MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
VINERI 3 IANUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI

Bună dimineața, prieteni și mii de mulțumiri pentru comentarii!

ISTORIE PE ZILE 3 Ianuarie

Evenimente

· 1472: Ștefan cel Mare acordă un important privilegiu comercial negustorilor brașoveni: libertate comercială deplină în întreaga țară și garantarea securității activității lor.

· 1496: Leonardo da Vinci testeaza fara succes o inventie numita de el “masina de zburat”.

· 1521: Papa Leon al X-lea îl excomunică pe Martin Luther prin bula papală Decet Romanum Pontificem.

· 1749: Apare la Copenhaga, cel mai vechi ziar din lume, Berlingska Tidende.

· 1777: Generalul american George Washington îl înfrânge pe generalul britanic Charles Cornwallis, în bătălia de la Princeton.

· 1805: Restrângerea dreptului țăranilor moldoveni asupra fânețelor, pășunilor și pădurilor.

· 1815: Austria, Marea Britanie și Franța încheie un tratat secret de alianță defensivă, îndreptat împotriva Prusiei și Rusiei.

· 1833: Marea Britanie preia controlul asupra Insulelor Falkland.

· 1843: Are loc premiera operei “Don Pasquale” de G. Donizetti.

· 1848: Joseph Jenkins Roberts depune jurământul în funcția de președinte al statului independent Republica Africană Liberia.

· 1853: apare săptămînal la Sibiu, Transilvania, ziarul "Telegraful român", condus în primii ani de Florian Aaron şi apoi de dr. Pavel Vasici. În 1919, publicaţia a devenit organ al Mitropoliei ortodoxe de Alba Iulia şi Sibiu. Florian Aaron (n.1805 - d.1887) a fost un istoric român, născut în satul Rod, județul Sibiu, Transilvania, propagator în Muntenia al ideilor Școlii Ardelene. A fost profesor la Școala Centrală din Craiova, a predat limba latină la Colegiul "Sfîntul Sava", unde l-a avut ca elev pe Nicolae Bălcescu. A fost profesor și la Universitatea din București. A participat la revoluția din 1848.
Florian Aaron a fost printre primii care au subliniat necesitatea de a cunoaște istoria națională. De asemenea, Aaron a întemeiat, împreună cu Georg Hill, primul cotidian românesc, "România" (1837).

· 1861: Războiul Civil American: Statul Delaware votează împotriva secesiunii față de Statele Unite.

· 1868: Restaurația Meiji în Japonia: Șogunatul Tokugawa este abolit; agenți din Satsuma și Chōshū pun mâna pe putere.

· 1870: A început construcția podului Brooklyn din New York, Statele Unite.

· 1888: Este utilizat pentru prima oară telescopul de la Observatorul Lick, având 91 cm în diametru. Era cel mai mare telescop din lume, la acea dată.

· 1899: Prima utilizare a cuvântului „automobil" a apărut într-un editorial din New York Times.

· 1918: Consiliul Dirigent din Transilvania trimite un memoriu lui Bratianu in care se spune ca vechiul Maramures se intindea pana in Slovacime si cuprindea comitatele Ung, Bereg, Ugocea si Maramures.

· 1921: Turcia încheie un tratat de pace cu Armenia.

· 1922: Apare săptămînal apoi lunar la Bucureşti, România, revista „Contemporanul „, condusă de Ion Vinea. Revista va fi editata pană în ianuarie 1932.

· 1924: Arheologul britanic Howard Carter descoperă sarcofagul lui Tutankhamun în Valea Regilor, lângă Luxor, Egipt.

· 1925: Benito Mussolini a scos în afara legii partidele de opoziție, Partidul Fascist devenind unicul partid activ în Italia.

· 1932: Este declarată legea marțială în Honduras, pentru a opri revolta declanșată de muncitorii concediați de United Fruit.

· 1934: În România s-a format un guvern liberal condus de Gheorghe Tătărescu, liderul “tinerilor liberali”.

· 1936: A fost alcătuit primul top de muzică pop, pe baza vânzărilor de discuri, publicat de revista "Billboard", New York.

· 1937: Este înfiinţată Federaţia Camerelor de Comerţ din Basarabia, România.

· 1956: Scriitorul Nicolae Balota este arestat sub acuzatia de a fi redactat si multiplicat manifeste anticomuniste si condamnat de Tribunalul Militar Bucuresti (la data de 5 octombrie 1956) la 7 ani de inchisoare corectionala. Prima oară a fost arestat în 1948, pe când era proaspăt asistent, judecat și condamnat pentru deținere și răspândire de material subversiv descoperit în urma unei percheziții la domiciliu, care consta din cărțile de literatură, istorie, filosofie și politică din biblioteca proprie. Eliberat din închisoare în 1949, el este demis din funcția didactică de la universitate, ca fost deținut politic. După 5 ani de șomaj, cu angajări temporare (între care, câteva săptămâni, învățător la un preventoriu TBC pentru copii), este din nou arestat în noaptea de 2 spre 3 ianuarie 1956 din cauza scrierii unui memoriu cuprinzând un rechizitoriu al încălcării libertăților democratice și religioase de către regimul comunist. Desi patru exemplare ale memoriului elaborat de N. Balotă, împreună cu frații Matei, Ioan și Elena Boilă, nepoții lui Iuliu Maniu au fost distruse, o copie ajunge la Securitate, în urma trădării și denunțării autorilor de către un apropiat. Urmează 7 ani de detenție la Jilava, Făgăraș, Gherla, Pitești, Dej, precum și doi de domiciliu obligatoriu la Lățești. Este eliberat în 1963 în schimbul unui acord de colaborare ca agent informator al Securității. Timp de 24 de ani, pânǎ la plecarea din țarǎ ca refugiat politic, va colabora în mod asiduu cu Securitatea semnînd, sub numele conspirativ de „Someșan” rapoarte în care își denunța camarazii de la cercul Cibinium. După eliberare, este redactor la revista „Familia” din Oradea, apoi cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București. În 1979, devine profesor invitat al Universității „Ludwig-Maximilian” din München. Stabilit la Franța, în 1981, predă literatură comparată la Universitatea „François Rabelais” din Tours și la Universitatea din Le Mans (Franța). Concomitent, lucrează și la Radio „Europa Liberă” unde, între altele, potrivit unor comentatori tendențioși, Securitatea i-ar fi încredințat misiunea de a interveni pe lînga Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Nicolae Constantin Munteanu și ceilalți, de manieră a îi determina să-și atenueze discursul și a-l face mai puțin critic la adresa realităților românești. Solicită și obține în 1987 azil politic în Franța. În 1990, devine cetățean francez. A revenit periodic în România, susținând cursuri de literatură comparată în calitate de profesor invitat la universitățile din Cluj și București. În 2003, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj i-a conferit titlul de Doctor honoris causa. În ultimii ani ai vietii a trăit la Nisa, in Franta. A fost căsătorit cu prozatoarea Bianca Balotă (1936-2005).

· 1958: Se formează Federația Indiilor de Vest. A fost o federatie efemera formata din coloniile britanice din Insulele Antile in Marea Caraibilor, care s-a dizolvat la 31 mai 1962.

· 1959: Alaska a devenit cel de-al 49-lea stat american.

· 1961: Statele Unite rup relațiile diplomatice cu Cuba lui Fidel Castro, ca urmare a nationalizarii bunurilor americane din aceasta tara.

· 1962: Papa Ioan al XXII-lea îl excomunică pe Fidel Castro.

· 1966: Havana – Se creează Organizația de Solidaritate a Popoarelor din Africa, Asia și America Latină la conferința celor trei continente.

· 1987: Aretha Franklin a fost inclusă în Rock and Roll Hall of Fame, devenind astfel prima femeie din lume care a primit aceasta distincție.

· 1990: Consiliul Frontului Salvarii Nationale emite un Decret-lege privind înființarea și înregistrarea oficială a partidelor politice din România, dupa peste patru decenii de interdictie comunista.

· 1990: Fostul lider al Panama Manuel Noriega se predă forțelor americane.

· 1990: Frontul Salvarii Nationale a anunţat că nu este şi nu va fi un partid politic, urmând a se prezenta în alegeri ca o organizaţie politică reunind personalităţi şi grupuri care s-au afirmat în Revoluţie.

· 1993: La Kremlin, George Bush şi Boris Elţîn au semnat Acordul de dezarmare strategică START II care prevedea diminuarea în 10 ani cu două treimi a arsenalelor nucleare strategice ale celor două puteri.

· 1995: Anthony Lake, consilier pentru securitate naţională al preşedintelui Bill Clinton, a declarat că Statele Unite ale Americii îşi vor menţine poziţia în privinţa planurilor de a include în NATO fostele state ale blocului sovietic, în ciuda obiecţiilor Moscovei.

· 2004: Un Boeing 737 aparținând companiei egiptene private Flash Airlines s-a prăbușit în Marea Roșie; accidentul aviatic s-a soldat cu 148 de morți.

· 2009: Trupe israeliene au intrat în Fâşia Gaza, în cadrul celei de-a doua faze a operaţiunii din zonă, Israelul intenţionând să preia controlul asupra unor sectoare din Fâşia Gaza, de unde au fost lansate rachete către teritoriul israelian.

Nașteri

· 106 î.Hr.: Cicero, politician și filosof roman (d. 43 î.Hr.). Printre lucrarile sale cele mai importante se numara cele 58 de discursuri ciceroniene, lucrari retorice (fiind considerat unul dintre fondatorii oratoriei antice), tratate (“De oratore libri tres”, “Partitiones oratoriae”) si opere filozofice ca “De republica”, “De legibus”, “De natura deorum” („Despre natura zeilor”) sau „Despre supremul bine si supremul rau”. La acestea se adauga si nenumarate discursuri si scrisori dintre care cele mai importante: “Ad Atticum”, “Ad Familiares”, “Ad Quintum”, “Ad Brutum”. Marcus Tullius Cicero a murit la 7 decembrie 43 i.H, fiind ucis de catre oamenii lui Marcus Antonius pe care il considera cel mai primejdios dusman al republicii.

· 1196: Împăratul Tsuchimikado al Japoniei (d. 1231)

· 1810: Antoine Thomson d'Abbadie, explorator și geograf francez (d. 1897)
* 1867: Alexandru Constantinidi - ortografiat uneori și Constantinide, (n. 3 ianuarie 1867 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917 și 1918.^[2]

După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, Alexandru Constantinidi a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 10 Călărași și al Regimentului 8 Călărași.^[3]^[4]^[5]^[6]

În perioada Primului Război Mondial a îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 8 Călărași, Brigăzii 5 Roșiori și Diviziei 2 Cavalerie în perioada 10/23 aprilie 1916–28 octombrie/11 noiembrie 1918

· 1868 : S-a nascut Franz Valerie Marie Cumont, istoric, arheolog, epigrafist şi filolog belgian, membru de onoare străin al Academiei Române; (d.25.08.1947).

· 1876: S-a nascut Wilhelm Pieck, fostul presedinte comunist al Republicii Democrate Germane, ocupata de sovietici; (d.7.09.1960).

· 1883: S-a nascut Clement Richard Attlee, conducător al Partidului Laburist şi premier al Marii Britanii (intre 1945-1951); (d.08.10.1967).

· 1886: Ion Grămadă, scriitor și istoric român (d. 1917)

* 1886: Grigori Nikolaevici Neuimin (în rusăГригорий Николаевич Неуймин, transliterat: Grigorij Nikolaevič Neujmin), n. 3 ianuarie1886 (22 decembrie 1885 în calendarul iulian) – m. 17 decembrie 1946, a fost un astronomsovietic/rus.

· 1887: August Macke, pictor german (d. 1914)

· 1892: S-a nascut J.R.R. Tolkien, scriitor şi profesor britanic, autorul celebrei trilogii “Lordul Inelelor”, care a fost scrisa în 14 ani, iar în anii 60 a dat nastere unui adevarat cult “transatlantic” similar celui creat de Star Trek (“Beowulf: monstri si critici”, “The Silmarillion”); (d.02.09.1973).

· 1897: Pola Negri, actriță americană din filmul mut de origine poloneză (d. 1987)

· 1901: Ngô Đình Diệm (pronunțat /ŋō ɗìn jîəmˀ/ (

ascultă); n. 3 ianuarie 1901,^[1]^[2]^[3] Huế, Vietnam – d. 2 noiembrie 1963,^[1]^[2]^[3] Saigon, Vietnam) a fost primul președinte al Vietnamului de Sud (1955–1963). În urma retragerii franceze din Indochina ca urmare a Acordurilor din 1954 de la Geneva, Diệm s-a aflat în fruntea eforturilor de a înființa o Republică a Vietnamului. Profitând de considerabila susținere americană, acordată datorită anticomunismului său hotărât, a obținut o victorie într-un plebiscit în 1955, considerat a fi unul fraudulos. Proclamându-se președinte al republicii, a dat dovadă de bune abilități politice în procesul de consolidare a puterii sale, iar perioada sa de guvernare s-a dovedit a fi autoritară, elitistă, nepotistă și coruptă. Romano-catolic, Diệm a susținut politici de persecuție și oprimare a montagnarzilor majoritar budiști. În urma protestelor religioase care au atras atenția întregii lumi, Diệm a pierdut susținerea americană și a fost asasinat de Nguyễn Văn Nhung, adjunctul generalului de armată Dương Văn Minh în ziua de 2 noiembrie 1963, în timpul unei lovituri de stat care l-a înlăturat de la putere.

· 1902 - S-a născut Umberto Barbara, scenarist şi regizor italian de film (m.1959).

· 1905: Ray Milland (născut Alfred Reginald Jones în Țara Galilor la 3 ianuarie1905 – d. 10 martie 1986) a fost un actor englez de cinema.

· 1912: Emil Condurachi, istoric și arheolog român, Doctor Honoris Causa al Universității din Bruxelles (d. 1987). A fost căsătorit cu Florica (1909-1977), sora matematicianului Grigore C. Moisil.

· 1912: Wolf von Aichelburg (de fapt, Wolf Freiherr von Aichelburg; n. 3 ianuarie 1912, Pola, Croația (pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar) – d. 24 august 1994 (înecat lângă Mallorca)), a fost un scriitor, poet, traducător și compozitor german din România. A activat între 1918 și 1981, în special la Sibiu.

În România a publicat și sub pseudonimul Toma Ralet.^[1] A fost și un bun traducător în germană a lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Vasile Voiculescu, Ion Pillat, Basil Munteanu (Istoria literaturii moderne române)^[

Tatăl lui Wolf von Aichelburg a fost căpitan de fregată în marina Imperiului Austro-Ungar. În 1919, tatăl său a intrat în serviciul marinei române la Galați, iar în 1922, toată familia s-a mutat la Sibiu.

Primele scrieri le realizează la 16 ani. Debutează în “Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt” la Sibiu.^[3]

A colaborat și la revista Klingsor a germanistului Heinrich Zillich. După 1945, numerele apărute până în 1939 ale acestei reviste au fost interzise din cauza faptului că, după emigrarea sa în Germania hitleristă, Zillich a devenit acolo o personalitate literară.^[4]

A publicat primele eseuri în limba română în „Revista Fundațiilor Regale” și a colaborat la „Revista Cercului Literar” semnând cu pseudonimul Toma Ralet.^[5]

A urmat liceul la Sibiu pe care l-a terminat în 1929. A fost apoi profesor la liceele din Sibiu și Mediaș. Între 1940 și 1944, pe timpul conducerii antonesciene, Wolf Aichelburg a fost traducător la Ministerul Propagandei din București, activitate care a devenit după 1945 un aspect sensibil din biografia sa.^[4]

A fost arestat și condamnat de două ori:

între anii 1948 - 1952, pentru încercarea de a fugi din România. A fost prins și acuzat de deținere de devize, astfel că a fost condamnat și a petrecut trei ani (1949-1951) în penitenciarele Arad, Caransebeș și Aiud. Între 1952 și 1956 s-a aflat la Măicănești, în Moldova, cu domiciliu forțat.^[4] Datorită atmosferei create de Revoluția ungară din 1956, i-a fost ridicat domiciliul forțat.^[6]
a doua oară în 1959, în calitate de coacuzat în lotul procesului scriitorilor germani. Pe 19 mai 1959 a fost din nou arestat, iar pe 15 septembrie 1959 a fost condamnat la 25 de ani de muncă silnică și 10 ani de degradare civică pentru uneltire contra ordinii sociale prin agitație. A fost închis în penitenciarul Gherla. În anul 1962, Colegiul Militar al Tribunalului Suprem al R.P.R. a redus pedeapsa lui v. Aichelburg la 3 ani și 4 luni închisoare corecțională și 4 ani interdicție corecțională. De asemenea a dispus punerea în libertate, deoarece pedeapsa fusese executată. Lui Wolf Aichelburg i s-a stabilit din nou domiciliu forțat, de această dată la Rubla, județul Brăila.^[4]

„Procesul scriitorilor germani”, terminat în septembrie 1959 la Brașov (pe atunci „Orașul Stalin”), a avut ca rezultat condamnarea (la un total de 95 de ani de muncă silnică și confiscarea averilor și anularea drepturilor civile) a grupului Andreas Birkner, Wolf von Aichelburg, Georg Scherg, Hans Bergel și Harald Siegmund, pentru „infracțiunea de instigare împotriva ordinii sociale și agitație”, unul din capetele sale de acuzare fiind și poezia sa nepublicată Die rote Lüge (Minciuna roșie)^[7]. Alte probe ale acuzării privind activitatea sa literară, considerată reacționară, includeau poezia Die Mauern von Jericho (Zidurile din Jericho) și povestirile-fabulă din volumul Ratten von Hameln (Șobolanii din Hamelin”).^[4]

Martorul principal al acuzării a fost scriitorul Eginald Schlattner.^[8].

În urma curentului de „liberalizare” din anii '60, în prima etapă, în 1962, au fost eliberați din închisoare Harald Siegmund și Georg Scherg. Apoi, în urma decretului 411/1964, când au fost eliberați circa 100.000 de deținuți politici, au fost eliberați și Andreas Birkner, Hans Bergel și Wolf von Aichelburg, fără nici un fel de explicații.^[9]

În anii 1970 a fost din nou hărțuit de Securitate, fiind bănuit că ar fi întreținut relații homosexuale^[10] (lucru pedepsit de lege în acea perioadă), dar a putut emigra în 1981 în Republica Federală Germania și s-a stabilit la Freiburg i. Br.^[5] După emigrarea în RFG a colaborat cu numeroase reviste, inclusiv cele ale diasporei române din Occident, cu „Radio Europa Liberă” și a făcut traduceri din literatura română.^[11]

Încă din anul 1970 a purtat o vastă corespondență cu Emil Cioran, pe care l-a cunoscut dinainte de război.

Wolf von Aichelburg a murit la 24 august 1994, înecat în Marea Mediterană, la țărmul insulei Mallorca, în dreptul malului stâncos al localității Banalbufar, unde ieșise în zori să înoate.^[5]^[12]

Neavând urmași direcți, o parte din manuscrisele lui Wolf von Aichelburg au fost donate unei arhive din München, iar biblioteca lui din Freiburg s-a împrăștiat.^[13]

· 1918 - S-a născut Maxine Andrews, cântăreaţă americană (Andrews Sisters).

· 1926: S-a nascut sir George Martin, producătorul englez al discurilor trupei “The Beatles”.

· 1929: Se naște regizorul italian Sergio Leone, devenit faimos datorita filmelor western pe care le-a creat si care au ajuns populare sub numele de “western-spaghetti”; (a decedat în anul 1989).

· 1929: Gordon Earle Moore, fizician, chimist și om de afaceri american

· 1930: Petre Alexandrescu, istoric român (d. 2009)

* 1931: Aurel Sîntimbrean (n. 3 ianuarie 1931) este un inginer geolog român. Născut într-o familie de țărani, tatăl său a fost trimis la Canal de către comuniști, ceea ce i-a creat probleme în facultate. A studiat la Cluj. Înainte de Revoluția din 1989, a fost pentru peste 20 de ani conducătorul tehnic al exploatării de la Roșia Montană.

A publicat câteva cărți critice despre exploatarea plănuită de Roșia Montană Gold Corporation.

· 1930: S-a nascut actorul american Robert Loggia.
* 1936: Eugenia Botnaru (n. 3 ianuarie 1936, Nădușita, jud. Soroca, Regatul României) este o actriță de teatru și cinema din Republica Moldova.^[1]

Și-a făcut studiile la Conservatorul de Stat „Gavriil Muzicescu” din Chișinău în ani 1958–1962, în clasa profesorilor V. Gherlac, P. Baracci, V. Cupcea.^[1]

A activat în trupa Teatrului dramatic „Aleksandr Pușkin” (azi Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău) în anii 1957–1989, după care la Teatrul folcloric „Ion Creangă” până în 1996. Din 1996, evoluează în cadrul Asociației de Creație „Buciumul”. Interpretează peste 100 de roluri pe scena teatrului Pușkin.^[1] Filmografia sa cuprinde aproximativ 20 de titluri, printre care:^[1]

Singur în fața dragostei (1969) în rolul Mariei;
Povârnișul (episod, 1970);
Durata zilei (1974) în rolul Arghirei;
Bărbații încărunțesc de tineri (1974) în rolul Catincăi Lungu;
Bărbatul de alături (1977) în rolul Pașăi;
Trânta (episod, 1977);
Călătorie de nuntă (episod, 1982);
Luceafărul (1986);
Polobocul, (1991).

A participat la sonorizarea în limba română a peste 200 de filme. Activează ca profesoară la Institutul de Arte și Școala nr. 28 din Chișinău în anii 1973–1976 și 1993–?. În 1994, este distinsă cu titlul de Maestru în Artă din Republica Moldova. Deține, de asemenea, și Medalia „Meritul Civic”.^[1]

* 1937: Glen Albert Larson (n. 3 ianuarie 1937,^[9]^[5]^[6]^[7] Long Beach, California, SUA – d. 14 noiembrie 2014,^[1]^[2]^[3]^[4]^[5]^[6]^[7] Santa Monica, SUA^[8]) a fost un producător american de televiziune și scenarist, cel mai cunoscut pentru crearea serialelor de televiziune Battlestar Galactica, Quincy, M.E., B. J. and the Bear, The Fall Guy, Magnum, P.I. și Knight Rider.

· 1941 - S-a născut preotul Emilian Corniţescu, profesor de Studiul Vechiului Testament.

· 1941 - S-a născut Van Dyke Parks, compozitor, producător, actor şi cântăreţ american).
* 1942: Laszló Sólyom (n. 3 ianuarie 1942, Pécs) este un om politic maghiar, care a fost președinte al Ungariei din 5 august 2005 până în 5 august 2010.

· 1943 - S-a născut Michael Zager, clăpar şi compozitor american (Ten Wheel Drive).

· 1945: Petru Godja, politician român

· 1945 - S-a născut Stephen Stills, vocalist, chitarist, basist, clăpar şi compozitor american (Buffalo Springfiled, Crosby, Stills, Nash & Young).

· 1945 - S-a născut criticul de artă şi eseistul Dumitru Zaharia ("Paradoxul creaţiei ştiinţifice", "Arta sofianică").

· 1946: John Paul Jones, basist englez (Led Zeppelin)

· 1950 - S–a născut actriţa americană Victoria Principal, interpreta rolului “Pamela” din celebrul serial de televiziune “Dallas”.

· 1952: Gianfranco Fini, politician italian
* 1952: James W. Ross (n. 3 ianuarie 1952), cunoscut publicului ca J.R. sau Good Ol' J.R., este un comentator sportiv care activează în prezent în promoția World Wrestling Entertainment, comentând alături de Mick Foley galele de wrestling ale diviziei WWE Smackdown!, precum și alte evenimente pay-per-view WWE.

A fost numit "vocea World Wrestling Entertainment", fiind considerat de mulți unul dintre cei mai buni comentatori de wrestling din istorie. În 2011 a fost reangajat de Triple H (numit noul manager general al companiei după ce Vince McMahon a fost eliberat din funcție), iar acum în luna octombrie J.R. a fost concediat de noul Manager General al companiei: John Laurinatis. J.R. a avut și o dispută cu Michael Cole la începutul anului. J.R. ajutat de Jerry "the king" Lawler să câștige disputa cu Michael Cole împreună cu Managerul său Jack Swagger acestă feud sa sfârșit la Over the Limit.

· 1953: Gabriel Dorobanțu (n. 3 ianuarie 1953) este un cântăreț român de muzică ușoară. El este cunoscut mai ales pentru șlagărul „Gara noastră mică”.

* 1954: Henryk Skarżyński (n. 1954, Rosochate Kościelne) este un medic polonez, otorinolaringologist, audiologist, foniatru, fondatorul și directorul Institutului de Fiziologie și Patologie a Auzului din Varșovia și Centrului Internațional de Auz și Vorbire din Kajetany.

· 1956: Mel Gibson (n. 3 ianuarie 1956 în Peekskill, New York) este un actor, regizor, producător și scenarist american. Una din marile sale realizări o constituie filmul Patimile lui Hristos, pe care l-a regizat și finanțat.

S-a născut cu numele Mel Columcille Gerard Gibson într-o familie irlandeză catolică, împreună cu care se mută în Australia în 1968.

· 1962: Guillermo Fariñas, activist pentru drepturile omului cubanez

· 1963: Gavril Pele Balint (n. 3 ianuarie, 1963, Sângeorz-Băi, Bistrița-Năsăud), cunoscut ca Gabi Balint, este un fost fotbalist român, devenit antrenor de fotbal după încheierea carierei de jucător. Gabi Balint a fost membru în prima echipă românească de fotbal care a câștigat Cupa Campionilor Europeni (1986) și Supercupa Europei(1987), Steaua București. A jucat pentru Echipa națională de fotbal a României în perioada 1982-1992, participând ca jucător la Campionatul Mondial de Fotbal din 1990, și a participat în calitate de antrenor secund al naționalei la CM din 1994 și 1998. Pentru realizările sale din domeniul sportiv a primit titlul de cetățean de onoare al Municipiului Bistrița^[2]. La 20 ianuarie 2010 a devenit selecționer al echipei naționale de fotbal a Republicii Moldova,^[3] iar la data de 19 decembrie 2011, la expirarea contractului a refuzat prelungirea acestuia

· 1967: Ștefan Caraman, dramaturg, prozator și publicist român

* 1968: Ștefan-Alexandru Băișanu (n. 3 ianuarie 1968) este un deputat român, ales în 2012 din partea USL Suceava

Absolvent al Facultății de Filosofie, începând din 1993 Băișanu a fost profesor la Liceul de Arte Suceava, iar din 2002 devine cadru didactic la Universitatea „Ștefan cel Mare” Suceava.^[1] În perioada 2004-2008, Băișanu a fost subprefect al județului Suceava, iar din 2012 a devenit parlamentar.^[1]

· 1968: Marius Iriza, politician român

· 1969: Michael Schumacher (n. 3 ianuarie 1969, Hürth-Hermühlheim, Republica Federală Germania) este un fost pilot de Formula 1. Statistic, prin prisma celor șapte titluri mondiale câștigate, a celor 91 de victorii, 68 de pole position-uri și 76 de cele mai rapide tururi, Michael Schumacher este considerat drept cel mai bun pilot de Formula 1 din toate timpurile.

În 2006, în urma unui sondaj efectuat de FIA, Michael Schumacher a fost votat de către fanii Formulei 1 drept cel mai popular pilot care a evoluat vreodată în acest sport.

Faptul că de-a lungul carierei a încântat privirile spectatorilor și telespectatorilor cu evoluții de senzație, dar pe de altă parte a fost și implicat într-o serie de scandaluri cauzate de pilotajul său.^[1]

Michael Schumacher mai are un frate, Ralf Schumacher, cei doi fiind unicii frați care au câștigat curse în Formula 1, și au devenit primii frați care au terminat pe primele două poziții în aceași cursă, o performanță pe care au mai repetat-o de patru ori.

Michael este căsătorit cu Corinna și are doi copii, Gina Maria și Mick.

În decembrie 2013, Schumacher a suferit o traumă serioasă la cap în timp ce schia în stațiunea Meribel, din alpii francezi. El a fost transportat pe cale aeriană la spital, operat și indus în stare comă artificială. După ce s-a aflat în comă din 29 decembrie 2013 până pe 16 iunie 2014, el a părăsit spitalul din Grenoble pentru a se reabilita în continuare la Spitalul Universității (CHUV) din Lausanne, Elveția.^[2]

· 1972: Ghervazen Longher, politician român
* 1973: Oliver Janich (n. 3 ianuarie 1973 în München, Germania) este un autor, jurnalist și un om politic german, lider al Partei der Vernunft (pdv).
* 1975: Roxana Scarlat (n. 3 ianuarie 1975, București) este o scrimeră română, laureată cu argint pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1996 de la Atlanta. A cucerit argintul european la individual în 1997. Este și cvadruplă vicecampioană mondială și vicecampioană europeană, tot pe echipe.
* 1975: Jakob Vestergaard (n. 3 ianuarie 1975) este un antrenor de handbal din Danemarca. Vestergaard a mai antrenat în România și pe CS Oltchim Râmnicu Vâlcea. Anterior numirii la Oltchim, Jakob Vestergaard a fost antrenor secund la FC Midtjylland Håndbold, în primăvara lui 2012.^[1]

Vestergaard a fost antrenor principal la Aalborg DH, începând cu pauza competițională de vară din 2011 și până în septembrie.^[1]^[2] Anterior, el fusese antrenorul principal al Viborg HK, din 2008 și până în aprilie 2011, când a fost concediat de echipa daneză.^[3]^[4] Contractul lui expira în vara lui 2011.

De asemenea, Vestergaard a antrenat echipa națională de handbal feminin a Australiei și a fost antrenor secund la echipele daneze Ikast Boarding Elite Handball și Viborg HK.

În vara și toamna anului 2014, el a fost cooptat de clubul CSM București în poziția de director tehnic peste toate echipele de handbal feminin, pentru a avea structura completă de conducere după modelul echipelor din Danemarca.

Din 30 mai 2016 până în noiembrie 2016, a fost antrenorul campioanei României CSM București^[5], succedându-i lui Kim Rasmussen.

· 1977: Mayumi Iizuka, cântăreață japoneză
* 1980: Emil Gabriel Jula (n. 3 ianuarie 1980 în Cluj-Napoca) este un fotbalist român care joacă pentru echipa TuS Bersenbrück pe postul de atacant.

Emil Jula a debutat în prima ligă a fotbalului românesc pentru Universitatea Cluj pe 17.10.1998 în meciul pierdut de clujeni împotriva lui FC Național București.

În 2006 a semnat cu Oțelul Galați din postura de jucător liber de contract, echipă pentru care a evoluat timp de doi ani mai apoi plecând în Germania la Energie Cottbus. După trei ani petrecuți la Cottbus acesta a plecat la MSV Duisburg gruparea la care nu a mai reușit să se impună fiind împrumutat pe rând la Anorthosis Famagusta sau VfL Osnabrück.

Din 1 iulie 2013 acesta a semnat cu Ceahlăul Piatra Neamț din postura de jucător liber de contract unde a reușit să marcheze 3 goluri în 23 de meciuri.

Din 18 iunie 2014 acesta a semnat un contract pe un an cu gruparea Universitatea Cluj.

· 1984: Andrea Cassarà (n. 3 ianuarie 1984, Passirano) este un scrimer italian specializat pe floretă.

Cassarà a fost laureat cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din 2004 de la Atena, campion mondial în 2011 la Catania și campion european în 2015 la Montreux. Cu echipa Italiei, a fost dublu campion olimpic la Jocurile Olimpice de vară din 2004 și din 2012, de patru ori campion mondial (în 2003, 2008, 2013 și 2015) și dublu campion european (în 2009 și 2012). A câștigat Cupa Mondială de Scrimă la floretă masculin de un număr record de cinci ori în sezoanele 2005-2006, 2007-2008, 2010-2011, 2011-2012 și 2012-2013.

* 1986: Mattias Bjärsmyr (n. 3 ianuarie 1986 în Gislaved) este un fundașsuedez de fotbal. Din anul 1995 evoluează la clubul IFK Göteborg. Bjärsmyr și-a făcut prima apariție la IFK Göteborg pe 30 mai 2005 în meciul cu IF Elfsborg. Mai târziu, în același an, a devenit titular și a fost nominalizat pentru premiul de cel mai bun jucător suedez nou-venit. Și-a făcut debutul pentru naționala de fotbal a Suediei pe 13 ianuarie împotriva naționalei statului Costa Rica. Bjärsmyr a fost căpitanul naționalei de fotbal sub 21 de ani a Suediei.
* 1988: Karizma, pe numele său real Olga Fesenco (n. 3 ianuarie 1988, Chișinău), anterior cunoscută și ca Alexa, este o cântăreață de muzică pop din Republica Moldova. Olga Fesenco s-a născut pe 3 ianuarie 1988, în Chișinău, Republica Moldova și a început să cânte la o vârstă fragedă. A studiat la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău.

A participat la diverse festivaluri internaționale: în România, Ucraina, Turcia, Belgia, Franța, Spania, Italia și Canada.

A obținut premii la multe festivaluri: Locul II la „Steluțele Mării”, România (2003); Locul III la „Perlele Berlinului”, Germania (2003); Locul II la „Kaunas 2004”, Lituania (2004); Locul II la „Micul Prinț”, Moldova (2004); Locul II la „Opus Buen Viaje”, Spania (2006). În septembrie 2005 a participat la Seara Basarabenilor „Cerbul de Aur”, România.

Are la activ colaborări cu compozitori și textieri binecunoscuți: Mihai Dolgan, Marian Stîrcea, Georgeta Voinovan, Corina Boahe, Andrei Strîmbeanu, Efim Krimerman ș.a.

În 2009 Olga Fesenco și-a schimbat numele scenic în Karizma. Aceasta ar fi avut loc deoarece în România numele scenic „Alexa” a fost înregistrat ca brand de către Cat Music prin certificatul de înregistrare a mărcii nr.93741.^[1] În același an a câștigat marele premiu la Festivalul de la Mamaia.^[2]^[3]

Tot în 2009 ea a lansat single-ul "On & On", iar în anul următor a lansat primul ei videoclip pentru piesa "On My Way". În 2011 Karizma a lansat un nou single intitulat „I'll Give It Away”.^[4]^[5]

Karizma este căsătorită

* 1988: Cătălin Valentin Păun (n. 3 ianuarie, 1988) este un fotbalist român care evoluează pentru echipa Alloa Atheletic.

· 1989: Alex D. Linz, actor american

· 1989: Kōhei Uchimura, gimnast japonez
* 1990: Yoichiro Kakitani (n. 3 ianuarie 1990) este un fotbalist japonez care evoluează la Cerezo Osaka.
* 1991: Candelaria Molfese (n. 3 ianuarie 1991,^[1] Buenos Aires, Argentina) este o actriță, cântăreață și dansatoare argentiniană. Este cunoscută pentru rolul personajului Camilla din serialul pentru adolescenți difuzat de Disney Channel Violetta. Candelaria este născută în zodia capricorn. A debutat în cariera artistică de la o vârstă fragedă, luând în paralel lecții de canto, pian, actorie și dans. Candelaria este mezina familiei, fiind cea mai mică dintre cele cinci fete ale familiei Molfese. Candelaria iubește animalele, în special câinii, având grijă din când în când de un câine pe nume Rocky pe care îl iubește foarte mult. Din păcate, iubitul ei, Ruggero nu își dorește un câine, deci cei doi nu și-au luat încă unul. Serialul Violetta este prima ei apariție TV, fiind cea de debut. Numele ei, „Candelaria” înseamnă lumânare. Este prietenă foarte bună cu, Lodovica Comello (Francesca), Alba Rico Navarro (Natalia) și Facundo Gambande (Maxi), pe care i-a cunoscut în timpul filmărilor pentru Violetta. Îi plac mult bijuteriile: Cande (așa cum îi spun prietenii) recunoaște că nu și-a dat niciodată jos un inel pe care l-a primit de la mama ei când a împlinit 15 ani. Candelaria declară ca s-a îndrăgostit prima dată la 15 ani, de un coleg de școală pe nume Santiago. Pe lângă muzică, dans și actorie (pe care acum, le consideră deja carieră), Cande mai are două hobby-uri: gătitul și pictura. Îi place foarte mult să gătească, mâncarea preferată a ei fiind plăcinta argentiniană cu carne. Desertul ei preferat este ciocolata cu „dulche de leche”, despre care recunoaște că este mica ei plăcere vinovată. Îi place să meargă la plajă, dar nu îi place deloc să intre în mare. Cande spune că preferă piscinele. În timpul liber joacă tenis, bowling sau merge la shopping. Vacanțele preferate ale Candelariei sunt cele din SUAși Mexic. Până să joace în Violetta, Cande a fost iubita lui Francisco Soldi, de care s-a despărțit la puțin timp după ce a început să dea viata personajului „Camila”. Între mese, Cande adoră să bea Mate, un ceai specific argentinian. Culorile ei preferate sunt roz și galben. În timp ce filma pentru Violetta, Cande s-a îndrăgostit de Ruggero Pasquarelli, frumosul italian care îl interpretează pe Federicco. Cande și Ruggero sunt și în prezent un cuplu frumos și spun că deja încep să se gândească la o posibilă nuntă, deoarece, spun ei, se iubesc extrem de mult. Cei doi formează cuplul Ruggelaria. Cande și Ruggero au împreună un canal de YouTube, care poarta numele cuplului, Ruggelaria. Acolo, postează clipuri, fac live-uri și vorbesc cu fanii. Cande spune că cea mai frumoasă întâlnire a ei cu Ruggero a fost chiar prima, care s-a sfârșit cu primul sărut al lor, într-un taxi. După apariția sa în Violetta, Ruggero a fost invitat de către producători să îl joace pe Matteo Balsano (unul dintre rolurile protagoniștilor) în noul serial Disney pentru adolescenți, Soy Luna. După ce s-a terminat Violetta, Cande nu a mai apărut în seriale o vreme. Acum, în 2017, va apărea alături de iubitul ei Ruggero în sezonul 2 al serialului Soy Luna. Cande va interpreta un rol dublu și anume rolurile surorilor gemene Adda și Eva. Cande recunoaște că a fost puțin geloasă atunci când Ruggero a sărutat-o pe Karol Sevilla în episodul 40 din Soy Luna. Din fericire, acest sentiment nu a durat mult deoarece Cande spune că are încredere în Ruggero.
* 1992: Carlotta Maggiorana (n. 3 ianuarie 1992, Montegiorgio, Italia) este o actriță și fotomodel italian, care a fost aleasă Miss Italia în 2018.^[1]

A participat la concurs în calitate de Miss Marche și a devenit cea de-a patra reprezentată a regiunii Marche care a câștigat concursul Miss Italia. Este prima câștigătoare căsătorită din istoria concursului, ea măritându-se în 2017 cu Emiliano Pierantoni.^[2]

* 1995: Ionela-Livia Lehaci (n. 3 ianuarie 1995, Câmpulung Moldovenesc) este o canotoare română legitimată în prezent la CS Dinamo București.

Decese

· 236: A murit Papa Anterus, al 19-lea episcop al Romei si cap al Bisericii Catolice din 21 noiembrie 235. A avut moarte de martir, fiind ucis din ordinul împăratului Maximin Tracul și este înmormântat în cripta Papilor din catacombele Sf.Calist. Este venerat ca sfant atat in bisericile catolice cat si in cele ortodoxe.

· 665: A decedat patriarhul Benjamin I al Bisericii Copte (n.cca.590). A fost papa al Bisericii Copte din anul 626 pana la moartea sa. A devenit patriarh intr-o epoca in care Egiptul era dominat de persii condusi de regele Khosoro al II-lea. In anul 630 tara a fost recucerita de bizantini iar imparatul Heraclius l-a impus patriarh al Alexandriei si prefect al Egiptului pe episcopul Cyrus de Phase, cu sarcina de a obtine reunificarea Bisericilor Crestine prin negocieri sau prin forta. A urmat un deceniu de persecutii crunte impotriva Bisericii Copte, in cursul caruia Benjamin a fost nevoit sa rataceasca din manastire in manastire, pentru a nu fi prins si arestat de agentii lui Cyrus de Phase (actualmente Poti, in Georgia). Cucerirea Egiptului de catre musulmani (640- 642) a pus capat acestei persecutii, iar Benjamin s-a putut intoarce in Alexandria la sfarsitul anului 643 cu permisiunea generalului musulman Amr ibnal- As. Musulmanii l-au recunoscut ca singur conducator al crestinilor egipteni.

· 1322: Filip al V-lea, rege al Franței (n. 1293). A fost rege al Frantei și al Navarrei (ca Filip al II-lea) și Conte de Champagne, începând cu 20 noiembrie 1316 și până la moartea sa.

· 1437: Caterina de Valois (n. 27 octombrie 1401 – d. 3 ianuarie 1437^[1]) a fost regină a Angliei din 1420 până în 1422. A fost fiica regelui Carol al VI-lea al Franței, soția regelui Henric al V-lea al Angliei,^[2] mama regelui Henric al VI-lea al Angliei și, prin căsătoria secretă cu Owen Tudor, bunica regelui Henric al VII-lea al Angliei.^[3] Sora mai mare a Caterinei, Isabella de Valois a fost regină a Angliei din 1396 până în 1400, ca soție a lui Richard al II-lea al Angliei. Caterina de Valois a fost al șaselea copil și a patra fiică a regelui Carol al VI-lea al Franței și a soției lui, Isabella de Bavaria.^[4] S-a născut la Paris la 27 octombrie 1401.

La început au existat discuții despre o căsătorie între ea și fiul lui Henric al IV-lea al Angliei însă regele Angliei a murit înainte ca negocierile să înceapă. Noul rege, Henric al V-lea, a susținut căsătoria însă a cerut o zestre mare și recunoașterea dreptului său la tronul Franței.

Căsătoria Caterinei cu Henric al V-lea al Angliei.

Henric al V-lea a plecat la război împotriva Franței și chiar și după victoria engleză de la Agincourt, planurile de căsătorie au continuat. Se spunea că prințesa Caterina era foarte frumoasă și când în sfârșit Henric a întâlnit-o la Meulan, s-a îndrăgostit. În mai 1420, s-a semnat un tratat de pace între Anglia și Franța și Carol l-a recunoscut pe Henric al Angliei drept moștenitor al lui. Caterina și Henric s-au căsătorit la biserica parohială Sf. Ioan sau la catedrala Troyes la 2 iunie 1420.

Caterina a plecat în Anglia cu soțul ei și a fost încoronată regină la Westminster Abbey la 23 februarie 1421. În iunie 1421, Henric s-a întors în Franța pentru a-și continua campaniile. În acest timp, Caterina, care era însărcinată, l-a născut pe Prințul Henric la 6 decembrie 1421 la Windsor. Tatăl nu și-a văzut niciodată fiul. În timpul asediului de la Meaux, Henric al V-lea a contactat o boală fatală și a murit la 31 august 1422, chiar înainte de a împlini 35 de ani. Caterina a rămas văduvă la 21 de ani.

Regele Carol al VI-lea al Franței a murit două luni mai târziu, astfel tânărul rege Henric al VI-lea al Angliei a devenit rege și al nordului Franței care era ocupat de englezi.

Date personale
Caterina de Valois

Născută	27 octombrie 1401 Paris, Franța
Decedată	3 ianuarie 1438 (36 de ani) Londra, Anglia
Înmormântată	Westminster Abbey, Londra
Cauza decesului	puerperal disorder[*]
Părinți	Carol al VI-lea al Franței Isabeau de Bavaria
Frați și surori	Marie, Prioress of Poissy[] Marguerite, bâtarde de France[] Joan of France, Duchess of Brittany[] Louis, Dauphin of France, Duke of Guyenne[] Jean Carol al VII-lea al Franței Isabella de Valois Michelle of Valois[*]
Căsătorită cu	Henric al V-lea al Angliei c. 1420; dec. 1422 Owen Tudor
Copii	Henric VI, rege al Angliei Edmund Tudor, Primul Conte de Richmond Jasper Tudor, Primul Duce de Bedford
Cetățenie	Regatul Angliei
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă regină consoartă[*] Fiu al Franței
Familie nobiliară	Casa de Valois
Regină a Angliei
Domnie	2 iunie 1420 - 31 august 1422
Încoronare	23 februarie 1421

* 1571: Joachim al II-lea Hector (13 ianuarie 1505 – 3 ianuarie 1571) a fost Prinț-elector de Brandenburg (1535–1571). Membru al Casei de Hohenzollern, Joachim al II-lea a fost fiul lui Joachim I Nestor, Elector de Brandenburg și a soției acestuia, Elisabeta a Danemarcei, Norvegiei și Suediei.

Căsătorii și copii

Cu Magdalena de Saxonia (1507-1534):

Johann Georg, Elector de Brandenburg (1525–1598), a avut copii
Barbara de Brandenburg, Ducesă de Brieg (1527–1595), a avut copii
Elisabeta (1528–1529)
Frederic al IV-lea de Brandenburg (1530–1552), Arhiepiscop de Magdeburg și episcop de Halberstadt
Albrecht (1532-1532)
Georg (1532-1532)
Paul (1534-1534)

Cu Hedwig Jagiellon (1513–1573):

Elisabeta Magdalena (1537–1595), căsătorită cu Francis Otto, Duce de Brunswick-Lüneburg
Sigismund de Brandenburg (1538–1566), Arhiepiscop de Magdeburg și episcop de Halberstadt
Hedwig de Brandenburg (1540–1602), căsătorită cu Julius, Duce de Brunswick-Lüneburg,
Sofia (1541–1564), căsătorită cu Wilhelm de Rosenberg
Joachim (1543–1544)
o fiică nebotezată, născută în 1545

Date personale
Joachim al II-lea Hector, Elector de Brandenburg
Portret al Electorului de Brandenburg pe vremea când era prinț moștenitor, de Lucas Cranach cel Tânăr, 1520
Născut	13 ianuarie 1505 Cölln
Decedat	3 ianuarie 1571 (65 de ani) Palatul Köpenick
Înmormântat	Q1237979[*]^[1]
Părinți	Joachim I Nestor, Elector of Brandenburg[*] Elisabeta a Danemarcei
Frați și surori	John, Margrave of Brandenburg-Küstrin[] Anna of Brandenburg[] Margaret of Brandenburg[] Elisabeth of Brandenburg, Duchess of Brunswick-Calenberg-Göttingen[]
Căsătorit cu	Magdalena de Saxonia Hedwig a Poloniei
Copii	John George, Elector of Brandenburg[] Barbara of Brandenburg, Duchess of Brieg[] Sigismund of Brandenburg[] Hedwig of Brandenburg, Duchess of Brunswick-Wolfenbüttel[] Frederick of Brandenberg[] Elisabeth Magdalene von Brandenburg[] Sophie of Brandenburg[] Friedrich von Hohenzollern[]^[2]
Cetățenie	Margrafiatul Brandenburg
Etnie	german
Religie	luteranism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	principe elector
Familie nobiliară	Casa de Hohenzollern
Elector de Brandenburg
Domnie	1535–1571
Predecesor	Joachim I Nestor
Succesor	Johann Georg

· 1785: Baldassare Galuppi, compozitor italian (n. 1706)

· 1795: Josiah Wedgwood (n. 12 iulie 1730, Burslem, Staffordshire – d. 3 ianuarie 1795, Etruria, England) a fost un ceramist englez, inovator al tehnicii industriale a ceramicii de artă.

· 1838: Maximilian de Saxonia (13 aprilie 1759 – 3 ianuarie 1838), a fost prinț german și membru al Casei de Wettin. La Parma la 22 aprilie 1792 (prin procură) și din nou la Dresda la 9 mai 1792 (în persoană), Maximilian s-a căsătorit prima dată cu Prințesa Caroline de Bourbon (Carolina Maria Teresa Giuseppa), fiica lui Ferdinand, Duce de Parma și a Arhiducesei Maria Amalia de Austria(cumnată a unchiului său Albert, Prinț de Saxonia și Duce de Teschen). Maxilimian și Caroline au avut șapte copii:

Maria Amalia Friederike Augusta Karolina Ludovica Josepha Aloysia Anna Nepomucena Philippina Vincentia Franziska de Paula Franziska de Chantal (n. Dresda, 10 august 1794 - d. Pillnitz, 18 septembrie 1870), cunoscută drept Amalia. [1]
Maria Ferdinanda Amalia Xaveria Theresia Josepha Anna Nepomucena Aloysia Johanna Vincentia Ignatia Dominica Franziska de Paula Franziska de Chantal (n. Dresda, 27 aprilie 1796 - d. Schloss Brandeis, Bohemia, 3 ianuarie 1865), cunoscută drept Maria; s-a căsătorit la 6 mai 1821 cu Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana (socrul surorii sale mai mici).
Frederick Augustus II Albert Maria Clemens Joseph Vincenz Aloys Nepomuk Johann Baptista Nikolaus Raphael Peter Xavier Franz de Paula Venantius Felix (n. Dresda, 18 mai 1797 - d. Brennbüchel, 9 august 1854), rege al Saxoniei (1836).
Klemens Maria Joseph Nepomuk Aloys Vincenz Xavier Franz de Paula Franz de Valois Joachim Benno Philipp Jakob (n. Dresda, 1 mai 1798 - d. Pisa, 4 ianuarie 1822), cunoscut drept Klemens.[2]
Maria Anna Carolina Josepha Vincentia Xaveria Nepomucena Franziska de Paula Franziska de Chantal Johanna Antonia Elisabeth Cunigunde Gertrud Leopoldina (n. Dresda, 15 noiembrie 1799 - d. Pisa, 24 martie 1832), cunoscută drept Maria Anna; s-a căsătorit la 16 noiembrie 1817 cu Leopold al II-lea, Mare Duce de Toscana.
Johann I Nepomuk Maria Joseph Anton Xaver Vincenz Aloys Franz de Paula Stanislaus Bernhard Paul Felix Damasus (n. Dresda, 12 decembrie 1801 - d. Pillnitz, 29 octombrie 1873), rege al Saxoniei (1854).
Maria Josepha Amalia Beatrix Xaveria Vincentia Aloysia Franziska de Paula Franziska de Chantal Anna Apollonia Johanna Nepomucena Walburga Theresia Ambrosia (n. Dresda, 6 decembrie 1803 - d. Aranjuez, 17 mai 1829), cunoscută drept Maria Josepha Amalia; s-a căsătorit la 20 octombrie 1819 cu regele Ferdinand al VII-lea al Spaniei.

Soția sa a murit la Dresda, la vârsta de 33 de ani de febră în martie 1804. La 15 octombrie 1825 (prin procură), la Lucca și din nou la Dresda la 7 noiembrie 1825 (în persoană), Maximilian s-a recăsătorit cu Prințesa Luise de Bourbon (Maria Luisa Carlotta), fiica regelui Louis de Etruria și nepoata primei lui soții, Caroline. Maria Luisa era cu 43 de ani mai tânără decât soțul ei. Nu au avut copii.

Date personale
Prințul Maximilian
Prințul Moștenitor al Saxoniei

Nume la naștere	Maximilian Maria Joseph Anton Johann Baptist Johann Evangelista Ignaz Augustin Xavier Aloys Johann Nepomuk Januar Hermenegild Agnellis Paschalis
Născut	13 aprilie 1759 Dresda
Decedat	3 ianuarie 1838 (78 de ani) Dresda
Înmormântat	Catedrala Sfânta Treime din Dresda
Părinți	Frederic Christian, Elector de Saxonia Maria Antonia de Bavaria
Frați și surori	Maria Amalia de Saxonia Frederic Augustus I de Saxonia Karl Maximilian von Sachsen[*] Anton al Saxoniei
Căsătorit cu	Carolina de Bourbon Luise de Bourbon
Copii	Prințesa Amalie Maria Ferdinanda, Mare Ducesă de Toscana Frederic Augustus II Prințul Klemens Maria Anna, Mare Ducesă de Toscana Ioan I Maria Josepha, regină a Spaniei
Cetățenie	Germania
Religie	catolicism
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	prinț
Familie nobiliară	Casa de Wettin
Prinț Moștenitor al Saxoniei
Domnie	5 mai 1827 – 1 septembrie 1830
Predecesor	Anthony
Succesor	Frederic Augustus

· 1865: Prințesa Maria Ferdinanda de Saxonia (27 aprilie 1796 – 3 ianuarie1865) a fost fiica Prințului Maximilian de Saxonia și a primei soții a acestuia, Prințesa Caroline de Parma. Prin căsătorie a devenit Mare Ducesă de Toscana din 1821 până în 1824. La 6 mai 1821, în ziua în care soțul ei împlinea 52 de ani, Maria Ferdinanda în vârstă de 25 de ani s-a căsătorit cu Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana la Florența.^[1] Ea a fost a doua soție a Marelui Duce și era verișoară primară cu prima soție a Ducelui, Prințesa Luisa a celor Două Sicilii. Prin căsătorie, Maria Ferdinanda a devenit soacra surorii sale.

Soțul ei a murit trei ani mai târziu; astfel, Leopold și Maria Anna au devenit Mare Duce și Mare Ducesă de Toscana.

În 1859, familia regală din Toscana au pierdut tronul în urma unificării Italiei. Familia regală a părăsit Palazzo Pitti din Florența pentru curtea austriacă a împăratului Franz Joseph al Austriei de la Viena. Maria Ferdinanda a trăit în special la Schlackenwerth însă adesea era invitata fratelui ei, regele Ioan al Saxoniei, la Dresda. A avut în special o relație apropiată cu sora ei Amalie.

Maria Ferdinanda a rămas văduvă timp de 41 de ani; a murit la 3 ianuarie 1865 și a fost înmormântată la Cripta Imperială din Viena.

Date personale
Maria Ferdinanda de Saxonia
Mare Ducesă de Toscana
Portret al Mariei Ferdinanda, de Friedrich Kaulbach (1851)
Nume la naștere	Maria Ferdinanda Amalia Xaveria Theresia Josepha Anna Nepomucena Aloysia Johanna Vincentia Ignatia Dominica Franziska de Paula Franziska de Chantal
Născută	27 aprilie 1796 Dresda
Decedată	3 ianuarie 1865 (68 de ani) Brandýs nad Labem-Stará Boleslav
Înmormântată	Cripta Imperială, Viena
Părinți	Prințul Maximilian de Saxonia Prințesa Caroline de Parma
Frați și surori	Princess Amalie of Saxony[*] Maria Josepha de Saxonia Prințesa Maria Anna de Saxonia Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei Ioan al Saxoniei
Căsătorită cu	Ferdinand al III-lea, Mare Duce de Toscana
Ocupație	politiciană
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Wettin

· 1875: Pierre Athanase Larousse (n. 23 octombrie 1817 - d. 3 ianuarie 1875) a fost un gramatician, pedagog, lexicograf și editor francez născut în Toucy. Este cunoscut mai ales pentru dicționarele care îi poartă numele, dintre care Le Petit Larousse^[9]. A creat o casă de editură cunoscută sub denumirea de Librairie Larousse, specializată în editarea dicționarelor și a enciclopediilor.

Uneori prin „Larousse” se înțelege și doar o enciclopedie editată de aceasta. Foarte cunoscută este de exemplu enciclopedia Grand Larousse encyclopédique.

· 1875 - A murit compozitorul George Bizet, unul dintre creatorii operei naţionale franceze ("Carmen", "Pescuitorii de perle").

· 1903: Moare Alois Hitler, tatăl lui Adolf Hitler (născut în 1837). Alois Hitler (n. Schicklgruber, 7 iunie 1837, Austria) a fost fiul nelegitim al Mariei Schicklgruber și al unui evreu tânăr numit Frankenberger. Maria Schicklgruber lucra ca bucătăreasă la Frankenberger si a întreținut o relație cu evreul mai tânăr cu 23 de ani, al cărei rezultat a fost Alois. Maria s-a căsătorit cu Johann Georg Hiedler, care a devenit tatăl vitreg al lui Alois. Cu toate acestea, Alois continua să primească pensie alimentară de la tatăl lui adevărat. Alois a rămas orfan de mamă la vârsta de 10 ani, iar Georg Hiedler l-a trimis la fratele său, Johann Nepomuk Hiedler, la ferma acestuia. Alois a luat în adolescență lecții de cizmărie, dar la 18 ani s-a angajat să lucreze la vamă, în Braunau. În anul 1876 Alois își schimbă numele din Schicklgruber în Hitler.

· 1914: Raoul Pugno, compozitor, organist și pianist francez (n. 1852)

· 1923: Jaroslav Hašek, romancier ceh (n. 1883)

· 1924 - A murit arheologul şi numismatul francez Ernest Babelon, membru de onoare străin al Academiei Române (n.07.11.1854).

· 1931: A încetat din viaţă Joseph-Jaques-Cesaire Joffre, mareşal, comandant şef al tuturor armatelor franceze (1915-1916); s-a remarcat în bătălia de la Marna; (n. 12.01.1852).

· 1943: Kazuo Kubokawa, astronom japonez (n. 1903)

· 1946: Carl Gustav Witt (29 octombrie 1866, Berlin – 3 ianuarie 1946) a fost un astronomgerman.

· 1960: Victor Sjöström, regizor și actor suedez (n. 1879)

· 1961: Hasso Edward Ahaz von Wedel (n. 20 noiembrie 1898 în Stargard(actualemente în Polonia) - d.3 ianuarie 1961 în Gehrden (Germania), a fost un ofițer superior al celui de-al Treilea Reich și șef al propagandei Wehrmacht-ului.

· 1961: A murit Nicolae Hortolomei, chirurg, membru titular al Academiei Române; a fondat Laboratorul de chirurgie experimentala de la spitalul “Coltea” din Bucuresti; (n.27.11.1885, Husi).

· 1966: René Béhaine (n. 17 iunie 1880, Vervins (Aisne) - d. 2 ianuarie 1966, Villefranche-sur-Mer) a fost un romancier francez. Este autor al romanului ciclic Historie d'une société (Povestea unei societăți)

· 1967: A murit Jack Leon Ruby (născut Jack Leon Rubenstein, 25 martie 1911), proprietar de cluburi de noapte din orașul Dallas,Texas, SUA, gasit vinovat și a fost condamnat la moarte pentru uciderea, la 24 noiembrie 1963, a lui Lee Harvey Oswald, asasinul prezumtiv al presedintelui american John F.Kennedy. Crima a fost comisă la două zile de la arestarea lui Oswald. In timpul detentiei Ruby s-a îmbolnăvit și a murit de cancer pulmonar la 3 ianuarie 1967. Teoriile conspirației susțin că Ruby ar fi fost implicat împreună cu figurile de marcă ale crimei organizate americane într-un complot pentru asasinarea lui Kennedy, dar nu s-a putut dovedi că legăturile lui cu gangsterii erau mai mult decât minime și ca el era genul de om care să acționeze într-o astfel de conspirație.

· 1967 - A murit scriitorul Alfred Margul Sperber.

· 1973: A murit Gherase Dendrino, compozitor roman, autor al operetelor “Lăsaţi-mă să cânt” şi “Lysistrata”; (n. 16.09.1901). A fost elevul profesorilor Dumitru Georgescu-Kiriac și Alfonso Castaldi

· 1981: Prințesa Alice, Contesă de Athlone (Alice Mary Victoria Augusta Pauline; 25 februarie 1883 – 3 ianuarie 1981) a fost membră a familiei regale britanice. A deținut titlurile de Prințesă de Saxa-Coburg și Gotha și Ducesă în Saxonia de la naștere, precum și cel de Prințesă de Teck prin căsătorie, până în 1917 când a trebuit să-l cedeze din ordinul regelui George al V-lea. A fost nașa reginei Beatrix a Olandei, care era nepoata verișoarei ei, regina Wilhelmina a Olandei.

Prințesa Alice a fost prințesa de sânge regal care a trăit cel mai mult (până în acea perioadă) și ultimul nepot în viață a reginei Victoria; a murit în ianuarie 1981, la aproape 115 ani după moartea primului nepot al reginei Victoria, Prințul Sigismund al Prusiei.

La 10 februarie 1904, la Castelul Windsor, Prințesa Alice de Albany s-a căsătorit cu Prințul Alexander de Teck, fratele reginei Mary. După căsătorie, Prințesa Alice a luat titlul de Prințesa Alexander de Teck.

Prințesa Alice a purtat în gene hemofilia moștenită de la regina Victoria.

Când familia regală britanică a abandonat titlurile germanice în iunie 1917, Prințul Alexander de Teck a adoptat numele de Cambridge, și a devenit Sir Alexander Cambridge, apoi Conte de Athlone, renunțând la titlul de "Prinț de Teck".

Contele a fost numit Guvernator-General al Uniunii Africii de Sud și a servit în perioada 1924-31: Prințesa Alice l-a acompaniat și a fost viceregină în acea perioadă. Apoi, soțul ei a fost numit Guvernator-General al Canadei în perioada 1940–1946.

Contele de Athlone a murit în 1957 la Palatul Kensington din Londra. Prințesa Alice a continuat să trăiască la Kensington până în 1981, când a murit la vârsta de 97 de ani și 313 zile. În momentul morții, a fost prințesa regală cea mai longevivă. Totuși, mai târziu, regina mamă Elizabeth a depășit recodul trăind aproape 102 ani.

Prințesa Alice a trăit în timpul domniei a șase monarhi: Victoria (bunică), Eduard al VII-lea (unchi), George al V-lea (văr și cumnat), Eduard al VIII-lea (nepot), George al VI-lea (nepot) și Elisabeta a II-a (strănepoată).

Date personale
Prințesa Alice
Contesă de Athlone
Prințesa Alice în uniforma Forțelor Aeriene Regale Canadiene (circa 1942)
Nume la naștere	Alice Mary Victoria Augusta Pauline
Născută	25 februarie 1883 Castelul Windsor, Berkshire
Decedată	3 ianuarie 1981 (97 de ani) Palatul Kensington, Londra
Înmormântată	Frogmore, Windsor
Părinți	Leopold, Duce de Albany Prințesa Helena de Waldeck și Pyrmont
Frați și surori	Charles Edward, Duce de Saxa-Coburg și Gotha
Căsătorită cu	Alexander Cambridge, Conte de Athlone
Copii	Lady May Abel Smith Rupert Cambridge, Viconte Trematon Prințul Maurice de Teck
Cetățenie	Regatul Unit Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Ocupație	politiciană
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Windsor Casa de Saxa-Coburg și Gotha
Guvernatorul General al Canadei Prințesa Alice, Contesă de Athlone cu copiii ei May și Rupert.

· 1985: Nadia Popovici, nume la naștere Nadejda (Nadia) Ajder^[1], (n. 20 mai 1910, Sankt Petersburg, Imperiul Rus - d. 3 ianuarie 1985, București)^[2]a fost o pictoriță din România.

Născută într-o familie aristocrată, a fost obligată, la doar 7 ani, să fugă împreună cu familia din cauza Revoluției Ruse din 1917.^[3]

Astfel, a ajuns într-o primă etapă în Japonia, iar apoi la Chișinău. De la Chișinău a venit la București, unde a studiat la Școala de Belle Arte, la clasa Ceciliei Cuțescu Storck. Aici l-a cunoscut pe sculptorul Ion Grigore Popovici, cu care s-a căsătorit. Au avut un fiu, pe Constantin Popovicicare, urmând calea tatălui său, a devenit și el sculptor^[3] și o fiică, pe Eliza Popovici - Palade, pictoriță.

· 1992: Judith Anderson, AC, (n. 10 februarie 1897,^[1] Adelaide, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei^[2] – d. 3 ianuarie 1992,^[3]^[4]^[5]^[6]^[6]^[6]^[7]^[8] Santa Barbara, SUA^[9]) a fost o actriță americană de origine australiană.^[10] A câștigat două premii Emmy și un premiu Tony și a fost nominalizată la premiile Grammy și Oscar.

· 2001 - A murit inginerul agronom belgian Cyrielaugusr Maria Assche (Van Assche), membru de onoare străin al Academiei Române (n.17.08.1931).

· 2002: A murit Fredy Heineken, magnatul cunoscutei firme de bere olandeză, Heineken; (n.04.11.1923).

· 2005: William Erwin „Will” Eisner (6 martie 1917 – 3 ianuarie 2005) a fost un scriitor de benzi desenate, artist și antreprenor american. Este considerat unul dintre cei mai importanți contributori la dezvoltarea mediului și este cunoscut pentru studioul de benzi desenate pe care el l-a fondat; pentru seria The Spirit, care a avut o mare influență; pentru utilizarea benzilor desenate ca un mediu de instruire; pentru rolul principal pe care l-a avut în formarea Romanului grafic ca formă a literaturii cu cartea sa A Contract with God and Other Tenement Stories; și pentru munca sa educațională despre mediul benzilor desenate, exemplificată prin cartea sa Comics and Sequential Art.

Comunitatea benzilor desenate i-a adus un omagiu lui Eisner creând Premiul Eisner, pentru a premia realizările din fiecare an din domeniul benzilor desenate. Eisner a participat cu entuziasm la ceremonia de premiere, felicitând fiecare câștigător. În 1987, împreună cu Carl Barks și Jack Kirby a fost unul dintre cei care au inaugurat Will Eisner Comic Book Hall of Fame.

* 2007: Gheorghe Crăciun (n. 8 mai 1950 – d. 30 ianuarie 2007, comuna Tohanu Vechi, județul Brașov) a fost un romancier, teoretician literar român. A fost profesor universitar de teoria literaturii la Facultatea de Litere a Universității din Brașov.
* 2007: Michael Yeats (n. 22 august 1921 - d. 3 ianuarie 2007, Dublin, Irlanda) a fost un om politic irlandez, membru al Parlamentului European în perioada 1973 din partea Irlandei.
* 2010: Vasile Brescanu (n. 20 iulie 1940, satul Gotești, județul interbelic Cahul- d. 3 ianuarie 2010, Chișinău) a fost un cunoscut regizor de film, actor de teatru și film din Republica Moldova.

· 2013: Sergiu Florin Nicolaescu^[1] (n. 13 aprilie 1930, Târgu Jiu, România – d. 3 ianuarie 2013, București, România^[2]) a fost un regizor, scenarist, actor și, după 1989, politician român. Este de departe cel mai prolific și mai vizionat regizor român din toate timpurile: 54 filme, plus 27 coproducții și peste 1 miliard de spectatori (majoritatea din China și Rusia, dar și 130 milioane de spectatori din România)^[3].

Pe 30 mai 2015 Sergiu Nicolaescu a primit postum, în semn de recunoaștere și respect, o stea pe Walk of Fame (Aleea Celebrităților) din București. Cu această ocazie, actorul Vladimir Găitan a adus un omagiu marelui regizor: "Pe Sergiu Nicolaescu, ultraperfecționist, sever, profesionist de excepție, l-a cunoscut întreaga suflare artistică a României și, de ce nu, a Europei, să nu uităm filmele sale cu marii actori ai lumii".^[4]

Sergiu Nicolaescu a debutat "fulminant" in filmele de lung metraj cu o "co-producție monumentală, cu filmul Dacii", constata Grid Modorcea^[3].Acesta continuă: "Sergiu Nicolaescu este primul cineast român care introduce în filmul românesc luptele dintre armate, mari armate, ca în legende. De fapt el reînnoadă un fir istoric, cel început cu Independența României (1912)."^[3]

A devenit cunoscut prin mega-producții istorice ca Dacii (1966) și Mihai Viteazul (1970), precum și pentru seria de filme polițiste centrate în jurul personajului fictiv Comisarul Moldovan. Nicolaescu a interpretat de asemenea rolul ilegalistului comunist Andrei în serialul de propagandă Pistruiatul (1973). Un alt gen predilect al lui Nicolaescu a fost filmul de război, pentru care a folosit adesea efectivele Armatei Române ca figurație.

Stilul său regizoral este caracterizat de o tendință bombastică spre auto-înscenare, Nicolaescu jucând adesea eroii principali ai filmelor pe care le regiza (seria Comisarul Moldovan, Nemuritorii, Mircea, Carol I etc). Andrei Gorzo, criticul de film al revistei Dilema Veche, scria despre Nicolaescu în rolul lui Carol I „Regele lui Nicolaescu e doar o altă fantezie de-a lui Nicolaescu despre sine, cum era și prințul lui din Orient Express (care la un moment dat se declara «un model vetust», înțelegînd prin asta că e prea mare pentru spiritele meschine ale generațiilor mai tinere) sau comisarul lui din Supraviețuitorul (care la rîndul lui se prezenta ca un anacronism, înțelegînd prin asta că oameni de calibrul lui nu se mai fac). În fanteziile lui, el a fost întotdeauna the king - de fapt, King Kong: un uriaș care e singurul din specia sa, care, supraviețuind, a ajuns într-un timp care nu e timpul său, într-o lume care nu-l mai vrea”.^[5]

După Revoluția din 1989, a fost senator din partea FSN, PDSR și PSD. A condus Comisia Senatorială de cercetare a evenimentelor din 1989, care a fost acuzată de falsificarea adevărului.^[6]^[7] De altfel, în ședința Senatului din 29 martie 1994, Nicolaescu a propus ținerea unui moment de reculegere pentru generalul Ștefan Gușe,^[8]^[9] unul dintre responsabilii represiunii sângeroase de la Timișoara din decembrie 1989.

Ultimele sale filme, printre care Orient Express, 15, Supraviețuitorul, Carol I și Poker au fost considerate eșecuri critice,^[10]^[11]^[12]^[13]^[14]^[15]^[16] Nicolaescu fiind de asemenea criticat pentru câștigarea preferențială de finanțări publice prin CNC pentru filmele sale.^[17]^[18] Indiferent de criticile aduse activității sale politice, colaborării sale cu regimul comunist și punerii în practică a liniei naționalist-comuniste în cinematografie^[19] sau neajunsurilor sale ca regizor,^[20] multe din filmele sale au păstrat o veritabilă popularitate la public,^[21]^[22] impunând în folclorul urban^[23] citate repetate și parodiate precum „Un fleac, m-au ciuruit.”^[24] sau „Nu trage dom Semaca, sunt eu Lăscărică”^[25] și personaje memorabile ca legionarul Paraipan (jucat de Gheorghe Dinică) și țiganul Limbă (Jean Constantin).

Sergiu Nicolaescu mărturisea în interviurile sale că în tinerețe a practicat mai multe sporturi: atletism, călărie, box, tir și rugby. Conform informațiilor public disponibile, Sergiu Nicolaescu a fost o persoana foarte activă cu un stil de viață foarte disciplinat. În fiecare zi, chiar și la 82 de ani, practica cel putin 1 oră de activitate fizică (gimnastică, etc.).

Sergiu Nicolaescu a fost căsătorit de trei ori. Soția lui la data decesului era Dana Nicolaescu, cu care se căsătorise în anul 2005, după ce avuseseră o relație din 1996.^[32] A avut o soră, Iolanda Nicolaescu. Nu a avut copii, iar acesta a fost principalul său regret. Cu toate acestea, el accepta punctul de vedere că filmele sale sunt copiii săi și, mulțumită filmelor sale el va fi etern.

Prima soție a lui Sergiu Nicolaescu s-a numit Mariana Nicolaescu, însă cei doi au divorțat numai după câteva luni.

A doua soție a lui Sergiu Nicolaescu a fost actrița Gabriela Nicolaescu.

Sergiu Nicolaescu a fost internat la Spitalul de Urgență Elias la data de 26 decembrie 2012 pentru o afecțiune digestivă cronică. Ulterior medicii i-au diagnosticat cu totul o altă boală. Nicolaescu a fost operat laparoscopic în data de 28 decembrie. Intervenția chirurgicală a fost impusă de evoluția clinică în contextul afecțiunii digestive cronice benigne cunoscute. Intraoperator a fost descoperită o peritonită localizată cu punct de plecare apendicular, care a fost rezolvată laparoscopic. Intervenția chirurgicală a decurs fără incidente. În dimineața zilei de 3 ianuarie 2013 la ora 08.24 cineastul a încetat din viață.

El a fost incinerat sâmbătă, 5 ianuarie 2013 orele 12.00, la crematoriul Vitan-Bârzești din București, după cum a fost dorința lui,^[33]^[34] deși s-a iscat un scandal public imens, chiar Biserica Ortodoxă Română făcând presiuni pentru înhumarea sa conform tradiției ortodoxe. Controversele cu privire la dorința de a fi inmormântat sau incinerat continuă deoarece, Sergiu Nicolaescu cerea în testamentul său legalizat în 2008 la notărița Mircia Elena: „să mă înmormânteze după datinile creștinești."^[3]

Conform declarației de avere din 2008, Sergiu Nicolaescu poseda la acel moment două terenuri, trei apartamente și un cont de bancă la Deutsche Bank din Berlin, unde era depusă suma de €103.000.^[35] Dana Nicolaescu, soția de la data decesului său, a anunțat că urna cu cenușa regizorului Sergiu Nicolaescu, care a decedat pe 3 ianuarie 2013, la vârsta de 82 de ani, a fost înhumată la Cimitirul Bellu Militar din București unde văduva sa i-a construit, post-mortem, în acest scop un frumos mormânt din marmură albă.

Date personale
Sergiu Nicolaescu,

Născut	13 aprilie 1930 Târgu Jiu, România
Decedat	3 ianuarie 2013 (82 de ani) București
Cauza decesului	Insuficiență respiratorie
Părinți	Sevastița Cambrea
Frați și surori	Iolanda Nicolaescu
Copii	Alexandru
Cetățenie	România
Etnie	aromână
Ocupație	regizor de film om politic actor de film[*] scenarist
Senator de Brașov
În funcție 1990 – 1992
Senator de Vrancea
În funcție 1992 – 1996
În funcție 1996 – 2000
Senator de Arad
În funcție 2000 – 2004
Senator de București
În funcție 2008 – 2012

Partid politic	Frontul Salvării Naționale Frontul Democrat al Salvării Naționale Partidul Democrației Sociale din România Partidul Social Democrat
Alma mater	Universitatea Politehnica din București
Profesie	Regizor de film, scenarist, actor, politician

* 2015: Muath Safi Yousef Al-Kasasbeh (în arabă: معاذ صافي يوسف الكساسبة) (n. 29 mai 1988, Kerak, Iordania^[1] - d. cca. 3 ianuarie 2015^[2]) a fost un pilot militar iordanian care a fost capturat, ținut captiv și ars de viu de către Statul Islamic.

Al-Kasasbeh a fost un locotenent de prim rang în Forțele Aeriene Regale Iordaniene. Avionul pe care îl pilota, un F-16 Fighting Falcon, s-a prăbușit la 24 decembrie 2014, după ce a avut probleme mecanice, cu toate că Statul Islamic a afirmat că ei l-au doborât.^[3] El a fost capturat de militanții statului islamic aproape de Rakka, Siria, iar mai târziu a fost amenințat cu executarea. Au existat negocieri pentru a fi eliberat. Cu toate acestea, statul islamic a decapitat prizonierul de schimb, jurnalistul japonez Kenji Goto, și, ulterior, l-a omorât prin incendiere pe Al-Kasasbeh, în timp ce acesta era închis într-o cușcă.

Date personale
Muath Al-Kasasbeh

Nume la naștere	Moath Safi Yousef Al-Kasasbeh
Născut	29 mai 1988 Guvernoratul Karak, Iordania
Decedat	c. 3 ianuarie 2015 (26 de ani) Siria
Cauza decesului	ardere pe rug
Căsătorit cu	Anwar Al-Tarawneh
Cetățenie	Iordania
Religie	Sunnism
Ocupație	personal militar[*]
Studii	King Hussein Airport[*]
Activitate
A luptat pentru	Jordan
Ramura	Forțele Aeriene Regale ale Iordaniei
Ani de serviciu	2009–15
Gradul	Căpitan (promovat post mortem)
Unitatea	Escadronul nr. 1
Bătălii / Războaie	Intervenția militară contra Statului Islamic în Irak și Levant