MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU

MIERCURI 23 OCTOMBRIE 2019

PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni! Să ne rugăm Domnului pentru o zi binecuvântată de Miercuri! Doamne ajută!

De câteva zile nu am mai postat materialele în grupurile mele tematice dinlipsa timpului necesar.

Caut prieteni care vor și pot să mă ajute în distribuirea acestor materiale în grupurile mele tematice. Pentru aceasta trebuie să fie membri ai acestor grupuri! Mulțumesc!

ISTORIE PE ZILE 23 Octombrie

Evenimente

·         42 î.Hr.: În cea de a doua bătălie de la Philippi armata condusă de Marcus Junius Brutus este înfrântă de forțele lui Marc Antoniu. Brutus se sinucide. Politicianul roman a beneficiat de o educatie aleasa la Atena si a fost prieten cu Cicero care I-a dedicat o parte din lucrarile sale. Marcus Iunius Brutus a fost printre cei care au conspirat impotriva lui Iulius Cezar. Impreuna cu Cassius Longinus,el a pus la cale complotul  care s-a incheiat cu asasinarea lui Cezar in 15 martie 44 i. Hr.,ambii dorind reinstaurarea republicii. După asasinarea lui Cezar, Brutus si Cassius (cei doi conspiratori principali cunoscuți și sub numele de Liberatores), au părăsit Italia și au luat sub control toate provinciile din est (din Grecia și Macedonia până în Siria) și regatele aliate din răsărit. La Roma cei trei lideri (Antoniu, Octavian si Lepidus), care controlau aproape toată armata romană din vest, au strivit opoziția Senatului și, în noiembrie 43 î.Hr., au format al doilea Triumvirat. Moartea dictatorului roman a dus la izbucnirea luptei pentru putere, iar Brutus a mers in Peninsula Balcanica  a format o puternica armata in  Balcani, care sa il ajute sa dobandeasca conducerea statului roman, insa in toamna anului 43 i. Hr. a fost declarat dusman al statului, alaturi de Cassius Longinus.In urma infrangerii in batalia de la Philippi, Brutus s-a sinucis, moartea sa transformandu-l intr-un simbol al luptei impotriva tiraniei.

·         424: Valentinian al III-lea (Flavius Placidius Valentinianus), a fost numit caesar în Constantinopol si apoi proclamat imparat al Imperiului Roman de Apus la 23 octombrie 425,la varsta de doar 6 ani. A fost fiul lui Constantiu al III- lea și al Gallei Placida – fiica împăratului Teodosiu I și nepoata împăratului Valentinian I.
S-a nascut la 2 iulie 419 la Ravenna si a murit asasinat la 16 martie 455 la Roma. În timpul domniei sale, criza statului se agravează, Africa de Nord, Britannia, Pannonia se desprind de sub autoritatea imperiului. Pe Campiile Catalunice (451), într-una dintre cele mai mari bătălii ale antichității, armata romană comandată de Aetius, cu contingente vizigote, france, burgunde, alane, obține o ultimă victorie, forțând retragerea hunului Attila și a aliaților săi din Gallia. La 6 luni după ce l-a ucis cu mâna sa pe Aetius, Valentinian este, la rândul său, asasinat de un partizan al acestuia. Cu el se sfârșește dinastia teodosiană.

·         502: Sinodul de la Palmaris pune capăt schismei dintre papa Simachus și antipapa Laurentius.

·         1086:  În bătălia de la az-Zallaqah, armata condusă de Yusuf ibn Tashfin înfrânge forțele castelane conduse de regele Alfons al VI-lea

·         1295: Este semnata la Paris Vechea Alianta (Auld Alliance) intre Scotia, Franta si Norvegia, impotriva Angliei. Tratatul prevedea ca in cazul in care una din tarile semnatare era atacat de Anglia, celelalte sa invadeze Anglia.

·         1443: Este executata decoratia murala a Bisericii ortodoxe de la Densus (jud. Hunedoara) de catre Stefan, primul pictor muralist român cunoscut. Biserica este una dintre cele mai vechi biserici de rit bizantin din Romania, fiind construită în sec.XIII, pe ruinele unei construcții din antichitate (sec.IV), din pietre romane fasonate aduse din ruinele Ulpiei Traiana Sarmisegetusa din apropiere. Din 1991 este pe lista de monumente propuse pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Marele istoric Nicolae Iorga a numit biserica “fără pereche în toată românimea”.

·         1456: A murit Ioan de Capistrano, călugăr şi teolog franciscan, canonizat de biserica catolica; (n. 1386).După caderea Constantinopolului sub stapanirea turceasca, ajuns la venerabila vârstă de 70 de ani, a fost trimis de Papa Calixtus al III-lea să propăvăduiască o cruciada antiotomana la Dieta de la Frankfurt, in anul 1454. A reușit să adune o armată care în vara anului 1456, avându-l pe Capistrano drept comandant al unui contingent, l-a ajutat pe Ioan Huniade să-i învingă pe turci în batalia de la Belgrad , asediat de forțele sultanului Mehmed al II-lea. A murit de ciuma la câteva săptămâni după victorie.

·         1520: Carol Quintul a fost încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman, la Aachen (1520-1556).

·         1641: Revoluția catolicilor din Irlanda

·         1642: Bătălia din Edgehill este prima confruntare în Războiul Civil Englez.

·         1694: Forțele americane conduse de Sir William Phipps nu reușesc să cucerească Quebecul.

·         1707: Prima ședință a parlamentului Regatului Unit al Marii Britanii.

·         1739: Războiul lui Jenkins: Marea Britanie declară război Spaniei

·         1864: Războiul Civil American - Bătălia de la Westport: forțele americane conduse de generalul Samuel R. Curtis înfrâng forțele confederate conduse de generalul Sterling Price.

·         1870: Războiul franco-prusac  - asediul orașului Metz conduce la victoria decisivă a forțelor prusiene.

·         1911: Pentru prima oară un avion este folosit în război: un avion italian decolează din Libia pentru a survola liniiele inamice în războiul turco-italian.

·         1912: Primul război balcanic - Bătălia de la Kumanovo: prima bătălie între Imperiul Otoman și Regatul Sârb.

·         1915: 25.000 de femei au mărșăluit prin New York, solicitând astfel autorităților dreptul de a vota. Mișcarea sufragetelor a reprezentat o mișcare de emancipare a femeilor din Anglia de la începutul sec. XX, al cărei scop a fost obținerea drepturilor politice pentru femei, în principal dreptul de vot. una dintre persoanele marcante fiind Emmeline Pankhurst. În SUA, miscarea feminista s-a dezvoltat din miscarea anti-sclavagista (abolitionista), la care se raliase un numar neobisnuit de mare de femei. Aceste femei trebuiau sa-si apere revendicarile mai ales in fata bisericii, dar si in cea a ideilor preconcepute formulate de abolitionistii barbati. Tipic pentru miscarea feminista din SUA este faptul ca aici femeile albe au luptat alaturi de cele de culoare. Miscarea feminista pentru dreptul la vot a fost reprezentata de doua structure associative, „National Woman Suffrage Association” (NWSA) si „American Woman Suffrage Association” (AWSA), organizatii care mai tarziu au fuzionat. In SUA, femeile au capatat drept de vot deplin in anul 1920.

·         1916: Primul Razboi Mondial – Începe batalia de la Târgu Jiu, în care cade la datorie generalul roman Ion Dragalina. Aici s-a remarcat pentru prima oara legendara Ecaterina Teodoroiu, supranumita “Eroina de la Jiu”.

·         1940: Adolf Hitler se întâlnește cu Francisco Franco în Hendaye, Franța, să-l convingă pe acesta să intre în Al Doilea Război Mondial de partea Puterile Axei.

·         1941: Al doilea război mondial: Masacrul de la Odesa

·         1942: Al doilea război mondial: Începe Bătălia de la El Alamein, Egipt care se sfârșește pe 3 noiembrie cu victoria Aliaților

·         1942: Al doilea război mondial: Bătălia pentru Henderson Field începe în campania Guadalcanal.

·         1944: Al doilea război mondial: Bătălia din golful Leyte este cea mai mare confruntare navală în Filipine.

·         1944: Al doilea război mondial: Armata Roșie intră în Ungaria.

·         1956: Mii de unguri protestează asupra influenței și ocupației sovietice în țara lor și începe „Revoluția ungară din 1956”.

·         1958: Decernarea Premiului Nobel pentru literatură scriitorului rus Boris Leonidovici Pasternak (n. 1890 - m. 1960) pentru romanul "Doctor Jivago", devenit best-seller în Europa Occidentală, dar nepublicat în țara de origine.

·         1973: Sfărșitul războiului Yom Kippur dintre Israel și Siria

·         1983: Războiul civil libanez: Cazărmile de la Beirut ale puscasilor marini americani, sunt  lovite de un  camion incarcat cu explozibili, in deflagratia care a urmat fiind  omorati 241 de militari.  In aceeaşi dimineaţă, este atacata si o cazarma franceza  inregistrandu-se  58 soldaţi ucisi.

·         1989: Mátyás Szűrös declară Republica Ungară, care înlocuiește Republica Populară Ungară. La aceasta data a  intrat în vigoare o noua Constitutie care o inlocuia pe cea comunista.Președintele este ales odată la 5  ani, funcția președintului este reprezentativă (simbolică) insa acesta  desemnează premierul și este autoritatea supremă al armatei. Parlamentul inițiază legi care trebuie să corespundă cu constituția ungară, apoi președintele le aprobă. În caz că o lege nu corespunde cu Constituția, președintele are dreptul să anuleze legea inițiată de parlament, prin tribunalul constituțional.

·         1998: A avut loc prima naționalizare a unei bănci din Japonia de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.

·         2002: Rebelii ceceni au ocupat un teatru din centrul Moscovei luând aproximativ 700 de ostatici. Actiunea a fost condusa de Movsar Baraev, nepotul unuia dintre liderii militari ai separatistilor, Arbi Baraev, ucis în 2001 într-o ambuscada organizata de trupele ruse. Trupele speciale ruse au ripostat folosind gaze letale, ceea ce a condus la  moartea a 129 de persoane.

·         2002: In Belgia a intrat în vigoare legea care aproba euthanasia, aceasta tara  fiind a doua in  lume, dupa Olanda, care a legalizat euthanasia.

·         2006: Armata nu mai este obligatorie în România (una din marile greșeli de după Revoluție și de-ar fi numai asta!)

Nașteri

·         1491: Ignațiu de Loyola, născut Ignacio (Íñigo) López de Loyola, (n. 23 octombrie 1491, Azpeitia, Țara Bascilor, Spania - d. 31 iulie 1556, Roma) a fost principalul fondator și primul superior general al Societății lui Isus (Ordinul Iezuit). E faimos ca autor al exercițiilor spirituale.

A îmbrățișat inițial cariera militară, în slujba viceregelui Navarrei. La 20 mai 1521 a fost rănit în cursul apărării Pamplonei, aflată sub asediu francez. Convalescența i-a dat ocazia de a reflecta asupra vieții sale. În anul 1522 a depus armele și titlul nobiliar pe altarul Mănăstirii Montserrat și a pornit în lume ca pelerin și călător. A petrecut circa un an de pocăință la Manresa, după care s-a îndreptat spre Ierusalim.

A fost foarte activ în promovarea Reformei Catolice.

Este înmormântat în biserica Il Gesù din Roma.

A fost beatificat apoi canonizat în data de 12 martie 1622. Este sărbătorit în Biserica Catolică pe 31 iulie.

Este patronul provinciei Guipúzcoa.

Universitatea din New Orleans îi poartă numele.

Sfântul Ignațiu de Loyola

Peter Paul Rubens, Ignațiu de Loyola, Muzeul Brukenthal din Sibiu

·         1503: Isabela a Portugaliei, soția regelui Carol Quintul (d. 1539). Isabela a Portugaliei, a fost fiica lui Manuel I al Portugaliei  și a Mariei de Aragon. Prin căsătoria cu varul ei,  jmparatul Carol al V-lea (Quintul), la 10 martie 1526, Isabela a devenit împărăteasă a Sfântului Imperiu Roman și regină a Castiliei și Aragonului.

·         1516: Charlotte de Valois, prințesa Franței (d. 1524)

·         1636: Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp (23 octombrie 1636 – 24 noiembrie 1715) a fost soția regelui Carol al X-lea al Suediei și mama regelui Carol al XI-lea al Suediei. A fost regentă a Suediei de trei ori și de facto prima doamnă de la curte timp de 61 de ani, din 1654 până la moartea ei în 1715.

Hedwig Eleonora

Hedwig Eleonora s-a născut la 23 octombrie 1636 ca fiică a Ducelui Frederic al III-lea de Holstein-Gottorp și a Ducesei Marie Elisabeth de Saxonia. Ea a fost al șaselea copil din cei 16 ai cuplului. La o zi după ce a împlinit 18 ani, ea s-a căsătorit cu regele Carol al X-lea al Suediei.^[3] Căsătoria a fost aranjată ca o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp împotriva dușmanului lor Danemarca. Regina Cristina a Suediei a întâlnit-o pe Hedwig Eleonora în Holstein-Gottorp în drumul ei spre Roma după abdicarea ei.^[4] Cristina era preocupată de faptul că regele Carol al X-lea nu era căsătorit așă că ea a sugerat uniunea lor.^[5]

Sugestia a fost acceptată imediat de Holstein-Gottorp, care a fost de acord cu toate cererile Suediei, lucru care a grăbit negocierile. La acel moment, Hedwig Eleonora era logodită cu Gustav Adolph, Duce de Mecklenburg-Güstrow și regina Cristina a recomandat-o pe sora mai mare a lui Hedwig Eleonora, Magdalene Sibylle of Holstein-Gottorp. Totuși, după ce a văzut portretele celor două surori, Carol al X-lea a ales-o pe Hedwig Eleonora datorită frumuseții ei,^[5] iar logodnicul acesteia s-a căsătorit cu Magdalena Sibylle.^[4] Carol al X-lea era văr de gradul al doilea cu mama lui Hedwig Eleonora.

Hedwig Eleonora a fost întâmpinată de Carol al X-lea la Dalarö în Suedia la 5 octombrie 1654 și a stat la Palatul Karlberg înainte de a-și face intrarea oficială în Stockholm pentru nunta din 24 octombrie. A fost încoronată regină la Storkyrkan, la 27 octombrie. La scurtă vreme, Carol al X-lea a plecat în Polonia pentru a participa la Potopul (istorie). Hedwig Eleonora a rămas în Suedia pentru nașterea viitorului rege Carol al XI-lea la 24 noiembrie 1655. În primăvara anului 1656 ea a părăsit Suedia și l-a urmat pe Carol al X-lea în timpul campaniei lui. A fost prezentă la Bătălia de la Varșovia (1656), timpul în care a primit slava armatei suedeze, alături de soțul ei.^[4]

S-a întors în Suedia în toamna anului 1656. A preluat controlul teritoriilor primite ca zestre, pe care le va controla strict de-a lungul vieții ei. După Războiul danezo-suedez (1657–1658) ea a fost chemată să se alăture soțului ei la Gothenburg, apoi l-a urmat la Gottorp și Wismar.

Hedwig Eleonora de Holstein-Gottorp

După decesul soțului ei la 13 februarie 1660, ^[3] Hedwig Eleonora a devenit regentă a Suediei și a prezidat Consiliul de Regență pe perioada minoratului fiului ei Carol al XI-lea.

Ea și-a folosit poziția de regentă în special pentru a proteja interesele fiului ei. S-a opus politicii externe anti-daneze și pro-franceze în timpul anilor de regență.^[6] I-a displăcut războiul și a fost de partea partidei care a susținut pacea în Consiliu.

După decesul fiului ei la 5 aprilie 1697, Hedwig Eleonora a devenit din nou regentă a Suediei în timpul minoratului nepotului ei, Carol al XII-lea. De data asta, regența a durat până în decembrie același an, nepotul ei devenind major între timp. Ea a susținut o alianță între Suedia și Holstein-Gottorp prin căsătoria nepoatei ei Hedvig Sophia a Suediei cu Ducele de Holstein-Gottorp.^[6]

A cheltuit sume semnificative pentru a restaura grandoarea Curții, deoarece regina Cristina a luat multe dintre comorile coroanei la abdicare. Ea a fost în măsură să acopere aceste costuri din veniturile semnificative de pe teritoriile ei personale.^[7] A supravegheat construcția mai multor conace și palate, inclusiv Palatul Drottningholm.

Hedwig Eleonora s-a bucurat de mare respect ca "Riksänkedrottningen", care înseamnă "Regină văduvă a regatului". În timpul domniei ei, Hedwig Eleonora s-a concentrat pe administrarea teritoriilor ei pe care le-a primit ca zestre și pe educația fiului ei mai degrabă decât pe politică. În creșterea fiului ei ea s-a concentrat pe religie, pe pregătirea morală și fizică și pe sport mai degrabă decât pe studii academice; ea a fost criticată pentru că l-a răsfățat și nu l-a forțat să participe la studii.^[4]

Deși ea însăși era interesată de cultură și știință, nu a pus presiune pe fiul ei și i-a permis să nu participe la lecții, el având o sănătate fragilă în timpul copilăriei, așa că ea a găsit mai important ca el să-și întărească trupul și să-și disciplineze morala prin studii religioase.

Hedvig Eleonora de Holstein-Gottorp

Părinți Frederic al III-lea, Duce de Holstein-Gottorp[1] Marie Elisabeth, Ducesă de Saxonia  Frați și surori Augusta Marie de Holstein-Gottorp Maria Elisabeta de Holstein-Gottorp Magdalene Sibylle de Holstein-Gottorp August Frederick of Holstein-Gottorp[*] Christian Albert de Holstein-Gottorp Sophie Augusta de Holstein-Gottorp Jean Georges de Holstein-Gottorp[*] Anna Dorotea[*] Friedrich av Slesvig-Holsten-Gottorp[*]  Căsătorită cu Carol al X-lea al Suediei Copii Carol al XI-lea al Suediei

·         1698: Ange-Jacques Gabriel, arhitect francez (d. 1782)

·         1705: Maximilian Ulysses Browne, mareșal austriac (d. 1757)

·         1715: Piotr (Petru) al II-lea Alekseievici (rusă Пётр II Алексеевич sau Pyotr II Alekseyevich) (23 octombrie/12 octombrie 1715 - 30 ianuarie/19 ianuarie 1730) a fost împărat al Rusiei din 1727 până la moartea sa. A fost singurul fiu al Țareviciului Alexei Petrovici (fiu al țarului Petru I al Rusiei și al primei lui soții, Eudoxia Lopukhina) și al Prințesei Charlotte (fiica Ducelui Louis Rudolph de Brunswick-Lüneburg și cumnată a lui Carol Quintul). De asemenea, a fost singurul nepot pe linie masculină a lui Petru cel Mare.

Petru s-a născut la Sankt Petersburg la 23 octombrie 1715 (calendarul iulian). Mama lui a murit la scurt timp după naștere iar tatăl lui în 1718. Educația copilului a fost supravegheată de Menșikov. Petru a căpătat pasiunea vânătoarei, biliardului și dansului.

A devenit țar la vârsta de 11 ani. Una dintre primele sale măsuri a fost s-o elibereze din închisoare pe bunica lui, Evdokia. Anunțul lui Menșikov legat de logodna fiicei lui Maria cu împăratul i-a încrâncenat pe oponenții acestuia. O facțiune aristocratică în frunte cu Dolgoruky l-a convins pe Petru care nu era nici el prea încântat de perspectiva căsătoriei cu maria, să-l exileze pe Menșikov și familia lui în Siberia în 1727. Acesta a murit acolo în 1729.

Curtea s-a mutat la Moscova, care a redevenit capitală. Facțiunea Dolgoruky l-a convins pe Petru al II-lea să se logodească cu Ecaterina, fiica lui Alexei Dolgoruky dar în ianuarie 1730, Petru a murit de variolă chiar în ziua în care urma să se căsătorească.

Petru al II-lea

Împărat și Autocrat al tuturor Rusiilor

Împăratul Petru al II-lea, circa 1730 Părinți Țareviciul Alexei Petrovici al Rusiei Charlotte Christine de Brunswick-Lüneburg  Frați și surori Grand Duchess Natalya Alexeyevna of Russia[*]

·         1762: S-a nascut inventatorul  american Samuel Morey; in 1826  a înregistrat patentul unui  motor cu combustie internă care functiona cu un amestec de etanol si terebentina. (d. 17 aprilie 1843).

·         1766: Emmanuel de Grouchy, mareșal al Franței (d. 1847)

·         1771: Jean-Andoche Junot, general francez (d. 1813)

·         1801: Albert Lortzing, compozitor german (d. 1851)

·         1805: John Russell Bartlett, lingvist american (d. 1886)
* 1806: Infanta Dona Ana de Jesus Maria a Portugaliei (Ana de Jesus Maria Luís Gonzaga Joaquina Micaela Rafaela Francisca Xavier de Paula de Bragança e Bourbon; 23 octombrie 1806 – 22 iunie 1857) a fost infantă portugheză și fiica cea mică a regelui Ioan al VI-lea al Portugaliei și a reginei Carlota Joaquina de Borbón.

Portret al Infantei Ana de Jesus Maria de Braganza; Nicolas Antoine Taunay.

La 5 decembrie 1827, ea s-a căsătorit cu Dom Nuno José Severo de Mendonça Rolim de Moura Barreto, atunci marchiz de Loulé și Conte de Vale de Reis, viitor Duce de Loulé. Ulterior, el a fost de mai multe ori prim-ministru al Portugaliei. Nunta a fost sărbătorită printr-o ceremonie privată la capela reegală de la Palatul Ajuda și a fost un scandal al momentului. Deși Loulé era nobil și descendent îndepărtat al dinastiei regale a Portugaliei, Dona Ana de Isus a fost prima Infantă a Portugaliei încă din Evul Mediu care s-a căsătorit cu un bărbat care nu era de rang regal.

Motivele pentru căsătorie au fost, probabil, nu politice, având în vedere că primul copil al cuplului s-a născut la 27 decembrie 1827, la douăzeci și două de zile după ceremonie. Căsătoria nu a fost aprobată de către tatăl Donei Ana, regele Ioan al VI-lea, înainte de moartea lui (la acel moment legea portugheză prevedea ca doar la căsătoria moștenitorului prezumtiv era necesar consimțământul suveranului). Nici unul dintre frații ei nu au fost prezenți în țară la data nunții.

Căsătoria nu a fost o fugă, familia regală era conștientă de intenția cuplu de a se căsători și mama Donei Ana mai degraba a facilitat decât a căutat să împiedice căsătoria înainte ca fiica ei să nască.

Odată cu restaurarea absolutismului în Portugalia în 1831, cuplul a fost exilat și au început o călătorie extinsă prin Europa. Ei au avut mai mulți copii născuți în străinătate. Căsătoria s-a încheiat cu o separare de facto în 1835. Infanta a murit înainte ca soțul ei să fie numit duce.

Infanta Ana de Jesus

Marchiză de Loulé

Părinți Ioan al VI-lea al Portugaliei Charlotte de Spania  Frați și surori Pedro I al Braziliei Teresa, Prințesă de Beira Infanta Maria da Assunção a Portugaliei Maria Isabel a Portugaliei Infanta Maria Francisca a Portugaliei Infanta Isabel Maria a Portugaliei Miguel I al Portugaliei Francisco António, Prince of Beira[*]  Căsătorită cu Nuno José Severo de Mendonça Rolim de Moura Barreto Copii Ana Carlota, Contesă de Linhares Maria, Contesă de Belmonte Pedro, Duce de Loulé Maria Amália Augusto Pedro, Conte de Azambuja

·         1813: Ludwig Leichhardt, explorator german (d. 1848)
* 1814: Friedrich de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg^[1] (23 octombrie 1814 – 27 noiembrie 1885) a fost al treilea Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg.^[1] Friedrich a fost al doilea fiu^[1] al lui Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg și a Prințesei Louise Caroline de Hesse-Kassel și fratele mai mare al regelui Christian al IX-lea al Danemarcei.^[1] Friedrich a moștenit titlul de Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg după moartea fratelui său Karl la 14 octombrie 1878

Friedrich s-a căsătorit cu Prințesa Adelheid de Schaumburg-Lippe, a doua fiică a lui George Wilhelm, Prinț de Schaumburg-Lippe și a soției acestuia, Prințesa Ida de Waldeck și Pyrmont,^[1] la 16 octombrie 1841 la Bückeburg, Schaumburg-Lippe.^[1] Friedrich și Adelheid au avut cinci copii^[1]:

• Prințesa Marie Karoline Auguste Ida Luise de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (27 februarie 1844 – 16 septembrie 1932)
• Friedrich Ferdinand Georg Christian Karl Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein (12 octombrie 1855 – 21 ianuarie 1934)
• Prințesa Luise Karoline Juliane de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (6 ianuarie 1858 – 2 iulie 1936)
• Prințesa Marie Wilhelmine Luise Ida Friederike Mathilde Hermine de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (31 august 1859 – 26 iunie 1941)
• Prințul Albrecht Christian Adolf Karl Eugen de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg (15 martie 1863 – 23 aprilie 1948)

Părinți	Friedrich Wilhelm, Duce de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Prințesa Louise Caroline de Hesse-Cassel
Frați și surori	Princess Marie of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Friederike de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Karl Prince Wilhelm of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Christian al IX-lea al Danemarcei Princess Louise of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Julius de Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg Johann von Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*] Prins Nicholas of Schleswig-Holstein-Sonderburg-Glücksburg[*]
Căsătorit cu	Prințesa Adelheid de Schaumburg-Lippe
Copii	Prințesa Auguste Friedrich Ferdinand, Duce de Schleswig-Holstein Louise, Prințesă de Waldeck și Pyrmont Prințesa Marie Prințul Albrecht

·         1817: Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 - d. 3 ianuarie 1875) a fost un gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy. Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse^[9]. A creat o casă de editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor.

Uneori prin „Larousse” se înțelege și doar o enciclopedie editată de aceasta. Foarte cunoscută este de exemplu enciclopedia Grand Larousse encyclopédique.

Pierre Larousse

·         1824: S-a născut la Sohodolul Branului, Transilvania, in Imperiul Austriac,  Ioan Puşcariu, istoric şi scriitor participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi apoi din Ţara Românească, unul dintre animatorii vieţii culturale a românilor transilvăneni, membru de onoare al Societăţii Academice Române şi membru titular al Academiei Române din 1900; (d. 24 decembrie 1911, Bran,Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria, azi în județul Brașov, România).

* 1848: Prințesa Marie Luise Franziska Amalie de Saxa-Coburg și Gotha,^[1] (germană Marie Luise Franziska Amalie, Prinzessin von Sachsen-Coburg und Gotha, Herzogin zu Sachsen; 23 octombrie 1848 – 6 mai 1894) a fost prințesă a Casei de Saxa-Coburg și Gotha prin naștere și Ducesă de Bavaria prin căsătoria cu Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria. Amalie a fost al patrulea copil și a doua fiică a Prințului August de Saxa-Coburg și Gotha și a soției acestuia, Prințesa Clémentine de Orléans.^[1] Fratele ei mai mic a fost Ferdinand I al Bulgariei.

Prințesa Amalie de Saxa-Coburg și Gotha

Ducesa Amalie de Bavaria

Portret de Franz Xaver Winterhalter, 1855 Părinți Prințul August de Saxa-Coburg și Gotha Clementine de Orléans  Frați și surori Prințesa Clotilde de Saxa-Coburg și Gotha Ferdinand I al Bulgariei Ludwig August de Saxa-Coburg-Kohary Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha  Căsătorită cu Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria Copii Ducele Siegfried Ducele Christoph Ducele Luitpold

  Din copilărie, Amalie trebuia să devină mireasa Prințului Leopold al Bavariei. Totuși, Ducele Maximilian Emanuel, copilul cel mic al Ducelui Maximilian Joseph și a Prințesei Ludovika de Bavaria, s-a îndrăgostit de ea și s-a confesat surorii sale, Elisabetei, împărăteasă a Austriei ("Sisi").

Împărăteasa a devenit hotărâtă să asigure fericirea fratelui ei favorit. Ea l-a invitat pe Leopold într-o o vizită extinsă cu familia imperială, printre care se găsea și fiica ei de cincisprezece ani, Arhiducesa Gisela. Leopold a înțeles că o căsătorie cu Gisela era privită cu simpatie de împăratul Franz Joseph. Tentația de a deveni ginerele împăratului a fost prea puternică pentru a rezista și Leopold s-a logodit cu Gisela după numai câteva zile. După o perioadă suficientă de timp care să-i permită Amaliei să-și revină, împărăteasa Elisabeta a înslenit întâlnirea dintre Max și Amelie.

La 20 septembrie 1875, la Ebenthal, Austro-Ungaria, Amalie s-a căsătorit cu Ducele Maximilian Emanuel de Bavaria. Maximilian Emanuel și Amalie au avut trei fii:^[1]

• Siegfried August Maximilian Maria, Duce în Bavaria (10 iulie 1876 – 12 martie 1952)^[1]
• Christoph Joseph Clemens Maria, Duce în Bavaria (22 aprilie 1879 – 10 iulie 1963). S-a căsătorit cu Anna Sibig (18 iulie 1874 – 1 ianuarie 1958)^[1]
• Luitpold Emanuel Ludwig Maria, Duce în Bavaria (30 iunie 1890 – 16 ianuarie 1973)

* 1859: Prințul Ludwig Ferdinand al Bavariei (germană Prinz Ludwig Ferdinand Maria Karl Heinrich Adalbert Franz Philipp Andreas Konstantin von Bayern) (n. 22 octombrie 1859 – d. 23 noiembrie 1949), a fost membru al Casei regale bavareze de Wittelsbach și general de cavalerie. După căsătoria cu Infanta María de la Paz a Spaniei a devenit infante al Spaniei.

A fost fiul cel mare al Prințului Adalbert al Bavariei (1828–75) și al Infantei Amelia Filipina a Spaniei (1834–1905). Pe linie paternă a fost nepotul regelui Ludwig I al Bavariei și al primei soții a acestuia, Prințesa Therese de Saxa-Altenburg. Bunicii materni au fost Infantele Francisco de Paula al Spaniei și soția acestuia, Prințesa Luisa Carlotta de Bourbon-Două Sicilii.

Unchii paterni ai lui Ludwig Ferdinand au fost: regele Maximilian al II-lea al Bavariei, regele Otto I al Greciei și Prințul Regent Luitpold de Bavaria. Unchiul matern a fost regele consort Francis al Spaniei (1822–1902) iar verișor primar i-a fost regele Alfonso al XII-lea al Spaniei (1857–85). Ludwig Ferdinand s-a născut la Madrid însă frații lui mai mici în Bavaria unde s-au întors.

Verișori primari pe linie paternă erau: Ludwig II, Otto I și Ludwig III, regi ai Bavariei.

Prințul Ludwig Ferdinand al Bavariei s-a căsătorit în 1883 cu verișoara sa primară, Infanta Maria da Paz a Spaniei (1862–1946), a doua fiică a unchiului său regele Francis și a reginei Isabela a II-a a Spaniei. Nunta a avut loc la Madrid, în timpul domniei fratelui ei, regele Alfonso al XII-lea. În 1885 tânărul cuplu s-a întors în Bavaria unde au locuit la palatul Nymphenburg.

Ei au fondat așa numita ramură spaniolă a familiei regale bavareze, care a început cu căsătoria părinților lui Ludwig Ferdinand, dar a fost consolidată de căsătorii succesive spaniole.

Căsătoria prințului Ludwig Ferdinand cu infanta Paz a fost lungă și fericită. Împreună au avut trei copii. Cel mai mare, prințul Ferdinand, a urmat tradiția căsătoriilor spaniolo-bavareze și a trăit pentru restul vieții în Spania. Copiii cei mici ai lui Paz au moștenit pasiunile ei artistice și literare. Prințul Adalbert a fost scriitor și istoric; prințesa Pilar a fost pictor și a scris o carte despre domnia vărului ei Alphonso al XIII-lea. După ce fiul ei cel mare s-a stabilit în Spania, Paz a făcut călătorii frecvente în țara natală pentru a-și vizita nepoții spanioli.
Copiii prințului Ludwig Ferdinand și ai infantei Paz au fost:

• Infantele Ferdinand al Spaniei, Prinț de Bavaria (1884–1958); născut la Madrid s-a stabilit permanent în Spania în 1905. S-a căsătorit cu verișoara sa, infanta Maria Teresa, fiica lui Alfonso al XII-lea.
• Prințul Adalbert de Bavaria (1886–1970). A fost istoric și diplomat. S-a căsătorit cu contesa Augusta de Seefried și a avut doi fii; a trăit în Germania.
• Prințesa Pilar de Bavaria (1891–1987), necăsătorită; a fost pictoriță.

Prințul Ludwig Ferdinand

Prinț al Bavariei

Ludwig Ferdinand și soția sa Părinți Prințul Adalbert al Bavariei Infanta Amelia Filipina a Spaniei  Frați și surori Prințul Alfons al Bavariei Prințesa Isabela a Bavariei Princess Elvira of Bavaria[*] Princess Clara of Bavaria[*]  Căsătorit cu Infanta María de la Paz a Spaniei Copii Prințul Ferdinand de Bavaria Prințul Adalbert de Bavaria Prințesa Pilar de Bavaria

* 1871: Gjergj Fishta (n. 23 octombrie 1871 - d. 30 decembrie 1940) a fost un poet și dramaturg albanez. Opera sa, cu caracter patriotic, are ca teme principale folclorul și istoria.

Gjergj Fishta

·         1873: William David Coolidge, inginer american, care a contribuit la dezvoltarea filamentului din tungsten (d. 1975)

·         1875: Gilbert N. Lewis, chimist american (d. 1946)

·         1880: Una O'Connor, actriță irlandeză (d. 1959)

·         1885: Lawren Harris, pictor canadian (d. 1970)

·         1893: Milton „Gummo” Marx (21 sau 23 octombrie 1892 sau 1893 – 21 aprilie 1977) a fost un actor american de comedie.

Născuți în New York, Frații Marx au fost copii unei familii de evrei imigranți din Germania.

Gummo Marx

Părinți Sam Marx[*] Minnie Marx[*]  Frați și surori Groucho Marx Zeppo Marx Harpo Marx Chico Marx  Căsătorit cu Helen von Tilzer (c. 1929–1976; moartea ei) Număr de copii 1  Groucho, Gummo, Minnie (mama), Zeppo, Frenchie (tatăl), Chico şi Harpo. Circa 1913.

·         1896: André Lévêque, inginer francez (d. 1930)

·         1901 - S-a născut Jaroslav Seifert, poet si publicist ceh; a militat pentru apararea scriitorilor persecutati politic si a fost unul dintre semnatarii Cartei 77; a primit Premiul Nobel pentru Literatura în anul 1984 (m.20.01.1986).

·         1905: Felix Bloch, fizician elvețian (d. 1983)

·         1905: S-a nascut  Ionel Jianu, critic si istoric de arta român; a publicat albume si monografii despre Th. Pallady, N. Tonitza, Gh. Petrascu, Luchian.

·         1908: Ilia Mihailovici Frank, fizician rus, care a explicat teoretic, impreuna cu Igor Tamm, mecanismul Cerenkov. Laureat al Premiului Nobel (d. 1990)

·         1909: Zellig Harris, lingvist american (d. 1992)
* 1912: Ioan Alexandrescu (n. 23 octombrie 1912, Bacău — d. 5 iulie 1997, București) a fost un compozitor, profesor și dirijor de cor român.
A absolvit Conservatorul din București, avându-i ca profesori pe Alfred Alessandrescu (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Ștefan Popescu (dirijat cor), Silvio Florescu (vioară), George Breazul (enciclopedia și pedagogia muzicii), perfecționându-se apoi cu Ionel Perlea (dirijat orchestră, 1942-1944) și Dimitrie Cuclin (compoziție, 1944-1946).

·         1916 - S-a născut Aldo Moro, om politic italian (preşedinte al Partidului Democrat Creştin); a fost rapit de un comando al grupului terorist “Brigăzile roşii”, la 16.03.1978 si asasinat la 09.05.1978.

·         1918: James Daly, actor american (d. 1978)

·         1923: Ned Rorem, compozitor american

·         1923: Frank Sutton, actor american (d. 1974)

·         1925: S-a nascut Radu Florescu, istoric american de origine romana, profesor de istorie  la Boston College. A fost director al Centrului de Studii Est Europene  de la Colegiul Boston, din SUA.

·         1925: Manos Hadjidakis, compozitor grec (d. 1994)
* 1925: Johnny Carson (n. 23 octombrie 1925 -d. 23 ianuarie 2005) a fost un prezentator, actor, scriitor, producător și muzician american, care a fost gazda The Tonight Show Starring Johnny Carson timp de 30 de ani, pentru care a primit șase Premii Emmy. În 1992 a fost decorat cu Medalia Prezidențială pentru Libertate, urmat în 1993 de Premiul Kennedy Center Honor

Johnny Carson

·         1928: Harold P. Warren, regizor american (d. 1985)

·         1927: Leszek Kołakowski, filosof polonez (d. 2009)

·         1930 - S-a născut cântaretul si pianistul american Ray Charles, câstigator a 12 Premii Emmy, supranumit ”Geniul ”; a cântat, la Brasov, pe scena Festivalului “Cerbul de Aur” (m.10.06.2004).

·         1936: Philip Kaufman (n. 23 octombrie 1936) este un regizor și scenarist american.
Filmografie:

• Goldstein (1964) (co-regizor/co-scenarist, cu Benjamin Manaster)
• Fearless Frank (1967) (regizor/scenarist)
• The Great Northfield Minnesota Raid (1972) (regizor/scenarist)
• The White Dawn (1974) (regizor)
• The Outlaw Josey Wales (scenarist, cu Sonia Chernus) (1976)
• Invazia jefuitorilor de trupuri (1978) (regizor)
• The Wanderers (1979) (regizor/cu-scenarist, cu Rose Kaufman)
• Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute (cu George Lucas) (1981) (doar povestea)
• The Right Stuff (1983) (regizor/scenarist)
• The Unbearable Lightness of Being (1988) (regizor/scenarist)
• Henry & June (1990) (regizor/co-scenarist, cu Rose Kaufman)
• Rising Sun (cu Michael Crichton și Michael Backes) (1993) (regizor/co-scenarist)
• Quills (2000) (regizor)
• Twisted (2004) (regizor)
• Hemingway & Gellhorn (2012) (regizor)

Philip Kaufman

Kaufman la Festivalul de Film de la Veneția, 1991 Căsătorit cu Rose Kaufman (1958–2009; decesul ei)

·         1939 - S-a născut Charles Foxx, cântăreţ şi compozitor american. 

·         1940:  S-a născut ziaristul Cornel Dumitrescu, stabilit din 1976 în SUA. După plecarea din România, în 1975, colaborează la “Europa Liberă” până 1988. Din 1988, împreună cu Dan Costescu editează săptămânalul independent “Lumea liberă”, devenit mai târziu “Lumea liberă românească”; (d. 24 Iunie 1990).

·         1940 - S-a născut Ellie Greenwich, compozitoare americană.
* 1940: Edson Arantes do Nascimento (n. 23 octombrie 1940^[3]) este un fotbalist profesionist brazilian retras, care este considerat a fi cel mai mare jucător din toate timpurile.^[4] În 1999 el a fost desemnat Jucătorul Secolului din Lume de Federația Internațională de Istorie și Statistică a Fotbalului (IFFHS).^[5] În același an, France Football le-a propus foștilor câștigători a Balonului de Aur să aleagă Jucătorul Secolului; ei l-au ales pe Pelé.^[6] În 1999, Pelé a fost ales Sportivul Secolului de către Comitetul Olimpic Internațional și revista Time l-a inclus în lista lor cu 100 cei mai influenți oameni ai secolului XX.^[7] În 2013 el a primit Premiul de Onoare a Balonului de Aur FIFA, în semn de recunoștință pentru cariera și realizările lui ca personalitate în lumea fotbalului.^[8]

Conform IFFHS, Pelé este cel mai de succes marcator în ligă din lume, cu 541 de goluri.^[9] În total Pelé a marcat 1281 de goluri în 1363 de meciuri, inclusiv amicale neoficiale și din tur^[care?], motiv pentru care a fost înscris în Guinness World Records cu cele mai multe goluri marcate de-a lungul carierei în fotbal.^[10] În timpul când făcea parte din lumea sportului, Pelé fost pentru o perioadă cel mai bine plătit sportiv din lume.^[11] În Brazilia, Pelé este considerat a fi un erou național pentru performanțele obținute în fotbal și sprijinul politicii de a îmbunătăți condițiile sociale ale săracilor.^[12] În 1961, Președintele Braziliei Jânio Quadros a declarat că Pelé este „o comoară națională”.^[13] De-a lungul carierei sale, el a devenit cunoscut ca „Perla Neagră” (Pérola Negra), „Regele Fotbalului” (O Rei do Futebol), „Regele Pelé” (O Rei Pelé) sau pur și simplu „Regele” (O Rei).^[14]

Pelé și-a început cariera la 15 ani jucând pentru Santos și pentru naționala de fotbal a Braziliei începând cu 16 ani. El are în palmares trei Campionate Mondiale de Fotbal câștigate: în 1958, 1962 și 1970, fiind singurul jucător care a reușit această performanță; el este cel mai bun golgheter al naționalei având 77 de goluri în 92 de jocuri.^[15] De asemenea, el este cel mai bun marcator la nivel mondial, câștigând cu echipa sa Copa Libertadores 1962 și 1963

·         1941: Igor Smirnov, politician moldovean, liderul separatist rus al Transnistriei

·         1942: John Michael Crichton, M.D. (pronunție, ˈkraɪtən) ^[2], (n. 23 octombrie 1942, Chicago, SUA^[11] – d. 4 noiembrie 2008, Los Angeles, SUA) a fost un autor, medic, producător de film, regizor de film și televiziune, romancier și scriitor de literatură science fiction și horror american. Cărțile sale s-au vândut în peste 150 milioane de exemplare în lumea întreagă. În lucrările sale, bazate în general pe acțiune, se fac referiri masive la tehnologie, medicină și știință. Multe din romanele sale alunecă din prezent spre un viitor apropiat având numeroase conotații medicale și științifice, imaginând situații foarte probabile, generate de posibilitățile reale tehnologice și științifice ale momentului, respectiv avertizând de posibilele consecințe ale alunecării necontrolate într-o direcție sau alta.

Michael Crichton este autorul următoarelor romane, toate devenite best-seller-uri, The Andromeda Strain, Congo, Disclosure, Rising Sun, Timeline, State of Fear, Prey, and Next. În calitate de realizator de televiziune, Crichton a fost creatorul seriilor dedicate medicinei, devenite foarte populare în Statele Unite, ER, dar faima și-a dobândit-o ca autor al romanelor Jurassic Park și al continuării acestuia The Lost World, ambele ecranizate în filme, care au creat venituri substanțiale, respectiv au dus la realizarea unei intreprinderi de tip franchise. Ultima sa carte publicată a fost romanul Next (Următorul). Următorul proiect, pregătit pentru 2009, a rămas neterminat - Michael Crichton a fost învins de cancer în noiembrie 2008, la vârsta de 66 de ani.

Crichton s-a născut în Chicago ^[15] Illinois, fiul lui John Henderson Crichton și al Zula Miller Crichton, fiind crescut în Long Island și în Roslyn, ambele localități din statul New York.^[16] Michael Crichton era unul din cei patru copii, ceilalți fiind două surori, Kimberly și Catherine, respectiv un frate mai tânăr, Douglas.

Michael Crichton
Date Căsătorit cu Anne-Marie Martin[*] (1987–2003)

·         1944: Ștefan Buciuta, politician român

·         1947 - S-a născut Greg Ridley, basist britanic (Art, Spooky Tooth, Humble Pie).
* 1947: Kazimierz Deyna (23 ocotombrie 1947 – 1 septembrie 1989) a fost un fotbalist polonez.
* 1948: Andrei Sever Mureșan (n. 23 octombrie 1948, Câmpia Turzii) a fost în tinerețe un tenisman și ulterior un om de afaceri român.

Sever Mureșan

·         1948 - S-a născut Richie Bull, basist britanic (Kursaal Flyers).

·         1949 - S-a născut Wurzel (Michael Burston), chitarist britanic (Motorhead).

·         1951: Fatmir Sejdiu, politician kosovar
* 1954: Ang Lee ( chineză: 李安; pinyin: Lǐ Ān) (n. 23 octombrie, 1954) este un regizor, scenarist și producător de film american de origine taiwaneză

Ang Lee s-a născut pe 23 octombrie în 1954, în Chaochou, o regiune agricolă a Taiwanului. A crescut într-o familie în care educația era cea mai importantă, patriotismul și conservatorismul. Tatăl său a fost directorul Liceului în care a studiat, tocmai de aceea, când a picat de două ori examenul la o Universitate taiwaneyă celebră, deyamagirea acestuia a fost profundă.

S-a înscris într-un colegiu - Școala Națională de Artă (devenită în prezent Universitatea Națională de Artă din Taiwan) - și chiar dacă tatăl său dorea ca el să devină profesor, Lee și-a urmat drumul și înclinația sa regizorală. Filmul The Virgin Spring (1960) a lui Ingmar Bergman l-a marcat și a reprezentat punctul său de plecare pentru întreaga carieră.

Este un regizor multipremiat. Filmul Ultima dorință a câștigat la Festivalul de film de la Veneția (2007) trofeul Leul de Aur și a fost nominalizat la Premiul BAFTA (2008) pentru Cel mai bun film străin.

Brokeback Mountain, un film foarte apreciat, i-a adus lui Lee Oscarul în 2006 pentru Cel mai bun regizor, Golden Globe (2006) tot pentru Cel mai bun regizor și Premiul BAFTA (2006) pentru Cel mai bun regizor.

Pentru pelicula Ospățul de nuntă, la care a fost regizor, scenarist, producător, a câștigat la Festivalul internațional de film din Berlin (1993) trofeul Ursul de Aur.

Ang Lee

Ang Lee, 2009 Părinți Lee Sheng[*]  Frați și surori Gang Lee[*]  Căsătorit cu Jane Lin (林惠嘉, 1983–) Copii Haan Lee (n. 1984) Mason Lee (n. 1990)

·         1956 - S-a născut Dwight Yoakam, cântăreţ şi compozitor country american.
* 1956: Robert Evans (n. 23 octombrie 1956) este un om politic britanic, membru al Parlamentului European în perioadele 1994-1999, 1999-2004 si 2004-2009 din partea Regatului Unit.

Robert Evans

* 1956: Joaquin Jimenez (n. 23 octombrie 1956, Saumur, (Maine-et-Loire) este artist gravor, creator al multor monede.

Joaquin Jimenez

Joaquin Jimenez în atelierul său

* 1957: Paul Kagame (n. 23 octombrie 1957) este cel de-al 6-lea și actualul președinte al Rwandei, întrând în anul 2000, când predecesorul său, Pasteur Bizimungu, a demisionat.

Paul Kagame

·         1958: Abdel Rahman el Bacha, pianist francez de origine libaneză
* 1958: Fiodor Gagauz (în rusă Фёдор Никодимович Гагауз; n. 23 octombrie 1958, Gaidar, Găgăuzia) este un jurist și politician găgăuz, care din decembrie 2014 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova de legislatura a XX-a, ales pe listele Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM). Face parte din Comisia parlamentară pentru drepturile omului și relații interetnice.^[1]

Gagauz este liderul Mișcării „Edinaia Găgăuzia” („Găgăuzia Unită”) și deputat în Adunarea Populară a Găgăuziei.^[2] În 2012 a candidat la funcția de președinte al Adunării Populare a UTA Gagauz-Yeri.

·         1959: "Weird Al" Yankovic, comedian american
* 1964: Petru Efros (n. 23 octombrie 1964, Drăsliceni, r. Criuleni) este un fost fotbalist, antrenor, manager sportiv și agent FIFA din Republica Moldova.

·         1964: Robert Trujillo, bassist al trupei Metallica

·         1965: Augusten Burroughs, scriitor american
* 1967: Dale Crover (născut pe 23 octombrie 1967) este un muzician american de muzică rock. Crover este cel mai cunoscut ca bateristul trupelor Melvins, Men of Porn, Shrinebuilder și, pentru un scurt timp, al formației Nirvana. Este de asemenea chitarist și vocalist pentru grupul Altamont. Mai cântă și pentru trupa Fantomas în concertele acestora.

Dale Crover

* 1969: Răzvan Rădulescu (n. 23 octombrie 1969, București) este un romancier și scenarist român. Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Răzvan Rădulescu s-a născut la 23 octombrie 1969, la București. Este absolvent al Facultății de Litere, și al secției de Regie de operă a Academiei de Muzică. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de Mircea Martin. În perioada 1991-1994, a fost lider de opinie al cenaclului Central și apoi al cenaclului Litere condus de poetul și prozatorul Mircea Cărtărescu.

A debutat în volumul colectiv Tablou de familie, alături de Mihai Ignat, Sorin Gherguț, T. O. Bobe, Svetlana Cârstean și Cezar Paul-Badescu.

A publicat:

• Închipuita existență a lui Raul Rizoiu (nuvelă) în antologia Tablou de familie
• Viața și faptele lui Ilie Cazane'' (roman) (1997)
• Teodosie cel Mic (roman), Editura Polirom, 2006^[3]

·         1969: Trudi Canavan, scriitor australian
* 1970: Grant Masaru Imahara (n. 23 octombrie 1970 în Los Angeles, California) este un expert în electronică și control radio american, cunoscut, în special, pentru rolul de prezentator, membru al Echipei Juniorilor din MythBusters.

Grant Imahara

* 1972: Dominika Paleta Paciorek de Ibarra (n. 23 octombrie 1972, Cracovia, Polonia) este o actriță polono-mexicană.

·         1974: Sander Westerveld, fotbalist olandez

·         1975: Luminița Gliga, pictor, membru UAP din Romania, membru AIAP

* 1975: Dan Virgil Bordeianu (n. 23 octombrie 1975, București, România) este un actor și cântăreț, ocazional român. Este absolvent (promoția 1999) al UNATC, Facultatea de teatru, secția actorie, la clasa profesorului universitar Mircea Albulescu, fiind coleg și prieten, printre alții, cu cunoscuții Dragoș Bucur și Bogdan Dumitrache.

S-a făcut cunoscut în special prin rolul său din telenovela Numai iubirea,^[1](Victor Bratu) difuzată de postul de televiziune Acasă. A fost unul din principalii protagoniști și în telenovelele Lacrimi de iubire (Andrei Popa) și Iubire ca în filme (Bogdan/Ștefan Varga).

Adela Popescu și Dan s-au cunoscut pe platourile de filmare ale serialului „Numai iubirea”, de la Acasă TV. Ea avea 18 ani, el 30, dar diferența de vârstă nu i-a împiedicat deloc. Între ea și Dan, iubitul din telenovelă, s-a înfiripat o poveste de dragoste și în realitate. Au avut o relație timp de patru ani dar s-au despărțit în primăvara anului 2007.^[2] Tânărul actor s-a logodit în secret cu Adela Popescu la sfârșitul filmărilor din Numai iubirea în 2004.^[3]

Îndrăgitul actor Dan Bordeianu (40 de ani) s-a însurat în mare secret cu aleasa inimii lui, Teodora  Bordeianu, fostă Ploșcaru în 2015

Și-a făcut debutul ca actor la doar 11 ani, atunci când a jucat alături de Maria Ploae, Mircea Diaconu și Ion Caramitru în filmul "Promisiuni", regizat de Elisabeta Bostan. După ce a terminat liceul s-a înscris la Facultatea de Drept. A renunțat însă după doar un semestru și s-a hotărât atunci să încerce la Teatru, pentru că poate fi un mai bun actor decât avocat. În primul an de facultate s-a înscris în echipa de actori a Teatrului Podul unde, sub îndrumarea lui Cătălin Naum și-a exersat talentul actoricesc. Dan îl consideră și acum pe Cătălin Naum mentorul său, cel datorită căruia a putut să își consolideze cariera artistică. A câștigat după facultate un concurs de angajare la Teatrul Nottara, unde a jucat în mai multe spectacole, în regia lui Petre Bokor și a altora. A mai evoluat, alături de Constantin Codrescu și în premieră Inimă de boxer, regizată de Mihai Manolescu, o producție a Teatrului George Ciprian^[5] din Buzău.

Filmografie

• 2013 București NonStop - Bărbatul în restaurant
• 2010 Năpasta Gheorghe
• 2010 Portretul luptătorului la tinerețe  Victor Metea
• 2009 High Plains Invaders (TV Movie)  Deputy
• 2006 Iubire ca în filme (TV Series)  Ștefan Varga / Bogdan / Bobo (2006)
• 2006 Răzbunarea (TV Movie)  Vladimir
• 2006 Lacrimi de iubire (filmul) Andrei Popa
• 2005 Lacrimi de iubire (TV Series)  Andrei Popa (
• 2005 Return of the Living Dead: Rave to the Grave  Frat Boy #1 2004
• 2004 Modigliani  Androgynous Man
• 2004 Numai iubirea (TV Series)  Victor Bratu
• 2004 Gunpowder, Treason & Plot (TV Movie)  Ward
• 2002 17 minute întârziere (Short) 
• 2000 Prințul nopții (TV Movie)  Vlad III - Age 18
• 1985 Promisiuni

·         1975: Odalys García, actriță cubaneză
* 1976: Dana Nălbaru (n. 23 octombrie 1976, Brașov, România) este o cântăreață română. Este componentă a trupei Hi-Q și artist solo.

Dana Nălbaru

Dana Nălbaru (sept 2012) Căsătorită cu Dragoș Bucur

·         1976: Ryan Reynolds, actor canadian
* 1978: Iurie Priganiuc (n. 23 octombrie 1978) este un fost fotbalist din Republica Moldova, care juca pe postul de fundaș sau mijlocaș. În anii 2000–2005 Iurie Priganiuc a jucat 26 de meciuri pentru echipa națională de fotbal a Moldovei.

·         1978: Jimmy Bullard, fotbalist englez

·         1979: Jorge Solís, pugilist mexican

·         1982: Valentin Badea (n. 23 octombrie 1982,^[1] Alexandria, România) este un fost jucător român de fotbal.

·         1983: Filipos Darlas, fotbalist grec

·         1983: Iannis Zicu, fotbalist român
* 1983: Sayaka Isoyama (磯山 さやか Isoyama Sayaka^?) (nascută la 23 octombrie 1983, în Mito, Ibaraki, Japonia)^[1] este un fotomodel, actriță și o animatoare care este reprezentată de agenția de talente, Hori Agency. Ea este poreclită Isotchi (いそっち^?) (いそっち^?). A crescut în Hokota, Kashima District, Ibaraki.
* 1984: Maria Izabel Goulart Dourado (n. 23 octombrie 1984, São Carlos, São Paulo, Brasilia) este un fotomodel brazilian. Ea a făcut descoperită pe când făcea cumpărături în orașul natal împreună cu mama ei. A avut o ascensiune rapidă ajungâng pe lista agenției de modă Victoria's Secret.

·         1985: Masiela Lusha (n 23 octombrie 1985) este autoare, actriță și producătoare albaneză-americană cel mai bine cunoscută pentru interpretarea personajului Carmen Lopez din sitcomul George Lopez (2001-2006).
Filmografie:

• 2000: Father's Love, Lisa
• 2001: Summoning, Grace
• 2001: Lizzie McGuire, Model
• 2002: George Lopez, Carmen Lopez (101 episodes)
• 2003: Clifford's Puppy Days, Nina (46 episodes)
• 2004: Cherry Bomb, Kim
• 2005: Unscripted
• 2006: Law and Order: Criminal Intent, Mira
• 2007: Time of the Comet, Agnes
• 2008: Blood: The Last Vampire, Sharon
• 2009: Ballad of Broken Angels: Harmony, Harmony
• 2009: Lopez Tonight
• 2010: Kill Katie Malone, Ginger
• 2010: Of Silence, Annabelle
• 2010: Signed in Blood, Nina
• 2011: Under the Boardwalk: The Monopoly Story
• 2011: Tough Business, Grace
• 2011: Science of Cool

Masiela Lusha

·         1986: Briana Evigan, actriță americană
* 1986: Jovanka Radičević (n. 23 octombrie 1986, în Titograd, RS Muntenegru, RSF Iugoslavia)^[2] este o handbalistă care joacă pentru echipa națională a Muntenegrului. Alături de aceasta, Radičević a obținut medalia de argint la Olimpiada de vară din 2012, de la Londra, și medalia de aur la Campionatul European din 2012,^[3] desfășurat în Serbia.

Pe data de 17 februarie 2018, handbalista a semnat un contract pentru doi ani cu clubul românesc CSM București, pentru care evolueză începând din vara anului 2018.

·         1986: Jake Robinson, fotbalist englez

·         1986: Jessica Stroup, actriță americană

·         1988: Nicolaj Agger, fotbalist danez
* 1989: DASQ (n. 23 octombrie 1989) pe numele său real Davidescu Andrei, este un artist de muzică underground electronică și DJ din România, Râmnicu Vâlcea. Davidescu a început producția de muzică în 2006 iar un an mai târziu s-a apucat de mixat (DJ). Din 2008 până în prezent, mixează la mai multe evenimente și festivale de muzică electronică internaționale. Mixurile și producțiile sale au apărut în Top 100 pe platforme precum Beatport și Mixcloud. În decembrie 2018 a înființat casa de discuri Marl Music alături de Coll Selini, dupa care au început să lanseze tineri producători de techno, majoritatea bine cunoscuți în scenele de muzică underground. Ca artist, DASQ a lansat 3 albume, multe single-uri și o serie de EP-uri, în timp ce lucrează și ca producător muzical și DJ.

DASQ

* 1989: Andrii Mikolaiovici Yarmolenko (pronunțat: Iarmólenko; în ucraineană: Андрій Миколайович Ярмоленко; n. 23 octombrie 1989, Leningrad, Uniunea Sovietică) este un fotbalist ucrainean care evoluează la West Ham în Premier League și la echipa națională de fotbal a Ucrainei.

·         1990: Stevie Brock, cântăreț american

·         1991: Prințesa Mako a Japoniei
* 1993: Fábio Henrique Tavares (n. 23 octombrie 1993), cunoscut ca Fabinho, este un fotbalist brazilian care evoluează la clubul englez Liverpool și la echipa națională de fotbal a Braziliei pe postul de mijlocaș sau fundaș.

·         2002: Ticu Vlad, fotbalist roman

Decese

·         42 î.Hr.: Marcus Junius Brutus, senator roman (n. 85 î.Hr.)

·         877: A decedat  Ignatie, patriarh al Constantinopolului de  la 3 iulie 847  la 23 octombrie 858 si  de la 23 noiembrie 867  pana la moartea sa; (n. 797).

·         930: A murit Daigo, împărat al Japoniei; (n. 18  ianuarie 885). A fost al saizecilea  imparat al Japoniei, in ordinea traditionala de succesiune si a domnit intre anii 897 si 930.

·         1456: A murit Ioan de Capistrano, călugăr şi teolog franciscan, canonizat de biserica catolica; (n. 1386). După caderea Constantinopolului sub stapanirea turceasca, ajuns la venerabila vârstă de 70 de ani, a fost trimis de Papa Calixtus al III-lea să propăvăduiască o cruciada antiotomana la Dieta de la Frankfurt, in anul 1454. A reușit să adune o armată  care în vara anului 1456, avându-l pe Capistrano drept comandant al unui contingent, l-a ajutat pe Ioan Huniade  să-i învingă pe turci în batalia de la Belgrad, asediat de forțele sultanului Mehmed al II-lea. A murit de ciuma  la câteva săptămâni după victorie.

·         1581: Michael Neander, matematician și astronom german (n. 1529)

·         1616: Leonhard Hutter, teolog german(n. 1563)

·         1688: Charles du Fresne, sieur du Cange, filolog francez (n. 1610)

·         1774: Michel Benoist, inginer și misionar jesuit francez(n. 1715)

·         1835 - A murit compozitorul italian Vicenzo Bellini (n.03.11.1801).

·         1869: Edward Smith-Stanley, 14th Earl of Derby, prim ministru al Marii Britanii (n. 1799)

·         1872: Théophile Gautier, poet, prozator și critic literar francez promotor al teoriei "artă pentru artă" (n. 1811)

·         1877 - A murit Alexandru Papiu Ilarian, om politic, jurist, istoric şi filolog, membru fondator al Societăţii Academice Române, militant pentru Unirea Principatelor şi susţinător al reformelor lui Cuza („Istoria românilor din Dacia Superioară”, „Tezaur de monumente istorice pentru România”) (n.09.10.1828)

* 1893: Alexandru de Battenberg (5 aprilie 1857 – 23 octombrie 1893) a fost primul prinț (knyaz) al Bulgariei moderne și a domnit din 29 aprilie 1879 până în 7 septembrie 1886.

Alexandru a fost al doilea fiu al Prințului Alexandru de Hesse și de Rin din căsătoria morganatică cu contesa Julia von Hauke. Contesa și descendenții ei au obținut titlul de Prințesă de Battenberg în 1858. Mătușa paternă a lui Alexandru, Maria de Hessa, s-a căsătorit cu Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei. Mama lui Alexandru a fost fiica Contelui Moritz von Hauke.

A fost fratele mai mic al Prințului Louis de Battenberg și fratele mai mare al Prințului Henric de Battenberg și al Prințului Francis Joseph de Battenberg.

Alexandru I al Bulgariei

În copilărie și tinerețe, Alexandru a vizitat frecvent Sankt Petersburg și și-a însoțit unchiul, Țarul, care era foarte atașat de el, în campania din Bulgaria din 1877. Când, în conformitate cu Tratatul de la Berlin (1878), Bulgaria a devenit principat autonom sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Țarul l-a recomandat pe nepotul său drept candidat pentru noul tron iar Marea Adunare Națională l-a ales în unanimitate pe Prințul Alexandru drept Prinț al Bulgariei (29 aprilie 1879).

Înainte de a ajunge în Bulgaria, Prințul Alexandru a efectuat vizite Țarului la Livadia, curților marilor puteri și sultanului; o navă de război rusă l-a transportat apoi la Varna, și, după depunerea jurământului pe noua constituție la Târnovo (8 iulie 1879) a plecat la Sofia. Pe tot traseul oamenii l-au salutat cu imens entuziasm.

Noul domn nu a avut nici o pregătire anterioară în guvernare și s-a confruntat cu o serie de probleme. S-a găsit prins între reprezentanții oficiali ai Rusiei, care voiau ca el să se comporte ca un roi fainéant și politicienii bulgari care cu certurile și violența lor au amenințat stabilitatea din Bulgaria.

După încercarea de a guverna în aceste condiții, timp de aproape doi ani, Prințul, cu acordul Țarului rus, și-a asumat puterea absolută după ce a suspendat Constituția (9 mai 1881). O adunare convocată special a votat la 13 iulie 1881 pentru suspendarea constituției ultra-democratice pentru o perioadă de șapte ani. Totuși, experimentul s-a dovedit fără succes, lovitura de stat monarhică a înfuriat politicienii bulgari liberali și radicali și puterea reală a trecut în mâinile a doi generali ruși, Sobolev și Kaulbars, special expediați în acest scop de la Sankt Petersburg.

Prințul, după ce a încercat în van rechemarea generalilor, a restaurat constituția cu concursul tuturor politicienilor bulgari (19 septembrie 1883).

Revoluția de la Plovdiv (18 septembrie 1885), care a dus la unirea Rumeliei orientale cu Bulgaria, a avut loc cu acordul lui Alexandru care și-a asumat guvernarea provinciei. Acest act a fost primit cu ostilitate de Rusia. Țarul Alexandru al III-lea i-a ordonat ministrului rus de externe, Nikolai Karlovici Giers, să protesteze oficial împotriva încălcării de către Bulgaria a tratatului de la Berlin.
În anul următor, Prințul a dat dovadă de abilități militare și diplomatice. A mobilizat armata bulgară, acum lipsită de ofițeri ruși, pentru a rezista invaziei sârbe și după victoria de la Slivnitza (19 noiembrie) l-a urmărit pe regele Milan al Serbiei până la Pirot. Deși intervenția Austriei a protejat Serbia de consecințele înfrângerii, succesul Prințului Alexandru a pecetluit unirea cu Rumelia orientală. Bucureștiul a fost ales ca loc al tratativelor de pace datorită neutralității păstrate de guvernul român și implicării sale cu ajutoare umanitare. Pacea de la București poate fi considerată, astfel, un succes al diplomației române. Tratatul de pace s-a încheiat la 19 februarie/3 martie 1886.

După lungi negocieri cu sultanul Abdul Hamid al II-lea acesta l-a numit pe Prințul Bulgariei guvernator-general al provinciei pentru cinci ani (5 aprilie 1886).

Mausoleul Battenberg din Sofia

Acest aranjament i-a scăzut mult din popularitatea în rândul bulgarilor în timp ce nemulțumirile au început să crească în rândul ofițerilor care se considerau nedreptățiți în distribuirea recompenselor după încheierea campaniei.

S-a format un complot militar iar în noaptea de 20 august 1886 conspiratorii l-au obligat pe Prinț în palatul său din Sofia să semneze abdicarea. Apoi l-au transportat la Reni și l-au predat autorităților ruse care i-au permis să plece la Lemberg. El a revenit repede în Bulgaria ca rezultat al succesului contra-revoluției condusă de Stefan Stambolov care a răsturnat guvernul provizoriu stabilit de partidul rus de la Sofia. Poziția lui, totuși, a devenit instabilă.

Atitudinea lui Bismarck, care în colaborare cu guvernele Rusiei și Austriei, i-a interzis să pedepsească liderii conspirației militare, de asemenea a subminat poziția lui Alexandru. El a emis un manifest demisionar și a părăsit Bulgaria la 8 septembrie 1886.

Alexandru s-a retras în viața privată. Câțiva ani mai târziu s-a căsătorit cu actrița Johanna Loisinger și a luat numele de Contele von Hartenau (6 februarie 1889). Din căsătorie au rezultat un fiu și o fiică. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în principal la Graz unde a deținut comanda în armata austriacă și unde a murit la 23 octombrie 1893 la vârsta de 36 de ani.

Rămășițele sale, aduse la Sofia, au primit o înmormântare publică acolo, într-un mausoleu ridicat în memoria lui.

Alexandru

Părinți Prințul Alexandru de Hesse și Rin Julia Hauke  Frați și surori Maria de Battenberg Prințul Louis de Battenberg Prințul Henric de Battenberg Prințul Francis Joseph de Battenberg  Căsătorit cu Johanna Loisinger Copii Contele Asen de Hartenau Contesa Tsvetana de Hartenau

·         1896 - A murit Gilbert Duprez, tenor si compozitor francez (n.06.12.1806).
* 1897: Prințesa Frederica Amalia Agnes de Anhalt-Dessau (24 iunie 1824 – 23 octombrie 1897) a fost fiica cea mare a lui Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt și a soției acestuia, Frederica Wilhelmina a Prusiei.^[1][2] A fost membră a Casei de Ascania prin naștere, și prin căsătoria cu Ernst I, Duce de Saxa-Altenburg, a devenit ducesă consort de Saxa-Altenburg.

Tatăl lui Agnes, Ducele Leopold, a fost fiul lui Frederic, Prinț Ereditar de Anhalt-Dessau și a soției acestuia, Amalie de Hesse-Homburg. Mama ei, Prințesa Frederica, a fost fiica Prințului Louis Carol al Prusiei (frate al regelui Frederic Wilhelm al III-lea al Prusiei) și a Prințesei Frederica de Mecklenburg-Strelitz.

Agnes a fost sora mai mare a lui Frederic I, Duce de Anhalt și a Mariei Anna, Prințesă Frederic Carol a Prusiei. Prin Maria Anna, Agnes a fost mătușa Elisabetei Anna, Mare Duce de Oldenburg și a Louise Margaret, Ducesă de Connaught și Strathearn.

Agnes și soțul ei Ernst I, Duce de Saxa-Altenburg

La 28 aprilie 1853, Agnes s-a căsătorit cu Ernst de Saxa-Altenburg.^[2][3] El era fiul Ducelui Georg de Saxa-Altenburg și a Ducesei Marie Louise de Mecklenburg-Schwerin.

Agnes și Ernst au avut doi copii:

• Prințesa Marie Friederike Leopoldine Georgine Auguste Alexandra Elisabeth Therese Josephine Helene Sophie (2 august 1854 – 8 octombrie 1898); s-a căsătorit la 19 aprilie 1873 cu Prințul Albrecht al Prusiei.
• Prințul Georg Leopold Ernst Joseph Alexander Friedrich Ludwig Johann Albert (1 februarie 1856 – 29 februarie 1856).

Cum singurul lor fiu a murit în copilărie, ducatul urma să fie moștenit de vărul ducelui, Ernst.

Agnes a fost privită ca o pictoriță cu talent.^[4]

Ca multe nobile din timpul ei, era interesată de caritate, în special de asistență medicală și de îngrijire a răniților în Războiul franco-prusac.

Agnes a murit la 23 octombrie 1897, la vârsta de 73 de ani. În orașul Altenburg, Agnesplatz a fost numit după ea.

Agnes de Anhalt-Dessau

Ducesă consort de Saxa-Altenburg

Părinți Leopold al IV-lea, Duce de Anhalt Prințesa Frederica Wilhelmina a Prusiei  Frați și surori Frederic I, Duce de Anhalt Prințesa Maria Anna de Anhalt-Dessau  Căsătorită cu Ernst I, Duce de Saxa-Altenburg Copii Prințul Georg, Prinț Ereditar de Saxa-Altenburg Marie, Prințesă Albert de Prusia

·         1906: Paul Cézanne, pictor francez (n. 1839)

·         1910: A murit regele  Thailandei,  Chulalongkorn; (n. 20 septembrie 1853). A  avut 91 neveste (dintre care 36 au fost înregistrate oficial) si 77 de copii (44 fete și 33 băieți). A domnit timp de 42 de ani de la vârsta de 15 ani, a abolit sclavia si jocurile de noroc si  a intemeiat un sistem modern de  sănătate și educație, reusind sa pastreze independenta tarii sale, intr-o vreme in care toate tarile din Indochina devenisera colonii occidentale.

·         1921: John Boyd Dunlop, inventator scoțian (n. 1840). A fost unul dintre fondatorii companiei  producatoare de cauciuc pe care a purtat numele său,  Dunlop Pneumatic Tyre Company.
* 1927: Adolphus Cambridge, Primul Marchiz de Cambridge (Adolphus Charles Alexander Albert Edward George Philip Louis Ladislaus; 13 august 1868 – 23 octombrie 1927), născut Prinț Adolphus de Teck și mai târziu Duce de Teck, a fost membru al familiei regale britanice, strănepot al regelui George al III-lea și fratele mai mic al reginei Mary, soția regelui George al V-lea. În 1900, el i-a succedat tatălui său ca Duce de Teck în regatul de Württemberg. În 1917 a renunțat la titlurile sale germane și a devenit Marchiz de Cambridge.

La 12 decembrie 1894, la Eaton Hall, el s-a căsătorit cu Margaret Evelyn Cambridge (9 aprilie 1873 – 27 martie 1929), fiica primului duce de Westminster. Cuplul a avut 4 copii:

• Prințul George de Teck (11 octombrie 1895 – 16 aprilie 1981); s-a căsătorit în 1923 cu Dorothy Hastings (18 mai 1899 – 1 aprilie 1988).
• Prințesa Mary de Teck (12 iunie 1897 – 23 iunie 1987); s-a căsătorit în 1923 cu Henry Somerset, al 10-lea Duce de Beaufort (4 aprilie 1900 – 4 februarie 1984).
• Prințesa Helena de Teck (23 octombrie 1899 – 22 decembrie 1969); s-a căsătorit în 1919 cu colonelul John Evelyn Gibbs (22 decembrie 1879 – 11 octombrie 1932).
• Prințul Frederick de Teck (23 septembrie 1907 – 30 mai 1940).

Prințul Adolphus

Părinți Francisc, Duce de Teck Prințesa Mary Adelaide de Cambridge  Frați și surori Mary de Teck Prince Francis of Teck[*] Alexander Cambridge, Conte de Athlone  Căsătorit cu Margaret Evelyn Cambridge (c. 1894–1927; decesul lui) Copii George Cambridge, Marchiz de Cambridge Mary Somerset, Ducesă de Beaufort Lady Helena Gibbs Lord Frederick Cambridge

* 1937: Gavril Ivanovici Buciușcan (n. 27 martie 1889, Isacova - d. 23 octombrie 1937, Tiraspol) a fost un om politic din Basarabia.

·         1939: Zane Grey, scriitor american (n. 1872)

·         1942:  Husik Zohrabian, episcop al Biserica Armeană din România

·         1942: Ralph Rainger, compozitor american (n. 1901)

·         1944: Charles Glover Barkla (n. 7 iunie 1877,^[3][4][5] Widnes, Regatul Unit – d. 23 octombrie 1944,^[3][4][5] Edinburgh, Regatul Unit) a fost un fizician britanic, profesor universitar la Edinburgh, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în 1917. Cercetările sale au realizat progrese importante în spectroscopia, împrăștierea și propagarea razelor X în materie. A studiat spectrele de radiații X ale elementelor chimice și în 1906 a demonstrat experimental că diferitele elemente chimice dau spectre de radiații specifice.

Jump to navigationJump to search

Charles Glover Barkla

·         1950: Al Jolson, actor și cântăreț american (n. 1886)

·         1957: Christian Dior, creator de modă francez (n. 1905)

·         1957: A încetat din viaţă Mihai Codreanu, poet de factură parnasiană şi simbolistă; a fost directorul Teatrului Naţional din Iaşi (1919-1923), profesor şi rector (1933-1939) al Conservatorului de Artă Dramatică din Iaşi şi director al revistei “Însemnări ieşene” (n. 25 iulie 1876).

·         1959: Gerda Lundequist, actriță suedeză (n. 1871)

·         1980: Dinu Bădescu, tenor (n. 1904)

·         1984: Oskar Werner, actor austriac (n. 1922)
* 1984: Marcel Brion (n. 21 noiembrie 1895, Marsilia - d. 23 octombrie 1984, Paris) a fost un scriitor, eseist și istoric de artă francez. Specialist în Renașterea italiană și în romantismul german, a devenit membru al Academiei Franceze în 1964^[

James Joyce.

Fiu de avocat, Marcel Brion i-a avut ca și colegi, în clasa a șasea la Liceul Thiers din Marsilia, pe Marcel Pagnol și Albert Cohen^[3]. După terminarea studiilor secundare la Colegiul Champittet, în Elveția, a urmat dreptul la facultatea din Aix-en-Provence. Avocat în baroul din Marsilia între 1920 și 1924, își abandonează cariera juridică pentru a se dedica literaturii^[3].

Provenit dintr-o familie de origine provensală și irlandeză, numele său reprezintă transformarea în franceză a irlandetului „O'Brion”^[3]. Dubla moștenire culturală a jucat un rol important în atracția resimțită pentru culturi străine și gustul pentru călătorii, lăsându-și spritul independent să colinde liber lumea. Universul său romanesc, precum și activitatea de critic literar și artistic, s-au hrănit din curiozitatea față de necunoscut.

Colaborator regulat la La Revue des Deux Mondes și Les Nouvelles littéraires, Marcel Brion a condus timp de douăzeci de ani rubrica de literatură străină da cotidianului Le Monde. El a adus în atenția publicului francez autori ca Rainer Maria Rilke, James Joyce, sau Dino Buzzati^[3]. În legătură cu acest lucru, Marcel Schneider a făcut următorul comentariu:

„:Marcel Brion a însemnat Europa înainte de toate. Cunoștea șapte limbi de circulație internațională vorbite în Occident și le folosea pentru a descoperi talente. A știut să aleagă și nu a greșit^[4]”

În acest spirit european, cosmopolit, l-a cunoscur pe filozoful Xavier Tilliette, cu care atât el, cât și soția sa, Liliane, au rămas legați de o prietenie durabilă.

După o tentativă eșuată în 1962 de a intra în Academia Franceză, el a fost ales în 1964 în locul răposatului Jean-Louis Vaudoyer^[2].

La moartea sa, survenită în 1984 la domiciliul său din Paris, strada Bac nr. 32, unde a locuit mai bine de 40 de ani și a scris cea mai mare parte a operelor sale, a lăsat posteritărții peste o sută de lucrări. A fost înmormântat în cimitirul Longs Réages din Meudon.

Fiul său, Patrick Brion, critic și istoric de cinema, este vocea emisiunii Cinéma de minuit de la France 3

·         1986: Edward Adelbert Doisy, biochimist american, laureat al Premiului Nobel (n. 1893)
* 1990: Tamara Ciobanu (născută Taratanskaia, n. 22 noiembrie 1914 – d. 23 octombrie 1990) a fost una din cele mai cunoscute cântărețe de operă și muzică populară ale Moldovei din a doua jumătate a secolului al XX-lea.

În anii 1945–1951 a fost solistă a Radiodifuziunii din RSSM, între 1951–1973 a fost solistă a orchestrei de muzică populară „Fluieraș”. În anii 1973–1980 a lucrat ca conferențiară a Catedrei de Canto a Academiei de Muzică „G. Musicescu”. Artistă a poporului din URSS. A interpretat rolul Tatianei în opera Evgheni Oneghin de Piotr Ilici Ceaikovski, și rolul lui Cio-Cio-San din opera cu același nume de Giacomo Puccini. Din 1972 a fost președinte a Societății muzical-corale din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În anul 1950 a primit premiul de Stat al URSS. 

Tamara Ciobanu

Cântăreața Tamara Ciobanu în anii 1970

·         1990: Louis Althusser, filozof francez (n. 1918)

·         1994: Robert Lansing, actor american (n. 1928)

·         1997: Bert Haanstra, regizor olandez (n. 1916)

·         1998: A încetat din viaţă actorul  roman Silviu Stănculescu, cunoscut pentru rolurile din “Mircea” – 1989 şi “Liceeni” – 1987;  (n. 24 ianuarie 1932).

·         2001: Ronald William Kirby, pictor englez (n. 1928)

·         2001: A murit  Ken Aston, arbitrul de fotbal, inventatorul cartonaşelor galbene şi roşii în fotbal. Cartonaşele au fost folosite în premieră la Mondialul din 1970, cînd Ken Aston era preşedintele Comisiei de Arbitri a FIFA. Acelaşi Aston a mai introdus echipamentul negru pentru arbitri şi al patrulea oficial în teren şi a colorat steguleţele asistenţilor în roşu şi galben, pentru a fi vizibile; (n.01.09.1915).

·         2002:  A încetat din viaţă Dan Costescu, unul dintre fondatorii celui mai citit ziar din exilul românesc – “Lumea Liberă Românească”. În ţară a lucrat ca redactor la Radio România. În 1962 a fost arestat şi condamnat ca deţinut politic, până în 1964. Refuzând dictatura, a părăsit România, în 1984 şi a colaborat la publicaţiile newyorkeze “Universul”, “Micromagazin” şi “Lumea liberă”; (n. 1928).

·         2003: Tony Capstick, actor, comedian și muzician englez (n. 1944)

·         2003: Soong May-ling, soția lui Chiang Kai-shek (n. 1897)

·         2004: Robert Merrill, bariton american (n. 1919)

·         2005: William Hootkins, actor american (n. 1948)

·         2011: Marco Simoncelli, pilot de curse italian (n. 1987)

Sărbători

• În calendarul ortodox: Sf Ap Iacov, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului; Sf Cuv Macarie Romanul
• În calendarul romano-catolic:  Sf. Ioan de Capistran, preot; Sf. Sorin, episcop

·         Ungaria - Începutul revolutiei si al luptei de eliberare (1956) si ziua proclamarii Republicii Ungare (1989). Este prima data când o tara din blocul de Est suprima termenii “popular” si “socialist” din Constitutie. Revoluția Ungară din 1956 împotriva dictaturii bolșevice și a ocupației sovietice (în maghiară forradalom és szabadságharc) a început în ziua de 23 octombrie. Sătui de conducerea lui Mátyás Rákosi, studenții au declanșat o demonstrație pașnică, care s-a transformat în revoluție violentă, sfârșită printr-un masacru comis de trupele sovietice în 10 – 11 noiembrie 1956. Pierderile de vieți s-au estimat la circa 2.500 maghiari și 700 soldați sovietici; alți aproximativ 200.000 de locuitori au părăsit Ungaria, refugiindu-se în Occident

·         Egipt: Ziua Nationala


VA URMA