MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU DUMINICĂ 30 IUNIE 2019

Bună dimineața, prieteni!

Mulțumesc pentru mesaje și comentarii! Sunt totuși unii care nu respectă buna cuviință și au adresări jignitoare, chiar fără motiv! Răutatea și dezbinarea au pătruns adânc în societatea noastră!

Să ne rugăm Domnului pentru o sfântă și binecuvântată zi de Duminică în pace și cu sănătate pentru toți creștinii!
Doamne ajută!

ISTORIE PE ZILE 30 Iunie

Evenimente

· 763: Victorie bizantina in Bătălia de la Anchialus, în apropierea orașului Pomorie pe coasta Marii Negre, Imparatul Constantin al V – lea a intrat in triumf in capitala Constantinopol, si apoi a ucis prizonierii. Bizantinii nu au reușit să folosească avantajul strategic obtinut, iar războaiele s-au prelungite pana în 792, cand bulgarii au obtinut o mare victorie la Marcelae.

· 1651: Se sfarseste Bătălia de la Berestechko dintre cazacii ucraineni, condusi de hatmanul Bogdan Hmelnițki, ajutat de aliații sai din Crimeea tătară, și o armată a Uniunii lituaniano- poloneze, conduse de regele Ioan al II- lea Cazimir. Bătălia de la Berestechko a fost probabil cea mai mare confruntare europeană a secolului al 17-lea cazacii au fost infranti dupa trei zile de lupta, insa Regele Ioan Cazimir a făcut eroarea de a nu porni in urmărirea cazacilor fugari, astfel incat revolta cazacilor a mai durat multa vreme.

· 1826: Impăratul rus Nicolae I sancţionează decizia Consiliului de Miniștri, cu privire la întemeierea în satele de stat ale Basarabiei țariste a administraţiilor de plasă.

· 1848: Are loc o puternică acţiune a maselor bucureştene în urma căreia regimul reacţionar restaurat de mitropolitul Neofit este din nou înlăturat. În Valahia se formează un guvern interimar. Coloneii I. Odobescu şi I. Solomon sunt siliţi să demisioneze din armată şi să părăsească principatul.

· 1848: Guvernul provizoriu al Valahiei hotărăște organizarea unui corp de dorobanți și panduri voluntari care ulterior va constitui baza unei armate populare. Unitatea militară va fi constituită sub comanda lui Gheorghe Magheru, numit ad-hoc căpitan general.

· 1859: Acrobatul francez Charles Blondin a traversat cascada Niagara, mergând pe o funie

· 1866: A fost promulgata, de catre domnitorul Carol I, noua Constitutie a Romaniei – in vigoare cu unele modificari din 1879, 1884 si 1917, pana in 1923 – redactata dupa modelul Constitutiei Belgiei din februarie 1835.

· 1875: In semn de protest impotriva semnarii si aprobarii Conventiei cu Austro-Ungaria, deputatii liberali din Parlament, in frunte cu Mihail Kogalniceanu, au demisionat, iar ziarul liberal ”Romanul” a aparut in chenar de doliu.

· 1886: In Canada are loc prima călătorie transcontinentala cu trenul, care a plecat din Montreal si a ajuns pe 4 iulie la Port Mody, in Columbia Britanica.

· 1894: La Londra fost inaugurat podul suspendat mobil peste Tamisa, Tower Bridge.

· 1905: Albert Einstein publică lucrarea „Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare", cunoscută astăzi ca teoria relativității

· 1908: La ora 7.40 dimineata cade meteoritul Tungus, pe malul raului Podkamennaia Tunguska in Siberia. Impactul a fost atat de puternic, incat a produs un cutremur de peste 5 grade pe scara Richter, pe o raza de circa 1000 de kilometri.

· 1912 – se da startul in turul Franței la ciclism, ediția a noua

· 1917: Primul Razboi Mondial: Grecia declara razboi Puterilor Centrale.

· 1922: Este semnat acordul Hughes-Peynado, care se încheie ocupatia Statelor Unite in Republica Dominicana.

· 1929: Cu sprijinul Parlamentului României, a fost finalizată și sfinţită biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți (Basarabia, România), amplasată în preajma închisorii orășenești. Biserica, din zidărie pe fundament de piatră, are plan alungit şi compartimentare tradiţională în pronaos, naos şi altar. Clopotniţa, în două caturi are la bază forma pătrată cu acoperiş piramidal în patru ape şi este amplasată pe faţada laterală dinspre sud. Tamburul octagonal deasupra naosului este încununat de un acoperiş piramidal. Ca element decorativ, exteriorul este înfrumuseţat pe perimetru de o arcatură oarbă. La începutul secolului XX, în orașul Bălți, atunci gubernia Basarabia (Imperiul Rus), exista o singură biserică creștină Sfîntul Nicolae, construită încă pe timpul principatului Moldovei. La 1915, necesitatea construirii unei a doua biserici creștine era eminentă, populația orașului fiind în creștere. S-a decis ca noua biserică să fie edificată din fondurile Direcției Generale Penetenciare din capitala Petersburg, de aici și amplasarea bisericii în apropierea închisorii orășenești. Opera arhitectului rus A. Ivanov, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți a rămas nefinalizată după Revoluția din 1917 din Rusia. Au urmat timpuri vitrege pentru construcția nefinalizată fiind amenințată chiar de distrugere. Fosta gubernie Basarabia reunificată cu Patria Mamă România se supunea legilor românești care interziceau amplasarea în imediata apropierea a oricărei bisercii creștine a unei alte biserici de alt cult și invers. De aceea, începerea construcției unei sinagogi între anii 1923-24 în apropierea bisericii nefinalizate, amenința biserica cu desființarea. Cotizațiile creștinilor erau prea mici pentru a finaliza biserica în termeni utili, de aceea s-a solicitat ajutorul Parlamentului României, care a găsit fondurile necesare finalizării Bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți. Astfel construcția sinagogii a fost scoasă înafara legii, fiind amplasată prea aproape de o biserică creștină, aceasta fiind ulterior demontată. După 10 ani de funcționare pe timpul administrației românești, biserica a fost închisă la venirea sovieticilor din 1940. Ulterior sovieticii transformă clădirea fostei biserici în școală de sport. Tot în perioada sovietică, gardul închisorii a fost lărgit astfel încît biserica să nu se mai vadă suficient de bine din stradă. După recăpătarea independenței Republicii Moldova, clădirea bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Bălți a fost reparată și biserica redeschisă pentru credincioși. Biserica funcționează pînă în ziua de azi.

· 1934: A avut loc, în Germania, masacrul împotriva liderilor asociațiilor politice rivale lui Hitler („Noaptea cuțitelor lungi„). Adolf Hitler, Goering si Himmler conduc o vastă operaţiune de epurare în propriul partid. Au fost ucisi aproximativ 200 de adversari si eliminati mai mulți membri marcanți ai organizației paramilitare S.A., în frunte cu liderul acesteia Ernst Röhm, Gregor Strasser (principalul oponent al lui Hitler în partid), şi Kurt von Schleicher, fostul cancelar.

· 1935 – se joacă finala Cupei Spaniei. FC Sevilla învinge cu 3-0 pe Sabadell și astfel câștigă prima cupă din istoria sa

· 1936: De la tribuna Societatii Natiunilor la Geneva, imparatul Etiopiei Haile Selassie pledeaza emotionant pentru tara sa, invadata de trupele Italiei fasciste. Imparatul a fost silit sa se exileze.Societatea Natiunilor isi demonstreaza inca odata neputinta, neluand nici o masura impotriva agresorului. In 1937 Italia se retrage din aceasta organizatie.

· 1936: Se publica romanul “Pe aripile vantului” al scriitoarei americane Margaret Mitchell. Romanul “Pe aripile vantului” (Gone with the Wind) a fost distins cu Premiul Pulitzer în anul 1937, iar in anul 1939 este ecranizat, cu actorii Vivien Leigh si Clark Gable în rolurile principale. Filmul ”Pe aripile vantului ” este unul din filmele de mare succes al tuturor timpurilor. În 1940, acest film a primit 8 premii Oscar.

· 1940 – se dispută finala Cupei Spaniei, în care Espanyol trece cu 3-2 de Real Madrid

· 1940 – Rapid București obține o remiză albă pe terenul lui Gradjanski Zagreb, în turul al doilea al Mitropa Cup

· 1948: John Bardeen, Walter Brattain și William Shockley fac prima demonstratie cu inventia lor - transistorul - care va revolutiona industria electronica.

· 1953 - A avut loc premiera piesei “Revizorul” de N. A. Gogol, la Teatrul Naţional “I.L.Caragiale”.

· 1953 - În uzina Flint din Michigan a fost asamblat primul model de serie Chevrolet Corvette. Acesta, ca şi restul de 299 exemplare, a fost asamblat manual şi din acest motiv în primul an, cifrele de producţie fiind atât de reduse. Prototipurile preserie ale acestui automobil, care îşi trage numele de la o o navă de război din flota americană din timpul Al Doilea Război Mondial, a fost prezentat însă în preajma Crăciunului în 1952. Prima generaţie C1 a fost produsă între anii 1953 şi 1962 şi poate fi considerată şi cea mai elegantă dintre toate, dar acest model şi-a păstrat linia de-a lungul anilor şi chiar în era muscle car se diferenţia printr-o imagine mult mai sofisticată şi fluidă decât a automobilelor sportive tipice din acea perioadă. În cei aproape 60 de ani de carieră, Corvette a ajuns la cea de-a şasea generaţie (introdusă în 2005) şi a fost produs în peste 1.340.000 exemplare

· 1958 – se dispută semifinalele Campionatului Mondial din Brazilia: Ungaria 4-2 Uruguay și Germania de Vest 6-1 Austria

· 1960: Congo își câștigă independența față de Belgia. Ulterior tara a adoptat numele de Zair.

· 1963 – are loc Marele premiu de formula 1 al Franței, care este câștigat de Jim Clark, urmat de Tony Maggs si Graham Hill

· 1964 - A fost înfiinţat studioul Animafilm

· 1970: Brazilia a câştigat Mondialul de fotbal din Mexic după 4-1 în finala cu Italia. Pentru sud-americani au marcat Pele, Gerson, Jairzinho şi Carlos Alberto în timp ce italienii au reuşit punctul de onoare prin Bonisegna. Victoria Braziliei a adus încă un record în premieră. Antrenorul Selecao, Mario Zagallo a devenit primul sportiv care a câştigat mondialele atât ca jucător (1958, 1962) cât şi ca antrenor (1970).

· 1971: Echipajul navei sovietice “Soiuz 11″ a murit la aterizare.

· 1973: Cea mai lungă eclipsă totală de soare a secolului XX (6 min 20 s)

· 1974 – se joacă meciuri în seria a doua de grupe a Campionatului Mondial din Germania de Vest: Argentina 1-2 Brazilia, Germania de Est 0-2 Olanda, Polonia 2-1 Iugoslavia Germania de Vest 4-2 Suedia

· 1976 – se joacă finala Cupei României între Steaua București și CSU Galați. Steaua câștigă cu 1-0, cu golul marcat de Anghel Iordănescu

· 1979 – se joacă finala Cupei Spaniei, care revine Valenciei, după ce liliecii înving cu 2-0 pe Real Madrid

· 1982: Intra in vigoare Decretul Consiliului de Stat al Romaniei, numarul 240 din 29/06/82, privind stabilirea unor masuri pentru gospodarirea judicioasa si reducerea in continuare a consumului de energie electrica, energie termica, gaze naturale si alti combustibili. A fost inceputul unei indelungate perioade de economii severe de energie, care s-au repercutat asupra populatiei tarii, silite sa suporte iarna frigul in locuinte si restrictii la furnizarea energiei electrice.

· 1985 – se joacă finala Cupei Spaniei, în care Atletico Madrid câștigă cu 2-1 meciul cu Athletic Bilbao

· 1989 – se joacă finala mică a Campionatului European de fotbal feminin, în care Suedia învinge cu 2-1, după prelungiri , Italia

· 1990 – se joacă două dintr e sferturile de finală ale Campionatului Mondial din Italia. Țara gazdă trece cu 1-0 de Irlanda, în timp ce Iugoslavia pierde cu 3-2, după lovituri de la 11 metri în fața Argentinei

· 1992: Şi-a început activitatea Curtea Constituţională a Romaniei , formată din opt judecători şi un preşedinte. Curtea Constituţionala din România, si-a inceput activitatea la data de 6 iunie 1992, odată cu depunerea jurământului de credinţă de către cei nouă judecători numiţi în componenţa noii autorităţi, a cărei organizare şi funcţionare a fost reglementate prin Legea nr. 47 din 18 mai 1992.

· 1993 - Adeziunea Cehiei şi Slovaciei la Consiliul Europei după sciziunea Cehoslovaciei

· 1993 – se joacă a doua semifinală a Campionatului European de fotbal feminin din Italia. Țara gazdă câștigă cu 4-3, la penalty-uri, meciul cu Germania, după ce, în 120 de minute, scorul a fost 1-1

· 1994 – se dispută ultimele două meciuri din grupa D a Campionatului Mondial din Statele Unite ale Americii: Argentina 0-2 Bulgaria și Grecia 0-2 Nigeria

· 1995 - Semnarea la Bruxelles a Protocolului adiţional la Acordul de Asociere a României la UE, prin care este consfinţit cadrul juridic de participare a ţării noastre la programele comunitare de cooperare economică, tehnico-ştiinţifică şi culturală

· 1995 - Parlamentul Germaniei aprobă propunerea adoptată de guvernul de la Bonn, privind trimiterea de avioane şi militari, pentru a sprijini forţele ONU de menţinere a păcii în Bosnia. A fost pentru prima dată, de la cel de-al doilea război mondial, când Germania trimite trupe în afara graniţelor ţării.

· 1996 - În SUA a intrat în vigoare decretul prin care Vietnamul nu mai este oficial desemnat ca ''zonă de luptă'', la 21 de ani după plecarea trupelor americane din Saigon.

· 1996 – se joaca finala Campionatului European din Anglia. Germania a castiga cu 2-1 ultimul act jucat împotriva Cehiei.Cehii au deschis scorul prin Berger, din penalty, germanii au egalat prin Bierhoff și același jucător a înscris golul de aur, care a dus trofeul în Germania

· 1996 – se dispută Marele Premiul de formula 1 al Franței, care este câștigat de Damon Hill, urmat de Jacques Villeneuve și Jean Alesi

· 1997: Hong Kong revine sub suveranitatea R.P.Chineze, la miezul nopții, după 156 de ani de administrație britanică

· 1997: Scriitoarea britanica J. K. Rowling publica primul volum din seria Harry Potter.

· 1998 – naționala României este învinsă de Croația în optimile de finală ale Campionatului Mondial din Franța de Croația, cu scorul de 1-0, cu un gol marcat de Davor Suker, din penalty. Într-o altă optime de finală, Argentina și Anglia au încheiat la egalitate 2-2, însă la penalty-uri s-au impus sud-americanii cu 4-2

· 1999 – se dispută două sferturi de finală ale Campionatului Mondial de fotbal feminin din Statele Unite ale Americii: Norvegia 3-1 Suedia și China 2-0 Rusia

· 2002: Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2002 este câștigată de Brazilia printr-un 2 : 0 împotriva Germaniei.

· 2002 – pe Yokohama International Stadium în fața a peste 69.000 de spectatori, naționala Braziliei învinge Germania cu 2-0 și câștigă Cupa Mondială. Ambele goluri au fost marcate de Ronaldo

· 2004 – se joacă prima semifinală a Campionatului European din 2004. Portugalia învinge cu 2-1 Olanda cu golurile lui Postiga și Rui Costa, în timp ce pentru olandezi a înscris în propria poartă Andrade

· 2005: Spania legalizează căsătoria între persoane de același sex

· 2006 – se dispută primele două sferturi de finală ale Campionatului Mondial din Germania. Italia trece cu 3-0 de Ucraina, cu golurile marcate de Zambrotta și o dublă a lui Toni. În al doilea meci, Germania încheie la egalitate 1-1 după 120 de minute, cu golurile înscrise de Ayala pentru argentinieni și Klose pentru nemți. În cele din urmă, Germania învinte cu 4-2

· 2010: Intra in vigoare Legile austerităţii, anuntate de presedintele Traian Basescu, privitoare la reducerea cu 25% a salariilor bugetarilor şi recalcularea unor categorii de pensii. Acestea au fost publicate în Monitorul Oficial, în variantele adoptate de Parlament.

· 2011 – se joacă două meciuri în grupa A la Campionatul Mondial de fotbal feminin din Germania: Canada 0-4 Franța, Germania 1-0 Nigeria

· 2013 – se joacă finalele Cupei Confederațiilor, în Brazilia. În finala mare, Brazilia a învins cu 3-0 Spania, cu 2 goluri marcate de Neymar și unul de Fred. În meciul pentru locul 3, Uruguay și Italia au încheiat la egalitate, 2-2, primele 120 de minute de joc. Pentru uruguayeni a marcat Cavani, de două ori, iar pentru italieni a punctat Astori și Diamanti. În cele din urmă squadra azzura a câștigat cu 3-2 la penalty-uri.

· 2013 – se desfășoară, pe circuitul de la Silverstone, Marele Premiu de formula 1 al Marii Britanii, pe care îl câștigă Nico Rosberg, urmat de Mark Webber și Fernando Alonso

· 2015: Pe 30 iunie a fost adăugată o secundă în plus în dispozitivele care măsoară timpul universal, pentru a compensa încetinirea vitezei de rotație a Terrei în jurul propriei axe.

Nașteri

· 1470: Carol al VIII-lea al Franței (franceză Charles VIII de Valois supranumit "L'Affable" (cel Prietenos) (30 iunie 1470 - 7 aprilie 1498) a fost rege al Franței din dinastia Valois, a domnit din anul 1483 și până la moartea sa. Invadând Italia a inițiat o lungă serie de războaie franco-italiene care s-au desfășurat în prima jumătate a veacului al XVI-lea.
Carol s-a născut la Castelul Amboise, Franța, singurul fiu supraviețuitor al regelui Ludovic al XI-lea și al celei de-a doua soții, Charlotte de Savoia. Carol a urcat pe tronul Franței la 30 august 1483, la vârsta de 13 ani. Starea lui de sănătate a fost precară. În conformitate cu dorințele lui Ludovic al XI, domnia regatului a fost acordată surorii mai mari a lui Charles, Anne, o femeie inteligentă și perspicace, descrisă de tatăl ei ca fiind "cea mai puțin nebună femeie din Franța". Ea a domnit ca regent alături de soțul ei, Ducele de Bourbon Petru al II-lea, până în anul 1491.

Carol a fost logodit în 1482 cu Margareta de Austria, fiica împăratului Maximilian I și a soției lui, Maria, Ducesă de Burgundia. Căsătoria a fost aranjată de Ludovic al XI-lea, Maximilian și de statele din Țările de Jos, ca parte a păcii de la Arras între Franța și Burgundia. Margareta ar fi adus Franței comitatele Artois și Burgundia ca zestre și ea a fost privită la curtea franceză ca o viitoare regină.

În 1488, Francisc al II-lea Duce de Bretania a murit într-un accident de călărie, lăsând-o moștenitoare pe fiica sa în vârstă de 11 ani, Anne de Bretania. Anne, care se temea pentru independența ducatului ei în fața ambițiilor Franței, și-a aranjat propria căsătorie cu Maximilian I, care fusese căsătorit cu Maria de Burgundia în circumstanțe asemănătoare în 1477. Bretania a fost invadată de armata franceză, Maximilian nu a putut să ajute și Anne de Bretania a fost nevoit să renunțe la Maximilian (cu care a avut numai o căsătorie prin procură) și a fost de acord să se căsătorească cu Carol al VIII-lea.

La 19 decembrie 1491, la Castelul Langeais, Carol s-a căsătorit cu Anne de Bretania. Ducesa în vârstă de 14 ani n-a fost mulțumită de această căsătorie aranjată. Căsătoria i-a adus lui Carol independența de familia sa. Regina Anne a trăit la Clos Lucé în Amboise.

Carol al VIII-lea
Rege al Franței, Duce de Britania, Conte de Provence
Carol al VIII-lea, Școala franceză, sec. XVI, Muzeul Condé.

* 1503: Johann Friedrich I (30 iunie 1503 – 3 martie 1554), numit Johann cel Mărinimos, a fost Elector de Saxonia și șeful Confederației protestante a Germaniei, "Campion al Reformei".

Johann Friedrich a fost fiul cel mare al Electorului Johann și a primei lui soții, Sophie de Mecklenburg-Schwerin. Mama lui a murit la 14 zile după nașterea sa, la 12 iulie 1503. El a primit educație de la George Spalatin, care era prietenul și consilierul lui Martin Luther și, prin urmare, la școla lui Spalatin, Johann a dezvoltat devotamentul față de învățăturile lui Martin Luther. Cunoștințele sale de istorie au fost cuprinzătoare iar biblioteca sa, care conținea toate științele, a fost una dintre cele mai mari din Germania.

Johann Friedrich I

El a cultivat o relație personală cu Martin Luther, începând să corespondeze cu el în zilele când bula de excomunicare a fost aruncată împotriva reformatorului și a devenit un adept convins al lui Luther.
Cu viu interes a observat dezvoltarea mișcării reformatoare. El a citit cu nerăbdare scrierile lui Luther, a cerut tipărirea completă a primei ediții a operelor sale și în ultimii ani ai vieții sale a promovat elaborarea ediției Jena.

Influența luteranismul la curtea lui Johann Friedrich a fost vizibilă, de asemenea, prin traducerea de către Veit Warbeck a romanței frenceze Magelone, realizată în pregătirea căsătoriei lui Johann Friedrich în 1527; elementele catolice au fost suprimate.^[1]

Tatăl său l-a introdus în afacerile politice și diplomatice ale timpului și el a condus primele negocierile privind un tratat cu Hesse în Kreuzburg și Friedewald. A luat parte în mod activ la tulburările cauzate de afacerea Pack și Luther a fost recunoscător pentru eforturi sale, în ciuda tinereții sale, pentru menținerea păcii.

În 1532, Johann Friedrich i-a succedat tatălui său ca elector. La început el a domnit cu fratele său vitreg, Johann Ernest, însă în 1542 a devenit singurul conducător.

El a consolidat Biserica Luterană de stat prin instituirea unui Consistoriu electoral (1542). Când a izbucnit războiul în Schmalkaldic (1546), el a mărșăluit spre sud, în capul trupelor sale, dar invazia neașteptată a țării sale de către vărul său Ducele Maurice l-a obligat să se întoarcă. El a reușit să recucerească cea mai mare parte a bunurilor sale și să-l respingă pe Maurice, dar brusc împăratul s-a grăbit spre nord și l-a surprins pe elector. Bătălia de la Mühlberg din 24 aprilie 1547 i-a dispersta armata. El a fost rănit pe partea stângă a feței, rană care i-a lăsat o cicatrice urâtă de la ochi în jos pe obraz. A fost luat prizonier de Carol al V-lea și trimis în exil la Worms.

A fost eliberta la 1 septembrie 1552. ălătoria lui spre casă a fost un marș triumfal. A îndepărtat guvernului de la Weimar și a reformat condițiile țării sale, dar a murit în termen de doi ani. De o atenție specială din partea lui s-a bucurat Universitatea de la Jena. A murit la Weimar, Germania. la vârsta de 50 de ani.

Johann Friedrich I
Portret de Lucas Cranach cel Bătrân, 1531.

· 1588: S-a nascut in localitatea italiana Turi, compozitorul, organistul și profesorul Giovanni Maria Sabino; (d. aprilie 1649, Napoli). Este considerat parintele școlii de muzică napolitane din secolul al optsprezecelea, influentata de noul stil muzical baroc de la Veneția, si a avut relații directe cu compozitorul Claudio Monteverdi. Sabino este primul dintr-o serie de mari profesori din secolele XVII si XVIII, care au influentat mari muzicieni precum Francesco Provenzale, Domenico Scarlatti, Leonardo Leo, Traetta Tommaso, Giovanni Paisiello, Niccolò Piccinni etc. Este un precursor al compozitorilor Gregorio Strozzi, Giovanni Salvatore și Francesco Provenzale.
* 1685: John Gay (n. 30 iunie 1685 - d. 4 decembrie 1732) a fost un dramaturg, fabulist, poet și scriitor englez din perioada Iluminismului.

Este cunoscut mai ales pentru piesa The Beggar's Opera ("Opera cerșetorului"), apărută în 1728, prin care a inaugurat genul dramatic al operei baladești.

De asemenea, Gay a influențat dezvoltarea fabulei în perioada iluministă.

Scrieri:

1714: Săptămâna păstorului ("The Shepherd's Week")
1716: Trivia sau arta de a hoinări pe străzile Londrei ("Trivia, or the Art of Walking the Streets of London")
1727/1738: Fabule ("Fables")
1728: Opera cerșetorului ("The Beggar's Oper"), capodopera sa, inspirată din lumea interlopă, parodie a teatrului sentimental și a operei italiene
1729: Polly
1733: Acis și Galathea ("Acis and Galathea")

Jump to navigation Jump to search

John Gay

Jump to navigation Jump to search

* 1688: Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth (30 iunie 1688– 17 mai 1735), a fost prinț german, membru al Casei de Hohenzollern, Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach (1708–35) și Margraf de Brandenburg-Bayreuth (1726–35).
A fost cel mai mare copil din cei paisprezece născuți ai Margrafului Christian Heinrich de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach și ai soției acestuia, contesa Sophie Christiane de Wolfstein. În afară de el, numai șase frați au supraviețuit copilăriei: Albrecht Wolfgang, ucis în bătălie în 1734; Dorothea Charlotte, contesă de Hohenlohe-Weikersheim, care a murit în 1712 la doar șapte luni după căsătorie; Sophie Magdalene, regină a Danemarcei; Frederick Ernst; Sophie Caroline, Prințesă de Ostfriesland; și Frederick Christian, care mai târziu a moștenit margrafiatul de Bayreuth.

În timpul copilăriei, Georg Friedrich Karl a fost instruit de foarte religioasa lui mamă, iar mai târziu a primit o educație atentă la Bielefeld. Din 1700 până în 1704 a călătorit în Europa de Vest, ca parte a unei călătorii educaționale tradiționale (Marele Tur), și a vizitat, printre alte țări, Danemarca, Franța și Republica olandeză. Mai târziu, el a studiat patru ani la Universitatea din Utrecht. După moartea tatălui său, în 1708 s-a întors la familia sa, care trăia începând cu 1704 la Castelul Weferlingen în apropiere de Magdeburg, și și-a asumat titlul de Margraf de Brandenburg-Bayreuth-Kulmbach.

Castelul Weferlingen a fost atribuit familiei sale ca un apanaj de către regele Frederic I al Prusiei, după ce tatăl lui Georg Friedrich Karl, puternic îndatorat, a renunțat la drepturile sale de succesiune asupra moșiilor Bayreuth și Ansbach în favoarea Prusiei prin Contractul de la Schönberg. Georg Friedrich Karl a încercat să-și recupereze drepturile după moartea tatălui său și a solicitat eliminarea acestui contract.

Când Margraful Georg Wilhelm a murit în 1726 fără urmași pe linie masculină, Georg Friedrich Karl și-a asumat principatul de Bayreuth fără dificultăți.

După ascensiunea sa, prioritatea cea mai mare a lui Georg Friedrich Karl a fost îmbunătățirea finanțelor teritoriilor sale și administrația locală. Spre deosebire de mulți dintre conducătorii săi contemporani, el nu avea ambiții politice sau militare. În schimb a fost foarte pios și l-a sprijinit intens pe August Hermann Francke să inculce importanța vieții religioase pentru supușii săi. Margraful a fost un sprijin remarcabil pentru orfelinate.

Nu a fost interesat de viața de curte, iar în ultimii ani a construit Castelul Himmelkron, o fostă mănăstire, probabil, cu planul de a se retrage acolo.

În memoriile nurorii sale, Wilhelminea Prusiei, Georg Friedrich Karl este descris ca o persoană slabă, crăcănată, egoista, geloasă. Antipatia a fost reciprocă. Margraful și-a hărțuit nora în același mod în care părinții ei au făcut-o. Atunci când Wilhelmine a dat naștere unei fiice, a distrus speranțele lui Georg Friedrich Karl de a se ocupa de creșterea nepotul său, din moment ce el ar fi fost lăsat să supravegheze educația fiului copilului său Frederic numai dacă ar fi fost un băiat, în conformitate cu contractul de căsătorie semnat cu Wilhelmine. Frederic și-a sprijinit soția și Margraful beat și-a lovit fiul cu bastonul fără să-l rănească.

La 17 aprilie 1709, la Reinfeld, Georg Friedrich Karl s-a căsătorit cu Dorothea de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Beck. Ei au avut cinci copii:

Sophie Christiane Luise (n. 4 ianuarie 1710, Weferlingen - d. 13 iunie 1739, Bruxelles), căstorită la 11 aprilie 1731 cu Alexander Ferdinand, Prinț de Thurn și Taxis.
Frederic (n. 10 mai 1711, Weferlingen - d. 26 februarie 1763, Bayreuth), succesor al tatălui său ca Margraf de Bayreuth.
Wilhelm Ernst (n. 26 iulie 1712, Weferlingen - d. 7 noiembrie 1733, Mantua).
Sophie Charlotte Albertine (n. 27 iulie 1713, Weferlingen - d. 2 martie 1747, Ilmenau), căstorită la 7 aprilie 1734 cu Ducele Ernst August II de Saxa-Weimar.
Sophie Wilhelmine (n. 8 iulie 1714, Weferlingen - d. 7 septembrie 1749, Aurich), căstorită la 25 mai 1734 cu Prințul Carl Edzard al Frisiei de Est.

După șapte ani de mariaj nefericit, Georg Friedrich Kar și Dorothea s-au separat în 1716. Opt ani mai târziu (1724), căsătoria lor a fost oficial dizolvată. Mai târziu, Dorothea a emigrat în Suedia, unde a murit în 1761, la 20 de ani după fostul ei soț. Nici unul dintre ei nu s-a recăsătorit.

Georg Friedrich Karl, Margraf de Brandenburg-Bayreuth

· 1801: S-a nascut Frédéric Bastiat, jurnalist francez. Frédéric Bastiat (n. 30 iunie 1801, Bayonne – d. 24 decembrie 1850, Roma) a fost un economist, jurnalist si om politic francez, reprezentant important al Liberalismului. (La Legea, 1850; Statul. Ce se vede si ce nu se vede)
* 1817: Sir Joseph Dalton Hooker (n. 30 iunie 1817,Halesworth, Regatul Unit – d. 10 decembrie 1911,Sunningdale[*], Windsor and Maidenhead, Regatul Unit) a fost un botanist și explorator englez.

Joseph Dalton Hooker
Joseph Dalton Hooker

· 1825 - S-a născut Florimond Hervé (Florimond Ronger), compozitor francez care la vârsta de 60 de ani obţine consacrarea cu opereta “Mam'zelle Nitousche” (m. 4 noiembrie 1892)
* 1827: Jacques-Louis Soret (n. 30 iunie 1827, Geneva, Elveția – d. 13 mai 1890, Geneva, Elveția) a fost un chimist elvețian care – alături de Marc Delafontaine – a observat spectroscopic (în 1878) pentru prima oară holmiul.^[1] ^[2] Independent, Per Teodor Cleve a separat chimic acest element de tuliu și erbiu în 1879.^[3] ^[4] Cei trei sunt creditați ca descoperitori ai elementului.

Soret a fost – de asemenea – cel care a determinat corect compoziția chimică a ozonului, ca o asociere de trei atomi de oxigen legați împreună.

Jacques-Louis Soret

· 1844 - S-a născut George Bengescu-Dabija, poet şi dramaturg. (m. 13 ianuarie 1916)

· 1861 - S-a născut Anton Arenski, compozitor, pianist şi dirijor rus (m.25.02.1906).
* 1876: Anton Davidoglu (n. 30 iunie 1876 la Bârlad - d. 27 mai 1958, București) a fost un matematician român. A fost inițiatorul cercetărilor românești în domeniul ecuațiilor diferențiale ordinare sau cu derivate parțiale. A contribuit și la dezvoltarea analizei matematice și a ecuațiilor diferențiale. Contribuțiile sale sunt menționate în lucrările unor prestigioși matematicieni, precum Émile Picard, G. Mignoli, Jan Mikusinski.

A contribuit la ridicarea prestigiului matematicii românești, rezultatele sale fiind extinse și utilizate cu succes de urmașii și foștii săi studenți.

În perioada 1883 - 1895 urmează clasele primare și secundare la Bârlad.

Licența în matematici o primește de la Școala normală superioară din Paris în anul 1897, avându-l ca profesor pe Jacques Hadamard. Lucrarea pe care o susține la absolvire, sub conducerea lui Émile Picard, se numește Sur l'equation des vibrations transversales des verges elastique (Sorbona, 1900). Lucrarea este citată de A. H. Love în lucrarea Mathematical theory of Elasticity (Cambridge, 1934).

În anul 1902 este profesor agregat, iar între anii 1905-1941 profesor titular la catedra de Calcul diferențial și integral a Facultății de științe din cadrul Universității din București. În anul 1913 a fost primul rector al Academiei de înalte studii comerciale și industrie din București. În cadrul Academiei de înalte studii comerciale și industrie din București a fost titularul catedrei de Matematică financiară aplicată și tehnica asigurărilor.^[1]

De asemenea a îndeplinit și funcția de decan al Facultății de Științe și profesor la Seminarul Pedagogic Universitar din București.

A fost membru fondator al Academiei de Științe din România

Anton Davidoglu

· 1884: Georges Duhamel (n. 30 iunie 1884, Paris — d. 13 aprilie 1966, Valmondois) a fost un medic, scriitor și poet de fabule franceze.

Georges Duhamel se naște la 30 iunie 1884 la Paris (arond.XXXIII), al treilea copil într-o familie care trăiește cu greu din activitățile unui tată capricios și instabil. După o copilărie tulburată de desele schimbări de domiciliu ale familiei, Duhamel reușește totuși să obțină bacalaureatul în 1902; el decide să devină medic, fără să abandoneze preocupările literare.

Între 1906 și 1908, el creează în colaborare cu Charles Vildrac, care îi va deveni cumnat, "Abația de la Créteil", falanster de artiști reunind poeți, scriitori, muzicieni și pictori.

Georges Duhamel

· 1893 - S-a născut germanul Walter Ulbricht, prim-secretar al Partidului Socialist Unit din Germania, în perioada 1950-1971, şi preşedinte al Consiliului de Stat al RDG, între anii 1960 şi 1973, el a dispus edificarea socialismului în ţara sa după modelul sovietic, promovând autonomia RDG în perioada Războiului rece (m.1.08.1973).

· 1900: S-a nascut Gheorghe Vrănceanu, matematician român, membru al Academiei Române. Gheorghe Vrănceanu (30 iunie 1900, satul Valea Hogei, comuna Lipova, județul Bacău – 27 aprilie 1979, București) a fost un matematician român, membru al Academiei Române și profesor universitar. A fost membru titular al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1935

* 1901: Bernhard, Prinț de Saxa-Meiningen (germană Bernhard, Prinz von Sachsen-Meiningen; 30 iunie 1901 – 4 octombrie 1984) a fost Șeful Casei de Saxa-Meiningen din 1946 până la moartea sa.

Bernhard s-a născut la Köln ca al treilea fiu al Prințului Friedrich Johann de Saxa-Meiningen și a contesei Adelaide de Lippe-Biesterfeld. Tatăl său a fost al doilea fiu al lui Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen iar mama sa a fost o fiică a contelui Ernst de Lippe-Biesterfeld.

După decesul fratelui său mai mare Prințul Georg în 1946 nepotul său Prințul Frederick Alfred a renunțat la drepturile sale de succesiune așa că Bernhard a succedat la conducerea casei de Saxa-Meiningen și a titlului de Duce de Saxa-Meiningen (ca Bernhard al IV-lea).

Cu prima lui căsătorie a fost una morganatică, al doilea fiu al său Prințul Frederick Konrad i-a succedat la conducerea casei ducele.

Bernhard și prima lui soție au fost declarați vinovați de o conspirație nazistă împotriva Austriei în 1933; el a fost condamnat la șase săptămâni de închisoare în timp ce ea a fost sub arest la domiciliu. După intervenția reprezentantului german, el a fost eliberat după care a plecat în Italia. Trei săptămâni mai târziu a fost arestat în timp ce încerca să se întoarcă la castelul său din Pitzelstaetten

Bernhard
Prinț de Saxa-Meiningen

· 1909: Paul Constantinescu (n. 30 iunie 1909, Ploiești - d. 20 decembrie1963, București) a fost un compozitor român de origine evreiască ^[1], membru corespondent (1963) al Academiei Române.Profesor la Conservatorul de muzică "Ciprian Porumbescu" din București.Constantinescu a fost un talent artistic cu certe aptitudini și față de literatură (poezie), artă plastică (desen, caricatură), cinematografie (operatorie). A manifestat o constantă preocupare față de folclor și melosul bizantin, transformându-se dintr-un cercetător pasional într-un creator de forme sonore novatoare, originale. Contrar generației anterioare ce și-a făcut studiile peste hotare, Constantinescu s-a călit la flacăra unor pedagogi de vocație din țară, reușind să-și apropie sursele de inspirație din solul natal, chiar de la debutul creator.
Studiile muzicale le-a început la Ploiești în 1919, după care le-a continuat la Conservatorul din București (1929-1933), având ca profesori pe Mihail Jora (armonie, compoziție, contrapunct), Constantin Brăiloiu (Istoria muzicii), Dimitrie Cuclin (estetica muzicală). Din 1933 și până în 1935 și-a perfecționat studiile muzicale la Viena cu Franz Schmidt, Joseph Marx(compoziția)
A fost profesor de armonie, contrapunct și compoziție la Academia de muzică religioasă, apoi la Școala de muzică militară și la Conservatorul din București.^] Paul Constantinescu a avut o activitate multilaterală în calitate de violinist, dirijor, compozitor, profesor, 18 ani la rând fiind profesor de armonie la Conservatorul din București. A întreprins culegeri de folclor, a susținut prelegeri, conferințe, emisiuni de radio și televiziune. A fost consilier pentru secția de cinematografie în Ministerul Propagandei Naționale din București și la Radiodifuziunea română
Întreaga sa creație arată orientarea spre valorificarea valențelor folclorului și ale melosului psaltic, bizantin. A compus practic în toate genurile muzicii clasice, de la operă la lied, de la balet la simfonie, de la muzică de film la oratoriu.
Dintre creațiile sale amintim:

Muzică de teatru liric

1935 – O noapte furtunoasă, operă comică în 2 acte;
1938 - Meșterul Manole, operă în 3 acte, pe un libret de Mircea Streinul;
1939 – Nuntă în Carpați, poem coregrafic;
1955 – Pană Lesnea Rusalim, operă.

Muzică simfonică

1930-1936 – Suita românească
1937 – Simfonieta
1944 - Simfonia I
1946 – Variațiuni libere asupra unei melodii bizantine din secolul XIII, pentru violoncel și orchestră
1952 – Concert pentru pian și orchestră
1955 – Concertul pentru orchestră de coarde
1957 – Concert pentru vioară și orchestră
1960 – Concert pentru harpă și orchestră
1963 – Triplu concert pentru vioară, violoncel, pian și orchestră
1963 - Simfonia ploieșteană

Muzică vocal-simfonică

1936 – Ryga Crypto și Lapona Enigel
1943 – Patimile și Învierea Domnului, oratoriu bizantin de Paști
1947 – Nașterea Domnului, oratoriu bizantin de Crăciun

Muzică de cameră

1929 – Două studii în stil bizantin, pentru vioară, violă și violoncel
1943 – Sonatina bizantină pentru violă sau violoncel solo
1947 – Concert pentru cvartet de coarde
1950 – Baladă haiducească pentru violoncel și pian

Muzică pentru pian:

1951 – Trei piese pentru pian
1957 – Toco-Toccatina

Muzică corală:

1952 – Miorița, poem coral

4 madrigale pe versuri de Mihai Eminescu:

Freamăt de codru
La mijloc de codru des
Peste vârfuri
Stelele-n cer

Muzică vocală:

numeroase lieduri, pe versuri de Eminescu, Coșbuc, Goga, Șt. O. Iosif, Cicerone Theodorescu etc.

Muzică de film:

1952 – O noapte furtunoasă
1953 – O scrisoare pierdută
1956 – Moara cu noroc

· 1909 - S-a născut Jean Rânzescu, regizor de prestigiu al teatrului românesc de operetă

· 1909: S-a născut (la Budapesta) Tudor Bugnariu, sociolog şi publicist, membru corespondent al Academiei Române din 1955; (m. 1988).
* 1911: Zoltán Beke (n. 30 iulie 1911, Biserica Albă, Voivodina, Austro-Ungaria - d. 9 martie 1994, Timișoara) a fost un fotbalist român, care a jucat în echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1934 (Italia).

· 1911: S-a născut scriitorul polonez stabilit in SUA, Czeslaw Milosz, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1980. (“Lumina zilei”, “Unde răsare şi apune soarele”, “Grădina ştiinţei”, “Martorul poeziei”); (m. 14 august 2004). Motivaţia juriului Nobel care a decernat premiul: ”… pentru că a ilustrat, cu o perfectă clarviziune, condiția precară a omului într-o lume dominată de conflicte profunde“.

· 1914 - S-a născut Francisco da Costa Gomes, preşedinte al Portugaliei în perioada 30.09.1974-13.07.1976, unul dintre protagoniştii „Revoluţiei Garoafelor Roşii” (m.31.07.2001).

· 1930 - S-a născut June Valli, cântăreaţă americană.
* 1932: Maria Petrescu (n. 30 iunie 1932, Șugag, județul Alba) este un doctoringiner metalurgist român, profesor și conducător de doctorate în cadrul învățământului superior la Universitatea Politehnica București, Facultatea de Știința și Ingineria Materialelor, catedra Metalurgie fizică
A absolvit cursurile liceale la „Liceul Domnița Ileana” din Sibiu în 1951, apoi a urmat Facultatea de Metalurgie la Institutul Politehnic București, pe care a absolvit-o în 1956. A obținut titlul de doctor inginer la Institutul Politehnic București în 1971. A făcut specializări la Institutul de Fizică Tehnică al Academiei din Ungaria (1960), la Universitățile din Trondheim și Oslo, Centrul de cercetări de la Nordisk Aluminium din Holmestrand, Norvegia (1980), Institut National Polytechnique de Grenoble, Franța (1991) și Ecole des Mines de Nancy, Franța (1991)
* 1933: Tomislav Ivić (n. 30 iunie 1933 - d. 24 iunie 2011) a fost un fotbalist și antrenor de fotbal croat.
* 1935: Silvia Elena Radu (n. 30 iunie 1935, în satul Pătroaia) este un sculptor și pictor român, personalitate de prim rang a artei plastice românești. Silvia Elena Radu este soția sculptorului român Vasile Gorduz.

Absolventă, în 1960, a Academiei de Arte Frumoase (Institutul de Arte Plastice ,,N. Grigorescu“), clasa Profesorului Ioan Lucian Murnu.
Din 1961 expune la majoritatea expozițiilor anuale, municipale și ocazionale organizate de Ministerul Culturii și de Uniunea Artișilor Plastici din România.

Expoziții:

1965 Expoziție la Sala Dalles, București
1986 Expoziție de pictură la Muzeul de Artă din Constanța
1989 - pictură, sculptură, porțelan, Sala Dalles, București;
2003 Galeriile U.A.P. din Bistrița și Tg. Mures; Biserica Evanghelică din Herina;
2003 Muzeul de Arta, Cluj-Napoca, împreună cu Vasile Gorduz
2007 Galeria Calina, Timișoara.

Lucrări:

1965 - "Legenda Meșterului Manole" Parcul Herăstrau, București;
1986 - „Statuie comemorativă pentru eroii neamului”, satul Potlogeni
1969 - "Sculpturi ambientale" stațiunea Costinești;
1971 - "Neptun", sculptură de marmură, stațiunea Neptun;
1994 - "Sfântul Gheorghe" sculptură în bronz, piața Sf Gheorghe, Timișoara.

„Meșterul Manole”, parcul Herăstrău, București, 1965

· 1936 - S-a născut Dave Van Ronk, folkist american (Ragtime Jug Stompers).

· 1941 - S-a născut Larry Hall, cântăreţ american.

· 1941 - S-a născut Larry Henley, vocalist american (Newbeats).

· 1943 - S-a născut Eddie Rambeau (Edward Flurie), cântăreţ şi compozitor american.
* 1944: Hans Dama (de fapt Johann Dama^[1]) (n. 30 iunie 1944, Sânnicolau Mare, județul Timiș, Banat, România), este un scriitor și om de știință originar din România.

A studiat limba și literatura germană, limba și literaura română, pedagogia, geografia și economia la universitățile din Timișoara, București și Viena.

Din 1974 trăiește în Viena. A lucrat la Institutul de romanistică al Universității din Viena și la o școală privată. Din 1980 a predat la Universitatea din Viena.^[2]

A publicat numeroase contribuții privind literatura germană și română, istoria culturală și dialectul șvabilor dunăreni, precum și poezii, nuvele, eseuri și note de călătorie.

Publicații:

A. Literatură și istoria artei

1. Aspecte din activitatea studentului Eminescu la Viena (1869-1972). In:UNIREA,Wien, 2/1989,S.10-11.
2. Eminescus Studienjahre in Wien.w.o.,S.16-17
3. Anghel Dumbraveanu - ein rumänischer Dichter der "Generation 60". In:ÖOH, Nr.3/1989, S. 617-631.
4. Um Vorurteile abzubauen. Rumänistik-Abend an der Universität Wien abgehalten. In:NW vom 7.4.1990.
5. Eminescu als Student in Wien.In:LENAU-FORUM,18.Jg.1992,Folge 1-4, S.147-159,Wien
6. Eminescu und Lenau.Historische Beziehungen zwischen Österreich und Rumänien. In: Allgemeine deutsche Zeitung für Rumänien, Bukarest, 11.11.1994
7. Das Ende der klassenlose Gesellschaft in Rumänien. In: DSFBl. 4/1992, S.168-170
8. Die Anfänge des deutschsprachigen Pressewesens in Altrumänien. In:GGR- Beiträge zur Germanistik 1, Bukarest 1997, S.107-115
9. Philosophische Grundzüge bei Lenau und Eminescu, in: „Temeswarer Beiträge zur Germanistik, Bd. 4“ (Hg. Roxana Nubert), Temeswar 2003, S.235-250.
10. Sprachliche Spaziergänge durch Zeit und Raum, in: „Trennendes-Verbindendes. Selbstzeugnisse zur individuellen Mehrsprachigkeit“ (Hg. Barbara Czernilofsky, Georg Kremnitz),Wien 2003, S.77-88.
11. Ritmul vital al ceremoniei. In: Orient Latin, Timișoara, Nr. 1-2/2003, S. 21 ff.
12. Traduceri de Hans Dama, in: Meridian Blaga III,(Hg.) Societatea Culturala „Lucian Blaga“ Cluj-Napoca, Editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 2003, Kap.VI, Blaga în germana, S.296-305.
13. Launen des Schicksals / Capriciile destinului (Versuri). Ediție bilingvă. Versiunea românească de Simion Dănilă
14. Banat. Gedichte (Banat. Poezii) de Hans Dama, Editura Pollischansky din Viena, Austria, 2015

B. Istorie

1. Die Ansiedlung der Donauschwaben im Kronland Banat. In:DD vom 12.9. und 19.9.1976.
2. Ada-Kaleh. Der Zauber einer verschwundenen Insel. In: DD vom 2.5.1976 und in: SODVJBl., München, 2/1989, S.137-141.
3. Temeswarer Kirchendenkmäler nach der Türkenvertreibung. In:DD vom 21.11. und 5.12.1976.
4. Ein Leuchtturm nach Südosten. Die Wiener Universität 600 Jahre alt. In: Kulturpolitische Korrespondenz, Bonn, 2/1985.
5. Wie Morissena zu Großsanktnikolaus wurde. Aus der Vergangenheit einer Heidestadt.In :NBZ vom 27.7.1968.
6. Der sonderbare Vogel 'Nimmersatt', welcher eigentlich im Banat Timisoara zu Hause gehört...Was ein dreibändiges Buch über das Banat, gedruckt 1777 in Leipzig, berichtet. In:DD vom 24.7.1977.
7. Histörchen um den Kaffee. In:NBZ vom 7. 5. 1969.
8. Wissenschaftlich tätig. In:DW vom 2.4.1964.
9. Ein Blick in die Urzeit.Banater Bronzezeit-Funde in Niederösterreich. In: DD, g. 44/ Nr .46 vom 20.11.1994
10. Aus Altbeba und Perjamosch. Banater Bronzezeit-Funde in Niederösterreich. In: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, Bukarest, 6. 1. 1995
11. Großsanktnikolaus: Aus der Geschichte einer Banater Gemeinde von den Anfängen bis zu Beginn des 19.Jhs. In: Der Donauschwabe (Anfang:14.6.98; Fortsetzung 1+2:21.6.; FS 3+4: 28.6.; FS 5: 5.7.;FS 6:19.7; FS 7: 2.8.;FS 8: 23.8.;FS 9:6.9.)

2.Geografie și reportaje de călătorii

1. Entdeckte Kolumbus Amerika? (3 Folgen). In: NBZ im Juni/1971. und In:Donauschwäbische Forschungs- und Lehrerblätter, 3/1992, S.131- 134.
2. Wissenschaftliche Studienreise Temeswarer Studenten:Banat-Siebenbürgen - Moldau. In: DW vom 30. 4. 1964.
3. Der GW-Unterricht für 10-14jährige Schüler in Rumänien. Diplomarbeit, Pädagogische Akademie, Wien 10, 1977.
4. Stadt auf zwei Kontinenten-Istanbul. Zu Besuch bei der entthronten Königin am Bosporus. In:Karpatenrundschau. Kronstadt(Brasov) vom 25.12.1970. -In:Afrika-Post. Unabhängige Zeitschrift für Politik,Wirtschaft und Kultur im südlichen Afrika. Jg.23, Nr.3/1976, S.117-118
5. Josef II.besucht die Wallfahrtskirche von Maria Radna. In.DD vom 21.3.1976.
6. Von der Altgass' nach Las Vegas. Reisebericht USA (Sommer 1994) In: DD (1 = 20.11.94; 2 = 27.11.94; 3 =4. 12 .94; 4 =11. 12. 94; 5= 18./25. 12. 94; 6= (1./8.Januar 1995, Jg .44/ Nr. 52/1;7 =15.Januar 1995; 8=
7. Auf der Schwelle zum Atlantik. Reiseeindrücke aus Irland. In: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien, 31.8.1995

Hans Dama

· 1944 - S-a născut Gene Cotton, cântăreţ şi compozitor american.

· 1944 - S-a născut Glenn Shorrock, vocalist şi compozitor britanic (Little River Band).
* 1945: Dorin Tudoran (n. 30 iunie 1945, Timișoara) este un blogger, eseist, poet, publicist și disident politic român.

Este absolvent al Liceului „Mihai Viteazul” din București unde obține un bacalaureat în 1963. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Româna a Universității din București (1968). Redactor la publicațiile românești pentru străinătate (1971-1973). Redactor la revista Flacăra(1973-1974) și Luceafărul (1974-1980). Între 2004-2006 a fost editorialist la Jurnalul Național. De asemenea, a scris editoriale pentru publicația Ziua, până în 2007.

Bursier în Franța și R.F.G. (1979, 1980-1981). Membru al Partidului Comunist Român până în anul 1982. Din 1977 până in 1981, când demisionează, face parte din Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din R.S.R.

Până în 2012 a fost director al programului „Democracy Follows” la organizația World Learning din Washington, DC, SUA.

La 7 aprilie 1984, Dorin Tudoran depune o cerere prin care invocă dreptul de a emigra, împreună cu familia. În fața refuzului autorităților de a-i răspunde, îi adresează, pe 1 august 1984, un memoriu lui Nicolae Ceaușescu, în care afirma, între altele: „ca scriitor, cetățean și părinte m-am convins definitiv că între credințele mele cele mai profunde despre Om si Drepturile sale inalienabile, Libertate și Democrație, Dialog și Opinie, Cinste și Echitate, Cultură și Educație, Patriotism și Sacrificiu etc. și realitățile românești de azi există o prăpastie de netrecut”.^[2]

Pe 8 aprilie 1985, este convocat la Procuratura Municipiului București și amenințat cu un proces penal. La 25 aprilie 1985, declară greva foamei și încearcă să obțină o audiență la Consulatul SUA din București. Este transportat (împreună cu fiica sa în vârstă de 8 ani) la sediul Secției 1 Miliție București, unde este anchetat și reținut timp de 12 ore. Pe data de 6 iunie 1985 încetează greva foamei. Pe 24 iulie 1985 pleacă din R.S.R.

Se stabilește în SUA unde va edita sub egida centrului de politologie Foreign Policy Research Institute din Philadelphia publicația „Agora. Revistă alternativă de cultură” (Philadelphia, 1987–1992, finanțată însă de The National Endowment for Democracy (NED). A început să lucreze la IFES în 1993. Între 1993 și 2000, a fost director al birourilor IFES din Moldova și România. În 2000 a revenit la Washington unde a lucrat la IFES până în 2008 (Senior Director for Communications and Research și membru al Echipei Executive). Intre 2009 și 2012 a lucrat la The World Learning, tot în Washington, ca Director al programului Democracy Fellows finanțat de United States Agency for International Development (USID).

Volume publicate:

Mic tratat de glorie, București, 1973;
Cântec de trecut Akheronul, București, 1975;
Martori oculari (publicistică; în colaborare cu Eugen Seceleanu), Iași, 1976;
O zi în natură, București, 1977;
Uneori, plutirea, București, 1977;
Respirație artificială, Cluj, 1978;
Pasaj de pietoni, București, 1978;
Biografia debuturilor (interviuri), București, 1978;
Semne particulare (antologie), București, 1979;
Nostalgii intacte (interviuri), București, 1982;
Adaptarea la realitate (publicistică), București, 1982;
De bună voie. Autobiografia mea, Editura Nord, Aarhus, 1986;
Optional Future. Poems (traducere în limba engleză de Marcel Corniș-Pop), Europa Media, Inc., Daphne, Alabama, 1988;
Frost or Fear? On the Condition of the Romanian Intellectual (traducere în limba engleză de Vladimir Tismăneanu),
Europa Media, Inc., Daphne, Alabama, 1988;
Ultimul turnir (antologie întocmită de Mircea Mihăieș), Timișoara, 1992;
Onoarea de a înțelege. Interviuri, București, 1998;
Kakistocrația, Chișinău, 1998 (eseuri; cu o prefață de Nicolae Manolescu; postfața de Dorin Tudoran); (titlul volumului s-ar traduce din limba greacă prin Puterea proștilor)
Viitorul facultativ. Poezii alese. / Optional Future. Selected Poems (ediție bilingvă; traducere în limba engleză de Marcel Corniș-Pop: cu o prefață de Ion Bogdan Lefter), București, 1999;
Tânărul Ulise. Antologie (cu o prefață de Mircea Mihăieș), Iasi, 2000.
Absurdistan: O tragedie cu ieșire la mare, Polirom, 2006 ^[3]
Eu, fiul lor. Dosar de securitate, 2010
Pisicuț (Somnografii), 2011.
"România ca părere", Editura Polirom, 2015
"Băsesc, deci exist! Intelighenție și putere politică în Romania, 2004-2014", Editura Cartier, 2015
"Luxul Indiferenței", Editura Școala Ardeleană, 2015
"Poeme din Ithaca", o miniantologie trilingvă (română, latină și maghiară, Editura PEN Club-ului Maghiar, Budapesta, 2016.

Dorin Tudoran

· 1946 - S-a născut Billy Brown, cântăreţ american.

· 1947 - S-a născut Theo Klouwer, baterist olandez (Cats).

· 1951 - S-a născut Stanley Clarke, basist şi compozitor american de jazz (Return To Forever, Animal Logic).

· 1951 - S-a născut Andy Scott, chitarist britanic (Sweet).

· 1952 - S-a născut Stefan Zauner, cântăreţ, pianist şi compozitor german.

· 1952: Mircea Grosaru, politician român
* 1954: Serj Sargsyan (în armeană Սերժ Սարգսյան; n. 30 iunie 1954)^[1] este un politician armean, care în prezent îndeplinește funcția de Președinte al Armeniei. El a câștigat alegerile prezidențiale din februarie 2008 și a preluat funcția în aprilie 2008,^[2] devenind al treilea președinte al Armeniei. Pe 18 februarie 2013, Serj Sargsyan a fost reales în funcția de președinte. Ambele scrutinuri au fost contestate de opoziție, care a afirmat că Sargsyan le-a fraudat.
* 1959: Alfred Matthew „Weird Al” Yankovic (născut 23 octombrie 1959) este un compozitor și producator de muzică american. Este faimos pentru parodiile făcute melodiilor actuale. De la prima lansare în 1979 el a vândut 12 milioane de albume (mai mult decât oricare altul de comedie din istorie), a înregistrat mai mult de 150 de melodii parodiate sau originale și a susținut mai mult de 1.000 de spectacole în direct.

"Weird Al" Yankovic

· 1960: Marin Almăjanu (n. 30 iunie 1960, com. Peretu, județul Teleorman) este un politician român, membru al Parlamentului României, ales ca deputat pe listele PNL. În cadrul activității sale parlamentare, Marin Almăjanu a fost membru în următoarele grupuri parlamentare de prietenie:

în legislatura 2004-2008: Republica Cehă, Republica Austria, Republica Serbia;
în legislatura 2008-2012: Republica Algeriană Democratică și Populară, Republica Sloveni, Republica Slovacă;
în legislatura 2012-2016: Republica Costa Rica, Statul Plurinațional Bolivia.

* 1960: Vincent Klyn (sau Klijn) este un actor din Noua Zeelandă care a apărut în mai multe filme artistice din anii 1980 și 1990. Este cel mai notabil pentru apariția sa în filmul din 1989 Cyborg regizat de Albert Pyun.

· 1963: Yngwie Johan Malmsteen (pronunțat în română [ɪŋveɪ_mɑːlmstiːn]; născut Lars Johan Yngve Lannerbäck pe 30 iunie 1963) este un chitarist virtuoz și compozitor suedez. Este cunoscut pentru tehnica sa muzicală extraordinară, fiind unul dintre cei mai talentați chitariști ai hard-rockului. A cântat împreună cu Joe Satriani și Steve Vai, în cadrul grupului muzical G3.
Yngwie Malmsteen s-a născut ca Lars Johann Yngwie Lannerback, la Stockholm (Suedia) în 1963, mai târziu adoptând numele de fată al mamei lui, imediat după divorțul părinților săi. Fiind un copil neastâmpărat, mama lui încercase, inițial fără succes, să trezeasca în el interesul pentru muzică.

Jump to navigation Jump to search

Yngwie Malmsteen
Barcelona, Spain, 2008

Jump to navigation Jump to search

* 1964: Alexandra Christina contesă de Frederiksborg (n. 30 iunie 1964, Hongkong ca Alexandra Christina Manley) este prima soție a prințului Joachim al Danemarcei, care este al doilea fiu al reginei Margareta a II-a a Danemarcei și a prințului consort Henrik.

Alexandra Manley este cea mai mare fiică a lui Richard Nigel Manley și Christa Maria Nowotny. Tatăl ei provine dintr-o căsnicie mixtă a unui englez cu o chinezoaică, pe când mama Alexandrei provine din Austria. Din copilărie vorbește germana, engleza și puțin chineza, fiind botezată după religia anglicană. Alexandra a primit o educație cosmopolită, a studiat științele economice la Viena, Tokio și Londra. Între anii 1986 - 1989 este macler la Citibank, Hongkong, iar ulterior la o firmă Investment în Hongkong. În anul 1994 îl cunoaște la un dineu pe prințul Joachim al Danemarcei, cu care anul următor se va căsători; ea va învăța și limba daneză. Cu prințul Alexandra are doi fii:

Prințul Nikolai William Alexander Frederik (n. 28. august 1999)
Prințul Felix Henrik Valdemar Christian (n. 22. iulie 2002)

La data de 16 septembrie 2004, Alexandra cu prințul fac cunoscut în presă că divorțează, ea păstrând dreptul de a păstra titlul nobiliar. Știrea divorțului lor a făcut o vâlvă mare în presă și a dat antimonarhiștilor apă la moară. În anul 2007 Alexandra s-a căsătorit cu tehnicianul Martin Jørgensen, care este cu 14 ani mai tânăr ca ea. Alexandra Manley contesă de Frederiksborg, încasează anual după divorțul cu prințul, suma neimpozabilă de 1,9 milioane coroane (ca. 250.000 Euro).

Alexandra von Frederiksborg

* 1965: Adam Charles Roberts (n. 30 iunie 1965)^[1] este un profesor, critic și scriitor britanic care a scris și sub pseudonimele A.R.R.R. Roberts, A3R Roberts și Don Brine. În opera sa abordează în general teme science fiction și fantasy, dar și parodia.

Adam Roberts s-a născut pe 30 iunie 1965 în Londra, Marea Britanie. A urmat o școală din Kent^[2] și, ulterior, Universitatea din Aberdeen, unde a obținut o diplomă în limba și literatura engleză. Ulterior și-a luat doctoratul la Universitatea Cambridge cu o teză despre Robert Browning^[3].

În prezent lucrează pentru Royal Holloway, Universitatea din Londra, unde predă literatură engleză a secolului al XIX-lea (în special poezie) și tehnici se scriere creativă^[4]. Este căsătorit și are un copil.

Romane:

Salt (2000)
On (2001)
Stone (2002)
Polystom (2003)
The Snow (2004)
Gradisil (2006)
Land of the Headless (2007)
Splinter (2007)
Swiftly: A Novel (2008)
Yellow Blue Tibia: A Novel (2009)
New Model Army (2010)
By Light Alone (2011)
Jack Glass (2012)

ro. Jack-din-Sticlă - editura Trei 2013

Twenty Trillion Leagues Under the Sea (2014)
Bête (2014)

Povestiri:

Swiftly: Stories (2004)
Anticopernicus (2011)
Adam Robots (2013)

Parodii:

The Soddit (2003) - parodie după romanul lui J. R. R. Tolkien Hobbitul
The McAtrix Derided (2004) - parodie după filmul Matrix
The Sellamillion (2004) - parodie după cartea lui J. R. R. Tolkien Silmarillion
Star Warped (2005) - parodie după filmul Războiul stelelor
The Va Dinci Cod (2005) - parodie după romanul lui Dan Brown Codul lui Da Vinci
Doctor Whom: E.T. Shoots and Leaves (2006) - parodie după serialul Doctor Who
I am Scrooge: A Zombie Story for Christmas (2009) - parodie după nuvela lui Charles Dickens "Colind de Crăciun"
The Dragon with the Girl Tattoo (2010) - parodie după romanul lui Stieg Larsson Män som hatar kvinnor (tradus în engleză The Girl with the Dragon Tattoo)

Critică:

Silk and Potatoes: Contemporary Arthurian Fantasy (1998)
Science Fiction: the New Critical Idiom (2000) - a doua ediție a apărut în 2005
Tolkien: A Look Behind "The Lord of the Rings" - cu Lin Carter, ediția revizuită apărută în 2003
The History of Science Fiction (Palgrave Histories of Literature) (2006)

Adam Roberts
Adam Roberts la Salon du livre 2008 (Paris, Franța)

· 1966: Mike Tyson, pugilist profesionist american
* 1968: Philip Hansen Anselmo (n. 30 iunie 1968 în New Orleans, Louisiana, Statele Unite) cunoacut ca Phil Anselmo, este un muzician american, cunoscut mai ales ca vocalist principal al formației de heavy metal, Pantera. În prezent el este liderul formației de metal din Louisiana, Down. Este, de asemenea, proprietarul casei de discuri, Housecore Records.

Phil Anselmo live (Down, Hellfest 2013)
* 1969: Corneliu Furculiță (n. 30 iunie 1969, Sadova, Călărași) este un jurist și un om politic din Republica Moldova, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a (2014-2018), în cadrul fracțiunii Partidului Socialiștilor din Republica Moldova(PSRM).

La alegerile parlamentare din 30 noiembrie 2014 din Republica Moldovaa candidat la funcția de deputat de pe locul 13 în lista candidaților PSRM

* 1972: Ramon Menezes Hubner (n. 30 iunie 1972) este un fost fotbalist brazilian.

· 1975: Ralf Schumacher (născut pe 30 iunie 1975), fratele lui Michael Schumacher, este un pilot german de curse auto, ce a concurat în Campionatul Mondial de Formula 1 între 1997 si 2007.
* 1976: Boris Peškovič (n. 30 iunie, 1976 în Topoľčany) este un fost portar slovac, care a jucat pentru CFR Cluj.

· 1977: Monica Maria Iacob-Ridzi (n. 30 iunie 1977, Petroșani, județul Hunedoara, România) este un politician român, membru al PP-DD. În anul 2004 a fost aleasă ca membru în Parlamentul României din partea județului Hunedoara, pe listele Alianței D.A.. Este soția lui Tiberiu Iacob-Ridzi, primar al municipiului Petroșani din 18 martie 2007 și au împreună doi copii.

Din 1 ianuarie 2007 este membru în Parlamentul European din partea Partidului Democrat Liberal. La alegerile din 25 noiembrie 2007 pentru Parlamentul European a fost realeasă din partea aceleiași formațiuni, iar la alegerile legislative din 2008 a obținut un mandat de deputat în Parlamentul României și a fost numită ministru al tineretului și sportului în guvernul Emil Boc.

Monica Maria Iacob-Ridzi s-a născut la data de 30 iunie 1977, în orașul Petroșani (județul Hunedoara), numindu-se la naștere Monica Maria Ridzi. Provine dintr-o familie evreiască de religie mozaică.^[1] A urmat cursurile Liceului de Informatică din Petroșani (1992-1996), absolvit cu media 10.00, obținând și un atestat de limba engleză emis de Ministerul Învățământului (1996).

A absolvit cursurile Facultății de Științe, specializarea Finanțe-Bănci a Universității din Petroșani (2000), cu media examenului de licență: 9,72 - șef de promoție și cu lucrarea de diplomă: "Utilizarea analizei diagnostic la elaborarea raportului de evaluare. Studiu de caz - Societatea comercială Devamin S.A. Deva". Începând din anul 1999, este studentă în paralel și la Facultatea de Drept din cadrul Universității 1 Decembrie din Alba Iulia, ale cărei cursuri le-a absolvit în 2003, cu media examenului de licență: 9,58 și lucrarea de diplomă: "Apărarea și promovarea internațională a drepturilor omului".

A obținut atestatul de competență în pedagogie, emis de Ministerul Învățământului (1999) și atestatul de inspector de resurse umane acordat de Ministerul Muncii (2002). Ulterior, a obținut titlul științific de doctor în științe inginerești la Universitatea din Petroșani, cu teza: “Evaluarea impactului economic al implementării reglementărilor legislative privind sănătatea și securitatea în muncă în perspectiva aderării la Uniunea Europeană" (2007).

Încă din perioada facultății, a început să lucreze la SC Euro Riva Serv SRL Petroșani, firmă specializată în comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun, unde a îndeplinit funcțiile de contabil (1995-1997), șefă a Biroului Contabilitate (1997-1999), director de resurse umane, marketing, prognoze, dezvoltare (2000-2004) și apoi pe cea de director general (ianuarie - decembrie 2004).

S-a înscris în Partidul Democrat în anul 1997, promovând rapid în structura organizatorică a Organizației de Tineret a Partidului Democrat - Petroșani: secretar (1998-1999) și vicepreședinte al Biroului Permanent Local (1999-2001), apoi în cea a Organizației de Tineret a Partidului Democrat - Hunedoara: vicepreședinte (1999-2001) și președinte (2001-2006) al Biroului Permanent Județean. În paralel, a lucrat și pe posturile de consilier parlamentar (2000-2004) și consilier județean în cadrul Consiliului Județean Hunedoara (iunie - decembrie 2004).

Și-a continuat ascensiunea pe plan politic devenind vicepreședinte al Biroului Permanent Național al Organizației de Tineret a Partidului Democrat, Departamentul pentru Relații Internaționale (2001-2006) și vicepreședinte al Biroului Permanent Județean al Partidului Democrat - Hunedoara (din 2005).

Cu ocazia Convenției Naționale a Organizației de Tineret a PDL din 23 februarie 2008, Monica Iacob-Ridzi a fost aleasă în unanimitate de cei 774 de tineri PDL participanți în funcția de președinte al Organizației de Tineret a Partidului Democrat-Liberal, ea fiind și unicul candidat la această funcție ^[2].

Monica Iacob-Ridzi s-a căsătorit cu inginerul Tiberiu Iacob, care era de religie catolică. Prin căsătorie, Monica Ridzi și Tiberiu Iacob și-au unit numele de familie care a devenit Iacob-Ridzi. Împreună, cei doi au un copil, pe nume Carol Andrei, care a fost botezat la 12 septembrie 2010 la cea mai mare biserica ortodoxă din centrul Petroșaniului, deși mama sa este evreică, iar tatăl său catolic.^[1]

De asemenea, este fondator al ONG-ului “Democrație pentru femei”.

Monica Iacob Ridzi a fost condamnată la 5 ani de închisoare cu executare de către Înalta Curte de Casație și Justiție pe data de 16 februarie 2015. Sentința este definitivă. Cercetarea penală a fost declanșată în urma anchetei publicate de Gazeta Sporturilor în 16 iunie 2009, potrivit căreia festivitățile organizate de Ministerul Tineretului si Sporturilor cu ocazia Zilei Tineretului (2 Mai 2009), care au avut un buget de circa 600.000 de euro, au fost încredințate fără licitație unor companii private.

În luna iunie 2009, mai multe ziare, începând cu Gazeta Sporturilor^[6] au relatat că Monica Iacob-Ridzi, în calitate de ministru a acordat fără licitație suma de 630.000 de euro unor firme de apartament, cu acționari comuni în vederea organizării de manifestări cu ocazia Zilei Tineretului la București și Costinești^[7]. Aparent, sumele cheltuite pentru scena de concert de la Costinești, ca și cele pentru prestația muzicienilor depășeau cu mult costurile de pe piață. Monica Iacob-Ridzi a negat acuzațiile de deturnare de fonduri. În data de 23 iunie 2009, Camera Deputaților a decis înființarea unei comisii de anchetă care să hotărască dacă va cere începerea urmăririi penale pentru modul în care au fost cheltuiți cei peste 600.000 de euro alocați Zilei Tineretului^[8], comisie care a propus revocarea din funcție a ministrului Tineretului și Sportului Monica Iacob Ridzi și cercetarea acesteia pentru delapidare și abuz în serviciu, anchetă la ANAF, sesizarea Consiliului Concurenței și a Curții de Conturi în cazul anumitor contracte încheiate.^[9] Câteva zile mai târziu, Iacob-Ridzi a demisionat din funcție și o anchetă penală a fost demarată de Direcția Națională Anticorupție (DNA) în cazul ei.^[10]

Ancheta DNA s-a încheiat în primăvara lui 2011 cu trimiterea ei în judecată.^[11] În procesul desfășurat la Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost găsită vinovată și condamnată în 28 ianuarie 2014, de ICCJ, la cinci ani de închisoare cu executare, în dosarul în care este acuzată de abuz în serviciu privind manifestările organizate în 2009 de Ziua Națională a Tineretului, decizia nefiind definitivă. În 16 februarie 2015 a fost condamnată de magistrații Curții Supreme la 5 ani de închisoare cu executare în același dosar, judecătorii menținând sentința dată de prima instanță.

A executat doi ani și opt luni din pedeapsa de cinci ani de închisoare pentru abuz în serviciu.

* 1977: Justo Wilmar Villar Viveros (n. 30 iunie 1977) este un fotbalist paraguayancare evoluează la clubul Colo-Colo și la echipa națională de fotbal a Paraguayului pe postul de portar.

* 1978: Michael Gerard "Mike" Tyson (n. 30 iunie XVIIMMXV-1978) este un fost pugilist profesionist american. El a fost campion mondial necontestat și deține recordul pentru cel mai tânăr boxer, care a câștigat un titlu la categoria de greutate supergrea la 20 de ani, 4 luni și 22 de zile.^[6] Tyson a câștigat primele 19 lupte profesioniste prin knockout, 12 dintre ele în prima rundă. El a câștigat titlul WBC în 1986 după ce l-a oprit pe Trevor Berbick în două runde și a adăugat titlurile WBA și IBF după ce i-a învins pe James Smith și pe Tony Tucker în 1987. Acest lucru a făcut ca Tyson să devină primul boxer de la categoria supergrea, care a deținut simultan titlurile WBA, WBC și IBF și singurul de la categoria supergrea care le-a unificat succesiv.

Tyson a devenit campion liniar în 1988, când l-a făcut knockout pe Michael Spinks în 91 de secunde de la începutul primei runde

* 1979: Eduard Mihail Andreianu (n. pe 30 iunie 1978, Pitești), cunoscut sub numele de scenă CRBL (Compun Rime Bine Legate),^[2] este un cântăreț, coregraf, dansator, actor, producător muzical și regizor român. A devenit cunoscut în anul 2000 ca membru al trupei Simplu, cu care a lansat opt albume. Și-a început cariera solo în 2010 cu piesa „Românu' n-are noroc” pentru care a obținut o nominalizare la premiile Romanian Music Awards din 2011.^[3] in 1996 CRBL apare pe albumu' "B.U.G. Mafia - Născut Și Crescut În Pantelimon", cu melodia "Jaf Armat".

CRBL a evoluat ajungând coregraf iubind muzica și dansul și realizând totul din pasiune. Proiectele actuale arată un artist ajuns la maturitate, hotărât să petreacă timp nu doar în fața camerelor de luat vederi și în lumina reflectoarelor, ci și în spatele scenei îndrumând și acționând asemeni unui mentor.

CRBL a participat la două ediții Dansez pentru tine,^[4]^[5] a făcut parte din juriul primului sezon al emisiunii Megastar^[6] și și-a jucat propriul rol în „Un film simplu”

Eduard este căsatorit cu Elena, coregrafa sa de la Dansez pentru tine, pe care a întâlnit-o în 2008.^[8] La cununia civilă, CRBL l-a întruchipat pe Al Capone, iar nunta a fost organizată în stil mafiot.^[9] Cei doi au o fiică numită Alesia Ecaterina, născută în 2010.

CRBL / C.R.Bel

* 1980: Ion Ceban (n. 30 iunie 1980, Chișinău) este un politician socialist din Republica Moldova, vicepreședinte al Parlamentului Republicii Moldova(2019), fost, consilier în Consiliul municipal Chișinău din iulie 2015, ex-deputat în Parlamentul Republicii Moldova din 2011 până în iulie 2015 și fost viceministru al Educației, Tineretului și Sportului din 2007 până în 2008.

· 1981: Alissa Jung, actriță germană
* 1983: Cheryl Ann Cole (născută Tweedy pe data de 30 iunie 1983)^[2] este o cântăreață, compozitoare, dansatoare și personalitate de televiziune britanică. Interpreta a debutat în anul 2002, când a fost desemnată una dintre câștigătoarele concursului Popstars: The Rivals.^[5] În urma succesului ea a început o carieră în industria muzicală prin intermediul formației Girls Aloud, care a devenit una dintre cele mai importante prezențe de pe scena muzicii britanice.^[6]^[7] Alături de celelalte patru componente ale grupului a lansat un total de cinci albume de studio și un album de compilație, toate fiind răsplătite cu câte un disc de platină în Regatul Unit.^[8] Primele douăzeci de discuri single ale formației au obținut clasări de top 10 în ierarhia UK Singles Chart, stabilind astfel un record.^[9] De asemenea, alături de Girls Aloud, Cole a ridicat și un trofeu BRIT, pentru înregistrarea „The Promise”.^[10]

În anul 2008 artista a devenit unul dintre cei patru membri ai juriului competiției The X Factor, lucru ce i-a sporit popularitatea.^[11] Un an mai târziu, ea și-a început cariera independentă, lansând albumul 3 Words,^[12] care a primit un dublu disc de platină.^[13] De pe acesta au fost promovate trei extrase pe single — „Fight for This Love”, „3 Words” și „Parachute” — primul fiind comercializat aproximativ 300.000 de exemplare într-o singură săptămână, pe teritoriul Regatului Unit.^[14]Interpreta este căsătorită cu fotbalistul englez Ashley Cole din anul 2006

Cheryl s-a născut pe data de 30 iunie 1983 în Newcastle, Anglia.^[2]^[3] Este unul dintre cei cinci copii ai familiei, ceilalți fiind Garry (frate mai mic), Andrew și Joseph (frați vitregi) și Gillian (soră vitregă).^[3] La vârsta de șase ani, viitoarea interpretă a câștigat un concurs de modeling pentru copii, câștigând ulterior titlurile de „Cea mai atractivă fată” sau „Cea mai frumoasă fată din Newcastle”, în cadrul unor competiții locale.^[3] La vârsta de șapte ani a apărut într-o reclamă televizată, în compania fratelui său Gary, realizată de British Gas, pentru ca doi ani mai târziu să înceapă un curs de dans.^[3] Dintre cele aproximativ 5.000 de aspirante la un loc în cadrul Royal Ballet School, ea a fost una dintre puținele persoane selectate.^[3]Un an mai târziu, a intrat într-un cerc de dans specializat, participând alături de un partener la Campionatul Britanic de Dans.^[3]

Ulterior, cântăreața a început să interpreteze diverse compoziții în magazinul MetroCentre din Gateshead.^[3] După ce și-a încheiat studiile, s-a angajat la o cafenea din orașul său natal, unde, datorită personalității sale, a sporit popularitatea localului.^[3] De asemenea, ea și-a procurat o slujbă de chelneriță în clubul de noapte Tuxedo Princess, aceasta fiind una dintre ultimele ei activități înaintea audițiilor pentru Popstars: The Rivals.

Ca parte a grupului muzical Girls Aloud, interpreta a înregistrat preponderent cântece pop, formația fiind recunoscută drept unul dintre cele mai importante grupuri muzicale din britanice.^[6]^[41] O serie de șlagăre Girls Aloud includ și elemente specifice stilului electronica sau particularități ale muzicii rock, acestea fiind remarcate pe compoziții precum „Sound of the Undeground” sau „Biology”.^[68]^[69] Cel mai aclamat material al formației, Tangled Up, încorporează atât stilurile specifice muzicii electronice, însă apelează și la influențele muzicii disco.^[70]

Cântecele înregistrate pentru albumul de debut în cariera independentă, 3 Words, sunt compoziții specifice muzicii dance, incluzând totuși elemente specifice pop. Primul disc single al albumului, șlagărul „Fight for This Love”, a fost descris ca o combinație de pop și R&B,^[71] în timp ce piesa care oferă titlul materialului, „3 Words”, a fost inspirată din pasiunea lui Cole pentru muzica dance

În ianuarie 2003 interpreta a fost implicată într-o altercație cu angajata unui club britanic, Sophie Amogbokpa.^[73] În timpul evenimentului artista a făcut o serie de remarci rasiste la adresa lui Amogbokpa, făcând uz și de un limbaj cu conținut vulgar.^[73]^[74] Ulterior, Tweedy a fost trimisă în judecată și condamnată să realizeze servicii în folosul comunității timp de o sută douăzeci de ore și să îi plătească victimei suma de 500 de lire sterline.^[75] În timpul unui interviu artista a catalogat incidentul drept regretabil, declarând că singurul lucru pe care l-a făcut a fost să se apere, negând totodată faptul că i-ar fi adresat lui Amogbokpa remarci rasiste.^[76]

În anul 2004 interpreta a început o relație cu fotbalistul englez Ashley Cole.^[77] Cei doi s-au logodit nouă luni mai târziu,^[77]iar oficializarea relației s-a materializat pe data de 15 iulie 2006.^[15] La aproximativ doi ani și jumătate distanță, în ianuarie 2008 tabloidele din Regatul Unit au înaintat informații conform cărora sportivul ar fi înșelat-o pe componenta Girls Aloud cu o coafeză pe nume Aimee Walton.^[78] Ulterior, modelul Brooke Healy a declarat că a întreținut relații de natură sexuală cu fotbalistul în luna decembrie a anului 2006.^[79] În urma informaților furnizate de presă, formația Girls Aloud a amânat campania de promovare pentru discul single „Can't Speak French”,^[80] iar artista a încetat să mai poarte verigheta.^[81] Deși se anunțase faptul că Cheryl contactase un avocat în vederea separării,^[82] cei doi și-au continuat relația.

Cheryl Cole

* 1984: Ilinca Hărnuț (n. 30 iunie 1984, Cluj-Napoca^[1]) este o actriță română de scenă, voce și film.

Ilinca Hărnuț a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, secția actorie, în anul 2006

Teatru:

Trei surori de Cehov, spectacol al anului al IV-lea actorie, clasa Doru Ana, alături de Simona Cuciurianu, Geo Remeș, Vlad Popescu
2008 - Femeile din Trahis
2010 - Ich Clown de Vera Ion și Sorin Poamă - piesă a programului Scrie despre tine

Film:

2016 — Discordia, rolul Ilinca, (scenariul și regia, Ion Indolean)^[5]
2016 — Inimi cicatrizate, rolul Isa,
2012 — Minte-mă frumos, rolul Sanda,
2012 — Diavolul din tine (titlul în engleză, The Devil Inside), rolul infirmierei italiene,
2007 — California Dreamin' (nesfârșit), rolul tinerei #4,
2007 — Marilena de la P7, rolul o prostituată
2006 — Margo, rolul Vera.

* 1984: Cătălin Moroșan (n. 30 iunie 1984, Cotnari, Cotnari, Județul Iași, România), cunoscut sub numele de Cătălin Moroșanu, este un politician, kickboxer și pugilist român profesionist la categoria grea și fost jucător de rugby.

Și-a făcut debutul în K1 în anul 2007 la competiția de K1 România 2007, luptând împotriva lui Stefan Leko. Ca kickboxer, el a evoluat în promoțiile Local Kombat, SUPERKOMBAT și K-1 și are victorii notabile asupra lui Gary Goodridge, Freddy Kemayo, Stefan Leko, Mighty Mo, Anderson "Braddock" Silva și Paul Slowinski.

A devenit câștigător al sezonului 10 al concursului Dansez pentru tine.

* 1984: Đorđe Ivelja (n. 30 iunie 1984 în Bačka Palanka, Serbia) este un fotbalist sârb care în prezent joacă pentru NK Olimpija Ljubljana.

· 1985: Michael Phelps, înotător american
* 1985: Cody Garrett Runnels (n. 30 iunie 1985) este un wrestler american profesionist, cunoscut mai mult după numele de ring Cody Rhodes. În prezent activează în AEW unde este vice prședintele companiei. El poarta numele de ring Cody Rhodes. Este cunoscut pentru trecutul lui in WWE intre ani 2007 si 2016. Este fiul wrestlerului Dusty Rhodes inclus înWWE Hall of Fame și fratele vitreg al wrestlerului din WWE Goldust.

· 1986: Allegra Versace, nepotul lui Gianni Versace
* 1986: Fredy Alejandro Guarín Vásquez (pronunție în spaniolă: /ˈfɾeði ɣwaˈɾin/; n. 30 iunie 1986,^[1] Puerto Boyacá[*], Columbia) este un fotbalist internațional columbian, care evoluează la echipa Shanghai Shenhua în China.

· 1987: Martin Jacobson (n. 30 iunie 1987)^[1] este un jucător profesionist de poker, născut în Stockholm, Suedia și stabilit în prezent în Londra, Regatul Unit. În 2014^⁠(d), a câștigat premiul mare de 10.000.000 dolari SUA la turneul World Series of Poker^⁠(d) Main Event.
* 1987: Joël Thomas (n. 30 iunie 1987, Caen, Franța) este un fotbalist francez, în prezent liber de contract.

Decese

· 350: Uzurpatorul tronului Imperiului Roman, Nepotianus (Flavius Popilius Nepotianus), nepotul imparatului Constantin I, este ucis dupa 23 de zile de domnie in fruntea Imperiului Roman, de trupele rivalului sau Magnetius, conduse de generalul Marcellinus. Flavius Magnentius, fost căpitan al gărzilor împăratului Constant I s-a proclamat împărat în 349 l-a invins pe Constant, care a pierit dupa fuga sa în anul 350, dupa care a mers asupra Romei unde l-a învins și l-a ucis pe Nepotianus, un alt uzurpator, și i-a propus imparatului Constantius al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, să-l recunoască Împărat al Occidentului. Uzurpatorul Magnentius a fost la randul sau inlaturat de Constantiu al II-lea si s-a sinucis

· 1522: Se stinge din viaţă Johannes Reuchlin, filolog şi filosof german, fondator al filologiei clasice germane, expert în limbi şi tradiţii antice (latină, greacă şi ebraică) (29 ian. 1455-30 iun.1522). A fost un autor de scrieri oculte si a publicat lucrările De Verbo Mirifico (1494) sau De Arte Cabbalistica (1517). Numele său a fost grecizat de către prietenii săi italieni în Capnion (Καπνίων), iar el se numea adesea ca Phorcensis.

· 1559: Este ranit mortal regele Henric al II- lea al Frantei. Cu ocazia dublei nunti a printesei Elisabeta a Franței cu Filip al II-lea al Spaniei și a Margaretei de Franța, sora regelui, cu ducele de Savoia, la Paris este organizat un turnir. În timpul acestui turnir, regele Henric al II-lea a fost grav rănit de Contele de Montgomery, căpitan din Garda scoțiana si in ciuda ingrijirilor primite de la medici, intre care se numara si celebrul chirurg Ambroise Pare, regele va muriîn agonie in ziua de 10 iulie 1559.

· 1606: A murit domnitorul Moldovei Ieremia Movila. Ieremia Movilă (Moghilă) a fost domnitor al Moldovei in perioada august 1595 – mai 1600 si septembrie 1600-30 iunie 1606. Mama sa, Maria, era fiica lui Petru Rares. A fost recunoscut ca domn de turci cărora le plătea tribut si a fost detronat de Mihai Viteazul, care a luat domnia Moldovei în mai 1600. Movila si-a recuperat tronul cu ajutorul polonezilor în septembrie 1600, când Mihai a fost învins în batalia de la Miraslau in Transilvania. Polonezii au intrat și în Muntenia , l-au învins pe Mihai la Teleajen în 12 octombrie 1600, și l-au pus pe tronul Munteniei pe Simion, fratele lui Ieremia. În timpul domniei lui Ieremia Movila a fost ridicată Manastirea Sucevita, pe locul unui lăcaș de cult mai vechi, din lemn. Ctitoria a devenit ulterior necropola familiei Movilă. Cand s-a stins din viaţă l-a lăsat ca domn, aşa cum îi făgăduise şi Poarta, pe fiul său Constantin. Boierii însă le-au cerut otomanilor ca voievod pe Simion Movilă, sub pretextul că fiul răposatului domn era prea tânăr. O instrucţiune papală din 2 ianuarie 1596 îl caracteriza astfel pe domnul Moldovei, Ieremia Movilă: “…de neam crăiesc, preţuit pentru vitejia şi vrednicia sa, şi pentru nobleţea sângelui său”.

· 1660: William Oughtred, matematican englez (n. 1575). Lui i se atribuie crearea în 1622 a riglei de calcul, invenţie care a avut la bază logaritmii descoperiţi de John Napier şi scala logaritmică descoperită de Edmund Gunter. Printre alte preocupări ale lui Oughtred s-au numărat astrologia şi alchimia. De asemenea, Oughtred a introdus semnul ”×” pentru operaţia de înmulţire si prescurtările sin şi cos pentru funcţiile trigonometrice sinus şi cosinus.
* 1817: Abraham Gottlob Werner (n. 25 septembrie 1749 – d. 30 iunie 1817) a fost un geolog german care a enunțat o teorie despre stratificareascoarței terestre și a avansat o variantă a istoriei Pământului care, mai târziu, a fost denumită Neptunism.

Abraham Gottlob Werner

· 1882: Charles Guiteau a fost spanzurat in Washington D.C. , pentru asasinarea presedintelui SUA, James Garfield.
* 1896: August Kanitz (n. 25 aprilie 1843, Lugoj - d. 30 iunie 1896, Cluj) a fost un botanist, algolog, micolog, pteridofitolog, profesor universitar, membru al Academiei de Științe din Ungaria și membru corespondent al Academiei Române, șvab bănățean de origine evreiască (ulterior convertit la creștinism) care s-a identificat în timpul vieții din ce în ce mai mult cu națiunea maghiară. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Kanitz.

În anii 1850 a absolvit liceul la Timișoara, unde a luat bacalaureatul în iunie 1860. În 1861 a început să studieze medicina și științele naturale la Universitatea din Viena sub profesorii Franz Unger, Eduard Frenzl și August Neilreich Neilreich.^[1] În acest timp a scris Geschichte der Botanik in Ungarn („Istoria botanicii în Ungaria”, 1863) și Versuch einer Geschichte der Ungarischen Botanik („Încercarea unei istorii a botanicii maghiare”, 1865).^[2] A primit doctoratul (dr. phil.) însă la propunerea renumitului savant și profesor universitar Hugo von Mohl (1805-1872) la Universitatea din Tübingen.

În 1864 a întreprins excursii de studiu prin Slavonia, Germania, Franța, Belgia, și Olanda și a participat la „Congresul Botanic din Paris” în 1867. Din 1869 până în 1872 a fost angajat ca profesor de istorie naturală la școala agricolă superioară din Mosonmagyaróvár, dar a renunțat la acest post după un an pentru a vizita în 1871 cu o bursă de călătorie de stat Italia, pentru a studia grădinile botanice și muzeele.^[3]

La vârsta de abia 29 de ani, în octombrie 1872, a fost numit profesor universitar de botanică la Universitatea din Cluj, unde a instituit grădina botanică și a amenajat un herbar universitar, iar În 1877 a fondat jurnalul științific Magyar Növénytani Lapok („Jurnal al botanicii maghiare”), pe care l-a editat până în 1892.^[4]^[5]

În 1866 a publicat o lucrare despre flora Slavoniei, în 1877 una pe cea a Muntenegrului, Bosniei și Serbiei, iar, între 1879 și 1881, una despre cea a României. Pentru ultima sa opera a fost ales (1880) membru al Academiei de Științe din Budapesta precum membru corespondent al Academiei Române (1882) și a devenit cavaler al Ordinului „Coroana României”. Cândva în acești ani a convertit la creștinism.^[2]

Pe lângă multe alte lucrări științifice, savantul a scris pentru prima dată o schiță a istoriei botanicii maghiare, iar din 1877 până în 1892 a publicat marea sa operă Magyar Növénytani Lapok, o enciclopedie botanică în 15 volume. Moartea sa timpurie a fost efectuată de o insuficiență cardiacă fatală. A fost înmormântat după o ceremonie romano-catolică în Cimitirul Hajongard pentru odihna veșnică

Selecție de publicații:

Sertum florae territorii Nagy-Kőrösiensis, în: Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien, Viena 1862
Bemerkungen über einige ungarische botanische Werke, în: Verhandlungen der Zoologisch-Botanischen Gesellschaft in Wien, Viena 1862
Reliquiae Kitaibelianae Viena 1862-1863.
Geschichte der Botanik in Ungarn, Hanovra 1863
Versuch einer Geschichte der ungarischen Botanik, Halle 1865
Die Vegetationsverhältnisse der ungarischen Länder, 1865
Die bisher bekannten Pflanzen Slavoniens, Viena 1866
Übersicht der Pflanzengeograpfischen Verhältnisse Ungarns, Siebenbürgens, Dalmatiens, Kroatiens und Slavoniens, Regensburg 1867
Reise-Erinnerungen; nach Italien, Innsbruck, Padua Viena 1872
Über Urtica oblongata Koch, nebst einigen Andeutungen über andere Nesselarten, Viena 1872
Einige Probleme der allgemeinen Botanik, Regensburg, 1873
A természetes növényrendszer áttekintése, Kolozsvár, 1874
Catalogus cormophytorum et anthophytorum Serbiae, Bosniae, Hercegovinae, Montis Scodri, Albaniae hucusque cognitorum, 1877 (împreună cu Paul Friedrich August Ascherson)
Lobeliaceae - Flora Brasiliensis fasc. LXXX, cu 7 plăci, Leipzig 1878
Magyar növénytani lapok, 15 volume, Editura Nyomatott K. Papp Miklósnál, Cluj 1877-1885
Plantae Romaniae hucusque cognitae, Cluj 1879-1881
Reliquiae Grisebachianae: Flora Europaea, Cluj, 1882
Botanische Ergebnisse der innerasiatischen Expedition des Grafen Béla Széchenyi, Budapesta 1885
A növénytannak magyar nyelven való műveléséről, Cluj 1887
Fundamenta rei herbariae generalis, 1889-1893
Cardinal-Erzbischof Dr. Ludwig Haynald als Botaniker, Budapesta 1890

August Kanitz

August Kanitz

· 1919: John William Strutt, lord Rayleigh (n. 12 noiembrie 1842, Maldon, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 30 iunie 1919, Witham, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei) a fost un fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizicăîn 1904, pentru investigațiile sale asupra densităților celor mai importante gaze și pentru descoperirea argonului ca o consecință indirectă a acestor studii. A fost al III-lea baron Rayleigh, moștenind titlul nobiliar de la tatăl său.

Unitatea Rayl de măsurare a impedanței acustice specifice este numită după el.

John William Strutt Rayleigh a fost profesor universitar la Cambridge și Londra. A avut contribuții la teoria sunetelor (rezonanța) și a difuziunii moleculare a luminii (împrăștiere, polarizare). A studiat, între altele, propagarea undelor (legea lui Rayleigh) și a explicat culoarea albastră a cerului; împreună cu William Ramsay a descoperit în 1894, elementul chimic argon; a dat o valoare numărului lui Avogadro. În electricitate a definit unitatea de măsură a rezistenței electrice "ohmul".^[15]. În anul 1904 a primit Premiul Nobel pentru Fizică.

John William Strutt Rayleigh

· 1948: A murit Dan Theodorescu, medic chirurg stomatolog, fondator al „Revistei române de stomatologie” (1937) şi al Societăţii române de stomatologie (1938), organizator al Şcolii de surori de stomatologie (1941) şi al Şcolii de tehnicieni dentari (1943) din Bucureşti; (n. 2 martie 1899).

* 1958: Wallace Fox (9 martie 1895 – 30 iunie 1958) a fost un regizor american. A regizat 84 de filme în perioada 1927 - 1953.

· 1961: Moare Lee De Forest, pionier american al radio-televiziunii, inventator al triodei cu vid in 1907, care a facut astfel posibila realizarea primului aparat de radio-receptie din lume.

· 1962 - A murit prozatorul Jordan B. (n.22.02.1903).
* 1962: Prințesa Helena Adelaide de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg^[1]^[2] (1 iunie 1888 - 30 iunie 1962) a fost a treia fiică a lui Friedrich Ferdinand, Duce de Schleswig-Holstein și a soției sale, Prințesa Karoline Mathilde de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Augustenburg.^[1]^[2] A fost prințesă a Danemarcei prin căsătoria cu Prințul Harald.

Prințesa Helena a fost simpatizantă a nazismului în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial iar după război a fost exilată din Danemarca.

Helena Adelaide s-a căsătorit cu Prințul Harald al Danemarcei, al patrulea copil și al treilea fiu al regelui Frederic al VIII-lea al Danemarceiși al soției sale, Prințesa Louise a Suediei și Norvegiei^[1]^[2] la 28 aprilie 1909 la Glücksburg, Schleswig-Holstein, Germania.^[1]^[2] Helena Adelaide și Harold au avut cinci copii^[1]^[2]:

Prințesa Feodora Louise Caroline Mathilde Viktoria Alexandra Frederikke Johanne a Danemarcei (3 iulie 1910 – 17 martie 1975). S-a căsătorit cu vărul ei primar, Prințul Christian de Schaumburg-Lippeși a avut copii.
Prințesa Caroline-Mathilde Louise Dagmar Christiane Maud Augusta Ingeborg Thyra Adelheid a Danemarcei (27 aprilie 1912 – 12 decembrie 1995). S-a căsătorit cu vărul ei primar, Prințul Knud al Danemarcei și a avut copii.
Prințesa Alexandrine-Louise Caroline-Mathilde Dagmar a Danemarcei (12 decembrie 1914 – 26 aprilie 1962). S-a căsătorit cu contele Luitpold de Castell-Castell și a avut copii.
Prințul Gorm Christian Frederik Hans Harald al Danemarcei (24 februarie 1919 – 26 decembrie 1991). Necăsătorit și fără copii.
Prințul Oluf Christian Carl Axel al Danemarcei (10 martie 1923 – 19 decembrie 1990). Și-a pierdut titlu și a devenit contele Christian de Rosenborg după căsătoria cu Annie Helene Dorrit Puggard-Müller și cu Lis Wulff-Juergensen. A avut copii.

Prințesa Helena a devenit foarte nepopulară în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial din cauza simpatiei ei pentru ocupația germană și pentru partidul nazist după ce Germania a ocupat Danemarca în 1940. Mișcarea de rezistența daneză a declarat că Prințesa Helena a fost singura membră a casei regale daneze care a trădat Danemarca: ea a primit și a distrat pe germani acasă la ea și a participat la petreceri organizate de germani la Gesandtskab.^[3]

În 1942, ea a făcut eforturi pentru a-l convinge pe Prințul Knud al Danemarcei să-l convingă pe monarh să permită membrilor naziști să devină membri ai guvernului danez.^[4]

După război, Prințesa Helena nu a fost adusă la proces fiind membră a casei regale însă a fost exilată din Danemarca la 30 mai 1945 și plasată sub arest la Castelul Glücksburg din Germania.^[4] I s-a permis să se întoarcă în Danemarca la moartea soțului ei în 1949.

Prințesa Helena Adelaide
Prințesă a Danemarcei
Prințesa Helena și Prințul Harald în 1909

· 1971: Viktor Patsayev, Georgi Dobrovolski și Vladislav Volkov, cosmonauți pe nava Soiuz 11

· 1975: Miron Nicolescu (n. 27 august 1903, Giurgiu - d. 30 iunie 1975, București) a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române.

Născut la Giurgiu, a urmat cursurile liceului Matei Basarab din București. După terminarea studiilor la Facultatea de Matematică a Universității București în 1924, a plecat la Paris, unde s-a înscris la École Normale Supérieure și la Sorbona. În 1928 și-a luat doctoratul, cu teza „Fonctions complexes dans le plan et dans l'espace”, sub îndrumarea lui Paul Montel. După întoarcerea în România, a predat la Universitatea din Cernăuți până în 1940, când a fost numit profesor la Universitatea din București.

În 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, iar în 1953 membru titular. În 1963 a devenit director al Institutului de Matematică al Academiei Române. Din 1966 până la deces a fost președinte al Academiei Române.

A fost membru corespondent al Academiei de Științe din Româniaîncepând cu 21 decembrie 1935 și membru titular începând cu 28 mai 1938^[2].

La Congresul Internațional al Matematicienilor de la Vancouver, Canada în 1974 a fost ales vice-președinte al „International Mathematical Union”.

Prin colaborarea sa cu Solomon Marcus, Nicolescu are număr Erdős2. La Giurgiu există o stradă care poartă numele academicianului Miron Nicolescu

Matematicianul Miron Nicolescu

· 1977: A murit istoricul Ştefan Meteş; studii de istorie socială şi în domeniul istoriei Bisericii; director al Arhivelor Statului din Cluj (1922-1947); arestat şi deţinut la Sighet (1950-1955); membru corespondent al Academiei Române din 1919; (n. 1887).
A urmat studiile la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov (1901 - 1909), Institutele teologice din Arad, Sibiu și Caransebeș (1909 - 1912) și la Universitatea din București - Facultatea de Litere și Filosofie (1912-1914), învățător în Geomal (1914 - 1916). Meteș a fost apoi învățător și preot paroh în Boholt, Hunedoara (1916 - 1922), director al Arhivelor Statului din Cluj(1922 - 1947), organizând această instituție.
A fost deputat în primul Parlament al României întregite, mai târziu subsecretar de stat în Ministerul lnstrucțiuni și membru corespondent al Academiei Române (1919). În timpul regimului comunist, a fost deținut mai mulți ani în închisoarea de la Sighet. A publicat Iucrări despre istoria Bisericii românești din Ardeal și studii de istorie socială și locală.

· 1981 - A încetat din viaţă poetul Alexandru Grigore. (n. 1 septembrie 1940)

* 1985: Mihai Flamaropol, (n. 21 noiembrie 1919 – d. 30 iunie 1985) a fost un jucător de fotbal și hocheist român. Mihai Ionescu îl caracterizează în cartea „101 idoli ai gazonului” ca fiind „înalt, subțire, ca înfățișare star de cinema, cu un mers ușor legănat, alură de decatlonist, cu o ținută vestimentară ireproșabilă, mereu în pas cu moda”.

Fotbalul l-a început la 12 ani la echipa de cartier Gloria, iar hocheiul la 17 ani la Telefoanele. La 19 ani s-a transferat la Juventus, unde a jucat între anii 1938 și 1947 (unde a devenit golgeter al primului campionat postbelic)^[1] atât ca hocheist cât și ca fotbalist, alternând sporturile în funcție de sezon. La 32 de ani, Mihai Flamaropol devenind jucător de fotbal la CCA și în același timp jucător de bază în echipa de hochei a aceluiași club, unde a devenit ulterior și antrenor, până la 40 de ani. După retragere, s-a consacrat carierei de antrenor de hochei, reușind performanțe notabile cu Steaua București (5 titluri de campioană națională - în 1953, 1955, 1956, 1958 și 1959), Dinamo și cu echipa națională. După anul 1975, Mihai Flamaropol a devenit scriitor, povestind din experiența de jucător și antrenor. S-a stins din viață pe 30 iunie 1985, fiind înmormântat la cimitirul Bellu. Astăzi, patinoarul Clubului Sportiv al Armatei "Steaua"(fosta CCA) poartă numele de Mihai Flamaropol.

· 1986: Roman Gul, scriitor rus (n. 1896)

· 1989: Vasile Petre Jitariu (n. 11 mai 1905, Giulești, Neamț - d. 30 iunie 1989, Iași) a fost un biolog român membru titular (1974) al Academiei Române.

A urmat școala primară în satul natal, tatăl său, Vasile Jitariu, fiind învățător, și apoi face studiile secundare la Liceul „Nicu Gane” din Fălticeni obținând bacalaureatul în 1924. Urmează studiile superioare la Facultatea de Științe Naturale din Iași și face o specializare (1938 - 1939) la Göttingen.^[1]

Cariera didactică a început-o în 1930, ca asistent universitar la Laboratorul de fiziologie generală și comparată al Universității „Al.I. Cuza” din Iași, fiind apoi numit profesor titular în 1947, Profesor universitar emerit în 1969 și ocupând postul de Decan al Facultății de Științe naturale-Geografie a Universității „Al.I. Cuza” timp de 13 ani.^[1]

A înființat și organizat Centrului de cercetare și de practică a studenților la Stațiunea „Stejarul” de la Pângărați, județul Neamț. Activitatea științifică a fost axată pe studii de fiziologie:

fiziologia mediului intern, îndeosebi rolul fibrogenului în realizarea tensiunii superficiale a sîngelui;
fiziologia cardio-vasculară;
fiziologia hepatică;
fiziologia sistemului nervos la animale și om;
fiziologia metabolismului animal.

Rezultatele cercetărilor sale, în domeniul fiziologiei umane sau animale, sunt adunate în peste 120 de lucrări și studii. De numele său se leagă introducerea în biologie a conceptului de biocuantă.

· 1990 - A murit scriitorul american Irving Wallace (n.19.03.1916).

· 1993: A încetat din viaţă baritonul roman Octav Enigărescu (n. 1924). Angajat de prima scena lirica a tarii- Opera Romana din Bucuresti- Octav Enigarescu se inscrie printre interpretii romani de frunte. Ii sunt conferite titlurile de “Artist emerit” si laureat al Premiului de Stat.
A obtinut premii la concursuri internationale (Bucuresti 1953, Praga 1954). A cantat in numeroase turnee in Franta, U.R.S.S.,Belgia, Cehoslovacia, Bulgaria, Italia, R.D.Germana, Ungaria, Anglia, Irlanda, R.F.Germania, Iugoslavia, Grecia, Turcia. În prezent, Școala de Arte din Târgoviște îi poartă numele.

* 1995: Nazari Iaremciuk, întâlnit și sub forma Nazari Iaremciuc (în ucraineanăНазарій Назарович Яремчук) (n. 30 noiembrie 1951, satul Revna pe Ceremuș, astăzi cartier al orașului Vijnița, regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană - d. 30 iunie 1995, Cernăuți) a fost un renumit cântăreț huțuldin Ucraina, care a primit titlul de Artist al poporului din RSS Ucraineană (1987).

S-a născut în satul Revna pe Ceremuș (în ucraineană Рівня, transliterat: Rîvnia, astăzi cartier al orașului Vijnița) din raionul Vijnița (regiunea Cernăuți, RSS Ucraineană), într-o familie de țărani. Era al patrulea copil al familiei. Tatăl său cânta ca tenor în corul bisericii.

A absolvit în 1963 școala primară din satul natal, iar mai târziu a urmat studii la Liceul din Vijnița. În anul 1969, după absolvirea liceului, a dat examen de admitere la Facultatea de Geografie a Universității din Cernăuți, dar nu a reușit să devină student. În același an s-a angajat ca seismolog la Institutul Geologic din Ucraina de Vest. Cu acordul comandantului militar al institutului, a urmat un curs pentru conducătorii auto.

La acel moment, ansamblul vocal-instrumental Smericika avea nevoie de cântăreți tineri. Talentul său muzical a fost observat de către șeful ansamblului și în toamna anului 1969 Nazari Iaremciuk a început să cânte în ansamblul Smericika, împreună cu cântăreața de origine română Sofia Rotaru. În perioada 1970-1995 a fost solist vocal și instrumental al ansamblului Smericika al Filarmonicii din Cernăuți. În 1970 a reușit să fie admis la Facultatea de Geografie din Cernăuți.

Între anii 1971-1972 a participat la realizarea filmului de televiziune Cervona Ruta, care a adus popularitate ansamblului muzical Smericika oferindu-i prilejul să susțină spectacole la principalele concursuri muzicale din întreaga Uniune Sovietică din anii 1971 și 1972. În această perioadă, mama sa, Maria Darivna, a murit, acest eveniment afectându-l. El a compus mai târziu (aproape de sfârșitul vieții) cântece dedicate mamei sale, cum ar fi „Chuyesh Mamo” și „Bat'ko I Maty”.

Soliștii Nazari Iaremciuk și Vasili Zinkevici din Ansamblul Smericika au câștigat concursul unional „Alo, suntem în căutarea de talente!”, pentru interpretarea piesei „Horyanka”.

În 1975, după absolvirea facultății, a fost angajat ca inginer șef la Catedra de Geografie economică a Universității. Dragostea sa pentru muzică a fost însă mai puternică și l-a făcut să se transfere la Filarmonica din Cernăuți, unde a activat până la sfârșitul vieții sale.

În 1978 a primit titlul de Artist Emerit al RSS Ucrainene, fiind decorat cu Ordinul „Prietenia între Popoare”.

În mai 1986, a avut loc catastrofa nucleară de la Cernobîl. Nazari Iaremciuk a efectuat trei vizite la 30 km de zona contaminată, îmbărbătându-i pe cei care lucrau acolo pentru limitarea efectelor dezastrului.

În 1987 Nazari Iaremciuk a primit titlul de Artist al Poporului din RSS Ucraineană. În 1988 a absolvit cursurile Institutului de Cultură din Kiev.

În perioada 1991-1993 a călătorit în Canada, unde și-a vizitat fratele mai mare care locuia în Winnipeg, precum și în SUA, Argentina și Brazilia. Cu această ocazie, el a susținut concerte, a căutat noi talente și a sprijinit grupurile de cântăreți amatori.

Suferind de o boală incurabilă, el a călătorit în 1995 în Canada pentru a se opera. Tratamentul efectuat acolo nu a fost de folos și, simțind că este pe moarte, Nazari Iaremciuk s-a întors în Ucraina pentru a muri acolo.

* 2001: Joe Fagan (12 martie 1921 – 30 iunie 2001) a fost un fotbalist și antrenor englez de fotbal, cunoscut în special pentru perioada de antrenorat la Liverpool F.C. între 1983 și 1985.

· 2009: Pina Bausch, balerină și coregrafă germană (n. 1940)

· 2012: A decedat politicianul israelian Itzhak Shamir, fost prim ministru al Israelului; ( n. 1915). Ițhak Șamir sau Itzhak Shamir (n.15 octombrie 1915, d. 30 iunie 2012) a fost un om politic israelian, prim ministru al Israelului în două rânduri: 10 octombrie 1983 – 13 septembrie 1984 și 20 octombrie 1986 – 13 iulie 1992. În anii 1943-1948 a condus, sub regimul mandatului britanic, organizația subterană paramilitară evreiască „Lehi”, autoarea a numeroase atentate impotriva autoritatilor de ocupatie britanice a Palestinei, iar ulterior a activat în cadrul serviciilor de inteligență israeliene Mossad.

· 2015: A decedat dirijorul, compozitorul, instrumentistul (violă) şi profesorul Ludovic Bács; (n. 19 ianuarie 1930, la Petrila, judeţul Hunedoara). Intre anii 1958 şi 1991 a fost dirijor şi director artistic al Orchestrei de Studio Radio Bucureşti, devenită, în 1990, Orchestra de Cameră Radio. În 1966 a fondat formaţia de muzică veche Musica Rediviva din Bucureşti. De-a lungul întregii sale activități, Ludovic Bacs a promovat un imens fond de lucrări vechi românești, pe care le-a transcris, armonizat și orchestrat pentru a le aduce în fața publicului. A acordat o deosebită atenție și lucrărilor compozitorilor români prezentând foarte multă muzică românească în primă audiție absolută. Dirijorul Ludovic Bacs este cetățean de onoare al orașului Petrila.

* 2017: Simone Veil (Pronunție în franceză: /simɔn vɛj/), născută Jacob, (n. 13 iulie 1927, Nisa, Franța – d. 30 iunie 2017, Paris, Franța, a fost o politiciană originară din Franța.

Scăpată teafără din Shoah, a intrat în magistratură ca înalt funcționar până la numirea sa ca ministru al Sănătății, în mai 1974. În acest post, între altele, a sprijinit adoptatarea „Legii Veil”, promulgată la 17 ianuarie 1975, care depenalizează recurgerea de către o femeie la întreruperea voluntară a sarcinii.

Din 1979 până în 1982 a fost prima președintă a Parlamentului European, nou ales prin vot universal. A fost Ministru de Stat, ministru al Afacerilor Sociale, al Sănătății și al Orașului, și numărul doi în guvernul Édouard Balladur, a făcut parte din Consiliul Constituțional din 1998până în 2007. Aleasă la Academia Franceză, la 20 noiembrie 2008, a fost primită, în mod solemn, la 18 martie 2010 de către Jean d'Ormesson.

Familia Jacob e originară din Bionville-sur-Nied, un sat din Lorena.

Tatăl său, arhitectul André Jacob, a obținut în 1919 le Second grand prix de Rome.^[16]^[17]^[18] S-a căsătorit cu Yvonne Steinmetz, fiica unui blănar parizian, la 22 mai 1922 în arondismentul 9 din Paris.^[19]^[20] André Jacob i-a cerut soției sale bacalaureată și studentă la chimie să-și abandoneze studiile după căsătorie. ^[20] După nașterea primilor doi copii ai cuplului, Madeleine și Denise, familia evreiască, dar nepracticantă, a părăsit Parisul și s-a instalat la Nisa, pe Coasta de Azur. ^[20] Jean Jacob, singurul fiu, s-a născut în 1925.^[20] Simone Jacob este cea mai mică din familie; s-a născut la 13 iulie 1927. La Nisa.^[20] Cu criza din 1929, familia Jacob și-a părăsit apartamentul pentru un altul mai mic. ^[20] Când criza s-a agravat, comenzile de arhitect ale tatălui său s-au rărit, iar mama tricota pentru copiii din familiile lipsite

La 3 septembrie 1939 Regatul Unit, apoi A Treia Republică Franceză, au declarat război Germaniei Naziste. Când armistițiul s-a semnat, André Jacob este copleșit.^[20]La 10 iulie 1940, Adunarea Națională, reunită la Vichy a votat, cu o zdrobitoare majoritate, depline puteri constituante mareșalului Pétain. Regimul de la Vichy(guvernul lui Pierre Laval) a promulgat, la 4 octombrie 1940, primul Statut al evreilorcare stabilea o serie de interdicții împotriva evreilor și obligația acestora de a se declara autorităților.^[20]

Simone Jacob (prima din stânga, rândul de sus) la Liceul Albert-Calmette din Nisa, în 1941-1942.

André Jacob a îndeplinit demersurile și a pierdut dreptul să-și practice profesia.^[20]Yvonne Jacob își petrece zilele căutând hrană pentru familia sa.^[20]

În anul următor copiii Jacob au fost trimiși în apropiere de Carcassonne, unde au stat împreună cu un unchi și o mătușă.

La revenirea la Nisa familia, care locuia într-un apartament, a suferit segregația progresivă a legilor antievreiești. Copiii participau activ la activitățile de cercetaș. Pericolul a devenit evident începând din septembrie 1943, când ocupantul german, sub conducerea lui Alois Brunner, a preluat controlul Coastei de Azur, înlocuindu-i pe italieni.

În martie 1944, Simone Jacob și-a luat bacalaureatul.

Simone Veil (1993)

În cursul unui control efectuat pe stradă de către doi SS, Simone Jacob, atunci în vârstă de 16 ani și care s-a declarat ca fiind Simone Jacquier, a fost arestată la 30 martie 1944, la Nisa, unde își avea reședința la profesorul său de literatură clasică. A fost dusă la hotelul Excelsior, unde era cartierul general german și care servea, în acea vreme, de loc de adunare al evreilor arestați înaintea deportării lor în Germania. În orele următoare, restul familiei, adăpostită în pofida riscurilor de mai multe cupluri de prieteni din Nisa, a fost arestată de Gestapo. Sora sa, Denise Vernay, intrată la 19 ani într-o rețea a Rezistenței din Lyon, a fost arestată, și ea, în 1944 și deportată la Ravensbrück, de unde a revenit.

Simone a trecut prin lagărul de la Drancy. Tatăl său și fratele său Jean au fost deportați în Lituania prin convoiul 73.^[21]Simone Veil nu i-a mai revăzut niciodată. La 13 aprilie 1944, la două săptămâni după arestarea lor, Simone, mama și sora sa Madeleine au fost trimise de la Drancy (convoiul nr. 71) cu destinația Auschwitz-Birkenau, unul dintre lagărele de exterminare naziste, unde au sosit în seara de 15 aprilie. Un prizonier, care vorbea franceza, a sfătuit-o să-și declare vârsta de 18 ani, pentru a trece selecția și a evita exterminarea. A primit matricola 78651 care i-a fost tatuată pe braț. Munca forțată consta în „descărcarea unor camioane de pietre enorme” și în „săparea de tranșee și nivelarea solului”.

În iulie 1944, împreună cu mama și sora sa, a fost transferată la Bobrek, la circa cinci kilometri de Birkenau. Puțin înainte de eliberarea lagărului de la Auschwitz la 27 ianuarie 1945, germanii și-au dus prizonierii în marșul morții până la lagărul de la Bergen-Belsen unde ea a lucrat la bucătărie. Mama sa a murit de tifos în martie 1945. Sora sa Madeleine, atinsă și ea de tifos, a fost salvată, în ultimul moment, grație sosirii Aliaților.

Bergen-Belsen a fost eliberat de trupele britanice la 15 aprilie 1945. Simone, Madeleine și cealaltă soră a sa, Denise (care fusese angajată în Rezistență), sunt singurele supraviețuitoare din familie, întrucât tatăl, mama și fratele lor nu au revenit din lagăre.

După reîntoarcerea în Franța, Simone nu era pregătită să vorbească, dar are impresia că aproape nimeni nu voia să audă ceea ce avea de spus.^[22]

Simone Veil evocă deportarea familiei sale într-un documentar din 2 septembrie 1976

Simone Jacob a revenit în Franța la 23 mai 1945.^[24]. Singura din întreaga Academie care a trecut și primit diploma de bacalaureat în martie 1944, în ajunul arestării sale ^[25], ea s-a înscris, în 1945, la Facultatea de Drept din Paris și la Institut d'études politiques de Paris, unde l-a întâlnit pe Antoine Veil (1926-2013), viitor inspector de finanțe și șef de întreprinderi, cu care s-a căsătorit la 26 octombrie 1946.

Sora sa Madeleine a murit, împreună cu fiul acesteia, Luc, în 1952, în urma unui accident de mașină, în timp ce se întorcea de la Stuttgart, unde mersese să-i facă o vizită Simonei.^[26] Această nouă dramă a fost trăită cu durere, întrucât Madeleine era singura persoană cu care ea putea vorbi și împărtăși experiența Deportării.

Simone și Antoine Veil au avut trei fii, Jean, avocat de afaceri (născut la 26 noiembrie 1947), Claude-Nicolas (1948-2002), Pierre-François, avocat (născut în 1954), și mai mulți nepoți.

La 31 octombrie 2007 și-a editat autobiografia, întitulată Une vie (în română „O viață”). Lucrarea a fost tradusă în cincisprezece limbi și vândută, în Franța, în peste 550.000 de exemplare.^[53] A obținut prix des Lauriers Verts în 2009. Ea și-a exprimat, între altele, opinia despre Paul Touvier, despre care ea spune că Georges Pompidou nu cunoștea bine dosarul, și despre Maurice Papon, despre care ea notează absența celor mai mici remușcări, inclusiv pentru moartea copiilor deportați.

O altă recunoaștere a acțiunii sale publice este alegerea printre „Nemuritori”. La 9 octombrie 2008, invitată de Maurice Druon și François Jacob ^[53], Simone Veil și-a prezentat candidatura la Academia Franceză pentru fotoliul lui Pierre Messmer, care fusese altădată al lui Jean Racine și al lui Paul Claudel. ^[54] La 20 noiembrie 2008, ea a fost aleasă, în primul tur de scrutin, cu 22 de voturi din 29 (5 voturi albe și 2 marcate cu cruce). ^[53]

Simone Veil a fost primită sub Cupolă la 18 martie 2010, în prezența președintelui Republicii Nicolas Sarkozy, protector al Academiei, și a doi predecesori ai acestuia, Valéry Giscard d'Estaing (membru al Academiei Franceze din 2003) și Jacques Chirac. Pe spada sa de Nemuritoare este gravat numărul de înmatriculare care fusese tatuat pe brațul Simonei la Auschwitz (numărul 78651)^[55], precum și devizele Franței și Uniunii Europene: „liberté, égalité, fraternité” și, respectiv, „unis dans la diversité”

Simone Veil

Sărbători

În calendarul ortodox: + Soborul Sfinților 12 Apostoli; +) Sf Ier Ghelasie de la Râmeț; Duminica a doua după Rusalii - a Sfinților Români - Chemarea primilor Apostoli
În calendarul romano-catolic: Primii sfinți Martiri din Roma
Republica Democrată Congo: Independența de Belgia (1960)

RELIGIE ORTODOXĂ 30 Iunie

+ Soborul Sfinților 12 Apostoli; +) Sf Ier Ghelasie de la Râmeț; Duminica a doua după Rusalii - a Sfinților Români - Chemarea primilor Apostoli

Soborul Sfinților 12 Apostoli

Sfântul Apostol Petru, mai marele apostolilor, râvnitorul cel fierbinte după Domnul şi slăvitul mărturisitor al numelui Său cel Sfânt, care a zis:Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu a fost frate cu Andrei cel întâi chemat, din Betsaida Galileei, fiul lui Iona, din seminţia lui Simeon. El, fiind chemat de Domnul nostru Iisus Hristos de la mrejele pescăreşti la apostolie şi de la vânarea peştilor la vânarea oamenilor, a câştigat Biserica în loc de corabie, iar în loc de vâslă, cheile împărăţiei cerului. Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia mai întâi în Iudeea; apoi în Antiohia, în Pont, în Galatia, în Capadochia, în Asia, în Bitinia şi în Iliric. S-a pogorât şi până la Roma şi a bine vestit Cuvântul lui Dumnezeu în toată Italia. Pe Simon vrăjitorul l-a biruit în mijlocul cetăţii Romei, cu puterea lui Hristos, surpându-l jos din înălţimea văzduhului. Iar mai pe urmă, Petru a fost răstignit pe cruce cu capul în jos de împăratul Nero şi s-a dus la cele cereşti.

Sfântul Apostol Andrei, cel întâi chemat, a fost la început ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul şi a mers cel dintâi în urma Mielului lui Dumnezeu, Care ridică păcatele lumii. Era fratele Sfântului Apostol Petru, pe care l-a şi adus la Hristos. După primirea Sfântului Duh, el a propovăduit pe Hristos în Bitinia şi în toate ţările de pe lângă Marea Neagră, în Herson şi în Rusia. Ajungând aici, cu rânduiala lui Dumnezeu, a înfipt o cruce pe dealurile Kievului, vestind înainte încredinţarea neamului aceluia din scaunul său cel apostolesc din Vizantia. Apoi, propovăduind în Sciţia cea Mare, în Sinopi şi în Miotia, s-a întors în Tracia şi s-a pogorât în Elada şi în Pelopones, unde a fost răstignit de antipatul Egheat în cetatea Patras din Ahaia.

Sfântul Apostol Iacov, fiul lui Zevedeu, cel numit de Domnul Boanerghes, adică „fiii tunetului", era fratele Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu, care a văzut slava Schimbării la Faţă a Domnului în Muntele Tabor. După înălţarea Domnului, a tunat ca un tunet până la marginile pământului; pentru că a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu mai întâi prin toată Iudeea şi, după aceea, în Spania. Apoi, întorcându-se iarăşi la Ierusalim, cu glas de tunet mustra pe necredincioşii evrei, arătându-le din dumnezeiasca Scriptură că Iisus Hristos este adevăratul Mesia. Acest lucru nesuferindu-l evreii, au întărâtat împotriva lui pe împăratul Irod, care se numea Agripa, şi Sfântul Apostol Iacov a băut paharul pătimirii pentru Hristos, pe care a făgăduit să-l bea, fiind ucis de Irod cu sabia.

Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan, Cuvântătorul de Dumnezeu, a fost apostolul cel iubit Domnului, care s-a rezemat pe pieptul Lui şi a stat lângă Sfânta Cruce cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. EI s-a învrednicit a se numi fiu al Maicii Domnului, iar în vremea cinstitei ei adormiri, Sfântul Apostol Ioan a dus înaintea patului ei stâlparea cea din Rai, dată de îngerul Gavriil. El a propovăduit Evanghelia lui Hristos în Efes şi în toată Asia. Deci, fiind în insula ce se numeşte Patmos, s-a învrednicit de negrăite descoperiri dumnezeieşti care sunt scrise în Sfânta Scriptură. întorcându-se în Efes şi aducând la Hristos multe popoare din părţile Asiei, s-a odihnit în pace, fiind îngropat de viu la adânci bătrâneţi.

Sfântul Apostol Filipera din aceeaşi cetate cu Petru şi cu Andrei. El era ştiutor iscusit al cărţilor prooroceşti şi al Legii celei vechi. Tot el a adus la Hristos pe Natanail, zicând:Am aflat pe Hristos, despre care au scris Moise în Lege şi proorocii. Vino şi veziISfântul Apostol Filip a propovăduit pe Hristos în părţile Asiei, împreună cu Sfântul Apostol Vartolomeu şi cu Maria, sora sa. El a fost ucis de păgâni în Ierapoli din Frigia, fiind răstignit cu capul în jos.

Sfântul Apostol Vartolomeuera de neam din Galaad. El a propovăduit Evanghelia mai întâi în Siria şi în Asia de sus, uneori împreună cu Sfântul Filip, iar alteori, singur, ajutându-le lor câteodată şi Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Apoi, după sfârşitul lui Filip, s-a dus în India, care se numeşte binenorocită, şi petrecând acolo multă vreme întru buna vestire, întorcând pe mulţi la Hristos şi tălmăcind Evanghelia scrisă de Sfântul Evanghelist Matei, în limba indiană. De acolo s-a dus în Armenia cea Mare şi în Alvan, cetatea Armeniei. Acolo a fost răstignit pe cruce cu capul în jos, iar pielea trupului său a fost jupuită şi, tăindu-i-se capul, s-a încununat. Trupul lui, punându-se în raclă de plumb şi aruncându-se în mare, a plutit uşor pe apă ca o luntre, până a sosit la insula ce se numeşte Lipar.

Sfântul Apostol Toma, care s-a numit şi „geamăn", era din Pa- neiada, cetatea Galileei. El a fost acela care a pipăit rănile Domnului după învierea Lui. El a propovăduit pe Hristos partenilor, midenilor, perşilor, ircanilor, bactrilor şi brahmanilor, până la cele de pe urmă părţi ale Indiei. Iar în părţile Calamidului, împungându-se cu suliţele, a murit pentru Hristos.

Sfântul Apostol Matei, fratele lui Iacov al lui Alfeu, a fost chemat la apostolie de la vamă. El a fost întâiul scriitor al vieţii lui Hristos, scriind Sfânta Evanghelie în limba evreiască. El a propovăduit pe Hristos în toată Etiopia şi în părţile mâncătorilor de oameni, unde, în cetatea ce se numea Mirmeni, a trecut muceniceşte din viaţa aceasta.

Sfântul Iacov al lui Alfeu, a fost fratele Sfântului Apostol Matei şi a propovăduit cuvântul lui Dumnezeu în diferite ţări şi la felurite popoare închinătoare de idoli. Deci, aducând la Hristos multe popoare, şi-a săvârşit pătimirea fiind răstignit pe cruce şi a fost numit "sămânţă dumnezeiască" de neamurile care se întorseseră.

Sfântul Apostol Iuda, fiul Sfântului Iosif logodnicul, teslarul din Nazaret, este numit de Luca "al lui Iacov", căci era fratele lui Iacov, întâiul episcop al Ierusalimului, care a fost numit "fratele Domnului". Iar de Matei şi de Marcu a fost numit Levi şi Tadeu. El a propovăduit pe Hristos în Iudeea, în Galileea, în Samaria, în Idumeea, în Arabia, în Siria şi în Mesopotamia. Iar în părţile Araratului el a fost spânzurat pe o cruce de lemn, de către închinătorii de idoli şi, fiind străpuns de săgeţi, şi-a dat sufletul său pentru Domnul.

Sfântul Apostol Simon, cel din Cana Galileei, la a cărui nuntă Iisus Hristos a prefăcut apa în vin, a fost numit Zilot, pentru râvna sa pentru Hristos Dumnezeu, şi a binevestit cuvântul mântuirii în Mauritania şi în Africa. Apoi, fiind răstignit de necredincioşi în Britania, şi-a dat duhul său în mâinile lui Dumnezeu.

Sfântul Matia, care s-a numărat în rândul Sfinţilor Apostoli, în locul lui Iuda vânzătorul, a propovăduit pe Hristos în Etiopia cea mai din afară, şi acolo suferind multe pătimiri, s-a sfârşit muceniceşte.

Sfântul şi Marele Apostol Pavel, care, mai târziu decât toţi, a fost chemat de sus de Domnul la apostolie, arătându-se vas ales al numelui lui Hristos, L-a propovăduit pe El înaintea neamurilor şi împăraţilor, începând de la Ierusalim până la Roma, fiind învăţător la multe popoare. El a fost ucis cu sabia de către împăratul Nero şi astfel şi-a sfârşit nevoinţa alergării sale. Acest sfânt Apostol, asemenea cu Sfântul Apostol Petru, se cinsteşte de Biserică ca cel care s-a ostenit mai mult decât alţi apostoli pentru buna vestire a lui Hristos.

Deci, chemând arhiereul şi voievodul la ei pe Petru, i-au zis: „Voieşti să te însoţim pe tine cu femeie?" Iar Petru a răspuns: „Stăpânii mei, eu am iubit credinţa aceasta sfântă şi pentru ea am lăsat toate şi m-am lăsat în voia lui Hristos Dumnezeul nostru, deci să fie şi acum voia Domnului şi a voastră". Atunci voievodul îndată i-a căutat lui o mireasă frumoasă din boieri şi l-a cununat cu ea însuşi arhiereul în biserica sobornicească. Iar voievodul a numit pe Petru frate al său şi avea către el mare dragoste, atât el cât şi feciorii lui. Şi a vieţuitPetru mulţi ani în legiuită însoţire cu cinste şi s-a făcut tată de fii. Încă şi tuturor săracilor şi scăpătaţilor le era tată, hrănind pe flămânzi, îmbrăcând pe cei goi şi ca un alt drept Iov, fiind ochiul orbilor şi piciorul şchiopilor. Şi plăcea Domnului prin păzirea cu dinadinsul a sfintelor lui porunci, ferindu-se de tot răul şi sârguin- du-se a împlini toată fapta bună.

Apoi, dezlegându-se de însoţirea trupească, s-a însoţit Domnului prin Duhul, întru rânduiala monahicească; căci a luat pe sine îngerescul chip al monahilor şi în acela s-a mutat către Domnul, fiind la adânci bătrâneţi. Astfel, Petru, fiul de împărat, a murit la Rostov. Deci cinstitul lui trup s-a pus în biserica Sfinţilor Apostoli cea zidită de el, şi preamărind Dumnezeu pe plăcutul Său, a făcut prin darul Său a se da tămăduiri bolilor la mormântul fericitului Petru. Şi chiar până acum se dau tămăduiri celor ce cu credinţă se apropie de moaştele lui, spre slava Domnului nostru Iisus Hristos, Celui împreună slăvit cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, Căruia de la toţi să-I fie cinste, închinăciune şi mulţumire în veci. Amin.

+) Sf Ier Ghelasie de la Râmeț

Pana in anul 1978 se stiau putine lucruri despre acest sfant traitor pe pamant romanesc, in stravechea manastire de la Ramet (jud. Alba), situata pe valea Geoagiului, intr-o pozitie geografica de un farmec cu totul aparte. Biserica veche a manastirii - lucrata din piatra si impodobita cu frumoase fresce - dateaza din veacul al XIV-lea. Prin anul 1762, din ordinul generalului austriac Bukow - trimisul imparatesei Maria Tereza - zeci de manastiri si schituri romanesti din Transilvania au fost arse, distruse cu tunurile sau prefacute in biserici parohiale. Intre acestea se numara si Rametul. A fost refacuta, dar in 1785 a fost distrusa din nou. Asa se face ca manastirea Ramet a fost inchisa si a ramas aproape pustie. Din cand in cand mai slujeau aici preoti din satele invecinate. Abia dupa realizarea unitatii noastre de stat, deci dupa 1918, s-au reluat traditiile vietii calugaresti.

Vietuitorii acestui sfant lacas de inchinare au aflat de la inaintasii lor ca aici, la Ramet, a trait, cu veacuri in urma, un monah cu viata imbunatatita, cu numele Ghelasie, pe care credinciosii din partea locului - cunoscuti sub numele de mocani - l-au cinstit ca sfant, din neam in neam, pana in zilele noastre. Se relateaza si azi unele din minunile savarsite de acest Ghelasie inca pe cand era in viata. Calugarii de aici - iar din 1955 incoace maicile -, pastreaza cu aleasa veneratie capul acestui "sfant" canonizat de evlavia populara, stiind ca el are darul vindecarii de boli si neputinte in popor. Iata cum a fost descoperit acest craniu. Prin anul 1925, in timpul unor mari inundatii, apele au scos la suprafata un craniu galben, frumos si cu mireasma placuta, care a ocolit biserica de trei ori pe apa, dupa care s-a oprit pe fereastra altarului. Tot atunci au fost gasite alte doua cranii. Preotul dintr-un sat invecinat, care slujea si la biserica manastirii, le-a ingropat in partea dreapta a bisericii.

In preajma izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial, s-a asezat la Ramet un calugar venit de la Muntele Athos (originar, insa, din partea locului), cu gandul de a reface aceasta straveche asezare monahala, adunand in jurul sau mai multi ucenici si incepand felurite lucrari de reparatii. Dar apele vijelioase venite de la munte sau iesite din pamant au dezgropat din nou cele trei cranii, despre care nimeni nu stia ale cui sunt.

S-a descoperit curand prin minune dumnezeiasca al cui era unul din ele, printr-o femeie de la manastirea Ramet, i-a spus staretului ca a vazut in vis un porumbel, care a indrumat-o la Ramet (de care nici nu auzise pana atunci si nu stia unde se afla), ca acolo sa se atinga de craniul gasit cu ani in urma, caci acela era al "Sfantului" Ghelasie si se va vindeca. Intr-adevar, savarsindu-i-se slujba maslului si atingandu-se de craniu, femeia s-a vindecat. Aceste fapte le marturisea ea insasi - venind mereu la manastire - pana in anii din urma, cand a trecut la cele vesnice. Iata cum s-a descoperit in chip minunat al cui era acest craniu, care de-acum inainte este socotit ca o parte din "moastele" acestui "sfant" Ghelasie.

O alta minune s-a savarsit cu o femeie cu numele Elisabeta dintr-un sat din Banat (Albina, jud. Timis), care venind la manastire si dandu-i-se spre sarutare moastele Sfantului Ghelasie, s-a indoit in sufletul ei de puterea acestora. Si indata i s-a umplut mana dreapta de un miros greu si nu mai putea nici sa o miste pentru a se inchina. Marturisindu-si pacatul, a stat trei zile si trei nopti in genunchi, in rugaciuni neincetate, rugand pe Dumnezeu sa o ierte. Rugaciunile ei si ale staretului i-au redat sanatatea si au inlaturat acel miros greu. Si aceasta femeie venea apoi mereu la manastire, rugandu-se la moastele sfantului si facand tuturor cunoscuta minunea care s-a savarsit cu ea insasi.

Tot in chip minunat s-a vindecat si un sectar din satul Cacova (jud. Alba), care, fiind paralizat, a fost adus la manastire, intr-un car cu boi. Rugaciunile lui si ale calugarilor i-au redat sanatatea, incat a plecat la casa lui singur. S-a reintors, cu toata familia lui, la dreapta credinta.

Cele transmise prin traditie, ca si aceste vindecari minunate, au fost intregite de cercetarile facute la Ramet de un grup de specialisti, in decembrie 1978. Cu acest prilej, s-a descoperit, in biserica manastirii, o inscriptie de mare insemnatate pentru intreaga noastra istorie nationala si bisericeasca. Este vorba de o inscriptie, redata in limba slavona, pe un al doilea strat de zugraveala, care consemna numele "arhiepiscopului" Ghelasie, al zugravului Mihul de la Crisul Alb si data de 2 iulie 1377. Din aceasta inscriptie se desprinde constatarea ca biserica era zidita cu mult inainte de anul 1377 - de vreme ce suntem in fata unui al doilea strat de pictura -, ca pictura din anul respectiv a fost realizata de un autohton cu numele specific romanesc de Mihul, de loc din Crisul Alb si ca tot atunci, in fruntea Bisericii ortodoxe din Transilvania se gasea arhiepiscopul Ghelasie, primul ierarh ortodox cunoscut cu numele in aceasta "tara" romaneasca.

Acest arhiepiscop nu putea fi altul decat calugarul Ghelasie, pe care poporul l-a cinstit ca "sfant", poate inca din timpul vietii. El va fi fost egumen al obstei de la Ramet, fiind ridicat apoi la stepena arhieriei. Isi va fi continuat viata tot la Ramet, departe de zgomotul lumii si dupa ce i s-a incredintat conducerea vietii duhovnicesti a tuturor romanilor transilvaneni. De altfel, nici n-ar fi putut sta in alt loc, caci numai cu cativa ani inainte, in 1366, din ordinul regelui Ludovic cel Mare al Ungariei, credinta ortodoxa a romanilor transilvaneni era scoasa in afara legii. Aici, la Ramet, va fi strans tineri la invatatura, pe care-i hirotonea apoi preoti pentru satele romanesti ale Transilvaniei, va fi rostit cuvinte de invatatura catre obstea dreptcredinciosilor crestini veniti la manastire - ca si astazi - din mari departari in zile de duminici si sarbatori, dar mai ales de ziua hramului acelui sfant asezamant, la Santamaria mare.

Atat stim acum despre Sfantul Ierarh Ghelasie. Nadajduim ca noi cercetari istorice, arheologice si epigrafice vor aduce cu timpul si alte date cu privire la viata si lucrarea lui duhovniceasca si culturala in mijlocul credinciosilor transilvaneni pe care i-a pastorit.

Tinand seama de viata sa aleasa, de minunile savarsite de "moastele"sale, ca si cinstirea de care se bucura din partea credinciosilor din Ardeal, la 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii noastre a hotarat sa se procedeze la "canonizarea" oficiala a acestui sfant autohton si trecerea numelui sau in calendarul ortodox. Canonizarea solemna s-a facut la Ramet la 29 iunie acelasi an. Pomenirea lui se va face la 30 iunie.

Sa ne rugam acestui sfant odraslit din neamul nostru, zicand: "Catre tine, Sfinte Ierarhe Ghelasie, inaltandu-ne gandurile, cu umilinta si cu caldura te rugam: cauta din inaltimea plina de slava a cerului si te milostiveste de suferintele, durerile, patimile, necazurile, amaraciunile si stramtorarile noastre. Si roaga pe Stapanul si Dumnezeul nostru cel ceresc, sa ne ierte pacatele pe care, cu stiinta si cu nestiinta, le savarsim neincetat, ca si pentru putina noastra dragoste fata de El si fata de aproapele nostru, rugandu-L sa fie pururea milostiv si iertator si sa indeparteze de la noi toata suferinta si durerea. Fii povatuitorul si indrumatorul nostru pe cararile cele necunoscute ale vietii, pentru ca, urmand pilda credintei si a dragostei tale fata de Hristos, sa ne invrednicim de darurile Sale si trecand din aceasta viata, sa ne bucuram impreuna cu tine si cu toti cei bineplacuti din veac ai Domnului, de Imparatia cea nesfarsita a cerurilor, ca acolo, inconjurati de cetele ingerilor, sa aducem marire, cinste si inchinaciune lui Dumnezeu Celui in Treime slavit, in vecii vecilor, Amin".

Duminica a doua după Rusalii - a Sfinților Români - Chemarea primilor Apostoli

Ev. Matei 5,14-16; 10,32-33, 17-18,22

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Voi sunteți lumina lumii. Nu poate o cetate aflată pe vârf de munte să se ascundă, nici nu aprind făclie și o pun sub obroc, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tătăl vostru Cel din ceruri. Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi și Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Iar de cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor și Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri. Feriți-vă de oameni, că vă vor da pe mâna soboarelor de judecată și în sinagogile lor vă vor bate cu biciul; la dregători și la împărați veți fi duși pentru Mine, spre mărturie lor și păgânilor; și veți fi urâți de toți pentru numele Meu, dar cel care va răbda până la sfârșit acela se va mântui.

Ap. Romani 2, 10-16

Fraţilor, mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu! Câţi, deci, fără lege au păcătuit, fără lege vor şi pieri; iar câţi au păcătuit în lege, prin lege vor fi judecaţi. Fiindcă nu cei ce aud legea sunt drepţi la Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea vor fi îndreptaţi. Pentru că, atunci când păgânii, care nu au lege, din fire fac ale legii, aceştia, neavând lege, îşi sunt lor înșişi lege; ceea ce arată fapta legii scrisă în inimile lor, prin mărturia conştiinţei lor şi prin judecăţile lor, care îi învinovăţesc, sau îi şi apără, în ziua în care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, după Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.

Predică la Duminica a II-a după Rusalii - a Sfinţilor Români - Pr. Ilie Cleopa

Harul lui Dumnezeu nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească și să conlucreze cu Harul sau să-l respingă.

Duminica a II-a după Rusalii - a Sfinţilor Români

“Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni“ (Matei 4, 19)

Iubiți credincioși,

Astăzi, când Sfânta Evanghelie vorbește de chemarea celor dintâi ucenici ai lui Hristos, am socotit de cuviință să vorbesc despre chemarea lui Dumnezeu adresată oamenilor.

Să știți că chemarea lui Dumnezeu este de multe feluri și cu multe planuri dumnezeiești. Uneori Dumnezeu cheamă la sine pe toți când zice: “Întoarceți-vă către Mine și veți fi mântuiți, voi cei ce locuiți cele mai îndepărtate meleaguri ale pământului. Eu sunt Dumnezeu tare și nu este altul“ (Isaia 45, 22). În alt loc zice: “Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28). Iarăși vedem că chemarea lui Dumnezeu este adresată mai ales celor păcătoși, după cuvântul care zice: “N-am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință“ (Marcu 2, 17; Luca 5, 32).

Mijloacele prin care Dumnezeu cheamă pe oameni la mântuire sunt felurite. Chemarea dumnezeiască cea mai mare și mai aleasă s-a făcut prin Iisus Hristos, după cum a proorocit Isaia, zicând: “Neamurile care nu Te știau pe Tine Te vor chema și popoarele care nu Te cunoșteau la Tine vor alerga“ (Isaia 55, 5). Sau când zice: “Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ, îi voi trage pe toți la Mine“ (Ioan 12, 32). Zice și marele Apostol Pavel: “Prin Care am luat har și apostolie, ca să aduc, în numele Său, la ascultarea credinței, toate neamurile, între care sunteți chemați și voi ai lui Iisus Hristos“ (Romani 1, 5-6). Chemarea oamenilor la mântuire se face prin Duhul Sfânt cu multă răbdare, după mărturia care zice: “Și Tu i-ai îngăduit pe ei ani mulți și le-ai deșteptat luarea-aminte prin Duhul Tău și prin proorocii Tăi, dar ei nu și-au plecat urechea“ (Neemia 9, 30).

Dumnezeu cheamă pe oameni la pocăință și prin prezența zidirilor Sale căci zice: “Cerurile spun slava lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria“ (Psalm 18, 1).

Mulți oameni înțelepțiți de Dumnezeu, văzând frumusețea și armonia minunată a zidirilor, au ajuns la cunoașterea Ziditorului a toate, căci întreaga creație mărturisește că este opera mâinilor lui. Aceasta o spune și Sfântul Apostol Pavel zicând: “Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire, așa ca ei să fie fără cuvânt de apărare“ (Romani 1, 20). Iar Solomon zice: “Căci din mărimea și frumusețea făpturilor poți să cunoști bine, socotindu-te, pe Cel ce le-a zidit“ (Înțelepciunea lui Solomon 13, 5).

Este încă o chemare a lui Dumnezeu după alegere, cum spune Sfântul Pavel: “Pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceștia i-a și chemat și pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptat; iar pe care i-a îndreptat, pe aceștia i-a și preaslăvit“ (Romani 8, 30). Dar să nu înțelegem greșit, că Dumnezeu pe care mai înainte i-a hotărât pe aceștia i-a chemat și i-a îndreptat. Această chemare după alegere nu o face Dumnezeu fără voia omului. El fiind Atotștiutor și cunoscător de inimi, cheamă pe aceia care sunt vrednici de chemare, adică pe acei pe care mai înainte îi vede că vor voi să-I urmeze și să facă poruncile Lui, pentru că Dumnezeu nu mântuiește pe om fără de om, fără voința lui. Dumnezeu voiește, “ca toți oamenii să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină“ (I Timotei 2, 4).

Harul lui Dumnezeu nu silește pe nimeni. Oamenii au libertatea să-l primească și să conlucreze cu Harul sau să-l respingă. Cei dintâi se mântuiesc, ceilalți nu. Auzi ce zice: “Iată stau la ușă și bat. De va auzi cineva glasul Meu și va deschide ușa, voi intra la el și voi cina cu el și el cu Mine“ (Apocalipsa 3, 20). Așadar, să înțelegem că deși oamenii nu se pot mântui singuri, ci prin Har, totuși mântuirea lor atârnă de libertatea lor, ca să lase să pătrundă Harul lui Dumnezeu întru ei sau nu, și să se mântuiască sau nu. Deci, să se știe clar că “Dumnezeu mântuiește sau osândește pe oameni, după faptele lor“ (Psalm 61, 11; Înțelepciunea lui Isus Sirah 35, 22; II Regi 3, 39; Iona 4, 11; Pilde 24, 12; Ieremia 32, 19; Iezechiel 33, 20; Romani 2, 6). Vederea de mai înainte a lui Dumnezeu nu înrâurește libertatea oamenilor.

Am însemnat aceasta aici pentru a ști că chemarea și alegerea oamenilor spre mântuire, nu se face de Dumnezeu fără voia lor, după cum afirmă unii. Marele Apostol Pavel ne spune: “Rugați-vă să fiți vrednici de chemarea voastră“ (II Tesaloniceni 1, 11) Cu alte cuvinte ne spune să nu fim nepăsători față de chemarea lui Dumnezeu, ci să unim voia noastră cu voia Lui și să lucrăm cu frică și cutremur la mântuirea noastră, precum ne învață același mare Apostol (Filipeni 2, 12; I Corinteni 15, 10; Matei 5, 17).

Dar la ce cheamă Dumnezeu? La această întrebare vom răspunde cu cuvintele dumnezeieștii Scripturi. Dumnezeu ne cheamă la pocăință (Matei 9, 13; Marcu 2, 17; Luca 5, 31-32); Dumnezeu ne cheamă la împăcare cu El (Isaia 27, 5; II Corinteni 5, 20); Dumnezeu ne cheamă la sfințenie (Romani 1, 7; I Corinteni 1, 2; I Tesaloniceni 4, 7; I Petru 1, 15); Dumnezeu ne cheamă de la întuneric la lumină (Fapte 26, 18; I Petru 2, 9); Dumnezeu ne cheamă din moarte la viață (Ioan 5, 24); Dumnezeu ne cheamă la pace (I Corinteni 7, 15; Coloseni 3, 15); Dumnezeu ne cheamă la cuminecarea cu Hristos (I Corinteni 1, 9); Dumnezeu ne cheamă la slava cea veșnică a lui Hristos (Romani 8, 29-30; II Tesaloniceni 2, 14); Dumnezeu ne cheamă la mântuirea de veci (Evrei 9, 15) Dumnezeu ne cheamă la Împărăția și slava Lui (I Tesaloniceni 2, 12); Dumnezeu ne cheamă la viața cea veșnică (I Timotei 6, 12).

Iată, iubiți credincioși, la câte fericiri și bunătăți veșnice ne cheamă pe noi Bunul nostru Dumnezeu. Oare câtă datorie avem noi păcătoșii, a-L iubi și a-L asculta pentru a dobândi atâtea nenumărate bunătăți și fericiri, la care El ne cheamă din a lui nemărginită milă și bunătate fără de asemănare!

În cele ce urmează să vedem ce rele îi așteaptă pe acei care resping chemarea lui Dumnezeu. Cei care resping chemarea lui Dumnezeu se depărtează de harul Lui (Iezechiel 3, 27; 12, 2-5; Matei 10, 14; Luca 9, 5; 10, 10-14). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la orbire duhovnicească (Fapte 28, 24-27; Romani 1, 21; 11, 7-10). Cei ce nu ascultă și resping chemarea lui Dumnezeu ajung la rătăcire (Isaia 66, 4; II Tesaloniceni 2, 10-11). Cei ce resping chemarea lui Dumnezeu se vor pedepsi vremelnic (Isaia 65, 12; Ieremia 6, 16); cei ce resping chemarea lui Dumnezeu ajung la depărtare de El (Romani 1, 24; 1, 32).

Iubiți credincioși,

Până aici v-am vorbit despre chemarea, în general, pe care o face Dumnezeu către tot omul, căci nu este om care să nu aibă pe pământ o chemare dumnezeiască. Însăși nașterea noastră trupească, adică chemarea din neexistență la viață este o chemare a lui Dumnezeu, căci nimeni nu se naște fără voia și pronia Lui. Apoi fiecare om este chemat sau rânduit de sus să aibă un rol, o menire în viața aceasta. Unul este chemat să fie tată sau mamă de copii. Altul este chemat să lucreze cu mâinile sau cu mintea, să îngrijească pe bolnavi, să învețe și să educe pe oameni, să conducă popoare, să facă opere de binefacere, să slujească într-un fel societatea în care trăiește.

Pe lângă această chemare firească, Dumnezeu adresează fiecărui om și o chemare duhovnicească, de a cărei împlinire sau respingere depinde mântuirea sau osânda noastră. Astfel Dumnezeu ne cheamă la credință, la pocăință, la rugăciune, la împlinirea faptelor bune, la o adevărată trăire în Hristos, adică la sfințenie și desăvârșire, după cuvântul Sfântului Duh care zice: “Fiți sfinți, precum și Eu sunt sfânt! Fiți sfinți, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt“ (Levitic 19, 2; 11, 44).

Dar Dumnezeu cheamă pe unii oameni cu viață sfântă la împlinirea unei misiuni dumnezeiești speciale, mult mai înalte pe pământ. Așa au fost chemați și aleși în Vechiul Testament regii și profeții, iar în Noul Testament apostolii, episcopii, preoții, mucenicii și toți sfinții.

În Sfânta Evanghelie de astăzi ni se vorbește despre chemarea primilor patru apostoli. “Pe când umbla Iisus pe lângă Marea Galileei a văzut doi frați, pe Simon ce se numește Petru și pe Andrei, fratele lui, care aruncau mreaja în mare, căci erau pescari. Și le-a zis: Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni. Iar ei, îndată lăsând mrejele au mers după El. De acolo mergând mai departe, a văzut alți doi frați pe Iacob al lui Zevedeu, și pe Ioan fratele lui, în corabie cu Zevedeu, tatăl lor, dregându-și mrejele și i-a chemat. Iar ei, îndată lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după El“ (Matei 4, 18-22).

Erau multe corăbii cu pescari galileeni pe mare, dar Hristos Mântuitorul lumii numai pe unii i-a chemat la Sine, pentru această chemare și misiune dumnezeiască, de a-I fi martori ai Învierii, apostoli și propovăduitori ai Sfintei Evanghelii “până la marginile pământului“.

I-a chemat dintr-o corabie pescărească în altă corabie, duhovnicească. Din corabia grijilor pământești, în corabia Duhului Sfânt, care este Biserica pe care avea s-o întemeieze Hristos. Până la această chemare, cei patru ucenici își împlineau chemarea cea dintâi, lucrând cu mâinile lor ca să trăiască. Acum însă au fost chemați și aleși de Fiul lui Dumnezeu ca să fie pescari ai lumii, "vânători de oameni", vestitori ai Sfintei Evanghelii, întemeitori ai Bisericii lui Hristos pe pământ. Aceasta este o chemare cu totul dumnezeiască, rânduită la anumite vremi și adresată numai celor sfinți și aleși, pentru a conlucra prin harul Duhului Sfânt la descoperirea voii lui Dumnezeu și la mântuirea oamenilor.

N-a chemat Hristos la apostolat, nici oameni bogați, nici învățați, nici cunoscuți și cinstiți. A chemat pescari, oameni săraci și fără învățătură, oameni smeriți și curați la suflet, ca să smerească pe cei mândri, să mustre pe cei necredincioși și să ridice pe cei căzuți în întunericul necunoștinței de Dumnezeu. I-a chemat Hristos la sine goi, cerându-le să se lepede de cele pământești, de avere, de rude, de prieteni, de trufia acestei vieți și să-I fie ucenici, apostoli, mărturisitori și împreună lucrători la înnoirea lumii. A chemat Hristos pe cei mai smeriți și curați la suflet, dezbrăcați de toate grijile trecătoare, ca să-i poată fi ucenici credincioși gata să-și dea viața pentru El.

Vedeți pe cine cheamă și alege Hristos? Vedeți ce fel de chemare le face și ce le promite? Vă voi face vânători de oameni! Nu le promite averi și cinste pe pământ. Ci, dimpotrivă, le spune cu alt prilej că veți fi urâți de toți oamenii pentru numele Meu. Iar cei patru ucenici galileeni nu se tem, nu se împotrivesc Duhului Sfânt, nici nu se duc mai întâi la ai lor să-și ia rămas bun, ci “îndată, lăsând corabia și pe tatăl lor, au mers după“ El (Matei 4, 22). Vedeți ascultare fără condiții? Vedeți credință simplă și curată la cei de jos? Vedeți lepădare de sine la apostoli? Părăsesc hotărâți toate și intră cu curaj în școala lui Hristos, cea mai înaltă școală din toată lumea și din toate timpurile.

Aici aveau să învețe Petru și Andrei, Iacob și Ioan și ceilalți ucenici, episcopi și preoți, tainele credinței în Dumnezeu, puterea rugăciunii, adâncul smereniei, tăria blândeții, înțelepciunea Duhului, râvna apostoliei și îndrăzneala mărturisirii evangheliei lui Hristos. Aici aveau să învețe cea mai înaltă teologie a Duhului Sfânt și meșteșugul vânării sufletelor omenești. Căci nimic nu este mai greu decât să câștigi suflete pentru împărăția cerurilor. Nimic nu este mai greu pentru slujitorii Bisericii lui Hristos, decât să transforme sufletele oamenilor. Adică să facă din răi, buni; din necredincioși creștini adevărați; din desfrânați și bețivi, oameni pocăiți; din pescari, ucenici și din fricoși, mărturisitori și mucenici.

Apoi vedeți că apostolii și slujitorii Evangheliei nu se cheamă și nu se aleg singuri. Ci Domnul îi cheamă, îi alege, îi învață, îi întărește suflă peste ei Duhul Sfânt și numai după aceea îi trimite să vestească cuvântul mântuirii în toată lumea. Fără o asemenea chemare, fără vocație pentru preoție, fără o viață sfântă, curată și plăcută lui Dumnezeu, nimeni să nu îndrăznească să intre în preoție și să slujească cele sfinte în biserică, cu nevrednicie, ca nu cumva și pe sine să se osândească și pe credincioși să-i smintească și să-i piardă. Iar chemarea pentru preoție o poate descoperi numai duhovnicul în scaunul de spovedanie.

Din Evanghelia de astăzi vedem că nici predicatorii sectelor și a tot felul de grupări religioase nu au chemare și o alegere specială. Căci nimeni nu i-a chemat, nimeni nu i-a sfințit suflând peste ei harul Duhului Sfânt, nimeni nu i-a trimis în lume să predice după mintea lor Evanghelia mântuirii. De aceea, nu trebuie să ascultăm decât de adevărații preoți și slujitori ai Bisericii lui Hristos, care sunt urmașii direcți ai Sfinților Apostoli, prin hirotonie canonică, adică prin punerea mâinilor episcopilor și rânduiți ca preoți în satele și bisericile ortodoxe.

Iubiți credincioși,

Dacă toți avem o chemare și o misiune de la Dumnezeu pe pământ, să vedem ce chemare anume avem fiecare dintre noi și dacă ne-o împlinim cum trebuie cu adevărat. Cei mai mulți credincioși sunteți căsătoriți și aveți familie și copii. Vă împliniți cum se cuvine datoria de creștini ortodocși și cea de părinți? Veniți regulat în sărbători la biserică? Vă rugați acasă cu copiii dumneavoastră? Vă spovediți regulat în sfintele posturi? Iertați pe cei ce v-au supărat? Aveți smerenie, credință tare în Dumnezeu și răbdare în necazurile vieții? Vă împliniți datoria de soți, născând copii, așa cum ați făgăduit-o la cununie, nu îi ucideți? Vă creșteți copiii în frică de Dumnezeu, sau îi lăsați de capul lor?

Iată câte întrebări se pun celor căsătoriți, de la care Dumnezeu așteaptă tot atâtea răspunsuri. La fel și cei necăsătoriți, văduvele și bătrânii sunt întrebați de Hristos dacă merg regulat la biserică, dacă duc viață curată, dacă se roagă și citesc cărți sfinte, dacă se spovedesc și se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului.

Astăzi, mai mult ca oricând, ne cheamă Hristos la pocăință, la biserică, la faptele bune care ne aduc bucuria mântuirii. Fiecare dintre noi să ne deschidem inima, pentru Dumnezeu, pentru Evanghelie, pentru o viață creștinească mai înaltă, mai curată, cât mai sfântă. Apoi să ne cercetăm dacă am făcut, sau nu, măcar o parte din sfintele noastre datorii creștinești, dacă ne-am împlinit menirea pentru care am fost creați.

Să rugăm pe Mântuitorul să ne lumineze și să ne ajute a ne împlini cu sfințenie marea noastră chemare de creștini și fii ai Bisericii lui Hristos. Amin.

ARTE 30 Iunie

INVITAȚIE LA OPERĂ 30 Iunie

Cu Octav Enigărescu

INVITAȚIE LA OPERETĂ 30 Iunie

Mamzelle Nitouche (1977 TV-film, opereta):

INVITAȚIE LA BALET 30 Iunie

Cu Pina Bausch, balerină și coregrafă germană

MUZICĂ 30 Iunie

Giovanni Maria Sabino

Anton Arenski, compozitor, pianist şi dirijor rus

Paul Constantinescu

Paul Constantinescu - Toccata (1951):

June Valli, cântăreaţă americană

Dave Van Ronk, folkist american (Ragtime Jug Stompers).

Larry Hall, cântăreţ american

Larry Henley, vocalist american (Newbeats).

Eddie Rambeau (Edward Flurie), cântăreţ şi compozitor american

Gene Cotton, cântăreţ şi compozitor american

Glenn Shorrock, vocalist şi compozitor britanic (Little River Band).

Billy Brown, cântăreţ american

Theo Klouwer, baterist olandez (Cats).

The Cats:

Stanley Clarke, basist şi compozitor american de jazz (Return To Forever, Animal Logic).

Animal Logic - Animal Logic:

Andy Scott, chitarist britanic (Sweet).

Andy Scott's SWEET LIVE! Full album 1996

Stefan Zauner, cântăreţ, pianist şi compozitor german

Yngwie J. Malmsteen, chitarist suedez

ÎNREGISTRĂRI NOI:

RUSSIAN TRADITIONAL MUSIC - Greatest hits . Seleccion de Cecil Gonzalez

Instrumentales de ORO (LO MEJOR DE LO MEJOR) - Musica Para La Vida

2 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita 🎷 JAZZ!!!

POEZIE 30 Iunie

Gheorghe Bengescu-Dabija

Biografie

Gheorghe Bengescu-Dabija (30 iunie 1844, Bucureşti - 13 ianuarie 1916, Bucureşti) este un dramaturg. Este fiul austriecei Louise Galviny von Uffmann şi al lui Titus Bengescu. Cognomenul Dabija şi l-a adăugat după căsătorie. A făcut studii militare în Franţa, intrând apoi în armata română, unde ajunge la gradul de general. Membru al Junimii încă din 1868, a colaborat la „Convorbiri literare" timp de aproape două decenii.

Debutează în 1870, când i se joacă piesa Amorul unchiului, prelucrare după E. Sue. A tradus libretele câtorva dintre cele mai apreciate operete din epocă. Astfel, în 1875, ajutându-l pe Edgar Th. Aslan să înjghebeze primul spectacol românesc de operetă, el traduce libretele operetelor Fata mamei Angot de Ch. Lecocq şi Princesa de Trebizund de judeţul Offenbach. Tot atunci, a tălmăcit libretul operetei Girofle-Girofla de Ch. Lecocq.

În 1880, a transpus în româneşte libretul scris de Fr. Zell şi R. Gene pentru opereta Fatiniţa a lui Fr. Suppe. A mai tradusCorabia Salamandra de Ch. de Livry, Deforges şi A. de Leuven, Domnu' Choufleury de Saint-Remy şi Martira de A. d'Ennery şi Ediţia Tarbe Des Sablons. Fără a avea strălucire, tălmăcirile sale sunt plastice şi scutite de prezenţa unor neologisme stridente, în anul 1896, a tradus Macbeth de Shakespeare. Bengescu-Dabija este şi unul dintre întemeietorii operetei naţionale româneşti.

Dacă libretul scris de el în 1876 pentru opereta Scaiul bărbaţilor nu a avut succes, în schimb, cu Olteanca (1880), a cărei muzică a fost compusă de G. Otremba şi Ediţia Caudella, Bengescu-Dabija îşi leagă numele de începuturile operetei româneşti. Libretul are la bază o piesă franceză care a inspirat şi nuvela lui N. Gane Două nebunii, dar prelucrarea este atât de iscusită, încât textul emană un incontestabil specific autohton, evident în intrigă şi atmosfera de şezătoare. În 1893, a scris libretul pentru o nouă operetă, Insula florilor, pe muzică de M. Cohen-Lânaru.

Bengescu-Dabija a fost şi un dramaturg prolific. Ca autor de piese originale, a debutat în 1871 cu O palmă la bal mascat,reuşită comedie de situaţii, publicată în „Convorbiri literare". A doua piesă a lui Bengescu-Dabija, Radu III cel Frumos, preia subiectul dintr-o nuvelă istorică a lui N.D. Popescu, fără a reuşi să depăşească mediocritatea modelului. Cucoana Nastasia Hodoronc se înscrie printre cele mai reuşite comedii româneşti de moravuri din secolul al XIX-lea. Îmbrăcată în haina vodevilului, satira este îndreptată împotriva micii boierimi şi a parveniţilor. Se distinge personajul titular, o variantă mahalagească a Chiriţei lui V. Alecsandri.

În istoria dramaturgiei româneşti, Bengescu-Dabija a rămas cunoscut mai ales ca autor al piesei Pygmalion, regele Feniciei,a cărei premieră, în februarie 1886, a constituit un adevărat triumf. Subiectul a fost împrumutat din Les Aventures de Telemaque de Fenelon. Personajele sunt înrobite unei singure trăsături de caracter, sub impulsul căreia acţionează aproape orbeşte. Acţiunea stă sub semnul destinului eroilor, iar impresia pe care o produce este puternică. Condusă foarte strâns, fără scene de prisos, intriga face totuşi concesii spectaculosului, ca, de altfel, întregul limbaj al piesei, orientat către declamaţia pompoasă.

A doua tragedie, Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei (1894), a împrumutat subiectul din romanul lui Flaubert,Salammbo. Încercând să compună o piesă de meditaţie, autorul nu realizează decât o firavă însăilare de monologuri. Ceva mai reuşită, Silvina Doamna (1897) reia subiectul unei piese mai vechi, Despina, reprezentată cu peste 20 de ani mai înainte. Prefigurare a Doamnei Clara din Vlaicu-Vodă a lui Al. Davila, eroina continuă şirul unor personaje tradiţionale ale teatrului românesc, precum Vidra din Răzvan şi Vidra de B.P. Hasdeu sau Carmina din Despot-Vodă de V. Alecsandri. Bulevardieră este Crimă sau virtute (1901). Ultima piesă, Mustrare de cuget (1913), e o reuşită idilă în mediu rustic,Bengescu-Dabija realizând aici un tablou de un pitoresc robust, susţinut de un dialog vivace, cu replici iuţi.

Opera

• Radu cel Frumos, Iaşi, 1875;

• Olteanca, Iaşi, 1880;

• Pygmalion, regele Feniciei, Bucureşti, 1886;

• Amilcar Barca, generalisim al Cartaginei, Bucureşti, 1894;

• Cuminţenia fetelor, Bucureşti, 1894;

• Criza şi armata, Bucureşti, 1901;

• Mustrare de cuget, Bucureşti, 1913.

Traduceri

• Ch. Nuitter şi E. Trefeu, Princesa de Trebizund, Iaşi, 1875;

• Clairville, P. Siraudin şi Koening, Versuri din „Fata mamei Angot", Iaşi, 1875.

Alexandru Grigore

Biografie

GRIGORE Alexandru, se naste la 1 sept. 1940, comuna Filfani. judetul Arges - moare in 30 iun. 1981, Bucutesti.
Poet.

Fiul lui loan Grigore si al Constantei (n. Vasilescu).

Liceul la Pitesti (terminat in 1957); Facultatea de Filologie a Univ. din Bucuresti (licentiat in 1965). A debutat cu versuri in Luceafarul (1968); debut editorial cu Tagade (1970), urmat de volum Ceremoniile (1978).

Colaboreaza la Viata Romaneasca, Luceafarul. Romania literara etc. A publicat, pe linga poemele orig., traduce din Evtusenko, Ma-iakovski si Blok. inainte de moarte, pregatise pentru tipar volum de versuri La marginea imparatiei, aparut postum (1983).

Intr-o latura definitorie a liricii sale, Alexandru Grigore descinde din Bacovia. Atit de evidenta este, pe alocuri, afinitatea, incit un text (Colocviu) are aspectul unei replici la cunoscutele versuri din Decembre. „Replica" este perfect autonomizata estetic, apropierile ce se pot face dovedind nu o traditionala influenta literara, ci exploatarea independenta a aceluiasi filon liric.

„Golul" coroziv, capabil sa erodeze pina la surpare sufletul poetului, corespunde - in Colocviu -pustiului amenintator din poezia bacoviana. Atmosfera liricii simboliste a fost filtrata prin sensibi litatea unui Fundoianu, ale carui Privelisti au un ecou neasteptat intr-o antologica Elegie in alb. Daca primele versuri ale poemului reinvie, dupa decenii, tonul lui Fundoianu", celelalte contureaza universul liric al lui Alexandru Grigore Teama, nelinistea, tacerea sint definitorii pentru acest univers amenintat permanent de „golul" amintit, care nu este un vid, ci mai degraba domeniul necunoscutului, infricosator tocmai prin tainele pe care le ascunde.

El devine, prin aceasta, misterios si amenintator, atragind totusi, precum frumoasele ciuperci mustind de otravuri necrutatoare. Obsesia fundamentala a artistului este somnul, lucru evident indeosebi in volumele Ceremoniile (1978) si La marginea imparatiei (1983). Somnul este opus de catre poet ratiunii si cuvintului. in al treilea volum se face chiar o referire semnificativa la „somnul de molusca", intreaga evolutie biologica anterioara aparitiei gindirii fiind pusa sub semnul somnului.

Sub acelasi semn este asezata, in Ceremoniile, si dezvoltarea umana pina la maturitate, artistul vorbind despre „somnul de aur al copilariei" care preceda, in mitologia interioara a poetului, manifestarile specific umane: gindirea si rostirea.

De aceea, in acest univers liric disparitia este echivalata cu adormirea gindirii si cu tacerea. Somnul ii apare poetului drept domeniu al latentelor, in el salasluind idealurile si, deopotriva, angoasele, asa cum in clopote dorm sunete grave, adinci (Alexandros).

Pentru Alexandru Grigore , poetul este constiinta pururi treaza a colectivitatii in mijlocul careia traieste. O constiinta care poseda arma cea mai eficace impotriva somnului: sunetul articulat, cuvintul.

Simbolul triumfului vietii asupra letargiei preconstiente sau asupra mortii ii pare logosul. inca din primul volum, cuvintul la obsedat pe Alexandru Grigore , fascinindu-l si amenintindu-l totodata. Obsesia a generat respect impletit cu teama; este vorba insa, in mod paradoxal poate, de o obsesie cathartica, dat fiind ca suprema (si permanenta) speranta este logosul distrugator al tacerii, asociata cu anorganicul, cu vietuirea neconstienta si cu moartea.

OPERA:
Tagade, Bucuresti, 1970;
Ceremoniile, Bucuresti, 1978;
La marginea imparatiei, postfata de M. Scarlat, Bucuresti, 1983.

REFERINTE CRITICE:
L. Ulici, in Contemporanul, nr. 46,1970;
H. Badescu, in Steaua, nr. 2.1971;
A. Popescu, in Tribuna, nr. 8,1971;
Lucia Fenesan, in Viata Romaneasca, nr. 8, 1971;
D. Laurentiu, in Luceafarul, nr. 8, 1971;
D. Al. Condeescu, ibidem, nr. 21, 1979;
Florenta Albu, in Viata Romaneasca, nr. 10, 1979;
Eugenia Tudor Anton, in Romania literara, nr. 15, 1983.

Şi tu aştepţi încă de la naştere

Desigur, pe toate drumurile
de-o moarte frumoasă se moare
iată vînzătorii de pămînt strigîndu-ne
prin pieţele publice numele
iată morţiidinaintea amiezii
îşi spală faţa pentru întoarcere
iată morţi frumoşi, iată
cea mai dreaptă seninătate.
Şi creanga morţilor tăi
se răsuceşte în pămînt
murind pentru a doua oară
şi tu porţi golul lor
prin lume încă de la naştere
şi tu aştepţi încă de la naştere
şi încerci să uiţi
cum se moare de unul singur.

(din volumul "La marginea împărăţiei"-Cartea Românească/colecţia Hyperion/1983)

TEATRU/FILM 30 Iunie

Revizorul de N V Gogol

Revizorul (Teatru radiofonic) – comedie: http://youtu.be/MdpCKJsT4ZI.