MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
DUMINICĂ 3 FEBRUARIE 2019

Bună dimineața, prieteni!
Fiind Duminică începem programul cu muzică bună: 

André Rieu Best Instrumental Love Songs || THE BEST OF ANDRÉ RIEU

RELIGIE ORTODOXĂ 3 Februarie

Sf și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf Prorociță Ana; Duminica a 32-a după Rusalii - a lui Zaheu

Sf și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf Prorociță Ana

Simeon, batranul, dupa marturia Sfintei Evanghelii, era un om drept si credincios, asteptand mangaierea lui Israil, iar Duhul Sfant era peste dansul. Aceluia i s-a facut stire de la Dumnezeu despre venirea ce degraba era sa fie in lume, a adevaratului Mesia. Si i s-a facut stire, precum povestesc istoricii cei vechi, astfel:

Cand, dupa porunca lui Ptolomeu, regele Egiptului, se talmacea Legea lui Moise si toate proorociile din limba evreiasca in cea elineasca, pentru care lucru erau alesi oameni intelepti din Israil, saptezeci la numar. Intre acestia era si Sfantul Simeon, ca un intelept si iscusit intru dumnezeiasca Scriptura. Atunci el, talmacind, scria cuvintele lui Isaiia proorocul si, ajungand la cuvintele: Iata fecioara in pantece va zamisli si va naste fiu, s-a indoit, zicand ca nu este cu putinta ca o fecioara, nestiind de barbat, sa poata naste si, luand cutitul, a voit sa rada cuvintele acelea.

Dar ingerul Domnului i s-a aratat si i-a tinut mana, zicand: "Nu fi necredincios fata de cele scrise, si a caror implinire singur o vei vedea. Pentru ca nu vei gusta moartea pana ce nu vei vedea pe Cel ce se va naste din Curata Fecioara, Hristos Domnul".

Deci el, crezand cuvintele ingeresti si proorocesti, astepta cu dor venirea lui Hristos in lume. Si era drept cu viata si fara prihana, ferindu-se de tot raul, sezand langa biserica si rugandu-se lui Dumnezeu sa miluiasca lumea Sa si sa izbaveasca pe oameni de diavolul cel viclean.

Nascandu-se Domnul nostru Iisus Hristos si implinindu-se patruzeci de zile, iar dupa obiceiul legii fiind adus in biserica de mainile Preacuratei Sale Maici, atunci si Sfantul Simeon indemnat de Duhul a venit in biserica si, cautand spre Pruncul cel mai inainte de veci cum si la Fecioara cea fara de prihana care Il nascuse, L-a cunoscut ca Acela este Mesia cel fagaduit si ca aceea este Fecioara prin care avea sa se implineasca proorocia Isaia. De aceea, i s-a inchinat, vazand-o inconjurata de lumina cereasca si fiind stralucita cu dumnezeiestile raze.

Deci, cu frica si cu bucurie apropiindu-se de dansa, a luat in mainile sale pe Domnul si a zis: Acum slobozeste pe robul Tau, Stapane, dupa cuvantul Tau, in pace, ca vazura ochii mei mantuirea Ta. El a proorocit despre patima lui Hristos si despre rastignirea Lui, spunand ca va trece prin sufletul Nascatoarei de Dumnezeu sabia mahnirii si a necazului, cand va vedea pe Fiul sau rastignit pe Cruce. Si asa, multumind lui Dumnezeu, s-a mutat cu pace la adanci batraneti, pentru ca se scrie despre dansul ca a trait 360 de ani - Dumnezeu astfel lungindu-i viata - ca sa ajunga vremea cea din toti vecii dorita, in care Fiul cel fara de ani S-a nascut din Sfanta Fecioara, Caruia se cuvine slava in veci. Amin.

Despre acest Sfant Simeon, care a primit in mainile sale pe pruncul Iisus, cel dus in biserica si care a binecuvantat pe Nascatoarea de Dumnezeu, Maria si pe Iosif, multi inteleg ca a fost preot, precum era preot si Zaharia, cel ce a primit mai inainte pe Maria, fiind dusa atunci prunca in biserica si care avea sa fie maica lui Iisus. Intre cei ce inteleg astfel, este Sfantul Atanasie cel Mare, in cartea sa "Despre aceeasi fire a Tatalui si a Fiului", apoi Sfantul Chiril din Ierusalim, in "Cuvantul de la Intampinarea Domnului", si Sfantul Epifanie, in "Invatatura despre parintii Legii Vechi si ceilalti". Dar de vreme ce sunt unii care nu se unesc - caci nu se pomeneste despre aceasta in Evanghelie -, de aceea nu s-a scris nici in cuvantul acesta.

In aceasta zi se mai face si pomenirea Sfintei Ana, proorocita, de care se pomeneste in Evanghelie, si care cu Sfantul Simeon primitorul de Dumnezeu intampinand pe Domnul nostru Iisus Hristos in biserica, graia despre Dansul tuturor celor ce asteptau izbavirea in Ierusalim, cum ca Acela este Mesia cel asteptat. Totdeauna se face si pomenirea Sfantului prooroc Azaria, de care se scrie in cartea a doua, Paralipomena, capitolul al 15-lea. Apoi a Sfintilor mucenici Adrian si Euvul, care au patimit pentru Hristos in Cezareea, de la Firmilian ighemonul. Si a Sfintilor mucenici Papia, Diodor si Claudian, care s-au chinuit pentru Hristos in vremea lui Deciu, imparatul, de catre Paulin, boierul Pamfiliei. Cum si a Sfantului mucenic Vlasie cel din Cezareia Capadociei, care era pastor si fiind muncit nu s-a lepadat de Hristos, ci pe multi i-a adus la credinta, iar pe ighemon l-a omorat. Apoi, rugandu-se lui Dumnezeu, si-a dat duhul in mainile Lui si era vazuta o porumbita, in chipul luminii, zburand deasupra trupului lui. Toiagul lui pastoresc, infigandu-l in pamant, a odraslit si a crescut copac mare, care acoperea cu ramurile sale altarul bisericii, zidita peste moastele lui.

Sfânta Prorociţa Ana (sec. I) – Era fata lui Fanuil din neamul lui Asir. După ce a locuit cu bărbatul ei şapte ani, acesta a trecut la cele veşnice, iar ea a rămas la Templu toată viaţa, stăruind în post şi rugăciune, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea. Ţinând acest mod de viaţă în chip neobosit, ea s-a învrednicit a vedea pe Domnul, când a fost dus la Templu, la patruzeci de zile de la naşterea Sa în trup, de Preasfânta Lui Maică şi de dreptul Iosif.

Cantarile Triodului, imne liturgice si melodii psaltice

Triodul reprezinta perioada liturgica dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si Invierea Domnului, zece saptamani de cantari si rugaciuni specifice adunate de-a lungul timpului in cartea ce poarta acelasi nume. Triodul reflecta scopul principal al acestei perioade, si anume, pregatirea crestinilor pentru intampinarea "Praznicului Praznicelor".  De aceea, toate textele imnografice din Triod sunt astfel randuite incat, de la Duminica Vamesului si Fariseului pana in Sambata cea Mare , credinciosul sa fie "calauzit” pe drumul duhovnicesc pentru a putea primi, intelege si trai patimile, moartea si Invierea lui Hristos.

Potrivit lui John Meyendorff, "Triodul implica inainte de toate un sistem antropologic patristic potrivit caruia omul nu este cu adevarat om decat in comuniune reala cu Dumnezeu si doar atunci este cu adevarat liber." In acest sens, tinta principala ramane curatirea de pacate si patimi, care intuneca vederea sufleteasca. Numai astfel, eliberat de robia lor, crestinul poate ajunge in comuniune cu Dumnezeu, sa devina una cu Hristos.

Imnografia Triodului - o adevarata cateheza duhovniceasca

Gandirea Sfintilor Parinti se regaseste in textele liturgice intalnite in Triod, atat de profunde dogmatic si atat de izbutite poetic.

Omul, creat dupa chipul lui Dumnezeu, al nemuririi, al nepatimirii si al libertatii Lui, a pierdut dupa cadere toate acestea facandu-se rob pacatului. Bogatia de pret trebuie redobandita, chemat sa refaca asemanarea cu Dumnezeu, prin conlucrare cu harul divin.

Omul trebuie sa constientizeze pacatul, iar textul Triodului il ajuta in acest sens pe credinciosul ortodox deslusindu-i tainele caderii in pacat. De aceea acorda o atentie speciala caintei si efortului intoarcerii, insistand asupra imaginii iadului si a suferintelor celor osanditi.

Pierzand lumina dumnezeiasca in care era imbracat, Adam plange in preajma Raiului: "Vai mie, celui ce m-am supus inselaciunii celei viclene si am fost furat de ea si de marire m-am indepartat! Vai mie celui dezbracat de nevinovatie si lasat in saracie! Ci, o, raiule, de acum nu ma voi mai desfata intru dulceata ta! Nu voi mai vedea pe Domnul si Dumnezeul si Ziditorul meu; caci in pamant voi merge, din care am fost si luat!" (La Duminica Lasatului Sec de Branza).

Pacatul inseamna moarte (duhovniceasca), dar chiar si in moarte, oricare ar fi ea, omul nu e lipsit de dragostea lui Dumnezeu, caci poarta "chipul slavei" Sale.

Spune o stihira la binecuvantarile mortilor din Sambata Lasatului Sec de Carne, alcatuire a lui Ioan Damaschinul, reluata si in textul randuielii pentru inmormantari: "Chipul Slavei Tale negraite sunt, desi port ranile pacatelor”. Odata cu omul, a cazut si Creatia, "supusa desertaciunii din pricina celui ce a supus-o", caci omului, rege al fapturilor, i s-a dat demnitatea de a fi incoronare a Creatiei.

Triodul cultiva virtutile, intre care smerenia ocupa un loc central. Numai prin pocainta si smerenie se dobandeste strapungerea inimii, pentru ca lacrimile sa spele pacatele si astfel, omul sa regaseasca fericit curatia pe care o are cel iesit din apa Botezului.

Sfantul Grigorie Teologul arata ca acest "al doilea Botez” e mai greu de dobandit, cerand un adevarat martiriu: prin asceza si pocainta.  "Al doilea Botez, spune Sfantul Simeon Noul Teolog, nu mai e preinchipuirea adevarului, e adevarul insusi". Putem vedea in Triod, pe buna dreptate o adevarata cateheza, caci il pregateste pe credincios pentru unirea intima cu Hristos prin desavarsirea virtutilor, urmare a urcusului duhovnicesc.

Influenta vietii monahale asupra randuielii Triodului se observa mai ales din faptul ca acorda o atentie speciala infranarii, caci zilele Postului Mare sunt  "dumnezeiescul stadion al infranarii” sau, cum le numeste Sfantul Vasile cel Mare, "gimnaziul atletilor”.

Rareori intalnim o mai amanuntita analiza a postului, fiecare aspect regasit in Triod fiind ilustrat cu bogate citate din imnografie: postul ca intoarcere in rai, restaurare a firii, lucrare a pocaintei, conclucrare cu Dumnezeu, contemplatie mistica, ospat mistic, ca model hristologic al ridicarii lui Adam din pacat. Hristos, prin postul cel de 40 de zile din pustie, s-a supus de buna voie foamei si ispitei diavolului, desi n-avea nevoie sa posteasca, fiindca umanitatea sa indumnezeita era fara pacat. Dar "Postind Domnul omeneste spre pilda noua, biruie pe ispititorul, aratand care este lucrul nostru si hotare punandu-ne noua" (Miercurea Lasatului de Branza), asadar "Suflete, nu te lenevi, de va navali asupra ta vrajmasul, alunga-l cu rugaciuni si cu postire departe de picioarele tale" (Canonul Mare al Sfantului Andrei Criteanul).

Duminica a 32-a după Rusalii - a lui Zaheu

Ev. Luca 19, 1-10

În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând el
înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.

Ap. I Timotei 4, 9-15

Fiule Timotei, vrednic de credinţă este acest cuvânt şi vrednic de toată primirea, fiindcă pentru aceasta ne şi ostenim şi suntem ocărâţi şi ne luptăm, de vreme ce ne-am pus nădejdea în Dumnezeu Cel viu, Care este Mântuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credincioşilor. Acestea să le porunceşti şi să-i înveţi. Nimeni să nu dispreţuiască tinereţile tale, ci fă-te pildă credincioşilor cu cuvântul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinţa şi curăţia. Până voi veni eu, ia aminte la citit, la îndemnat, la învăţătură. Nu fi nepăsător faţă de harul care este întru tine, care ţi s-a dat prin prorocie, cu punerea mâinilor mai-marilor preoţilor. Cugetă la acestea, ţine-te de acestea, ca propăşirea ta să fie vădită tuturor.

Predică la Duminica a XXXII-a după Rusalii - a lui Zaheu (Pr. Ilie Cleopa)

Dumnezeu este atotștiutor și cunoscător al inimilor noastre. El ne știe înainte de a ne naște. El cunoaște și vede cugetele minții și inimii fiecăruia dintre noi. De la Botez și până în clipa morții, îngerii noștri păzitori scriu faptele și gândurile noastre bune și rele, iar în ceasul morții ne însoțesc până la scaunul judecății, în fața Dreptului judecător, Iisus Hristos.

„O adâncul bogăției și înțelepciunii și al științei lui Dumnezeu! Cât sunt de necercetate judecățile Lui și cât de nepătrunse căile Lui!“ (Romani 11, 33)

Iubiți credincioși,

Una din însușirile cele nemărginite ale lui Dumnezeu este atotștiința Sa, prin care toate le știe și de toate poartă grijă. Această știință atotcuprinzătoare nimicește știința și înțelepciunea oamenilor (Iov 5, 12-13; Pilde 19, 21).

În Sfânta Evanghelie de astăzi se spune că iudeii, văzând pe Mântuitorul intrat în casa lui Zaheu, mai marele vameșilor din Ierihon, s-au aprins de mânie asupra Domnului și cârteau că „a intrat să găzduiască la un păcătos“ (Luca 19, 7). Și aceasta o făceau fiindcă socoteau păcătoși pe toți vameșii care adunau impozitele împărătești și făceau multe nedreptăți în slujba lor. Iar Preabunul nostru Mântuitor, știutorul inimilor și cunoscătorul gândurilor, nu lua aminte la răutatea lor, ci cunoscând de departe credința cea mare a lui Zaheu și așezarea cea bună a sufletului său, văzându-l urcat într-un dud ca să poată a-L vedea, a zis către el: „Zahee, grăbește-te de te pogoară, că astăzi, mi se cade să fiu în casa ta“ (Luca 19, 5).

În multe părți ale Sfintei Scripturi și în multe părți ale zidirii Sale, se arată știința cea fără de margine a Atotputernicului și Preaânțeleptului Dumnezeu. Așa vedem că Mântuitorul, cunoscând așezarea cea bună a sufletului femeii samarinence, a venit ostenit de cale și stătea la puțul lui Iacov. În acel timp a venit și femeia samarineancă să scoată apă și prin cuvintele Lui cele dumnezeiești, a fost vânat sufletul ei la credința în Hristos și prin ea s-a vestit Evanghelia la toată cetatea Samariei (Ioan 4, 5). Altădată venind Mântuitorul în Capernaum cu ucenicii Săi, în acel timp au venit și cei ce strângeau dajdia pentru templu și au întrebat pe Apostoli, zicând: „Învățătorul vostru nu plătește darea?“ (Matei 17, 24)

Auzind Mântuitorul, a zis lui Petru: „Mergând la mare aruncă undița ta și la peștele care se va prinde întâi, deschizându-i gura vei găsi un statir (ban de argint). Ia banul și dă-l lor pentru Mine și pentru tine“ (Matei 17, 27). Cine nu poate înțelege de aici cât de nemărginită este înțelepciunea lui Dumnezeu, că și cele ce sunt în pântecele peștilor de față sunt înaintea Lui.

Dumnezeu care știe gândurile omului de departe (Psalm 138, 1-2; Matei 9, 4), căutând spre credința și râvna cea mare a lui Zaheu, care dorea să-l vadă pe Domnul, îndată îl cheamă zicând: „Zahee, grăbește-te de te coboară, că astăzi în casa ta Mi se cade să fiu“ (Luca 19, 5). Dar ce a făcut Zaheu când Mântuitorul a venit în casa lui? Știind că este socotit de toți om păcătos și văzând pe mulți invidioși că Domnul a intrat la el să găzduiască, socotindu-se dator și nevrednic înaintea Lui pentru păcatele sale, a zis către Mântuitorul: „Doamne, iată, jumătate din averea mea o dau săracilor și de am năpăstuit pe cineva cu ceva întorc împătrit“ (Luca 19, 8).

Vedeți osârdia cea mare a lui Zaheu de îndreptare? Vedeți ce face o inimă care iubește pe Dumnezeu, când vine întru cunoștința păcatelor sale? Vedeți cum se făgăduiește să plătească datoriile celor pe care i-a nedreptățit, spre a câștiga milă și îndurare de la Dumnezeu? Nimeni nu l-a acuzat în fața Mântuitorului de nedreptățile ce le făcuse, dar strălucind în inima sa lumina harului lui Dumnezeu, el singur s-a judecat pe sine vinovat și dator și așa făgăduiește ca să dea jumătate din averea sa la săraci și dacă a nedreptățit pe cineva cu ceva să întoarcă de patru ori mai mult.

Mustrarea conștiinței i s-a făcut lui Zaheu aspru judecător, spre a hotărâ singur acest mijloc de îndreptare în fața Preaînduratului nostru Mântuitor. Această hotărâre a lui de îndreptare a fost primită de știutorul inimilor, Iisus Hristos, ca o jertfă deja făcută pentru păcatele sale și ca o arvună a mântuirii sufletului său. De aceea a auzit de la Domnul: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și acesta este fiul lui Avraam“ (Luca 19, 9).

O, fericite Zahee, câtă milă și îndurare ai câștigat de la Dumnezeu prin râvna ta cea mare ce ai avut-o pentru îndreptarea ta și iertarea păcatelor tale, căci nu numai mântuirea casei tale ai câștigat, ci și fiu a lui Avraam te-ai făcut, mai înainte de a face faptele lui Avraam! Ci numai hotărând din toată inima ta că te vei face milostiv și drept, urmând lui Avraam cu credință și făgăduință, și Dumnezeu a primit pocăința ta, căci cercătorul inimilor fiind de față la a ta mărturisire din inimă, ți-a socotit ție ca o împlinire desăvârșită a datoriilor tale și fiul lui Avraam te-a numit pe tine.

Iubiți credincioși,

La Dumnezeu nu există nici neștiință, nici neputință. El pururea privește în inimile tuturor oamenilor după mărturia care zice: „Tu singur știi inima tuturor fiilor omenești“ (III Regi 8, 39). Acest adevăr îl arată Dumnezeu și la alegerea lui David ca împărat al lui Israel, când zice către Samuel: „Să nu te uiți la chipul lui Saul nici la mărimea lui, pentru că l-am lepădat pe el, că Dumnezeu nu vede cum vede omul; că omul se uită la față, iar Dumnezeu se uită în inimă“ (I Regi 16, 7). Preabunul, Preamilostivul și Atotștiutorul nostru Mântuitor a căutat de departe spre inima lui Zaheu și văzând în inima lui dragoste mare, credință, evlavie și râvnă pentru poruncile lui Dumnezeu, a făcut mântuirea casei lui și pe el l-a numit fiul lui Avraam. Iar ca să arate celor zavistnici care cârteau că Domnul „a intrat să găzduiască în casa unui om păcătos", i-a încredințat că El nu a venit în lume să caute pe cei drepți, ci pe cei păcătoși. De aceea a zis: „Că a venit Fiul Omului să caute și să mântuiască pe cel pierdut“ (Luca 19, 10). Dumnezeiasca Scriptură zice: „Că de mila Domnului este plin tot pământul și îndurările Lui sunt peste toate lucrurile Lui” (Psalm 32, 5).

Știința cea atotcuprinzătoare și fără de margine a lui Dumnezeu privește spre toate inimile oamenilor și dacă vede o inimă înfrântă și zdrobită pentru ceea ce a greșit înaintea Lui nu o pedepsește (Psalm 50, 18), ci cu mila și cu darul Său o luminează și o păvățuiește la calea mântuirii. Dacă bunătatea și mila lui Dumnezeu nu ar căuta spre cei greșiți și smeriți cu inima care sunt gata să se întoarcă spre El, apoi nimeni dintre oameni nu ar putea să se mântuiască, deoarece, după mărturia Sfintei Scripturi „Toți multe greșim“ (Iacob 3, 2) și „Nimeni nu este bun fără numai Dumnezeu“ (Marcu 10, 18). Căci dacă întru fărădelegi ne-am zămislit și întru păcate ne-am născut, apoi cine, fără Sfântul Botez și fără mila lui Dumnezeu, poate a zice că nu are păcat sau nu are nevoie de pocăință? Știm iarăși din Dumnezeiasca Scriptură că „Dumnezeu celor mândri la stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har“ (Luca 14, 11; I Petru 5, 5).

Mântuitorul nostru Iisus Hristos știa cu adevărat păcatele lui Zaheu vameșul, dar a văzut și marea lui smerenie și râvnă pentru pocăință. De aceea a venit să găzduiască în casa sa și l-a învrednicit de iertarea păcatelor.

Iubiți credincioși,

Pocăința casei lui Zaheu din Sfânta Evanghelie de astăzi este un exemplu viu de întoarcere la Hristos pentru familia creștină din zilele noastre, pentru noi toți care suntem fii ai lui Dumnezeu după har și oameni păcătoși după fapte. Dacă n-ar fi mila lui Dumnezeu și pocăința prin care suntem miluiți și iertați, nimeni dintre creștini nu ar putea fi mântuiți. Dumnezeu care ne-a creat ne oferă în dar mila și dragostea Lui de Tată, iar noi ca fii trebuie să-i oferim pocăința noastră, smerenia noastră, lacrimile noastre de căință, spovedania și părăsirea păcatelor.

Dumnezeu este atotștiutor și cunoscător al inimilor noastre. El ne știe înainte de a ne naște. El cunoaște și vede cugetele minții și inimii fiecăruia dintre noi. De la Botez și până în clipa morții, îngerii noștri păzitori scriu faptele și gândurile noastre bune și rele. El ne numără pașii pe care-i facem la biserică, la pocăință, la cercetarea bolnavilor sau la săvârșirea faptelor rele. Iar în ceasul morții, îngerii noștri păzitori ne însoțesc, împreună cu faptele noastre bune și rele, până la scaunul judecății, în fața Dreptului judecător, Iisus Hristos. Dacă în timpul vieții noastre ne-am spovedit păcatele la preoți, dacă le-am părăsit și am făcut canon pentru ele, la judecată nu vom mai fi întrebați și osândiți pentru păcatele mărturisite și ispășite. Iar dacă vom muri nepocăiți, adică nespovediți și în grele păcate de moarte, cine ne va scoate din chinurile iadului?

Pocăința vameșului Zaheu este un model de pocăință pentru toți creștinii și este singura cale de îndreptare și împăcare cu Dumnezeu pentru fiecare dintre noi.

Să cugetăm împreună cu Zaheu vameșul. Era cel mai lacom și mai zgârcit dintre iudei, că asuprea pe săraci și pe văduve, punea dări mari, lua o parte din bani pentru el, nu făcea deloc milostenie și nu voia să se pocăiască. Dar ce a făcut? Fiind mustrat de conștiință pentru păcatele sale, căuta un povățuitor, o călăuză, un salvator al sufletului său, ca să-i arate calea spre Dumnezeu. Și când a auzit că vine Iisus Hristos în Ierihon, căuta cu mare credință să-L vadă măcar de departe. Și fiind mic de statură s-a urcat într-un copac.

De acolo de sus el privea spre Hristos Mântuitorul lumii, iar Fiul lui Dumnezeu privea spre el de jos. Și cunoscând că se căiește din inimă de păcatele lui și dorește să se mântuiască l-a chemat la Sine: „Zahee, grăbește-te de te coboară jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta!“ Deci îndată a coborât și L-a primit pe Domnul în casa lui. Ce mare bucurie avea că a intrat Dumnezeu-Mântuitorul în casa unde își adunase atâtea averi furate de la săraci și văduve! Dar îl mustra conștiința pentru păcatele făcute și de aceea, silit de conștiință, a început să-și mărturisească singur păcatele și să-și ia de bună voie aspru canon: „Iată jumătate din averea mea o dau săracilor și de am nedreptățit pe cineva cu ceva, întorc împătrit!“

Vedeți ce a făcut Zaheu vameșul? Întâi L-a căutat pe Dumnezeu. Apoi L-a primit cu bucurie în casa sa. Apoi și-a mărturisit păcatele de bună voie. Apoi și-a luat singur canon de pocăință pentru cele făcute și la urmă Mântuitorul l-a dezlegat de păcate prin cuvintele: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci și acesta este fiu al lui Avraam!“ (Luca 19, 9).

Așa trebuie să facem și noi, frații mei. Fiecare dintre noi semănăm oarecum cu Zaheu, pentru că toți suntem biruiți de lăcomie, de zgârcenie, de răutate, de nepăsare, de nepocăință. Încă și casele noastre seamănă cu casa lui Zaheu, pentru că în ele, ca și în noi, stăpânește mândria, grija numai pentru trup, pentru averi, pentru desfrânare, pentru beție, pentru cele trecătoare. De aceea sunt și atâtea boli, certuri și dezbinări în familiile creștinilor, pentru că puțini mai sunt care caută din inimă pe Dumnezeu și doresc cu adevărat mântuirea sufletului. Poate niciodată n-a fost familia creștină mai slăbită și robită de păcate ca acum.

Dar Dumnezeu, care știe toate și privește în inimile noastre, are întotdeauna milă de noi. Asemenea lui Zaheu, El vine înaintea noastră să ne cheme la pocăință și dorește să intre în casa sufletului nostru.

Hristos vine la noi mai ales prin rugăciune, prin milostenie, prin pocăință. El vine la noi prin Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie, care se sfințește și se dă celor vrednici în timpul Sfintei Liturghii.

Dacă ne vom strădui să mergem cât mai regulat la biserică, dacă ne vom plânge păcatele și le vom mărturisi la preot, dacă vom face canonul rânduit și vom primi cu evlavie Trupul și Sângele Domnului atunci Hristos ne va chema la El ca pe Zaheu și El Însuși va veni la noi și ne va zice: „Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, că și acesta este fiul lui Dumnezeu după dar“. Amin.

  

ISTORIE PE ZILE 3 Februarie

Evenimente

• 1377  –  Mai mult de 2.000 de  locuitori ai orasului italian Cessena  sunt ucisi  de trupele papale (baia de sange de la Cessena). A fost un război între fortele papei Grigore al XI-lea   și o coaliție a  orașelor-state italiene, condusa de Florenta. 
• 1395: Prima mențiune documentară a Cetății Neamț. Cetatea se află la marginea de nord-vest a orașului Târgu Neamț (în nord-estul României), pe stânca Timuș de pe Culmea Pleșului (numită și Dealul Cetății). De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania, făcand parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV-lea de domnul Petru I, a fost fortificată în secolul al XV-lea de Ștefan cel Mare și distrusă în secolul al XVIII-lea (1718) din ordinul domnitorului Mihai Racoviță.  După cum relatează cronicarul Ion Neculce, „lui Mihai-vodă i-au venit de la Poartă poroncă să strice Cetatea Neamțului și Miera, unde au șăzut cătanele. Și le-au stricat, iar nu foarte de tot”.
• 
  

·         1451: După moartea sultanului Murad al II-lea, fiul său, Mehmed al II-lea îi succede.

·         1509 –  Are loc Bătălia de la Diu, in apropierea coastelor Indiei,  un război naval  in care s-au confruntat flota portugheza condusa de Francisco de Almeida cu cea a mamelucilor si otomanilor. Victoria portughezilor  a dus la  hegemonia  europenilor in Oceanul Indian.

·         1653: Cardinalul Mazarin se întoarce la Paris după exilul în care fusese nevoit să plece ca urmare a Frondei (1650 - 1652).

·         1690 – Colonia engleza Massachusetts   emite primii bani de hartie din America de Nord.

·         1783 – Spania recunoaste independenta Statelor Unite ale Americii fata de Marea Britanie.

·         1813 –  Fortele indepedentiste argentiniene conduse de generalul Jose de San Martin înving o armată regalista spaniola in Batalia de la San Lorenzo.

·         1815:  A fost fondată prima fabrică pentru producția de brânză, în vederea comercializării (Elveția).

·         1830-Sultanul turc Mahmud al-II-lea  semneaza Tratatul de la Londra care recunoaste independenta Greciei si ii defineste hotarele. În urma unei lupte sângeroase pentru independenţă (1821-1829), Grecia îşi castiga suveranitatea.  Este sfârşitul a patru secole de dominatie otomana. Noua Grecie este compus din Peloponez, regiunea Atena şi insulele Ciclade. Europa a impus o monarhie şi a stabilit ca printul Otho de Bavaria sa fie noul rege al Greciei.

·         1867 – Urca pe tron  Împăratul Meiji, al 122-lea împărat al Japoniei; ( n.3 noiembrie  1852 – d.30 iulie 1912).

·         1876: A fost semnat tratatul de pace care a pus capăt războiului dintre Argentina și Paraguay.

·         1880: are loc constituirea în mod oficial a Partidului Conservator în România, sub conducerea lui Manolache Costache Epureanu, prin fuziunea mai multor grupări conservatoare: conservatori moderaţi, conservatori democraţi, conservatori progresişti, conservatori junimişti. Ca formaţiune politică de sine stătătoare, Partidul Conservator există încă din perioada Unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, participînd la toate evenimentele care au avut loc în perioada modernă din Istoria României. Între 1871 şi 1876, conservatorii formează guvernul româniei condus de Lascăr Catargiu. Datorită componenţei sale eterogene - marii proprietari de pămînt, burghezia comercială şi administrativă, precum şi o parte din intelectuali - în cadrul Partidului Conservator se manifestă disensiuni şi fărîmiţări care vor da naştere unor disidenţe, dintre care cea mai importantă a fost gruparea "Junimistă ", condusă de Petre Carp şi Titu Maiorescu. După guvernarea conservatoare din 1888-1895, divergenţele continuă. În februarie 1908, elementele burgheze şi o parte a celor moşiereşti au părăsit Partidul Conservator, întemeind Partidul Conservator Democrat, în frunte cu Take Ionescu. În 1915, vechiul Partid Conservator s-a scindat în gruparea condusă de Nicolae Filipescu şi în gruparea condusă de Alexandru Marghiloman. În 1916, Partidul Conservator Democrat a fuzionat cu aripa conservatoare condusă de Nicolae Filipescu, sub denumirea de Partidul Conservator Naţionalist. După 1918, Partidul Conservator încearcă să se reorganizeze sub denumirea de Partidul Conservator Progresist condus de Alexandru Marghiloman. Încercarea rămîne însă fără rezultat. Primul preşedinte, Emanoil (Manolache) Costache Epureanu, urmat de Lascar Catargiu (1880-1899), George Grigore Cantacuzino (1899-1907), Petre Carp (1907-1913), Titu Maiorescu (1913-1914), Alexandru Marghiloman (1914-1925). Partidul Conservator editează urmăoarele publicaţii: "Timpul " (1876-1884; 1889-1900), "Epoca" (1885-1889; 1895-1916; sept.-dec. 1918), "Conservatorul " (1900-1914), "Steagul " (1914-1922), "Timpul " (1923-1924), "Le Progres" (1918-1925). Partidul şi-a încetat existenţa în 1922.

·         1890 – Are loc premiera piesei “Năpasta” de I.L.Caragiale, cu artistii Grigore Manolescu, Constantin Nottara, Aristizza Romanescu.

·         1907: are loc un incident în satul Flămînzi, judeţul Botoşani, România, care marchează începutul marii răscoale a ţăranilor, desfăşurată sub lozinca "Vrem pămînt ".

·         1908 – Se constituie Partidul Conservator Democrat, sub conducerea omului politic Take Ionescu (3/16).

·         1911 - A fost prezentat Manifestul-program electoral al Partidului Social-Democrat din România (PSDR).

·         1917: SUA au rupt relațiile diplomatice cu Germania.

·         1918 – La Chişinău in  Republica Democratică Moldovenească, este înfiinţată Societeatea Cultural-Iluministă “Flacăra”.

·         1923 - A avut loc conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1929 - A avut loc premiera filmului "Iancu Jianu" de Horia Igiroşanu, primul din seria dedicată haiducilor.

·         1932 – Are loc Conferinţa generală pentru dezarmare de la Geneva, la care participă 63 de state, inclusiv România.

·         1947: Miron Radu Paraschivescu publică în ziarul "Scânteia" (al PCR) atacuri violente contra lui Tudor Arghezi, acuzat de atitudini politice reacționare.

·         1950 - Au fost stabilite primele relaţii diplomatice la nivel de ambasadă între România şi Vietnam.

·         1953 - Oceanograful francez Jacques-Yves Cousteau a publicat ultima sa lucrare "The Silent World" ("Lumea tăcută").

·         1957: Poetul Ștefan Augustin Doinaș a fost arestat și condamnat de regimul comunist la un an închisoare sub acuzația de „omisiune de denunț”; a fost eliberat la 5 februarie 1958.

·         1957 – S-a infiintat, la Bucureşti, Arhiva Naţională de Filme. Arhiva de filme, cunoscută și sub denumirea de cinematecă, este o instituție specializată să asigure conservarea patrimoniului cinematografic național și internațional de filme. De asemeni este instituția care are și menirea răspândirii culturii cinematografice în masa cinefililor prin organizarea de spectacole în săli de proiecție distincte de cele obișnuite, cinematografele, cunoscute ca săli de cinematecă.

·         1959: Un avion charter care transportă muzicienii Buddy Holly, Ritchie Valens și Bopper Big cade în condiții de ceață în apropiere de Clear Lake, Iowa, ucigând toți cei 4 pasageri la bord, inclusiv pilotul. Mai târziu, tragedia este numită "Ziua când muzica a murit", popularizată în piesa "American Pie" a lui Don McLean în 1972.

·         1961 – A debutat cantaretul si chitaristul american Bob Dylan.

·         1962: SUA instituie blocada economică asupra Cubei.

·         1966: Stația rusească automată "Luna 9", lansată la 31 ianuarie 1966, a realizat prima aselenizare și a transmis imagini ale suprafeței lunare.

·         1972: Primele Jocuri Olimpice de Iarnă care s-au ținut în Asia s-au deschis la Sapporo, Japonia.

·         1983: Papa Ioan Paul al II-lea a prezentat noul drept canonic.

·         1989 – O lovitură de stat militară il răstoarnă pe dictatorul paraguayan Alfredo Stroessner aflat la conducerea tarii din anul 1954.

·         1992 - S-a parafat "Declaraţia asupra cooperării economice în Marea Neagră". România a fost fondatoare a noului acord economic.

·         1994 – Presedintele SUA., Bill Clinton, a anuntat ridicarea embargoului comercial vechi de 19 ani impus Vietnamului. Unul din argumentele aduse in favoarea acestei decizii a fost sprijinul acordat de autoritatile acestei tari pentru gasirea celor 2 238 de americani disparuti in timpul razboiului din Vietnam.

·         1994: Este lansată naveta spațială „Discovery„, pentru o misiune de opt zile. La bord s–a aflat cosmonautul Serghei Krikaliov, alături de alți 5 astronauți americani. A fost prima misiune comună americano–rusă din 1975, când a avut loc istorica întâlnire în cosmos dintre stația americană „Apollo” și cea sovietică „Soiuz„. Naveta Spațială Discovery a fost una din cele trei navete rămase operaționale în flota navetelor spațiale ale NASA. Zburând pentru prima oară în 1984, Discovery a fost cea de-a treia Navetă Spațială operațională și cea mai bătrână dintre cele aflate în serviciu. Discovery a efectuat misiuni de cercetare, dar și de asamblare a Stației Spațiale Internaționale. Naveta își trage numele de la vasul de explorare Discovery, care l-a însoțit pe exploratorul James Cook în timpul ultimei sale călătorii importante. Discovery a fost naveta care a lansat Telescopul spațial Hubble. Misiunile a doua și a treia de întreținere a Hubble au fost conduse, de asemenea, de Discovery. Este programată și a cincea misiune de întreținere, tot cu ajutorul navei Discovery. Naveta a lansat sonda Ulysses și trei sateliți TDRS. Discovery a fost aleasă de două ori ca vehicul pentru reîntoarcerea la zbor, prima dată în 1986, după dezastrul navetei Challenger în 1984, dar și în cele două misiuni din iulie 2005 și iulie 2006, după dezastrul navetei Columbia, din 2003. Discovery a fost prima navetă operațională care a fost scoasă din uz, fiind urmată de Endeavour. A făcut 39 zboruri, petrecând 365 zile în spațiu, completând 5.830 orbite. A parcurs 238.539.663 km. Discovery a efectuat mai multe zboruri individuale decât orice altă navetă spațială în istorie. A efectuat și misiunile de „întoarcere la zbor” după dezastrele navetelor Challenger și Columbia : STS-26 în 1988, STS-114 în 2005 și STS-121 în 2006

·         1998 – Un avion militar al SUA provoacă moartea a 20 de persoane, atunci când   taie accidental cablul  unei telecabine  lângă Trento, in Italia. 

·         2003 -  Scriitorul Vaclav Havel, erou al luptei anticomuniste, şi-a încheiat cel de-al doilea mandat şi ultimul, ca preşedinte al Republicii Cehia.

·         2006: Feribotul egiptean Al Salam Boccaccio 98 s-a scufundat în Marea Roșie în drumul de la Duba, Arabia Saudită, la Safaga, în sudul Egiptului. Nava transporta 1312 de pasageri și 96 membri ai echipajului la momentul dezastrului. Doar 388 de persoane au supraviețuit.

·         2009 – Curtea de la Haga a dat castig de cauza Romaniei in procesul cu Ucraina privind platoul continental din Marea Neagra si Insula Serpilor. Curtea a acordat Romaniei 9700 de kilometri patrati de zona economica exclusiva si platou continental, reprezentand 79,34% din totalul suprafetei in disputa. Se estimeaza ca zona contine circa 70 de miliarde de metri cubi de gaze si 12 milioane de tone de petrol.

·         2009 – Este lansat in spatiu primul satelit iranian. Satelitul Omid, însemnând “Speranta”s-a inscris pe orbita  cu ajutorul unei rachete purtatoare  Safir-2 si a fost primul  lansat de  Iran. A ars la revenirea în atmosferă pe 25 aprilie 2009. Lansarea a coincis cu aniversarea a 30 de ani de la revoluţa iraniana şi a fost urmarita de către preşedintele Mahmoud Ahmadinejad. Manouchehr Mottaki, ministrul de externe, a declarat că satelitul a fost lansat pentru a “satisface nevoile ţării” şi a fost efectuata “pur în scopuri paşnice.” Urmare a acestui eveniment, Iranul devine un nou membru al clubului cosmic, fiind capabil  sa trimita în spaţiu proprii săi sateliti artificiali.

Nașteri

·         1338: Ioana de Bourbon, soția regelui Carol al V-lea al Franței (d. 1378)
* 1641: Christian Albert (3 februarie 1641 – 6 ianuarie 1695) a fost duce de Holstein-Gottorp și episcop de Lübeck. A fost fiu al lui Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp și a soției sale, Maria Elisabeta de Saxonia.

Christian Albert a devenit duce atunci când tatăl său a murit la Castelul Tönning, asediat de regele Christian al V-lea al Danemarcei. Christian Albert a fost forțat să fugă și restul vieții lui a fost caracterizat prin lupta sa cu Danemarca. Chiar și căsătoria cu fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei a fost aranjată în speranța stabilirii păcii, însă nu s-a schimbat nimic.

În timpul domniei lui Christian Albert, legătura cu Suedia, care a fost inițiată de către tatăl său, a fost consolidată, lucru care i-a oferit o oarecare protecție. Cu toate acestea, acest lucru a condus ca ducatul să fie atras în toate conflictele din Suedia, inclusiv Marele Război al Nordului și mai multe războaie cu Danemarca.

Din 1675 până în 1689, Christian Albert a trăit în exil la Hamburg. Cu ajutorul Sfântului Împărat Roman și a aliaților europeni, el a reușit să-l forțeze pe regele danez să semneze așa-numitul Vergleich Altonaer, care i-a permis să-și recâștige fosta sa poziție.

La 5 octombrie 1665 a fondat Universitatea din Kiel.

Christian Albert s-a căsătorit la 24 octombrie 1667, la Castelul Glücksburg, cu Prințesa Frederica Amalia a Danemarcei, fiica regelui Frederic al III-lea al Danemarcei și a reginei Sophie Amalie de Brunswick-Lüneburg, ca parte a unui tratat de pace între Danemarca și Holstein-Gottorp, însă părțile ostile au continuat să se lupte. Mariajul a fost unul nefericit, Frederica Amalia fiind chinuită de frecventele neînțelegeri dintre fratele ei, Christian al V-lea al Danemarcei, și soțul ei. Era bine cunoscut în epocă că a fost tratată rău de Christian Albrecht, în timp ce familia regală daneză i-a dat tot felul de privilegii personale și dovezi de afecțiune.

Christian Albert și Frederica Amalia au avut patru copii:

• Sofia Amalia (19 ianuarie 1670 – 27 februarie 1710), căsătorită la 7 iulie 1695 cu Prințul Augustus Wilhelm, Duce de Brunswick-Wolfenbüttel.
• Ducele Frederic al IV-lea de Holstein-Gottorp (18 octombrie 1671 – 19 iulie 1702).
• Ducele Christian August de Holstein-Gottorp (11 ianuarie 1673 – 24 aprilie 1726).
• Maria Elisabeta (21 martie 1678 – 17 iulie 1755), stareță la Quedlinburg.

El a fost străbunicul Ecaterinei cea Mare, împărăteasă a Rusiei, prin fiul lui Christian August, și, de asemenea, a fost străbunicul soțului Ecaterinei, Petru al III-lea al Rusiei, prin fiul lui Frederic. În plus, el a fost bunicul patern al regelui Adolf Frederic al Suediei.

·         1772: Pierre Claude Pajol, general francez (d. 1844)
* 1808: Prințesa Maria de Saxa-Weimar-Eisenach (3 februarie 1808 - 18 ianuarie 1877) a fost fiica lui Carol Frederic, Mare Duce de Saxa-Weimar-Eisenach și a Marii Ducese Maria Pavlovna a Rusiei.

Prințesa Maria a fost fiica cea mare a Prințului și mai târziu a Mareleui Duce Carol Frederic de Saxa-Weimar-Eisenach și a soției acestuia, Maria Pavlovna a Rusiei, care era sora Țarului Alexandru I al Rusiei. Tatăl ei era un bărbat timid, ale cărui lecturi favorite au fost poveștile până la sfârșitul vieții. În contrast, mama ei era "una dintre cele mai importante femei ale timpului ei", conform poetului Johann Wolfgang von Goethe. Maria și sora ei cu trei ani mai mică, Augusta, au primit o educație vastă concentrată pe îndatoririle ceremoniale de la curte. Această educație a inclus lecții de pictură de la pictorița curții, Louise Seidler, și lecții de muzică de la compozitorul curții, Johann Nepomuk Hummel.

Maria a crescut la curtea de la Weimar, care era considerată una din cele mai liberale din Germania. Saxa-Weimar-Eisenach a adoptat o constituție în 1816. Curtea era foarte receptivă la literatură și alte forme de artă, grație influenței Ducesei Anna Amalia, care a murit în 1807. Goethe a condus teatrul de la curtea din Weimar până în 1817 și ulterior a rămas un oaspete binevenit la curtea ducală.

Bunicul Mariei, Ducele Karl August, a fost ridicat la rang de Mare Duce în 1815 datorită influenței țarului și a propriei atitudini la Congresul de la Viena. În urma Congresului, Saxa-Weimar-Eisenach a obținut o considerabilă expansiune teritorială.

Portret al Prințesei Maria de Saxa-Weimar-Eisenach, 1838.

Maria avea 16 ani când și-a întâlnit prima dată viitorul soț, Prințul Carol al Prusiei, la Frankfurt an der Oder în 1824. El avea 23 de ani și era al treilea fiu al regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei și a Louise de Mecklenburg-Strelitz. Marea Ducesă Maria Pavlovna și cele două fiice ale ei călătoreau spre Rusia și aranjase să se întâlnească la Frankfurt cu fratele ei, Marele Duce (viitorul Țar Nicolae I al Rusiei) și cu soția acestuia. Când ei au ajuns la Frankfurt au fost întâmpinați de Prințul Carol și fratele său Wilhelm (viitorul împărat Wilhelm I). La acel moment William era îndrăgostit de prințesa poloneză Elisa Radziwill.

Regele Frederic Wilhelm al III-lea era în favoarea unei căsătorii între Carol și Maria și imediat a contactat curțile din Sankt Petersburg și Weimar pentru a începe negocierile. Însă atât mama Țarului, Maria Feodorovna, care deținea autoritatea în treburile de familie, cât și Marea Ducesă Maria Pavlovna nu i-au dat răspunsul pe care regele Prusiei îl aștepta. Ambele curți sperau ca Maria să se căsătorească cu un prinț moștenitor; al treilea fiu al regelui nu reprezenta chiar speranțele lor.

Rușii au propus ca Maria să se căsătorească cu Wilhelm (care era al doilea fiu al regelui) și Carol cu sora Mariei, Augusta. Acest lucru ar fi mulțumit curtea de la Weimar și Wilhelm o plăcea mai mult pe Maria decât pe Augusta. Lucrurile erau însă complicate de dragostea lui Wilhelm pentru Elisa Radziwiłł. Marea Ducesă Maria Pavlovna nu a vrut să bazeze căsătoria fiicei ei pe nefericirea lui Wilhelm. Ea a sperat că Wilhelm se va căsători morganatic cu Elisa și în acest fel tronul Prusiei urma să fie moștenit de fiul Mariei și al lui Carol.

La 26 mai 1827 Prințesa Maria s-a căsătorit cu Prințul Carol al Prusiei la Charlottenburg (astăzi parte din Berlin). Fiul lor Friedrich Karl s-a născut 10 luni mai târziu. Augusta s-a căsătorit cu Wilhelm doi ani mai târziu însă mariajul lor nu a fost unul fericit. Wilhelm și-a considerat soția ca o "personalitate remarcabilă" dar și cu mai puțin farmec decât sora ei mai mare. El a scris "prințesa este frumoasă și inteligentă dar mă lasă rece".

Maria și Carol au avut trei copii:

• Prințul Friedrich Karl (1828–1885); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau
• Louise de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1829-1901); s-a căsătorit cu Alexis, Landgraf de Hesse-Philippsthal-Barchfeld (1828–1905)
• Ana, Prințesă Friedrich Wilhelm de Hesse-Kassel (1836–1918); s-a căsătorit cu Frederic Wilhelm, Landgraf de Hesse-Kassel

După căsătoria Augustei cu Prințul Moștenitor Wilhelm al Prusiei, statutul Mariei a devenit mai scăzut la Curte.^[1] Ea și soțul ei au avut o poziție inferioară și în timp ce Carol și-a exprimat frustrările prin reputația de afemeiat și prin schemele politice, Maria s-a întrecut cu Augusta pe haine, peruci și bijuterii. Carol și Maria au deținut o casă la modă, înconjurată cu înalta societate, spre deosebire de sobrul Wilhelm și intelectuala Augusta.^[1]

Maria nu și-a putut suferi nici sora nici succesoarea acesteia, Victoria, căsătorită pe atunci cu Prințul Moștenitor Frederic. Cum Victoria era britanică (era fiica cea mare a reginei Victoria), cea mai mare parte a Curții anti-britanice o aproba pe Maria care spunea că ar fi fost mai bine ca această căsătorie să nu fi avut loc. Într-o scrisoare, Victoria a scris mama sale declarând că a auzit-o pe Maria spunându-i cumnatei ei, Marii Ducese de Mecklenburg-Schwerin, că "ea nu a încetat niciodată să regrete faptul că există o englezoaică în familie".^[2]

Maria a murit la 18 ianuarie 1877 la Berlin, la vârsta de 69 de ani. Soțul ei i-a supraviețuit șase ani.

·         1809 – Se naste Felix Mendelssohn Bartholdy, compozitor, dirijor și pianist german ; (d.04.12.1847).

·         1828 - S-a născut scriitoarea Elena Ghica, cunoscută sub numele de Dora D'Istria (m.1888).

·         1859 – S-a nascut Hugo Junkers, celebru constructor german de avioane; (d. 1935). A revolutionat industria aviaţiei prin fabricarea primului avion în totalitate din metal, Junkers J1 şi a aeronavei, W33 Junkers.
* 1882: James Augustine Aloysius Joyce (n. 2 februarie 1882 – d. 13 ianuarie1941) a fost un prozator și poet irlandez, considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului al XX-lea. Este cunoscut îndeosebi pentru romanele Portret al artistului în tinerețe (1916), Ulise (1922) și Veghea lui Finnegan (1939). A mai scris nuvele (Oameni din Dublin, 1914), poezii (Muzică de cameră, 1907, și Poezii de doi bani fiecare, 1927) și o piesă de teatru (Exilați, 1918). Criticii îl așează astăzi în fruntea modernismuluianglo-saxon, alături de T. S. Eliot, Virginia Woolf și Ezra Pound.

Primul copil al lui John Stanislaus Joyce și al lui Mary Jane Murray, Joyce a fost educat în spiritul religiei catolice la colegiile iezuite Clongowes Wood (Comitatul Kildare) și Belvedere (Dublin), unde a deprins latina și catehismul. La University College Dublin, a studiat limba și literatura engleză precum și limbi străine ca franceza, italiana și, individual, norvegiana. James Joyce a devenit încă din tinerețe un apostat al Bisericii. S-a mutat la Paris în 1902 pentru a studia medicina, dar a renunțat în scurt timp și a revenit în Dublin. În 1904 a cunoscut-o pe Nora Barnacle, cu care a trăit în concubinaj și care i-a dăruit doi copii: Giorgio (1905-1976) și Lucia (1907-1982). Cuplul, unit prin căsătorie abia în 1931, a trăit departe de Irlanda pentru aproape treizeci și cinci de ani, în orașele Triest, Zürich și Paris. Joyce a lucrat ca profesor de limba engleză, a dat lecții în particular și a publicat articole culturale sau politice în diverse ziare și reviste. Cariera lui literară a fost stingherită în mod constant de lipsurile materiale, deficiențele de vedere tot mai supărătoare sau de boala mintală a fiicei sale, Lucia.

Cu un pronunțat caracter autobiografic, proza lui Joyce revine obsesiv asupra lumii irlandeze, mai ales a Dublinului, în care scriitorul și-a petrecut primii ani de viață. Portret al artistului în tinerețe surprinde conflictele interioare ale unui alter-ego al scriitorului, Stephen Dedalus, distanțarea lui de religie și descoperirea vocației literare. Romanul Ulise, considerat o capodoperă a literaturii engleze, prezintă o zi din viața evreului Leopold Bloom, pe măsură ce acesta își croiește drumul printr-un Dublin arhetipal, labirintic, haotic și eterogen, care se identifică cu propria conștiință a autorului. Joyce afirma: „[...] scriu mereu despre Dublin, pentru că dacă pătrund în inima Dublinului, pătrund în inima tuturor orașelor lumii. În particularități stă universalitatea^[18]”. James Joyce a fost un maestru al tehnicilor literare și a perfecționat mai ales monologul interior (fluxul conștiinței) și muzicalitatea prozei. În romanul Veghea lui Finnegan, scriitorul și-a împins experimentul artistic la extrem și a creat astfel una din cele mai încifrate creații literare scrise vreodată, unde sensul se ascunde cu obstinație în spatele cuvintelor portmanteau, al importurilor lingvistice din zeci de limbi străine și al unei idioglosiisimulate. Întrebat de Max Eastman, un combatant vehement al Cultului Artei Neinteligibile (the Cult of Unintelligibility), de ce a ales un stil atât de anevoios, Joyce ar fi răspuns: „Ca să le dau de lucru criticilor pentru următorii trei sute de ani”. Vladimir Nabokov spunea: „Joyce a creat modernismul, și tot Joyce l-a distrus”, iar Edmund Wilson îl numea „marele poet al unei noi etape a conștiinței umane”^[19].

James Joyce este comemorat de comunitatea anglofonă în fiecare an la 16 iunie (Bloomsday), ziua în care a fost plasată acțiunea romanului Ulise. Opera lui a influențat autori ca Samuel Beckett (care i-a fost discipol), William Faulkner, Eugene O'Neill^[20], Djuna Barnes, Jorge Luis Borges sau Umberto Eco

·         1887 - S–a născut poetul austriac Georg Trakl, unul dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai curentului expresionist timpuriu. Lirica sa fantastico–metaforică este marcată de tristeţe şi melancolie (“Cerul furat”, “Cântecul Bernadettei”, “Steaua celor nenăscuţi”) (m.03.11.1914).

·         1890: Paul Scherrer, fizician elvețian (d. 1969)

·         1892 – S-a nascut omul politic roman Gheorghe I. Bratianu ; (d. 1953).

·         1894: Norman Percevel Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american (d. 1978)

·         1898: Hugo Henrik Alvar Aalto, cunoscut mai ales ca Alvar Aalto (n.3 februarie 1898 - d.11 mai 1976), a fost un arhitect finlandez și un designer de obiecte casnice și mobilă extrem de influent al secolului 20, uneori numit Părintele modernismului în țările nordice. Născut în Kuortane, în Marele Ducat al Finlandei, parte a Imperiului rus, Aalto a fost unul din cei mai importanți arhitecți (maestru) ai mișcării modernescandinave în arhitectură și design, contibuind decisiv la afirmarea identității naționale a unei Finlande suverane.

·         1901: Ramon J. Sender, scriitor spaniol (d. 16 ianuarie 1982)

·         1909: André Cayatte, regizor francez. În 1952, primește "Premiul special al Juriului", la Cannes, pentru filmul "Toți suntem asasini".

·   1912: Constantin N. Arseni (n. 3 februarie 1912, Dolhasca, județul Baia - d. 5 iulie 1994, București) a fost un medic neurochirurg român, profesor universitar și director al clinicii de Neurochirurgie a facultății de medicinădin București, discipol și continuator al lui Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei românești. A fost Membru titular al Academiei Române (1991).

Arseni s-a născut la 3 februarie 1912 în Dolhasca, județul Baia. După absolvirea liceului din Bacău în 1929, se înscrie la facultatea de medicină din Cluj. În 1935 termină studiile universitare și obține titlul de Doctor în Medicină cu teza "Neurotomia juxtaprotuberanțială în tratamentul nevralgiei intermitente de trigemen" (1936). Ca student a lucrat în clinica de boli interne sub conducerea profesorului Iuliu Hațieganu, fiind fascinat de simțul clinic și erudiția acestui medic, dar pe tânărul Arseni îl atrăgea chirurgia creierului, după ce a asistat la o operație efectuată de Dimitrie Bagdasar în spitalul de Urgență din București. Astfel că la vârsta de 23 de ani își începe ucenicia în domeniul neurochirurgiei, sub conducerea și îndrumarea lui Bagdasar, proaspăt întors din America. În același timp lucrează ca preparator, apoi ca asistent la catedra de Histologie condusă de Ion T. Niculescu, unde învață tehnica examenului microscopic al organelor și țesuturilor. Fragmentele de tumori cerebrale extirpate operativ erau studiate apoi la microscop, convins de puterea pe care o dă clinicianului cunoașterea anatomiei patologice.

Constantin Arseni muncește neobosit, își extinde și perfecționează tehnica chirurgicală. În 1946, Dimitrie Bagdasarîncetează din viață pe neașteptate. Arseni rămâne cu răspunderea conducerii serviciului de neurochirurgie, la vârsta de numai 34 de ani. Oficialitățile nu-i ușurează această sarcină, dimpotrivă. Cunoscut ca un non-conformist incorigibil, care spune totdeauna ceea ce gândește, nu era tocmai pe placul regimului totalitar comunist. Forurile de răspundere în domeniul medicinei trimit la Moscova pentru a se specializa în neurochirurgie pe doctorul Nicolae Marcovici, cu scopul de a-l înlocui pe Arseni. La întoarcere, cu titlul de Candidat în Științe Medicale, după modelul sovietic, Marcovici este numit în 1955 conferențiar universitar, cum se obișnuia cu toți cei veniți cu o calificare din Uniunea Sovietică, și primește conducerea a jumătate din clinica de neurochirurgie din București. Marcovici, un om corect și cu mult bun simț, recunoaște calitățile profesionale deosebite ale lui Arseni și, după scurt timp, renunță la funcția primită și se subordonează acestuia. Între timp Arseni devine el însuși conferențiar, iar în 1963 profesor titular de neurochirurgie la facultatea de medicină.

Se trece la reorganizarea clinicii pe servicii, cu împărțirea responsabilităților la colaboratori, ce căpătaseră ei înșiși experiență și calificare superioară: Tumori cerebrale adulți (Sofia Ionescu, Mihai Maretsis, Nicolae Nicola, Mircea Ghițescu), Tumori cerebrale copii (Lenke Horvarth), Afecțiuni vertebro-medulare (Ion Ionescu și Gheorghe Panoza), Traumatisme cranio-cerebrale (Ion Oprescu și Alexandru Constantinovici), Anestezie, reanimare și terapie intensivă (Șerban Munteanu, Lelia Gonțea-Arseni), mai târziu și o secție de reabilitare și recuperare motorie (Ion Tudor). La acestea se adaugă servicii auxiliare și de investigații: Diagnostic preoperator (Constantin Crețan și Ion N. Petrovici), Neuroradiologie (Nicolae Mihăilescu și Nicolae Simionescu), Electrofiziologie (K. Cristian și I. Roman), Laborator clinic (Elena Nicola), Neuromorfopatologie (Nicolae Carp). Domeniile de activitate se extind, se trece la chirurgia anevrismelor și malformațiilor vasculare intracraniene (Frank Nass și Leon Dănăilă) și la neurochirurgia funcțională, cum sunt operațiile stereotaxice în cazul unor afecțiuni extrapiramidale și chirurgia funcțională a epilepsiei (Mircea Simionescu, Mircea Iacob, N. Nicola). În 1975, se inaugurează noua clădire a clinicii de neurochirurgie, concepută și organizată după planurile sale. În timpul cât a fost construită, Arseni devenise om de șantier.

Constantin Arseni și-a continuat cu ardoare activitatea până la o vârstă înaintată, neputându-se despărți de ceea ce a însemnat menirea vieții sale: neurochirugia. S-a stins din viață în 1994.

·         1914: Florin Dimitriu, compozitor și violonist român

* 1924: Frederic Wilhelm, Prinț de Hohenzollern (Friedrich Wilhelm Ferdinand Joseph Maria Manuel Georg Meinrad Fidelis Benedikt Michael Hubert von Hohenzollern-Sigmaringen) (n. 3 februarie 1924, Castelul Umkirch ^[2], lângă Freiburg im Breisgau - d. 16 septembrie 2010 ^[3], Sigmaringen) a fost șeful casei princiare de Hohenzollern-Sigmaringen din Germania. A fost urmat la șefia Casei de Hohenzollern de fiul lui, Karl Friedrich, Prinț de Hohenzollern.

Prințul Frederic Wilhelm s-a născut la castelul Umkirch.^[4][5] A fost fiul cel mare al lui Frederic, Prinț de Hohenzollern (1891–1965) și a soției acestuia, Prințesa Margareta Karola de Saxonia (1900–1962), fiica ultimului rege al Saxoniei, Frederick Augustus al III-lea.^[4][5] A devenit șeful Casei de Hohenzollern la 6 februarie 1965 în urma decesului tatălui său Prințul Friedrich.

În conformitate cu legea românească de succesiune din 1923, urma ca după decesul regelui Mihai, care avea numai fete, descendenții lui Friedric Wilhelm să pretindă tronul României. În 2006 prințul a declarat public că Hohenzzolern a avut "nici un interes în tronul românesc", iar regele Mihai a proclamat o actualizare a liniei de succesiune, desemnând-o pe fiica sa cea mare "Prințesă Moștenitoare".

Prințul Frederic de Hohenzollern s-a căsătorit ^[2] pe 5 ianuarie 1951, la Sigmaringen cu Margarita Ileana Viktoria Alexandra, Prințesă de Leiningen (1932-1996) și a avut trei copii:

• Carol Frederic Emich Meinrad Benedikt Fidelis Maria Michael Gerold^[2], Prinț de Hohenzollern (n. 20 aprilie 1952, Sigmaringen). El s-a căsătorit la 17 mai 1985 cu Alexandra Petra Sophie Schenk, Contesă de Stauffenberg ^[6] (n. 25 mai 1960), cu care are patru copii. Cuplul a divorțat în 2010 și Carol Frederic s-a recăsătorit în 2010 cu Nina de Zome.
• Albert Johannes Hermann Meinrad Stephan ^[2] (n. 3 august 1954, Umkirch) s-a căsătorit la 8 septembrie 2001, la Roma, cu Nathalie Rocabado de Viets (n. 10 noiembrie 1970, Hamburg), cu care are copii.
• Ferdinand Maria Fidelis Leopold Meinrad Valentin ^[2] (n. 14 februarie 1960, Sigmaringen); el s-a căsătorit la 3 august1996 la Číčov, în Slovacia, cu Contesa Ilona Kálnoky de Köröspatak (n. 9 martie 1968, Bruck an der Mur), cu care are urmași.

·         1925- S-a nascut popularul actor roman de teatru și film Ștefan Mihailescu-Braila; (d. 1996).

·         1926 - S-a născut Tudor George, poet şi traducător (m.12.01.1992).

·         1928 - S-a născut Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez.

·         1928 - S-a născut Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american.

·         1928 - S-a născut Russell Arms, cântăreţ american.

·         1935 - S-a născut Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american.

·         1936: Constantin Virgil Negoiță (n. 3 februarie 1936, București) este un om de știință și prozator român, stabilit în Statele Unite ale Americii.

·         1939 - S-a născut poetul Ilie Constantin.

* 1939: Michael Cimino (n. 3 februarie 1939, New York City - d. 2 iulie 2016, Los Angeles) a fost un regizor de film american. A fost laureat al Premiului Oscar pentru regia filmului Vânătorul de cerbi.

·         1941- S-a nascut la Calafat, marele actor roman de teatru și film, Ștefan Iordache; (“Cel mai iubit dintre pămînteni”, “Oglinda”, “Glissando”, “Ciuleandra”, “De ce trag clopotele, Mitică?”, “Pruncul, petrolul şi ardelenii”, “Înghiţitorii de săbii”, “Bietul Ioanide”); (d.14 septembrie 2008).

* 1942; Dory Funk, Jr. (născut Dorrance Earnest Funk Jr.^[3] pe 3 februarie1942) este un fost wrestler american, actualmente antrenor de wrestling. Se află pe locul doi într-un top al wrestlerilor care au deținut cel mai mult timp centura NWA World Heavyweight Championship, Funk deținând acest titlu timp de 4 ani.

El este fiul lui Dory Funk și fratele lui Terry Funk.

·         1944 - S-a născut Petre Anghel, poet, prozator şi eseist.

·         1945 - S-a născut Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek).

·         1946 - S-a născut Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack).

·         1947 - S-a născut Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks).

·         1947 - S-a născut John Handy, muzician american de jazz.

·         1947: Andrei-Gheorghe Király, politician român
* 1948: Oazu Nantoi (n. 3 februarie 1948, Vancicăuți) este un politician și analist politic din Republica Moldova.

* 1950: Morgan Fairchild (născută Patsy Ann McClenny, pe 3 februarie 1950) este o actriță americană.

Pentru rolul său din serialul Flamingo Road din 1980, a fost nominalizată la Premiul Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un serial de televiziune dramatic.

·         1950: Alvaro Vitali, actor italian

·         1951: Blaise Compaoré, șeful statului Burkina Faso

·         1951: Eugenia Maci, actriță româncă de teatru și film

·         1954 - S-a născut Paul Nancă, producător şi promotor muzical.

·         1956 - S-a născut Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones).
* 1958: Massimo Pedrazzini (n. 3 februarie 1958, Milano, Italia) este un fost fotbalist.
* 1958: Octavio Zambrano (n. 3 februarie 1958 în Guayaquil) este un antrenor ecuadorian de fotbal, fost fotbalist. El este unul din cei mai de succes antrenori din Major League Soccer (MLS).

·         1959 - S-a născut Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure".
* 1960: Joachim „Jogi” Löw (n. 3 februarie 1960, Schönau im Schwarzwald, Baden-Württemberg, RFG) este un fost jucător german de fotbal. Din 2006 este antrenorul echipei naționale de fotbal a Germaniei.
* 1961: Alexandru Chiculiță (n. 3 februarie 1961) este un scrimer român specializat pe sabie laureat cu bronz la Los Angeles 1984. În prezent este antrenor la CS Dinamo București.
* 1963: George Lazăr (n. 3 februarie 1963, Vatra Dornei, Suceava) este un scriitor și publicist român contemporan de science fiction și thriller. În 1987 a absolvit Facultatea de Automatică, secția Calculatoare, din cadrul Institutului Politehnic din Iași. Este membru al Societății Române de Science Fiction și Fantasy.
* 1964: Dr. Wargha Enayati (n. 3 februarie 1964) este un medic cardiolog și healthcare business innovator, cunoscut publicului larg ca fondatorul Rețelei private de sănătate Regina Maria In anul 1995 a fondat ceea ce urma să devină Centrul Medical Unirea, apoi rețeaua de servicii de sănătate Regina Maria. În 2007, a vândut un pachet minoritar din acțiunile CMU către fondul de investiții 3i. În 2010, o a doua tranzacție a adus în acționariat fondul Advent. Centrul Medical Unirea a devenit Regina Maria. În 2010, alături de soția sa Mitra Enayati a înființat Fundația Regina Maria, dedicată acordării de servicii medicale și educație unor categorii defavorizate de persoane: fără venituri, asigurări, copii. În 2015 se retrage din acționariatul rețelei Regina Maria. În 2016 reintră pe piața serviciilor medicale devenind acționar principal la Intermedicas, o companie de concierge medical și second opinion, la MedicHub – companie de comunicare medicală. În 2017 achiziționează pentru MedicHub si revista Viața Medicală – cea mai importantă publicatie de profil din România și lansează Revera – primul centru de specialitate pentru vârstnici.

În 2018 intră în acționariatul Docbook (prima aplicatie de programari  la medic) si al platformei de recrutare medicala Medijobs si așează totul sub o umbrelă, luând  astfel naștere Enayati Group - impreună pentru sănătatea României. In luna iunie 2018 devine vicepresedinte Camerei de Comerț Româno-Germană http://rumaenien.ahk.de/ro/ și președintele Task-Force Sanatate a Coaliției pentru Dezvoltarea României.

* 1969: Matt Johnson (născut pe 3 februarie 1969 în Bournemouth, Anglia) este un claviaturist care cântă pentru trupa de jazz alternativ, Jamiroquai.

* 1972: Mart Poom (n. 3 februarie 1972,^[1], Tallinn) este un fotbalist eston actualmente retras din activitate.^[2] A evoluat pe postul de portar.

* 1975: Boris Cebotari (n. 3 februarie 1975 – d. 15 iulie 2012) a fost un fotbalistdin Republica Moldova, care a jucat pe postul de mijlocaș central. S-a consacrat prin evoluția la echipa FC Zimbru Chișinău, fiind considerat o legendă a clubului.

·         1976: Cătălin George Hîldan (n. 3 februarie 1976, Brănești, Ilfov – d. 5 octombrie 2000, Oltenița) a fost un fotbalist român care s-a afirmat la Dinamo București.

A început să joace fotbal la vârsta de 10 ani în cadrul clubului Dinamo. Sub comanda primului său antrenor Ionuț Chirilă a câștigat titlurile naționale la toate categoriile de vârstă: pitici, cadeți, juniori, mai puțin la juniorii republicani. Mijlocaș dotat cu calități a debutat în Divizia A pe 2 octombrie 1994 într-un meci cu Steaua (Steaua 2-0 Dinamo). A urmat o perioadă în care a evoluat la FC Chindia Târgoviște, unde a cunoscut bucuria promovării consecutive din Divizia C în B și din B în A. După această perioadă Cornel Dinu l-a adus înapoi la Dinamo (1994 - 2000), de unde nu a mai plecat niciodată. A câștigat cu Dinamo un titlu de campion (1999-2000) și o cupă a României (2000), cifrele carierei sale fiind 131 de jocuri/ 6 goluri în Divizia A, 5/1 în echipa națională, 5/0 în cupele europene, 17/0 la alte loturi naționale. A fost căpitanul echipei dinamoviste, stingându-se din viață în urma unui atac de cord la 5 octombrie 2000 în timpul unui amical pe stadionul din Oltenița.

A jucat pe postul de mijlocaș, având numărul 11 pe tricou. De la debutul său în Divizia A, pe 2 octombrie 1994, a jucat 138 de meciuri, marcând 6 goluri.

Este supranumit de fani „Unicul Căpitan” datorită devotamentului pe care l-a arătat față de culorile clubului Dinamo. În memoria sa, una din peluzele Stadionului Dinamo a primit denumirea de „Peluza Cătălin Hîldan”, iar tricoul cu numărul 11 a fost retras pentru totdeauna.

* 1976: Isla Fisher (n. 3 februarie 1976) este o actriță și autoare cu origini scoțiene și australiene.
S-a născut pe 3 februarie 1976 în Oman, având ambii părinți scoțieni.^[1]Tatăl său, Brian, era bancher la Națiunile Unite, care l-a trimis în Oman, iar întreaga familie a trebuit să îl urmeze atunci când a fost nevoit să își mute reședința.^[2] Numele i-a fost dat după insula scoțiană Islay^[3] și mai are încă patru frați.^[4] Încă din școală și-a dezvăluit pasiunea pentru teatru, atunci când a jucat în trupele de la liceul de fete, acolo unde și-a făcut studiile. Încă de la nouă ani a apărut în reclame care au fost difuzate la televiziunea australiană, deci s-a acomodat cu camera încă de mică. A câștigat apoi roluri în serialele celebre pentru copii Bay City și Paradise Beach. A debutat în film la televiziunea publică australiană, în soap-opera Paradise Beach. A urmat tot un soap-opera, Home and Away. La vârsta de 21 de ani a studiat la L'École Internationale de Théâtre Jacques Lecoq din Paris, unde a învățat pantomimă, clown și comedia dell'arte.^[5] Și și-a definitivat studiile în pantomimă și la Londra. Încă de atunci este cunoscută pentru rolurile de comedie pe care le-a făcut, în filme precum Wedding Crashers în 2005, Hot Rod în 2007, Definitely, Maybe în 2008 sau Confessions of a Shopaholic din anul 2009. Întreaga familie s-a mutat însă în scurt timp la Perth, în vestul Australiei. La vârsta de 18 ani, cu ajutorul mamei sale, a publicat două romane, Bewitched și Seduced by Fame.^[6] Din 1994 și până în 1997 a jucat în serialul de televiziune Home and Away, în rolul lui Shannon Reed. În 1996 a fost nominalizată la Premiul pentru Cea mai populară actriță pentru acest rol.
* 1976: Stoian Kolev (Limba bulgară:Стоян Колев) (n. 3 februarie 1976) este un fotbalist bulgar, care joacă pentru clubul de fotbal PFC Cernomoreț Burgas pe postul de portar.
* 1976: Vitali Maevici (n. 3 februarie 1976) este un fost fotbalist internațional moldovean care a jucat pe postul de fundaș
* 1977: Ramón Luis Ayala Rodríguez (n. 3 februarie 1977, cunoscut după numele de scenă Daddy Yankee, este un cântăreț, actor, producător de înregistrări, crainic radio [12] și om de afaceri portorican, Ramon Ayala s-a născut în Río Piedras, San Juan, Puerto Rico și a crescut în cartierul social Villa Kennedy Housing Projects.^[6]El devine renumit în 2017, cu colaborarea sa cu tubul global Despacito Luis Fonsi.

Ayala a vrut să devină jucător profesionist de baseball și a dat probe la Seattle Mariners, care face parte din Major League Baseball. Înainte de a semna contractul a fost lovit de un glonț rătăcit tras dintr-o pușcă AK-47 în timp ce lua o pauză de la o sesiune de înregistrări pe care o avea cu DJ Playero. Ayala a avut o perioadă de recuperare de un an și jumătate; glonțul nu a fost scos din șoldul său nici acum, iar el spune că își datorează cariera muzicală acelui incident, care i-a permis să se concentreze pe cariera muzicală în totalitate. De atunci a vândut peste 18 milioane de albume

* 1978: Marian Aliuță (n. 4 februarie 1978 în București) este un fotbalist român retras din activitate.
* 1978: Joan Capdevila Méndez (n. 3 februarie 1978 în Tàrrega, Lleida, Catalonia) este un fotbalist spaniol legitimat la echipa spaniolă FC Santa Coloma, și fost component al echipei naționale a Spaniei.
* 1980: George Cristian Ogăraru (n. 3 februarie 1980, București) este un fotbalist român retras din activitate,^[1] care a jucat în trecut pentru FC Steaua București. În prezent este antrenorul lui U Cluj.

Copilăria și-a petrecut-o, în satul Grămești. La 6 ani se întoarce în București, pentru a începe școala, iar la 9 ani, mai exact pe 11 octombrie 1989 merge la selecția organizată de clubul Steaua București. Este ochit de Radu Troi, antrenorul care îi prevede un viitor mare, făcând trimitere la condiția materială modestă a părinților săi. A făcut liceul la "Mircea Eliade", unde face cunoștință cu antrenorul Ioan Toma și participă la Cupa Liceelor, prima sa competiție cu public.

Înainte de a se alătura lui Sion, în vara anului 2010, Ogăraru a jucat pentru Steaua București între anii 1998–2000 și din nou între 2002 și 2006, dar și pentru CSM Reșița între 2000 și 2001 și Oțelul Galați între 2001 și 2002 unde a fost împrumutat de la Steaua, iar în străinătate a evoluat la Ajax Amsterdam între 2006 și 2010.

La 17 ani are ocazia să se transfere în Italia, la Sangiovanesse, însă cei de la Steaua nu sunt de acord, pentru ca peste un an să semneze primul său contract de profesionist. Ogăraru a debutat în prima echipă a Stelei într-un meci cu Olimpia Satu Mare, în 1998, sub comanda lui Emeric Jenei și Mihai Stoichiță. Nereușind să se impună, este împrumutat în 2000 la CSM Reșița, iar apoi în 2001 la Oțelul Galați, unde fusese cerut de Mihai Stoica. Sezonul de la Oțelul Galați a fost unul foarte reușit pentru George, echipa reușind, sub comanda lui Marius Lăcătuș să se lupte cu șanse reale la unul dintre primele locuri și încheind pe locul 5. Evoluțiile de la Galați îl readuc pe Ogăraru la Steaua, unde începe să se impună în prima echipă, după ce începuse ca rezervă a lui Florentin Dumitru.

Odată devenit titular cert, sub comanda lui Walter Zenga, Ogăraru are evoluții din ce în ce mai apreciate, impresionând mai ales în cupa UEFA, evoluții ce atrag atenția celor de la Ajax Amsterdam. Tot datorită evoluțiilor sale este convocat la prima reprezentativă, debutând ca titular pe 26 martie 2005, împotriva Olandei, meci pierdut în Giulești cu 2-0 de România. Timp de doi ani, acest meci a rămas și singurul sub tricolor al lui George.

Pe 29 martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu o baretă din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, pentru că a făcut parte din lotul echipei FC Steaua București care obținuse până la acea dată calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006.^[2] În martie 2008 a primit Medalia „Meritul Sportiv” clasa a II-a cu 2 barete, tot din partea președintelui României Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din reprezentativa României care a obținut calificarea la Campionatul European din 2008.^[3][4]

În vara anului 2006 aduce transferul lui George Ogăraru la Ajax Amsterdam, care a plătit 3,3 milioane de dolari pentru semnătura lui Ogăraru, materializând unul dintre cele mai costisitoare transferuri de la un club românesc de fotbal. Debutează pe 13 august 2006 în Supercupa Olandei, câștigând astfel și primul trofeu din Olanda, împotriva celor de la PSV Eindhoven. Evoluează constant la echipa de club, generând un conflict în țară, unde Victor Pițurcă refuza să-l convoace la echipa națională în ciuda presiunii fanilor și a mass-mediei, preferând să meargă pe mâna lui Cosmin Contra, Valentin Bădoi și Petre Marin. Cu toate acestea, revenirea sa în prima reprezentativă se produce în 2007, împotriva aceleiași naționale a Olandei, pentru ca apoi să fie convocat constant la celelalte meciuri ale României, contribuind astfel la calificarea echipei la Euro 2008. În septembrie 2008, după doi ani de contract cu Ajax, Ogăraru a fost împrumutat înapoi clubului Steaua pentru un an și jumătate pentru suma de 275.000 de euro.^[5] Este cunoscut pentru aruncările lungi de la margine

* 1982: Won Woo-young (în coreeană 원우녕; n. 3 februarie 1982, Seul) este un scrimer sud-coreean specializat pe sabie.

* 1984: Elizabeth Anne Holmes (n. 3 februarie 1984,^[1] Washington, SUA) este o antreprenoare americană, fondatoarea și conducătoarea firmei Theranos din Palo Alto, California, care avea ca domeniu de activitate analiza probelor sanguine.

La 19 ani, a renunțat la studiile pe care le urma la Universitatea Stanfordpentru a-și lansa propria afacere, punând bazele companiei Theranos. A susținut că a reușit să introducă o nouă metodă, mult simplificată, de efectuare a analizelor sanguine.

În 2015, revista "Forbes" a declarat-o ca fiind cea mai tânără femeie miliardar din lume. De asemenea, în același an, "Time" a inclus-o pe lista celor mai puternice 100 persoane influente ale planetei. Tot în 2015 a primit premiul Horatio Alger Award, fiind cel mai tânăr laureat cu o astfel de distincție. Revista Glamour i-a acordat titlul de "Femeia Anului".

In 2018 compania pe care o conducea a fost declarată falimentară, iar Elizabeth Holmes a fost anchetată pentru înșelăciune.^[4] Aparatele de analiză a sângelui promise de companie nu au fost niciodată dezvoltate. Holmes a fost amendată cu 500.000 de dolari și i s-a interzis să conducă o companie americană timp de 10 ani

* 1984: Aleksejs Višņakovs (n. 3 februarie 1984, Riga, RSS Letonă) este un fotbalist leton care în prezent evoluează la clubul Skonto Rīga și la echipa națională de fotbal a Letoniei pe postul de mijlocaș.

* 1985: Andrei Vițelaru (n. 3 februarie 1985) este un jucător român de fotbalcare evoluează la clubul CS Buftea.

* 1988: Gregory Kurtley van der Wiel (pronunție în limba olandeză ˈɣrɛɣɔri vɐn dər ˈʋil; n. 3 februarie 1988 în Amsterdam) este un jucător olandez de fotbal care joacă în prezent la echipa turcă Fenerbahçe și la Echipa națională de fotbal a Olandei.

* 1989: Vlad Alin Bujor (n. 3 februarie 1989, Satu Mare) este un jucător român de fotbal care în prezent evoluează la echipa Sepsi OSK Sfântu Gheorghe
* 1989: David Manga Lembe (n. 3 februarie 1989, Paris) este un fotbalist centrafrican, care evoluează pe postul de aripă stânga la clubul din Liga I, ASA Târgu Mureș.

* 1990: Alin Alexuc-Ciurariu (n. 3 februarie 1990, Botoșani) este un luptătorromân specializat în lupte greco-romane.
* 1993: András Szatmári (n. 3 februarie 1993, Budapesta) este un scrimermaghiar, specializat pe sabie. A fost vicecampion laureat cu argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2016.

Decese

·         1014: Svend I, rege al Angliei, Danemarcei și Norvegiei

·         1116 – A decedat Coloman I Cărturarul (maghiara Kálmán), n.cca. 1074, rege al Ungariei  (1095–1116) și al Croatiei (din 1108). Titlul sau regal complet a fost „Rege al Ungariei, Slavoniei, Croației și Dalmației”. A trebuit să se lupte pentru tron cu fratele lui mai tânăr, Álmos, iar  Coloman a luat decizia crudă să își orbească fratele mai  mic  și pe fiul său minor, viitorul rege Bela al II-lea. Pe de altă parte, Coloman a fost unul dintre cei mai învățați monarhi, cronicarul polonez Gallus Anonymus  descriindu-l ca fiind „mai educat în științețe literare decât orice rege care trăia în vremea sa”.
* 1134: Robert Curthose, cunoscut ca și Robert al II-lea (n. aprox. 1054 - d. 3 februarie 1134) a fost duce al Normandiei în perioada anilor 1087 - 1106, fiul cel mare al lui Wilhelm Cuceritorul, pretendent repetat pentru tronul Angliei și unul dintre conducǎtorii Primei Cruciade.

Robert a fost cel mai mare fiu al lui William Cuceritorul, rege al Angliei și duce al Normandiei și a Matildei de Flandra. Se presupune cǎ Robert sa născut în 1054, însă este posibil ca s-ar fi născut mai degrabǎ în 1051. Din cauza staturii mici, Robert a fost poreclit Curthose ("Pantaloni scurți"). William de Malmesbury^[1] și Ordericus Vitalis^[2] menționeazǎ în cronicile sale, că tatăl sǎu îl numea Robert «brevis-ocrea» ("Cizme scurte").

Dupǎ cucerirea de cǎtre Wilhelm a orașului Le Mans și a regiunii Mayenne^[3] care se rǎsculase anterior, duce de Maine în 1163 a fost numit Robert, dupǎ asigurarea hotarului de sud a țǎrii, Wilhelm a început invazia în Anglia din 1066.

Robert a avut relații destul de tensionate cu tatǎl sǎu, fiind urmașul statului anglo-saxon, unul din cele mai puternice state din Europa de vest, Robert nu a deținut o putere realǎ în stat, William ne permițînd-ui fiului său sǎ domneascǎ chiar și în Maine, fiind supravegheate toate aspectele legate de sistemele statului. Acest lucru i-a trezit nemulțumiri lui Curthose. În 1078 în timpul campaniei supunere a unui baron în Normandia a izbucnit un conflictului între Robert și a frații lui mai mici William și Henric. Tatăl sǎu a luat partea fraților săi. Insultat, Robert a părăsit armata și a încercat singur să cucereascǎ orașul Rouen. După ce asaltul a eșuat, a fugit în Flandra, la unchiul său matern Robert de Flandra. Ajutor în lupta împotriva tatălui sǎu, lui Curthose i-a sugerat-o regele Franței, Filip I. Până la sfârșitul anului 1078, forțele lui Robert, susținute de trupe franceze s-au concentrat în castelul Gerberoy la frontiera de est a Normandiei. Ca răspuns, castelul a fost asediat de o numeroasǎ armatǎ anglo-normandǎ a lui William Cuceritorul. Deși inițial Wilhelm a fost învins, și potrivit legendei el a fost rănit chiar de fiul său, Wilhelm a fost capabil să rupă alianța dintre Filip și Robert, atrǎgând de partea sa regele francez. În 1079Gerberoy a căzut și Robert din nou a fugit în Flandra, aici fiind de acord să accepte împăcǎciunea cu tatăl său. Un rolul mare în reconcilierea dintre Robert și Wilhelm, l-a jucat mama sa, Matilda de Flandra care pe ascuns a oferit ajutor fiului său.

Vestea morții fratelui său, Robert Curthose a prins-o în Salerno, unde se recupera de la rănile primite în cruciadă. Robert imediat sa declarat rege al Angliei, cu toate acestea tronul a fost preluat de către fratele său mai mic Henric I, care deja pe 5 august 1100, a fost încoronat la Westminster, Robert ne avînd timp să-și revendice drepturile la tron. Ajungând în septembrieîn Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicǎrile lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit sǎ-i învingǎ pe rebelii, izolând-ui și reușind sǎ atragǎ de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângǎ Alton trupele lui Robert și Henric s-au întâlnit. Temându-se de înfrângere, Curthose a recurs la negocieri. În conformitate cu acordul încheiat, Robert a refuzat să pretindă la tronul englez, în schimbul unei plăți anuale din partea lui Henric I de 3000 de mǎrci. Henric I de asemenea, i-a reîntors lui Robert toate posesiunile lui din Normandia, cu excepția a cetății Domfront.

Deși susținǎtorii lui Robert au fost amnistiați, în următorii doi ani, Henric treptat a exilat și confiscat bunurile acestora. Între timp rǎzboiul s-a reînceput în Normandia, între Robert și baronii, care erau conduși de Robert de Bellême. Ducele a fost înfrînt și în ducat sa reîntors anarhia feudală. Aceasta a favorizat planurile regelui englez. Henric a reușit să creeze o partidǎ pro-britanicǎ în ducat. El a semnat de asemenea, un tratat de alianță cu țările vecine - Flandra, Anjou, Bretania și Regatul Franței. Robert Curthose a rǎmas izolat și nu a mai putut recruta cavaleri în armata sa. De partea ducelui au rǎmas doar câțiva baroni (Robert de Bellême, William de Morten și contele de Maine. În 1104 Henric a debarcat în Domfront și l-a forțat pe fratele său să-i dea Comitatul Evreux. În anul următor, englezii au capturat Cotentin, au distrus orașul Bayeux și au cucerit Caenul. Încercările de reconciliere ale lui Robert cu Henric au eșuat.

În vara anului 1106 trupele lui Henric I, susținute de mercenari din Anjou și Bretania au asediat cetatea Tinchebray la est de Avranches. În ajutorul cetǎții a venit armata principalǎ a ducelui Robert, care a decis să dea o bătălie decisivă. Pe 28 septembrie 1106 armata ducelui inferioarǎ numeric a fost practic anihilatǎ de armata regelui Angliei. Cei mai mulți susținători ai ducelui au murit, iar Robert, Edgar Ætheling și William de Morten au fost capturați. Victoria decisivǎ de la Tinchebray a pus capǎt îndelungatei lupte pentru moștenirea lui William Cuceritorul: Normandia a fost cucerit de englezi și unitatea monarhiei anglo-normande a fost restaurată^[4].

Urmǎtorii 27 de ani Robert i-a petrecut în captivitate.

Robert Curthose a murit la 3 februarie 1134. A fost înmormîntat în biserica mănăstirii Sf. Petru din Gloucester, în prezent Catedrala Gloucester.

·         1377 – Mai mult de 2.000 de locuitori ai orasului italian Cessena sunt ucisi de trupele papale (baia de sange de la Cessena), in timpul războiului dus de fortele papei Grigorea al XI-lea și o coaliție a orașelor-state italiene, condusa de Florenta.

·         1399: John de Gaunt, Duce de Lancaster (6 martie 1340 – 3 februarie 1399) a fost membru al Casei Plantagenet, al treilea fiu al regelui Eduard al III-lea al Angliei și a Filipei de Hainault. A fost numit "John de Gaunt" deoarece s-a născut la Ghent, intrat în engleză ca Gaunt. Când mai târziu a devenit nepopular, au circulat zvonuri macabre că el ar fi fost de fapt fiul unui măcelar Gent, probabil din cauză că Eduard al III-lea nu a fost prezent la naștere. Această poveste întotdeauna l-a înfuriat

·         1451- A murit  Murad al II-lea, sultan al Imperiului Otoman (n. 1404). Ii succede la tron fiul sau Mehmed al II-lea, viitorul cuceritor al Constantinopolului. Murad al II-lea (iunie 1404, Amasya – 03 februarie 1451, Edirne), a fost sultanul Imperiului Otoman 1421-1451 (cu excepția unei perioade 1444-1446, atunci când fiul său Mehmed al II-lea domnit). Domnia lui Murad a fost marcată de un lung război împotriva principatelor creștine din Balcani și a emiratelor turcești în Anatolia, un conflict care a durat 25 de ani.

·         1468 – A murit Johann Gutenberg, inventatorul tiparului. Împreuna cu J. Fust imprima, în anul 1448, celebra “Biblie cu 42 de rânduri”; ( n.1398 ). Johannes Gensfleisch, tipograful german mai bine cunoscut sub numele de Gutenberg, s-a născut probabil în Mainz in 1400. Datorita lui, reproducerea manuscriselor devine mult mai rapida,tiparul inventat de el revolutionand raspandirea cartilor si odata cu ele stiinta si cultura in randurile publicului larg.
* 1581: Sultana Mahidevran (n. 1498 - d. 3 februarie 1581) a fost una dintre cadânele sultanului Soliman I. Au avut doi copii, Șehzade Mustafa(1515-1553) și Șehzade Ahmed (care a murit în copilărie).

Sultana Mahidevran s-a născut în 1500 în Bosphorus. Unii susțin că era de origine albaneză, alții că de origine greacă. În 1515 l-a născut pe Prințul Mustafa, fiul ei și al lui Soliman, care încă guverna la Manisa. După moartea lui Selim I, Soliman a devenit sultan și s-a mutat cu familia sa în palatul Topkapi.

În harem, Mahidevran a avut un rival foarte influent, pe sultana Hurrem (Roxelana), care s-a dovedit a fi favorita sultanului și după câțiva ani a devenit soția lui. Ambițiile celor două femei erau ținute în frâu de către Valide Sultan Hafsa, dar după moartea acesteia, în 1534, rivalitatea a atins cote maxime. Situația se agravează atunci când între cele două se pornește o luptă, iar Hurrem este bătută.

Soliman înfuriat o trimite pe Mahidevran să trăiască împreună cu fiul său, . La sfârșitul domniei lui Soliman, , atât Hurrem cât și vizirul Rustem Pasa s-au întors împotriva lui Mustafa, . Mustafa a fost acuzat că a colaborat cu dușmanii, iar din această cauză Soliman a ordonat execuția lui, în anul 1553.

După mulți ani de la execuția fiului să , Mahidevran s-a stabilit în Burs , unde a trăit în sărăcie pentru că nu avea nici un venit. Noul sulta , Selim al II-lea i-a asigurat totuși lui Mahidevran un venit. Mahidevran murit în 3 februarie 1581, la vârsta de 81 ani.

·         1737: Tommaso Ceva, matematician italian (n. 1648)

·         1820: Împăratul Gia Long fondatorul dinastiei Nguyễn, ultimas dinastie vietnameză (n. 1762)

·         1862: Jean-Baptiste Biot, fizician francez (n. 1774)

·         1866: François-Xavier Garneau, poet și istoric canadian (n. 1809)

·         1870 - A murit, la Budapesta, Emanoil Gojdu, avocat şi om politic, care a reprezentat interesele comunităţii româneşti din Transilvania şi Ungaria (n. 1802). Studiile universitare le-a făcut la Academia de Drept din Oradea (1820-1821), Academia de Drept din Bratislava (1821-1822), iar mai apoi la Budapesta (1822-1824). Diploma de avocat a obținut-o la Budapesta, pentru ca mai târziu să o ia și pe cea de „notar cambial”. În 1824 s-a așezat la Budapesta ca avocat și politician. Emanuil Gojdu era mândru de originea sa de român ortodox. Prin tot ceea ce a făcut, a demonstrat, atât prin acțiunile întreprinse cât și prin declarațiile politice că nu a uitat de originile sale românești și nici nu a ascuns faptul că se trăgea dintr-o familie modestă. La locuința sa, obișnuia să țină întruniri cu deputații români. Cu aceștia și sub președinția lui, s-a discutat și un proiect de lege „pentru egala îndreptățire a naționalităților”. „Ca fiu credincios al Bisericii mele, laud dumnezeirea, căci m-a făcut român; iubirea ce am către Națiunea mea mă îmboldește a stărui în fapta, ca încă și după moarte să erump de sub gliile mormîntului, spre a putea fi pururea în sînul Națiunii”. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, și-a lăsat averea numai „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților.În acest sens a fost constituită o fundațiecare  a funcționat între 1870 și 1917, acordând foarte multe burse studenților români, dintre care se remarcă: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945 „Fundația Gojdu” a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național Emanuil Gojdu din Oradea. În octombrie 2005 prim-ministrul Tăriceanu și ministrul de externe Mihai Răzvan Ungureanu, au semnat cu guvernul maghiar un controversat acord care prevedea înființarea – conform legislației ungare- a unei fundați publice româno-ungare „Gojdu”. Criticii acestui acord – promovat legislativ printr-o ordonanță, au susținut ideea că ca prin adoptarea acesteia România s-ar afla în situția în care practic ar ceda gratuit patrimoniul „Fundației Gojdu”, în favoarea statului maghiar. Parlamentul Romaniei a refuzat sa aprobe acel acord, iar in martie 2008 Președinția României a semnatdecretul pentru promulgarea Legii privind respingerea Ordonanței de urgență a Guvernului 183/2005 pentru ratificarea Acordului romano- maghiar, privind înființarea Fundației Gojdu.

* 1881: John Gould (n. 14 septembrie 1804 – 3 februarie 1881) a fost un naturalist și ornitolog englez. Este cunoscut pentru ilustrarea unui număr mare de specii de păsări.

Gould a identificat unele specii de păsări din genul Fringilla, ceea ce a reprezentat punctul de plecare pentru teoria originii speciilor a lui Charles Darwin.

* 1907: Vincențiu Babeș (n. 21 ianuarie 1821, Hodoni - d. 3 februarie 1907, Budapesta) a fost un avocat, profesor, ziarist, și om politic român din Banat, unul din membrii fondatori ai Academiei Române.
Vincențiu a fost fiul lui Gheorghe Crâșmarul, țăran gospodar din Moșnița, care a murit pe când băiatul era încă mic. Bunicul său, Mitra Babeș, neavând copii, l-a adoptat și i-a dat numele său.^[1] Mitra Babeș era un cărturar cunoscut și avea legături cu Dimitrie Țichindeal. A avut gândul de a-l face preot. După sfârșirea cursurilor primare Vincențiu a vizitat liceul cu predare în limba germană întâi în Timișoara, apoi în Szeged, unde a luat bacalaureatul în 1841. După aceea a urmat cursurile de teologie la Carloviț și la Seminarul din Arad. Pe când se apropia de devenirea sa ca preot, Vincențiu Babeș renunță la această cale și se îndreaptă către studiul dreptului, pentru care se înscrie la Facultatea de Drept din Budapesta.

Babeș s-a căsătorit în anul 1851 la Viena cu Sophia Goldschneider (după alții: Zuckor)^[8]. Cei doi au avut nouă copii. Cel mai renumit fiu al lor a fost bacteriologulși morfopatologul român, membru al Academiei Române, Victor Babeș (1854-1926).^[9]. Primul lor copil a fost chimistul Aurel (n. 1853, Viena), care a semnat mai multe lucrări de specialitate. Fiul acestuia, Aurel Alexandru (1886-1962), nepotul lui Vincențiu, a fost și el un chimist cunoscut care a contribuit în mod important la descoperirea testului pentru detecția și prevenirea cancerului cervicalși a altor boli ale aparatului reproducător feminin, care acum se numește Papanicolau. În România se vinde sub numele Babeș-Papanicolau.^[10]

Liceul nr. 21 din Timișoara poartă numele marelui patriot în memoria lui.

* 1919: Maria Theresa Henriette Dorothee de Austria-Este (2 iulie 1849 – 3 februarie 1919) a fost regină a Bavariei și pretendent iacobit la tronul Angliei. A fost fiica și singurul copil al Arhiducelui Ferdinand de Austria-Este și a soției lui, Arhiducesa Elisabeth Franziska de Austria.

Maria Theresa s-a născut la Brünn în Moravia, astăzi Brno în Cehia. La 15 decembrie 1849, când avea numai cinci luni, tatăl ei Arhiducele Ferdinand a murit de febră tifoidă. Maria Theresa a fost crescută de mama ei, Arhiducesa Elisabeta.

La 20 februarie 1868, la biserica Sf. Augustine din Viena, Maria Theresa s-a căsătorit cu Prințul Ludwig, fiul cel mare al Prințului Regent al Bvariei, Luitpold. Deși au menținut ca reședință Palatul Leuchtenberg din München, Ludwig și Maria Theresa au trăit în cea mai mare parte la Leutstetten. Au fost foarte fericiți și devotați iar din căsnicie au rezultat 13 copii:

• Rupprecht, Prinț Moștenitor al Bavariei (1869–1955)
• Adelgunde Marie Auguste Therese, Prințesă de Bavaria (1870–1958). Căsătorită cu Prințul Wilhelm de Hohenzollern-Sigmaringen(1864–1927).
• Maria Ludwiga Theresia, Prințesă de Bavaria (1872–1954). Căsătorită cu Ferdinando, Duce de Calabria (1869–1960); au avut copii.
• Karl Maria Luitpold, Prinț de Bavaria (1874–1927).
• Franz Maria Luitpold, Prinț de Bavaria (1875–1957). Căsătorit cu Isabella Prințesă von Croÿ (1890–1982); au avut copii.
• Mathilde Marie Theresia Henriette Christine Luitpolda, Prințesă de Bavaria (1877–1906). Căsătorită cu Prințul Ludwig de Saxa-Coburg-Kohary.
• Wolfgang Maria Leopold, Prinț de Bavaria (1879–1895)
• Hildegarde Maria Christina Therese, Prințesă de Bavaria (1881–1948)
• Notburga Karolina Maria Theresia, Prințesă de Bavaria (1883, a trăit doar câteva zile)
• Wiltrud Marie Alix, Prințesă de Bavaria (1884–1975). Căsătorită cu Wilhelm, Duce de Urach (1864–1928).
• Helmtrud Marie Amalie, Prințesă de Bavaria (1886–1977).
• Dietlinde Maria Theresia, Josepha Adelgunde Prințesă de Bavaria (1888–1889)
• Gundelinde Maria Josepha, Prințesă de Bavaria (1891–1983). Căsătorită cu Johann Georg Conte von Preysing-Lichtenegg-Moos (1887–1924); au avut copii

Maria Theresa de Austria-Este

După căsătorie, Maria Theresa și-a petrecut cea mai mare parte a timpului crescându=și copiii. Ea a devenit regină consort a Bavariei în 1913, când soțul ei a fost proclamat regele Ludwig ak III-le al Bavariei în locul vărului său nebun, regele Otto. Ea a devenit prima regină catolică a Bavariei, de când Bavaria a fost întemeiată ca regat, din 1806. Vorbea germană, maghiară, cehă, franceză și italiană. În 1914, ea a fost gazda unor mari festivități în jurul jubileului regal bavarez și a apărut împreună cu soțul ei pentru a anunța intarea în război. În timpul Primului Război Mondial, ea a fost o mare patrioată și a sprijinit, de asemenea, monarhia habsburgică. A încurajat femeile din Bavaria să sprijine soldații prin furnizarea de alimente și haine.

La 7 noiembrie 1918, Ludwig al III-lea a trebuit să abdice de pe tronul Bavariei și Maria Theresa împreună cu familia a plecat la Castelul Wildenwart în apropiere de Wildenwart, pentru a scăpa de bolșevici. Sănătatea reginei s-a deteriorat și a murit la 3 februarie 1919. La 5 octombrie 1921, rămășițele ei au fost transferate la catedrala din Munchen împreună cu cele ale soțului ei, care a murit cu mai puțin de o lună înaintea ei.

Maria Theresa a fost nepoata și moștenitoarea lui Francisc al V-lea, Duce de Modena, care a murit fără copii. La momentul decesului lui, el era moștenitor general iacobit al tronului Angliei, Scoției și Irlandei. După decesul ei, în 1919, fiul ei Rupprecht a moștenit pretenția iacobită însă, la fel ca mama lui, el și urmașii lui s-au abținut de la presiuni asupra pretențiilor la tronul britanic.

·         1924 – A murit Thomas Woodrow Wilson, al 28-lea presedinte al SUA, la varsta de 67 de ani, laureat al premiului Nobel pentru Pace în 1919. A scos din starea de neutralitate S.U.A. în timpul Primului Război Mondial si a declarat război Germaniei;(n. 28 decembrie 1856).

* 1925: Oliver Heaviside (n. 18 mai 1850 – d. 3 februarie 1925) a fost un inginer electrician, matematician și fizician autodidact, care a adaptat numerele complexe pentru calculul circuitelor electrice, a inventat metode matematice pentru rezolvarea ecuațiilor diferențiale, a reformulat Ecuațiile lui Maxwell și în mod independent de Josiah Willard Gibbs a descoperit calculul vectorial.

·         1935: Hugo Junkers, inginer german (n. 1859)

·         1936: Prințesa Sofia de Schönburg-Waldenburg, soția lui Wilhelm de Wied, Prinț al Albaniei (n.1885)

·         1945: Roland Freisler, lider nazist (n. 1893)
* 1947: Marc Andrew "Pete" Mitscher (n. 26 ianuarie 1887 – d. 3 februarie1947) a fost un amiral american, din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cunoscut în special despre faptul că a comandat în Pacific Forța Operativă Rapidă de Portavioane (Fast Carrier Task Force), iar în Bătălia de la Midway a comandat portavionul USS Hornet (CV-8). A comandat de asemenea atacurile de pe portavioane în bătăliile din Marea Filipinelor, Bătălia din Golful Leyte, Bătălia de la Iwo Jima și Bătălia de la Okinawa

·         1954 – A murit scriitorul Ionel Teodoreanu; (“La Medeleni”, “Uliţa copilăriei”; “Loreley”, “Masa umbrelor”); (n.06.01.1897).

·         1956: Émile Borel, matematician francez (n. 1871)

·         1959 - A murit Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântăreţ, chitarist şi compozitor american (n.13.05.1941).

·         1959: The Day the Music Died

·        1959:  Buddy Holly, cântăreț american (n. 1936)

·       1959:   J.P. "The Big Bopper" Richardson, cântăreț american (n. 1930)
* 1959: Herbert Greenwald (n. 16 august 1915 – d. 3 februarie 1959) a fost un dezvoltator imobiliar din Chicago, care a construit multe din clădirileproiectate de Ludwig Mies van der Rohe, dintre care multe reprezintă adevărate puncte de reper în arhitectura orașului.
* 1959: 
* 1964: Infantele Alfonso al Spaniei, Prinț al celor Două Sicilii, Duce de Calabria (30 noiembrie 1901, Madrid^[1] – 3 februarie 1964, Madrid^[1]) a fost unul din cei doi pretendenți la șefia Casei de Bourbon-Două Sicilii din 1960 până la moartea sa în 1964. Alfonso a fost fiul Prințului Carlos de Bourbon-Două Sicilii (1870–1949) și a soției acestuia, Mercedes, Prințesă de Asturia (1880–1904)
Mama lui Alfonso a murit de peritonită, după nașterea celui de-al treilea copi, în 1904, când Alfonso avea aproape 3 ani. Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei era necăsătorit în în acel timp așa încât fiul cel mare al Prințesei de Asturia, Alfonso, a devenit moștenitorul prezumptiv al tronului Spaniei, deși, spre deosebire de mama sa, el nu a deținut niciodată titlul de Prinț de Asturia.^[2] A fost moștenitor prezumptiv până la nașterea vărului său, Alfonso, fiul regelui Alfonso al XIII-lea și al reginei Victoria Eugenie.

La 16 aprilie 1936, la Viena, Alfonso s-a căsătorit cu Prințesa Alicia de Bourbon-Parma (n. 1917), verișoară de-a doua, fiica Ducelui Elias de Bourbon-Parma și a Arhiducesei Maria Anna de Austria.^[1] Alfonso și Alicia au trei copii:

• Prințesa Teresa de Bourbon-Două Sicilii (n. 6 februarie 1937), căsătorită cu Inigo Moreno y Artega, marchiz de Laula la 16 aprilie 1961 la Madrid, Spania; au șapte copii
• Infantele Carlos, Duce de Calabria (n. 16 ianuarie 1938), căsătorit cu Prințesa Anne de Orléans la 12 mai 1965 la Dreux, Franța; au cinci copii
• Prințesa Inés Maria de Bourbon-Două Sicilii (n. 18 februarie 1940), căsătorită cu Don Luis de Morales y Aguado la 21 ianuarie 1965 la Madrid, Spania; au cinci copii

·         1968: Traian Gheorghiu, academician român (n. 1887)

* 1968: Gherman Pântea (n. 13 mai 1894 Zăicani, județul Bălți – d. 3 februarie1968, București) a fost un autor, director general (ministru) al apărării în Guvernul Basarabiei, licențiat în drept, militar și om politic român din Basarabia, membru al Sfatului Țării, primar al orașului Chișinău (de trei ori) și primar general al Odesei.

·         1985 – A murit fizicianul american Frank Oppenheimer; (n. 1912). A avut o contributie importanta la dezvoltarea programului nuclear american.
* 1986: Liviu Oros (n. 26 martie 1931, satul Tîmpa, comuna Bacia, județul Hunedoara - d. 3 februarie 1986) a fost un arhitect, actor, decorator de interioare, instructor artistic și scenograf român, decedat tragic într-un accident rutier în 1986
Nascut la 26 martie 1931, în satul Tîmpa, comuna Bacia, județul Hunedoara. Studii la Liceul “Decebal“ din Deva, promoția 1950. Absolvent al Institutului de Arhitectură “Ion Mincu“ București (1956). Încă din timpul studenției este membru al Ansamblului Artistic al Sfatului Popular al Capitalei (“ Perinita“), precum și în Ansamblul Artistic al C.C. al U.T.C. Bucuresti (“Cununa Carpaților“). A fost îndrumat și pregătit profesional de o serie de maeștrii ai scenei sau ai artei coregrafice românești: Tita Sever, Nicolae Sever, Aurelia Sauteanu, Gheorghe Baciu, Gelu Matei, Vladimir Bodea, Marin Constantin, Sndu Feier, Nicolae Frunzeti și alții.A participat la trei Festivaluri Mondiale ale Tineretului și Studentilor: București(1953), Varsovia(1955 ), Moscova(1957),unde a obținut alături de colegii de ansamblu.
* 1989: John Nicholas Cassavetes, cunoscut mai ales ca John Cassavetes, (n. 9 decembrie 1929 – d. 3 februarie 1989) a fost un regizor, actor, producător, monteur și scenarist american. Cassavetes a apărut în multe filme realizate la Hollywood, dar este cel mai cunoscut pentru a fi fost un pionier al filmului independent. Deși a utilizat cel mai adesea tehnica filmării din mână și stilul cinematografic cunoscut ca cinema-vérité, filmele sale aveau întotdeauna un scenariu, erau ficționale și foloseau actori profesioniști. Ultima importantă recunoaștere a valorii sale ca regizor, secnarist și actor a fost Premiul Ursul de Aur dobândit la Festivalul Internațional de Film de la Berlin în 1984 pentru pelicula "Urmele Dragostei", Love Streams în original

·         1997 - A murit Bohumil Hrabal, prozator ceh („Trenuri strict pazite”, „L-am servit pe regele Angliei”, „Acest oras este în grija comuna a locuitorilor sai”).

·         2000 - A încetat din viaţă poeta Florenţa Albu (n. 1 decembrie 1934).

* 2003: Venanzo Crocetti (n. 4 august 1913, Giulianova - d. 3 februarie 2003, Roma) a fost un sculptor italian.

În 1938 Venanzo Crocetti a caștigat Marele Premiu la a XXI-a Bienalǎ de la Veneția. Dintre operele sale cu caracter religios, „Poarta Sacramentelor” (1965) a Bazilicii Sfântul Petru din Roma este cea mai importantǎ. În 1966 a fost premiat cu Medalia de Aur de Ministrul Educației. În 1972 a fost numit președinte al Academiei Naționale San Luca.

Muzeul Venanzo Crocetti, cu sediul ȋn Roma, este dedicat activitǎții artistice a sculptorului.

* 2005: Corrado Bafile (n. 4 iulie 1903 - d. 3 februarie 2005, Roma) a fost cel mai în vârstă cardinal al Bisericii Catolice din timpurile moderne.

S-a născut în arhidieceza de L'Aquila, Italia, a fost hirotonit preot la Roma în 1936și a lucrat acolo până în 1960.

În 1960 a fost consacrat episcop de către papa Ioan al XXIII-lea și a fost numit nunțiu apostolic în Germania. A rămas în acest post până în 1975 când papa Paul al VI-lea la numit șeful Congregației pentru cauzele sfinților devenind cardinal în consistoriul din 1976.

S-a retras în 1980 din curie și a atins limita de vârstă pentru alegerile papale în 1983; Starea sănătății sale a fost bună și astfel a fost primit de papa Ioan Paul al II-lea la cea de 100-a aniversare a sa în 2003. A murit în 2005 la vârsta de 101 ani.

* 2005: Ioan Flora, (n. 20 decembrie 1950, în Satul Nou, județul Pancevo, în Banatul Sârbesc, acum în Serbia - d. 3 februarie 2005, la București^[1]) a fost un om de cultură, filolog, poet și traducător român originar din Serbia. Ioan Flora a studiat la București și a locuit aici din 1993. Este înmormîntat în Cimitirul Bellu din București.

Liceul absolvit la Vârșeț, ulterior a absolvit Facultatea de Litere din Bucureștiîn anul 1973. Membru și secretar al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor din Serbia. A predat limba română la liceul economic din Alibunar. Din 1977 a fost redactor la ziarul Libertatea și la revista Lumina, iar apoi între 1991-1993 a devenit redactor șef la Ediția Libertatea la Pancevo/Novi Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București.

* 2005: Mihail Nemeș (n. la 12 noiembrie 1944, Siliștea Crucii, Dolj - d. 3 februarie 2005, Mureni, Mureș) a fost un traducător român, din literaturile franceză și germană. Mihail Nemeș s-a născut la 12 noiembrie 1944, în localitatea Siliștea Crucii, județul Dolj, fiind fiul Ioanei și al lui Gheorghe Nemeș, morar.Mihail Nemeș a urmat școala generală în satul natal, apoi școala profesională a Grupului Școlar Electroputere din Craiova (1958-1962), calificându-se ca matrițer-sculer, meserie pe care a practicat-o (cu o întrerupere pentru satisfacerea serviciului militar) paralel cu frecventarea cursurilor liceale la Școala Medie nr. 3 din Craiova (1962-1964, 1966-1968).

Și-a continuat studiile la Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București în perioada 1968-1972, funcționând după licență ca profesor de limba franceză la liceul din Baia de Arieș, în perioada 1972-1978.

Spirit nonconformist, renunță la catedră și, retras în satul natal, se dedică exclusiv tălmăcirii unor mari poeți de expresie germană și franceză. Viața îi este marcată de alternanța între activitățile neintelectuale - va fi miner la Baia Borșa (1984-1985), matrițer la Băilești (1985-1987), morar la Siliștea Crucii (1994-1999) - și încercarea de revenire la profesia sa de bibliotecar la Întreprinderea „Nicovala” din Sighișoara (1987-1991), profesor de franceză și română la școlile generale din Albești (1991-1993) și Archita (1993-1994, din 1999 până la moarte) în județul Mureș -, preocuparea permanentă rămănând, în tot acest timp, activitatea de traducător. Mihail Nemeș s-a stins din viață la data de 3 februarie 2005, în localitatea Mureni, din comuna Vânători, județul Mureș.

·         2009 - A încetat din viaţă pictorul Virgil Almăşanu, fost vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici (n. 28 februarie 1926)

·         2010: Prințesa Regina de Saxa-Meiningen, soția lui Otto von Habsburg (n. 1925)

·         2012: Ben Gazzara, actor american (n. 1930)
* 2012: Jacob Salatun (n. 29 mai 1927, Banyumas -d. 3 februarie 2012, Jakarta) a fost un general maior indonezian, ufolog și politician. A fost ministrul industriei în Guvernul Dwikora III în timpul președintelui Achmed Sukarno. Salatun este cunoscut ca fondator în 1963 al Lembaga Penerbangan dan Antariksa Nasional/LAPAN (Institutul Național Indonezian al Aeronauticii și al Spațiului Cosmic).

Jacob Salatun este pionier al ufologiei în Indonezia.^[2] A studiat fenomenul OZN din 1974.

Două dintre cărțile sale celebre sunt "Menjingkap Rahasia piring terbang" (cu sensul de Dezvăluind secretul farfuriei zburătoare, 1960) și "UFO: Salah Satu Masalah Dunia Masa Kini". (OZN, o ghicitoare a prezentului, 1982). El a fondat SUFOI (o organizație indoneziană de studii OZN) în 1980. Într-o scrisoare publicată din 1974 a afirmat că este "convins că trebuie să studiem serios problema OZN-urilor din motive de sociologie, de tehnologie și de securitate."

* 2012: Grigore Man (n. 12 aprilie 1941, Târlișua, județul Bistrița-Năsăud – d. 3 februarie 2012, Suciu de Sus, județul Maramureș) a fost un om de cultură și scriitor român, director al Muzeului Județean de Istorie Maramureș (2002-2006).^[1]

Grigore Man a făcut școala generală în localitatea Zagra după care a urmat cursurile Liceului "George Coșbuc" din Năsăud. Bacalaureatul l-a susținut în Gherla la Liceul „Petru Maior”.

În anul 1963 a devenit profesor după absolvirea Facultății de Literatura Română din Cadrul Universității București. Până în anul 1973, Grigore Man a fost directorul Școlii Generale din Tăuții de Sus, după care a ocupat postul de profesor și director educativ la Grupul Școlar Auto din Baia Sprie.

Din anul 1990 a fost inspector școlar în cadrul ISJ Maramureș, după care inspector general. În anul 1996, Grigore Man a absolvit specialitatea management educațional la Academia Dillingen din Germania. Din anul 2001, pentru o perioadă de șase ani a fost directorul general al Muzeului Județean de Istorie Maramureș.

Pasiunea pentru scris a avut-o încă din adolescență, dar prima carte a publicat-o abia în anul 2005: "Simboluri sacre și profane". Alte cărți publicate de Grigore Man sunt "Biserici de lemn din Maramureș", Proema - 2005, "Săpânța", Proema, anul 2006 și " Litiera cu muze", Eurotip în 2010.

Scriitorul Grigore Man s-a stins din viață pe 3 februarie 2012 în urma unei explozii la centrala cu lemne a casei din localitatea maramureșeană Suciu de Sus, județul Maramureș.

* 2015: Ion Nunweiller (1936-2015) a fost un fotbalist român, care a jucat la Echipa națională de fotbal a României.

La vârsta de 14 ani, în 1950, juca la Progresul ICAS București.

Din 1951 a trecut la Dinamo București (debut în Divizia A pe 12 august 1956, Dinamo Buc. - Dinamo Bacău 2 - 1), unde a activat întreagă carieră până în 1972, cu două perioade de întrerupere: în 1956 la Dinamo și 1968-1970 la Fenerbahce, în Turcia, unde în 1970 a cucerit eventul campionat-cupă. Înzestrat cu deosebite calități fizice și morale a reprezentat tipul apărătorului-luptător, bun acroșer, excelent la jocul de cap, sigur în deposedarea adversarului, ambițios și tenace.

De la el și de la fratele său Lică provine porecla "câinele roșu", preluată mai târziu de clubul dinamovist. A fost un veritabil stâlp al apărării dinamoviste și al naționalei în cele 40 de meciuri în care a îmbrăcat tricoul cu nr. 3. printre marile sale performanțe, a jucător, se înscriu 5 titluri și 3 cupe (279 jocuri/19 goluri în prima noastră divizie, 26/3 în cupele europene).

Ca antrenor s-a afirmat relativ repede, reușind chiar în primul an la conducerea tehnică a lui Dinamo, în 1972-1973, să câștige titlul. În continuare a activat în cuplu cu Nicușor, tot la Dinamo, cistigand în următorii doi ani, încă un titlu, performanță pe care a repetat-o și în 1977, ca antrenor principal la Dinamo. Din 1979 a lucrat la echipele naționale de juniori din cadrul F.C. Luceafărul contribuind la formarea unor valoroase promoții de jucători. După câteva escale fără ecou la Gloria Bistrița (1981-1983), Corvinul (1984-1986), Flacăra Moreni (1986-1989 unde a antrenat echipa mare în timp ce fratele său, Victor Nunweiller, a antrenat echipa mică) și F.C. Argeș (1990-1991),a ajuns pe banca echipei turce Bursaspor. A urmat apoi Ceahlăul, pe care, în 1993, a promovat-o în prima divizie.

După o scurtă retragere a preluat echipa feminină (1996-1998), iar în 1998, F.C. Baia Mare. După 1999 s-a retras, devenind consilier la Dinamo.

Pe 25 martie 2008 a fost decorat de președintele României, Traian Băsescu pentru toată activitatea și pentru „formarea tinerelor generații de viitori campioni” cu „Meritul sportiv Clasa a III-a”

* 2017: Dritëro Agolli (n. 13 octombrie 1931,^[1][2] Districtul Devoll, Albania – d. 3 februarie 2017,^[3][2] Tirana, Albania^[4][3]) a fost un scriitor și ziarist albanez.

Operele lui, atât poezia cât , povestiri scurte și romane, idealizează sistemul comunist și cântă așa numitul om nou, pe care comuniștii albanezi îl aveau ca ideal.

Sărbători

·         Sfântul și Dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu; Sf. Proorocița Ana; Duminica a 32-a după Rusalii - a lui Zaheu (calendar creștin-ortodox)

·         Sf. Blasiu, episcop martir; Sf. Oscar, episcop. Blasiu (în variantă latină Blasius, în variantă slavonă Vlasie) (d. cca. 316) a fost un episcop în Sebasteia (Armenia Mare), astăzi Sivas în Turcia. Este sărbătorit ca sfânt în Biserica Catolică și în Biserica Ortodoxă. Numele în limba română ar putea fi Sfântul Valah din Sebasteia întrucât în albaneză si croată numele înseamnă Valahul. Moaștele sale au fost aduse în anul 855 în Sfântul Imperiu Roman și așezate în mănăstirea care a dat ulterior numele orașului Sankt Blasien din Baden-Württemberg. Blasiu/Valahul este de asemenea patron al orașului Dubrovnik. În localitatea L’Hôpital-Saint-Blaise din Munții Pirinei există o biserică monument istoric din secolul al XII-lea, înscrisă pe lista patrimoniului UNESCO. Vechiul han medieval pentru pelerini, adiacent mănăstirii, a fost demolat ca urmare a Revoluției Franceze. Numele municipiului Blaj este atestat din anul 1313 sub forma villa Blasii, satul lui Blasiu, în maghiară Balázsfalva. Oscar (Ansgarius) (n. 801, Galia — d. 865, Bremen) a fost un călugăr benedictin, arhiepiscop de Hamburg și ulterior sfânt. El este cunoscut și sub numele de Apostolul Nordului. Sărbătorit în Biserica catolică la 3 februarie. S-a născut în Galia la începutul secolului al IX-lea și a primit educația în mănăstirea de la Corbia, devenind călugăr benedictin. În anul 826 propovăduiește credința în Danemarca, dar fără multe roade; totuși a avut rezultate mai bune în misiunea din Suedia din anul 829, convertindu-l la creștinism pe regele Olaf. A fost ales episcop de Hamburg și confirmat de papa Grigore al IV-lea, apoi a devenit arhiepiscop, având influență și peste Bremen, iar apoi a fost trimis ca reprezentant papal în Danemarca și Suedia. A avut de întâmpinat multe greutăți în lucrarea de evanghelizare, însă le-a depășit cu tărie. (calendar romano-catolic)

·         Sf. și dreptul Simeon, primitorul de Dumnezeu și profetesa Ana (calendar greco-catolic)

ARTE 3 Februarie


INVITAȚIE LA OPERĂ 3 Februarie

LA BOHÈME Puccini - Komische Oper Berlin

MUZICĂ 3 Februarie

Felix Mendelssohn Bartholdy

Val (Michael Valentine) Doonican, cântăreţ şi chitarist irlandez

The Val Doonican Music Show - Requests From The BBC TV Series (full album - vinyl): 

Frankie Vaughan (Frank Abelson), cântăreţ american

Russell Arms, cântăreţ american

Ritchie Valens (Richard Valenzuela), cântăreţ, chitarist şi compozitor american

Ritchie Valens 

Buddy Holly, cântăreț american

Buddy Holly's Greatest Hits 

J.P. "The Big Bopper" Richardson, cântăreț american

Johnny Guitar Watson, chitarist, cântăreţ şi compozitor american

Johnny Cymbal, cântăreţ, compozitor şi producător britanic (Derek)

Stan Webb, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (Chicken Shack)

Stan Webb's Chicken Shack - Stan The Man (Live), Full Mixed Album, By Kostas A~171:

Dave Davies, chitarist, vocalist şi compozitor britanic (The Kinks)

The Kinks

John Handy, muzician american de jazz

Amazing John Handy Quintet at Dizzy's: Music on Jazz at Lincoln Center:

Alf Klimek, cântăreţ şi compozitor australian (The Other Ones)

The Other Ones 

Laurence Tolhurst, solist al grupului britanic "The Cure"

The Cure 

ÎNREGISTRĂRI NOI:

TANGOS CLASICOS MUSICA INSTRUMENTAL ORQUESTADA Selección de Cecil González

The Best Of Blues Rock - Various Artists 3

Piano Solo | Classical Music

Jazz Music - Relaxing Cafe Music - Background Bossa Nova Music For Study, Work

POEZII 3 Februarie

Georg Trakl

Biografie

Poet austriac, născut la 3 februarie 1887 (la exact 5 ani de la naşterea lui James Joyce) în Salzburg, ca fiu al lui Tobias Trakl, comerciant şvab de provenienţă bănăţeană, şi al Mariei Trakl; gimnaziul şi liceul la Salzburg, cu două clase repetate; fire hipersensibilă, maladivă, citeşte mult, fiind impresionat mai cu seamă de Baudelaire şi Dostoievski; încă din adolescenţă vădeşte înclinaţii spre alcool şi droguri, nutrind şi un puternic sentiment de dragoste pentru una dintre surori, Grete; la terminarea şcolii intră practicant la o farmacie (1904-1908), în timpul liber complăcându-se într-o boemă obositoare, dar fondând şi un club literar, lăsându-se antrenat în escapade nocturne, dar găsind şi răgazul de a scrie poezie şi teatru; în 1908 se înscrie la Universitatea din Viena unde obţine, în 1910, diploma de farmacist; în 1911 îl cunoaşte pe Ludwig von Ficker, editorul unei publicaţii de prestigiu, „Der Brenner”, la Innsbruck, care, intuind valoarea poetului şi înţelegându-i psihologia suferindă, îl ajută nu numai tipărindu-i poezii, dar şi găzduindu-l; se împrieteneşte cu Karl Kraus şi arhitectul Adolf Loos şi face împreună cu ei o călătorie la Veneţia (1913); în iulie 1914 Ficker îi procură o bursă consistentă pe care o refuză, plecând cu o coloană sanitară pe frontul de răsărit; ia parte la bătălia de la Grodek (în Galiţia) unde, ca locotenent farmacist, îngrijeşte aproape o sută de mutilaţi; tulburat de ororile văzute, încearcă să se sinucidă, dar e dezarmat la timp; este internat într-un ospiciu din Cracovia; aici scrie, între altele, capodopera sa lirică, poemul „Grodek”; în noaptea de 3 spre 4 noiembrie 1914 îşi pune capăt zilelor, otrăvindu-se cu o doză mare de cocaină.

„Gedichte” (Poezii) - 1913; „Sebastian în vis” (versuri) - 1915; „Dichtungen”, ediţia completă a poeziilor - 1919.

Cântec de noapte

Răsuflarea Neclintirii. Un chip de animal
Încremeneşte în faţa albăstrimii, a sfinţeniei sale.
Straşnică-i tăcerea în piatră.

Masca unei păsări noptatice. Suave acorduri întreite
Se pierd într-unul. Elai! Fata ta
Se pleacă mută peste apa albăstrie.

O, voi tăcute oglinzi ale adevărului!
La tâmpla solitarului, de fildeş,
Se arată reflexul îngerului căzut.

În răsărit

Sălbatecelor orgi ale viscolului
Se asemuie întunecata mânie a poporului,
Talazul purpuriu al bătăliei,
Al stelelor desfrunzite.

Cu sprâncenele strivite şi braţe de argint 
Noaptea face semne soldaţilor muribunzi.
În umbra frasinului întomnat
Suspină duhurile răpuşilor.

Pustietate de spini încinge oraşul.
Luna goneşte de pe trepte însângerate
Femeile îngrozite.
Lupi turbaţi s-au năputit pe poartă.

Cântec de seară

Seara, când umblăm pe cărări întunecate
Ne răsar în faţa palidele noastre făpturi.

Când însetăm
Sorbim apele albe ale iazului,
Mierea tristei noastre copilării.

Răposaţi, ne odihnim în umbra socului,
Privim pescăruşii suri.

Nori de primăvară cresc peste oraşul sumbru,
Care tăinuieşte preaînălţatele vremi ale călugărilor.

Când îţi prindeam mâinile subţiri
Lin deschideai în tăcere ochii rotunzi.
E mult de-atunci.

Totuşi, când întunecata armonie bântuie sufletul
Apari, tu, albă, în peisajul de toamnă al prietenului.

Tudor George, poet şi traducător

Biografie Tudor George
Tudor George(-Ahoe) (n. 12 februarie 1926, d. 10 ianuarie 1992) a fost un poet şi traducător român.

Poreclit Ahoe, a fost unul din boemii generaţiei sale, împreună cu Leonid Dimov, Virgil Mazilescu, Teodor Pîcă, Florin Pucă, Dumitru Ţepeneag.

Totodată a fost şi un bun jucător de rugby, devenit ulterior antrenor (la Locomotiva Griviţa Roşie).

Ultimii ani ai vieţii (1980-1992) a locuit într-un bloc de pe Str. Polonă nr. 115, la scara A, unde se află o placă memorială a scriitorului.

Premiul de literatură sportivă Tudor George este numit în cinstea lui.

Cărţi
Legenda cerbului (1957)
Balade (1967)
Copacul descătuşat (1968)
Balade (1969)
Ţara migrenelor (1970)
Balade singaporene, Ed. Tritonic
Jurnal singaporean, Ed. Tritonic
Sonetele aeriene (1972)
Armura de sudoare (1972)
Bazarul cu măşti, Ed. Eminescu, 1973
Imnuri olimpice (1972)
Parfumul timpului (1972)
Sport şi liră (1976)
Sub semnul lui Hercule (1976)
Catehismul iubirii (1977)
Imaculatul panegiric (1978)
Cupola Bărăganului (1979)
Ierbarul amorului, Ed. Junimea, 1981
Olympia (cu Virgil Ludu), Ed. Sport-Turism, 1985
Cartea Sonetului 1 , Ed. Cartea Românească, 1987
Cartea Sonetului 2 , Ed. Cartea Românească, 1990

Balada cuviosului bard Pâcă 

Copil de bulevard era
Vestitul bard pre numele lui PÂCĂ
Ce-l mirui singaporeana stea
Prea vrednic la libaţii, bun de râcă !

Parcă-l şi văd în pragul cârciumei
Târând beţivii-n urmă – toată gloata:
Avea priviri de foc şi pumnii grei
Şi muşchii pe ciolane cu lopata !

Avea un hoit atletic, temerar,
Cu trecere la târfe şi cucoane,
Părea conquistador sau marinar –
Şerpos la vână: tot numai odgoane !

Şi-o mustăcioară – mustăcioara lui
Pe care-o botezase „samuraşul” ! –
Părea să nu dea sama nimănui,
Cât mi-l ştia de spaimă tot oraşul !

Şi-avea un gest cu palma trăgând greu
Curburile mustăţii pe sub barbă
De s-ar fi spăriat şi Dumnezeu
Când s-aşeza lângă pahar să-l soarbă !...

Iar – peste barba-mpădurită-n jos,
Prinzându-i maxilarele ca-n cleşte –
Sus – peste nasul cârn şi bătăios –
Sprâncenele-arcuite vultureşte !

Când s-aşterna cu ăilalţi la băut –
Da’ când era o zi să nu s-aştearnă ?! –
Nu pridideau să-i dea pahar umplut
Trei chelneri vrednici ce-i turnau pe goarnă ...

Şi nici o ştoarfă nu l-ar fi clintit
Din zeama lui – c-o şi pocnea la zlotcă;
Decât al târfei zâmbet înăcrit ,
Mai drag se săruta c-un ţoi de votcă !

Părea urmaşul unui han-tătar –
Han fioros, muşcând hangeru-n gură –
Când aşternându-şi buza pe pahar
Îl şi da duşcă – dintr-o sorbitură...

Se prelingeau pe pieptul lui vânjos
Din cumpăna mustăţilor prelunge
Vânoşii şerpi de zaibăr tămâios
Ca văngile de cnut plesnind a sânge ...

Dar – cât de fioros şi han, –
Când se pornea să cânte el de jale,
De lacrimi – ochii, pungile – de bani
Le deşărta cu cânticele sale !

De-atâta dor şi căşunat frământ
Credeai că-n două inima lui sparge-şi !
Ci crâşma-ntreagă tremura de cânt:
Bocea ca pe la Jii, doinea ca-n Argeş ...

Să-l fi văzut când inima-i da ghes
Să-nşire versuri, poezii să spună !
Era frumos ! Vorbea cu gest ales !
Se zbuciuma ca arborii-n furtună !

Cu halbele – sleite torţi de seu –
Înmărmureau şi chelnerii pe trepte,
Iar cei de primprejur, ca unui zeu,
Îi urmăreau fantasma mâinii drepte !...

Ştia pe Lermontov d-a fir-a-păr...
O, „Demonul !” Cumplită poezie ! –
Când recita, părea, într-adevăr
Un tragic demon Însuş-El să fie !

Păreau pumnale ce-au tâşnit din teci
Aprinşii ochi – fantastice comete –
Când printre constelaţii de cincizeci
Ca un bolid se prăbuşea cu sete !

Cu niscai ochi de lup or guri de puşti
Îl aţinteau sticloanţele din rafturi
Cu sânge de balaur – doar să-l guşti,
Să-ţi puie foc în vine, dor de cafturi !...

De mare „ocnă” l-au bunghit curând
„Presarii”, care-aşteaptă doar atâta :
Să nu te-arăţi ca oamenii de rând,
Că – gata – ţi-ngenunche-n glod cornuta !

Da’ numa’ că pe el l-a-ngenuncheat
Nu cârdăşia ce-i lingea pe urme,
Ci duhul lui înnegurat
Şi păcătoasa-i viaţă vrând s-o curme !

Că – de-ar fi fost altfel, cu forţa doar
Un reghiment ar fi putut să-l prindă,
Pe câţi nu-i proiecta-n vreun galantar,
Or nu-i pălea prin părţi rotind vreo grindă ?!

Dar singur el, sătul şi de alcool,
Răpus şi de-o tristeţe grea ce-l roade,
Când opintit pe-un colţ privea în gol,
Tânjea să fie iar „om cumsecade” !

Ba la „pârnaie” singur-el s-a dus –
Că nu era borfaş nici laş, din fire ! –
Ba, pot să zic, chiar demn, cu capul sus,
Ca un monah spăşit la mânăstire !

Doar, lapte, n-a băut în viaţa lui,
Dar a şutit din colţ un kil de lapte,
Pentr-un copil ce lâncezea, verzui,
Într-un cotlon unde-a-nnoptat az-noapte !

Patetică – zău – viaţa nu-i de loc
Şi chiar de-ar fi, de loc nu-i pasă legii:
Ea macină şi bagă la un loc
Borfaşii lumii-alăturea cu regii !

La trebunal, trei luni – atât i-au dat.
Iar Pâcă-a zis proptindu-se la bară:
E prea puţin ! Nu-i drept ! Ar fi păcat !
Să-mi daţi cinci luni, să ies în primăvară !

„Sficheşte-afară ! ... Vine iarna grea ! ...
Cocioabă n-am şi nici sub cap ce-aşterne !
Şi-n crâşmă nu-i nici pat nu-i nici saltea !
Iar băncile din parc sunt fără perne ! ... ”


Cu perne, fără perne, tot un of !
Că-i tot un drac şi capra ca şi ţapul !
Dar nu da-n patarama lui Rutebeuf –
Hazliu truver – ăl de-şi pierduse capul ! ...

Mult i-am iubit pe oamenii cei duri
La fel ca el, dând Morţii cu piciorul,
Ce nu se dovediră murături
Şi-n ceasul greu nu şi-au pierdut humorul !...

Se duse bardul Pâcă dintre noi
De bună voie, ca la Purgatoriu,
Dar va să se întoarcă înapoi
Din monahatu-acesta provizoriu !

Eu nu ştiu dacă-n lume e ceva
O forţă într-atâta de sus şi tare
Să poată-asemeni fire-a o schimba –
O fire ca a lui – neschimbătoare !

Dar chiar de-ar fi o forţă într-atât
Să schimbe-asemeni om, de azi pe mâine
Acel cu care anii mi-am băut
În mintea mea neschimbător rămâne !

Afară-i viscol ! Pâcă n-are bai !
Petrece-n sinea lui, duhnind ca grofii...
Ieri şi-a băut cămaşa, azi, încai,
Şi-o bea izmana, mâine-şi bea pantofii...

E-o vorbă abitiră-ntre borfaşi
Că mă-ta te-a fătat în pelea goală,
Tot ce-i pe noi e başca, copilaş !
Din tot ce crezi c-apuci, nici-o scofală !

Beţivule, -ţi curg trenţele ! Dar las’
Că am să-ţi fac costum la două rânduri,
Să te-nţolesc în trenţe de pripas
Şi-ţi fac şi monament din patru scânduri !...

Avea dreptate bardul cel proscris,
El – Pâcă cel Frumos – Eclesiastul !
Din tot ce va fi fost, atât stă scris
Ca amintire : Vocea lui şi şvastul !


Şi-am scris aici cuvânt d-adevărat,
Ca pretutindeni buhul să se ducă :
De-a pururi fie binecuvântat
Ăst staroste-al beţiei – Bardul Pâcă !

Sub scutul lui Hercule 

Orgolii stepe mintea nu-mi devoră,
Nici port blazon de sumbre evocări:
Cu şerpi, grifoni, spaimoase-ntruchipări,
Cu crini funeşti, perversa mandragoră!

Aspir la o heraldică majoră -
Monumental înscrisă peste zări:
Acest portal celest de suple bări,
Sub care îmi petrec sportiva oră!

Fereastra-n cer, menită să m-absoarbă!

Pe stadion se-nalţă uriaş
- Gigantă treaptă-n astre -
suplul Haş
Înscris pe-azur şi mătăsoasa iarbă -
Un Haş suprem, cât scutul lui Hercule!

Mă leagă, de-acest semn,
isprăvi destule!

La ce ?
Lui Mitea Stelaru 

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 
La ce bun să mai treci printre lucruri
Pe-aceste scălâmbe ciurucuri
Peste mutrele voastre cu ciucuri ?...

La ce bun să mai plângi, să te bucuri,
Să fumezi o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri
Or ca planta-n afundele sucuri
La ce bun exaltări or buclucuri,
Închisori, panorămi, balamucuri,
Schivnicii, la ce bun, crailâcuri,
Şi războaie, domnii şi bâzdâcuri,
Şi cocioabe-n chirpici şi fliuştiucuri
Lângă blocuri, palate de ştiucuri
Şi statui, găinaţ, guguştiucuri
Şi justiţii şi vorbe şi trucuri
Şi averi şi cirezi şi bulucuri
Şi-n exod printre astre-ciubucuri ...

La ce să mai treci peste lucruri
La ce bun să mai plângi, să te bucuri
La ce bun o ţigare din mucuri
Şi ca ea să expii în văzduhuri ?..

Ilie Constantin

Biografie Ilie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în Bucureşti), fiul textilistului Stan Constantin şi al „taxatoarei de tramvai“, Raliţa Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist şi tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generaţiei resurecţionale şi a paradoxismului.

Studiază la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti, între anii 1953 şi 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din Bucureşti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenţie are loc şi debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenţie, 1960, alături de Nichita Stănescu şi de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaţată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcţionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 şi până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 şi până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic Bucureşti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 şi până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. În Franţa anului 1991, Ilie Constantin, în urma susţinerii tezei Complicitatea fertilă – poeţi români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul Naţional de Civilizaţii şi Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.

Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curţi poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeţi pe care i-a tâlmăcit în româneşte şi Ilie Constantin):

Desprinderea de ţărm (1964; 1995), 
Clepsidra (1966), 
Bunavestire (1968), 
Coline cu demoni (1971), 
Celălalt (1972), 
Neguţătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997), 
Plata luntraşului (1998), 
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000) 
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress ˇ Ideea Europeană, 2007 etc. 
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noştri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.

Ilie Constantin este şi un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeţi (1971), A doua carte despre poeţi (1972) etc.

Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidenţiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din Bucureşti), în colecţia „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.

Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).

Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).

De peste lacrimi 

De peste lacrimi te căutam,
de prin memorie,
Doamne, din amintire, şi-mi gâlgâia
inima în piept şi de o năprasnică
trecere mă istoveam.

Cine se află în lume de-a binelea?
Cui îi răspunde
bolta profundă a norilor încuviinţând?
De peste lacrimi, de prin memorie
viaţa mea vine, viaţa mea, viaţa.

CINE SE AFLĂ ÎN LUME DE-A BINELEA?

(preluată din "Înaltăparte" ed.Vinea/2000)

Şlepuri 

În limpezimea de februarie
şlepurile Senei deşteptate
suferă inspecţia solară.
Năucit de claritatea nouă
pe când iese din cezura umbrei
la Pont de l’Alma, un marinar
lung scrutează Malul Drept, vrând parcă
deselor închipuiri să-l smulgă.

Arbori şi firave stoluri, roţi
şi picioare, ritmuri anonime:
ignorat şi fericit, mi-arunc
ancora în malul de mulţime.

Scris pe dosul unei hărţi 

„Sprijină-te pe solul ferm al ne-obiectivităţii lucrurilor.”
(Milarepa)


Scriu vorbe de dragoste pe dosul unei hărţi
- dar harta nu e teritoriu –
scriu pe nori şi pe izvoare.
E ca şi cum ai fi de faţă iar, ivită
Din improbabil şi din imposibil,
ca şi cum totul ar putea regăsi
un trup, un chip, un peisaj.
De parcă hârtia ar învia
brusc adâncită şi îmbătătoare,
de parcă ai fi tu şi, la picioarele
tale, eu – umbra ta pierdută.

Scriu pe dosul beznelor compacte
înainte ca furtuna să le spulbere,
mângâi unicornul ce păştea
o frunză în mâna fecioarei.

Ai existat vreodată? Te afli oare
şi-n altă parte decât în inconstanţă?
Pe totdeauna mă încleştez de statornica
irealitate a lucrurilor în Fiinţă.

Petre Anghel, poet, prozator şi eseist

Biografie Petre Anghel
Experienţă profesional-didactică: Experienţă profesională:
• redactor la revista Flacara (1969-1972)
• redactor principal la revista Tribuna Romaniei (1972-1974)
• redactor de rubrica la Radioteleviziunea romana (1974-1989
• director al revistei Avanpost (1990-1998)
• profesor asociat la Universitatea Independentă Titu Maiorescu (1990-1995),
• lector la Institutul Teologic Adventist (1998-2000), 
• conferenţiar la Institutul Teologic Baptist (2001-2003)
• conferenţiar la Facultatea de sociologie si asistenta sociala
• profesor la Facultatea de sociologie si asistenta sociala (2003-prezent).

Cursuri predate:
• Stilistica limbii romane
• Sociolingvistica romana
• Antropologie culturala
• Stiluri si metode de comunicare
• Tehnici de redactare
• Comunicare si negociere.
Contribuţii la domeniul asistenţei sociale:
• Comunicarea in asistenta sociala

Titluri academice: • Doctor in filologie (1978)
• Doctor in teologie (2003). 

Specializări ştiinţifice: • Certified Seminar Leader, ASLA California (1998).
• Master Acttion Coach, California (2002) 

Stagii de documentare: • Universitatea La Siera, USA (1999).
• Sorbona, Paris (1980).
• Newbold College Bracknell, Berkshire, England (1998).

Participări la manifestări ştiinţifice: Manifestări ştiinţifice naţionale:
• Cultura, dezvoltare, identitate. Perspective actuale – Oradea 2006.
• Comunicarea intre reusita si nereusita: stiluri de comunicare – Craiova, 2004.

Manifestări ştiinţifice internaţionale:
• Andrews University Berrien Springs, Michigan, USA (1998)
• La Sierra University Riverside, California (2000). 
• 20th Annual Conference of the Association of Seventh-day Adventist Librarians, July 9-16, 2000 Andrews University
Berrien Springs, Michigan, USA.
• International Conference on the S.D.A. Philosophy of Education, Toronto (2001)
• The University and the Promotion of Communitz Justice, septembrie 2001.

Cercetare ştiinţifică academică: Programe de cercetare academică:
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity. 
• Establishing an European Centre for the Integration of Institutionalized Children. Promoter: Save the Children Romania.

Lucrări publicate: • Mihai Ralea, studiu critic (1973)
• Cuvântul şi pietrele (1990).
• Cuvântul şi cuvintele, (1998)
• Stilistica limbii române, (1999)
• Etic si estetic, Bucureşti ( 2000)
• Creştinism şi culturi populare (2001).
• Sociolingvistică română (2001).
• Institutional Support to the Ministry of Labour and Social Solidarity, in colaborare cu Jess Price, Angela Taylor (2001).
• Comunicare sapienţială (2002).
• Stiluri şi metode de comunicare (2003).
• Comunicare transculturală (2003).
• Instituţii europene şi tehnici de negociere în procesul integrării, 2003.
• Communication and Teaching, Pasadena, America Seminar Leaders Association, 2004.
• Tehnici de redactare, Bucureşti (2005).
• Strategii eficiente de comunicare ( 2005).

Alte informaţii: • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Fratele nostru Emanuel.
• Premiul revistei Avanpost
• Prezent cu 14 volume in Library of Congress American şi James White Library Catalog
• Autorul volumelor:
Duhul Pământului, Cartea Romanească. 1971.
Fratele nostru Emanuel, Editura Cartea Românească, 1976.
Prindeţi vulpile, Editura. Eminescu, 1978
Şcoala Pedepselor, Editura Junimea, 1978
Sita lui Mamona, Editura Cartea Românească, 1980
Dincolo de iubire, Editura Junimea, 1978.
Întoarcerea fiilor risipitori, Editura Cartea Românească,1982.
Moştenitorul, Editura Cartea Românească, 1986.
Dealul Viilor, Cartea Românească,1988
Zodia vărsătorului de plumbi, Ed. Militară, 1989.
Davidiada, Editura Viaţă şi Sănătate, 1998.
Umbra lui Ionatan, Editura Omega-Ideal, 2005.
Pe prag de seceră, Editura Graphe, 2006.
Carraria, Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009.
• Lucrari de pictura prezente in colectii particulare din Romania si alte tari din Europa sau U.S.A.
• Preşedinte al Asociaţiei Societatea de Mâine
• Reprezentantul în România al American Seminar Leaders Association 
• Prezent in Enciclopedia personalitatilor din Romania, Who is Who.
• Prezentat in diverse istorii ale literaturii.
• Referent stiintific al revistei Sociologie românească
• Directorul editurii Omega Ideal.

Drum spre cetate 

În față cetatea
Îmbâcsită de daruri şi fum
Ca şi când trupul
Şi cuvântul
Nu ar fi de ajuns.

În spate
Marginea pământului
Gata să se piardă în ea
Din lipsă de cer.
Eu sunt calea şi adevărul,
Ascultă chemarea.

Privesc urmele
Şi încerc să-ţi urmez
Şi să ajung în cetate
Dar talpa mea
E mai întinsă
Decăt urma săpată în drum.
Şi fiecare pas săngereaza.
(din volumul ”Duhul Pământului”, Editura Cartea Românească, 1971)

Chemări din testament 

Strigă din vârf de munte
Văzduhul:
Numai coatele şi genunchii
Te dor
Dacă urci pân-la cer.

Tălpile se vor face
Una cu nisipul şi cu gândul
Chipul ţi-l voi prinde
Ca într-o carte
Dacă jumătate val, jumătate apă
Vei fi,
Spune murmurul de la Marea cea Mare.

Între braţele mele de somn
Și de dor
Sufletul tău se va culca
Fără întrebare, iubitule,
Vremea vei uita s-o întorci
Vorbele se vor deschide ca un mugur,
Numai numele tău scrie-l alături.

Lasă-mi răspunsul
La primul izvor,
Spune-mi de rostul meu printre vii,
Cine mi-a hotărât neodihna
Cui am să seamăn fără să vrei
Cine-o să-mi urmeze pe poteci?

Numai atât să-mi leşi, părinte
Şi te slobod de testament.
Şi din adânc:
Cine sunt eu.

Poem între aici si acolo 

Doar drumul elefantului
Care caută începutul
Sau
Mai aproape de noi o familie de păstrăvi
care soț, care soți –
în alunecuși molcom spre stăvilar să lase pescarilor hrană.
Adică:
Între eu și tu, eu și eu
Nu exista cunoașterea lui Socrate
Ci doar setea pământului din câmpii
După o ploaie în care să se-înece.
Pământul a fost scos din apă,
Apa văduva l-a făcut piatră,
Numai eu,
Poet fără muză
Aștept Mediterane,
Oceane
Când povestesc altora.
Lie, Lea, Lea, Li,
Pot să-ți spun
La ureche -
În geamat de plâns –
m-aș multumi și cu un fir de narcisă ruptă în două.
Pentru mine rădăcina
Și pentru tine
Petalele. 

Ionel Teodoreanu

Biografie

Ionel Teodoreanu (n. 6 ianuarie 1897, Iași - d. 3 februarie 1954, București) a fost un romancier și avocat român interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței.

Ionel Teodoreanu s-a născut în Iași la 6 ianuarie 1897, în casa părinților săi de pe strada Ștefan cel Mare. Era cel de-al doilea fiu al avocatului Osvald Teodoreanu și al Sofiei Musicescu Teodoreanu, profesoară de pian la conservator. Bunicii săi sunt, dinspre tată, Alexandru Teodoreanu (magistrat) și Elencu Teodoreanu, iar dinspre mamă, Gavriil Musicescu (director al conservatorului și conducătorul corului mitropoliei) și Ștefania Musicescu. I-a avut ca frați pe Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel) și Laurențiu Teodoreanu (Puiu), fratele mai mic, mort pe frontul francez în 1918.

Primii doi ani de școală primară (1904-1906) i-a urmat la școala primară germană „Pitar-Moș” din București, după care a revenit la Iași. Între 1908 și 1912 este elev al Liceului Internat din Iași (astăzi Colegiul Național „Costache Negruzzi”). Clasele superioare a V-a și a VI-a de liceu le continuă la Liceul Internat, după care se transferă la Liceul Național (astăzi Colegiul Național), urmând clasele a VII-a și a VIII-a, secția modernă, pe care le termină în 1916.

Spre sfârșitul anului 1918, tânărul Ionel Teodoreanu a întâlnit-o pe viitoarea lui soție, Maria Ștefana Lupașcu, Lily. S-au cunoscut la Iași, în împrejurările tulburi ale refugiului, prin intermediul fiicelor lui Delavrancea, cu care tînăra Lilly era rudă apropiată. La rândul lor, fiicele lui Delavrancea frecventau aceleași medii ieșene pe care le frecventa și familia Teodoreanu, dată fiind, între altele, și pasiunea pentru muzică a Cellei Delavrancea, cât și a Sofiei Teodoreanu, mama viitorului scriitor. Apropierea dintre cei doi tineri s-a produs pe terenul comun al pasiunii pentru literatură, pasiune concretizată atât în setea de lectură, cât și în înclinația pentru scris.

La doi ani după terminarea liceului, Ionel Teodoreanu promovează, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i se eliberează diploma de licențiat în drept, în baza examenului pe care îl trece cu un succes deosebit. În același an se căsătorește cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu), ceremonia având loc în casa familiei Teodoreanu, de pe strada Kogălniceanu, în Iași. Un an mai târziu, la 3 februarie 1921 s-au născut cei doi fii gemeni, Ștefan și Osvald- Cezar.

Ionel Teodoreanu a murit la 3 februarie 1954, la vârsta de 58 de ani, în București.

Ionel Teodoreanu a debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu „Jucării pentru Lily”. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele „Ulița copilăriei” (1923). Este legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Prima descoperire a noului scriitor în mediul literar ieșean aparține lui Demostene Botez. Pe acesta, Ionel Teodoreanu îl cunoștea încă din anii de liceu. Fiind unul din animatorii Însemnărilor literare – de sub conducerea directă a lui Mihail Sadoveanu și George Topârceanu – și deja colaborator al lui Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez îl prezintă marelui critic pe mai tânărul său prieten. Tenacitatea lui Garabet Ibrăileanu de a-l susține pe Ionel Teodoreanu, în care vedea un membru al grupării de la Viața Românească cu drepturi egale față de ceilalți, se sprijinea nu atât pe valoarea intrinsecă acordată „Jucăriilor pentru Lily”, cât pe speranțele mari pe care și le pune în viitorul artistic al protejatului său. Speranțele criticului nu sunt înșelate, și încă din primul an al noii ei apariții Viața românească începe să aibă în Ionel Teodoreanu pe unul dintre colaboratorii ei tot mai activi și mai de valoare.

Anii 1920, 1921, 1922 și 1923 nu sunt deosebit de productivi, căci în acest răstimp scriitorul publică destul de puțin: povestirile ce vor intra în volumul „Ulița copilăriei” și alte câteva ce nu vor rămâne decât în paginile revistei Viața românească, la care se adaugă traducerea articolului „Amintiri despre Tolstoi” al lui Maxim Gorki.

Începând cu anul 1924 însă, Ionel Teodoreanu începe lucrul la trilogia „La Medeleni”, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume ce compun acest roman. Critica a subliniat prospețimea condeiului său în evocarea copilăriei și a adolescenței exuberante. Criticul literar George Călinescu îi ironiza stilul încărcat, ușor baroc, poreclindu-l "Metaforel" și îi desființează în „Istoria literaturii române de la origini și până în prezent” cele trei romane ale ciclului „La Medeleni”. Călinescu creează chiar și un verb pentru a desemna stilul lui Teodoreanu, a "medeleniza". Presărând cele trei părți ale cărții cu întâmplări din propria viață, se pierde subtil în analiza sufletului omenesc. Creează câteva tipuri memorabile de fete (Olguța, Monica) 

În ciuda ironiilor lui Călinescu se poate spune că romanul emană viață, învăluindu-și cititorii într-un voal al poeziei sufletului adolescentin.

La doar 30 de ani, Ionel Teodoreanu era deja un nume cunoscut al generației interbelice, un scriitor consacrat, având deja în palmaresul său literar trei volume de largă circulație, ce-l impun atât în fața publicului cât și a criticii, în ciuda unor rezerve ale celei din urmă. Trilogia „La Medeleni” a adus creatorului ei unul dintre cele mai neobișnuite succese, atât de public, cât și de librărie, din câte a cunoscut vreodată un scriitor român. Apariția acestui roman este momentul cel mai de seamă din ansamblul biografiei scriitoricești a lui Ionel Teodoreanu, el intrând sub tutela tiranică a primelor sale scrieri. De acum încolo, el va avea de purtat această povară a gloriei timpurii, așteptările criticii și ale publicului fiind mult mai mari. Chestiunea adecvării viziunii stilistice la problematica particulară a romanului va fi obsedantă pe întregul parcurs al activității scriitorului. „Tirania” stilului „medelenist” va fi pentru unii de-a dreptul neîndurătoare, iar alte maniere, unele în viziunea criticii cu totul facile, îl vor urmări și ele pe Ionel Teodoreanu, ca o fatalitate. În decursul anilor ce urmează după încheierea ciclului medelenist, vitrinele librăriilor vor beneficia de prezența permanentă a scriitorului ieșean. Numeroasele ediții ale Medelenilor vor fi însoțite de noi și noi titluri, romane în primul rând, dar și cărți de amintiri și memorialistică.

Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc (după Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat-scriitor din câți au fost în România) și masa de scris, Ionel Teodoreanu va elabora, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum, vizibilă fiind ambiția sa de a depăși tutela exercitată de propria sa capodoperă, romanul „La Medeleni”.

Puțin cunoscut este faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane ( „Fata din Zlataust” si „Golia”), ambele în câte două volume, între 1930 – 1933, Ionel Teodoreanu deține postul de decan al Teatrului Național din Iași. Este singura funcție oficială pe care o are de-a lungul vieții. Perioada directoratului lui Ionel Teodoreanu rămâne un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director.

Tentativele sale de emancipare, convertite în opere de distinctă originalitate sunt primite cu entuziasm de cititori. Prin compensație față de duritatea și prozaismul vieții de după primul război mondial, anumite categorii de cititori se abandonează spiritului tumultos, vital, dar și traversată de marile nostalgii ale adolescenței pierdute. Până la plecarea sa definitivă la București (1938), Ionel Teodoreanu a scris aproape anual un roman, unele considerate inconsistente, fiind respinse de critică („Crăciunul de la Silvestri”, 1934, „Secretul Anei Florentin”, 1937), iar altele, scrise fie sub semnul unei fericite inspirații lirice („Lorelei”, 1935), fie sub acela al unor ambițioase tentative de înnoire („Arca lui Noe”, 1936). Ionel Teodoreanu este considerat un minunat evocator al vieții și gândirii copiilor și adolescenților, dar Garabet Ibrăileanu îl numea pe drept „scriitorul unei generații” (scriitorul generației sale).

Ionel Teodoreanu este și evocatorul orașului Iași, oraș în care s-a născut și a trăit până în anul 1938. Acțiunea a aproape fiecărui roman se desfășoară în „dulce Târgul Ieșului” (așa cum a fost numit de autor) sau este măcar amintit. Deși unul din cei mai fanatici îndrăgostiți de bătrânul oraș moldovean, un paradoxal antiieșenism se afirmă încă din perioada Medelenilor, pentru ca în romanul „Bal mascat” fenomenul să ia forma programatică a unui rechizitoriu. Aceste sentimente, dar și mutarea Vieții românești la București, plecarea pe rând a celei mai mari părți din mebrii grupării tot aici și dureroasa moarte a lui Garabet Ibrăileanu, la care se adaugă sfârșitul tatălui său, Osvald Teodoreanu în 1937, vor contribui toate la decizia de a părăsi Iașul în favoarea Bucureștiului.

La București își continuă firește atât activitatea literară, cât și pe cea de avocat. Odată cu stabilirea în București, însăși propria biografie ieșeană devine sursa de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei lui Ionel Teodoreanu: memorialistica. Începutul este făcut de volumul „În casa bunicilor” (1938), spre a fi continuat de „Masa umbrelor” (1941) și de „Întoarcerea în timp” (1946). Scrierile ce urmează în această perioadă nu contrazic în esență structurile permanente ale personalității sale. Din perspectiva biografiei artistice nu se poate vorbi de o perioadă bucureșteană, după cea ieșeană. Este adevărat că unele din romanele acestor ani, fie în întregul lor („Hai Diridam” și „La porțile nopții”, 1946, „Zdrulă și Puhă”, 1948), fie fragmentar („Tudor Ceaur Alcaz”, 1940 – 1942), vădesc o accentuată preocupare de înnoire tematică, de abordare a tipologiilor și de creionare a cadrului de loc și timp, ce trimit direct la resursele oferite de imaginea existențială a capitalei. În ciuda unor vehemente contestații ale criticii, scriitorul își urmează cu aceeași fidelitate propriul destin artistic, fiind și acum tot atât de productiv. Notorietatea sa publică nu suferă cu nimic, iar consacrarea sa „oficială” prin introducera în manualele școlare, în antologii și culegeri, după cum și prin unele transpuneri în alte limbi, continuă netulburată. Prieteniile literare mai vechi sau mai noi se continuă și ele, fiind apropiat de Sadoveanu, Tudor Arghezi, Al. A. Philippide, Adrian Maniu, Cezar Petrescu, Ion Pillat, Demostene Botez, Perpessicius, Tonitza, etc. Din marele număr de romane pe care prozatorul le publică între 1939 și 1948, singurul care se detașează prin reala sa valoare este „Prăvale Baba” (1940), acesta împreună cu cele trei cărți de amintiri și volumul de poeme postume „La porțile nopții” (după romanul cu același titlu) încheind în chip fericit traiectoria sinuoasă a creației lui Ionel Teodoreanu. Din păcate, în anii în care a mai trăit după cel de-al Doilea Război Mondial, scriitorul nu s-a mai făcut remarcat prin alte tentative de roman.

Întrebat ce prozatori din generația ivită după cel dintâi război mondial i-au reținut atenția, Liviu Rebreanu menționa printre primii, pe Ionel Teodoreanu: „căruia îi transmit salutul și mulțumirea mea pentru toate paginile pe care le-a scris și pe care le-am citit cu atât mai mare plăcere cu cât eu nu le-aș fi putut scrie niciodată”

Romane publicate

·         La Medeleni, vol. I-III (1925–1927)

·         Turnul Milenei (1928)

·         Bal mascat (1929)

·         Fata din Zlataust (1931)

·         Golia (1933)

·         Crăciunul de la Silivestri (1934)

·         Lorelei (1935)

·         Arca lui Noe (1936)

·         Secretul Anei Florentin (1937)

·         Fundacul Varlamului (1938)

·         Prăvale Baba (1939)

·         Ce-a văzut Ilie Pânișoară (1940)

·         Tudor Ceaur Alcaz, vol. I–IV (1940–1943)

·         Hai-Diridam (1945)

·         La porțile nopții (1946)

·         Să vie Bazarcă (1947, apărut postum in 1971)

·         Zdrulă și Puhă (1948)

Scrieri cu caracter memorialistic

·         Ulița copilăriei (1923)

·         În casa bunicilor (1938)

·         Iarbă (1938)

·         Întoarcerea în timp(1939)

·         Masa umbrelor (1946)

Joc de iarnă

Oraşul era acelaşi
Exact
Halucinant de intact
Vitrinele toate,
Gălbui luminate,
La fel desuete şi decolorate
Pe străzile goale
Aceleaşi! cu umbră în ele şi şoaptă ferită perechi provinciale
Alene ningea,
Dar cădea cu vechimi noua nea,
Turbure, sură, deasă,
Ninsoarea sporea îmbulzită, lânoasă
Din ea.
Iarna în alb mătăsos ca o raclă-o mireasă.
Copii
Clădeau un om de omăt cu vrăbii în pumni şi în glasuri zurlii.
Lunar
Omul creştea bulbucat şi cu ochi ca de zar.
De ce
Îmi vine deodată atâta pustiu de melancolie?
Ai cui sunt? Ai mei?
Genunchii aceştia grei?
Iată-mă alb ca o navă în ceaţă,
Ivit în oglindă, faţă în faţă.
Cine e omul acesta nins?
M-am scuturat de omăt,
Dar nimic nu cădea fumuriu
De pe fiinţa nălucă, pe pragul pustiu
Eram eu – nu nins –
Singur, bătrân, învins.

Neauzit de încet,
Moartea clădise din mine un om de omăt.

La Porţile Nopţii

Am ajuns? Mi-s tălpile sânge
De-atâta pustie de cale,
Stau frânt, aşteptând pe prag de prăpastie în umeda vale.
Nici pisc. Nici stea. Nici vultur. E tare-ntuneric. Nimic nu răsare: nici licăr, nici zare.
Ce vuie-n adâncuri? Tăcerea? Prăpădul? Ori zvon de urale?
O, Tată-al speranţei, te-ntreb, Tu răspunde-mi:
Sunt Portile Nopţii? Sau Porţile Tale?

* * *

Îţi mulţumesc adânc, pământ,
că mi-ai dat viaţă să te- avânt!
eram hain, eram flămând
şi iată-s înflorit şi blând.
e ceas sfâşietor de sfânt,
s-aud doar frunzele umblând.

Florenta Albu

Biografie

Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, satul Floroaica, comuna Vâlcelele, județul Călărași - d. 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, București) a fost un poet român.

1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București

1952 - 1957 Facultatea de Filologie

1963 - 1965 angajată la ziarul Scânteia tineretului

1965 - 1995 angajată la revista Viața românească

Viața artistică

Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță;

1955 - debutează în publicistică la revista Tânărul scriitor;

1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului;

1961 - publică volumul Fără popas;

1962 - publică volumul de reportaje Câmpia soarelui.

Alte volume: Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile, Zidul martor, jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), Aurolac^[1] (1997) Prezentă în: Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de^[2] „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”.

Florența Albu a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.

Casa Veche

...Nu deschide. O sa privim prin geam,
apropiind palmele în dreptul ochilor:
pe masa, ramasi, ochelarii -
prin ei lucrurile se uita la noi
- au mai îmbatrânit, îsi spun, vazându-ne
si se-nfioara-n timpul lor lemnos.

În armonica veche
traieste înca valsul -
parintii nostri au dansat odata
cu chipurile din fotografii;

atinge-i clapele cu pleoapa,
lasând în lumina dinauntru a lacrimei
tineretea parintilor.

Se-aude înca glasul lucrurilor -
nu trebuiesc atinse -
oricum, nu mai au sunete noi;
prin ochelarii uitati pe masa
se uita vremea la noi. 

 Mainile

Mâinile repetau gesturile,
- tata semana, sapa,
aprindea focul,
prefira samânta dintr-o mâna în alta,
strângea, risipea,
mângâia - niciodata n-am sa stiu
ce mângâia, plecând -
închidea poarta
si nu întorcea nici un semn
pentru noi, ramasii în prag.

Cuvintele murisera întâi,
mai traiau gesturile,
mâinile repetându-le pâna la istovire,
îndreptându-le înca,
încet, cu grija, cu sfintenie -
asa se taie pâinea, asa se seamana,
asa se aprinde focul;
pâna la gratie si abstract,
pâna la sensul definitiv:
Semanatul,
Mângâierea,
Închinaciunea,
Închisul portii.  

 Si Noptile

stiam,
se linistea vântul
si luna trecea peste viile-n floare
storcându-le-n cupe
polenuri astrale.

Încet, adânc, tacut
trecea luna
peste florile viei,
peste inima mea
si-n padurea salcâmilor
privighetori începeau
noaptea lor alba de cântec.

Toate erau frumoase si pline
si ochiul mare al mortii
se uita din vârful lumii
la mine.

În jurul lui - dorinti, iubiri,
privighetori si flori de vie,
si ploi lunare, si visari
cresteau concentric, pâna sus -

dar razbatea din toate ochiul,
atât de calmul
ochi al mortii. 

TEATRU/FILM 3 Februarie

Năpasta de Ion Luca Caragiale: http://youtu.be/lZMs787gBZ4.

Cu Eugenia Maci

Biografie Eugenia Maci

n. 03.02.1951, Bucureşti

Eugenia Maci a absolvit I.A.T.C. in anul 1974, la clasa profesorului Nicolae Carabin. Rolul de debut: Celesta din "Dulcea pasăre a tinereții", de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet.

Este casatorita cu regizorul Grigore Gonta, are o fiica, Daria.

Roluri în teatru:

• Gabriela - „Încă-i bine" de Rodica Popescu Bitănescu, regia Rodica Popescu Bitănescu, 2008  
• Nelly - „Iubire" de Lajos Barta, regia Grigore Gonţa, 2004
• Olga - „Trei surori" de A.P. Cehov, regia Yuri Krasovski, 2002
• „Exilaţii" de James Joyce, regia Ivan Helmer
• Sonia - „Platonov" de A.P. Cehov, regia Ivan Helmer, 1994
• Mitte Kremnitz - „Şi mai potoliţi-l pe Eminescu" de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonţa, 1999 - 2000
• Mona - „Steaua fără nume", de Mihail Sebastian, regia Alexa Visarion, 1993
• Varia - „Livada de vişini" de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1992
• Libby Tucker - „Poveste din Hollywood" de Neil Simon, regia Grigora Gonţa, 1984
• Maria - „A douăsprezecea noapte" de William Shakespeare, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1984
• Prinţesa - „Harap Alb" de Radu Iţcus, regia Grigore Gonţa, 1983
• Aristitza - „Coana Chiriţa" de Tudor Muşatescu, regia Horea Popescu, 1981
• Didona - „Cartea lui Ioviţă" de Paul Everac, regia Paul Everac, 1981
• Lucia - „Filumena Marturano" de Eduardo De Filippo, regia Anca Ovanez Doroşenco, 1981
• Rhea - „Romulus cel Mare" de Fridrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu, 1977
• Mysis, Un sclav - „Fata din Andros" de Terentius, regia Grigore Gonţa, 1978
• Celesta - „Dulcea pasăre a tinereţii" de Tenneesse Williams, regia Mihai Berechet, (din 1974) - debut

Roluri în film

• Mama - „Second Hand", regia Dan Piţa, 2005
• Şefa celulei - „Binecuvântată fii închisoare", regia Nicolae Mărgineanu, 2002
• Mrs. Ellerbee - „Train Quest", regia Jeffrey Porter, 2001
• Madame Auberligne - „Nostradamus", regia Roger Christian, 1994
• „Dumbrava minunată", regia Gheorghe Naghi, 1980

Televiziune:

• Doamna Veronica - „Iubire ca-n filme", telenovela, Acasa TV, regia Iura Luncaşu, Bogdan Dumitrescu, 2006
• „Surorile Boga", regia Domniţa Munteanu
• „Rivalii" de Bernard Sheridan, regia Cornel Popa
• „Freziile nu înfloresc în iunie", regia EugenTodoran

Teatru TV FREZIILE NU INFLORESC IN IULIE : 

Iancu Jianu Haiducul: https://youtu.be/Zf8RVDqv168.

Cu Ștefan Mihăilescu Brăila

Biografie

Ștefan Mihăilescu-Brăila (n. 3 februarie 1925, Brăila - d. 19 septembrie 1996, București) a fost un actor român, artist emerit.

S-a născut pe 3 februarie 1925, a urmat cursurile primare și secundare în orașul natal, dedicându-se carierei scenice de timpuriu. Din 1949 până în 1954, Ștefan Mihăilescu Brăila a jucat la Teatrul "Maria Filotti", în spectacole ca "La Ilie bun și vesel", de Ion Damian, "O scrisoare pierdută", de I. L. Caragiale, "Poveste de dragoste", de Margarita Aligher, "Burghezul gentilom" de Moliere, "Bădăranii", de Carlo Goldoni, "Nunta lui Kecinski", de Suhovo Kobalin și "Ultima ora", de Mihail Sebastian. Debutează în cinema în 1957, jucând cu o inegalabilă măiestrie artistică, în cele mai reușite comedii din cinematografia românească: Ciocolata cu alune, în 1978, Păcală (1974), Nea Mărin miliardar (1979), "Elixirul tinereții", în 1978. "Bachus" din filmul Secretul lui Bachus (1984), realizat de regizorul Geo Saizescu, a fost ultimul mare rol al lui Ștefan Mihăilescu Brăila. «Am lucrat cu cei mai buni actori ai timpului. Pleiada de aur. Pentru rolul lui "Bachus", l-am "ochit" încă de la început pe Ștefan Mihăilescu Brăila. Era extraordinar! A studiat rolul și apoi a intrat perfect, din prima, în pielea lui "Bachus". Capătă o privire de gheață care parcă tăia ca un laser» spunea Geo Saizescu despre actorul brăilean.

Prin Decretul nr. 3 din 13 ianuarie 1964 al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne, actorului Ștefan Mihăilescu-Brăila i s-a acordat titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii și artelor plastice”.^[2]

A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.^[3]

Ștefan Mihăilescu Brăila a fost și prezentator a numeroase emisiuni de teatru și divertisment la Radio și Televiziune. Actorul a decedat la 19 septembrie 1996, în București și a fost incinerat

Filmografie

·         Alo? Ați greșit numărul (1958)

·         Când primăvara e fierbinte (1960)

·         Portretul unui necunoscut (1960)

·         O zi pierdută (1960)

·         Darclée (1961)

·         A fost prietenul meu (1961)

·         Omul de lângă tine (1961)

·         Porto-Franco (1961)

·         Politică și... delicatese (1963)

·         Titanic vals (1964)

·         Camera albă (1964)

·         Comoara din Vadul Vechi (1964)

·         Răscoala (1965)

·         Vremea zăpezilor (1966)

·         Cine va deschide ușa? (1967) - Tatăl

·         Maiorul și moartea (1967)

·         Zile de vară (1968)- Vasile Popescu

·         Căldura (1969)

·         Doi bărbați pentru o moarte (1969)

·         Asediul (1970)

·         Frații (1970)

·         Ciuta, teatru TV (1970)

·         Urmărirea (1971) - serial TV

·         Atunci i-am condamnat pe toți la moarte (1972)

·         Astă seară dansăm în familie (1972)

·         Cu mîinile curate (1972) - Buciurligă

·         Bufetul "La Senat" (1973) - film TV

·         Dincolo de nisipuri (1973)

·         Proprietarii (1973)

·         Tatăl risipitor (1973)

·         Păcală (1974)

·         Un comisar acuză (1974)

·         Un zâmbet pentru mai târziu (1974)

·         Alarmă în deltă (1975)

·         Elixirul tinereții (1975)

·         Lupușor și Mieluțu (1975) - film TV

·         Mastodontul (1975)

·         Gloria nu cântă (1976)

·         Im Staub der Sterne (1976) - Xik

·         Misterul lui Herodot (1976)

·         Un text cu bucluc (1976) - film TV

·         Accident (1977) - Stan Glovnicu

·         Eu, tu, și... Ovidiu (1978)

·         Fata bună din cer (1977)

·         Das Verschollene Inka-Gold - Omul de aur - film TV (1978)

·         Ciocolata cu alune (1978)

·         Septembrie (1978)

·         Nea Mărin miliardar (1979) - Bossul nr. 2

·         Mihail, cîine de circ (1979)

·         Ora zero (1979)

·         Șapca și pălăria (1979) - serial TV

·         Singur printre prieteni (1979)

·         Destine romantice (1981)

·         Duelul (1981) - Pricop

·         Fiul munților (1981)

·         Grăbește-te încet (1981)

·         Buletin de București (1983)

·         Secretul lui Bachus (1984) - Bachus

·         Sosesc păsările călătoare (1984)

Grabeste-te incet film complet HD: https://youtu.be/KaNA95lbl7w.

Ştefan Iordache, actor de teatru şi film ("Cel mai iubit dintre pămînteni", "Oglinda", "Glissando", "Ciuleandra", "De ce trag clopotele, Mitică?", "Pruncul, petrolul şi ardelenii", "Înghiţitorii de săbii", "Bietul Ioanide")

Biografie Ștefan Iordache

Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, Județul Dolj^[2][3][1] România - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.

Viața

Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria la Calafat, la bunicii din partea mamei^[2] dar a venit cu părinții în capitală la o vârstă fragedă și și-a petrecut copilăria în continuare în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.

Ștefan Iordache a fost și un foarte bun interpret de muzică ușoară. Este celebru cuplul Ștefan Iordache - Sanda Ladoși care au interpretat o serie de cântece înregistrate pe mai multe CD-uri.

Astfel în anul 1995 apare la Casa de Discuri Roton, CD-ul „... între noi mai e un pas” în care toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov. „... între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Eu vreau să-ți spun că te ador” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „Il est tard de partir” (compozitor Dan Iagnov, textieră Rodica Grigoriu, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși). Pe același disc apare și duetul Ștefan Iordache - Elena Cârstea în cântecul „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei). Cântecele „Dar vei veni” (compozitor Dan Iagnov, textier Dan V. Dumitriu) și „De câte ori pe înserat (compozitor Dan Iagnov, textier Miron Radu Paraschivescu) Ștefan Iordache le cântă solo.

În anul 2006 apare la Casa de Discuri OVO MUSIC CD-ul „Best of Dan Iagnov” în care o serie de cântece sunt interpretate de Ștefan Iordache fie în cuplu fie solo: „Eu vreau să-ți spun că te ador (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpreți Ștefan Iordache-Sanda Ladoși), „În noi visează un copil” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși), „Cântec de Crăciun” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Elena Cârstea), „Sunt doar un poet” (compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, interpret Ștefan Iordache), „Între noi mai e un pas” (compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, interpreți Ștefan Iordache - Sanda Ladoși).

În anul 2007 Ștefan Iordache înregistrează un disc de autor intitulat „Magazinul meu de vise” la Casa de Discuri Roton. Toate melodiile sunt compuse de Dan Iagnov pe versuri de Andreea Andrei: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Mai mult decât oricând”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Viața noastră este un tangou”, „Ți-am dăruit o floare”, „Nu te întreb” și „Magazinul meu de vise”. Trei dintre cântece sunt în duet cu Monica Anghel: „Mai mult decât oricând”, „Viața noastră este un tangou” și „Nu te întreb”. Cântecul „Nu știam că te iubesc atât de mult” Ștefan Iordache i l-a dedicat soției sale Mihaela Tonitza.

În anul 2008 Jurnalul Național Vol. 67 scoate o ediție specială „Ștefan Iordache. Muzică de colecție”, cu un CD care conține poezii și melodii interpretate de Ștefan Iordache. Printre acestea sunt și cinci melodii compuse de Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei și anume: „Nu știam că te iubesc atât de mult”, „Ah femeia!”, „Trecătorul”, „Ți-am dăruit o floare” și „Magazinul meu de vise”.

Dan Iagnov în colaborare cu Dan V. Dumitriu a compus pentru Ștefan Iordache și Angela Similea muzicalul „Adio femei” în regia lui Mihai Berechet, muzical care s-a jucat timp de 4 ani (1990 - 1994) cu săli pline. Printre cântecele de mare succes cântate în acest muzical de către cei doi interpreți, sunt: „Te-n cearcă viața uneori”, „Cât aș fi vrut”, „E viața mea”, „Timpul s-a oprit stingher”, „Dar vei veni”, „Dormi iubite dormi”, „Ploaia s-a oprit”, „Cum oare știi”, „O zi aș vrea”, „În zbor”, „Sunt umbra ta” toate sunt compuse de Dan Iagnov textier Dan V. Dumitriu.

În anul 1994 Ștefan Iordache participă, împreună cu Sanda Ladoși la Festivalul național de muzică ușoară de la Mamaia - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Și între noi mai e un pas” compozitor Dan Iagnov, textieră Andreea Andrei, câștigând locul II.

În anul 1995 Ștefan Iordache participă, din nou, împreună cu Sanda Ladoși, la Festivalul de Muzică Ușoară „Mamaia” - secțiunea „Șlagăre” cu cântecul „Eu vreau să-ți spun că te ador”, compozitor Dan Iagnov, textier Eugen Rotaru, câștigând locul III.

Ștefan Iordache a apărut în o serie de videoclipuri realizate la TVR 1 și ANTENA 1.

TVR 1

1. „Cântec de Crăciun”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Elena Cârstea

2. „Între noi mai e un pas”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

3. „Eu vreau să-ți spun că te ador”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

4. „Nu mă iubi”. Regia: Luminița Dumitrescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

5. „În noi visează un copil”. Regia: Sergiu Ionescu, Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Sanda Ladoși

6. „Sunt doar un poet”. Regia: Eugen Dumitru, Ovidiu Dumitru. Muzica: Dan Iagnov, Interpret: Ștefan Iordache

ANTENA 1

·         „Singur printre oameni”. Regia: Șerban Marinescu. Muzica: Dan Iagnov, Interpreți: Ștefan Iordache - Petruța Mihai

A fost căsătorit timp de 40 de ani cu nepoata pictorului Nicolae Tonitza, Mihaela Tonitza-Iordache^[4], teatrolog și profesor universitar. Nu a avut copii.

Ștefan Iordache s-a stins din viață la 14 septembrie 2008 într-un spital din Viena. Actorul suferea de leucemie^[5]. A fost înmormântat cu onoruri militare în comuna Gruiu.

Filmografie

·         1964 – Străinul

·         1965 – Gaudeamus igitur

·         1965 – Calea Victoriei sau cheia visurilor

·         1966 – Un film cu o fată fermecătoare

·         1967 – Dacii - dublaj de voce

·         1972 – Adio, dragă Nela!

·         1973 – Proprietarii

·         1978 – Doctorul Poenaru

·         1978 – Avaria

·         1978 – Ediție specială

·         1979 – Bietul Ioanide

·         1980 – Bună seara, Irina

·         1981 – Pruncul, petrolul și ardelenii

·         1981 – De ce trag clopotele, Mitică?

·         1981 – Înghițitorul de săbii

·         1981 – Întoarce-te și mai privește o dată

·         1982 – Concurs

·         1985 – Ciuleandra

·         1985 – Glissando

·         1986 – O clipă de răgaz

·         1988 – Prințul negru - film de televiziune

·         1989 – Noiembrie, ultimul bal

·         1991 – Cei care plătesc cu viața

·         1992 – Hotel de lux

·         1993 – Cel mai iubit dintre pamînteni

·         1994 – Începutul adevărului (Oglinda)

·         1996 – Eu sunt Adam

·         1997 – Omul zilei

·         2004 – Faraonul

·         2007 – Ticăloșii

·         2007 – Agentul VIP

Eu sunt Adam

SFATURI UTILE 3 Februarie

TIROIDA, METABOLISMUL ȘI ARDEREA GRĂSIMILOR

Tiroida este considerata ”bateria” intregului nostru corp. Functionarea hormonilor tiroidieni este extrem de importanta pentru metabolismul fiecarei celule din organism, inclusiv a creierului. Hipotiroidismul apare atunci cand tiroida nu produce suficienti hormoni pentru a regla diverse functii necesare organismului.

Unul dintre efectele hipotrisoidismului este incetinirea metabolismului care duce la acumularea kilogramelor in plus si oricate eforturi am face, nu reusim sa slabim.

Modalitati naturale de a reseta tiroida

Tiroida este responsabila pentru o multime de lucruri. Regleaza metabolismul, te ajuta sa mentii o greutate sanatoasa, te mentine energic, echilibreaza starea de spirit, te ajuta sa dormi bine si sa ai o digestie buna.

– consumati alimente bogate in calciu: urda, branza, cascaval;

– evitati glutenul si cazeina

- consumati alimente bogate in fier: organe de pasare, ficat;

– consumati peste

– detoxifiati organismul de metale grele

– verificati daca nivelul de iod este normal

– scoateti din dieta zaharurile

– consumati ulei de cocos

– mancati alge si fructe de mare

– optimizati nivelul de vitamina A, D si K2

– evitati soia

Coada-soricelului pentru hipotiroidie

In caz de hipotiroidie se recomanda infuziile din coada-soricelului si cretisoara. Acestea sunt recunoscute pentru ca regleaza functiile tiroidei. Cele doua plante se combina si din acest amestec se adauga o lingurita in 250 ml de apa fiarta. Se beau doua cani de ceai pe zi, una dimineata si una seara, cu jumatate de ora inainte de masa.

Ceapa, buna, dar cu masura!

Tot in tratamentul naturist al hipotiroidiei intra si ceapa si usturoiul. Acestea trebuie consumate zilnic. Este bine de stiut ca cele doua legume prezinta contraindicatii importante.

Astfel, ceapa si usturoiul sunt contraindicate persoanelor care au probleme gastrointestinale, ulcer sau gastrita hiperacida, dar si mamelor care alapteaza.

Algele cresc secretia de hormoni

Dintre toate algele marine, cea bruna este cea mai indicata pentru stimularea secretiei de hormoni tiroidieni. Ea se administreaza sub forma de infuzie, care se prepara din doua-trei lingurite de planta uscata la o cana cu apa. Din acest amestec se bea de trei ori pe zi.

Uleiuri esentiale de levantica si rozmarin – au proprietati similare hormonilor si completeaza efectele algelor, utilizate pe cale externa. Datorita puterii de penetratie prin peretii tegumentari, joaca un rol de suport pentru principiile terapeutice ale algelor. Se utilizeaza atat in forma externa, prin aplicare de cataplasme (in combinatie cu algele brune), cat si in forma interna – 3,4 picaturi din fiecare dizolvate in putina apa calda, miere sau ulei neutru, cu 20-30 minute inaintea meselor principale. Acest remediu combate anumite tulburari specifice hipotiroidiei, cum sunt neurastenia, disfunctiile renale sau tulburarile de apetit.

Polen si pastura – aceste produse apicole sunt bogate in iod, tirozina si metionina, triada care controleaza buna functionare a glandei tiroide. Tirozina este aminoacidul utilizat de glanda tiroida pentru biosinteza hormonilor specifici ce guverneaza importante functii metabolice. Tirozina este si precursorul a doi importanti neuromediatori – dopamina si noradrenalina, a caror absenta sta la baza instalarii fenomenului de depresie. Se administreaza 1-2 linguri de polen macinat, la care se adauga o lingurita de pastura, zilnic, in cure de 4-6 saptamani, cu 2 saptamani pauza intre ele.

Gentiana – puternic stimulant metabolic care favorizeaza secretia normala de hormoni tiroidieni si actioneaza ca reechilibrant psiho-emotional pentru formele de hipotiroidism sever asociat cu mixedem. Se administreaza sub forma de tinctura – 3×20 picaturi diluate in 100 ml apa, zilnic, inainte de mese, in cure de 3 luni, cu 15-30 zile pauza intre ele. Se mai pot utiliza remedii precum decoctul de ghimpe, infuzia de drobita (Genista tinctoria) sau extractele din frunze de nuc, foarte bogate in iod

GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR 3 Februarie

CÂTEVA GLUME

·       Sotul gelos angajeaza un detectiv sa-i urmareasca sotia pe care o banuia de infidelitate. Dupa o saptamana de filaj detectivul ii da raportul.
- Trei zile la rand sotia dumitale a plecat de la serviciu, impreuna cu seful ei, si dupa ce au luat pranzul intr-o atmosfera romantica, cu flori si sampanie, au ras si sa-u tinut de mana, in separeul unui restaurant cochet, s-au dus la hotel si s-au inchis in camera.
- Si mai departe ce s-a intamplat?
- Pai mai departe i-am vazut pe gaura cheii cum se sarutau.
- Extraordinar! Simt cum ma sufoc de manie. Si mai departe ce s-a mai intamplat? facu sotul gelos.
- Pai barbatul a trantit-o pe pat si s-a aruncat peste sotia dumitale.
- Da,... si? Ce s-a intamplat mai departe, ca o omor in bataie!!!
- Pai el si-a scos camasa si ea bluza...
- Ah, divortez!!! Spune mai departe!
- Pai si-a scos el pantalonii si doamnei i-a dat fusta jos.
- Nu-mi vine sa cred! Asa nu se mai poate!!! Si, si???
- Pai si-au dat si chilotii jos.
- Si??????...
- Pai nu mai stiu, ca au pus chilotii pe clanta usii si n-am mai vazut, zice detectivul.
- Uite vezi, ofteaza sotul, incertitudinea asta ma omoara!!

·       FURTUNA

Erau impreuna in aceeasi casa Doar ei doi… Era frig... intuneric... era o noapte intunecata ... ploioasa.  Furtuna incepuse dintr-o data Si de fiecare data cand bubuia tunetul, el privea tresaritul  ei Ea se uita din capatul camerei si-i admira statura puternica ... si… Isi dorea ca el s-o  ia in bratele lui puternice si sa o apere in fata stihiilor dezlantuite Deodata, cu o zvacnire s-a aratat ... puterea lui.  Ea a ... suspinat El s-a repezit la sofaua pe care era ea intinsa. Nu a ezitat sa o ia in bratele-i puternice El stia bine ca ceea ce face ii este interzis si se astepta ca ea sa-l respinga. A fost surprins sa vada ca, dimpotriva, ea s-a ghemuit la pieptul lui. Furtuna se dezlantuia, tot mai puternic,  afara ... Amandoi stiau bine ca fac ceva interzis... Familiile lor n-ar fi inteles niciodata. Erau atat de preocupati si pierduti in sentimentele contradictorii incat       n-au auzit deschiderea usilor... Au realizat doar declansarea unui blitz ... prea tarziu…erau stăpânii lor, ai câinelui şi al pisicuţei care i-au surprins şi imortalizat în poză!

* - Alo, vecina, soţul tău e acasă?
- Nu.
- Atunci, dă-mi-l pe al meu la telefon!

* Vorbesc doi prieteni:
- Soţia mea e tot timpul nemulţumită – ba că nu am dus gunoiul, ba că nu am plimbat căţelul, ba că nu am strâns după pisică, ba una, ba alta! M-am săturat!
- De bătaie ce zice?
- Slavă Domnului, încă nu a ajuns să mă bată!

* Într-un restaurant select, un muzician se apropie de masa lui Bulă şi-l întreabă:
- Dumneavoastră aţi cerut ceva de Beethoven?
- Nu, eu am cerut pui cu smântână.

* Bulă merge la doctor.
- Domnule doctor, vă rog să-mi daţi ceva să nu mai rămână nevastă-mea gravidă.
- Uite, ia un prezervativ, zice doctorul.
- Nu vreau, zice Bulă, că aşa l-am făcut pe primul copil.
- Atunci, cheam-o pe nevasta ta, şi-o să-i pun un sterilet.
- Am încercat şi asta. Ne-a costat încă un copil.
- În cazul ăsta, îţi recomand abstinenţă.
- Nici asta nu merge, zice Bulă. Nu m-am atins de ea de 2 ani, şi tot a rămas însărcinată…

* O tipă la poliţie:
- Soţul meu a dispărut de zece zile!
- Şi abia acum raportaţi dispariţia?
- Păi am crezut ca e la WC, făcând integrame!

* În Apuseni, mai demult, după Revoluţie, se primesc nişte ajutoare din Germania. Printre pachete este şi o cutie plină cu linguriţe mici. Ion, mirat, întreabă:
- Mă, Gheo, ce-s alea, mă?!
Gheo se uită atent, cugetă îndelung şi conchide:
- Mă, Ioane, aruncă-le-n colo, că alea sigur îs sămînţă dă lopată…

* O domnişoară foarte elegantă, parfumată, într-un vagon plin cu ciobani:
- Nu vă miroase a Channel?…
La care unul dintre ciobani:
- Ba da, domnişoară, ne miroase ş-a niel ş-a oaie…

* - Am sunat la spitalul de nebuni să văd dacă a fugit careva de acolo zilele astea, mi-a zis prietenul meu.
- De ce te-ar interesa pe tine treaba asta, şi ce te face să crezi că a scăpat un nebun de acolo? l-am întrebat.
Atunci mi-a explicat:
- Am auzit că cineva s-a însurat cu fosta mea soţie acum două zile…

* La azilul de nebuni un pacient târa un pantof legat de o sfoară şi zicea:
- Cuţu, cuţu, hai Grivei!
Trece un doctor şi, ca să-i facă pe plac, îi zice:
- Fain câine ai!!
La care pacientul spune:
- Nu-i câine, îi pantof!
Doctorul merge mai departe mulţumit, nebunul în spate îi şopteşte pantofului:
- Hai Grivei, că l-am păcălit şi pe ăsta!

* Întrebare la Radio Erevan:
- Devin soţiile noastre, cu ajutorul măştilor cosmetice, mai frumoase?
- În principiu da, dar numai pentru scurt timp, pentru că măştile cosmetice trebuie date jos după uscare.

* Fetele îşi alină durerea vărsând mii şi mii de lacrimi…
Băieţii îşi alină durerea vărsând mii şi mii de beri…

* Telefoanele sunt tot mai subţiri şi mai deştepte, pe când oamenii invers!

* Medicul întreabă o pacientă:
- De când au început să vă cadă dinţii?
- Imediat dupa nuntă…

* Unul dintre pasagerii de pe vapor îi atrage căpitanului atenţia că pe o insuliţă e un om zdrenţăros care sare şi dă din mâini lângă un foc.
- Cine e tipul? Ce-o fi cu el?
- Nu ştiu, zice căpitanul, însă de câte ori trecem pe aici se bucură nespus!

* Doi adolescenţi timizi se întâlnesc după ore:
- Eşti atât de drăguţă,… cum de n-ai un prieten?
- Pentru că nu-mi dau voie încă părinţii. Da tu, cum de n-ai o prietenă?
- Pentru că nu-ţi dau voie încă părinţii.

Reluare:

GÂNDURI PESTE TIMP 3 Februarie

Câteva citate: