitul efectiv de exercitare a puterii sale.
Eduard l-a succedat pe fiul cel mare al lui Knut, Hardeknud, restabilind ordinea Casei de Wessex după o perioadă de dominație daneză, de când Knut cucerise Anglia în 1016. Când Eduard a murit în 1066, el a fost urmat de Harold Godwinson (cumnatul său) care a fost învins și ucis în același an de către normanzii lui William Cuceritorul în Bătălia de la Hastings.
Eduard este numit Confesorul, fiind porecla unuia care a trăit o viață de sfânt, dar care nu a fost martir. El a fost canonizat în 1161 de către Papa Alexandru al III-lea și este comemorat pe 13 octombrie de către Biserica Angliei și Biserica Romano-Catolică din Anglia și Țara Galilor. Sfântul Eduard a fost unul dintre sfinții naționali ai Angliei până la Regele Eduard al III-lea, care l-a adoptat pe Sfântul George ca sfânt protector al Angliei în jurul anului 1350.
·         1430: Philippa a Angliei (4 iunie 1394 – 5 ianuarie 1430), de asemenea cunoscută ca Philippa de Lancaster, a fost regină consort a Danemarcei, Suediei și Norvegiei din 1406 pînă în 1430. A fost soția lui Eric de Pomerania, care a condus cele trei regate. Regina Philippa a fost de facto regentă a Suediei în 1420 și regentă a Danemarcei și Norvegiei din 1423 până în 1425.[1]
Philippa s-a născut la castelul Peterborough ca fiica lui Henry Bolingbroke (mai târziu regele Henric al IV-lea al Angliei) și a soției acestuia, Mary de Bohun. În 1401, regele Henric a sugerat reginei Margaret I a Danemarcei o alianță între Anglia și Uniunea Kalmar consfințită printr-o căsătorie între moștenitorul Angliei și Catherine, sora moștenitorului tronurilor nordice. Margaret nu a putut fi de acord cu condițiile căsătoriei; în schimb, Philippa a fos logodită cu Eric și proclamată regină în 1405.
La 26 octombrie 1406, la Lund, Philippa care avea 13 ani s-a căsătorit cu Eric de Pomerania.
·         1465: Charles de Valois (n. 24 noiembrie 1394 - d. 5 ianuarie 1465) a fost Duce de Orléans, dar și un poet francez, cunoscut pentru celebrele sale rondeluri, balade și versuri ocazionale.
Charles s-a căsătorit de trei ori. Prima lui soție a fost Isabella de Valois(fiica regelui Carol al VI-lea al Franței și văduva regelui Richard al II-lea al Angliei), cu care s-a căsătorit la Compiègne în 1406; a murit la naștere. Fiica lor, Joan s-a căsătorit cu Ioan al II-lea de Alençon în 1424 la Blois.
A doua soție a fost Bonne de Armagnac, fiica lui Bernard al VII-lea, Conte de Armagnac, în 1410. Bonne a murit înainte ca el să se întoarcă din captivitate.
La întoarcerea sa în Franța, în 1440, Charles s-a căsătorit cu Maria de Cleves (fiica lui Adolph I, Duce de Cleves) și au avut trei copii:
·         1477: Carol Temerarul (franceză Charles le Téméraire)[1] (10 noiembrie 1433, Dijon – 5 ianuarie 1477, Nancy), botezat Charles Martin, a fost Duce de Burgundia între 1467 și 1477. Cunoscut drept Carol cel Groaznic de către dușmanii săi,[2] a fost ultimul Valois Duce de Burgundia. După moartea sa timpurie, ducatul de Burgundia a fost reintegrat în regatul francez. 
·         1589: Caterina de' Medici (n. 13 aprilie 1519, Florența - d. 5 ianuarie 1589, Blois) a fost regina Franței și soția regelui Henric al II-lea al Franței, precum și mamă a trei regi aparținând Casei de Valois. S-a născut în Italia, purtând numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de' Medici, iar mai târziu a trăit în Franța sub numele Catherine de Médicis. Mai întâi regină, apoi regentă a Franței, Caterina a fost o figură emblematică a secolului al XVI-lea. Numele său este legat de războaiele religioase. Rolul său în masacrul din Noaptea Sfântului Bartolomeu face din ea o figură controversată, chiar și în prezent.
Născută în Florența, a fost fiica lui Lorenzo II de Medici, duce de Urbino, (nepotul lui Lorenzo Magnificul) și a prințesei Madeleine de la Tour d'Auvergne. Și-a pierdut ambii părinți prematur, Madeleine moare la 28 aprilie 1519 de febră puerperală, iar Lorenzo moare câteva zile mai târziu; Caterina rămâne orfană la 3 săptămâni. Este încredințată mătușilor ei și papei Leon al X-lea, care aparținea și el familiei Medici.
 A fost o femeie puternică, la fel ca vecina ei, Elisabeta I. Când Henric al II-lea a murit, ea era doar o văduvă singură, de origine italiană, cu cinci copii minori și două familii puternice (Guise și Bourbon) care încercau să preia puterea
A făcut totul pentru a păstra tronul pentru fii săi. Practic, autoritatea ei a fost mereu condiționată de războaiele civile. Politica ei a apelat uneori la măsuri disperate pentru a menține familia Valois la putere. Fără ea nici unul dintre fii ei nu ar fi reușit să rămână la putere. Anii în care a condus au fost numiți „anii Caterinei de Medici”
·         1655: Papa Inocenţiu al X-lea; (n. 1574).
·         1762: Elisabeta Petrovna (rusă Елизаве́та (Елисаве́т) Петро́вна) (29 decembrie [S.V. 18 decembrie] 1709 — 5 ianuarie 1762 [S.V. 25 decembrie1761]), cunoscută și ca Elisabeta, a fost o împărăteasă a Rusiei (1741 – 1762) care a implicat țara în Războiul austriac de succesiune (1740 – 1748) și în Războiul de 7 ani (1756 – 1763). Este cunoscută pentru dorința de expansiune teritorială a Rusiei. Politica sa internă a permis nobilimii să obțină o poziție dominantă în cadrul guvernului local, dar cu puteri limitate. Ea a încurajat înființarea de către Lomonosov a Universității din Moscova și a Academiei de Arte Frumoase din Sankt-Petersburg de către Șuvalov. A cheltuit, de asemenea, sume exorbitante pe proiectele grandioase în stil baroc ale arhitectului ei preferat, Bartolomeo Rastrelli, în special în Peterhof și Țarskoe Selo. Palatul de Iarnă și Catedrala Smolnîi rămân principalele monumente ale domniei sale la Sankt Petersburg. În general, ea a fost una dintre cei mai iubiți monarhi ruși, pentru că nu a permis germanilor să ocupe posturi în guvern și nicio persoană nu a fost executată în timpul domniei sale.
În iunie 1756 Elisabeta a suferit un atac cerebral și succesiunea a devenit principalul subiect de la curte. Nepotul ei Petru, în care țarina nu mai avea încredere, căzuse în dizgrație și apăruse zvonul conform căreia împărăteasa îl va numi succesor pe strănepotul ei Pavel. Mama lui Pavel, Ecaterina, a început să discute în secret cu Bestuzev-Riumin și ambasadorul britanic despre cum ar putea obține puterea pentru fiul ei după moartea împărătesei.
Al doilea atac cerebral din 1757 a lăsat-o pe țarină suspicioasă și impulsivă. Împărăteasa a îmbătrânit, a devenit foarte corpolentă, frumusețea ei a pălit și umbla cu multă greutate. La 20 decembrie 1761 a asistat la o reprezentație a teatrului ei privat și și-a afișat public afecțiunea față de strănepotul ei Pavel. După trei zile a suferit un nou atac și a murit în după-amiaza Crăciunului anului 1761.
* 1790: Jacob Christian Schäffer (n. 31 mai 1718, Querfurt – d. 5 ianuarie1790, Regensburg) a fost un teolog luteran german precum unul di cei mai faimoși botaniști, micologi, entomologi, ornitologi, inventatori și scriitori științifici din secolul al XVIII-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Schaeff..
·         1796: Samuel Huntington (stil vechi, 16 iulie, stil nou, 5 iulie 1731 – 5 ianuarie1796) a fost un jurist, om de stat și Patriot din timpul Revoluției americane din Connecticut. Unul din Părinții fondatori ai Statelor Unite ale Americii, Samuel Huntington, în calitatea sa de delegat al Congresului Continental, a semnat Declarația de independență a Uniunii și Articolele Confederației, prima constituție americană. Huntington a fost de asemenea Președintele Congresului continental între 1779 și 1781, șeful Curții supreme de justiție al viitorului stat Connecticut Connecticut (între 1784 și 1785, respectiv cel de-al treilea guvernator al statului Connecticut din 1786 până la decesul său.
* 1806: Christian Friedrich Karl Alexander (24 februarie 1736 – 5 ianuarie 1806) a fost ultimul margraf de Brandenburg-Ansbach (1757-1791) și ultimul margraf de Brandebourg-Bayreuth (1769-1791). În 1791, el a vândut drepturile sale asupra celor două principate regelui Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei.
·         1821:  Moare Alexandru Sutu, ultimul domn fanariot din Tara Româneasca.

·         1827:  Prințul Frederick, Duce de York și Albany (Frederick Augustus; 16 august 1763 – 5 ianuarie 1827) a fost membru al Casei de Hanovra și al familiei regale britanice, al doilea copil și al doilea fiu al regelui George al III-lea. De la moartea tatălui său în 1820 până la propria sa moarte în 1827, a fost moștenitor prezumptiv al fratelui său mai mare George al IV-lea.
* 1885: Peter Christen Asbjørnsen (n. 15 ianuarie 1812 - d. 5 ianuarie 1885) a fost scriitor și savant norvegian. Scrierile și studiile sale folcloristice au avut un rol important în evoluția limbii literare norvegiene, în variantele sale: Bokmål și Nynorsk.
·         1901: Karl Alexander August Johann, Mare Duce de Saxonia (24 iunie1818 – 5 ianuarie 1901) a fost conducător de Saxa-Weimar-Eisenach din 1853 până la moartea sa.
Născut la Weimar, el a fost al doilea fiu însă singurul fiu care a atins vârsta maturității al lui Karl Friedrich, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Maria Pavlovna a Rusiei. Mama lui a angajat ca tutore pentru Karl pe savantul elvețian Frédéric Soret care a devenit o cunoștință apropiată a lui Johann Wolfgang von Goethe.
Când era Mare Duce Ereditar, Karl Alexander a stabilit puternice relații de prietenie cu Fanny Lewald și Hans Christian Andersen, însă aceste relații apropiate s-au terminat în 1849 din cauza războiului împotriva Danemarcei pentru ducatele Schleswig-Holstein. La 8 iulie 1853 tatăl său a murit iar Karl Alexander a devenit Mare Duce.
Karl Alexander a renovat castelul Wartburg și și-a lăsat urma în multe locuri din Eisenach. A fost protectorul lui Richard Wagner și Franz Liszt, a păstrat tradiția de perioadă clasică la Weimar, și-a dat părții vechi a Weimar un aspect nou și mai bun.
A murit la Weimar în 1901, la vârsta de 82 de ani. După moartea sa a fost succedat ca Mare Duce de nepotul său Wilhelm Ernst.
·         1922: Sir Ernest Henry Shackleton (n. 15 februarie 1874, Kilkea, Comitatul Kildare, Irlanda – d. 5 ianuarie 1922, Insula Georgia de Sud) a fost un explorator anglo-irlandez, una dintre principalele figuri ale perioadei cunoscute ca epoca eroică de explorări antarctice. Prima experiență a sa în regiunile polare a venit când a participat, în calitate de al treilea ofițer, la expediția Discovery, condusă de căpitanul Scott, în perioada 1901–04, din care a fost trimis acasă mai devreme pe motive de sănătate. Hotărât să se revanșeze pentru ceea ce el percepea ca pe un eșec personal, s-a întors în Antarctica în 1907 la conducerea expediției Nimrod. În ianuarie 1909, împreună cu trei tovarăși, a efectuat un marș spre sud prin care a stabilit un record la acel moment pentru cea mai mare apropiere de polul sud, la latitudinea de 88°23'S, apropiindu-se la 190 km de Polul Sud, de departe cea mai mare apropiere de pol până la acea vreme. Pentru această realizare, Shackleton a fost înnobilat de regele Edward VII-lea la întoarcerea acasă.
După ce cursa spre Polul Sud s-a terminat în 1912 cu reușita lui Roald Amundsen, Shackleton și-a îndreptat atenția spre ceea ce el considera singurul mare obiectiv al călătoriilor antarctice—traversarea Antarctideide la mare la mare, cu trecere pe la pol. În acest scop, el a făcut pregătiri pentru ceea ce a devenit Expediția Imperială Transantarctică, 1914–17. Această expediție s-a soldat cu un dezastru, deoarece nava principală, Endurance, a rămas blocată în banchiza de gheață și strivită, înainte să acosteze. A urmat o serie de aventuri, încheiată cu salvarea tuturor membrilor echipajului, ceea ce i-a adus lui Shackleton statutul de erou, deși aceasta nu a fost evidentă imediat.[3] În 1921, s-a întors în Antarctica cu expediția Shackleton-Rowett, cu intenția de a efectua un program de activități științifice. Înainte ca expediția să demareze lucrul, Shackleton a murit de atac de cord în timp ce nava sa, Quest, era ancorată în Georgia de Sud. La cererea soției sale, Shackleton a fost înmormântat acolo.
În afara expedițiilor sale, viața lui Shackleton a fost în general una neliniștită și plină de neîmpliniri. În căutarea unor căi rapide de îmbogățire și siguranță, a lansat mai multe afaceri și alte scheme de strâns bani, dintre care niciuna nu a avut succes. Când a murit, datora peste 40.000 de lire (peste 1,5 milioane de lire la nivelul anului 2008).[4]La moartea sa, a fost lăudat de presă, dar după aceea a fost uitat, în timp ce reputația de erou a rivalului său Scott s-a menținut mai multe decenii. Spre sfârșitul secolului al XX-lea, Shackleton a fost „redescoperit”,[5] și a devenit rapid o figură istorică importantă, model de conducător care, în condiții extreme, și-a păstrat echipa unită pentru a duce la îndeplinire o poveste de supraviețuire pe care istoricul polar Stephanie Barczewski o descrie ca „incredibilă”.[6]
* 1925: Yevgenia Bosch (august 1879 – 5 ianuarie 1925) a fost o activistă bolșevică, politician și membră a guvernului Ucrainei.
·         1929: Nicolae Nicolaevici Romanov, Mare Duce al Rusiei (n. 1856)
* 1931: Mihail Rocco (scris și Mihail Roco; n. 1 decembrie 1870, Buciumeni — d. 5 ianuarie 1931, București) a fost un inginer român, întemeietor, alături de Vasile Cristescu, Victor Balaban, Ion Zottu și Ion Ionescu), al revistei Gazeta Matematică.[1] A făcut primii ani de școală la Școala „Cuibul cu barză” din București, liceul la actualul Colegiu Național „Sfântul Sava” din București, apoi Școala Națională de Poduri și Șosele, terminând ca șef de promoție în 1893.
Este cunoscut și pentru realizarea proiectului și supravegherea lucrărilor la clădirea Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, alături de Grigore Cerchez.[2]
·         1933: Calvin Coolidge, al 30-lea președinte al Statelor Unite (n. 1872)
* 1941: Amy Johnson (n. 1 iulie 1903, Hull, Anglia – d. 5 ianuarie 1941) a fost o aviatoare britanică.
Unul dintre cei mai importanți pionieri ai aviației, Amy Johnson, a arătat că femeile pot reuși într-o lume a bărbaților. În 1929, când a învățat să piloteze un avion, Amy Johnson a devenit una dintre primele femei-pilot din lume. Instructorul său de zbor i-a spus că nu va fi luată în serios ca pilot decât dacă va face ceva ieșit din comun, cum ar fi să zboare până în Australia. Astfel, în aprilie 1930, a pornit într-un zbor de 19 zile în jurul lumii. În ciuda vremii potrivnice, a problemelor mecanice și a aterizărilor forțate, a ajuns în Australia și, mai mult decât atât, a intrat în Cartea Recordurilor: pentru acest zbor și pentru multe altele, este cunoscută ca unul dintre cei mai mari aviatori din toate timpurile.
* 1959: Akaki Chkhenkeli (n. , Khoni[*], Georgia – d. , Paris, Franța) a fost un politician social-democrat, avocat și publicist georgian.
A fost un socialist menșevic, unul dintre liderii atât din Rusia, cât și din Georgia. În 1912 a fost ales deputat al Imperiului Rus din districtele Batumi-Karsi și Sokhumi-Okruk. A fost inclus în fracțiunea social-democrată a Dumei de Stat. A fost unul dintre primii menșevici georgieni care au înaintatea cererea de autonomie națională și culturală a Georgiei.
În 1914 a participat la reuniunea de la Bruxelles, convocată de Biroul Social-Democrat Internațional. În 1917 a fost reprezentant temporar al guvernului în Transcaucazia, în calitate de comandant al Comitetului Special al Transcaucaziei. Între 1917-1918 a fost membru al Consiliului Național Georgian și al Comitetului Executiv al acestuia, precum și membru al Consiliului fondator al Georgiei (1919-1921) din partea Partidului Social Democrat din Georgia. A fost ministru al afacerilor interne al Comisariatului Transcaucazian în perioada 1917-1918. În aprilie 1918 a fost șeful guvernului Republicii Democratice Federative a Transcaucaziei.
A fost numit ministru al afacerilor externe al Republicii Democrate Georgia între 1918-1921. Anul 1921 este și anul în care a fost nevoit să emigreze în Occident. 
·         1970: Max Born (n. ,[1][2][3][4][5] Breslau, Imperiul German[6][7][8][9] – d. ,[1][2][3][4][5][10] Göttingen, RFG[11][12][13][14]) a fost un fizician și matematician german care a contribuit la dezvoltarea mecanicii cuantice. El a adus contribuții și în fizica solidului și în optică și a îndrumat activitatea unui număr remarcabil de fizicieni din deceniile anilor 1920 și 1930. Born a primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1954 pentru „cercetarea fundamentală în mecanica cuantică, în special în interpretarea statistică a funcției de undă”.[26][27][28][29]
Născut în 1882 la Breslau, pe atunci în Germania, astăzi în Polonia și cunoscut sub numele de Wrocław, Born a intrat la Universitatea din Göttingen în 1904, unde a găsit trei renumiți matematicieni, Felix Klein, David Hilbert și Hermann Minkowski. El și-a scris teza de doctorat pe tema „Stabilitatea elastică în plan și în spațiu”, câștigând Premiul Catedrei de Filosofie a Universității. În 1905, el a început cercetarea relativității restrânse cu Minkowski, și, ulterior, a scris teza de habilitare pe tema modelului Thomson al atomului. O întâlnire întâmplătoare cu Fritz Haber în Berlin în 1918 a condus la discuții despre modul în care se formează compuși ionici atunci când un metal reacționează cu un halogen, fenomen astăzi cunoscut ca ciclul Born–Haber⁠(d).
În Primul Război Mondial, după ce inițial a fost încadrat ca operator de radio, el a fost mutat, datorită specialității sale, în echipele de cercetare pe tema localizării sunetelor⁠(d). În 1921, Born a revenit la Göttingen, aranjând o angajare pentru vechiul său prieten și coleg James Franck. Sub Born, Göttingen a devenit unul dintre cele mai importante centre pentru fizică din lume. În 1925, Born și Werner Heisenberg au formulat reprezentarea mecanică matriceală a mecanicii cuantice. În anul următor, el a formulat interpretarea astăzi devenită standard a funcției de densitate de probabilitate⁠(d) pentru ψ*ψ din ecuația lui Schrödinger, pentru care a fost distins cu Premiul Nobel în 1954. Influența lui s-a extins mult dincolo de propriile sale cercetări. Max Delbrück, Siegfried Flügge⁠(d), Friedrich Hund⁠(d), Pascual Jordan, Maria Goeppert-Mayer, Lothar Wolfgang Nordheim⁠(d), Robert Oppenheimer, și Victor Weisskopf și-au făcut toți studiile de doctorat sub Born la Göttingen, și printre asistenții săi s-au numărat Enrico Fermi, Werner Heisenberg, Gerhard Herzberg, Friedrich Hund, Pascual Jordan, Wolfgang Pauli, Leon Rosenfeld⁠(d), Edward Teller, și Eugene Wigner.
În ianuarie 1933, Partidul Nazist a venit la putere în Germania, și Born, care era evreu, a fost suspendat. El a emigrat în Regatul Unit, unde s-a angajat la St John's College⁠(d), și a scris o carte de popularizare a științei, Universul agitat, precum și Fizica atomică, care în curând a devenit manual standard. În octombrie 1936, el a devenit Profesor Tait de Filozofie Naturală la Universitatea din Edinburgh, unde, lucrând cu asistenții săi de origine germană Walter E. Kellermann și Klaus Fuchs, și-a continuat cercetările în fizică. Max Born a devenit cetățean britanic naturalizat la 31 august 1939, cu o zi înainte de izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial în Europa. El a rămas la Edinburgh până în 1952. S-a retras în Bad Pyrmont, Germania de Vest, și a murit într-un spital din Göttingen pe 5 ianuarie 1970.[30]
·         1972 - A murit Dan George, poet şi traducător (n.10.02.1916).
* 1972: Tevfik Rüştü Aras (n. 1883, Çanakkale – 5 ianuarie 1972, Istanbul) a fost un politician, diplomat și medic turc, ministru de externe al Turciei și ambasador al Turciei în Regatul Unit. El a semnat din partea Turciei pactul Înțelegerii Balcanice.
·         1997: Prințul Bertil al Suediei (Bertil Gustaf Oskar Carl Eugén; 28 februarie1912 – 5 ianuarie 1997), Duce de Halland, a fost al treilea fiu al regelui Gustaf al VI-lea Adolf al Suediei și a primei lui soții Prințesa Margaret de Connaught. Mama lui era nepoată a reginei Victoria și fiica Prințului Arthur, Duce de Connaught.
* 1998: Salvatore Phillip „Sonny” Bono (n. 16 februarie 1935, Detroit, Michigan – d. 5 ianuarie 1998, Stateline, Nevada, lângă South Lake Tahoe, California) a fost un artist american, producător de înregistrări, actor și politician a cărui carieră s-a întins de-a lungul a peste trei decenii.
·         2009: Mircea Stănescu (n. 17 iunie 1969, București - d. 5 ianuarie 2009, București) a fost un politician român, membru al Parlamentului României, ales pe listele PD, dar din noiembrie 2006 a trecut la PSD. În cadrul activității sale parlamentare, Mircea Stănescu a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Venezuela și Republica Estonia.
Fostul deputat Mircea Stănescu s-a sinucis prin împușcare pe data de 5 ianuarie 2009.[1] Mircea Stănescu fusese pus sub acuzare de procuratură în urma unui accident rutier în care se presupune că ar fi ucis, pe trecerea de pietoni, un bărbat ce traversa Șoseaua Aerogării din București.
Mircea Stănescu a fost fiul cunoscutului jurnalist Sorin Roșca Stănescu.
A fost căsătorit pentru o perioadă cu jurnalista și vedeta de televiziune Oana Cuzino.[2]
·         2010: Aurelian-Antonio Tecuceanu (n. 13 ianuarie 1972, București - d. 5 ianuarie 2010, București) a fost un actor român. A fost cunoscut ca membru al emisiunii de divertisment Cronica Cârcotașilor. El a murit pe 5 ianuarie 2010 la spitalul Matei Balș din București, decesul lui fiind provocat de complicațiile cauzate, la plămâni, de gripa nouă[1]. Moartea lui a determinat mulți români să se vaccineze

·         2014: Eusébio da Silva Ferreira (pronounție în portugheză: /ewˈzɛbiu ðɐ ˈsiɫvɐ fɨˈʁɐjɾɐ/; n. 25 ianuarie 1942, Lourenço Marques, Mozambic - d. 5 ianuarie 2014, Lisabona, Portugalia[3][4]), cunoscut drept „Eusébio”, a fost un celebru jucător de fotbal portughez de origine mozambicană. A ajutat echipa națională de fotbal a Portugaliei să ajungă pe locul 3 la Campionatul Mondial de fotbal din 1966, devenind golgheterul turneului, și a fost ales Fotbalistul European al Anului în 1965. A jucat la clubul de fotbal Benfica Lisabona timp de 15 ani și este golgheterul „all-time” al echipei, înscriind 727 de goluri în 715 meciuri numai în campionatul Portugaliei.
Supranumit „Pantera neagră” sau „Perla neagră”, Eusébio s-a făcut remarcat pentru viteza sa și pentru șutul puternic și plasat cu piciorul drept. Este considerat cel mai faimos jucător al Benficăi și al Portugaliei, și primul atacant de talie mondială de origine africană. A fost ales al 9-lea jucător al secolului XX, într-un sondaj organizat de IFFHS. Pelé l-a numit pe Eusébio printre cei mai buni 125 fotbaliști în viață, în 2004. În noiembrie 2003, la ceremonia Jubileului FIFA, a fost numit „Jucătorul de aur al Portugaliei”, de către Federația Portugheză de Fotbal, ca fiind cel mai bun jucător portughez ai ultimilor 50 de ani.[5]
* 2016: Pierre Boulez (n. 26 martie 1925, Montbrison, Franța – d. 5 ianuarie2016, Baden-Baden, Germania) a fost un compozitor și dirijor francez. Au jucat un rol semnificativ în dezvoltarea a muzicii seriale, a muzicii aleatorie și a muzicii electronice.[9] A fundat Institutul de Cercetare și Coordonare Acustică/Muzicală (IRCAM) de la Paris. Ca dirijor, a condus unele dintre cele mai cunoscute orchestre din lumea, inclusiv Concertgebouw Amsterdam, Orchestra Filarmonică din Berlin, Orchestra Filarmonică din New York și Orchestra din Cleveland.
* 2018: Marián Labuda (n. ,[1][2] Hontianske Nemce[*], Republica Slovacă – d. ,[3][2] Bratislava, Slovacia) a fost un renumit actor slovac.



Sărbători
·         Sf. Mc. Teopempt și Teona; Sf Cuv. Sinclitichia (Ajunul Botezului Domnului – Post) (calendar creștin-ortodox)
·         Sf. Telesfor (calendar romano-catolic)
·         Ajunul Botezului Domnului; Sf. Teopempt și Teona; Sf. Sinclitica (calendar greco-catolic)



ARTE 5 Ianuarie

MUZICĂ 5 Ianuarie

Paolo Francesco Lorenzani 
Paolo Lorenzani:



Pietro Filippo Scarlatti 
Pietro Scarlatti: 


Arturo Benedetti Michelangeli, pianist italian
Arturo Benedetti Michelangeli 



Alfred Brendel, pianist austriac
Brendel 





Elvis Presley – Heartbreak Hotel
Elvis Presley - Heartbreak Hotel: http://youtu.be/e8jAqvmnsIk.



Marilyn Manson (Brian Warner), solist rock



ÎNREGISTRĂRI NOI:

Retro JAZZ - Vintage Cafe Lounge & Jazz - Retro Mood Jazz for Studying & Work


Pink Floyd,Dire Straits,Led Zeppelin,Fleetwood Mac,The Police,Scorpions,CCR Greatest Hits






POEZIE 5 Ianuarie

Francois Villon sau poetul vagabond
Balada doamnelor de altădată
Pe unde-s, prin ce ţări de vis,
Flora, romana-ncântătoare,
Alcibiada sau Thais,
Echo, dând zvonuri chemătoare
Pe stânci şi ape spre liman,
Frumoasă de pereche n-are?
Dar unde-i neaua din cel an?
      
Dar înţeleapta Helois?
De dragu-i, cât a pătimit
Pierre Abelard la Saint Denis,
Scopit şi-apoi călugărit.
La fel, Doamna ce-a poruncit
Să se înece Buridan
În sac şi-n Sena azvârlit?
Dar unde-i neaua din cel an?
      
Regina Blanche ca floarea-nvoaltă
Cântând cu voce descântată,
Betris, Alis, Berte cea înaltă,
Erembourg, doamnă-n Maine odată,
Lorena Jeanne, nevinovată
De englezi arsă la Rouan,
Unde-s, Fecioară preacurată?
Dar unde-i neaua din cel an?
      
Prinţe, nu întreba pe unde,
Nici de al vremilor noian,
Doar un refren îţi va răspunde:
Dar unde-i neaua din cel an?
Ce fost-au bune verişoare,

În româneşte de Dan Dănilă

Balada domnilor de altădată
urmând  zisele  dinainte

Unde-i Calist al treilea, care
Ca ultimul cu-acest blazon
Doar patru ani fu papă, oare?
Alfons, rege în Aragon
Sfiosul duce de Bourbon,
Şi Artus, duce de Bretaigne,
Carol, al şaptelea pe tron?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Aşişderi, regele scotist
Cel ce avea, precum se ştie,
Jumate chip ca de-ametist,
Din creştet până la bărbie?
Al Ciprului domn und’ să fie,
Ori riga Spaniei, sunt ani
Şi numele-i uitai, vai mie?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Nu zic de alţii, tac mai bine,
Deşertăciune-i lumea toată.
Să-nfrunte moartea n-are cine,
Ori s-o amâne, nici cu plată.
Dar aş mai întreba o dată:
Lancelot, duce de Behaigne
Unde-i? dar spiţa lui bogată?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?

Unde-i Claquin, bravul breton
Sau contele Delfin d’Auvergne
Ori răposatul d’Alencon
Dar unde-i mândrul Charlemagne?

În româneşte de Dan Dănilă

Epistolă către prieteni
Vă înduraţi de mine, îndurare,
Atât măcar, prieteni, de-aţi avea!
În hrubă zac, nu sub un pom în floare,
Aici, în surghiunia cea mai grea,
Cum Domnul se-nvoi cu Soarta mea.
Cocote, crai, novici şi tinerei,
Voi acrobaţi, voi dansatorii cei
Mai iuţi ca strechea, ageri ca iatanul,
Cu voci ca zvonul unor clopoţei,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Voi menestrei cântând în voia lor,
Craidoni, ce numai râdeţi şi glumiţi,
Şi risipiţi bani buni ori calpi cu spor,
Oameni de duh, oleacă aiuriţi,
Estimp el moare de mai zăboviţi.
Stihuitori de cântec, vers, oraţii,
De se va stinge, faceţi-i libaţii.
El zace, raze nu-i aduc aleanul,
Nici adieri, i-s ziduri grele fraţii.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Veniţi să îl vedeţi în pătimire,
Nobili iertaţi de orice bir şi dare,
Neaplecaţi la legi şi cârmuire,
Ci doar în faţa Domnului cel mare.
Postind duminici, marţile, oricare,
Lui dinţii ca de greblă i se fac,
(Din coji uscate, nu din cozonac),
Şi-i toarnă-n maţe apă cu toptanul,
În hău adânc nu-i masă, nici hamac,
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

Juni ori bătrâni, prinţi ce vă pomenesc,
Aduceţi-mi iertare cu sigil domnesc,
Şi scoateţi-mă-n coş, tras cu arcanul.
Aşa se-ajută porcii, mă gândesc;
Guiţă unul doar, în turmă o tulesc.
Aici îl lăsaţi pe Villon sărmanul?

În româneşte de Dan Dănilă



Poetul Bazil Gruia

Joc de şah
Stranie frunză mi-a fost cândva inima,
Ah, albele negrele, negrele albele şi nevăzutul jucător,
Locuieşte-n turnul umbrelor ce le conduce,
E-n marea-i tactică unicul vrăjitor?
Statuile negre ies dintr-o cetate,
Câte impasuri de când adversarul indiferent de mai înainte
Îmi întunecă spaţiul cucerit, poziţiile de remiză,
Cad figurile de lumină în necunoscute morminte.
Repliat într-un colţ, mă-nvârt în axa speranţei.
Aş refuza să-mi fie anulat vreun pas greşit,
Nici în fluctuaţii albul nu-şi risipeşte onoarea, nimbul.
Indulgenţa adversarului ar fi absurd sfârşit.
Dar pe cine-am învins şi cine mă-nvăluie-acum cu negrele piese?

Biografie
GRUIA Bazil (prenumele la nastere: Vasile), se naste la 5 ian. 1909, comuna Cisteiul de Mures, judetul Alba - moare in 7 oct. 1995, Cluj-Napoca. 
Poet.

Fiul lui Vasile Gruia, preot, si al Altitei (n. Timar). 

Scoala elementara in satul natal (1915-l919); studiile liceale la Turda (1919-l922) si Aiud (1922-l927); studii juridice la Cluj (1927-l932). 

Doctor in drept (1932). 

Profeseaza avocatura. 

Debut cu poezii in revista liceului din Aiud, Ghionoaia; debut editorial cu volum In (ara toamnei (1929). Colaboreaza la Fire de tort din Turda, Unirea din Blaj, Patria din Cluj, Societatea de miine ele. Dupa o lunga intrerupere revine la literatura, adunindu-si productia poetica in volum Arderea etapelor (1968), Patima alba (1976), Efigiile riscului (1978), Inscriptii pe tablite de aer (1983), Miraculosii Alter Ego (1985), Infinitul de fiecare zi (1987) si A patra dimensiune (1989). Marturii si documente legate de biografia lui Lucian Blaga, in volum Blaga inedit (I-II, 1974-l981).

Bazil Gruia debuteaza in stil traditional, fiind remarcat ca atare si de Bazil Gruia Calinescu; el „exprima cu gratie sentimentele oneste si delicate ale unui suflet cu o structura romantica, neadaptat la complicatia vietii sufletesti mai noi". Dupa debut insa poetul asteapta aproape patru decenii pentru ca, prin acumulari succesive, ca si prin aprofundarea actului poetic in preajma unui mare „model" - L. Blaga, sa dobindeasca o voce lirica mai personala. Astfel, daca Arderea etapelor (1968) si, in parte. Obsesia verii (1972) pastreaza ceva din atmosfera de fragilitate sentimentala a inceputului, volumele urmatoare apasa decis pe vointa unui modernism contemporan. Se exprima aici o simtire cvasifrenetica, nesatioasa, precum si dorinta unui constructivism imagistic. 

Distanta de la In tara toamnei (1929) la A patra dimensiune (1989) se poate masura si prin suprimarea prejudecatilor „poetice" si prin asumarea unei alerte continue. Poetul nu evoca batrinetea, renuntarea, desi exista in multe poeme o melancolie solemna a trecerii timpului, ci triumful vital, „miraculosul efemer",clipa, mitul „zeitei Rugina", „patima alba" a cuvintului, creatia ce rascumpara degradarea biologica. Reprezentindu-si poezia ca pe o lupta cu logosul, din care lirismul se naste imprevizibil, Bazil Gruia cedeaza firesc unei retorici meditative ce coloreaza atit lirica sa erotica, cit si, mai cu seama, cea patriotica si de inspiratie istorica. in doua colectii de marturii despre Lucian Blaga (prin acumularea unor depozitii luate de la apropiatii poetului si colectarea de documente epistolare ori de alta natura), Bazil Gruia face opera de popularizare si de paraistorie literara. Corectind unele erori, aducind pe alocuri lamuriri utile in unele capitole de biografie, cartea e scrisa cu emotie si piosenie.
OPERA:
In tara toamna. Cluj. 1029;
Arderea etapelor. Bucuresti, 1968;
Obsesia verii. Cluj. 1972;
Blaga inedit. Amintiri si documente. Cluj-Napoca, 1974;
Patima alba, Cluj-Napoca, 1976;
Efigiile riscului, Cluj-Napoca, 1978;
Blaga inedit. Efigii documentare, [-II, Cluj-Napoca, 1974-l981: In-scriptiipe tablite de aer, Cluj-Napoca. 1983;
Mira-culosii Alter Ego, Cluj-Napoca, 1985;
Infinitul de fiecare zi. Cluj-Napoca, 1987;
A patra dimensiune, Cluj-Napoca, 1989.

REFERINTE CRITICE:
G. Calinescu, in Via(a literara, or. 121, 1929;
M. Popa, in Luceafarul, nr. 18, 1968;
S. Cioculcscu. in Romania literara, nr. . 1972;
D. Micu. in Luceafarul, nr. 16, 1975;
P. Poanta, Radiografii. III. 1978-l983;
A. Sasu, in cautarea formei, 1979;
M. Vaida, in Tribuna, nr. 20, 1983: N. Steinhardt, in Via(a Romaneasca, nr. 2.1984: P. Poanta, in Steaua, nr. 1,1984;
V. Tascu. Poezia poeziei de azi, 1985;
idem. in Steaua, nr. 10, 1987;
P. Poanta, in Romania literara, nr. . 1987.




Dan George, poet

Simposion

Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți:
de geniu, de trudă,
de ocazie și de nimic.
Poemele poetului de geniu
sunt nuci-de-cocos:
verzi, dau lapte răcoros,
și coapte - dulce miez untos...
Poemele poetului de trudă
sunt struguri tămâioși:
verzi - acră aguridă,
și copți - stafidă...
Poemele poetului de-ocazie
sunt castraveți:
verzi, car soare și oțet,
și copți - amari și galbeni ca invidia...
Versificările de poetastru
greoaie și-n doi peri -
sunt pepeni furajeri:
verzi, abia-i duci în brațe,
și nu se coc sub nici un astru...
Și cititori de patru feluri
aleg poeme după apetitul lor:
unii vor lapte și unt-de-cocos,
alții vor struguri stafidiți,
unii se mulțumesc cu castraveți,
iar alții mor după lubenițe...
Vedeți,
sunt patru soiuri de poeți,
și patru feluri de poeme,
și cititori cu patru gusturi
- Poftă bună!...

Biografie

George Dan (10 februarie 1916, Cadievu, judeţul Caliacra, Regatul României - 5 ianuarie 1972, Bucureşti) este un poet şi traducător. Este fiul Călinei (născută Duilaş) şi al lui Vasile Dan. După ce a absolvit Liceul „Ştirbei Vodă" din Călăraşi, lucrează în Marina Militară, apoi în Marina Co­mercială, obţinând brevetul de ofiţer în 1940. După război se stabileşte în Bucureşti. În 1935 scoate la Călăraşi revista „Nenufar". Debutează în „Revista scriitorilor români" (1936), cu poezia Cufundare, semnată George Danubia; debutul editorial are loc în 1949, cu volumul de balade şi poeme Bună dimineaţa!

Din 1945 frecventează cenaclul Sburătorul. Cola­borează la revistele „Preocupări literare", „Viaţa românească", „Istm", „Festival", „Gazeta literară", „Contemporanul", „Tomis", „Astra", „Familia", „Ateneu" etc. Este redactor Ia „România liberă" (1946-1948) şi la „Flacăra" (1948-1949).

Din 1966 călătoreşte mult pe mare, către destinaţii orientale şi extrem-orientale. În acelaşi an participă ca traducător la Congresul internaţional al iranologilor de la Teheran, iar în 1971, la sărbătorirea a 2500 de ani de existenţă a statului irani­an. Traduce poezie persană şi indiană, din Baudelaire, Verlaine, Poe şi din literatura sovietică.

Cunoscut mai ales ca poet-traducător din poezia persană, Dan este el însuşi un poet prolific. După un scurt episod con­formist, versurile sale, de inspiraţie exclusiv marină sau dunăreană, mărturisesc pasiunea pentru meseria sa, cea de navigator. Orientul şi marea sunt cele două filtre esenţiale prin care este văzută lumea: Dobrogea este o „Persie mică", nalbele sunt flori orientale, versurile din Barcagiul Barbălată poartă drept moto un gazel, marea are „ochi de pisică siameză".

Acuarelele dunărene sunt proiecţii care şi ele au inflexiuni orientale: „Dintr-un fildeş lucrat foarte proaspăt / sfârcul alb ia o gâză în cioc; / ce subţire-i al smârcului oaspăt/despletindu-şi penajul din coc!"; „Pe-o fragedă tipsie de smarald, / un nufăr aburind în rouă, cald: / ou despicat prin dur albuş,/până-n polen de gălbenuş." Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizaţii.

Exotismului locurilor i se adaugă şi o oarecare teatralitate a personajelor, precum şi o grandilocvenţă a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar şi de umor: „La bar ŤLa Calul Troiiť / se-ntorc din larg eroii / cu pumnii-n buzunare, / setoşi de răzbunare".

Această viziune este susţinută structural de poeme lungi, balade, romanţe, în care Dan versifică uşor, rostogolind cuvintele cu impetuozitate şi părând a se opri cu greu. Înrudirii cu Ion Minulescu, semnalată de Mioara Apolzan, i se adaugă aceea cu Panait Istrati, atmosfera baladescă fiind uneori asemănătoare, cum remarca Ion Vinea. Poet şi navigator, Dan s-a îndreptat în cele din urmă către traducerea de poezie „exotică" - persană şi indiană -, realizând traduceri din Saadi, Omar Khayyam, Firdousi, Tagore etc.

Opera

• Bună dimineaţa!, Bucureşti, 1949; ediţie îngrijită şi prefaţă de Marcel Gafton, cu o însemnare de Ion Vinea, Bucureşti, 1976;
• Decorat cu Ordinul Muncii, Bucureşti, 1949;
• Povestea tractorului de la minereu la brazdă (în colaborare cu Nicolae Jianu), Bucureşti, 1949;
• Rapsodia marinarilor, Bucureşti, 1954;
• Dunăre, Dunăre..., Bucureşti, 1955;
• Flori de mare, Bucureşti, 1957;
• Hamalii, Bucureşti, 1957;
• Goarna şi sirena, Bucureşti, 1959;
• Pui de lună, Bucureşti, 1960;
• Cântece de luptă, Bucureşti, 1962;
• Fildeşul negru, Bucureşti, 1965;
• Corabia cu cincizeci de catarge, Bucureşti, 1966;
• Din ochiul ciclonului, postfaţă Ion Vinea, Bucureşti, 1968;
• Fructe de mare, Bucureşti, 1970;
• Mater nostra, Bucureşti, 1971.

Traduceri

• Constantin Simonov, Prieteni şi duşmani, Bucureşti, 1949;
• K.M. Staniukovici, Povestiri marinăreşti, Bucureşti, 1955 (în colaborare cu Dina Haim);
• Serghei Mihalkov, Poezii, Bucureşti, 1957;
• Saadi, Grădina florilor (Golestan), prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1959;
• Poeţi persani, prefaţă de Tudor Vianu, Bucureşti, 1963;
• Rabindranath Tagore, Versuri, prefaţă de Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Bucureşti, 1966, Poeme, prefaţă de Radu Boureanu, Bucureşti, 1967, Luna în creştere, Bucureşti, 1968;
• Firdousi, Şah-name (Cronica Şahilor), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1969;
• Privighetorile Persiei. Antologie de poezie persană (secolele X-XX), prefaţă de Virgil Cândea, Bucureşti, 1971;
• Omar Khayyam, Catrene, Bucureşti, 1972.


Grigore Vieru - Iartă-mă





TEATRU/FILM 5 Ianuarie

George Calboreanu – biografie
Actorul George Calboreanu s-a născut la 05 ianuarie 1896, in localitatea Turnişor din Sibiu.

Cariera:

A absolvit in 1919 Conservatorul de Arta Dramatică din Iaşi si a debutat pe scena Teatrului Naţional ieşean in drama Fântâna Blanduziei de Vasile Alecsandri, înainte de absolvire. A jucat pe scena Teatrului Naţional din Cluj si a obţinut o diploma de studii pentru un la Viena. La întoarcere s-a stabilit la Bucureşti, mai întâi a jucat la Teatrul Regina Maria, apoi la Teatrul Popular si din 1923 la Teatrul Naţional.

A debutat pe scena acestui teatru bucurestean, pe care l-a slujit pâna la finalul carierei, cu spectacolul Vlaicu-Voda de Alexandru Davila. In 1927 juca in Omul cu mârţoaga de George Ciprian, apoi in Titanic Vals de Tudor Muşatescu (1932), H
amlet de William Shakespeare, in 1956 juca rolul lui Stefan cel Mare din piesa Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea, in prima punere in scenă de după al doilea război mondial, alături de Elvira Godeanu şi Eugenia Popovici. In 1957 pleca in turneu la Veneţia cu piesa Bădăranii de Carlo Goldoni, regizata de Sică Alexandrescu, in 1965 relua rolul de debut, Vlaicu Vodă. Intre sutele de spectacole in care a jucat se numără si Bădăranii de Carlo Goldoni, Idolul şi Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu, Borgia de Alexandru Kiriţescu, Meşterul Manole de Lucian Blaga, Maestrul de Mircea Ştefănescu, Letopiseţi de Mihail Sorbul, Ovidiu de Nicolae Iorga, Regele Lear si Iulius Cezar de W. Shakespeare, Hoţii de Schiller, Ion Vodă cel Cumplit de Laurenţiu Fulga, Lorenzaccio de Alfred de Musset, etc.

Debutul in cinematografie a avut loc in 1954, cu filmul Brigada lui Ionuţ. A mai jucat in Bădăranii (1960), Setea (1960), Omul de lânga tine (1961), Lupeni 29 (1962), Lumina de iulie (1963), Străinul (1964), Calea Victoriei sau cheia visurilor (1965), Neamul Şoimăreştilor (1965), Şopârla (1966), Legenda (1968), Fraţii (1970), Serata (1971), Fraţii Jderi (1973), Ultimele zile ale verii (1976).

George Calboreanu a fost artist emerit, a avut un fiu, tot actor, căruia i-a supravieţuit.

Actorul George Calboreanu a murit la 12 iulie 1986.

Pe scurt despre George Calboreanu:

Nume: George Calboreanu
Ocupatia: actor
Data nasterii: 05 ianuarie 1896
Zodia: Capricorn
Locul nasterii: Turnişor, judeţul Sibiu, România
Naţionalitate: româna
Starea civila: căsătorit
Copii: Gicu Calboreanu- actor
Studii: Conservatorul de Arta Dramatica din Iasi, promotia 1919
Data si locul decesului: 12 iulie 1986, Bucureşti

De ce este faimos George Calboreanu?

A fost un mare actor al scenei si cinematografiei româneşti, a jucat in piese de teatru istorice, in comedii, dar si in spectacole moderne, in filme.

De ce ne place George Calboreanu?

Avea o voce puternică, publicul l-a apreciat pentru rolul lui Ştefan cel Mare din drama Apus de soare de Barbu Ştefănescu Delavrancea. 
George Calboreanu în Apus de soare de B Șt Delavrancea
Teatru Radiofonic - APUS DE SOARE: http://youtu.be/u8-DrJJxXo4.



Friedrich Dürrenmatt – Vizita bătrănei doamne
Friedrich Durrenmatt - Vizita Bătrânei Doamne (Teatru Radiofonic): http://youtu.be/dNXf4r7yPug.


„Celebrul 702”:  https://youtu.be/RxwX3tRRlGs.


Cu actorul Toni Tecuceanu




Seful sectorului Suflete - Alexandru Mirodan


Florian Pitis Mitica Popescu Cornel Vulpe Parintele Mavrodin Emil Mladin



Saviana Stanescu - Apocalipsa gonflabila




FILM DOCUMENTAR:

PLANTE PERICULOASE DIN ROMANIA (TOTUL DESPRE TOT)




SFATURI UTILE 5 Ianuarie

DESPRE RODIE

Rodia este fructul arbustului numit rodiu, fiind folosit la inceput pe post de a afrodisiac, acest mai numindu-se si "particica dragostei”. Ulterior s-a descoperit faptul ca rodia nu este benefica doar in "iubire" ci si in imbunatatirea sanatatii in general.



Semintele de rodie contin un compus care restabileste echilibrul hormonal in organism, de acea in cazul durerilor menstruale este recomandat consumul de seminte de rodie.

In cazul diabeticilor, rodia nu doar ca este accesibila, ci este si folositoare pentru ca doar o jumatate de lingurita de suc de rodie consumat de 4 ori pe zi inainte de masa, va ajuta la scaderea glicemiei.

Inca din antichitate este cunoscut faptul ca rodia lupta impotriva anemiei, de acea persoanele care sufera de aceasta deficienta trebuie sa consume sucul de rodie de trei ori pe zi cu 30 de minte inainte de masa, timp de 2 luni.

Rodia contine o substanta numita tanina, care ajuta la ameliorarea durerilor fiind recomandata in caz de angina, faringita dar si stomatita. In cazul stomatitei aftoase, trebuie facuta gargara cu suc de rodie o data pe zi, timp de 2-3 zile.


Infuzia din coaja de rodie este foarte utila in cazul afectiunilot inflamatorii iar pentru a trata aceste afectiuni aveti nevoie pe doua linguri de pudra de coaja de rodie peste care sa turnati un pahar de apa fierbinte. Faceti baie de aburi 30 de minute dupa care strecurati si diluati cu apa fiarta, consumand aceasta infuzie de doua ori pe zi, cate 50 de grame cu 30 de minute inainte de masa.

Pentru pilea grasa, puncte negre sau cosuri cel mai bun remediu este masca din coaja de rodie usor prajita cu unt sau ulei de masline. Pentru arsuri, fisuri sau zgarieturi este recomandata de asemena aceeasi pudra din coaja de rodie.

Atat coaja cat si semintele de rodie au proprietati astrigente si sunt folosite impotriva diareei, colitei dar si a enterocolitei. Pentru adulti coaja de rodie maruntita si consumata dupa fiecare masa de 3 ori pe zi este suficient. Pentru copii in schimb, este suficient sa consume doar sucul de rodie.



GÂNDURI PESTE TIMP 5 Ianuarie

Citate din autori diverși:













la

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...

  • (niciun titlu)
      7. /14 IULIE 2021 - MUZICĂ; PE O ARIPĂ DE CÂNT MARIA TRIPON Maria Tripon Date personale Născută 14 iulie 1962  (58 de ani)  orașul  Negreș...
  • (niciun titlu)
    INVITAȚIE LA OPERĂ, OPERETĂ ȘI BALET 15 Iulie Dorin Teodorescu Dedic acest material drei Dr Andreea Teodorescu! Câteva cuvinte de...
  • (niciun titlu)
    MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU MIERCURI 15 IULIE 2020   PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR...