joi, 11 aprilie 2019

PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI DIN DOMENIUL ARTELOR

ION LUCIAN MURNU






Ion Lucian Murnu (n. 2/15 noiembrie 1910București - d. 12 aprilie1984, București) a fost un sculptor, desenator și pictor român, cunoscut mai mult de inițiați decât de publicul larg.
S-a născut dintr-o familie de intelectuali de origine aromână, cu o puternică cultură clasică, fiind fiul graficianului și caricaturistului Ary Murnu[2] și nepotul fratelui acestuia, George Murnu, unul din traducătorii în limba română ai epopeilor Iliada și Odiseea[3].
Ion Lucian Murnu s-a înscris în 1930 Academia de Arte Frumoase din București[4], unde a studiat sculptura sub îndrumarea lui Oscar Han și desenul cu Camil Ressu, absolvind în 1936[5]. Ca student, a lucrat și în atelierul lui Corneliu Medrea.[1]
Între octombrie 1938 și iunie 1940, și-a continuat studiile postuniversitare cu o bursă la Accademia di Romania, la Roma.[4] În perioada în care a studiat la Roma, a supravegheat executarea unei copii de pe Columna lui Traian, comandată de statul român.[6] A fost mobilizat și a luptat în al Doilea Război Mondial pe frontul din Crimeea.[2]
Revenit la viața civilă, s-a angajat în 1943 la Facultatea de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a urcat una câte una treptele universitare în cadrul până la cea de profesor la Catedra de Sculptură, în 1976.[2]
Este considerat „unul dintre cei mai dăruiți profesori” ai Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București[5], astfel că prin activitatea didactică a format o serie de tineri artiști, între care au excelat: Silvia RaduVasile GorduzVictor RomanGheorghe ApostuVladimir PredescuDinu RădulescuIon Condiescu
Tânărul Murnu a cultivat o sensibilitate deplin clasică într-o epocă în care arta universală descoperea abstractul, geometrismul și chiar primele forme ale minimalismului. În tinerețe, a fost influențat și de Mac Constantinescu.[4]
Murnu a părăsit sculptura în momentul în care proiectele de monumente, de o mare noblețe și rafinament, nu i-au mai fost acceptate nici în anii ’40, nici în anii ’50. S-a retras către desen și pictură și către o sculptură care se esențializează, care pierde aura preclasicului și liniștea discursului clasic
Expoziții personale 

Antume

  • 1940 - Roma;
  • 1946 - Sala Dalles, București;
  • 1966 - Galeria "Orizont" - Bucureșsti;
  • 1967 - Roma;
  • 1970 - Arnsberg, Dortmund;

Postume

  • 1985 - Galeria "Orizont" - București;
  • 1991 - Galeria de artă a municipiului București;
  • 1993 - Galați, Constanța.
  • 1998 - Galeria "Catacomba" - București
Expoziții colective:[7] - 1937, 1938, 1941, 1942, 1945, 1946 - Salonul oficial, București; - Roma, Moscova, Leningrad, Torino, Tel Aviv, Varșovia, Belgrad, Sofia, Atena, Sircasa.
În cariera sa a obținut următoarele premii
  • 1937 - premiul "Hanul Ancuței";
  • 1938 - premiul "Anastase Simu";
  • 1940 - premiu Școlii Române de la Roma;
  • 1946 - premiul Salonului Oficial;
  • 1967 - "Medalia de aur a orașului Cerveteri", Italia
  • 1967 - "Zodiaco d'Oro", Italia.
Lucrări ale sale se află în muzee și colectii particulare dinn: România (Bucuresti, Bușteni, Brăila, Dej, Turda, Drobeta Turnu-Severin), Bulgaria, Italia, Franța, R.F.G., S.U.A.
Sculptură de for public (selecție):

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU 12 IULIE 2024 ISTORIE PE ZILE 12 Iulie Evenimente ·           1153: Anastase IV (Corrado del Suburra), este i...