PARTEA A TREIA - ARTE; GLUME; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE
ARTE 22 Ianuarie
Muzică 22 Ianuarie
Abendmusik Cantatas for Solo Bass
The Best Of Johannes Brahms
3 horas maior saxofone amor canções instrumental 🎷Música relaxante SAX romântica bonita
Viejitas Pero Bonitas Romanticas En Español 💕💕 Canciones Romanticas en Español
Гульнази Ахметова - Время (Альбом 2020)
POEZIE 22 Ianuarie
Lord Byron
Biografie
George Gordon Noel Byron, al VI-lea Baron Byron (n. 22 ianuarie 1788, Londra — d. 19 aprilie 1824, Missolonghi, Grecia) este unul dintre cei mai cunoscuți poeți romantici englezi, alături de Percy Bysshe Shelley și John Keats, contemporani ai săi.
Printre cele mai cunoscute opere ale sale sunt poemele narative Pelerinajul lui Childe Harold și Don Juan. Cel din urmă a rămas incomplet din pricina morții poetului.
Faima Lordului Byron se datorează nu numai operei, ci și vieții sale, trăită în extravaganță, cu numeroase povești de dragoste, datorii, despărțiri, acuzații de incest și sodomie. El a fost descris de către Lady Caroline Lamb ca „un om nebun, rău și periculos a-l cunoaște”.[2] Byron a fost un lider regional al organizației revoluționare Carbonari din Italia în revolta lor împotriva Austriei și mai târziu a călătorit pentru a lupta împotriva turcilor în Războiul de independență al Greciei, fapt pentru care grecii îl consideră un erou național. El a murit din cauza febrei în Missolonghi.
Tatăl său, căpitanul John „Jack Nebunul” (Mad Jack) Byron a fost fiul vice amiralului John „Vreme Rea” (Foulweather) Byron și al Sophiei Trevanion. Bunicul său, din partea tatălui, a fost fratele mai mic al celui de-al V-lea Baron Byron cunoscut ca „Lordul Imoral” (The Wicked Lord), descendent al regelui Edward al III-lea al Angliei.
Mama sa, Catherine Gordon, moștenitoare a familiei Gight din Aberdeenshire, Scoția, a fost fiica lui George Gordon of Gight, descendent al regelui Iacob I al Scoției. Acest bunic s-a sinucis în 1779, iar mama lui a fost nevoită să-și vândă moșiile și titlul nobiliar pentru a-i plăti datoriile. Byron a fost botezat George Gordon după bunicul său din partea mamei.
Fiica sa legitimă Augusta Ada Byron, ulterior Ada Lovelace, cunoscută matematiciană britanică, a colaborat cu Charles Babbage la realizarea motorului analitic, predecesorul calculatorului modern.
Copil fiind a fost cunoscut ca George Noel Gordon. S-a născut cu o malformație a piciorului drept, care i-a cauzat un șchiopătat ușor. Acest handicap și speranțele deșarte că situația se poate remedia i-au făcut viața mizerabilă (se presupune că din această cauză ar fi devenit dependent de laudanum).
Părinții lui s-au despărțit înainte de nașterea sa. Se presupune că John Byron s-ar fi căsătorit cu Catherine din motive materiale, iar când aceasta ar fi rămas fără bani, a părăsit-o.
Byron s-a născut într-o casă pe strada Holles în Londra și a fost botezat la biserica Sf. Marylebone. La scurt timp după naștere Catherine s-a mutat înapoi în Scoția crescându-și fiul în Aberdeen. Aici a urmat cursurile Școlii de Gramatică de unde se spune că a fost dat afară când s-a aflat că este homosexual.
De asemenea, chiar Byron povestea mai tirziu, că în această perioadă doica lui, May Gray, i-ar fi făcut avansuri sexuale pe când avea doar nouă ani. Această experiență și dragostea lui pentru verișoarele sale Mary Duff și Margaret Parker au pus amprenta în comportamentul său ciudat față de femei.
La vârsta de 10 ani (21 mai 1798), Byron a moștenit titlul și moșiile de la fratele bunicului său „Lordul Imoral”. Devenind astfel al VI-lea baron Byron. Mama sa l-a dus în Anglia, iar băiatul s-a indrăgostit de încăperile misteriose și întinsele terenuri de la Newstead Abbey, Nottinghamshire, Anglia dăruite familiei Byron de către regele Henric al VIII-lea, unde a locuit sporadic, deoarece în perioada adolescenței această moșie a fost închiriată lordului Grey de Ruthyn.
În august 1799 Byron urmează cursurile „academiei” din Dulwich Grove unde l-a avut profesor pe William Glennie, originar din Aberdeen, până în aprilie 1801. Din 1801 urmează cursurile școlii Harrow până în iulie 1805. Apoi din octombrie 1805 urmează cursurile Colegiului Trinity din Cambridge.
În perioada studiilor la Cambridge (noiembrie 1806) a publicat primul volum de poezie, încurajat și ajutat de prietena sa din Southwell, Nottinghamshire, Elisabeth Pigot. Volumul intitulat Piese fugare editat de către Ridge din Newmark, a fost retras rapid de pe rafturile librăriilor și ars la sfatul reverendului Thomas Beecher, deoarece conținea versuri mult prea senzuale, în particular poezia „Mariei”.
În iunie 1807 publică volumul Ceasuri de trândăvie, în care sunt incluse poezii din volumul anterior alături de lucrări mai recente. Critica defavorabilă apărută pentru acest volum în Edinburgh Review, au condus către prima sa lucrare satirică majoră Barzi englezi și critici scoțieni, publicată în 1809. Această lucrare, în prima sa ediție, a stârnit furia anumitor literați menționați, încât unii dintre ei l-au provocat pe Byron la duel. Apoi, în edițiile ulterioare, era considerat onorabil să fi pomenit în această prestigioasă lucrare. În 13 martie 1809 își ocupă locul în Camera Lorzilor.
Din 1809 până în 1811, Byron împreună cu prietenul său John Cam Hobhouse a fost plecat în prima călătorie (Grand Tour este un obicei pentru orice tânăr aristocrat englez) prin țările mediteraneene, trebuind să evite Europa Centrală și de Vest din cauza războaielor napoleoniene.
Byron și-a început călătoria în Portugalia, unde a fost încântat de orașul Sintra pe care l-a descris într-o scrisoare către prietenul său Francis Hodgson drept cel mai frumos loc din lume, iar în Pelerinajul lui Childe Harold l-a descris drept „rai glorios”. Apoi din Spania, prin Gibraltar a călătorit către Malta. Din Malta a navigat spre Grecia acostând la Preveza. A fost și în Albania, vizitându-l pe Ali Pașa din Ioannina.
În Atena s-a îndrăgostit de o domnișoară de doar 12 ani, Teresa Macri, căreia i-ar fi dedicat un poem (Maid of Athens, ere we part) înainte de plecarea spre Istanbul.
Într-o scrisoare către prietenul Henry Drury declara „că moare din dragoste pentru trei domnișoare la Atena: Teresa, Mariana și Kattinka”. La întoarcerea din Turcia, în iulie 1810, a stat în casa domnului Macri pentru alte zece zile, iar la un moment dat i-ar fi oferit 500 de lire pentru Teresa, dar oferta i-a fost refuzată.
De asemenea, în perioada cât a stat în Atena l-a cunoscut pe Nicolo Giraud, în vârstă de 15 ani, care i-a devenit prieten intim și de la acesta Byron a învățat italiana. Urmare a acestei prietenii Byron l-a trimis pe Nicolo la studii la o mănăstire în Malta și l-a trecut în testamentul său, drept moștenitor a 7000 de lire. Ulterior, această dorință testamentară a fost anulată.
În 14 iulie 1811 se reîntoarce în Londra. Are primele contacte cu John Murray, viitorul său editor și cu Thomas Moore, bunul său prieten de mai târziu. Mama sa moare la Newstead la 1 august, înainte ca Byron să o revadă.
La 27 februarie 1812 rostește primul său discurs în Camera Lorzilor, iar în 29 februarie, John Murray îi publică primele două Cânturi din Pelerinajul lui Childe Harold, care îl fac celebru "peste noapte", cum avea să declare Byron mai târziu.
În 1812, Byron are o aventură cu Lady Caroline Lamb, aventură foarte mediatizată bucurându-se de un interes deosebit din partea publicului britanic.[3] Realizând ca această relație poate să-i ruineze statutul social, Caroline fiind căsătorită, Byron a pus capăt relației, dar Caroline nu a dorit să accepte acest fapt. A fost foarte afectată emoțional, pierzând atât de mult în greutate, încât Byron, sarcastic, îi scria soacrei Carolinei, Lady Melbourne, că este "bîntuit de un schelet",[4] deoarece Caroline l-a vizitat deseori încercând cu disperare să-l facă să se întoarcă la ea.
În anul 1813 publică primele poeme orientale, Ghiaurul și Mireasa din Abydos, iar în 1814 publică Corsarul și Lara. În luna septembrie se logodește cu Anne Isabella (Annabella) Milbanke, verișoara Carolinei Lamb.
Căsătoria cu Annabella Milbanke are loc la 2 ianuarie 1815, iar în martie se stabilesc în Londra. În luna aprilie îl cunoaște pe Sir Walter Scott. Scrie poemul Asediul Corintului și apoi Parisina. La 10 decembrie1815 se naște fiica sa, Augusta Ada, iar în luna ianuarie 1816 soția sa își vizitează părinții și nu se mai întoarce la Byron. La 21 aprilie fiind semnat actul oficial de divorț.
La patru zile după divorț, pe 25 aprilie 1816, Byron părăsește Anglia pentru totdeauna. În Belgia vizitează câmpul de luptă de la Waterloo, apoi călătorește în sus pe Rin; își petrece vara în Elveția împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, a soției acestuia, Mary Godwin și a tinerei Claire Clairmont, sora vitregă a lui Mary. Locuind în vila Diodati, lângă Geneva, în vara lui 1816 finalizează Cântul al III-lea din Pelerinajul lui Childe Harold, scrie Prizonierul din Chillon și începe să lucreze la poemul dramatic Manfred.
La sfârșitul verii Shelley, Mary și Claire părăsesc Elveția. Claire poartă, spre Anglia, în pântece un copil rezultat al relației amoroase avute cu Byron.
În octombrie 1816, împreună cu prietenul său John Hobhouse, Byron face o călătorie în Alpi și apoi în Italia, stabilindu-se la Veneția.
La 12 ianuarie 1817 Claire Clairmont dă naștere fiicei sale nelegitime, Clara Allegra Byron. Vizitează Florența, Roma și Ferrara. La mănăstirea din San Lorezzo învață armeană. În mai vizitează Roma, împreună cu John Hobhouse, impresiile lăsate de ruinele romane se regăsesc în Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Scrie Tânguirea lui Tasso și încheie Manfred. Tot acum scrie Beppo, un poem pe teme venețiene în ottava rima și lucrează la Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold.
În februarie 1818 apare Beppo, iar în aprilie Cântul IV din Pelerinajul lui Childe Harold. Încheie poemul Mazeppa și începe să lucreze la poemul satiric de mari proporții, Don Juan, al cărui prim cânt îl încheie în septembrie.
În aprilie 1819 o cunoaște pe Contesa Teresa Gamba Guiccioli, de care va rămâne legat până la moarte. Își petrece toamna la La Mira, unde continuă Don Juan. Primește vizita poetului și prietenului său, Thomas Moore, căruia îi încredințează memoriile sale. În Italia sunt publicate prime două cânturi din Don Juan.
În anul 1820 locuiește la Ravenna, în palatul Guiccioli. Continuă Don Juan. Traduce primul Cânt din Morgante Maggiore și Francesca da Rimini. Încheie Profeția lui Dante și scrie drama poetică Marino Faliero, Doge al Veneției. Face o vizită familiei Gamba la Filetto și este implicat în mișcarea revoluționară a Carbonarilor, împotriva jugului austriac.
Poetul romantic Percy Bysshe Shelley a scris despre stilul de viață al lui Byron în timpul petrecut la Ravenna: "Lordul Byron se trezește la ora două. Eu mă trezesc, contrar propriilor obiceiuri ... la 12. Luăm micul-dejun și stăm de vorbă până la șase. De la șase la opt galopăm prin pădurea de pini care desparte Ravenna de mare; apoi ne întoarcem acasă și luăm cina, rămânând să bârfim până la șase dimineața. Nu cred că asta mă va ucide într-o săptămână sau două, dar nu voi insista mai mult decât atât. Casa Lordului B. se constituie, pe lângă servitori, din zece cai, opt câini enormi, trei maimuțe, cinci pisici, un vultur, o cioară și un șoim; toate acestea, cu excepția cailor, se plimbă prin casă, iar certurile lor nearbitrate resună ocazional prin vilă, de parcă ei i-ar fi stăpâniii ... PS: Observ că enumerarea mea animalieră din acest Palat Circean a fost greșită ... Tocmai m-am întâlnit, chiar pe impozantele scări principale, cu cinci păuni, două bibilici și cu un cocor egiptean. Mă întreb cine au fost toate animalele acestea, înainte să fie schimbate în formele lor actuale." [5]
În 1821 Mișcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucnește războiul de independență al Greciei, care îl interesează pe Byron. Scrie Sardanapal, Cei doi Foscari, Cain, Cer și pământ. În luna august apar Cînturile III, IV și V din Don Juan. În septembrie scrie Viziunea judecății, în noiembrie se duce sa locuiască la Pisa, unde se afla și Shelley. În decembrie apare Cain.
În 1822 atacul împotriva lui Cain și Don Juan se întețește în Anglia. Leigh Hunt și familia sunt găzduiți în casa lui Byron de la Pisa. Byron pleacă la Genova pentru a se alătura familiei Gamba. În octombrie este publicată Viziunea judecății, care sporește și mai mult protestele Angliei la adresa poetului. John Hunt devine noul său editor. Moare fiica sa, Clara Allegra, răpusă de tifos.
În 1823 scrie Epoca de bronz și Insula. Devine membru al Comitetului grec de la Londra, iar la 14 iulie pleacă spre Grecia împreună cu fratele Teresei Guiccioli, Pietro Gamba. Este primit în Cephalonia ca un adevărat erou. Se îmbolnăvește grav după o excursie făcută la Ithaca. La 30 decembrie pornește spre Missolonghi. Sunt publicate Cânturile VI-XIV din Don Juan.
La 4 ianuarie 1824 Byron este primit cu onoruri la Missolonghi. La 22 ianuarie scrie ultima sa poezie Astăzi împlinesc treizeci și șase de ani. Încearcă să formeze un regiment de artilerie pentru a-l trimite împotriva fortăreței turcești de la Lepanto. În martie sunt publicate Cânturile XV și XVI din Don Juan. La 9 aprilie se îmbolnăvește grav și se stinge peste zece zile, sfârșitul fiindu-i grăbit de lipsa de îngrijire medicală competentă. În Grecia sunt organizate funeralii naționale, care pun capăt pentru un timp operațiunilor de pe câmpurile de luptă. Poetul este înmormântat la 16 iulie, la Hucknall Torkard Church, în apropiere de Newstead. Cererea prietenilor săi de a fi depus în Colțul poeților din Catedrala Westminster este întâmpinată cu refuz.
La 145 de ani de la moartea sa, în mai 1969, după ce acest lucru a fost refuzat de trei ori până atunci, un memorial al lui Byron a fost amplasat în Colțul poeților din Catedrala Westminster.
Opera
Romanta
A mea tînără taină afund rămâne-ascunsă
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
În tristu-mi, singuratic suflet prea obosit;
Iar când inima-mi bate de sila ei împunsă
L-a ta ca să răspunză, atunci ea s-a vădit!
Şi singură-n tăcere o simt iar tremurând.
A mea flacără este vecinică, nevăzută
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Ca şi slaba lumină candelei sub mormânt,
Ş-a deznădejdii rece întunecime mută
În veci nu o va stinge; iar razele ei sunt
Întocmai de zadarnici ca şi cînd n-ar fi fost.
Aibi-mă-n pomenirea-ţi, la groapa mea nu trece
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Făr-a-ţi arunca ochiul şi fără a gândi
L-aceea ce cenuşa-i te simte, deşi rece;
Singura chinuire şi iad ce-aş suferi
Este de a fi stinsă din pomenirea ta.
Ascultă-mi ast din urmă glas singur pentru tine
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.
Virtutea nu opreşte a plînge pe cei morţi;
În veci eu ţi-am cerut-o, fă-mi singurul ăst bine
O lacrimă să-ntimpin l-a veciniciei porţi,
Întîia ş-a din urmă răsplată de amor.
(trad. Ion Heliade Rădulescu)
Unei doamne
O, dacă Soarta ne unea,
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
Cum îmi juraseşi, mi se pare,
N-aş mai fi fost, în pacea mea,
De-atâtea nebunii în stare!
De vină tu eşti, deci, deşi
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.
Certat sunt eu, pentru păcate,
De cei ce n-au de unde şti
Că tu ai rupt logodna, poate.
Mi-era, ca şi al tău, curat
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!
Pe-atuncea sufletul, de-aceea
Putea curma orice păcat. -
Azi, altuia îi eşti femeia!
Aş fi în stare să-i zdrobesc
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!
Şi liniştea şi fericirea,
Dar pentru că te mai iubesc,
Nu-l pot urî - aşa mi-e firea!
De când plecat-ai, în zadar
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!
Îmi caut tihna, chip de înger!
Tot ce găseam la tine, doar
La multe caut azi, şi sânger!
Adio, deci, nu te regret,
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Nădejdea-n ajutor nu-mi vine;
Mândria însă-ncet, încet,
M-o face să te-alung din mine!
Azi, caut alte bucurii:
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
În câte o ceaţă zgomotoasă
(Pe gânduri, aş înnebuni!)
Încerc să uit tot ce m-apasă.
Dar chiar aşa, câte un gând
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
Se mai strecoară prin beţie, -
Şi diavolii m-ar plânge - aflând
Că te-am pierdut pentru vecie!
Stante pentru Augusta
Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,
Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,
Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.
La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna
Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.
Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.
Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.
Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.
Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.
In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!
Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.
Cand sumbra bezna ma orbea
Si cugetul plutea in ceata,
Speranta stinsa cand abia
Mai palpaia in drum razleata,
Cand sufletul batea nebun
In noaptea spiritului deasa,
Cand omul nu cuteaza bun
Sa para lumii si te lasa,
Tintind in suflet, ura cand
Musca mereu in mine treaza,
Doar tu mi-ai fost luceafar bland
Ce pana azi imi lumineaza.
La crestet blanda ma vegheai
Cu ochi de serafim tu una,
Si noaptea neagra alungai,
Lucind deaupra mea intruna
Cand norii se bateau in frunti,
Si tu atunci, mai vie inca,
Stiai senina sa-i infrunti
Si bezna sa alungi adanca.
Mi-esti geniu bun s cand indur
Sau cand infrunt urgii, nu-mi pasa
De toata ura dimprejur
Pazit de vocea ta duioasa.
Tulpina sti ce nu s-a frant
Nici indoita de furtuna
Si lespezi de mormant
Statornic frunzele isi suna.
Mugeasca tunetul turbat
Si verse-si focul norii, insa
Eu stiu, vei sta, precum ai stat,
Plecand asupra-mi pleata plansa.
Oriunde te-ai afla in plai,
OIricat as fi batut de soarta,
Un soare bland as vrea sa ai
Cu cei in suflet ce te poarta.
In laturi, subrede simtiri,
Vandute inime, in laturi!
Doar tu ramai prin naluciri
Cu mine pururea alaturi!
Statornica doar tu mereu
Cand nimeni alt in preajmanu mi-i,
Si astfel nu ma simt nici eu
Sihastru in pustia lumii.
Mihai Negulescu ("Ceramica regăsită", "Secunda în milenii")
Biografie
NEGULESCU Mihai, se naste la 22 ian. 1936, comuna Fintinele, judetul Prahova.
Poet.
Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu).
Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960).
Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953).
In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).
Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale.
O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976).
Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).
Poet.
Fiul lui Ion Negulescu, functionar, si al Ioanei (n. Dumitrescu).
Absolvent al Liceului „I. L. Caragiale" din Ploiesti (1955); elev al Scolii de Literatura „Mihai Eminescu"; licentiat al Facultatii de Filologie a Univ. din Bucuresti (1960).
Redactor la revista Viata militara, Luceafarul si Cutezatorii. Debut in revista Tinarul scriitor (1953).
In 1962 ii apare primul volum de versuri, intitulat Noptile albe ale orasului si vadind un retorism destul de conjunctural, de care autorul nu se va debarasa cu totul nici ulterior. Alte culegeri lirice: Jocul soarelui (1963), Ploile au venit tirziu (1965), Ceramica regasita (1967), Balans de zodii (1969), Pinacoteca unei lire (1971), Poarta de pe Mara (1972), Echinox (1972), Neodihna de a fi om (1973), Ceremonie in albastru (1975), Aeroportul alb (1975), Tine minte zapada (1976), Secunda in milenii (1977), Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie (1979), Cine esti? (1982), Drumul spre casa (1984), Puterea acestui pamint (1986).
Inca de la debutul sau, cu o carte a carei tinereasca, labisiana efuziune era pe masura epocii (Noptile albe ale orasului, 1962), Mihai Negulescu traseaza cu destula claritate liniile tematice pe care se va desfasura o productie literara ce se va arata a fi abundenta, dar nu tocmai originala. Lirismul sau, revarsat in versuri de mare fluenta retorica, insa prea putin expresive, isi are sursa imediata in sentimentul identificarii cu tara, cu destinul ei istoric, cu oamenii si cu privelistile ei. Poetul consacra cicluri intregi „puterii acestui pamint", unor eroi din trecutul mai apropiat sau mai indepartat, diferitelor tinuturi, incepind cu delta Dunarii, continuind cu „codrii Prahovei", cu Transilvania si incheind cu Maramuresul, devenit chiar un laitmotiv al acestei geografii spirituale.
O geografie in inima careia se afla mereu satul, evocat cind cu exuberanta regasirii unui loc al obirsiilor, cind cu nostalgia unor radacini aproape pierdute, cum se intimpla in doua dintre cartile cele mai consistente ale autorului. Ploile au venit tirziu (1965) si Ceramica regasita (1961), unde tonul insusi este mai interiorizat, mai reflexiv, iar poemele capata ceva mai multa pregnanta ritmica si imagistica. De altfel, pe fondul unui traditionalism niciodata abandonat, Mihai Negulescu cauta in repetate rinduri sa-si innoiasca poezia, experimentind la nivelul formei si al versificai' ', care devine uneori mai libera, dar si imprinidu-i o nuanta mai personala prin atingerea unor teme precum copilaria, jocul, iubirea paterna, ceea ce se poate observa, de pilda, si in volumul Pinacoteca unei lire (1971)'si Tine minte zapada (1976).
Ca majoritatea cartilor lui Mihai Negulescu, acestea cuprind de asemenea numeroase poeme ocazionale, inspirate de calatorii pe cele mai diverse meleaguri romanesti sau straine. Cel ce spune undeva: „Am nevoie de drum ca de un semn ca exist" - a facut intr-adevar din calatorie un motiv si totodata un prilej al propriei literaturi, fara a reusi totusi sa-i dea astfel mai mult relief. O dovada sint si volumele sale de proza, in care, intr-o maniera pe jumatate realista, pe jumatate poematica, descrie spatiul atit de indragit al Maramuresului (Rapsodie in Oas, 1963; Orasul lui Pintea, 1966) sau incursiunea facuta in fabulosul univers natural, social, istoric si cultural al Chinei (Rapsodie in jad, 1974).
OPERA:
Noptile albe ale orasului, versuri. Bucuresti, 1962; Jocul soarelui, versuri. Bucuresti, 1963; Rapsodie in Oas, Bucuresti, 1963; Ploile au venit tirziu, poeme. Bucuresti, 1965; Orasul lui Pintea. povestiri, Bucuresti, 1966; Ceramica regasita, versuri. Bucuresti, 1967; Balans de zodii, versuri. Bucuresti, 1969; Pinacoteca unei lire, versuri, Bucuresti, 1971; Poarta de pe Mara, versuri. Bucuresti, 1972; Echinox, versuri. Bucuresti, 1972; Neodihna de a fi om, versuri. Bucuresti, 1973; Rapsodie in jad. Bucuresti, 1974; Ceremonie in albastru, versuri, Bucuresti, 1975; Aeroportul alb, versuri. Bucuresti, 1975; Tine minte zapada, versuri. Bucuresti, 1976; Secunda in milenii, versuri, Bucuresti, 1977; Desfrunzirea uitarii in vintul auriu de septembrie, versuri. Bucuresti, 1979; Cine esti?, versuri. Bucuresti, 1982; Drumul spre casa, versuri. Bucuresti, 1984; Puterea acestui pamint, versuri. Bucuresti, 1986; Un spatiu al iubirii, Bucuresti, 1988. |
REFERINTE CRITICE- M. Dragan, in lasul literar, nr. 2, 1966; D. Micu, in Gazeta literara, nr. 22, 1968; idem, in Romania literara, nr. 31, 1969; A. Goci, in Romania literara, nr. 30, 1972; M. Iorgulescul, in Romania literara, nr. 36, 1972; L. Calin, in Viata Romaneasca, nr. 4, 1973; A. Goci, in Romania literara, nr. 40, 1974; D. Micu, in Contemporanul, nr. 4, 1976; Dana Dumitriu, in Romania literara, nr. 2, 1977; E. Manu, in Saptamina, nr. 475, 1980; Z. Sangerozan, in Cronica, nr. 32, 1980; C. Stanescu, in Scinteia, nr. 13055, 1984; I. Rad-Nandra, in Tribuna, nr. 20, 1986; T. Vijeu, in Romania literara, nr. 6, 1986.
|
Caius Dobrescu
Biografie
A urmat cursurile Liceului „Unirea” din Brașov, apoi a absolvit în 1988 Facultatea de Filologie a Universității din București (secția română-engleză). Între 1990 și 1991 a beneficiat de bursa Herder la Universitatea din Viena. În 1999 și-a susținut teza de doctorat cu tema Postmodernismul - o privire teoretică din perspectiva unei definiții plurale și deschise a conceptului de „cultură burgheză”. A lucrat între 1998-1999 la Ministerul Afacerilor Externe. Este conferențiar la Universitatea „Transilvania” din Brașov.
Și-a început activitatea literară ca membru al Grupului de la Brașov (cunoscut și sub denumirea de „gruparea mașcristă”), format în anii `80 împreună cu Andrei Bodiu, Marius Oprea și Simona Popescu. În timpul facultății, ia parte la cenaclul Universitas al Universității din București, condus de profesorul și criticul Mircea Martin.
A debutat în 1991 în volumul colectiv de poezie Pauză de respirație
Opere
Poeme
· Efebia, 1994
· Spălându-mi ciorapii, 1994
· Deadevă, 1998
· Odă liberei întreprinderi, 2009, a cărei traducere în limba germană, Ode an die freie Unternehmung, a primit Premiul orașului Münster pentru poezie europeană
Eseuri
· Modernitatea ultimă, 1998
· Semizei și rentieri, 2001
· Inamicul impersonal, 2001
· Un Bertrand Russell de respirație wagneriană, studiu introductiv la Pupa russa de Gheorghe Crăciun, p. 5-15, 2007
Romane
· Balamuc sau pionierii spațiului, 1994
· Teză de doctorat, 2007
· Euromorphotikon, roman în versuri, 2010
· Minoic, 2011
Studii
· Mihai Eminescu. Imaginarul spațiului privat. Imaginarul spațiului public, monografie, 2004
Volume colective
· Care-i faza cu cititul?, coord. de Liviu Papadima - Florin Bican, Paul Cernat, Ioan Groșan, Dan Lungu, Robert Șerban, Rodica Zane, Cezar Paul Bădescu, Laura Grunberg, Călin-Andrei Mihăilescu, Dan Sociu, Cristian Teodorescu, Călin Torsan, Ioana Bot, Mircea Cărtărescu, Fanny Chartres, Vasile Ernu, Bogdan Ghiu, Simona Popescu, Vlad Zografi, George Ardeleanu, Neaju Djuvara, Caius Dobrescu, Ioana Nicolaie, Ioana Pârvulescu, Doina Ruști; Ed. Art, 2010;
Premii și distincții
O întâmplare neobișnuită
intr-o dimineata am stins cazanul de la baie - slava
Domnului ca mi-a trecut prin
cap! -si am iesit pana la debit sa
cumpar nu mai stiu ce.
Purtam o camasa
"verdeturi care plutesc in unt".
Fosneam usurel
in adierea vantului, cand deodata trece pe langa mine un tren.
UN TREN!
Cu doua vagoane
sferice si incandescente fiecare mergand in alta directie cu alta
viteza legate prin fire subtiri puzderie fire de par din plastic.
Nu
glumesc!
Asa, pur si simplu
JBiF!
Si normal
ca mi-am pierdut cunostinta.
Timpanele sleite nu mai aud nimic unde sunt? un
tavan mov
foarte aproape vibratia podelei mireasma de pipi feroviar sunt
in tren! fara camasa fara pantaloni doar in
chiloti si cu niste ciorapi impodobiti cu desene geometrice misterioase nu erau ai mei!
Cum de-am ajuns aici?
M-au saltat doar pe mine sau pe noi toti?
"Iesi de-acolo" aud de unde? ies totusi
in mersul piticului si pe cine vad?
Sub acelasi tavan mov, putin intunecat e doctorul
Zole fostul nostru vecin!
Noi il credeam in
Israel. Oare chiar acolo ma aflu?
"Aseaza-te si nu mai tremura.
E-un simplu control" baza craniului
prinsa intre doua tampoane rotunde bratele pe suporturi care le imobilizeaza automat
Doctorul
ZOLE se apropie acum vad ca are
CAP DE SOIM! cu un glob de lumina deasupra, in care zvacneste un sarpe mic "Casca gura!" gura ca o casca.
Soim condor lumina orbitoare il simt plutind deasupra lantului imaculat al dintilor mei in cercuri, imi strecoara o oglinjoara intre masele cu mii de carlige
argintii imi scormoneste maselele ochiul lui rotund, mic,
fara privire.
Br Brrr
Brrrr
BRRRRRRRRRRRROUMM !!!!!!!!!
cartusul de dinamita a explodat sub fund plutesc pe scaunul dentistic deasupra intunecimilor ca un
imprastietor de insecticide curenti inghetati reptilieni chicoteli si deodata
Ce s-o lungesc: deodata m-am trezit in cabinetul doctorului
CRISTINA a fost medic
militar actualmente la
policlinica
Steagu
Rosu
E, totusi, el?
Si-a ras mustacioara?
Pare de-a dreptul imberb imaginati-va: doctorul
Cristina imberb! ochii mariti incondeiati cu negru deasupra capului
ras poarta un turn luminos luminand
tavanul mov e imbracat in halat imi arata spre fundul
incaperii: un strung-carusel alb ca laptele.
Ne asezam de-o parte si de alta. "Relaxeaza-te" spune "iti facem
un fund de ochi".
Deci nu-i strung.
Haaarst! pe o sina: un
aparat de filmat, de proiectie? "Pune barbia aci, in suport, biiine" in dreptul ochiului meu, catarea unei carabine "Ai ochi castanii" si apasa pe tragaci. O raza ingusta tasneste drept in centrul irisului.
"Stii ce-i acolo?" sopteste. "in fund de tot un punct se misca un fir o farama inca incandescenta de filament, un strop de plasma, de metal topit" gafaie "pizda ma-sii nu-mi gasesc cuvintele, cum sa-ti explic?
E Stii, dupa toti astia.. .chestia cu universu' care a explodat si pizda ma-sii, e-n expansiunede-atunci si pana astazi, la doua".
raza subtire - strapungandu-mi
intr-una gaura neagra din centrul ochiului
Fata lui, jumatate zambind netulburat,
jumatate ravasit-asudata "Ei bine acolo inauntru e invers e pe dos e
implozie
urland "e
IMPLOZIE!!!!
"Si?"
Doctorul
Iasa fruntea sa-i cada tichia lui de lumina se
dezechilibreaza o clipa. "Pleaca" murmura" sunt obo".
Si deodata
un barbat zvelt, gol cu organul viril
ascuns intr-o teaca de lemn cu cap de
berbec se repede ma arunca in carca iesim printr-un chepeng intuneric un vant inghetat zboara ii insfac coarnele nu vad nimic vantul spargandu-mi nasul
Ia sapte-opt ani" Caius, du-te si vezi daca-i inchisa usa" prin bezna si daca c intr-adevar deschisa? jupuita toata, sangerand, in flacari? si deodata
ma trezesc alunecand pe-un esofag sapunos in cabinetul doamnei doctor
MAICANESCU la care-astepti cu miile de ani.
Fata ei pudrata cu aur deasupra timpului
adica pare cu dooscinci mai tanara, zau poarta doua
coarne prelungi de vaca intre ele: discul orbitor iluminand tavanul mov printr-o spartura in apretul halatului iese gatul atos zambind: "Ai mai fost vreodata la endo, ingerasule?" si "De fapt, eu
sunt
androlog".
Ma mai cunoaste? "Relaxeaza-te" glasul ei laxativ simt ca o urasc apoi imi vineri sa-i cad la picioare.
Contradictoriu. "Ia sa vedem
puisoru'tau de cartita
Ce forma, greutate, densitate, poate avea berbecutu" cu care vei sparge poarta de fum a
Tainei?
Ciocanel
de jad pentru gratarasu' de jad
Ce fel de pinteni
o fi avand cocoselu' tau
de lupta hi, hi, hi"
Stanca de apret a halatului uite o crapatura! oare sa-i var o suta prin crapatura? sau un sapun libanez? sau un portjartier cu jartiere batute-n nestemate? sau o ruda de doi metri de salam sau cremvusti? sau ar vrea mai bine albume de pictura? Discul stralucind orbitor:
"Eeeee!
Ce-i asta?
Ma superi.
Pai, baiat mare si ti-e rusine la doctor?
Es' de la tara sau ce?"
Zambind se apropie cu un cutitas de fildes. Sa-mi reteze nasturii pantalonilor?
Bine, dar eu sunt numai in chiloti!
Ma simt tulburat
iar
Degetul
Poftei arata spre cer
si eu sunt un
Munte de fastaceala obrajii in flacari flacau in flacari slobozind o jerba de jena un ragnet de reticenta un zbiarat. O iau la fuga sar afara printr-un perete.
Sunt intr-un coridor imi pipai totul sunt teafar Poate de-aia - imi spun - purta berbecul care m-a adus teaca de lemn sa se fereasca de
Doamna
Doctor.
Si imi mai spun: oare n-am scapat prea usor? Pasi din amonte
doua siluete in trenduri palarii Doamne, sunt securisti sau, cine stie, trimisi de pe alta planeta, din viitor sa ma extermine!
Fuck you,
Terminator! O iau din nou la fuga.
Poate sunt doi vanatori de capete din
Noua
Guinee a zilelor noastre.
Poate au la ei tranchilizante cu laseri sau alte rahaturi din astea Se tin mereu dupa mine De-as avea
un magazin un gang o statie de metrou in care sa intru in care sa ma pierd Mai repede, mai repede,
Babusca,
Pistruiatule, gandeste-te la nenea
Andrei
Inima mea e-un solo turbat de-al lui
Nick
Manson
Bonzo
Bonham
Blabla.
Coridorul se inchide un perete mov prin care nu mai pot sa trec. Stai asa!" Instinctiv, duc mana la tocul de sub haina, dupa
Smith & Wesson ca prin farmec, o sticluta cu lichid galbui, intre degete.
Si-arunci ma gaindcsc: poate sunt
Gene
Hachman in "Filiera"" si port revolverul la glezna! Ma aplec, scotocesc in ciorapi.
Mos
Craciun nu mi-a adus decat o cutiuta de chibrituri cu miros fetid.
Gorilele in trenciuri m-au ajuns din urma intind spre ele armele mele albe mi le desprind delicat dintre degete "Multumim, rezultatele analizelor le puteti lua luni, dupa ora dospe, de la ghiseu".
Rasuflu. imi sterg sudoarea.
Cand, ce sa vezi, in peretele din fata mea s-a deschis o usa.
Intru si ma trezesc in cabinetul doctorului
CONSTANTINESCU
batranul specialist radiolog sta la birou cu falca in
palma.
Are un cap cu urechi ascutite cu botul prelung.
Caine sau
lup sau sacal.
De-un negru-carbon. in jurul gurii doua dungi galbene.
Tacut
ca-ntotdeauna. "Vino, hai" se ridica plictisit, ma prinde suiera"Intra
aici".
Spatele meu: lipit de o placa rece ca ghiata tubul slinos cu un ochi pe care mi-l lipeste de burta.
Constantinescu se aseaza
in fata unui televizor pe sub halat
poarta costum pepit papion guler
Take
Ionescu.
Televizorul se-aprinde albastrui nu deslusesc prea bine un fel de fund de ocean alge indigo unduind. Constantinescu cu
botul lasat in palma privind pierdut voluptos
de pierdut
Si numai intr-un tarziu ma scoate de-acolo, ma
baga-ntr-o camera obscura, in care poti sa stai numai chircit,
Simt peste mine o umbrela uriasa dogoritoare presiune
deodata parca mi-au bagat in fund o pompa de bicicleta
ma umflu o sa ma sparg
in puzderii de curcubee
"Vrei sa stii cum ai ajuns aici?
Simplu.
Te-au descompus
in informatii, he, he, si te-au transmis prin cablurile care leaga
vagonu' nostru de-al lor, asta-i"
Ce chestie!
Sunt tot cu pieptul gol de pasare cu
sfarcurile chircite, smochine din pachetele alea
lucioase iraquiene.
Iar langa mine cu doua-trei fete,
cu peruca sau fara sageti si ceasuri tasnind din el nimeni altul
decat
Omul-Indicator din "Oblio"! "Nu stiu, poate nu-ti convine, asta e!
Si eu ma plictisesc, nenica, uneori ma gandesc ca mai bine mi-as face rost de-o motoreta de-aia cu container si-as transporta savarine,
Acu' sa nu exagerez, ca-mi place munca mea, sa stii".
Eram intr-un fel de local masuta acoperita cu galben tavanul lamai langa cotul meu un carton cu pielite de cremvusti si urme de mustar
Omul-Indicator a comandat doua oranjcitro si o fata cu ochii jumatate inchisi ne-a adus imediat. "Stiu ca preferati coniac, asa-s baietii.
O sa vina.
Da acu', nenica, vreau sa ma-ntelegi exact ce-ti spun!
E important.
Asculta la mine, mie to'deauna mi-a placut sa insufletesc.
Si poti sa crezi ca ma pricep la chestia asta.
Uite, primu' lucru ce-mi vine-n minte:
Plevna.
Probabil de la portocale.
Plevna-i plina de portocali.
Daca eram acolo, inainte de batalie, in '77, ma-ntelegi, langa generalii' Cernat, stii ce le spuneam la baietii?
Fratii vostri din
Legiunea
Straina apara aceeasi cauza in fata berberilor!
Colonistii de peste ocean lupta si ei cu piele rosii.
Romani, din inaltimea acestor piramide va privesc patru mii de ani de istorie!
Pricepi?
Tre' sa ai texte-n tine".
Una din mainile lui nenumarate imi atingea usor obrazul doar cu buricele degetelor si parul "Ti-ai facut examenu' medical, nu?
Mda.
Acum trebuie sa afli.
Nenica, ai fost ales pentru o misiune.
Ti s-a facut o cinste durere.
Vei fi unu' dintre cei mai de seama, poate chiar cel mai, dintre eroii speciei.
Nu-i putin lucru.
Sa te-arati demn, frate.
Nu te speria, nu scanci.
Chestia e aprobata si de
Organizatia
Mondiala a
Sanatatii".
Ameteala spaima
chiar ca mi-ar fi trebuit un coniac.
"Care-i miscarea? "am ingaimat.
"He, he, chiar, am uitat sa-ti spun" din el sareau limbi, sageti, ceasuri. "E simplu.
Civilizatia s-a dezvoltat nai ba stie de unde.
Au fost sumerieni, egipteni, asirieni, greci, latini, chestii de-astea.
Corect?
S-a tot extins,
America,
Australia.
Piata s-a raspandit peste tot, jocurile schimbului, cum spune nea
Cutare, economiile-lumi care converg, apoteotic, catre
Economia-Lume!
Sa stii ca mie mi se pare frumos.
Auster, clasic, da'foarte frumos.
Aceasta civilizatie, insa, dupa cum au constatat specialistii nostri, se apropie de punctul critic.
Unde sa se extinda?
Pai tu esti chior, nu vezi ca depindem exclusiv de surse finite de energie?
Trebuie sa ne extindem sau s-a terminat cu noi.
Da' incotro? in cosmos? in oceane?
E foarte costisitor si nu se merita.
Specialistii nostri au observat, insa, altceva".
Degetele lui fine, cu inele, pe obrazul meu bucalat "Mieluselule, urmareste-ma cu atentie.
Ai idee cat se dilata uteru' unei gagici insarcinate?
Sau tipii care fura diamante
si si le baga-n fund.
Ai idee cate diamante poa' sa-si bage un om in fiind?
Ai citit in "Magazin" ca unu' a-nghitit o masina intreaga, piesa cu piesa?
Pe urma, exista oameni de sute de kilograme.
Corect?
N-ai inteles inca?
Specialistii nostri, baiatule, au descoperit ca trupul se poate dilata la nesfarsit!
Ai amutit?
Nu amuti inca.
Pana acu' ai fost studiat in vagonu' Asistentei
Medicale.
Rezultatele sunt pozitive.
Astia au stabilit ce posibilitati relative si absolute de dilatare prezinti, ce zacaminte contii.
Acum te-au trimis la mine si iti spun esentialu'. iti vom da drumu', te vei intoarce acasa.
Si, la momentul potrivit, daca va fi cazu', civilizatia, sub forma unui supozitor, iti va fi implantata tie.
Iar tu ai sa te dilati, incetu' cu incetu', fara sa simti nici urma de durere sau ceva, ca intr-un vis fara sfarsit!"
Domnului ca mi-a trecut prin
cap! -si am iesit pana la debit sa
cumpar nu mai stiu ce.
Purtam o camasa
"verdeturi care plutesc in unt".
Fosneam usurel
in adierea vantului, cand deodata trece pe langa mine un tren.
UN TREN!
Cu doua vagoane
sferice si incandescente fiecare mergand in alta directie cu alta
viteza legate prin fire subtiri puzderie fire de par din plastic.
Nu
glumesc!
Asa, pur si simplu
JBiF!
Si normal
ca mi-am pierdut cunostinta.
Timpanele sleite nu mai aud nimic unde sunt? un
tavan mov
foarte aproape vibratia podelei mireasma de pipi feroviar sunt
in tren! fara camasa fara pantaloni doar in
chiloti si cu niste ciorapi impodobiti cu desene geometrice misterioase nu erau ai mei!
Cum de-am ajuns aici?
M-au saltat doar pe mine sau pe noi toti?
"Iesi de-acolo" aud de unde? ies totusi
in mersul piticului si pe cine vad?
Sub acelasi tavan mov, putin intunecat e doctorul
Zole fostul nostru vecin!
Noi il credeam in
Israel. Oare chiar acolo ma aflu?
"Aseaza-te si nu mai tremura.
E-un simplu control" baza craniului
prinsa intre doua tampoane rotunde bratele pe suporturi care le imobilizeaza automat
Doctorul
ZOLE se apropie acum vad ca are
CAP DE SOIM! cu un glob de lumina deasupra, in care zvacneste un sarpe mic "Casca gura!" gura ca o casca.
Soim condor lumina orbitoare il simt plutind deasupra lantului imaculat al dintilor mei in cercuri, imi strecoara o oglinjoara intre masele cu mii de carlige
argintii imi scormoneste maselele ochiul lui rotund, mic,
fara privire.
Br Brrr
Brrrr
BRRRRRRRRRRRROUMM !!!!!!!!!
cartusul de dinamita a explodat sub fund plutesc pe scaunul dentistic deasupra intunecimilor ca un
imprastietor de insecticide curenti inghetati reptilieni chicoteli si deodata
Ce s-o lungesc: deodata m-am trezit in cabinetul doctorului
CRISTINA a fost medic
militar actualmente la
policlinica
Steagu
Rosu
E, totusi, el?
Si-a ras mustacioara?
Pare de-a dreptul imberb imaginati-va: doctorul
Cristina imberb! ochii mariti incondeiati cu negru deasupra capului
ras poarta un turn luminos luminand
tavanul mov e imbracat in halat imi arata spre fundul
incaperii: un strung-carusel alb ca laptele.
Ne asezam de-o parte si de alta. "Relaxeaza-te" spune "iti facem
un fund de ochi".
Deci nu-i strung.
Haaarst! pe o sina: un
aparat de filmat, de proiectie? "Pune barbia aci, in suport, biiine" in dreptul ochiului meu, catarea unei carabine "Ai ochi castanii" si apasa pe tragaci. O raza ingusta tasneste drept in centrul irisului.
"Stii ce-i acolo?" sopteste. "in fund de tot un punct se misca un fir o farama inca incandescenta de filament, un strop de plasma, de metal topit" gafaie "pizda ma-sii nu-mi gasesc cuvintele, cum sa-ti explic?
E Stii, dupa toti astia.. .chestia cu universu' care a explodat si pizda ma-sii, e-n expansiunede-atunci si pana astazi, la doua".
raza subtire - strapungandu-mi
intr-una gaura neagra din centrul ochiului
Fata lui, jumatate zambind netulburat,
jumatate ravasit-asudata "Ei bine acolo inauntru e invers e pe dos e
implozie
urland "e
IMPLOZIE!!!!
"Si?"
Doctorul
Iasa fruntea sa-i cada tichia lui de lumina se
dezechilibreaza o clipa. "Pleaca" murmura" sunt obo".
Si deodata
un barbat zvelt, gol cu organul viril
ascuns intr-o teaca de lemn cu cap de
berbec se repede ma arunca in carca iesim printr-un chepeng intuneric un vant inghetat zboara ii insfac coarnele nu vad nimic vantul spargandu-mi nasul
Ia sapte-opt ani" Caius, du-te si vezi daca-i inchisa usa" prin bezna si daca c intr-adevar deschisa? jupuita toata, sangerand, in flacari? si deodata
ma trezesc alunecand pe-un esofag sapunos in cabinetul doamnei doctor
MAICANESCU la care-astepti cu miile de ani.
Fata ei pudrata cu aur deasupra timpului
adica pare cu dooscinci mai tanara, zau poarta doua
coarne prelungi de vaca intre ele: discul orbitor iluminand tavanul mov printr-o spartura in apretul halatului iese gatul atos zambind: "Ai mai fost vreodata la endo, ingerasule?" si "De fapt, eu
sunt
androlog".
Ma mai cunoaste? "Relaxeaza-te" glasul ei laxativ simt ca o urasc apoi imi vineri sa-i cad la picioare.
Contradictoriu. "Ia sa vedem
puisoru'tau de cartita
Ce forma, greutate, densitate, poate avea berbecutu" cu care vei sparge poarta de fum a
Tainei?
Ciocanel
de jad pentru gratarasu' de jad
Ce fel de pinteni
o fi avand cocoselu' tau
de lupta hi, hi, hi"
Stanca de apret a halatului uite o crapatura! oare sa-i var o suta prin crapatura? sau un sapun libanez? sau un portjartier cu jartiere batute-n nestemate? sau o ruda de doi metri de salam sau cremvusti? sau ar vrea mai bine albume de pictura? Discul stralucind orbitor:
"Eeeee!
Ce-i asta?
Ma superi.
Pai, baiat mare si ti-e rusine la doctor?
Es' de la tara sau ce?"
Zambind se apropie cu un cutitas de fildes. Sa-mi reteze nasturii pantalonilor?
Bine, dar eu sunt numai in chiloti!
Ma simt tulburat
iar
Degetul
Poftei arata spre cer
si eu sunt un
Munte de fastaceala obrajii in flacari flacau in flacari slobozind o jerba de jena un ragnet de reticenta un zbiarat. O iau la fuga sar afara printr-un perete.
Sunt intr-un coridor imi pipai totul sunt teafar Poate de-aia - imi spun - purta berbecul care m-a adus teaca de lemn sa se fereasca de
Doamna
Doctor.
Si imi mai spun: oare n-am scapat prea usor? Pasi din amonte
doua siluete in trenduri palarii Doamne, sunt securisti sau, cine stie, trimisi de pe alta planeta, din viitor sa ma extermine!
Fuck you,
Terminator! O iau din nou la fuga.
Poate sunt doi vanatori de capete din
Noua
Guinee a zilelor noastre.
Poate au la ei tranchilizante cu laseri sau alte rahaturi din astea Se tin mereu dupa mine De-as avea
un magazin un gang o statie de metrou in care sa intru in care sa ma pierd Mai repede, mai repede,
Babusca,
Pistruiatule, gandeste-te la nenea
Andrei
Inima mea e-un solo turbat de-al lui
Nick
Manson
Bonzo
Bonham
Blabla.
Coridorul se inchide un perete mov prin care nu mai pot sa trec. Stai asa!" Instinctiv, duc mana la tocul de sub haina, dupa
Smith & Wesson ca prin farmec, o sticluta cu lichid galbui, intre degete.
Si-arunci ma gaindcsc: poate sunt
Gene
Hachman in "Filiera"" si port revolverul la glezna! Ma aplec, scotocesc in ciorapi.
Mos
Craciun nu mi-a adus decat o cutiuta de chibrituri cu miros fetid.
Gorilele in trenciuri m-au ajuns din urma intind spre ele armele mele albe mi le desprind delicat dintre degete "Multumim, rezultatele analizelor le puteti lua luni, dupa ora dospe, de la ghiseu".
Rasuflu. imi sterg sudoarea.
Cand, ce sa vezi, in peretele din fata mea s-a deschis o usa.
Intru si ma trezesc in cabinetul doctorului
CONSTANTINESCU
batranul specialist radiolog sta la birou cu falca in
palma.
Are un cap cu urechi ascutite cu botul prelung.
Caine sau
lup sau sacal.
De-un negru-carbon. in jurul gurii doua dungi galbene.
Tacut
ca-ntotdeauna. "Vino, hai" se ridica plictisit, ma prinde suiera"Intra
aici".
Spatele meu: lipit de o placa rece ca ghiata tubul slinos cu un ochi pe care mi-l lipeste de burta.
Constantinescu se aseaza
in fata unui televizor pe sub halat
poarta costum pepit papion guler
Take
Ionescu.
Televizorul se-aprinde albastrui nu deslusesc prea bine un fel de fund de ocean alge indigo unduind. Constantinescu cu
botul lasat in palma privind pierdut voluptos
de pierdut
Si numai intr-un tarziu ma scoate de-acolo, ma
baga-ntr-o camera obscura, in care poti sa stai numai chircit,
Simt peste mine o umbrela uriasa dogoritoare presiune
deodata parca mi-au bagat in fund o pompa de bicicleta
ma umflu o sa ma sparg
in puzderii de curcubee
"Vrei sa stii cum ai ajuns aici?
Simplu.
Te-au descompus
in informatii, he, he, si te-au transmis prin cablurile care leaga
vagonu' nostru de-al lor, asta-i"
Ce chestie!
Sunt tot cu pieptul gol de pasare cu
sfarcurile chircite, smochine din pachetele alea
lucioase iraquiene.
Iar langa mine cu doua-trei fete,
cu peruca sau fara sageti si ceasuri tasnind din el nimeni altul
decat
Omul-Indicator din "Oblio"! "Nu stiu, poate nu-ti convine, asta e!
Si eu ma plictisesc, nenica, uneori ma gandesc ca mai bine mi-as face rost de-o motoreta de-aia cu container si-as transporta savarine,
Acu' sa nu exagerez, ca-mi place munca mea, sa stii".
Eram intr-un fel de local masuta acoperita cu galben tavanul lamai langa cotul meu un carton cu pielite de cremvusti si urme de mustar
Omul-Indicator a comandat doua oranjcitro si o fata cu ochii jumatate inchisi ne-a adus imediat. "Stiu ca preferati coniac, asa-s baietii.
O sa vina.
Da acu', nenica, vreau sa ma-ntelegi exact ce-ti spun!
E important.
Asculta la mine, mie to'deauna mi-a placut sa insufletesc.
Si poti sa crezi ca ma pricep la chestia asta.
Uite, primu' lucru ce-mi vine-n minte:
Plevna.
Probabil de la portocale.
Plevna-i plina de portocali.
Daca eram acolo, inainte de batalie, in '77, ma-ntelegi, langa generalii' Cernat, stii ce le spuneam la baietii?
Fratii vostri din
Legiunea
Straina apara aceeasi cauza in fata berberilor!
Colonistii de peste ocean lupta si ei cu piele rosii.
Romani, din inaltimea acestor piramide va privesc patru mii de ani de istorie!
Pricepi?
Tre' sa ai texte-n tine".
Una din mainile lui nenumarate imi atingea usor obrazul doar cu buricele degetelor si parul "Ti-ai facut examenu' medical, nu?
Mda.
Acum trebuie sa afli.
Nenica, ai fost ales pentru o misiune.
Ti s-a facut o cinste durere.
Vei fi unu' dintre cei mai de seama, poate chiar cel mai, dintre eroii speciei.
Nu-i putin lucru.
Sa te-arati demn, frate.
Nu te speria, nu scanci.
Chestia e aprobata si de
Organizatia
Mondiala a
Sanatatii".
Ameteala spaima
chiar ca mi-ar fi trebuit un coniac.
"Care-i miscarea? "am ingaimat.
"He, he, chiar, am uitat sa-ti spun" din el sareau limbi, sageti, ceasuri. "E simplu.
Civilizatia s-a dezvoltat nai ba stie de unde.
Au fost sumerieni, egipteni, asirieni, greci, latini, chestii de-astea.
Corect?
S-a tot extins,
America,
Australia.
Piata s-a raspandit peste tot, jocurile schimbului, cum spune nea
Cutare, economiile-lumi care converg, apoteotic, catre
Economia-Lume!
Sa stii ca mie mi se pare frumos.
Auster, clasic, da'foarte frumos.
Aceasta civilizatie, insa, dupa cum au constatat specialistii nostri, se apropie de punctul critic.
Unde sa se extinda?
Pai tu esti chior, nu vezi ca depindem exclusiv de surse finite de energie?
Trebuie sa ne extindem sau s-a terminat cu noi.
Da' incotro? in cosmos? in oceane?
E foarte costisitor si nu se merita.
Specialistii nostri au observat, insa, altceva".
Degetele lui fine, cu inele, pe obrazul meu bucalat "Mieluselule, urmareste-ma cu atentie.
Ai idee cat se dilata uteru' unei gagici insarcinate?
Sau tipii care fura diamante
si si le baga-n fund.
Ai idee cate diamante poa' sa-si bage un om in fiind?
Ai citit in "Magazin" ca unu' a-nghitit o masina intreaga, piesa cu piesa?
Pe urma, exista oameni de sute de kilograme.
Corect?
N-ai inteles inca?
Specialistii nostri, baiatule, au descoperit ca trupul se poate dilata la nesfarsit!
Ai amutit?
Nu amuti inca.
Pana acu' ai fost studiat in vagonu' Asistentei
Medicale.
Rezultatele sunt pozitive.
Astia au stabilit ce posibilitati relative si absolute de dilatare prezinti, ce zacaminte contii.
Acum te-au trimis la mine si iti spun esentialu'. iti vom da drumu', te vei intoarce acasa.
Si, la momentul potrivit, daca va fi cazu', civilizatia, sub forma unui supozitor, iti va fi implantata tie.
Iar tu ai sa te dilati, incetu' cu incetu', fara sa simti nici urma de durere sau ceva, ca intr-un vis fara sfarsit!"
TEATRU/FILM 22 Ianuarie
Actorul şi regizorul George Motoi, director al Teatrului "Maria Filotti" din Brăila ("Chira Chiralina", "Terente-regele bălţilor")
Biografie
George Motoi (n. 22 ianuarie 1936, Arman, județul Caliacra - d. 4 martie 2015, București) a fost un actor și regizor român de teatru.
Cursurile primare le face în comuna Dudești, jud. Brăila, unde s-au stabilit părinții după anul 1940. Între anii 1950-1954 urmează studiile medii la Grupul școlar agricol din Brăila și Școala Populară de Artă din același oraș. În anul 1954 dă examen de admitere și reușește la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. Absolvă, în 1958, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa prof. Irina Răchițeanu.
După absolvire pleacă cu repartiție la Piatra Neamț, punând acolo, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru (Teatrul Tineretului de azi). Teatrul din Bacău îl împrumută pentru rolul titular din Don Carlos de Schiller, sub regia artistului emerit Ion Olteanu. Băcăuanii îi obțin transferul de la Piatra Neamț și joacă la Bacău numai roluri principale de largă diversitate, fiind remarcat în turneele din capitală ca unul dintre cei mai buni interpreți români ai Bufonului din A douăsprezecea noapte de Shakespeare (sub bagheta regizorală a reputatului Vlad Mugur). Vrea să-l angajeze Teatrul “Giulești” din București dar Vlad Mugur, preluând pe atunci (1964) direcția Teatrului Național din Cluj, îl convinge să meargă cu el. Sub aripa lui Vlad Mugur ajunge actor consacrat. Interpretarea rolului Caligula din piesa cu același nume de Albert Camus, de pildă, îl propulsează fulgerător printre actorii de prim rang ai țării, iar câteva turnee în Italia, cu același rol, îl consacră definitiv. Îl vede și Radu Beligan în Caligula și-l invită să vină la Naționalul bucureștean. O face. Și nu numai pentru că, după o vacanță, Vlad Mugur rămâne definitiv în Occident, lăsându-l la jumătatea drumului cu un Hamlet de zile mari, ci și pentru că solicitările de la București ale Cinematografiei și Televiziunii îi sacrificau nopțile pe trenuri și avioane.
Actorul a fost căsătorit peste 20 de ani cu actrița Cezara Dafinescu, cu care are o fiică. George Motoi s-a recăsătorit cu actrița Gigliola Brăileanu.
A fost înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București
Debut
1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu, Teatrul din Piatra Neamț
Teatre în care a activat
1958-1960 – la Piatra Neamț;
1960-1964 – la Bacău;
1964-1970 – la T. Național Cluj
1970–prezent – actor al Teatrului Național “I.L.Caragiale”din București
1991–1995 – Director al Teatrului “Maria Filotti” din Brăila, prin cumul de funcție, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul Național din București
Activitate artistică
La Piatra Neamț:
· 1958 – rol Marcov “Poveste de iubire” de Simonov, r. Cristian Munteanu
La Bacău:
· Don Carlos în „Don Carlos” de F.Schiller, r. Ion Olteanu
La Cluj:
· Caligula în „Caligula” de A.Camus, r.Vlad Mugur
· Vlaicu, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r. Val Mugur
· Hinkfus, “Astă seară se joacă fără piesă” de L. Pirandello, r. Paulo Magelli
· Jamie, “Lungul drum al zilei către noapte de O Neill, r. Crin Teodorescu
· Moebius, “Fizicienii” de Durrenmatt, r. V.T.Popa
· Joseph și Charles, “Școala Calomniei” de Sheridan, r. L. Giurchescu
La Teatrul Național “I.L.Caragiale”:
· 1972 Anton Suditu/Ovidiu Petrescu, “Un fluture pe lampă” de Paul Everac, r. Horea Popescu
· 1972 Damian Sticlaru, “Iadul și pasărea” de Ion Omescu, r. Alex.Finți
· 1973 Boris, “Furtuna” de A.N.Ostrovski, r. George Teodorescu
· 1973 Ion Ionescu Novus, “Gimnastică sentimentală” de V. Voiculescu, r. N.Al.Toscani
· 1973 Valeriu, “Simfonia patetică” de Aurel Baranga, r. A. Baranga
· 1973 Iordache Olimpiotul, “Zodia Taurului” de Mihnea Gheorghiu, r. M. Berechet
· 1976 Clarence, “Richard al III-lea” de Shakespeare, r. Horea Popescu (*
· 1977 Adam, “Cine a fost Adam?” de Leonida Teodorescu, r. Cristian Munteanu
· 1978 Turgheniev, “Elegie” de P.Pavlovski, r. Mihai Berechet
· 1979 Pictorul, “A treia țeapă” de Marin Sorescu, r.Sanda Manu
· 1981 Temnicerul , “Cheile orașului Breda” de Ștefan Berceanu, r. Sanda Manu
· 1982 Vlaicu Vodă, “Vlaicu Vodă” de Al. Davila, r.M. Berechet
· 1983 Alex Lăpușneanu, “Despot Vodă” de V. Alecsandri, r.Anca Ovanez Doroșenco
· 1983 Dale Harding, “Zbor deasupra unui cuib de cuci” de Dale Wasserman, r. H. Popescu (*
· 1984 Brenner, “Papa Dolar” de Andor Gabor, r. Mihai Berechet
· 1985 Finch Mc Comas, “Nu se știe niciodată” de G.B.Shaw, r. M. Berechet
· 1989 Anton, “Cineva te iubește” de Alex Stein, r. George Motoi
· 1989 Neagota, “Moștenirea” de Titus Popovici, r. M.Manolescu, H.Popescu
· 1990 Guvernatorul Filip, “Cine are nevoie de teatru” deT. Wertenbaker, r. Andrei Șerban
· 1991 Vantu, “Morișca” de Ion Luca, r. G. Motoi
· 1991 Ion Dragoș, “Avram Iancu” de L.Blaga, r. H. Popescu
· 1998 Severino, „Numele trandafirului”, după Umberto Eco , regia Grigore Gonța
· Bănescu, „Generația de sacrificiu” de I.Valjan, regia Dinu Cernescu
· 2000 Duncan, „Macbett” de E.Ionescu, regia Beatrice Bleonț
· 2002 Eminescu, „Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit”, adaptare și regia George Motoi
· Spectacol lectură: “Dialog nocturn despre o piesă nescrisă” de Doru Moțoc, - rolul Richard Cobden și regia (29 noiembrie 2002, - 150 de ani de la moartea lui Nicolae Bălcescu)
· 2003 Ștefan, „Noiembrie” de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb
· Solionîi, „Mașinăria Cehov” de Matei Vișniec, regia Cristian Ioan
· 2004 Maximilian, “Coada” de Paul Everac, regia Paul Everac
Teatru de televiziune:
· Robert -„Dincolo de zare” de O’Neill
· Bastardul - „Regele Ioan” de Shakespeare
· Ștefăniță Vodă din serialul „Mușatinii”, după Delavrancea
· Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă” de Al. Davila
· Ovidiu Petrescu -„Un fluture pe lampă” de P.Everac
· Nicorescu Uleia – în serialul “Amantul Marii Doamne Dracula”, după romanul cu același nume de Fănuș Neagu
Regie de teatru
· Debut: Casa cu două intrări de Calderon de la Barca (la Cluj)
· Lada de I.Sava (la Cluj)
· Doi pe un balansoar de Gibson (la Petroșani)
· Ultimul set de M.Beligan (la Teatrul Național din București)
· Morișca de I.Luca (la Teatrul Național din București)
· Paiața sosește la timp de F.Neagu (la Teatrul Național din București)
· Vlaicu Vodă de A.Davila (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Cineva te iubește de Al.Stein (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Pălăriile doamnei Olga de T.Popescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Noaptea Brâncoveanului, de T.Constantin (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Gaițele, de Kirițescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Profesorul de franceză, de T.Mușatescu (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Ultima oră de M.Sebastian (la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila)
· Pușlamaua de Pierre Chesnot (Teatrul Dramatic din Galați)
· Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Teatrul Dramatic din Galați, premiera iunie 2003
Roluri în film
· Lupeni ’29, r. M. Drăgan
· Lumină de iulie, r. Gh. Naghi
· Sentința, r. Ferenc Kosa
· Decolarea, r. Timotei Ursu
· Șapte zile, r. M. Veroiu
· Trecătoarele iubiri, r.Malvina Urșianu
· Un august în flăcări, r. Dan Pița,Al.Tatos
· Un zâmbet pentru mai târziu, r. Alex. Boiangiu
· Hyperion, r. Mircea Veroiu- (*)
· Pe aici nu se trece! r. Doru Năstase(*)
· Instanța amână pronunțarea, r. Dinu Cocea
· Buzduganul cu trei peceți,r.C.Vaeni
· Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, r. Malvina Urșianu
· 1979-1982 – Cosma-“Lumini și umbre” serial TV, regia: A.Blaier, M.Constantinescu, M.Mureșan
· Al treilea salt mortal, r.Al.Croitoru
· Ancheta, r. Ctin Vaeni
· Rețeaua “S”, r.V.Calotescu
· Omul și umbra, r. Iulian Mihu
· Miezul fierbinte al pâinii, r.Al.Croitoru
· Adela, r. Mircea Veroiu
· Anotimpul iubirii, r.Iulian Mihu
· Furtună în Pacific, r. Nicu Stan
· Păstrează-mă doar pentru tine, r. V. Calotescu
· Chira Chiralina, r. Gyula Maar
· Terente – regele bălților, r. Andrei Blaier
Premii și distincții
· Premiul Festivalului Național de Teatru pentru rolul Victor din „Pisica în noaptea Anului Nou”, de D.R.Popescu, regia Vlad Mugur (Teatrul Național din Cluj)
· Premiul ACIN pentru interpretare masculină - rolul Andrei din „Trecătoarele iubiri”, de M.Urșianu
· Marele premiu al Festivalului de la San Remo pentru filmul „Adela”, după G.Ibrăileanu, regia M.Veroiu
· Diploma “Artist de Onoare al Filmului Românesc”, 2001
· 13 mai 2002 - Premiul de Excelență acordat de Centrul Național al Cinematografiei pentru contribuția deosebită adusă la afirmarea filmului românesc
· 1960-1998 mai multe medalii și Ordine (Medalia Muncii, Medalia “Meritul Cultural”), Ordinul “Meritul Cultural cls.IV și Ordinul “Meritul Cultural” cls. a III-a)
· Cetățean de onoare al Municipiului Brăila (decembrie 2002)
· Premiul pentru întreaga activitate din partea Festivalului Internațional de Film Transilvania - TIFF (iunie 2011)
I s-a acordat medalia Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru merite în domeniul artei dramatice”.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actorului George Motoi la 13 mai 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - "Arta Spectacolului", „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”
Filmografie Timotei Ursu
Filme cu Timotei Ursu
- Cu pluta pe Marea Neagra (1981) - lectura
- Razboiul Independentei (Serial TV) / Razboiul Independentei (1977) - Nicolae Grigorescu
Regizor
- Al patrulea stol (1978)
- Septembrie (1978)
- Nunta insangerata / (1976)
- Brazii (1974)
- Decolarea (1971)
Scenarist
- Buna seara, Irina! / Buna seara, Irina (1980)
- Septembrie (1978)
- Cursa (1975) - scenarist
- Brazii (1974) - scenarist
Imagine
- Anotimpurile si Delta (1970) - imagine
Teatru în regia Tudor Mărăscu
Biografie
Tudor Mărăscu (n. 10 noiembrie 1940 - d. 22 ianuarie 2012[1]) a fost un regizor român de teatru și film.
Filmografie
Regizor
· Bună seara, Irina (1980)
· Învingătorul (1981)
· Singur de cart (1983)
· Încrederea (1984)
· Miracolul (1988)
· Mincinosul (1995) - film TV
· Conu Leonida în față cu reacțiunea (2001) - film TV
Premii și distincții
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit profesorului Tudor Mărăscu la 10 decembrie 2004 Ordinul „Meritul pentru Învățământ” în grad de Comandor, „pentru abnegația și devotamentul puse în slujba învățământului românesc, pentru contribuția deosebită la dezvoltarea și promovarea cercetării științifice” din România.
Socrate - Dumitru Solomon
GLUMEȘTE, FII VESEL ȘI VEI RĂMÂNE TÂNĂR
Mitică se vede cu Popică care zice:
- Bă, pe mine nevastă-mea mă ține toată noaptea treaz.
- Si nu e bine Mitică?
- Păi, nu prea, deoarece nu mai pot dormii.
- Ei, lasă, că te descurci tu. Mai rău e de mine.
- Păi de ce mă Popică?
- Bă, cum mă pun în pat nevastă-mea adoarme brusc.
- Si nu ați discutat și voi înainte?
- Ba da Mitică.
- Si ce ți-a spus?
- Nimic, deoarece e mută de trei ani.
- Si nu e bine Mitică?
- Păi, nu prea, deoarece nu mai pot dormii.
- Ei, lasă, că te descurci tu. Mai rău e de mine.
- Păi de ce mă Popică?
- Bă, cum mă pun în pat nevastă-mea adoarme brusc.
- Si nu ați discutat și voi înainte?
- Ba da Mitică.
- Si ce ți-a spus?
- Nimic, deoarece e mută de trei ani.
Mitică se destăinuie prietenului său:
- Bă Ionică, nevastă-mea mă înșeală.
- Fugi bă de-aici, nevestele noastre sunt serioase.
- In principiu ai dreptate, dar nevastă-mea vorbea cu unu la telefon iar când am surprins-o a închis imediat.
- Bă Mitică, eu cred că te pripești.
- Nu cred. Am pus pe cineva s-o urmărească.
- Așa și? Ce ți-a spus persoana respectivă?
- Bănuiala mea s-a confirmat.
- Adică?
- S-a întâlnit cu doi bărbați și o femeie.
- Bine bine, dar femeia aia cine e?
- Nevastă-ta...
- Fugi bă de-aici, nevestele noastre sunt serioase.
- In principiu ai dreptate, dar nevastă-mea vorbea cu unu la telefon iar când am surprins-o a închis imediat.
- Bă Mitică, eu cred că te pripești.
- Nu cred. Am pus pe cineva s-o urmărească.
- Așa și? Ce ți-a spus persoana respectivă?
- Bănuiala mea s-a confirmat.
- Adică?
- S-a întâlnit cu doi bărbați și o femeie.
- Bine bine, dar femeia aia cine e?
- Nevastă-ta...
La farmacie intra o blonda si cere: -Puteti sa imi dati si mie un test de sarcina? Farmacista: de care? Blonda:-Negativ daca se poate.
Bula la scoala. Cum era ziua invatatoarei fiecare dintre copii vine pe rand si ii da un cadou. Vine Ionescu, fiul brutarului, si ii itinde o cutie. Invatatoarea o ia, o agita putin si zice : - Sunt franzele nu ? - Da. Raspunde Ionescu. Vine Stanescu, fiul macelarului, si ii intinde o cutie. invatatoarea o agita usor .. miroase cutia si zice: - Cotlete de porc nu ? - Da. Raspunde Stanescu. Vine Bula , tatal lui avea un magazin de bauturi alcoolice, si ii intinde o cutie. Invatatoarea agita cutia de 2 ori si observa ca dintr-un colt incepe sa picure. Pune degetul pe cutie apoi il baga in gura si zice : - E vin alb nu ? - Nu. Invatatoarea pune iar degetul pe cutie si apoi il baga in gura si zice: - Hmmm... e sampanie nu ? - Nu. Zice Bula. - Ma dau batuta. Ce e ? - Un catelus
Un tip este arestat şi dus la secţie deoarece vindea oamenilor elixirul nemuririi. La sectie, poliţiştii află că individul nu numai că păcăleşte oamenii dar este şi recidivist, fiind arestat din aceeaşi cauză în 1794, 1856, 1928 şi 2009.
Opresc maşina, deschid geamul şi o întreb pe bunăciunea de pe trotuar: – Vrei să mergi cu noi cu colindul? Nu trebuie să faci nimic, doar să stai capră.
Bula la scoala. Cum era ziua invatatoarei fiecare dintre copii vine pe rand si ii da un cadou. Vine Ionescu, fiul brutarului, si ii itinde o cutie. Invatatoarea o ia, o agita putin si zice : - Sunt franzele nu ? - Da. Raspunde Ionescu. Vine Stanescu, fiul macelarului, si ii intinde o cutie. invatatoarea o agita usor .. miroase cutia si zice: - Cotlete de porc nu ? - Da. Raspunde Stanescu. Vine Bula , tatal lui avea un magazin de bauturi alcoolice, si ii intinde o cutie. Invatatoarea agita cutia de 2 ori si observa ca dintr-un colt incepe sa picure. Pune degetul pe cutie apoi il baga in gura si zice : - E vin alb nu ? - Nu. Invatatoarea pune iar degetul pe cutie si apoi il baga in gura si zice: - Hmmm... e sampanie nu ? - Nu. Zice Bula. - Ma dau batuta. Ce e ? - Un catelus
Un tip este arestat şi dus la secţie deoarece vindea oamenilor elixirul nemuririi. La sectie, poliţiştii află că individul nu numai că păcăleşte oamenii dar este şi recidivist, fiind arestat din aceeaşi cauză în 1794, 1856, 1928 şi 2009.
Opresc maşina, deschid geamul şi o întreb pe bunăciunea de pe trotuar: – Vrei să mergi cu noi cu colindul? Nu trebuie să faci nimic, doar să stai capră.
O studentă foarte încrezătoare în forţele proprii, după multe încercări de a promova testul oral la Filozofie, îi spune deschisă profesorului examinator: – Domnule profesor, fac orice dacă mă treceţi examenul! – Orice, orice?! o întreabă profesorul zâmbind cu subînţeles. – Da, absolut orice, îi răspunde studenta surâzând ştrengăreşte. – Atunci du-te şi învaţă, îi spune profesorul!
- Iubitule, am slabit 2 kg! - Te-ai demachiat ???
Dupa trecerea doliului, un vaduv se recasatoreste cu sora sotiei sale decedate. - Chiar o iubesti sau de ce te-ai insurat cu ea?, il intreaba un prieten. - Pai la varsta mea, nu puteam sa ma obisnuiesc cu o soacra noua...
-Gigele tu stii ca eu am acasa bautura vorbitoare ! -Nu se poate . Cum asa ? -Asa bine ... Ieri l-am auzit pe tata spunand ceva , dar mama a spus ca de fapt nu vorbeste tata ci vorbeste alcolul din el !!!
-Gigele tu stii ca eu am acasa bautura vorbitoare ! -Nu se poate . Cum asa ? -Asa bine ... Ieri l-am auzit pe tata spunand ceva , dar mama a spus ca de fapt nu vorbeste tata ci vorbeste alcolul din el !!!
|
GÂNDURI PESTE TIMP 22 Ianuarie
SFATURI UTILE 22 Ianuarie
TRUC PENTRU ELIMINAREA ENERGIILOR NEGATIVE
Energiile negative sunt foarte nocive oriunde, dar mai ales în spaţiul locuinţei. Locuinţa este un sanctuar, un refugiu în care căutăm relaxare şi o atmosferă liniştită, iar energiile negative pot transforma o oază de linişte într-un calvar.
Din fericire, există mai multe modalităţi simple de a alunga vibraţiile nedorite.
Metoda pe care ţi-o prezentăm astăzi este utilă pentru detectarea energiilor negative din locuinţă şi împiedicarea reîntoarcerii lor în casă. Totodată aceasta iți va oferi protecția de care ai nevoie și când întalnești persoane care iți fură energia pozitiva.
Aceasta procedură constă în prepararea unui cocteil de ingrediente care alungă negativitatea şi reechilibrează energiile casei si a persoanelor care locuiesc in ea.
Iată reţeta de preparare şi modul de folosire:
Ingrediente
- 7 căţei de usturoi
- 7 foi de dafin
- 1 litru de apă minerală
Instrumentar
- 1 pâlnie
- 1 sticlă cu dop de plută
Mod de preparare
Foloseşte pâlnia ca să torni apa minerală în sticlă, apoi introdu în recipient căţeii de usturoi şi foile de dafin, iar la final fixează dopul de plută pe poziţie. Sticla trebuie amplasată într-un colţ al casei, într-un loc în care să nu poată fi observată. Şi asta-i tot!
Metoda descrisă de noi se foloseşte de multă vreme pentru alungarea energiilor negative din spaţiile de locuit. Încearc-o şi te vei convinge singur de cât de bine lucrează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu