MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 3 DECEMBRIE 2019
PARTEA ÎNTÂI

Bună ziua, prieteni! Mă găsiți zilnic la adresa dicuoctavian.blogspot.com. Nu pierdeți materialele prezentate de mine! 

ISTORIE PE ZILE 3 Decembrie

Evenimente

·         915: Papa Ioan al X-lea il incoroneaza pe  Berengario de Friuli imparat al Imperiului Carolingian. Berengario de Friuli (845 - 7 aprilie 924) a fost margraf de Friuli  din 874 până între 890-896, Rege al Italiei si  din 887 și împărat al Imperiului Carolingian  din 915 până la moartea sa. În ciuda tilului imperial, Berengario nu reușește să își exercite puterea în întreg Imperiul. Spre sfârșitul domniei sale este acuzat de incompetență și a fost atacat de trupele lui Rudolf al II-lea de Burgundia  care l-au invins  în 923, Berengario fiind detronat de facto, în 924 murind, fiind ucis de unul dintre oamenii săi.

·         1800: Lângă München, armatele franceze conduse de Jean Moreau au repurtat o victorie decisivă în fața unei coaliții austro-bavareze în bătălia de la Hohenlinden din cadrul Războiului celei de a Doua Coaliții.  Jean Victor Marie Moreau (n. 14 februarie 1763 – d. 2 septembrie 1813) a fost un general francez care l-a ajutat pe Napoleon Bonaparte să ajungă la putere, dar care mai târziu i-a devenit rival.

·         1818: Illinois a devenit cel de-al 21-lea stat al SUA.

·         1860: Se încheie Convenţia telegrafică cu Rusia, prima convenţie internaţională a Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei prima convenţie internaţională a Principatelor Unite cu o tara vstrăină. Convenţia a intrat în vigoare la 1 februarie 1862.

·         1861: Alexandru Ioan Cuza anunță, cu prilejul deschiderii Camerelor, că „Înalta Poartă, precum și toate Puterile Garante” recunosc Unirea Principatelor.

·         1864: Apare Decretul organic privitor la înfiinţarea unei autorităţi sinodale centrale pentru afacerile religiei române. Decretul prevedea autocefalia Bisericii Ortodoxe Române, legătura cu Patriarhia ecumenică de la Constantinopol păstrându-se doar sub raportul dogmei (a fost aplicat, în fapt,  în 1872, ca urmare a Legii din 19/31.XII.1872). Patriarhia din Constantinopol va recunoaşte oficial autocefalia BOR abia în 1885).

·         1865: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza  promulgă legea de organizare a serviciului de poştă şi telegraf în România.

·         1880 - Prinţul Ferdinand de Hohenzollern, nepot de frate al lui Carol I, este desemnat moştenitor prezumtiv al tronului României.

·         1892: Regele României, Carol I, şi regina Marii Britanii, Victoria, semneaza tratatul privitor la căsătoria principelui Ferdinand, moştenitor al Tronului României, fiul lui Leopold, prinţ de Hohenzollern-Sigmaringen, şi al Antoniei, infanta Portugaliei, nepot de frate al regelui Carol I, cu Maria, principesă de Marea Britanie şi Irlanda, fiica Mariei Aleksandrovna (fiica ţarului Alexandru al II-lea) şi a lui Alfred, duce de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria).

·         1901: S-a înființat societatea „Tinerimea artistică” de către pictorii Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino,Gheorghe Petrașcu ș.a.; gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.

·         1912: S-a incheiat primul Razboi Balcanic prin semnarea unui tratat de pace intre Bulgaria, Grecia, Muntenegru si Serbia, pe de o parte, si Turcia, de cealalta parte. 

·         1917: Este inaugurat podul Quebec, la vest de orașul cu același nume, a cărui proiectarea și construcție a durat două decenii.

·         1920: Geneva: Este semnat Protocolul privind constituirea Curții Permanente de Justiție Internațională cu sediul la Haga.

·         1927: Se lansează primul film cu Stan și Bran, Putting Pants on Philip.

·         1931: La Moscova, se desfăşoară lucrările Congresului al V-lea al Partidului Comunist din România. Alexandru Ştefanski (Gorn), membru al Partidului Comunist Polonez, este numit secretar general al partidului. (3-4 decembrie). La acea dată, partidul număra 1500 de membri. În hotărârile Congresului sunt menținute vechile teze sau introduse unele noi, îndreptate împotriva intereselor naționale. Privind problema națională a României și sarcinile P.C.R., congresul adoptă o rezoluție de 7 puncte. Astfel, România era prezentată ca fiind un stat multinațional, care subjugă națiunile, acuzată de exploatare colonială a provinciilor și de pregătirea unui război împotriva Uniunii Sovietice. Spre exemplu, punctul 5 stipula: Imperialismul român, încercând să zdrobească mișcarea revoluționară printr-o sălbatică teroare albă, se silește în același timp să-și întărească baza sa în regiunile ocupate, ducând o politică activă de colonizare și românizare. […] În Basarabia, imperialismul român se silește să-și întărească poziția sa prin românizarea intensivă a moldovenilor, care au fost declarați drept „români“. Masele largi ale țărănimii moldovenești și ale micii burghezii orășenești sunt tot așa asuprite ca și populația rusă, ucraineană și evreiască. Burghezia română singură n-are câtuși de puțină încredere în acești „români“ declarați de dânsa[…].(Documente din Istoria Partidului Comunist din România, vol. III, 1929–1933, Editura de Stat pentru Literatură Politică, București, 1956, p. 371–377)[5]. De aceea, România era pregătită de o revoluție burghezo-democratică, dar care trebuia să fie condusă nu de burghezia națională, ci de proletariat în alianță cu țărănimea. Se arată că numai în alianță cu URSS, țara își putea rezolva problemele și putea deveni o națiune industrială modernă. În cadrul Congresului, Comitetul Central este restructurat, la conducere este impus Alexander Ştefanski-Gorn, comunist de origine poloneză, care a condus P.C.R. în perioada 1931-1936. În continuare împărţite între fracţiunea din interior şi cea aflată la Moscova: pe lângă veterani ca Boris Ştefanov sau Elena Filipovici, apar (sau reapar) Lucreţiu Pătrăşcanu, Remus Koffler, losif Chişinevschi, Vasile Luca, losif Rangheţ, Leonte Răutu sau Mihai Roller. In ţară se  afirma o noua generaţie de comunisti: Gheorghe Gheorghiu-Dej, Miron Constantinescu, Alexandru Bârlădeanu, tanarul Nicolae Ceauşescu, ş.a.

·         1934: A fost înființat Spitalul de Urgență, actualul Spital de Urgență Floreasca.

·         1941: Al doilea război mondial: Stalin îi spune lui Wladysław Sikorski că anumiți ofițeri polonezi de pe teritoriul URSS lipsesc, probabil pentru că au evadat în Manciuria. Istoricii vor dovedi mai târziu că ofițerii fuseseră asasinați la ordinul liderului sovietic.

·         1949: Decret privind înființarea Camerei de Comerț Exterior a României.

·         1963 - Guvernul roman si belgian ridica legatiile lor la nivel de ambasada.

·         1967: Într-un spital din Cape Town, chirurgul sud-african Christian Barnard a efectuat, cu succes, primul transplantde inimă din lume. Beneficiarul transplantului, Louis Washkansky, un bărbat de 53 de ani, va muri 18 zile mai târziu de pneumonie, din cauza sistemului imunitar slăbit. 

·         1971 - La Montreaux, in Elvetia, a luat foc acoperisul salii in care concertau Frank Zappa & The Mothers Of Invention. Episodul este descris in “Smoke On The Water” – Deep Purple.

·         1971: Armata pakistaneză a atacat India, declanșând Războiul Indo-Pakistanez din 1971.

·         1973: Nicolae Ceaușescu ajunge în Statele Unite pentru o vizită oficială. Va fi primit cu toate onorurile posibile. Ceaușescu își dorea obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate, ce presupunea facilități vamale pentru produsele românești importate de SUA. Mai dorea, de asemenea, un credit de 500-600 milioane de dolari, pe termen lung, cu o dobândă de 2%. Creditul, a spus Ceaușescu la Washington, urma să fie folosit de România pentru achiziționarea unor tehnologii americane necesare industriei românești. Va părăsi SUA fără să obțină clauza și împrumutul.

·         1973: Programul Pioneer: Pioneer 10 trimite înapoi pe Terra prima imagine de aproape a planetei Jupiter.

·         1976: A avut loc o încercare de asasinat asupra lui Bob Marley. A fost împușcat de două ori însă a cântat în concert două zile mai târziu.

·         1977: A fost inaugurat Muzeul Județean Botoșani.

·         1977: Au fost inaugurate lucrările de construcție a sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier II de la Drobeta-Turnu Severin. 

·         1979: Ayatollahul Ruhollah Khomeini devine primul Lider Suprem al Iranului.

·         1979 - 11 spectatori au fost calcati in picioare la un concert The Who, in Riverfront Colosseum, Cincinnati.

·         1987: Adunarea Generală a ONU adoptă rezoluții inițiate de România privind reducerea bugetelor militare, reglementarea pașnică a diferendelor dintre state, dezvoltarea bunei vecinătăți.

·         1989: Presedintele american George W. Bush si cel sovietic, Mihail Gorbaciov, au indicat, dupa o intalnire istorica avuta pe o barca langa coasta malteza, ca Razboiul Rece ar putea lua sfarsit cat de curand. 

·         1990: Asociatia Ziaristilor din Romania s-a solidarizat cu Sindicatul liber din RTVR si cu Dumitru Iuga. Sindicatul protestase anterior fata de modul discretionar in care era condusa Televiziunea. 

·         1993: A început să emită, la București, „Radio Romantic”. La început s-a numit Radio Antena1.

·         1996: Ion Iliescu a devenit presedintele de onoare al Confederatiei Nationale a Revolutionarilor din Romania (CNRR). 

·         1997: In orasul canadian Ottawa, reprezentanti ai 121 de state au semnat un tratat privind interzicerea fabricarii de mine antipersonal. Statele Unite, China si Rusia au refuzat insa sa semneze acest document. 

·         1998: Banca franceză „Société Générale” este desemnată câștigătoarea licitației organizate de Fondul Proprietății de Stat pentru privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD). „Société Générale” a cumpărat 51% din acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari.

·         1998: Presedintele Emil Constantinescu a promulgat Legea privind inregistrarea fiscala a platitorilor de taxe si impozite. 

·         1999: Tori Murden a devenit prima femeie care a traversat singura intr-o barca Oceanul Atlantic, dupa o calatorie de 81 de zile. 

·         2000 - Bulgaria a fost eliminata din randul statelor care au nevoie de vize pentru a calatori in spatiul european.

·         2008 - Bombele cu fragmentare au fost declarate oficial ilegale. Circa 100 de ţări s-au reunit pentru a semna un tratat ce interzice bombele cu fragmentare, devastatoare pentru civili.

·         2014: Agenția spațiu japoneza JAXA,a  lansat din Centrul Spatial Tanegashima  nava spațiala  Hayabusa 2, cu  misiunea de  a colecta mostre de roci de pe un asteroid.

Nașteri

·         1368: S-a nascut regele Charles al VI-lea al Franţei; (d. 21.10.1422). Cunoscut și ca Charles le Fou („Carol cel Nebun”), regele avea probleme psihice serioase. Se pare că suferea de schizofrenie paranoida paranoidă. Una din cauze ar putea fi de natură genetică: mama sa, Jeanne de Bourbon, avusese, în 1373, timp de mai multe luni, un acces de nebunie. Printre bizareriile sale de comportament se poate menționa faptul că avea iluzia că este din sticla motiv pentru care hainele sale aveau cusute bare metalice pentru a-l proteja în cazul unei eventuale căderi. Crizele lui de nebunie au început în 1392 și au dus la certuri în familia regală franceză, lucru exploatat de puterile vecine Anglia și Burgundia. Până la sfârșitul domniei sale o mare parte din Franța, a fost sub ocupație străină.

·         1447: S-a nascut sultanul otoman Baiazid al II-lea (d. 26 mai 1512), fiul sultanului Mahomed al II-lea . A domnit în perioada 1481 – 1512. În războiul dus împotriva Moldovei, în timpul lui Ștefan cel Mare, a ocupat Chilia și Cetatea Albă (1484). Pe 25 aprilie 1512 a fost  detronat de o răscoală a ienicerilor, conduși de fiul său Selim I, și asasinat prin otrăvire.

·         1596: S-a născut Nicola Amati, lutier italian (d. 1684). Niccolo Amati, (3 December 1596 – 12 April 1684), cel mai cunoscut membru al celebrei familii de lutieri Amati din Cremona; a fost maestrul lui Antonio Stradivari şi al lui Giuseppe Guarneri. A construit mai mult de 1 000 de instrumente din care au rămas circa 650; (m. 12 aprilie 1684).

·         1755: S-a nascut Gilbert Stuart, pictor american. 

·         1764: S-a nascut Ducesa Augusta de Brunswick-Wolfenbüttel (d. 1788)

·         1838: Prințesa Louise a Prusiei, Mare Ducesă de Baden (d. 1923)

·         1838 - S-a născut Cleveland Abbe, fondatorul serviciului meteorologic al SUA (m. 28 octombrie 1916)
* 1844: Nicolae Cena (n. 3 decembrie 1844, Mehadia, comitatul Caraș-Severin; d. 14 martie 1922, Mehadia) a fost un Feldmarschalleutnant al Armatei Imperiale și Regale Austro-Ungare, apoi general de divizie în România Mare, director al stațiunii Băile Herculane și arheolog. Nicolae Cena provenea dintr-o veche familie din Macedonia românească venită pe la începutul secolului al XVII-lea în Banat. Tatăl său a fost locotenentul de grăniceri Nistor Cena. A fost rudă apropiată cu generalul Traian Doda (1822-1895). 

În Austro-Ungaria[modificare | modificare sursă]

Bătălia de la Königgrätz 1866

Cena a urmat mai întâi Școala Militară Grănicerească din Caransebeș și apoi Școala Specială de Pionieri de la Tulln, pe care a absolvit-o cu mare succes.^[2] În 1863 a devenit locotenent în Regimentul 64 de infanterie românesc. S-a remarcat în timpul Războiuuil Austro-Prusac împotriva Prusiei, luând parte la celebra bătălie de la Königgrätz din 1866. Cu gradul de locotenent major (1873), între anii 1874 și 1879, a fost profesor la Liceul Militar din Timișoara. În anul 1879 a devenit căpitan.^[3]

În 1881 a fost trimis la Viena și de aici în Bosnia și Herțegovina, unde s-a remarcat ca militar de excepție. Între anii 1881 și 1885 a fost acolo comandant al Liceului Militar pentru cadeți din Königsfeld, iar în 1887 al Curții Marelui Duce de Luxemburg Adolf. A fost avansat la gradul de maior în 1890. Datorită însușirilor sale i s-a încredințat misiunea de organizare a liceelor militare din Marburg și Komenitz. Foarte mulțumit de rezultatele sale, împăratul Franz Ioseph I a dispus avansarea pe loc la rangul de locotenent-colonel (1894), iar pe 22 mai 1897, înaintarea la gradul de colonel și investit comandant al regimentului Freiherr von Bouvard nr. 74 din Galiția.^[3][4]

Ofițerul, între altele purtător al Ordinului Coroanei de Fier de clasa a III-a, a Crucii de Cavaler al Ordinului Împăratului Franz Joseph I, a Crucii de Merit Militar clasa a III-a și a Medaliei de Merit Militar Signum Laudis la banda roșie,^[5] a fost ridicat pentru calitatea sa ca ofițer și vitejia sa ca soldat în ziua de 1 august 1904 la gradul de Generalmajor (general de brigadă ) si șef al brigăzii nr. 3 cu sediul la Rzowszów.^[6] Cu toate că a suferit, în anul 1904, un accident de călărie foarte grav, a rămas ofițer activ pentru încă patru ani și a intrat în sfârșit la pensie pe data de 17 iunie 1908, onorat cu titlul de Feldmarschalleutnant (general de divizie).^[7]

Generalul Nicolae Cena ca general român

La 24 august 1914 generalul-locotenent (Generaloberst) Arthur von Bolfras l-a avertizat pe șeful său militar Franz Conrad von Hötzendorf, că măsurile draconice îndreptate împotriva românilor și sârbilor din Banat suspectați cu toții de autoritățile maghiare, vor fi cauza multor probleme în viitor. El a cerut, în special, că Conrad ar trebui să folosească influența sa, pentru a pune capăt exceselor comandamentul militar în Timișoara, în sudul Ungariei, unde, începând cu sfârșitul lunii iulie 1914, se făcuseră sute de arestări neîntemeiate în urma mobilizării parțiale împotriva Serbiei.^[8] Datorită convingerilor sale naționale și suspectat că întreținea legături cu ofițeri din armata română, pe 26 iulie 1914 a fost arestat și generalul Cena, împreună cu Coriolan Buracu, de către jandarmii unguri și închis la Caransebeș. Cancelaria de la Budapesta l-a acuzat ca spion și agitator în favoarea României. La data de 24 august 1914 a fost scos din închisoare și trimis cu domiciliu forțat la Viena. În eliberare lui, un rol important l-a avut generalul Gheorghe Domășnean, pe vremea aceea având o funcție importantă în Ministerul de Război. La Viena Cena a cercetat arhiva Ministerului de Război și a făcut numeroase copii de pe hărțile privitoare la luptele desfășurate în teritoriul graniței și al Mehadiei. 

Fostele băi sulfuroase în Herculane

Cena s-a întors din exilul vienez, acum deja 73 de ani, în primăvara anului 1917. După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar, în Ardeal și în Banat s-a format, în decembrie 1918, Comitetul Național Român. Nicolae Cena a fost ales președinte al Comitetului din districtul Mehadia.

A fost numit director al stațiunii Băile Herculane, fiind primul director de sub stăpânirea românească. Generalului i s-a oferit un loc de deputat în primul Parlament al României Mari. Prin Decretul nr.45471 din 2 decembrie 1921 a fost decorat de către regele Ferdinand I al României cu Ordinul Coroana României în grad de Mare Ofițer și încadrat în rândul generalilor de divizie. Generalul este înmormântat în cimitirul ortodox din Mehadia.

Muzeul de istorie Nicolae Cena, din Herculane, înființat în anul 1924 și denumit așa in memoria marelui patriot, prezintă documente referitoare la istoria stațiunii, pietre votive din timpul romanilor, diferite alte materiale arheologice, monede antice, piese de ceramică, podoabe, inscripții, basoreliefuri din castrul Ad Mediam, arme, piese de harnașament. Este amenajat în fostul cazino, monument de arhitectură in stil baroc austriac, construit in 1862, de arhitectul Daderer. 

General Nicolae Cena

Nicolae Cena

·         1857: S-a nascut   Joseph Conrad, (Józef Teodor Konrad Korzeniowski), scriitor britanic de origine poloneză, maestru al prozei scurte (“Taifun”)  (“Condamnatul din insule”, “Lordul Jim”, “Agentul secret”, “Nostromo”); (m. 3 august 1924).

·         1873:  S-a născut lingvistul Ilie Bărbulescu, membru a numeroase societăţi ştiinţifice, membru corespondent al Academiei Române; a înfiinţat Catedra de Slavistică a Universităţii din Iaşi; (m. 5 iunie 1945). A fost, de asemenea, director al revistei „Arhiva”, organ al Societății de Istorie și Filologie din Iași (1921-1940).

·         1879: S-a născut la Bucuresti, matematicianul Alexandru Myller, membru de onoare al Academiei Române, iniţiatorul şi îndrumătorul şcolii de geometrie diferenţială de la Iaşi, a descoperit configuraţiile Myller. A fost membru titular al Academiei Române din 1938 şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Humboldt din Berlin.; (m. 4 iulie 1965, Iasi). A urmat studii liceale si universitare (Facultatea de Ştiinţe) la Bucureşti, în 1900 luându-şi licenţa în matematică. Şi-a luat doctoratul la Göttingen cu o teză din domeniul ecuaţiilor integrale, sub conducerea ştiinţifică a lui David Hilbert. A pus bazele Seminarului Matematic al Universităţii “Al.I. Cuza” din Iaşi pe care, prin mari eforturi materiale, l-a dotat cu o bibliotecă de cărţi şi periodice de specialitate, care astăzi îi poartă numele. Plecând de la lucrările lui T. Levi-Civita a introdus noţiunea numită azi concurenţă în sens Myller, care l-a condus la studiul unor configuraţii geometrice numite configuraţii Myller (R. Miron, 1960) si  a contribuit fundamental alături de Gh. Ţiţeica şi O. Mayer la crearea geometriei diferenţiale centro-afine.

·         1883: S-a nascut Anton Webern, compozitor austriac.

·         1886: Karl Manne Georg Siegbahn, fizician suedez, laureat al Premiului Nobel (d. 1978)

·         1888 - S-a nascut compozitorul Ion Nonna Otescu (m.25.03.1940).

·         1891: S-a nascut  marele sculptor roman Oscar Han; (d. 14 februarie 1976). Tatăl său era de origine germană, iar mama româncă din Vrancea. Oscar Han a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, în atelierul lui Dimitrie Paciurea si   (sculptura) și cu Frederic Storck. În 1911, Oscar Han s-a făcut remarcat cu lucrarea „Cap de fetiță”. A fost membru al „Grupului celor patru„, din care mai făceau parte pictorii Nicolae Tonitza, Stefan Dumitrescu si Francisc Sirato. În anul 1917 a făcut parte dintre cei 30 de artiști, pictori și sculptori trimiși pe front de Marele Cartier General al Armatei, pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. În 1945, comuniștii l-au acuzat pe Oscar Han că ar fi fost legionar (poate din cauza bustului Prof. Nae Ionescu , realizat de el în 1928). În temeiul legii privind purificarea din cauza asocierii în trecut cu regimul profascist, adoptată într-o nouă formulă la 30 martie 1945, sculptorul Oscar Han, profesor la Școala de Arte Frumoase, a fost îndepărtat din învățământ pe termen de un an printr-un Decret semnat de Mihai Ralea, proaspăt ministru al Artelor. Ulterior, Oscar Han s-a adaptat noului regim. Printre cele mai cunoscute lucrari ale sale se numara Statuia ecvestra a lui Mihai Viteazul, inaugurată în 1968 în fața palatului princiar din Alba Iulia, cu ocazia aniversării semicentenarului Unirii Transilvaniei cu Romania, statuia domnitorului moldovean lui  Vasile Lupu, realizată din bronz  în 1932, amplasată in orasul Orhei din Basarbia, statuia regelui Carol I al Romaniei , amplasată în curtea Castelului Peles din Sinaia, statuia lui Constantin Brancoveanu din Bucuresti, realizată din bronz în 1939, chiar în curtea bisericii Sf. Gheoghe-Nou din București, unde este înmormântat domnitorul, statuia lui Mihail Kogălniceanu din București, executata in bronz in anul 1936 etc.

·         1898 - S–a nascut Karl Gunnar Myrdal, economist si politician suedez, laureat al Premiului Nobel pentru Economie pe anul 1974 (m.17.05.1987).

·         1900: Richard Kuhn, biochimist german, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (d. 1966)

·         1905 - S-a născut Attila Jozsef, unul dintre cei mai mari poeţi ai Ungariei ("Cerşetorul frumuseţii", "Rău mă doare"), (m. 1937)

·         1911: S-a nascut Nino Rota, compozitor italian.
* 1912: Costache Ioanid (n. 3 decembrie 1912, Comăndărești, Bucovina de Nord - d. 26 noiembrie 1987^[1]) a fost unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, atât în România cât și în străinătate.^[2]

Multe dintre poeziile sale au fost puse pe melodii, fiind astfel cântate în bisericile, în special neoprotestante, din întreaga Românie și de peste hotare. Cronologie biografică: 

• 1912 Decembrie, 3 - se naște Costache Ioanid, al patrulea fiu al lui Titus si al Ecaterinei, la Comăndărești, în Bucovina de Nord.
• 1923 - Începe să studieze la Liceul Internat din Iași.
• 1929 - 1934. Studiază la Academia de Artă Dramatică pe care o absolvă cu notă maximă. Deschide prima expoziție de sculptură caricaturală. Lucrează în lut pictat, în culori de ulei, sticlă, ceară, hârtie, lemn.
• Între 1934 și 1952 deschide șapte expoziții de acest gen la Iași, și mai apoi la București.
• 1938 - se muta în capitală. Realizează “Balet nepolitic”, celebru în epocă. La una din reprezentații participă MS regele Carol al II-lea.
• 1939 - se căsătorește cu Elena Ștefănescu din Iași.
• 1940 - Citind Biblia pe o bancă, în parc, este observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care îl invită la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand. Începe studiul aprofundat al Bibliei și scrie primele poezii creștine.
• 1941 - 1944. Este încadrat cartograf la Marele Stat Major.
• 1958 - 1961. Își câștigă existența din picturi. Frecventează serviciile divine ale Bisericii Penticostale din Calea Moșilor. Scrierile sale circulă ilegal prin toată țara. Refuză să scrie în slujba propagandei comuniste.
• 1961 - 1966. Lucrează ca desenator tehnic la IPROMET.
• 1963 - Se află sub stare de arest la Malmaison. Este anchetat pe tot parcursul anului.
• 1966 - Frecventează Biserica Lutherană. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții.
• 1981 - Moartea soției sale, Elena.
• 1981 - Emigrează în SUA. Îi apare primul volum de versuri, “Taine”.
• 1987 - Noiembrie, de ziua Recunoștinței (Thanksgiving) trece la odihnă.

Costache Ioanid

·         1913: S-a născut juristul canadian de origine română Nicolas Mateesco-Matte, considerat unul dintre cei mai importanţi specialişti în drept aerian şi spaţial, membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993, emigrat în Canada in anul 1946. In 2010 i s-a conferit Premiul „Edward Warner” pentru aviaţie civilă, cea mai înaltă distincţie în aviaţia civilă internaţională, un echivalent al Premiului Nobel in acest domeniu.

·         1925 - S-a născut Ferlin Husky, muzician country şi actor american.

·         1926 - S–a nascut, in judetul Hunedoara, Laszló Albert, artist plastic

·         1927: S-a nascut Andy Williams, cantaret american. 
* 1928: Costache Sava (n. 3 decembrie 1928 (Comuna Corbeni, Argeș)- d.1998)^[1] a fost un senator român în legislatura 1990-1992, ales în județul Argeș pe listele partidului FSN. Costache Sava a fost membru în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Bulgaria și Republica Elenă. Costache Sava a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunea 1969 - 1975

·         1930: S-a nascut Jean-Luc Godard, regizor de film francez. 

·         1933: Paul J. Crutzen, chimist și inginer olandez, laureat Nobel

·         1938 - S-a nascut pictorul Florin Mitroi (m.08.04.2002).

·         1939: Gheorghe Mărmureanu, seismolog român

·         1944 - S-a nascut Ralph McTell (May), vocalist, chitarist si compozitor folk britanic
* 1945: Alexei Barbăneagră (n. 3 decembrie 1945) este un jurist din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al justiției în perioada 6 iunie 1990 - 5 aprilie 1994.

·         1946 - S-a nascut Vic Malcolm, chitarist britanic (Geordie).

·         1947: Ion Haiduc (n. 3 decembrie 1947, Oradea) este un actor român de teatru și film. A jucat în filme ca Privește înainte cu mânie (1993), 15 (2005), Amen. (2002), Cauză și efect 3 (2003) sau Bloodlust: Subspecies III (1994) În 1969, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale din București, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, la clasa profesorului George Dem. Loghin. Filmografie: 

• Vlad (2019) - tatăl lui Adrian
• Soțul păcălit (2016)
• Vizitatorul (2016) - Felix
• Cel Ales (2015) - dr. Molnar
• Vineri seară (2014) - Amza
• Ultimul strigăt al balaurului (2013) - Amza
• Gun of the Black Sun (2011) - profesorul Dragoș
• La bani, la cap, la oase(2010) - Crănescu zis "Oase"
• Narcisa Sălbatică (2010) - Octavian
• Clopotul (2009) - turnător
• Ghouls (2008) - Bogdan
• Un caz de dispariție (2005)
• 15 (2005) - Directorul
• Le domaine perdu (2005)
• Michelangelo Superstar (2005)
• Buricul pământului (2005) - Man with goat
• My Name Is Modesty: A Modesty Blaise Adventure (2004) - High Roller
• Regina războinică (2003)
• Dulcea saună a morții (2003) - Buzatul
• Cauză și efect 3 (2003) - Moustache
• Amen. (2002) - Controlor
• Valsul lebedelor (2002)
• Train Quest (2001) - Conductor
• Cod necunoscut (2000) - Man in Squat
• Manipularea (2000)
• Aliens in the Wild, Wild West (1999) - Prophet
• Orașul fantomă (1999) - Cowboy
• Ceasornicarul (1998) - Penny Pitcher
• Subspecies 4: Bloodstorm (1998) - Lt. Marin
• Regatul secret (1998) - Stitch
• Orașul în miniatură (1998) - Șofer de camion
• Aerisirea (1997)
• Nekro (1997)
• Omul zilei (1997)
• Magic in the Mirror: Fowl Play (1996) - Dabble
• Spellbreaker: Secret of the Leprechauns (1996) - Wizard
• Ultima suflare (1995) - Foreman
• Leapin' Leprechauns (1995) - Wizard
• Bloodlust: Subspecies III (1994) - Lieutenant Marin
• Dark Angel: The Ascent (1994) - Hoț
• Trancers 4: Jack of Swords (1994)
• Trancers 5: Sudden Deth (1994) - Angelo
• Bloodstone: Subspecies II (1993) - Lt. Marin
• Doi haiduci și o crâșmăriță (1993)
• Mandroid (1993) - The Mute
• Privește înainte cu mânie (1993) - Pasca, prietenul lui Ciugudean
• Divorț... din dragoste (1991)
• Vânătoarea de lilieci (1991) - Pavel
• Prințul negru (1988)
• Flăcări pe comori (1987)
• Cale liberă (1986)
• Pădureanca (1986)

Teatru: Din 1990, a interpretat numeroase roluri la teatrul Notarra.^[1]

• R.U.R. de Karel Čapek
• Ciocârlia de Jean Anouilh
• Meșterul Manole de Valeriu Anania

• Salonul nr.6 - ca Nikita (teatru TV)^[2]

• Henrik al IV-lea de Luigi Pirandello, regia: Dominic Dembinski; ca Doctorul
• Amooor de M. Shisgall; ca Harry
• Transfer de personalitate de Dumitru Solomon, regia: Mircea Cornișteanu;
• Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia: Dominic Dembinski; ca Estragon
• Avarul de Molière, regia: Mircea Cornișteanu;
• Îngrijitorul de Harold Pinter, regia: C. Rădoacă; ca Mike
• Prințul Negru de Iris Murdoch, regia: Cornel Todea; ca Doctorul
• Soțul păcălit de Molière; ca George Dandin
• Larry Thompson, Tragedia unei tinereți sau Show must go on de Dusan Kovacevic; ca Drăgan Năsoi, Boian Năsoi și Oliver Năsoi
• Război și pace, adaptare după romanul Lev Tolstoi, regia: Petre Bokor;
• Capul de rățoi de George Ciprian, regia: Răzvan Dincă;
• Petrecere într-un pian cu coadă, regia: Alexandru Repan; ca Mondialu
• Moștenirea lui Cadâr, regia: Tania Filip;
• Miresele căpitanului de Larry Gelbart, regia: Petre Bokor; ca Xenex
• Richard al III-lea nu se mai face de Matei Vișniec, regia: Michel Vivier (2005); ca Richard al III-lea
• Platonov de A.P. Cehov, regia: Vlad Massaci (2008);
• Blues de Arthur Miller, regia: Petre Bokor (2008): ca Generalul Felix Barieux.

·         1948: S-a nascut Ozzy Osbourne, pe numele adevarat John Michael Osbourne, muzician englez. Fost component al trupei Black Sabbath. S-a nascut in Birmingham intr-o familie de muncitori, iar scoala a abandonat-o repede. Dupa ce a stat o vreme in inchisoare, s-a apucat de cantat in noua trupa Earth, care si-a castigat o oarecare notorietate pe plan local. Stilul pe care l-a impus formatia, ulterior cunoscut ca heavy-metal, a atras atentia producatorilor. Rockerii nu au reusit sa se lanseze sub numele Earth pentru ca o alta trupa purta deja aceasta titulatura, astfel incat ei au decis sa se intituleze Black Sabbath. Albumul de debut a fost lansat in 1970 si, in ciuda criticilor, s-a vandut extrem de bine in Anglia. Celelalte sase albume au facut din membrii trupei vedete. In 1978, Ozzy s-a orientat spre o cariera solo presarata cu incidente, dar si cu succese. Desi in 1992 a anuntat ca va efectua un ultim turneu, rockerul englez nu a stat departe de scena si chiar a castigat un premiu Grammy. In 2003 a revenit puternic in centrul atentiei prin aparitia in programul tv de tip reality-show cu „The Osbournes”.

·         1948 - S–a nascut poeta Mara Nicoara.

·         1949: S-a nascut Mickey Thomas, muzician american, component al trupei Jefferson Starship. 

·         1949 - S-a nascut John Wilson, baterist britanic (Them, Taste, Cochise, Stud).

·         1950 - S–a nascut Ion Sinca, pictor.
* 1950: Dumitru Bentu (n. 3 decembrie 1950, Tecuci, județul Galați) este un fost politician român, membru al Parlamentului României. În legislatura 2000-2004, Dumitru Bentu a fost ales ca deputat pe listele PDSR, devenit PSD, și a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Regatul Spaniei și India. În legislatura 2004-2008, Dumitru Bentu a fost ales ca deputat pe listele PSD și a fost membru al grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Estonia, Regatul Norvegiei și Republica Coreea. Deasemenea, Dumitru Bentu a fost membru în delegația Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europene Occidentale începând din noiembrie 2006.
* 1950: Ion Anton (n. 3 decembrie 1950, Ghelăuza, raionul Strășeni, Republica Moldova) este un poet, prozator, traducător și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România, de asemenea membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. 

Ion Anton

Ion Anton

·         1951 - S-a nascut Nicky Stevens, cantareata britanica (Botherhood Of Man).

·         1960: Daryl Hannah, actriță americană

·         1960: Julianne Moore, actriță americană

·         1965: Katarina Witt, patinatoare germană

·         1966: Cătălin Botezatu (n. 3 decembrie 1966, Alexandria, România) este un creator de modă și fotomodel din România.

A primit numeroase premii pentru creațiile sale, iar viața sa personală a constituit de multe ori obiectul presei tabloide, în special datorită relațiilor sale amoroase. Deși nu a fost niciodată căsătorit, în 2009 a mărturisit că este tatăl unui băiat de 20 de ani.

Este jurat în cadrul emisiunii Bravo, ai stil!. 

Cătălin Botezatu
Date personale

·         1968: S-a nascut Brendan Fraser, actor american. 
* 1971: Aurica Cotelnic, cunoscută sub numele de scenă Aura (n. 3 decembrie 1971, Chișinău, URSS), este o cântăreață de estradă din Republica Moldova.

Aura a absolvit în 1986 Școala de Muzică nr. 1 din Chișinău, specialitatea pian. A mai studiat la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” la catedra dirijat coral și la Academia de Muzică „G. Musicescu” (actualmente Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice) la aceeași specialitate.^[1]

Și-a început cariera profesională la mijlocul anilor 1990, înregistrând unele lucrări la TeleRadio Moldova. A continuat să evolueze acolo în cadrul diferitor emisiuni. În 1997, este recunoscută drept cea mai populară tânără cântăreață de estradă din Moldova.^[1]

Aura a născut două fetițe gemene, Loreta și Beatrice, în anul 2005.^[2] Este căsătorită cu Veaceslav Ceban, funcționar în departamentul penitenciare

·         1975: Andrei Istrățescu, Mare maestru la șah român
* 1976: Claudiu Nicu Răducanu (n. 3 decembrie 1976,^[2] Craiova, România^[3]) este un jucător român de fotbal care joacă la echipa AS Milcov. Și-a început cariera la Clubul Sportiv Școlar Craiova, cunoscând consacrarea la Steaua București, la care a evoluat timp de patru sezoane și de unde s-a transferat în străinătate, la echipa spaniolă Espanyol Barcelona. A mai jucat în România la FC Vaslui și U Cluj. În 2010 a jucat la echipa CE Premià din Liga a VI-a a Spaniei.

În prezent, el se află în Statele Unite, unde urmează cursurile unei școli de antrenori.

* 1978: Dragoș-Petruț Bârlădeanu (n. 3 decembrie 1978) este un deputat român, ales în 2016.
* 1980: Iulian Apostol (n. 3 decembrie 1980, Galați, România) este un fotbalist român retras din activitate. De asemenea a fost și component al echipei naționale de fotbal a României în perioada 2009-2011.
·         1981: David Villa, fotbalist spaniol
* 1983: Silviu Izvoranu (n. 2 noiembrie 1983, Galați) este un jucător român de fotbal retras din activitate.

Era un jucător polivalent, putând evolua atât ca mijlocaș defensiv, cât și în apărare, pe posturile de fundaș central sau fundaș lateral.

·         1984: Cosmin Iosif Moți (n. 3 decembrie 1984, Reșița, România) este un fotbalist român care evoluează la clubul bulgar Ludogoreț Razgrad.
* 1987: Ancuța Bobocel (n. 3 octombrie 1987 în Drobeta-Turnu Severin) este o alergătoare pe distanțe lungi din România, care s-a specializat la proba de 3000 de metri cu obstacole. A reprezentat România la Jocurile Olimpice de vară din 2008 și din 2012. A participat de două ori la Campionatul Mondial de Atletism (2007 și 2009). În 2009 a câștigat Campionatul European de Atletism sub 23 și Jocurile Francofoniei, de asemenea a mai câștigat și medalia de argint la Universiada.
* 1987: Ștefan Adrian Mardare (n. 3 decembrie 1987, Bacău) este un jucător român de fotbal care evoluează la clubul National Sebis.
* 1993: Radu Bumbăcea (n. 3 decembrie 1993, București) este un (fost) elev român, excepțional dotat pentru matematică, unul din componenții lotului de matematică al României, care a participat la trei Olimpiade Internaționale de Matematică, cele din 2010, 2011 și 2012, în care obținut medalii de aur, argint, respectiv de aur, din nou.

·         1994: S-a născut Crina „Coco” Popescu (numele real: Crina Imola Popescu), cel mai tânăr alpinist din lume şi prima femeie din lume care a încheiat circuitul celor şapte cei mai înalţi vulcani de pe cele 7 continente. La vârsta de 14 ani a obţinut titlul de Maestru al Sportului. Este supranumită de World Record Academy „căprioara din Carpaţi”. In 2013 a intrat pentru a doua oară în Cartea Recordurilor, fiind desemnată „cea mai de succes tânără alpinistă din lume”, datorită palmaresului ei impresionant de recorduri mondiale de vârstă în alpinism: deţine 7 recorduri mondiale de vârstă.

·         2005: S-a nascut  la Oslo, printul Sverre Magnus de Glücksborg al  Norvegiei, fiul printului mostenitor Haakon al Norvegiei si al sotiei acestuia, printesa Mette – Marit. El ocupa al treilea loc in ordinea de succesiune la tronul norvegian.

Decese

• 311: A decedat imparatul roman Diocletian; (n. 244). Gaius Aurelius Valerius Diocletianus, imparat roman din data de 20 noiembrie 284 până la 1 mai 305. Între anii 297-298, Dioclețian a  purtat un război victorios împotriva Persiei sasanide, fixând granița romană pe fluviul Tigru – limita maximă a expansiunii Imperiului Roman  în Orient. Odata cu domnia sa  a luat sfarsit  asa numita perioada  a  imparatilor soldati, restaurandu-se autoritatea centrala in stat.
• 649: A murit Sfantul Birin din Dorchester (n.cca.600), primul episcop de Dorchester si evanghelizatorul regatului Wessex  din Anglia. Era de origine franca si a fost trimis de papa Honorius I sa-i converteasca la crestinism pe saxonii de vest. Este  venerat ca sfant in Biserica Catolica si Biserica Anglicana.
• 1154: A murit Papa Anastasie al IV-lea (n.cca.1073, nume laic: Konrad de Suburra sau Corrado della Suburra). A fost din 12 iulie 1153 papă al Romei, succedandu-l pe Papa Eugeniu al III-lea 
• 1533: Vasili al III-lea, mare cneaz al Moscovei (n. 1479). A fost fiul tarului Ivan al III-lea cel Mare (1440- 1505) si al Sofiei Paleolog. S-a casatorit cu Solomonia Iurievna Saburova la 4 septembrie 1505 dar nu a avut urmasi timp de 20 de ani. In 1525, Vassili III a divortat cu acordul mitropolitului Daniel al Moscovei si al boierilor sai si s-a recasatorit cu Elena Glinska, cu care a avut doi fii, Ivan al IV-lea cel Groaznic si Iuri, care era surdo-mut. Aceasta decizie a amanat stingerea dinastiei Riurik si o criza de succesiune la tron.

·         1552: Francisc Xaveriu, misionar iezuit (n. 1506)

·         1592: Alessandro Farnese, Duce de Parma (n. 1545)

·         1789: Claude Joseph Vernet, pictor francez (n. 1714)
* 1809: Ioan Para (n. 1744, Silvașul de Jos, comitatul Hunedoara - d. 3 decembrie 1809, Blaj) a fost protopop unit (greco-catolic) al Năsăudului și vicar foranaeu al Vicariatului Rodnei, una din figurile de seamă ale intelectualității române transilvănene din secolul al XVIII-lea, co-autor al petiției Supplex Libellus Valachorum.

A fost descendentul unei familii nobiliare românești din Țara Hațegului. Studiile începute la Blaj le-a continuat, până în 1774, la Seminarium Sancti Adalberti din Trnava (Nagyszombat), iar apoi a fost trimis de episcopul unit al Blajului Grigore Maior, ca bursier la Colegiul Sfânta Barbara din Viena (1775-1778), unde studiază teologia și-l cunoaște pe Samuil Micu, spiritual și rector de studii al colegiului, precum și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop unit al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu^[1] de Rodna, cu sediul la Năsăud (1786-1796), după ridicarea protopopiatului la rang de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj pentru alegerea unui nou ierarh in scaunul arhieresc de Făgăraș și Alba Iulia, unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De perioada năsăudeană se leagă implicare sa totală în mișcarea pentru drepturi și emancipare politico-națională a românilor transilvăneni. El a fost pentru un timp (conf, ist. D. Prodan) motorul activității petiționare transilvane, pentru dreptul românilor la reprezentare în Dieta Transilvaniei ca națiune autohtonă majoritară. La 14 iulie 1790, împreună cu vicarul unit Ioan Halmaghi și cu protopopul Chiril Topa, a adresat o petiție episcopului Ioan Bob și guvernului, pe care aceștia s-o înainteze Curții de la Viena, în care solicitau ca națiunea română să fie recunoscută politic și să fie reprezentată în Dietă. Cum răspunsul întârzie, vicarul Ioan Para înaintează o petiție împăratului semnată de „universa Natio valachica magni principatus Transylvaniae“, prin care solicita recunoașterea drepturilor națiunii române, iar apoi redactează alături de Petru Maior, protopopul unit al Reghinului, memoriul ofițerilor români din regimentele grănicerești care a fost înaintat împăratului Leopold al II-lea la 28 decembrie 1790.

În 1791 și 1792, vicarul I. Para s-a numărat printre principalii redactori ai memoriului Supplex Libellus Valachorum, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheși, Ioan Budai Deleanu, episcopii unți Ioan Bob și Ignațiu Darabant, îmreună cu episcopul ortodox Gherasim Adamovici, înaintat Curții de la Viena. Conținutul documentului era împărțit în două părți: argumentativă, de factură istorico-juridică și revendicativă, în care erau formulate cererile românilor (desființarea denumirilor peiorative de „tolerați“, „admiși“, „nesocotiți între Stări“ și recunoașterea egalității în drepturi civile și religioase cu celelalte națiuni, participare proporțională la ocuparea funcțiilor publice, utilizarea toponimelor românești alături de cele maghiare și cele germane). După respingerea Supplex-ului din 1791, se deplasează la Viena împreună cu episcopul greco-catolic al Oradiei, Ignațiu Darabant, și cu cel ortodox al Transilvaniei, Gherasim Adamovici (1789-1794), pentru susținerea petiției.

În 1796, Ioan Para a fost mutat de la Năsăud la Făgăraș unde a funcționat, până în anul 1807, tot ca vicar, iar, odată cu înființarea de către episcopul Ioan Bob a capitulului episcopal de la Blaj (1 iulie 1807), a fost numit canonic cantor, funcție pe care o va îndeplini până la sfârșitul vieții sale, la 3 decembrie 1809. A fost înmormântat la Blaj.

·         1839: Frederick al VI-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei (n. 1768)

·         1854 - A încetat din viaţă Johann Eckermann, poet şi memorialist, bun prieten cu Goethe, secretarul personal al acestuia ("Convorbiri cu Goethe în ultimii ani ai vieţii lui") (n. 21 septembrie 1792).

·         1882: Bernhard al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen (n. 1800)

·         1888 - A încetat din viaţă Carl Zeiss, inventatorul sticlei Zeiss. A întemeiat, în 1846, firma de instrumente optice care-i poartă numele (n. 11 septembrie 1816).

·         1894 - A încetat din viaţă scriitorul Robert Louis Stevenson ("Comoara din insulă"), (n. 13 noiembrie 1850).

·         1897: August Winnecke, astronom german (n. 1835)

·         1919: Pierre-Auguste Renoir, pictor francez (n. 1841)

·         1935: Prințesa Victoria Alexandra a Regatului Unit, fiică a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (n. 1868)

·         1937: József Attila, scriitor maghiar (n. 1905)

·         1939: Prințesa Louise a Regatului Unit, Ducesă de Argyll (n. 1848)

·         1944: Petre Grimm, istoric literar și traducător român (n. 1881)

·         1944: Andrei al Greciei, fiu al regelui George I al Greciei (n. 1882)

·         1949: Elin Pelin, scriitor bulgar (n. 1877)

·         1954: * 1954: Maria Ventura (n. 13 iulie 1886 ^[1] sau 1888 – d. 3 decembrie 1954, Paris) a fost o actriță română de origine evreiască.^[2] A jucat în limbile franceză și română. Cunoscută în România și sub numele de Mărioara Ventura,^[3] iar în Franța ca Marie Ventura.^[4]

S-a născut în 13 iulie 1886 sau, după alte surse, la 13 iulie 1888 ca Aristida Maria,^[5] fiică a actriței de origine evreiască Lea Fanșeta Vermont (Grünberg) dintr-o legătură romantică cu omul de teatru și scriitorul român Grigore Ventura, al cărui nume de familie l-a primit.

A studiat la Conservatorul din Paris cu Eugène Silvain și Paul Mounet. A jucat împreună cu Sarah Bernhardt și cu Eduard de Max, care au avut o mare influență asupra sa. După 1919 a jucat la Comedia Franceză, a cărei societară a devenit ulterior. A interpretat rolurile eroinelor lui Racine, Molière, Cehov, Shaw, Pirandello, Lenormand, Mauriac etc. Între 1929 și 1936 a dat anual spectacole la București și în România, cu ansamblul teatrului „Maria Ventura” pe care îl conducea. A jucat în piese de Alexandru Kirițescu, Mircea Ștefănescu etc., dând un mare imbold dramaturgiei românești. Artistă de mare sensibilitate, cu un simț ascuțit al tragicului, dotată cu o voce impresionantă și folosind o gestică elegantă, Ventura s-a înscris în șirul marilor actori români de reputație europeană.^{[judecată de valoare]}

A fost prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză, anume „Ifigenia” de Racine în 1938.^[6]

Este înmormântată la Cimetière de Passy din Paris. 

Filmografie

• Le Roman d'un jeune homme riche (1909)
• L'Ensorceleuse (1910) .... L'ensorceleuse
• Hérodiade (1910) .... Salom
• Antar (1912)
• Quentin Durward (1912)
• Le Fils de Charles Quint (1912)
• Zaza (1913) .... Zaza
• Les Misérables - Époque 1: Jean Valjean (1913) .... Fantine Thénardier
• Les Misérables - Époque 2: Fantine (1913) .... Fantine Thénardier
• Les Misérables - Époque 3: Cosette (1913) .... Fantine Thénardier
• Les Misérables - Époque 4: Cosette et Marius (1913) .... Fantine Thénardier
• Molière, sa vie, son oeuvre (1922)
• Gibier de potence (1951) .... Consuela

Maria Ventura
Date personale

·         1987: A murit cântăreţul, compozitorul şi textierul Dorin Liviu Zaharia, autor al coloanei sonore a numeroase filme româneşti („Nunta de piatră”, „Duhul aurului”, „Tănase Scatiu” ş. a.); (n. 4 aprilie 1915 , Dorohoi).

·         1990: A murit (la Paris) George Tomaziu, pictor, desenator şi ilustrator de carte antinazist si anticomunist; (n. 1915). Mama sa, Lucreția Enescu, era verișoară cu George Enescu. Înainte de al doilea război mondial, precum și în timpul conflagrației, a lucrat pentru serviciile secrete britanice, transmițând informații despre trupele germane de pe frontul de est și din România. Din toamna anului 1942 este admis și încadrat ca locotenent al Maiestății Sale britanice în cadrul Intelligence Service.  A format și organizat un grup clandestin, din care făcea parte și Alexandru Balaci. A fost arestat în iunie 1944 şi ameninţat cu executia. Eliberat după actul de la 23 august este din nou arestat şi condamnat, în noiembrie 1950, după instalarea comuniştilor la putere în România , sub acuzatia de spionaj,la 15 ani de muncă forţată. A fost graţiat în 1963 si  în 1969 părăseşte România si dupa un an de sedere la Londra, se stabileşte la Paris. Pe lângă motivele legate de apartenența sa la rețele de spionaj britanice pe teritoriul României au existat voci care susțin că arestările sale au fost determinate și de orientarea sa sexuală.

·         1991: Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902,^[1] Boteni, Boteni, Muscel, România – d. 3 decembrie 1991,^[1] București, România) a fost un autor, economist, eseist, filosof, jurist, politician și publicist român, membru al Mișcării Legionare, victimă a regimului comunist din România. Petre Țuțea s-a născut în 6 octombrie 1902 în comuna Boteni, județul Muscel (azi județul Argeș). Tatăl lui, preotul Petre Bădescu (1859-1925) era căsătorit cu Paraschiva cu care a avut o fiică, Filofteia. Soția moare la vârsta de 45 ani^[2] și, rămas văduv, fără posibilitatea de a se căsători fiind oprit de dogma creștină, era ajutat în treburile gospodăriei de unele enoriașe din parohie. Una dintre ele, Ana (1885-1960), fiica lui Simion Oprea Țuțea, îi va fi concubină și-i va da naștere la opt copii, primul dintre ei fiind Petre Țuțea.^[3] Tânăra mamă, îndemnată de rude și părinți, cere garantarea zilei de mâine astfel că, la 13 noiembrie 1906^[4], preotul trece întreaga avere pe numele acesteia. Petre Bădescu moare în 1925, la vârsta de 66 ani^[5], iar Ana Țuțea în 1960 la 75 ani. După absolvirea Școlii primare din Boteni (1913), Țuțea urmează între anii 1913 - 1917 cursurile gimnaziului „Dinicu Golescu” din Câm­pulung Muscel. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau mobilizați astfel că trei ani (1917 - 1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul, își susține examenul de bacalaureat, iar în toamna lui 1923 se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din Cluj, unde obține licența și docto­ratul în drept cu calificativul Magna cum Laudae, cu o lucrare privind contenciosul administrativ. (1929)^[6].

Nu este clar, dar cândva în această perioadă Petre Țuțea intră in agentura sovietică numită Partidul Comunist din România (PCdR), fiind apoi infiltrat in Mișcarea Legionară, pronazistă. În 1933, Petre Țuțea a fost angajat prin concurs ca referent în Ministerul Industriei și Comerțului (ulterior devenit Ministerul Economiei Naționale) unde a avansat până la funcția de director de studii, funcția maximă pe care a deținut-o în cariera de economist apoi, între martie 1933 și decembrie 1934 a fost detașat în Germania la Agenția economică din Berlin (tot ca angajat al Ministerului Industriei și Comerțului și nu pentru studii la Universitatea Humboldt, unde ar fi fost trimis de către Alexandru Vaida-Voevod). Rechemat în Ministerul Economiei Naționale, centrala Industrie și Comerț, Petre Țuțea funcționează aici până la data arestării - 12 aprilie 1948. Deși doctor în Drept, se specializase în economie, conform vocației sale reale.^[7].

După 6 septembrie 1940 Conducerea Mișcării Legionare îi încredințează lui Țuțea funcția de secretar general la Ministerul Economiei Naționale și, în această calitate, face parte din diverse delegații care au purtat negocieri economice la Berlin și la Moscova^[8].

După Rebeliunea legionară este deținut pentru scurtă vreme în Lagărul de la Târgu Jiu, după care este eliberat și repus în funcție^[9]

După 23 august 1944, continuă să lucreze în același minister, la Direcția Încurajării Exportului, apoi funcționar în Direcția Studii și Documentare, pentru ca în final să lucreze în Direcția Acorduri, protejat de Lucrețiu Pătrășcanu (fiind vechi colegi in PCdR) contra epurărilor succesive din aparatul de stat ale "elementelor burgheze", epurări facute de comuniști ^[9]. Două săptămâni după destituirea lui Pătrășcanu a fost arestat și Țuțea care, cu o întrerupere între 1953 și 1956, va fi deținut până în 1964 ^[9].

Eliberat din detenție, în urma amnistiei din 1964, patru ani mai târziu, în primăvara lui 1968, lui Petre Țuțea i se întocmește o "fișă personală" (în cadrul unui "Referat cu propuneri de avertizare a numitului Țuțea Petre"):

„Dar, fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus "să se bage slugă la dârloagă" (sic!) autocaracterizându-se ca om "inadaptabil la situația politică și economică actuală"”

În vârstă de 66 de ani în 1968, Petre Țuțea avea deja vârsta de pensionare, dar deținuților politici nu li se recunoștea perioada de detenție drept "vechime în muncă". Tot aici se propune: "a se aproba avertizarea numitului Țuțea Petre de către organele noastre, fără audierea unor martori deoarece poziția sa dușmănoasă a fost semnalată de mai mulți informatori".(^[9])^[7] Până la sfârșitul vieții a trăit extrem de modest, într-o garsonieră din apropierea Parcului Cișmigiu, ajutat de câțiva prieteni care obținuseră un mic ajutor bănesc și mâncare de la Casa Scriitorilor. Petre Țuțea este arestat în 12 aprilie 1948, fiind încarcerat în arestul Siguranței din str. Rahova, acuzațiile care i se aduceau fiind de spionaj în favoarea anglo-americanilor. În realitate, în 11 februarie 1948 diplomatul britanic John Bennet a înaintat la Foreign Office un raport asupra situației economice din România, citând pe larg dintr-o lucrare redactată cu ani în urmă de Petre Țuțea, în cadrul Oficiului de Studii al Ministerului Industriei și Comerțului (Economiei Naționale), privind relațiile economice româno-germane din trecut, ca bază de comparație cu relațiile economice româno-sovietice. Suspectat de Siguranță, pentru "consolidarea" dosarului, lui Țuțea i se încredințează de către secretarul general al ministerului, Simon Zeigher, efectuarea unei lucrări privind participarea capitalului străin la dezvoltarea industriei petroliere din România, subiectul fiind considerat foarte tentant pentru "oficinele informative britanice". Întrucât realizarea referatului necesita delegații la întreprinderile petrolifere și accesul la arhiva ministerului, Țuțea a solicitat acest lucru, pretext pentru Simon Zeigher să ceară arestarea sa imediată.^[11](^[9]) Petre Țuțea este anchetat până în 10 noiembrie 1948. Anchetatorii Securității sunt incapabili să probeze vreo încălcare a legii de către arestat, așa cum dovedește un referat din 10 decembrie 1949, semnat de căpitanul de securitate Nicolaescu Marin. În consecință se propune încadrarea arestatului în prevederile Ordinului 5/1948, categoria preventivi, vizând arestarea foștilor legionari.^[12](^[9]) Neputându-se reține în sarcina sa vreo acuzație dovedită, este trimis la închisoarea Jilava, unde rămâne până la 23 aprilie 1949. Este ridicat de la Jilava și transportat la închisoarea Ocnele Mari, fără ca situația sa de reținut să primească vreo clarificare. Aici este uitat până în noiembrie 1950 când este, oficial, internat prin Decizia M.A.I. nr. 193/1950, pe timp de 24 de luni, "pentru activitate legionară", pedeapsa expirând la 29 noiembrie 1952. Conform obiceiului, a fost eliberat abia în anul următor, "cu o mică întârziere", abia în 29 mai 1953.^[13](^[9]) Odată intrat în "sistem", regimul având nevoie de țapi ispășitori pentru lipsa de eficiență pe toate planurile, Petre Țuțea nu mai avea cum să scape. Este arestat din nou în 1956. În „Ordonanța de pornire a procesului penal”, datată 20 decembrie 1956, redactată de lt. Urucu Nicolae se menționează:

„ numitul Petre Țuțea este învinuit pentru faptul că din anul 1955 a început să participe la întâlniri clandestine împreună cu alți indivizi, unde s-au purtat discuții dușmănoase împotriva regimului de democrație-populară din R.P.R.”

^[14](^[9]) În fapt, Petre Țuțea a fost arestat la 22 decembrie 1956 pentru "delictul de agitație", "dovezile" urmând a fi "fabricate" ulterior. Anchetarea acestuia, nu a adus însă nici un element incriminator. În consecință, în 4 decembrie 1957, lt. maj. Blidaru Gheorghe, anchetator penal de securitate, a redactat "Concluziile de învinuire" împotriva mai multor persoane, printre care și Petre Țuțea, învinuiți de săvârșirea infracțiunii p.p. de art. 209, pct. 1 C.P., prin modificarea art. 209, partea a III-a C.P., făcută prin Decretul nr. 469/1957 care "încă din anul 1948-1949 au inițiat și organizat […] organizația subversivă de tip fascisto-legionar denumită "Partidul Naționalist", în frunte cu legionarii Ștefan Petre și Porsena Nicolae (fugiți de mult din țară), având drept scop răsturnarea prin violență a regimului democrat-popular din R.P.R. și instaurarea unui regim fascist.^[15](^[9]) Deși Țuțea nici măcar nu-i cunoscuse pe cei doi legionari, la proces s-a susținut că fusese deja desemnat de "conspirație" drept viitor șef de stat.^[16](^[9])

Tribunalul l-a condamnat, prin Sentința nr. 241/20 decembrie 1957, pe Petre Țuțea, "în baza art. 209, pct. 2, lit. a C.P., modificat prin decretul 469/57", la "10 (zece) ani închisoare corecțională și 5 (cinci) ani interdicție corecțională pentru uneltiri contra ordinii sociale p.p. de art. 209, pct. 2 lit. a C.P., prin schimbarea calificării din art. 209, pct. 1 C.P., modificat prin Decretul 429/57, conf. Art. 292 C.J.M. și art. 306 C.Pr. Pen. În baza art. 25, pct 6 C.P. se confiscă averea totală personală a condamnatului Țuțea Petre. Conform art. 304 C.J.M. îl obligă la 500 lei cheltuieli de judecată.^[17](^[9]) În ceea ce privește confiscarea totală a averii condamnatului Petre Țuțea, procesul verbal de "confiscare" redactat de executorul judecătoresc Păcurariu Eneas în 26 iunie 1958, în locuința lui Petre Țuțea din str. Știrbey Vodă nr. 164, a constatat că averea condamnatului se rezumă la câteva cărți, în consecință, negăsind bunuri "confiscabile", a trebuit să se retragă.^[18] (^[9]) Odată pornit mecanismul represiv, nu avea să se oprească aici. Întemnițat la Aiud, Petre Țuțea trece prin ritualurile "reeducării de tip Aiud", iar în 1959 este implicat într-un nou proces. În 14 iunie 1959, este acuzat că în închisoare, împreună cu alți deținuți "s-au constituit într-o grupare contrarevoluționară, purtând discuții legate de trecutul organizației legionare în scopul menținerii moralului legionar."^[19](^[9]) În ciuda faptului că starea sănătății sale se înrăutățise simțitor, chestiune semnalată într-un raport medical din 15 iulie 1959^[20](^[9]), Petre Țuțea continuă să reziste anchetatorilor, astfel încât anchetatorul penal, același lt. Urucu Nicolae, este din nou nevoit să "redacteze" actul de acuzare :

„datorită fanatismului său legionar, învinuitul Țuțea Petre a căutat și acum să se mențină pe poziție de nemărturisire completă a activității sale criminale pe care a desfășurat-o, recunoscând numai parțial unele fapte din activitatea subversivă desfășurată.”

^[21](^[9])

În 29 septembrie 1959, Colegiul de fond al Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare îl condamnă pe Țuțea Petre la „18 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică pentru infracțiunile p.p. de art. 209, pct. 1, C.P.” Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului, conform deciziei nr. 540/1959 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar.^[22](^[9]) Petre Țuțea și-a executat pedeapsa în penitenciarul Aiud, fiind eliberat la 1 august 1964, grațiat prin Decretul nr. 411/1964. Odată eliberat, va fi permanent sub urmărire "organelor de Securitate" până în 22 decembrie 1989, posibil și după această dată. În ultimii ani, (după 1989), starea sănătății lui Petre Țuțea s-a înrăutățit. Majoritatea timpului o petrecea în pat, fără a mai ieși din casă. A avut însă în preajma lui permanent câțiva prieteni din detenție, dar și studenți. Din cauza tremuratului mâinilor, nu mai putea să scrie, trebuind să dicteze. În toamna lui 1991, Petre Tuțea a fost internat la spitalul Filantropia. Deși rezultatul analizelor a fost bun, a continuat să fie chinuit de cefalee și de groaza de singurătate.^[32] La insistențele lui Dan Amedeo Lăzărescu, se înscrie în PNL. Țuțea moare la 3 decembrie 1991, dimineața, lucid fiind, într-o rezervă a spitalului "Cristiana" din București pe când era intervievat de un grup de reporteri. Avea 89 de ani. Ultimele sale cuvinte au fost : "Doamne Iisuse Hristoase, ai milă de mine!" Este dus de la București la Boteniul natal cu o mașină care transporta morcovi. Înmormântarea are loc în ziua Sfîntului Nicolae, drumul spre locul de veci făcîndu-l într-un car tras de boi. Cei prezenți la înmormântare susțin că nici măcar nu erau boi. Erau vaci.^[24] Slujba de înmormântare a fost făcută după rit ortodox, Petre Țuțea fiind înmormântat în cimitirul ortodox al comunei Boteni. Într-un interviu, publicat postum, în "România Liberă", Petre Țuțea afirma :

„Am lăsat o cerere la Uniunea Scriitorilor să fiu înmormântat la Blaj, în Mica Romă a lui Eminescu. Am plătit slujba, clopotele, locul. Acu - sigur că la Blaj pot să fiu înmormântat și lângă gard, că-i pământ sacru acolo... Eu sunt legat de Blaj prin concepția mea panlatină a culturii române".”

Eseuri filosofice

• Bătrânețea și alte texte filosofice, București, Editura Viitorul Românesc, 1992.
• Reflecții religioase asupra cunoașterii, ediție îngrijită de Ion Aurel Brumaru, București, Editura Nemira, 1992.
• Philosophia perennis, București, Editura Icar, 1992; reeditare în 1993, volum reeditat sub titlul Scrieri filosofice vol. I, Editura România Press, 2006
• Neliniști metafizice, ediție îngrijită de Petre Anghel, București, Editura Eros, 1994.
• Filosofia nuanțelor (Eseuri. Profiluri. Corespondență), antologie, prefață și aparat critic de Mircea Coloșenco, texte stabilite de Sergiu Coloșenco, postfață de Sorin Pavel, Iași, Editura Timpul, 1995.
• Scrieri filosofice, vol. I, prefață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2005.
• Scrieri filosofice, vol. II, cu un medalion de Ion Papuc și postfață de Gavril Matei Albastru, București, Editura România Press, 2006.
• Fragmente, București, Editura Romania Press, 2007.

Dialoguri

• Între Dumnezeu și neamul meu, ediție îngrijită de Gabriel Klimowicz, prefață și postfață de Marian Munteanu, București, Fundația Anastasia, Editura și Imprimeria „Arta Grafică”, 1992.
• 322 de vorbe memorabile ale lui Petre Țuțea, editate cu o prefață de Gabriel Liiceanu, București, Editura Humanitas, 1993; reeditare în 1999, 2000, 2003, 2005.
• Ultimele dialoguri cu Petre Țuțea de Gabriel Stănescu, Criterion Publishing, 2000.

Scrieri monografice

• Mircea Eliade. Apare în fascicole în revista „Familia” din Oradea, între 2 februarie 1990 - 9 septembrie 1990; ediții ulterioare: Oradea, Biblioteca revistei „Familia”, 1992; ediție îngrijită de Tudor B. Munteanu, Cluj, Editura Eikon, 2007.
• Aurel-Dragoș Munteanu, volum îngrijit de Tudor B. Munteanu, București, Editura România Press, 2006.

Scrieri cu caracter economic, politic

• Manifestul revoluției naționale (în colaborare), ediție îngrijită de Marin Diaconu, București, Editura Crater, 1998.
• Ieftinirea vieții. Medalioane de antropologie economică. Prefață și text stabilit de Mircea Coloșenco. București, Editura Elion, 2000.
• Reforma națională și cooperare, prefață și stabilire de text de Mircea Coloșenco, postfață de Mihai Șora, București, Editura Elion, 2001.
• Anarhie și disciplina forței, prefață și ediție de Mircea Coloșenco, București, Editura Elion, 2002.

Proiecte

• Proiectul de tratat - Eros (fragment din "Teatru Seminar" - reluat în "Fragmente"), Brașov & București & Chișinău, Editura Pronto & Astra, Editura Thetis, Editura Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu concursul Asociației „Porumbeni”, 1992.
• Problemele sau Cartea întrebărilor (fragment din "Omul" vol. I), Iași, Editura Timpul, 1992.
• Sistemele sau Cartea intregurilor logice, autonom-matematice, paralele cu intreguri ontice (fragment din "Omul", vol. II) Iași, Editura Timpul, 1993.
• Lumea ca teatru. Teatrul seminar, prefață, text stabilit și aparat critic de Mircea Coloșenco, București, Editura Alutus/Vestala, 1993.
• Omul. Tratat de antropologie creștină, ediție integrală și definitivă îngrijită de Cassian Maria Spiridon, Iași, Editura Timpul, 2004.

Critică

Unele din ideile și frazele enunțate de Țuțea, având un conținut neconvențional, au stârnit controverse. De exemplu, aserțiuni precum :

„Fără Dumnezeu, fără credință, omul devine un animal rațional, care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.”

^[37]

i-au adus acuzația de fundamentalism în favoarea creștinismului. Despre modul cum vede raportul știință-religie:

„Omul, ca întreg nu poate fi gândit decât biblic; științific, nu. Moise e mai valabil decât ultima noutate evoluționistă a științei.”

Discursul lui Țuțea la adresa ateismului exprimă atitudinea sa față de atei:

„O babă murdară pe picioare, care stă în fața icoanei Maicii Domnului în biserică, față de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare așa, dihor.”

Spectacole, filme documentare

• Piesa Întâmplări obișnuite și dialogul Bios și Eros în regia lui Dragoș Galgoțiu, la Teatrul Odeon. În 1993, producția a fost prezentată la Festivalul teatrului experimental din Cairo, Egipt, lângă marile piramide.
• Exerciții de admirație, documentar TVR de Gabriel Liiceanu și Constantin Chelba (o „întâlnire virtuală” Țuțea-Cioran)
• Două emisiuni din ciclul „Cuvântul care zidește” realizate de Vartan Arachelian.
• Petre Țuțea și Emil Cioran: O întâlnire posibilă, film realizat de Sorin Ilieșiu și Gabriel Liiceanu, Premiul Special – Festivalul Național, Costinești 1993.

* 1992: Andrei Sepsi (scris și Andreas Sepci^[1], născut și decedat în secolul al XX-lea) a fost un fotbalist și antrenor român, remarcat în România pentru activitatea sa la echipa U Cluj.

A jucat pentru Universitatea Cluj în perioada 1930-1937 pe postul de portar și a antrenat-o în perioada deceniului 7, câștigând Cupa României în sezonul 1964-1965^[2][3]. A apărat buturile României la Balcaniada din 1933, neprimind nici un gol.

·         1995 - A încetat din viaţă actorul şi regizorul Aleksandr Kaidanovski (n. 23 iulie 1946)

·         1999: Scatman John, cântăreț american de muzică jazz și rapper (n. 1942)

·         2014: A decedat tenorul român Corneliu Antoniu Fânățeanu; (n.18 ianuarie  1933). A fost atașat cultural al Ambasadei Române din Roma si  director al Operei Române. În decursul carierei sale artistice, a interpretat diverse roluri din opere ca: „Don Giovanni”, „Flautul fermecat”, „Faust”, „Don Carlo”, „Der Freischutz”, „La traviata”, „Rigoletto”, „Tosca”, „Evgheni Oneghin”, „Andrea Chénier”, „Walkiria”.

* 2014: Mihai Vasile (n. 12 octombrie 1961, București, România – d. 3 decembrie 2014) a fost un fotojurnalist^[1] și formator de talente din România^[2], devenind, în timp, un reper în profesia de fotojurnalist. Fotojurnalist, editor foto și co-fondator, în 2001, al Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI),^[3] Mihai Vasile și-a început cariera de fotoreporter în 1991, în redacția Curierului Național.

Începând cu 1993, a organizat și condus departamentele foto ale celor mai importante publicații românești, precum Jurnalul Național, Evenimentul zilei și Cotidianul.

În perioada 2007-2011, Mihai Vasile a fost editor șef al departamentului foto din cadrul agenției de presă Mediafax.

A colaborat cu cele mai importante agenții de presă internaționale, precum Reuters, Associated Press și European Pressphoto Agency, fotografiile fiindu-i publicate în The Washington Post, The Telegraph, The Guardian, Daily Mail, Der Spiegel, Corriere della Sera, Vanity Fair Italia, Noticias24 și Russian Press Photo.

În 1996, Fundația Culturală Română i-a decernat premiul « Fotografia anului » la secțiunea Politic.^[4]

În perioada 2000-2014, a colaborat, în calitate de fotojurnalist freelancer, cu organizația pentru protecția animalelor Vier Pfoten International.

În noiembrie 2014, fotografia sa « Mirosul dulce al libertății » a obținut locul doi la categoria ONG, la prestigioasele premii PR-Bild Award, din Germania.

De-a lungul carierei sale, Mihai Vasile a intuit și cultivat talente, a instruit zeci de fotojurnaliști români, încurajându-i și îndrumându-i către abordarea jurnalistică a subiectelor. Mulți dintre fotoreporterii care au beneficiat de mentoratul său au devenit ulterior colaboratori ai unor publicații sau agenții internaționale prestigioase.

A militat și a reușit să impună importanța fotografiei în presa scrisă din România^[5]. Din punctul lui de vedere, fotografia este un document, o informație care sprijină și întregește articolul pe care îl ilustrează. De-a lungul carierei sale, Mihai Vasile a schimbat optica eronată prin prisma căreia fotografia era considerată doar un element menit să umple spațiul, doar un mod de a jongla vizual un text, cu scopul de a atenua monotonia acestuia.

A promovat rolul și importanța fotografiei în presa scrisă, susținând prelegeri în fața studenților de la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, din cadrul Universității București^[6], fiind invitat la cursurile susținute de către colegii din cadrul Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI).

Mihai Vasile a fost inițiatorul retrospectivelor fotografice de presă din România, acestea devenind, în timp, o tradiție^[7] și o formă de recunoaștere a talentului fotojurnaliștilor români.

A organizat numeroase expoziții stradale (HD), expuse în exteriorul Muzeului Național de Artă din București, pentru a încânta ochiul trecătorilor și pentru a promova fotografia de presă^[8].

A editat multiple albume foto, sub egida Evenimentului zilei^[9] și Mediafax^[10], realizări inedite în România, care au încurajat și deschis o perspectivă nouă fotojurnaliștilor, conferind un suflu nou fotografiei de presă din România.

În perioada 1986-1990, Mihai Vasile a realizat fotografii științifice în cadrul Institutului român de cercetare metalurgică.

Mihai Vasile a urmat cursurile Liceului de Cinematografie și ale Universității Politehnice din București.

Mihai Vasile a decedat în decembrie 2014, în urma unui atac cerebral suferit într-o misiune jurnalistică, efectuată pentru organizația Vier Pfoten International, în Fâșia Gaza.

În memoria lui Mihai Vasile, Centrul Român pentru Jurnalism de Investigație (CRJI) a organizat, în anul 2015, concursul Premiile de fotografie « Mihai Vasile ».^[11]

În 2017, Centrul de Fotografie Documentară ^[12] a organizat primele granturi, oferite exclusiv pentru fotografie documentară, în memoria fotojurnalistului Mihai Vasile. 

Mihai Vasile

Sărbători

·         Ziua internațională a persoanelor cu handicap

·         Calendar religios 3 decembrie 
- Calendar crestin ortodox: 
+) Sfantul Cuvios Gheorghe de la Cernica și Căldărușani; Sfantul Proroc Sofonie; (Dezlegare la peste)
- Calendar greco-catolic: 
Sfantul profet Sofonie (sec VII ICr); [Sfantul Francisc Xaveriu (†1552)] 
- Calendar crestin romano-catolic: 
Sfantul Francisc Xaveriu 

VA URMA