MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 18 FEBRUARIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE; PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A)

Bună dimineața!
Clic pe imagine și se va deschide și veți putea lectura articolul în întregime!

ISTORIE PE ZILE 18 Februarie

Evenimente

· 1395: Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a acordat privilegii comerciale negustorilor brașoveni. Sigismund de Luxemburg (n. 14 februarie 1368, Nürnberg – d. 9 decembrie 1437, Znaim, Moravia, azi Republica Cehă) a fost principe elector de Brandenburg din 1378 până în 1388 și din 1411 până în 1415, rege al Ungariei și Croației din 1387, rege al Boemiei din 1419, rege al Germaniei din 1411 și împărat romano-german din 1433 până la moartea sa în 1437. A fost ultimul împărat din Casa de Luxemburg și unul dintre cei mai longevivi regi ai Ungariei, domnind peste 50 de ani. A fost înmormântat în catedrala catolică din Cetatea Oradea, distrusă în timpul ocupației otomane.

· 1563: Franța este zguduită de atentatul asupra Ducelui de Guise, cel mai înfocat nobil catolic ostil toleranței față de protestanți. François de Guise atins de un glonț va muri șase zile mai târziu.

· 1790: A apărut, la Iași, periodicul de limbă franceză "Courier de Moldavie", primul ziar tipărit pe teritoriul țării noastre (până în aprilie 1790).

· 1854: A început construirea liniilor de telegraf electric București–Giurgiu, București–Ploiești–Brașov, Timișoara–Lugoj–Orșova, făcându–se astfel legatura între liniile telegrafice din Principate și cele din Transilvania.

· 1879 – Este brevetata Statuia Libertatii. La 18 februarie 1879, i-a fost acordat sculptorului francez Bartholdi , brevetul D11. 023, pentru Statuia Libertatii conceputa de el, si care era descrisa astfel : “O statuie a Libertăţii Edificatoare a Lumii care este de fapt un personaj feminin cu un braţ ridicat, care poartă o torţă, în timp ceare o coroană pe cap “ In brevet se mai precizeaza de asemenea că faţa statuii are”trasaturi clasice, dar grave şi liniştite”, şi se constată că statuia este înclinata uşor spre stânga pe piciorul stâng, astfel că monumentul este în echilibru.

· 1884 – Poliţia țaristă a interzis cartea "În ce cred eu" a lui Lev Tolstoi. Contele Lev Nicolaevici Tolstoi,(n. 28 august(sv) / 9 septembrie(sn) 1828, Iasnaia Poliana – d. 7 noiembrie(sv) / 20 noiembrie(sn) 1910, Astapovo), a fost un scriitor rus, considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. Alături de Fiodor Dostoievski, Tolstoi este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).

· 1916 – In timpul primului razboi mondial, fortele franco-britanice ocupa colonia germana Camerun.

· La 18 februarie 1917 (stil vechi) începe Revoluția din Februarie în Rusia țaristă, considerată ulterior primul stadiu al Revoluţiei ruse din 1917. Trupele garnizoane din Petrograd trec de partea poporului răsculat. Se formează un guvern provizoriu, iar rezultatul imediat al acestei revoluţii este abdicarea țarului Nicolae II-lea la 2 martie 1917. Revoluția Rusă din Februarie a apărut în mare parte ca rezultat al insatisfacției provocate de modul în care țarul conducea țara și, în mod particular, de tot mai adînca implicare a Rusiei în luptele din cadrul Primului Război Mondial. A fost un transfer al puterii în mare parte lipsit de vărsare de sînge. Regimul instituit a fost o alianță dintre liberali și socialiști care a vrut să inițieze reforme politice, să aducă la putere un executiv (guvern) și o Adunare Constituțională alese în mod democratic. În prima jumătate a lunii februarie, proasta aprovizionare a provocat revolte în capitala Petrograd. Pe 18 februarie (stil vechi) în marea intreprindere din Petrograd, Uzinele Putilov, s-a anunțat o grevă; s-a deschis focul asupra greviștilor și unele magazine s-au închis, ceea ce a provocat neliniște și în alte fabrici. Pe 23 februarie, stil vechi (8 martie, stil nou), o serie de întîlniri și demonstrații care au fost ținute cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii, s-au transformat treptat în demonstrații cu caracter economic și politic. Ele au continuat în zilele care au urmat. La un moment dat, un batalion de soldați a fost trimis să reprime revolta, dar mulți au dezertat sau și-au împușcat ofițerii și s-au alăturat revoltei. Acest fapt a dus la abdicarea țarului Nicolae al II-lea la 2 martie 1917. Fratele ţarului, Marele Duce Mihail, a refuzat a doua zi să preia tronul. Guvernul Provizoriu Rus care l-a înlocuit pe țar a fost inițial condus de un aristocrat liberal, Prințul Gheorghi Evghenievici Lvov. După căderea guvernului său, el a fost succedat de un socialist, Alexandr Kerenski.

· La 18 februarie 1918 se încheie pacea de la Brest-Litovsk între Rusia Sovietică și Germania.

· 1918 – Este inaugurată Universitatea Populară din Chișinău, Republica Democratică Moldovenească. La inceputurile sale Universitatea Populară avea trei secții: literatură, juridică și științifico-medicală. Universitatea a editat Buletinul Universității Populare din Chișinău.

· 1929 – A avut loc prima transmisie de teatru radiofonic la Radiodifuziunea Romana, (piesa intr-un act “Ce stie satul?” de V. Al. Jean), in interpretarea actorilor Maria Filotti, Ronald Bulfinski si Victoria Mierlescu).

· 1929: La Hollywood, California au fost decernate primele trofee ale Academiei Americane de Film.

· 1930: Descoperirea celei de–a noua planete a sistemului solar – Pluto – de către americanul Clyde Tombaugh de la Observatorul Lowell, aflat la Flagstaff, statul Arizona. Clyde William Tombaugh (n. 4 februarie 1906, lângă Streator, Illinois – d. 17 ianuarie 1997, Las Cruces, New Mexico) a fost un astronom american. Deși el este cel mai bine cunoscut pentru descoperirea planetei Pluto în 1930, primul obiect pe care l-a descoperit a fost identificat mai târziu ca centura Kuiper. Tombaugh a descoperit, de asemenea, aproape 800 de asteroizi în timpul căutărilor sale după planeta Pluto. De asemenea el a cerut să fie realizată o cercetare științifică serioasă privind obiectele zburătoare neidentificate. Pluto (numit adesea Pluton, mai ales în lucrări mai vechi) este o planetă pitică din Sistemul Solar, a doua ca masă după Eris și, ca volum, cea mai mare planetă pitică. A fost descoperită în anul 1930 de către astronomul american Clyde William Tombaugh. Obiectele cu orbite asemănătoare cu cea a lui Pluto se mai numesc plutine. Până în 2006 a fost considerată a a noua planetă a Sistemului Solar, atât în ordinea distanței față de Soare, cât și a descoperirii. Pluto împreună cu satelitul său Charon sunt uneori considerate sistem binar, deoarece baricentrul orbitelor nu se află în interiorul niciunuia dintre cele două corpuri.

· 1932 – Japonia declara independenta statului marioneta Manciuria, fata de Republica China.

· 1941: Pentru a asigura ordinea tulburată de rebeliunea legionară din ianuarie 1941, generalul Ion Antonescu a inițiat o serie de decrete printre care și Decretul din 18 februarie 1941 prin care instituțiile și întreprinderile mai importante din țară au fost militarizate, indiferent dacă erau proprietate de stat sau privată. Ion Victor Antonescu (cunoscut și sub apelativul Mareșalul Antonescu; n. 2 iunie 1882, Pitești – d. 1 iunie 1946, închisoarea Jilava), militar și om de stat român, ofițer de carieră, general, șeful secției de operații a Marelui Cartier General al Armatei în Primul Război Mondial, atașat militar la Londra și Paris, comandant al Școlii Superioare de Război, șef al Marelui Stat Major și ministru de război, iar din 4 septembrie 1940 până în 23 august 1944 a fost prim-ministru al României și Conducător al Statului.

· 1952: Grecia și Turcia au aderat la NATO.

· 1979 - A nins în deşertul Sahara.

· 2001 – Cel mai grav caz de spionaj din istoria F.B.I. Robert Philip Hanssen, angajat al Agenţiei Federale F.B.I. de 27 de ani in divizia responsabila pentru “securitatea naţională”, este arestat în Virginia, sub acuzatia că a livrat Moscovei timp de peste 15 ani secrete importante în domeniile apărării şi spionajului. Robert Philip Hanssen a fost acuzat de vânzare secrete la Moscova si ca a primit 1,4 milioane dolari în numerar şi diamante timp de 15 ani. Trădarea lui a fost descrisa ca fiind ”cel mai mare dezastru din istoria serviciilor secrete americane”. A consimtit sa colaboreze cu autorităţile SUA pentru a evita pedeapsa cu moartea şi a fost condamnat la închisoare pe viaţă. Hanssen isi executa acum pedeapsa într-un penitenciar federal de inalta securitate, fiind 23 de ore pe zi complet izolat, departe de ceilalţi deţinuţi.

· 2004 - Paleontologii clujeni au descoperit în zona Haţeg scheletul unei păsări care a trăit în urmă cu 70 de milioane de ani, în Cretacicul terminal, precum şi fragmente de ouă fosilizate.

· 2005: Hăituirea și vânătoarea vulpilor, una din distracțiile preferate ale nobilimii, este interzisă în Anglia și Țara Galilor.

· 2006: Are loc cel mai mare concert al trupei The Rolling Stones, în fața a aproximativ 1,5 milioane de oameni pe plaja Copacabana din Rio de Janeiro.

· 2014 – Cel puțin 26 de persoane sunt ucise și alte cateva sute rănite în ciocnirile dintre demonstrantii antiguvernamentali si poliție în Kiev, Ucraina. La 18 și 19 februarie, la puțin 26 de persoane ucise în luptele cu poliția Jurnalistul Viacheslav Veremiy a fost ucis de pro-guvern împușcat Titușki în piept și atunci când tragatorii guvernamentali izolati (asa numitii “titiuski”) au atacat taxiul in care se afla. S-a anuntat si ca 40-50 de persoane au murit în incendiu care a cuprins cladirea Sindicatelor, după ce poliția a încercat să o ocupe.

Nașteri

· 1404: Leon Battista Alberti, umanist italian, arhitect, principal inițiator al teoriei artei Renașterii (d.1472)

· 1516 – S-a nascut regina Maria Tudor (Maria I), regina a Angliei si a Irlandei (1553-1558); Maria I (engleză Mary I) (n. 18 februarie 1516 – d. 17 noiembrie 1558), cunoscută și sub numele de Maria Tudor, a fost regina Angliei și regina Irlandei din 6 iulie 1553 (de facto) sau 19 iulie 1553 (de jure) până la moartea sa în 17 noiembrie 1558. Maria a fost al patrulea monarh al dinastiei Tudor, după regina neîncoronată Lady Jane Grey și predecesoare a reginei Elisabeta I. Este în principal cunoscută pentru scurta reinstaurare în Anglia a catolicismului. Până la sfârșitul domniei, Maria I a executat aproximativ trei sute de opozanți religioși; drept urmare a primit porecla de Bloody Mary (Maria Sângeroasa).

· 1543: Carol al III-lea, Duce de Lorena (d. 1608)

· 1632 – S-a nascut violonistul si muzicianul italian Giovanni Battista Vitali (d. 10 12 octombrie 1692).
Profesorul său în primii ani a fost, probabil Maurizio Cazzati (1616-1678), maestro di cappella la Basilica San Petronio din Bologna. Primele dovezi documentate ale activități sale muzicale apare în evidențele orchestrei San Petronio din 1658. Perioada dintre anii 1680 și 1685 e cea mai productivă: a publicat șase colecții de muzică și a fost promovat la maestru di cappella în 1684. Ultimele sale două publicații, Musicali artificii, Opus 13 (1689) si Sonata, Opus 14 (1692), nu fac nici o mențiune despre Vitali.

· 1745: Alessandro Volta (n.18 februarie 1745, Como, Ducatul Milanului, astăzi în Italia - d. 5 martie 1827, Camnago lângă Como, Lombardia-Veneția), fizician italian, a inventat pila electrică, iar numele său a fost dat unității de tensiune electrică (volt).

Alessandro Volta s-a născut în orașul italian Como, într-o familie nobilă. A studiat în școlile publice din orașul său, intrând apoi, în 1758, la colegiul iezuit. De la vârsta de 14 ani începe să fie atras de știință și refuză să urmeze cariera bisericească, o tradiție în familia sa. În anul 1769 publică prima sa lucrare despre electricitate (un subiect științific "la modă" în vremea sa) - De vi attractiva ignis electrici - care atrage atenția asupra sa și îl ajută să obțină postul de profesor de fizică la liceul din Como, unde a activat între anii 1774-1779.

În paralel cu activitatea de profesor, Volta își continuă studiile și experimentele, devenind cunoscut în domeniu, iar în anul 1779 obține numirea în funcția de profesor la Universitatea din Pavia, unde își continuă munca în domeniul electricității și face o serie de invenții revoluționare, care îi aduc importante distincții, printre care medalia Copley (1791) a Royal Society din Londra al cărui membru era, Legiunea de onoare și altele.

În anul 1801 Napoleon îl invită la Paris și îi acordă statutul de membru al Institut de France și îl numește conte, iar mai târziu senator al Lombardiei, în 1810. Cea mai mare onoare a primit-o din partea comunității oamenilor de știință, care, în cinstea lui, au numit unitatea de măsură pentru forța electromotoare și potențial electric – "volt".

Contribuția sa în domeniul fizicii și al electricității în special a fost deosebit de importantă, fiind punctul de plecare pentru numeroase cercetări și descoperiri ulterioare. A făcut cercetări și în domeniile chimiei (în 1778 a fost primul savant care a izolat metanul, principalul constituent al gazului natural), meteorologiei (a inventat electrometrul, instrument de măsurare a electricității atmosferice).

Invenții:

electroforul (un instrument pentru acumularea de electricitate statică – care stă la baza condensatoarelor utilizate și astazi) (1774)
electroscopul (un instrument care permite evidențierea diferențelor de potențial) (1779)
prima baterie electrică din istorie, așa-numita "pilă voltaică" - "strămoșul" bateriilor electrice, ce permitea transformarea energiei chimice în energie electrică. (1800)

· 1825: Mór Jókai, scriitor și publicist ungur (d. 1904)

· 1838: Ernst Mach, fizician și filozof austriac (d. 1916)
* 1858: Louise-Marie (18 februarie 1858 – 1 martie 1924), prințesă a Belgiei, a fost fiica cea mare a regelui Leopold al II-lea al Belgiei și a soției lui, Marie Henriette de Austria.

Născută Louise-Marie Amelie a Belgiei, Louise-Marie s-a căsătorit cu Philipp, prinț de Saxa-Coburg și Gotha-Koháry, văr de gradul al doilea, la Bruxelles, la 4 februarie/4 mai 1875 și au avut doi copii:

Leopold Clement Philipp August Maria (19 iulie 1878, Ungaria - 27 aprilie 1916, Viena).
Dorothea Maria Henriette Auguste Louise (30 aprilie 1881, Viena - 21 ianuarie 1967, Württemberg), căsătorită la 2 august 1898 cu Ernst Gunther, Duce de Schleswig-Holstein.

Căsătoria n-a fost pe placul tatălui ei, care a privit-o ca o alianță nedorită cu Prusia, însă mama sa a aprobat-o deoarece Philip locuia în Ungaria. Relația dintre Louise și Philip nu a fost bună: s-a spus că Philip era autoritar și a introdus-o în pornografie iar Louise a răspuns la autoritatea lui cu un stil de viață generos la curtea Vienei, unde a atras multă atenție. În 1880, ea a sugerat o căsătorie dintre sora ei mai mică Stephanie și Prințul Moștenitor Rudolf al Austriei.

Louise-Marie, ducesă de Saxa-Coburg și Gotha

La douăzeci de ani de la căsătorie, în 1895, Louise-Marie a intrat într-o relație cu Géza Mattachich, fiu vitreg al lui Oskar Keglevich, conte de Buzin. Mattachich era locotenent într-un regiment din Croația al armatei austriece. S-au întâlnit la Prater, Viena.

În ianuarie 1897, a scandalizat Viena părăsindu-și soțul, Prințul Philipp, pentru Mattachich și luând-o pe fiica ei cu ea.^[1] Au călătorit la Paris, apoi la Cannes, locuind în diverse destinații din sudul Franței și în restul Europei. Fiul ei s-a înstrăinat de ea, deoarece a interpretat că acțiunile ei i-au scăzut șansele la moștenire. Curând, fiica ei, la sfatul logodnicului, și-a părăsit mama.

În 1898, Prințul Philipp și Mattachich s-au duelat la Viena, prima dată cu arme, apoi cu săbiile, când prințul a fost rănit.^[2]

Mattachich a fost arestat la Zagreb și închis timp de patru ani pentru fals, deoarece, el nu era fiul vitreg al lui Oskar Keglevich.^[3]

În cele din urmă, Louise-Marie și Prințul Philipp au divorțat la Gotha la 15 ianuarie 1906, la aproape opt ani după ce Louise începuse procedura de divorț.

Înstrăinată de tatăl, soțul și copiii ei, cheltuielile extravagante ale Louisei-Marie au înglodat-o și mai mult în datorii. În ciuda faptului că probabil era fiica celui mai bogat rege din timpul său, a fost forțată să ceară faliment după ce s-a descoperit că Mattachich falsificase semnătura surorii Louisei-Marie, Prințesa Stéphanie, pe un bilet la ordin pentru bijuterii în valoare de aproximativ 2.500.000 $.^[4] Ca urmare a acestui episod a fost instituționalizată în mai 1898 timp de șase ani. Mattachich a fost condamnat la patru ani de închisoare pentru fals. După terminatea sentinței, a ajutat-o pe Louise-Marie să scape de la azilul în care ea a fost internată în 1904; au fost împreună până la moartea lui în Paris. După moartea lui Mattachich, a primit o casă de la Elisabeta, soția vărului ei, Albert I al Belgiei.

Date personale
Prințesa Louise-Marie a Belgiei
Prințesă de Kohary

Nume la naștere	Louise-Marie Amélie
Născută	18 februarie 1858 Bruxelles, Belgia
Decedată	1 martie 1924 (65 de ani) Wiesbaden, Germania
Înmormântată	South Cemetery Wiesbaden[*]
Părinți	Leopold al II-lea al Belgiei Marie Henriette de Austria
Frați și surori	Prințul Leopold, Duce de Brabant Prințesa Clémentine a Belgiei Prințesa Stéphanie a Belgiei
Căsătorită cu	Prințul Philipp de Saxa-Coburg și Gotha
Copii	Prințul Leopold de Saxa-Coburg și Gotha Prințesa Dorothea de Saxa-Coburg și Gotha
Cetățenie	Belgia
Ocupație	aristocrat[*]
Apartenență nobiliară
Titluri	Prințesă
Familie nobiliară	Casa de Saxa-Coburg și Gotha

· 1882 – S-a nascut Ion Mihalache, om politic român, lider al Partidului Taranesc Roman si mai tarziu al Partidului National-Taranesc Roman; (d. 1963). Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici) învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

· 1883 - S-a născut pictorul Nicolae Dărăscu ("Han vechi la Balcic") (m.04.08.1959).

· 1883: Nikos Kazantzakis, scriitor grec (d. 1957)

· 1885: Eugeniu Boureanul, cunoscut și ca Eugen Boureanul, (n. 18 februarie 1885, Tecuci, România – d. 28 noiembrie 1971, Poenari, Ulmi, Giurgiu, România) a fost un prozator român.

S-a născut în 1885 la Tecuci în familia ofițerului Gheorghe Boureanul, care obținuse mai demult o diplomă de inginer la Schaffhausen (Germania) și apoi a avansat până la gradul de general, și a soției sale, Zoița (n. Galery).^[1]^[2] A absolvit studii la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din Iași și apoi a obținut un doctorat în filozofie la Universitatea din Bologna (Italia).^[1]

După revenirea în România, a lucrat ca avocat, jurnalist, profesor și funcționar public la Iași și la București.^[1] În februarie 1916 a fondat, împreună cu Zaharia Bârsan, Theodor Cazaban, Ion Sân-Giorgiu, Dimitrie Iov, Artur Enășescu, Theodor Naum, Gavril Rotică și Radu Dragnea, revista Solia, care continua spiritul tradiționalist al Sămănătorului și ataca modernismul literar de la începutul secolului al XX-lea.^[3] În perioada 1935-1944 Eugeniu Boureanul a lucrat la Societatea Română de Radiodifuziune, unde a deținut un timp funcția de director.^[1]

Eugeniu Boureanul a murit în 1971 în satul Poenari (inclus azi în județul Giurgiu).^[1] A fost căsătorit cu profesoara de origine franceză Jeanne Michel de la Institutul „Pompilian” din București.^[4] Fiul lor a fost poetul, prozatorul și traducătorul Radu Boureanu (1906-1997)

Debutul literar al lui Eugeniu Boureanul a avut loc în 1904^[2] (sau în 1905, potrivit lui Anton Cosma)^[1] în revista Sămănătorul (anul III, pp. 795-796), cu povestea fantastică „Mărgărint și frumoasa fără trup”, al cărei ritm este, potrivit lui Nicolae Iorga, asemănător cu cel al lui George Coșbuc.^[2] Prima sa carte intitulată Povestiri din copilărie a apărut în 1905.^[1] Boureanul a colaborat apoi cu fragmente literare în publicațiile Flacăra, Neamul românesc, Floarea darurilor, Drum drept (Craiova), Adevărul literar și artistic, Arhiva, Evenimentul și altele.^[1] Perioada interbelică a fost perioada cea fertilă în plan literar a lui Eugeniu Boureanul, atunci fiind publicate mai multe volume de proză scurtă (schițe și povestiri), printre care Povestiri de pe dealuri (1926), Povestiri de prin văi (1928) și Omul fără noroc (1931), precum și romanul Cel din urmă erou (1943).^[1] O lungă călătorie de studii care l-a dus pe scriitor din Scandinavia în Africa de Nord, iar mai apoi în Ceylon și în vestul și nordul Indiei, a fost descrisă în cartea de memorii de călătorie De la Thule la Taprobana (1969), publicată fragmentar.^[1]

Eugeniu Boureanul a tradus scrieri ale lui Oscar Wilde, Gérard de Nerval, Johann Wolfgang von Goethe, Guy de Maupassant, Jack London și Lev Tolstoi.^[1] A obținut premiul Societății Scriitorilor Români în 1926.^[1]

Povestirile lui Eugeniu Boureanul au fost remarcate de Nicolae Iorga, care considera că unele dintre ele (printre care povestea tragică a jandarmului îndrăgostit de o țigăncușă, care va fi spânzurată de etnicii săi) sunt „de o frumuseță deosebită”.^[2] Scriitorul își căuta subiectele în lumea țiganilor, în lumea lipovenilor scopiți sau chiar în istoria țărilor române, el publicând în paginile revistei Drum drept din Craiova un mic roman despre pribegia domnului Petru Șchiopul și a familiei lui (inclus ulterior în volumul O istorie din alte vremuri).^[6]

Mihail Sadoveanu, care i-a fost coleg la revista Sămănătorul, îl descria astfel: „Eugeniu Boureanu avea pururi chin și neliniște în toată ființa. Obraz palid, ochelari cu șnur încălecați pe nas; nesigur, reținut și totuși izbucnind într'un entuziasm neașteptat. [...] Boureanu dovedea destule cunoștinți; curiozitatea lui se întindea pe multe tărâmuri; se exprima elegant și avea dar; însă făcea parte dintre acele ființi urmărite de neșansă oriunde”.^[7]^[8] Impresia lui Sadoveanu nu era însă una prea bună, deoarece Boureanul își atribuise, jumătate serios, jumătate în glumă, paternitatea unei culegeri de folclor alcătuite de Tudor Pamfile.

Opera:

Povestiri din copilărie, București, 1905;
Povestea lăcrămioarei, Iași, 1907 (ed. a II-a, 1908);
Îndrumar în organizarea și administrarea bibliotecilor, București, 1913;
O istorie din alte vremuri, București, 1921;
Într-o noapte de vară, București, 1922;
Comoara logofătului, București, 1922;
Mitologia Eddelor, București, 1922;
Sufletul ruinelor, București, 1923;
Lupii, București, 1925;
Sărmanii oameni, București, 1925;
Povestiri de pe dealuri, București, 1926;
Povestiri de prin văi, București, 1928;
Reflecții și paradoxe, București, 1928;
Omul fără noroc, București, 1931;
Cel din urmă erou, București, 1943;
Oameni de demult, București, 1966;
Hatmanul Tomșa, București, 1968;
Vijelia, Ed. Tineretului, București, 1969;
De la Thule la Taprobana, București, 1969.

Traduceri:

Jack London, Fiul lupului, București, 1929;
Guy de Maupassant, Misterul, București, 1929;
Guy de Maupassant, Răzbunarea mamei, București, 1929;
Lev Tolstoi, Prizonierul din Caucaz și alte povestiri, București, 1929;
J. W. Goethe, Povestea vulpoiului șiret, București, 1931;
Oscar Wilde, Casa cu rodii, București, f.a.

Date personale
Eugeniu Boureanul
Născut	18 februarie 1885 Tecuci, România
Decedat	28 noiembrie 1971 (86 de ani) Poenari, Ulmi, Giurgiu, România
Părinți	Radu Boureanu
Cetățenie	Regatul României Republica Populară Română RSR
Ocupație	avocat jurnalist traducător
Activitate
Limbi	limba română
Studii	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

* 1891: Oreste Puliti (n. 18 februarie 1891, Livorno – d. 5 februarie 1958, Lucca) a fost un scrimer italian specializat pe floretă și sabie, campion mondial la floretă în 1927 și 1929. Cu echipa Italiei a fost de trei ori campion olimpic la sabie și de o dată campion olimpic la floretă.
* 1895: Kazys Škirpa (n. 18 februarie 1895, Pasvalys[*], Imperiul Rus – d. 18 august 1979, Washington, SUA) a fost un ofițer militar și diplomat lituanian implicat în încercările de obținere a independenței Lituaniei din 1941 și în ororile Holocaustului.

În Primul Război Mondial a fost mobilizat în armata țaristă și a încercat să formeze detașamente lituaniene în Petrograd. După ce Lituania și-a declarat independenta în 1918, s-a întors și s-a oferit voluntar în Războaiele de Independență a Lituaniei. A decis să urmeze o educație militară în Kaunas și Bruxelles. Kazys Škirpa a lucrat ca Șef al Marelui Stat Major, dar a fost forțat să demisioneze după lovitura de stat din Lituania din 1926 deoarece a fost un opozant activ al acesteia și a încercat să strângă sprijin militar pentru a proteja Guvernul.

După aceea a servit ca reprezentant al Lituaniei în Germania (1927-1930), Liga Națiunilor (1937), Polonia (1938) și din nou în Germania(1938-1941). După ocupația sovietică a Lituaniei în 1940, Škirpa a fugit în Germania și a fondat Frontul Activist Lituanian cu caracter antisemitic și antipolonez, o organizație efemeră având scopul precis de eliberare a Lituaniei cu sprijinul naziștilor.^[1] După invadarea URSS de către Germania în iunie 1941, Škirpa s-a întors în Lituania și a încurajat populația să ucidă evrei prin intermediul transmisiunilor radio. Până la finalul acelui an, au fost uciși 2,500 de evrei în urma progromurilor, iar unitățile Einsatzgruppe au ucis 133,346 de oameni dintre care 114,856 erau evrei.

· 1896: André Breton, poet francez (d. 1966)

· 1907: S-a născut Traian Herseni, sociolog, psiholog, etnolog român (d. 1980)

· 1911: Gabriel Georgescu, poet și traducător român (d. 1973)

· 1914 - S-a născut Pee Wee King (Julius Frank Kuczynski), acordeonist, violonist, compozitor şi şef de orchestră american.
* 1919: Jack Palance (n. Volodymyr Jack Palahniuk; n. 18 februarie 1919 – d. 10 noiembrie 2006) a fost un actor american. De-a lungul carierei de jumătate de secol de film și televiziune, Jack Palance a fost nominalizat la trei premii Oscar, toate la categoria Cel mai bun actor în rol secundar, câștigând unul în 1991 pentru rolul lui Curly din City Slickers.
* 1920: Cornelis Johannes van Houten (n. 1920 - d. 24 august 2002) a fost un astronom olandez, uneori menționat sub numele de Kees van Houten.

Născut în Haga, și-a petrecut întreaga carieră la Universitatea din Leiden, cu excepția unei perioade scurte (1954-1956) când a fost asistent de cercetare la Observatorul Yerkes. El a primit diploma de licență în 1940, dar al Doilea Război Mondial i-a întrerupt studiile și nu a primit titlul de doctor până în 1961 (cu un proiect despre fotometria de suprafață a nebuloaselor extragalactice).

A descoperit sute de asteroizi

· 1924 - S-a născut Şerban C. Andronescu, istoric al culturii, eseist, traducător, stabilit, din 1969, în SUA. A publicat, în 1976, lucrarea "Who's Who in Romanian America", importantă sursă de documentare asupra comunităţii româneşti din Statele Unite.

· 1925: George Kennedy (n. 18 februarie 1925, New York, New York, SUA – d. 28 februarie 2016, Middleton[*], SUA^[1]) a fost un actor american de film și TV. El a devenit cunoscut prin rolurile Carter McKay în serialul Dallas, respectiv Ed Hocken în seria Un polițist cu explozie întârziată.

· 1931: Toni Morrison (pseudonim pentru Chloe Anthony Wofford), scriitoare americană de culoare, laureată a Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1993

· 1932: Jan Tomáš Forman (API: /ˈjan ˈtomaːʃ ˈforman/) (n. 18 februarie 1932,^[1]^[2]^[3]^[4] Čáslav[*], Cehia^[2]^[4] – d. 13 aprilie 2018,^[2]^[3]^[4]Danbury[*], SUA^[5]), cunoscut mai ales ca Miloš Forman (API: /ˈmɪloʃ ˈforman/), a fost un actor, scenarist, profesor și regizor de film ceh, care până în 1968 a trăit și lucrat în fosta Cehoslovacia.

Forman a fost unul dintre cei mai importanți regizori ai Noului Val Cehoslovac. Filmul Balul pompierilor (1967), ce era la suprafață o reprezentare naturalistă a unui eveniment social nereușit dintr-un oraș de provincie, a fost văzut atât de criticii de film, cât și de autoritățile din Cehoslovacia ca o satiră la adresa comunismului est-european, determinând interzicerea lui timp de mai mulți ani în țara de origine a lui Forman.

După ce Forman a părăsit Cehoslovacia, două dintre filmele sale, Zbor deasupra unui cuib de cuci și Amadeus, i-au adus un renume deosebit, făcându-l să obțină Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor. Zbor deasupra unui cuib de cuci a fost al doilea film care a obținut toate cele cinci premii Oscar majore (cel mai bun film, actor în rol principal, actriță în rol principal, regizor și scenariu) după S-a întâmplat într-o noapte(1934), eveniment ce s-a mai repetat abia în 1991 de Tăcerea mieilor. Forman a fost, de asemenea, nominalizat pentru Premiul Oscar pentru cel mai bun regizor pentru Scandalul Larry Flynt. El a mai obținut premii decernate de organizatorii festivalurilor de film Globul de Aur, Festivalul de Film de la Cannes, Berlinale, BAFTA, Cesar, David di Donatello, Academia Europeană de Film și Leul Ceh

Actrița Hana Brejchová era fosta cumnată în vârstă de 18 ani a lui Forman în momentul când a primit primul ei rol în celebrul film Dragostea unei blonde, care i-a adus locul 3 la categoria Cea mai bună actriță de la Festivalul de Film de la Veneția.^[8]

Forman s-a născut în Čáslav, Cehoslovacia (azi Republica Cehă), ca fiul al Annei (născută Švábová), care conducea un hotel dintr-o stațiune de vară. În tinerețe, el a crezut că tatăl său biologic era profesorul Rudolf Forman.^[9] Anna și Rudolf Forman erau protestanți. Rudolf Forman era membru al rezistenței antinaziste în timpul ocupației și a fost anchetat deseori de Gestapo.^[10] Rudolf a fost arestat pentru distribuirea de cărți interzise și a murit la Buchenwald în 1944. Mama lui Forman a murit la Auschwitz în 1943.^[11] Forman a declarat că el nu a înțeles pe deplin ce s-a întâmplat cu ei până la vârsta de 16 ani, când a văzut imagini din lagărele de concentrare.^[10]

Miloš a trăit cu rudele mamei sale în timpul celui de-al Doilea Război Mondial^[11] și a aflat mai târziu că tatăl său biologic a fost, de fapt, un arhitect evreu, Otto Kohn, ce a supraviețuit Holocaustului.^[12] El are un frate, Pavel Forman, cu 12 ani mai mare, un pictor ceh care a vrut să devină în tinerețe producător de teatru și mai târziu, după invazia din 1968, a emigrat în Australia. Prin tatăl său biologic, el este frate vitreg cu matematicianul Joseph J. Kohn.

După război, Forman a studiat la școala de elită Regele George din orașul balnear Poděbrady, unde i-a avut drept colegi pe Václav Havel, frații Mašín și pe viitorii cineaști Ivan Passer și Jerzy Skolimowski.^[13] El a studiat mai târziu scenaristica la Academia de Arte din Praga, după care a devenit asistentul lui Alfréd Radok, creatorul Teatrului Laterna Magika. În timpul invadării Cehoslovaciei de către armatele Pactului de la Varșovia din 1968, el a părăsit Europa și s-a mutat în Statele Unite ale Americii.

Prima soție a lui Forman a fost actrița cehă Jana Brejchová. Cei doi s-au cunoscut în timpul realizării filmului Štěňata (1957) și au divorțat în 1962. Forman are doi băieți gemeni cu cea de-a doua lui soție, actrița cehă Věra Křesadlová-Formanová. Ei s-au separat în 1969. Atât fiii, Petr Forman și Matěj Forman, născuți în 1964, lucrează în domeniul teatral. Forman s-a căsătorit apoi cu Martina Zbořilová pe 28 noiembrie 1999. Ei au împreună tot doi băieți gemeni, Jim și Andy (născuți în 1999 și numiți după comicii Jim Carrey și Andy Kaufman) și locuiesc în prezent în Connecticut, SUA.

În 2006 a primit Premiul cetățenesc Hanno R. Ellenbogen decernat de Societatea Pragheză pentru Cooperare Internațională.

El este profesor emerit la Columbia University.^[14]

Asteroidul 11333 Forman a fost numit după Forman.

În 2009 a fost produs un film documentar despre Forman intitulat Miloš Forman: Co te nezabije... și regizat de Miloš Šmídmajer.

Forman a scris poezii și a publicat o autobiografie numită Turnaround.

Împreună cu operatorul Miroslav Ondříček și cu vechiul coleg de școală Ivan Passer, Forman a filmat documentarul mut Semafor despre Teatrul Semafor. Prima producție importantă a lui Forman a fost documentarul Audition, al cărui subiect a fost cântăreții de la un concurs. A regizat mai multe comedii în limba cehă în Cehoslovacia. Cu toate acestea, în timpul Primăverii de la Praga și a invaziei sovietice din 1968 care i-a urmat, el se afla la Paris unde negocia producția primului său film american. Angajatorul său, un studio ceh, l-a concediat, susținând că el a plecat din țară în mod ilegal. S-a mutat la New York, unde a devenit mai târziu profesor de film la Columbia University și co-președinte (împreună cu fostul său profesor de František Daniel) la departamentul de film de la Universitatea Columbia. Unul dintre protejații a fost viitorul regizor James Mangold, căruia Forman i-a oferit sfaturi cu privire la scenaristică.

Primul său film de succes a fost Zbor deasupra unui cuib de cuci, un alt succes fiind Amadeus, pentru care a câștigat un premiu Oscar, alături de actorul Murray Abraham (Salieri) - actor in rol principal, de Peter Shaffer (scenariu) și alte 5 categorii. Zbor deasupra unui cuib de cuci i-a adus lui Miloš Forman cinci Premii Oscar, șase Premii BAFTA, pelicula fiind apreciată atât pe plan național, cât și internațional. Datorită notorietății și a talentului său reușește să pătrundă pe scena de la Broadway cu lungmetrajul Hair, în 1979.^[15]

În 1977 a devenit cetățean naturalizat al Statelor Unite ale Americii.

A prezidat în 1985 juriul de la Festivalul de Film de la Cannes și în 2000 pe cel de la Festivalul de Film de la Veneția, precum și ceremonia de decernare a Premiilor César în 1988.

În 1997 a primit premiul Globul de Cristal pentru contribuția sa artistică remarcabilă la cinematografia mondială la Festivalul Internațional de Film de la Karlovy Vary. Forman a apărut, alături de actorul Edward Norton în debutul regizoral al lui Norton, Keeping the Faith (2000), în rolul prietenului înțelept al lui Norton.

În aprilie 2007 opera de jazz Dobře placená procházka a avut premiera la Teatrul Național din Praga, în regia fiului lui Forman, Petr Forman.

Forman a primit o diplomă de onoare în 2009 de la Colegiul Emerson din Boston, SUA.^[16]

A colaborat în mod regulat cu operatorul Miroslav Ondříček.

· 1933: Yoko Ono Lennon (n. 18 februarie 1933) este o artistă și muziciană japonezo-americană. Este cunoscută pentru lucrările sale de avangardădar mai ales pentru mariajul ei cu John Lennon.

· 1933: Sir Robert William "Bobby" Robson, CBE (18 februarie 1933 – 31 iulie 2009)^[1] a fost un jucător și antrenor de fotbal englez, care a antrenat șapte cluburi europene și Echipa națională de fotbal a Angliei de-a lungul carierei sale.

· 1934: Adina Caloenescu (n. 18 februarie 1934, Buzău - d. 13 octombrie 2011, Düsseldorf) a fost un pictor, grafician și gravor român al secolului al XX-lea^[1]^[2]^[3], membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din anul 1973, al asociatiei Malkasten si al BBK de Nordrhein-Westphalien, Düsseldorf, Germania. Pictura, dar mai ales grafica artistei aduc dovada unei sensibilități remarcabile, a unei gândiri plastice clare. După 1998 se dedică studiului și practicării buddhismului esoteric japonez care va avea influență asupra demersului artistic.

Experiențele sale se situează pe o linie postcubistă, iar prin unele laturi, se apropie și de coordonatele expresionismului abstract. La expoziția din 1974, preocuparea pentru construcție în relație directă cu arhitectura, în spiritul constructivismului lui Gabo și Pevsner, a devenit dominantă, indicând stabilitatea unor parametri de evoluție<ref name="Barbosa/">.

Întreprinde o călătorie de studii, în 1971, în Cehoslovacia_{. 1982 se stabilește în Germania, la Düsseldorf}

Debutează la bienala din 1966, participând, apoi, la alte bienale, precum și la expoziții ale tineretului sau saloane de grafică. Expune la Varșovia, în 1967.

Expune, în nume personal, la București, în 1968, cu pictură, în 1970, cu grafică și în 1974, cu artă constructivă. Între 1972 și 1986 participă la manifestările internaționale de grafică și desen din: Baden-Baden, Barcelona, Fredrikstad, Grenchen, Krakowia, Ljubljana, Mulhouse precum și alte expoziții de grup.

1982 Târgul internațional de artă, Basel

1983-1984 Muzeul de Artă Bochum “Prinzip Hoffnung”

1984 Salonul artistic anual, Düsseldorf

1985 Schloß Borbeck, Essen, Stadthalle Mettmann

Muzeul de Grafică Contemporană, Norvegia

1986 Wire-Art Düsseldorf, (8 Obiecte din sârmă de oțel cuprată)

1988 Galeria Pinax, Skelleftea/Suedia

2012 Galeria Emilia Suciu, Arta contemporană din România

· 1935 - S-a născut artistul plastic Gheorghe Pătraşcu.

· 1938: Ion Stendl, artist plastic român

* 1938: István Szabó (n. 18 februarie 1938) este un regizor maghiar, singurul regizor maghiar câștigător al unui premiu Oscar.

· 1941 - S-a născut Irma Thomas (Irma Lee), cântăreaţă americană de soul.
* 1943: Alexander Rodewald (născut la 18 februarie 1943, Tulcea, județul interbelic Tulcea) (Profesor universitar Dr. rer. nat., Dr. Doc. med.) este un biolog, genetician și paleo-genetician german, originar din România, director al Institutului de biologie umană al Universității din Hamburg, Germania.^[1]^[2]

Alexander Rodewald este cel mai bine cunoscut publicului român ca fiind co-autor al unui studiu complex comparativ de paleogenetică al populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României. Studiul a fost realizat, între anii 2003 și 2007, la Institutului de biologie umană din Hamburg, împreună cu biologul doctor Georgeta Cardoș (de la Institutul de biologie Victor Babeș din București, pentru care studiul a constituit totodată și lucrarea sa de doctorat) pe un eșantion semnificativ de populație actuală (din diferite zone ale României) comparat paleo-genetic cu resturi de oameni al populațiilor vechi și foarte vechi de pe teritoriul României

Alexandru Rodewald s-a născut la Tulcea, la 18 februarie 1943, ca fiu al lui Ludovic Rodewald-Rudescu, biolog și al Mariei-Josefa Rodewald-Rudescu, casnică, ambii germani bucovineni.^[4] Tatăl paleo-geneticianului, pe numele său complet Ludovic Iosif Urban Rodewald-Rudescu, era specialist în hidrobiologie și stuficultură, membru corespondent al Academiei Române din 21 martie 1963,^[5] și membru al Societății Americane de Limnologie și Oceanografie, precum și al Societății Americane de Microscopie și al Societății Internaționale de Limnologie.

Studiile liceale le face în București, la Liceul "Mihail Eminescu" București, pe care îl termină ca șef de promoție. După examenul de bacalaureat, susținut în 1960, studiază între 1960 și 1965 la Universitatea București, Facultatea de Biologie, pe care o absolvă în 1965 cu "Diploma de Merit," ca șef de promoție pe țară cu media generală 10.

Între 1971 și 1974 a studiat la Facultatea de Biologie a Universității din München, în specializarea antropologie și genetică umană, după care a obținut doctoratul în biologie (Doctor rerum naturalium).

· 1945 - S-a născut Jimmy Jewell, saxofonist şi clarinetist britanic (Gallagher & Lyle).
* 1945: Bartolomeu Constantin Săvoiu (n. 18 februarie 1945, București)^[1] este un general de brigadă (în rezervă) al Armatei Române, înalt demnitar francmason,^[2] fost judecător la Tribunalul Prud`hommes în Franța, arhonte al Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol, consilier în relații economice internaționale și militant politic. Are dublă cetățenie, română și franceză.

Este francmason din anul 1976.^[3] În martie 2008, a devenit Marele Maestru al MLNUR, devenită între timp MLNR 1880.^[4]

În 2017 devine Președintele unui nou partid “Alianța Lege și Ordine” (A.L.O.), de centru-dreapta, care militează pentru apărarea identității naționale a României, pentru rădăcinile și moștenirea comună iudeo-creștină, pentru societatea occidentală și Europa iudeo-creștină. Partidul este în prezent în curs de organizare la nivel național.

Date personale
Bartolomeu Constantin Săvoiu

Născut	18 februarie 1945 (74 de ani) București, România
Cetățenie	România Franța
Ocupație	diplomat

· 1947 - S-a născut Dennis de Young, vocalist, pianist şi compozitor american (Styx).

· 1948 - S-a născut Marty Simon, baterist britanic (Holy Smoke, Life, Sharks, April Wine).
* 1948: Valeriu Cazacu (în rusă Валериу Казаку; n. 18 februarie 1948, satul Mateuți, raionul Rezina) este un actor de teatru și film din Republica Moldova.

Valeriu Cazacu s-a născut la data de 18 februarie 1948, în satul Mateuți din raionul Rezina. A făcut studii la Institutul de Arte „Gavriil Musicescu” din Chișinău, la clasa actor de operetă a profesorului Victor Gherlac.

După absolvirea studiilor universitare, în anul 1967, a fost angajat ca actor la Teatrul Muzical-Dramatic „A. S. Pușkin” din Chișinău, unde a jucat până în 1990. Aici a interpretat roluri în mai multe spectacole dintre care menționăm următoarele: Trufaldino din Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Trăsnea din Amintiri de Ion Creangă, Gerilă și alte roluri mai mici în Amu cică era odată…, Nae în Cântec de leagăn pentru bunici, Fimca în Tata ș.a.

În anul 1990 s-a numărat printre fondatorii Teatrului municipal „Satiricus Ion Luca Caragiale” din Chișinău, unde joacă și în prezent. Împreună cu trupa teatrului s-a aflat în 1992, între soldații care erau pe front, la Tighina, în zilele războiului de pe Nistru: Nu că am luptat, dar aduceam minute de relaxare bravilor ostași moldoveni. Chiar și în momentele celea grele ostașii nu se lăsau de glume ^[1].

Printre rolurile teatrale cele mai cunoscute menționăm următoarele: Romeo, Brutus, Ginghis-Han, Fiul din Ce e viața omului? de Arcadii Arkanov; Tipul III din Unde mergem, domnilor? după I.L.Caragiale și Vasile Alecsandri; Cambiz, Parlamentarul I - Hercule de Friedrich Durrenmatt; Moțoc din Moțoc după Grigore Ureche, B.P.Hasdeu, Costache Negruzziși Vasile Alecsandri; Sălbaticul III din Care-s sălbaticii? de Iulian Filip; Țăranul din SRL Moldovanul de Nicolae Esinencu; Faranga din Ciuleandra de Liviu Rebreanu; Marchizul de Charron din Moliere de Mihail Bulgakov; Avocatul din Jertfe patriotice de Ion Luca Caragiale și Vasile Alecsandri; Caiafa din Maestrul și Margarita de Mihail Bulgakov; Nae Cațavencu din O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale; Orgon din Salvați America! de Dumitru Crudu; Rică Venturiano din O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale ș.a.

De asemenea, Valeriu Cazacu a jucat în peste 50 de filme. El a fost distins cu titlurile onorifice de „Artist al Poporului”^[2] și „Maestru în artă”^{[necesită citare]}. A obținut Premiul pentru cel mai bun rol masculin de planul II (pentru interpretarea rolului Rică Venturiano din spectacolul O noapte furtunoasă de I.L.Caragiale) în cadrul Galei Premiilor UNITEM 2006.

În anul 2008, Teatrul „Satiricus - Ion Luca Caragiale" din Chișinău a publicat cartea omagială Artistul născut în Zodia Bucuriei, consacrată actorului Valeriu Cazacu, carte care conține articole, medalioane, evocări, amintiri, schițe de portret semnate de Sandu Grecu, Pavel Proca, Elfrida Coroliova, Iulian Filip, Larisa Ungureanu, Constantin Cheianu, Iurie Negoiță, Igor Grosu ș.a.

Filmografie:

Istoria unui galben (1973)
Я готов принять вызов (1983)
Cum să devii celebru (1984)
Nistrul în flăcări (1984)
Corbii prada n-o împart (1988) - Porumbel
Văleu, văleu, nu turna! (Telefilm Chișinău, 1991)
Polobocul (1991)
Când se stinge lumina (s/m, 2006)

· 1950: Cybill Shepherd, actriță americană

· 1952 - S-a născut Randy Crawford, cântăreţ american.

· 1952 - S-a născut Juice (Judy Kay) Newton, cântăreaţă country/pop americană.

· 1953 - S-a născut Derek Pellici, baterist australian (Little River Band).

· 1953 - S-a născut Robin Bachman, baterist canadian (Bachman-Turner Overdrive).

· 1954: John Joseph Travolta (n. 18 februarie 1954, New Jersey) este un actor, dansator și cântăreț american, cunoscut pentru rolurile sale din filmele Saturday Night Fever, Grease și Pulp Fiction.

E căsătorit cu actrița Kelly Preston și are 2 copii.

A fost nominalizat de două ori la premiul Oscar, cel mai recent pentru portretizarea asasinului filosof în Pulp Fiction (regia Quentin Tarantino). De asemenea a mai fost nominalizat la premiile BAFTA și Globul de Aur pentru același rol extrem de apreciat și a fost ales ’Cel mai bun actor’ de către Los Angeles Film Critics Association, pe lângă alte premii importante.

A fost la fel de apreciat pentru rolul mafiotului devenit producător de filme din comedia de senzație Get Shorty (Un mafiot la Hollywood), obținând premiul Globul de Aur pentru ’Cel mai bun actor într-un film de lung-metraj, muzical sau de comedie’. În anul 1998 , Travolta a fost distins cu premiul Britannia de către British Academy of Film and Television Arts (BAFTA). Tot în 1998, Travolta a obținut premiul Lifetime Achievement la Festivalul Filmului din Chicago.

Travolta a fost distins cu premiul prestigios Alen J. Pakula de către U.S. Broadcast Critics Association pentru rolul său din filmul A Civil Action (Avocatul - regia Steve Zaillian) care a fost realizat după romanul de succes omonim. Anul trecut a fost nominalizat la Globul de Aur pentru rolul din Primary Colors (regia Mike Nichols).

Anterior a avut numeroase roluri principale în unele dintre cele mai remarcabile filme ale generației noastre. A fost nominalizat pentru prima oară la Oscar și Globul de Aur pentru rolul din blockbusterul Saturday Night Fever, care a dat naștere fenomenului disco la sfârșitul anilor 1970. A jucat apoi în versiunea pentru marele ecran musical-ului longeviv Grease și în filmul de succes Urban Cowboy, care de asemenea a influențat de asemenea anumite orientări din cultura populară. Din filmografia sa mai amintim: Carrie și Blowout (ambele regizate de Brian DePalma), precum și comedia de succes Look Who’s Talking (Uite cine vorbește - regia Amy Heckerling).

Travolta a deținut rolul principal în Phenomenon și a schimbat genul ca erou de acțiune în thriller-ul de acțiune cu cele mai mari încasări pentru regizorul John Woo, Broken Arrow (Operațiunea “Broken Arrow”).

· 1955: Constantin Cotimanis, actor român

* 1962: Dinu Olărașu (n. 18 februarie 1962, Vulpășești, județul Neamț) este un poet și cantautor român de muzică folk. Pasionat de poezie, scrie primele versuri în școala generală, dar învață și să cânte la chitară, transpunerea versurilor sale pe muzică fiind o consecință logică. Între 1984 și 1985 evoluează în Cenaclul Flacăra.
Volume de poezie:

Dăruit eternității pe fereastră, Editura Albatros, București, 1983
Traficul de transparență, Editura Marineasa, Timișoara, 1997
Frenetic, Editura Timpul, 1998
In, Colecția Semn, Editura Brumar, Timișoara, 2001
Caietele toamnei, Editura Artisis, 2003
Caietele iernii, Editura Artisis, 2003
Caietele primăverii, Editura Artisis, 2004
Caietele verii, Editura Artisis, 2004
Vamă, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2010
Dar, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013
An

Discografie:

Vărsător
Pur și simplu, Tempo Music, 1998
Vizavi, Intercont Music, 2001
Altcumva, Cat Music, 2006
Câmpia lucrurilor bune, Jurnalul național,2009

Premii:

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie
Cel mai bun cântec folk, “N-ai nevoie de foarte multe…” (Premiile Muzicale Radio România, ediția a cincea)
Premiul de excelență (Festivalul "Om bun")

* 1963: Michel Der Zakarian (armeană Միքայել Տեր–Զաքարյան, n. 18 februarie 1963 în Erevan, Uniunea Sovietică) este un fost fotbalist armean, în prezent antrenorul echipei Stade Reims din Ligue 1 din Franța

· 1965: Dr. Dre, născut Andre Romelle Young, compozitor de muzică rap
* 1965: Florin Cazacu (n. 18 februarie 1965, Brad, România) este primarulmunicipiului Brad, județul Hunedoara.
Florin Cazacu s-a născut la Brad în 18 februarie 1965 fiind primul copil într-o familie de constructori, mama, Doina din comuna Blăjeni, binecunoscuta așezare din nordul județului Hunedoara, iar tatăl, Ștefan venit la Brad ca zidar constructor din sudul Olteniei, comuna Poiana Mare, Județul Dolj. În 1968 se naște Mihaela Carmen sora lui Florin Cazacu.

Începe studiile elementare în anul 1971 la Școala generală din Orașul Nou Brad și tot aici, la Brad, continuă din 1979, liceul "Avram Iancu", pe care l-a absolvit în anul 1983.

1983-1984 stagiul militar la U.M.01841, parașutiști din Caracal jud. Olt

1984-1985 Student la Institutul de Mine Petroșani

1989-1993 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Economice, specializarea finanțe contabilitate (ff)

2004-2005 Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale comunicării master științe Administrative

2006-2007 Școala de studii Academice Post universitare "Ovidiu Șincai" București, Master în Management Politic

2007 Universitatea Națională de apărare "Carol I" Colegiul Național de Apărare curs postuniversitar specializarea Securitate și bună Guvernare

2010-2011 Academia de Studii Economice București (cu Universitatea d'Artois) Master în Managementul Întreprinderii și al Teritoriului

2012-2015. Doctorand la Academia de Studii Economice București. în curs de elaborare teza de doctorat

Familia: căsătorit cu Cristina Elena. Doi copii Florin Răzvan și Sorina Lăcrămioara.

Pasiuni: călătoriile și lectura

* 1967: Roberto Baggio (pronunție în italiană: /roˈbɛrto ˈbaddʒo/; n. 18 februarie 1967, Caldogno, Italia) este un fost fotbalist italian. Baggio a evoluat cu echipa națională a Italiei la trei Campionate Mondiale de Fotbal, în perioada 1990–1998.
* 1967: Colin Jackson (n. 18 februarie 1967, Cardiff) este un fost atlet britanic specializat în proba de 110 m garduri. La această probă a fost campion mondial în 1993 și 1999, și vicecampion olimpic în 1988. La proba de 60 m garduri a fost campion mondial în sală în 1999.

După ce s-a retras din activitate competițională a devenit antrenor, apoi comentator sportiv.

* 1967: Costel Șoptică (n. 18 februarie 1967, Suharău, România) este un parlamentar român, deputat în legislatura 2012–2016 și senator ales în 2016.

* 1973: Claude Makélélé (n. 18 februarie 1973, în Kinshasa, Zair) este un fost fotbalist francez, retras din activitate în 2011. În prezent el activează la clubul KAS Eupen ca antrenor principal.

* 1974: Evgheni Aleksandrovici Kafelnikov (în rusă Евгений Александрович Кафельников; n. 18 februarie 1974) este un fost jucător profesionist rus, de tenis de câmp, născut la Soci. S-a aflat pe poziția 1 în ierarhia ATP, timp de 6 săptămâni, încapând cu 3 mai 1999.

· 1975: Gary Neville (n. 18 februarie 1975 în Bury, Greater Manchester) a fost un jucător de fotbal englez. Este cel mai selecționat fundaș dreapta din echipa națională a Angliei. Neville și-a început cariera pe Old Trafford ca fundașcentral însă s-a considerat că era prea mic pentru acea poziție și a fost trecut pe banda dreaptă. În toată cariera a jucat numai la Manchester United, echipă cu care a câștigat multe trofee.
* 1975: Csoma Botond (n. 18 februarie 1975) este un deputat român, ales în 2016.
* 1975: Igor Dodon (n. 18 februarie 1975, Sadova, Călărași) este un politician și economist din Republica Moldova, președinte al Republicii Moldova din 23 decembrie 2016.^[2] A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldovadin 2009, conducând Partidului Socialiștilor din Republica Moldova.^[3]. A îndeplinit funcția de prim-viceprim-ministru al Republicii Moldova din 2008 până în 2009 și ministru al economiei și comerțului din 2006 până în 2009.

Igor Dodon s-a născut la data de 18 februarie 1975, în satul Sadova din raionul Călărași (astăzi în Republica Moldova). A absolvit Facultatea de Economie din cadrul Universității Agrare de Stat din Moldova (1997) și apoi Facultatea de Management din cadrul Academiei de Studii Economice din Moldova (1998).

Ulterior a absolvit Facultatea de Drept în economie din cadrul Institutului Internațional de Management. A obținut titlul științific de Doctor în științe economice la Academia de Studii Economice din Moldova, Catedra Bănci și Burse de Valori ^[4].

În paralel cu activitatea de bază, în perioada anilor 1997–2005, Igor Dodon lucrează în activitatea pedagogică. Astfel, el deține funcțiile de lector asistent la Academia de Studii Economice din Moldova (Catedra de Bănci și Burse de Valori), lector superior la Universitatea Liberă Internațională din Moldova (Catedra de Bănci și Burse de Valori), Institutul Internațional de Management (Catedra de Finanțe) și Universitatea de Stat din Moldova. Igor Dodon este și membru al Comisiilor la examenul de licență în cadrul ULIM și IMI.

Pe lângă limbile română și rusă, Igor Dodon vorbește fluent limba franceză și are cunoștințe de engleză și germană. Este căsătorit cu Galina și are trei fii: Vlad, Bogdan și Nicolae

* 1977: Vasilica-Steliana Miron (n. 18 februarie 1977) este un politician român, senator în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PPDD Suceava.

* 1977: Cristian Vlad (n. 18 februarie 1977) este un fost jucător de fotbal român, actualmente președinte executiv la clubul Petrolul Ploiești

* 1978: Josip Šimunić (pronunție în croată: [jǒsip ʃîmunit͡ɕ]; n. 18 februarie 1978) este un fotbalist croat retras din activitate.

* 1979: Michael Kauter (n. 18 februarie 1979, Berna) este un scrimer elvețian specializat pe spadă, laureat cu bronz european la individual în 2008 și vicecampion european pe echipe în 2009.

* 1980: Cezar Florin Ouatu (n. 18 februarie 1980, Ploiești, România), cunoscut și ca Cezar The Voice sau Cezar, este un interpret român de operă, pop-opera și pianist. Este cunoscut datorită piesei „It's My Life”, cu care a câștigat Selecția Națională 2013 și cu care a participat la Concursul Muzical Eurovision 2013 din Malmö, Suedia.^[2] Cezar, alături de soprana Angela Gheorghiu, va cânta la concertul pe care tenorul italian Andrea Bocelli îl va susține pe 25 mai, la Romexpo.^[3] În 2011, a acordat un interviu amplu pentru numărul prestigioasei reviste lunare de specialitate, “Das Opernglas”.^[4] A apărut de asemenea și pe coperta acesteia

S-a născut într-o familie de muzicieni, fiind fiul flautistului Florin Ouatu, de la Filarmonica din Ploiești și fost profesor la Universitatea Mozarteum din Salzburg, Austria. La doar 6 ani a învățat să cânte la pian, urmând un profil artistic. A absolvit Liceul Muzical „Carmen Sylva” din Ploiești; în 2004 a absolvit cu notă maximă secția de canto clasic a Conservatorului „Giuseppe Verdi” din Milano unde fusese admis în 2001. A studiat de asemenea și muzică barocă. A debutat ca interpret profesionist pe scena Teatrului „La Fenice” din Veneția, a cântat pe cele mai importante scene din lume^{[necesită citare]} și a obținut numeroase distincții la concursuri de canto în orașe precum Barcelona, Dresda, Milano și în țări precum Monaco și San Marino. A cântat la opere prestigioase precum cele din Lausanne, Barcelona, Potsdam ș.a

În decembrie 2012, el a abordat stilul muzical pop-opera, care combină opera cu genul muzical pop. După cum relatează el însuși în ediția online a Ziarului Prahova,^[10] Cristian Faur l-a îndemnat să cânte piesa „It's My Life”:

„Acum două săptămâni am primit un mesaj pe Facebook de la Cristian Faur - compozitorul si textierul piesei „It’s My Life” - care mi-a spus că m-a ales pe mine să interpretez o melodie de-a sa. Am ascultat piesa, mi-a plăcut și am spus: „De ce nu ?” - pentru că eu sunt foarte pasionat de orice gen de muzică.”

A trecut cu ușurință de preselecții și de semifinalele Selecției Naționale 2013, ajungând în finală. În ultimul act al selecției, el a intrat cu numărul 7 în concurs. A obținut în total 20 de puncte (8 din votul juriului și 12 din televot) și s-a clasat pe primul loc, devenind reprezentantul României la Concursul Muzical Eurovision 2013 organizat la Malmö, Suedia. A reușit să obțină locul 5 în semifinală, iar în marea finală, Cezar a terminat pe locul 13

Date personale
Cezar Florin Ouatu
Cezar Florin Ouatu
Născut	18 februarie 1980 (39 de ani) Ploiești, România
Cetățenie	România
Ocupație	cântăreț cântăreț de operă pianist
Activitate
Alte nume	Cezar The Voice, Florin Cezar Ouatu
Studii	Milan Conservatory[*]
Gen muzical	Operă, pop-opera, jazz
Tipul de voce	contratenor^[1]
Instrument(e)	pian voce voce[*]
Ani de activitate	2004-prezent
Case de discuri	HaHaHa Production, Cat Music
Colaborare cu	Andrea Bocelli, Angela Gheorghiu, Vangelis Cezar la Eurovision 2013 Cezar 2013

* 1980: Regina Spektor (rusă: Регина Ильинична Спектор, n. 18 februarie 1980) este o cântăreață și pianistă americană. Muzica ei este asociată scenei anti-folk, centrată în East Village, New York.

Spektor s-a nascut în URSS, Moscova, într-o familie de evrei. Tatăl ei, Ilya Spektor este un fotograf și un violonist amator. Mama sa, Bella Spektor, a fost o profesoară de muzică într-un colegiu rus de muzică, iar in prezent predă într-o școală primară publică în Mount Vernon, New York.

Spektor a invățat să cânte la pian exersând la un Petrof vertical, care a fost dat mamei ei de către bunicul acesteia. A fost introdusă muzicii rock and roll prin formații cum ar fi The Beatles, Queen și The Moody Blues, de către tatal ei, care a obtinut astfel de înregistrari din Europa de Est și facea schimb de casete cu prieteni în Uniunea Sovietica. Familia a părăsit Uniunea Sovietică în anul 1989, când Regina avea nouă ani, în timpul perioadei Perestroika, când cetățenilor sovietici le era permis să emigreze. Regina a trebut să își lase pianul în urmă.

Călătorind inițial în Australia, apoi în Italia, familia s-a așezat în Bronx, New York, unde Spektor a absolvit la Academia SAR, o școală gimnazială în secțiunea Riverdale a Bronxului. A urmat apoi liceul, timp de doi ani, la Școala Frisch, o yeshiva în Paramus, New Jersey, după care s-a transferat la o școală publică, Fair Lawn High School, în Fair Lawn, New Jersey, unde a terminat ultimii doi ani ai educației sale liceale.

Spektor a studiat pianul clasic în New York cu Sonia Vargas, un profesor la Manhattan School of Music, până când a împlinit 17 ani; tatăl lui Spektor a întâlnit-o pe Vargas prin intermediul soțului acesteia, violonistul Samuel Marder. Deși familiei nu i-a fost în putință să aducă pianul lor din Rusia, Spektor a gasit un pian la care să cânte în subsolul sinagogii ei.

Spektor a fost inițial interesată numai în muzica clasică, dar mai târziu și de hip hop, rock și punk. Deși a compus la început cântece în jurul casei, Spektor a devenit interesată pentru prima oară de compuneri mai formale în timpul unei vizite în Israel cu Institutul Nesiya în anii săi de adolescență când a atras atenția celorlalți copii din excucrsie cu cântecele pe care le-a compus în timpul drumețiilor și a realizat că avea o aptitudine pentru compus cântece.

În urma acestei excursii, a fost expusă muzicii lui Joni Mitchell, Ani DiFranco și alți compozitori/cântăreți, care au încurajat-o spre a-și compune propriile cântece. A scris primele cântece acapella în jurul vârstei de șaisprezece ani, iar primele cântece pentru voce și pian când avea aproape optsprezece ani.

Spektor a terminat programul de patru ani de compunere studio la Conservatorul de Muzică de la Purchase College, în trei ani, absolvind cu onoruri in 2001. În acest timp, a lucrat pentru o scurtă perioadă la o fermă de fluturi în Luck, Wisconsin și a studiat in Tottenham, Anglia timp de un semestru.

A căpătat faimă prin spectacole pe scena anti-folk în New York City, în special la Sidewalk Cafe din East Village, dar și la Living Room, Tonic, Fez, Knitting Factory și CBGB. În această perioadă, a vândut CD-uri produse de ea la spectacolele sale: 11:11 (2001) și Songs (2002).

Spektor a afirmat că a creat un număr mare de cântece, dar de rare ori le scrie. De asemenea, a afirmat că nu a aspirat niciodată să scrie cântece, ci acestea vin de la sine. Cântecele lui Spektor nu sunt, de obicei, autobiografice, ci sunt bazate pe scenarii și personaje din imaginația sa. Cântecele sale sunt influențate de muzica folk, punk, rock, evreiască, rusă, hip hop, jazz și clasică. Stilul muzical al lui Spektor a fost comparat cu cel al lui Tori Amos și al Fionei Apple și cu stilul vocal al lui Bjork. Spektor a afirmat că lucrează din greu pentru a se asigura că fiecare cântec al ei are propriul stil muzical, în loc de a adopta unul distinctiv.

Spektor posedă o largă gamă vocală și o exploatează cu succes. De asemenea, explorează o serie de tehnici vocale variate și deosebite, neobișnuite, cum ar fi versuri ce constituie numai din sunete de trompetă, făcute cu buzele sau porțiuni în stil beatboxing, în mijlocul baladelor. Se folosește și de unele tehnici muzicale neobișnuite cum ar fi utilizarea unei baghete pe suprafața pianului sau a scaunului pentru a crea ritmul. O parte a stilului ei rezultă dintr-o exagerare a unelor aspecte ale vocalizării, cum ar fi ocluziunea glotală, care apare de multe ori în single-ul "Fidelity". În pronunțarea anumitor cuvinte, folosește un puternic accent New York-ez, care provine din iubirea ei față de New York și cultura acelui loc.

Reușește să combine versurile, astfel încât deseori iau forma narațiunilor abstracte sau a studiilor de personaje la persoana întâi, asemănător poveștilor scurte adaptate muzical. Spektor, de obicei, cântă în engleză, deși câteodată include versuri în latină, rusă, franceză și alte limbi. Unele versuri reprezintă aluzii literare, cum ar fi F. Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway în "Poor little rich boy", "Micul prinț" în "Baobabs", Virginia Woolf și Margaret Atwood în "Paris", Ezra Pound și William Shakespeare în "Pound of Flesh", "Hamlet" în "The Virgin Queen", Boris Pasternak în "Apres Moi", Samson și Deliah în "Samson" și "Regele Oedipus" în "Oedipus", Billie Holiday în "Lady" și "Ethan Frome" în "2.99 cent blues". A facut aluzii și la The Beatles și Paul McCartney în cântecul "Edit". A folosit și o replică din "California" în cântecul ei "The Devil Came to Bethlehem". Temele și motivele din versurile lui Spektor cuprind dragostea, moartea, religia, viața citadină și unele fraze cum ar fi "săpători de morminte", copacul cunoașterii binelui și răului și numele "Mary Ann". Satira lui Spektor este evidentă în cântecul "Wasteside", care se referă la romanul satiric al scriitorilor sovetici Ilif și Petrov, intitulat "Cele doisprezece scaune", ce descrie orașul în care oamenii se nasc, li se taie părul și sunt trimiși la cimitir.

În primele albume ale lui Spektor, multe din piese aveau o producție vocală "săracă". În albumele recente, în special "Begin to Hope", a atribuit mai multă importanță producției pieselor și s-a bazat mai mult pe instrumente rock și pop. Spektor spune că albumele care au cel mai mare impact asupra ei sunt cele în care "muzica este foarte implicată", mai ales The Beatles, Bob Dylan, Billie Holiday, Radiohead, Tom Waits și Frederic Chopin, ca influențe principale.

* 1982: Marcel Bîrsan (n. 18 februarie 1982, București, România) este un arbitru român de fotbal. A debutat în Divizia A la data de 20 august 2012, când a condus un meci dintre FC Viitorul Constanța și CS Gaz Metan Mediaș. Este de profesie jurist.
* 1983: Vika Jigulina (n. 18 februarie 1983) este o producătoare muzicală, cântăreață și DJ originară din Republica Moldova.^[1] Din anul 2000 trăiește și activează în România.

Vika Jigulina pe numele său adevărat Victoria Corneva, s-a născut pe 18 februarie 1986 în orașul Cahul din Republica Moldova și a absolvit Liceul de Muzică din orașul Cahul care poartă numele sopranei Maria Cebotari. În anul 2000, s-a mutat în Timișoara, România, unde și-a continuat studiile muzicale. A lucrat în mai multe cluburi din Timișoara și a ajuns să lucreze, în cele din urmă, și în București, unde locuiește în prezent. A obținut postul de moderator al unei emisiuni săptămânale, la Radio Deeași, mai târziu, la postul de radio VIBE FM, care i-au adus notorietate națională.

Vika Jigulina a mixat alături de Steve Murrano, ATB, Tomcraft, DJ DOX, Steve Angello, Sebastian Ingrosso, dar și de mulți artiști români. Ea este co-producătoarea și vocea în hit-urile internaționale precum „Stereo Love” This is My Life și Desert Rain al muzicianului și producătorului român Edward Maya.

* 1983: Roberta Vinci (n. 18 februarie 1983,^[1] Taranto, Italia^[1]) este o jucătoare profesionistă de tenis din Italia.

* 1984: Lucian Burdujan (n. 18 februarie 1984) este un jucător român de fotbal.

În martie 2006 a primit Medalia „Meritul Sportiv” - clasa a II-a cu o baretă, din partea președintelui României de atunci, Traian Băsescu, deoarece a făcut parte din echipa Rapidului care a obținut calificarea în sferturile Cupei UEFA 2005-2006

* 1984: Vasile Marius Curileac (n. 18 februarie 1984, Satu Mare) este un fotbalist român, care evoluează pe postul de portarla clubul din Liga I, ACS Poli Timișoara.
* 1984: Idriss Carlos Kameni (n. 18 februarie 1984, Douala) este un fotbalist camerunez care evoluează ca portar la Fenerbahçe SK.
* 1985: Drissa Diakité (n. 18 februarie 1985, Bamako, Mali) este un fotbalist aflat sub contract cu OGC Nice.
* 1985: Anton Julian Ferdinand (n. 18 februarie 1985, Peckham, Londra) este un fotbalist englez, în prezent legitimat la Reading. Joacă pe postul de fundaș central.
* 1986: Horațiu Eugen Pungea (n. 18 februarie 1986, Luduș, România) este un jucător de rugby în XV profesionist român. Evoluează ca pilier drept la clubul francez de Top 14 Oyonnax Rugby.
* 1987: Skin Diamond (născută Raylin Christensen pe 18 februarie 1987 în Los Angeles, California) este o actriță porno americană.
* 1990: Irina Glibko (n. 18 februarie 1990, la Odesa)^[1] este o handbalistăucraineană care joacă pentru clubul românesc SCM Râmnicu Vâlcea^[2] și pentru echipa națională de handbal a Ucrainei pe postul de coordonator de joc

VA URMA

MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU ASTĂZI

luni, 17 februarie 2020

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Raportați un abuz