MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
JOI 19 MARTIE 2020
PARTEA A TREIA - ARTE; GÂNDURI PESTE TIMP; SFATURI UTILE

Bună dimineața!

ARTE 19 Martie

INVITAŢIE LA OPERĂ 19 Martie

Faust de Charles Gounod

Boris Godunov de Musorski

Modest Mussorgsky - Boris Godunov:

Eugenia Moldoveanu

DON GIOVANNI Mozart – Finnish National Opera and Ballet

MUZICĂ 19 Martie

Max Reger

Dinu Lipatti

Dinu (Constantin) Lipatti (n. 19 martie 1917, București; d. 2 decembrie 1950, Geneva), a fost un pianist, compozitor și pedagog român. A fost ales postum membru al Academiei Române.

Crescut într-o familie cu tradiție muzicală - tatăl său era un talentat violonist amator care studiase cu Pablo de Sarasate, mama, Anna Lipatti, o excelentă pianistă, iar naș la botez i-a fost George Enescu- i s-au recunoscut și cultivat din fragedă copilărie înclinațiile muzicale. A fost acceptat ca elev de exigenta profesoară de pian Florica Musicescu, care l-a ferit de mentalitatea unui "copil minune", dându-i în schimb o educație artistică serioasă, care să-i permită dezvoltarea talentului său nativ.

Între timp este admis la Conservatorul din București, pentru ca în 1934 să participe la concursul internațional de pian din Viena. Faptul că i s-a decernat doar al doilea premiu l-a determinat pe faimosul pianist francez Alfred Cortotsă părăsească juriul în semn de protest. Cortot l-a invitat la Paris să-și continuie sub conducerea sa studiile de pian laEcole Nationale de Musique. Aici ia și lecții de compoziție cu Paul Dukas și Nadia Boulanger și de artă dirijorală cu Charles Munch.

În 1936 își începe cariera de pianist concertist cu o serie de concerte înGermania și Italia, reputația sa continuând să crească cu fiecare apariție în public. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial revine la București unde dă recitaluri de pian ca solist sau acompaniându-l pe George Enescu.

În 1943 pleacă în Scandinavia împreună cu viitoarea sa soție, Madeleine Cantacuzino, de asemenea o fostă elevă a Floricăi Musicescu și decide să se stabilească cu Madeleine în Elveția, unde devine profesor de pian la Conservatorul din Geneva. Își continuă cariera concertistică cu recitaluri de pian sau ca solist împreună cu orchestre dirijate de Herbert von Karajan sauAlceo Galliera, realizează în studio imprimări pe discuri.

În timp ce se pregătea pentru un turneu de concerte în America se descoperă că suferă de leucemie. Se puneau mari speranțe în efectele curative ale Cortizonului, de curând descoperit, și cum preparatul era foarte scump, muzicieni ca Yehudi Menuhin, Igor Strawinski, Charles Munch au contribuit cu mari sume de bani pentru procurarea medicamentului. După o ameliorare aparentă, starea de sănătate a lui Dinu Lipatti continuă să se înrăutățească. La 16 septembrie 1950, deși slăbit fizic, are loc ultimul lui concert public laBesançon (Franța). În partea doua a recitalului intenționa să execute cele 14 Valsuri în Do diez minor de Frédéric Chopin. Puterile însă îl părăsesc, după o lungă pauză în care publicul nu s-a clintit din sală, Dinu Lipatti reapare pe scenă, se așază la pian și interpretează motivul "Jesus bleibt meine Freude" din cantata "Herz und Mund und Tat und Leben" de Johann Sebastian Bach. Cu această rugăciune s-a încheiat una din cele mai bogate și scurte cariere cunoscute în arta interpretativă modernă^[1].

Două luni și jumătate mai târziu, la 2 decembrie 1950 Dinu Lipatti se stinge din viață în vârstă de numai 33 de ani, cu partitura Quartetului în Fa minor de Ludwig van Beethoven în mână. Ultimele sale cuvinte au fost: "Nu-i de ajuns să fii mare compozitor ca să scrii muzica asta, trebuie să fi fost ales ca instrument al lui Dumnezeu".^[^{necesită citare}^] La vestea morții sale, marele pianist germanWilhelm Backhaus exclamă: "Nouă ne rămâne amintirea frumuseților pe care ni le-a dăruit și o profundă întristare".^[^{necesită citare}^]

Înregistrările pe discuri, cu toate imperfecțiunile tehnice de atunci, au rămas documente vii asupra artei pianistice a lui Dinu Lipatti, interpretări pline de căldură umană și înaltă desăvârșire stilistică, de finețe și noblețe spirituală, de poezie și grație. Multe din aceste imprimări au fost incluse de casa de discuri EMI în colecția "Unvergänglich - Unvergessen" (Nepieritoare - De neuitat). "Un artist de o spiritualitate divină",^[^{necesită citare}^] cum l-a numit Francis Poulenc, Dinu Lipatti prefera pentru înregistrări- înaintea lui Glenn Gould - singurătatea studioului în care se putea concentra pentru a duce arta sa la perfecțiune. În repertoriul său prevalau operele unor compozitori ca Johann Sebastian Bach, Wolfgang Amadeus Mozart, Frédéric Chopin, Béla Bartók, dar și Robert Schumann, Edvard Grieg, Maurice Ravel, Domenico Scarlatti. Era modest și exigent cu sine însuși - „Dinu Lipatti dă impresia că se jenează cu propriul său geniu" (pianista Clara Haskil).^[

Compozițiile sale, printre care Fantezie pentru pian, vioară și violoncel Op. 1 (1933), Șătrarii, suită pentru orchestră Op. 2 (1934),Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră Op. 3 (1936), Simfonie concertantă pentru două piane și orchestră de coarde Op. 5 (1938), Sonatină pentru mâna stângă (1941) au rămas în cea mai mare parte inedite.

Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu.

· Ultimul recital, l-a dat la Festivalul de muzică de la Besançon la 16 septembrie 1950 şi îl prezentăm integral.

Scarlatti: 42 Sonatas

Paul Mauriat - Volume N°1

Paul Mauriat - Volume N°2

50 Most Famous Classical Piano Pieces ♪ The Best Relaxing Classical Music Ever

LOS MEJORES ÉXITOS DE JUAN LUIS GUERRA - GRANDES ÉXITOS DE JUAN LUIS GUERRA 2020

The Best Of André Rieu (HD)

POEZIE 19 Martie

Șerban Bascovici

Biografie

Nastere: 1 ianuarie 1891, Bucuresti
Deces: 1968

Nascut in Bucuresti la 1 ianuarie 1891. Sef de serviciu in Ministerul Muncii. A colaborat mai cu seama la Vieala nona si Literatorul, unde a scris si cronici dramatice.

Opere: Destainuiri, poeme (ms.).

Colaborare la reviste:

Convorbiri, Convorbiri critice, Vieata noua, Literatorul, Flacara, Sburatorul, Cugetul romanesc.

Izvoare:

Surasul, «Flacara», VII, 43, 1922. - Trecator si trecatoare, «Flacara», VII, 13, 1922. -Nepatrunsul, «Flacara», VIII, 9, 1923. -Imn muzicei «Flacara», VII, 37, 1922.

Nepătrunsul

Pustiul meu si-al lumii s-a sters in urma mea..
Batut-am cai si piscuri prin praf si prin furtuna,
Nu m-a-ngrozit nici ploaia, nici noaptea fara luna,
Si-am cautat zadarnic ce nimeni n-a gasit.
Caci am trecut desertul si inca n-am sosit
In fata fericirii ce fuge ca o duna
Dar iata marea, marea cu tarmuri de granit,
Cu miliarde buze soptind, spre infinit
Pustiul meu si-al lumii s-a sters in urma mea,
Si sufletu-mi palpita pe tarmuri ca o stea
Talazurile-n zare mi-au risipit hotarul,
Si de pe brate-n valuri catusele-mi cazura

Topindu-se-ntr-un clocot adanc de-azur si zgura
Sunt liber si-n infernul de ape reci ascuns
Un rai sclipind de stele cu cerul a patruns,
Dar ingerii-n cadere prin valuri se pierdura
Si totusi, vreau sa-i caut sub luciul nepatruns,
Caci valurile-n zare mi-au risipit hotarul,
Si-n largul marii parca mi s-a surpat calvarul
Si sufletu-mi te roaga, o bunule ocean
Acum cand sunt departe de crangurile pline
De picurari de greieri si-aroma de sulfine,
Cand vreau o casa noua si-un vis fara hotar,
Cand sorb fara de satiu parfumul tau amar,
Oh, sufletu-mi te roaga sa se cufunde in tine,
Sa-si racoreasca ochii, sa-si stinga-al setei jar,
Sa cada frant in tine ca raza unui far
Te roaga, doar o clipa, o, bunule ocean,
Trudit sa stea din zboru-i pe-o creanga de margean

Surâsul

Ca orisicare am tipat venind pe lume
De groaza vuietului si-a luminii.

De-ncununarea ce-mi facura spinii,
Si de amarul clocotitei spume
A valului ce m-a rapit..
Din noaptea vesnica m-am rupt in zorii mei
Ce-n ochii-mi de copil au rasarit;
O, roua diminetii de atunci
Si azi luceste-n ei;
Dar tipatul salbaticilor prunci
Mi-a amutit curand in fata feeriei
Si-n coltul gurii mi-a-nflorit surasul
Ce mi-l sadise-n suflet mana vesniciei.
O, drag suras, nepriceput si fin suras
Cu tine ma inalt adesea printre lacrimi
Cum se inalta dupa ploaie stanca-n soare;
Cu tine fac sa taca-n preajma hohotul de ras
Cum tac sacalii-n fata caravanii,
Caci prin viata tu m-ai dus ca-ntr-un desert
In care-albastre oaze-mi fura anii;
Si doar cu tine-abia mai pot pe prosti sa-i iert,
Cand iti feresc de zgura lor nemarginita
Taisu-ti mic de diamant;
O, scump suras, alinator potir vibrant,
Doar tu imi vindeci rana intredeschisa de suspine
A gurii mele omenesti
Cand clipa unei fericiri o sorb din tine,
Si ca o flacara pe buza-mi izbucnesti
Cand simt ca dorm comori ascunse-n mine
Si-atunci cand vantul rau imi spulbera cununa
De visuri, tu esti floarea ce-mi ramane totdeauna,
Caci daca n-ai fi tu in coltul gurii sa te strang
Ar trebui sa rad intruna
Sau sa plang
Dar ca oricare voi tipa plecand din lume.
Si te voi pierde pentru-o clipa cald suras,
Mi te va smulge mana mortii de pe buza
C-un hohot lung de ras;

Dar tu pe chipu-mi rece ca o spuza
Vei inflori din nou incremenit.
Si vei ramane-n coltul gurii mele
Ca-ntr-o fantana parasita-un cer cu stele;
Din vesnicie doar cu tine am venit
Si doar cu tine voi pleca in vesnicie
Ca sfinxul din pustie
O, drag suras, nepriceput si fin suras
Tu mi-ai stins tipatul in pragul feeriei,
Tu mi-l vei stinge dincolo de-apus;
Dar ca sa nu te pierd in noaptea gliei
Am sa te-nalt ca pe un crin din praful meu,
Caci fara straja ta in somnul vesniciei
N-as mai putea zambi lui
Dumnezeu

Trecător și trecătoare

Eu trecator eram, tu trecatoare
Si prin noi trecu
Iubirea
Cu ochii de cicoare.
Ea ne-a suras cand mana i-am intins,
Dar vrand sa-i prindem mana-n veci ispititoare
O, biete maini, doar ale noastre s-au cuprins;
Ea ne-a-ndrumat spre culmi fara popas,
Si-i sarutaram pasii pas cu pas;
Ea ne-a mustrat cand ne-am oprit la o rascruce,
Si ochii nostri s-au inchis sub ochii ei,
Lasand-o sa ne duca cum ne-o duce;
Ca
Veronica unor
Christi sovaitori,
Ea ne-a sters fruntea cand purtam aceeasi cruce.
Ea ne-a cantat in suflete din harpa
Ca
Sapho, si cand strunele-au plesnit,
in mare de pe tarmul nostru, s-a zvarlit
De-atunci, ca doi pagani goniti din temple,
Simtim cum ea se-ascunde numai prin icoane,
Si-n lume o intalnim doar prin romane.

O, ea era iubirea
Doamnei cu camelii
Sau castitatea palidei
Ofelii
Si totusi pentru tine o chemasem
Iubirea ce-a trecut pe langa noi.
Din cerul visurilor mele o-ntrupasem,
S-o adoram deopotriva amandoi;
Dar mana ei crispata-n sufletele noastre.
Pe coardele ce nu vibrau la fel,
Ne-a rupt in graba struna dupa struna,
Si sufletele ne-au tacut astfel
Sub ochii-i reci, ca un pustiu sub luna.
Si-atunci, razbunatori ne-am recules,
Cu-acelasi gand iubirii i-am intins
Potirul nuntii noastre neatins.
Si cu otrava marelui
Neinteles
Din sufletele noastre,
Ne-am amortit
Iubirea ce nu moare.
O, eu am fost un trecator, tu trecatoare

Carolina Ilica (n. 19 martie 1951, satul Vidra, comuna Vârfurile, județul Arad) este o poetă, traducătoare și eseistă română.

Carolina Ilica este o poetă, eseistă și traducătoare româncă, născută la 19 martie 1951 în satul Vidra, comuna Vîrfurile, județul Arad. A absolvit Liceul Pedagogic din Arad și Facultatea de Filozofie a Universității din București; este membră a Uniunii Scriitorilor din România (1975).

A fost profesor la Liceul Pedagogic din Arad (3 ani), iar apoi ziarist la „Scânteia Tineretului”. Dupa 1989 a fost publicist-comentator la „Tineretul Liber„ și „Vocea României”. Din 1994 a fost diplomat la Ambasada României din Republica Macedonia, iar din 1997 co-fondator (împreuna cu Dumitru M. Ion) și vicepreședinte al Fundației Academia Internaționalǎ Orient-Occident. Este director artistic și președinte al juriului Festivalului Internațional "Nopțile de poezie de la Curtea de Argeș", manifestare cu frecvență anuală.

Crolinei Ilica i-a fost acordat premiul “Opera Omnia” la Festvalul Internațional de Poezie organizat de revista “Antares”, Galați, ediția a XIV-a, 2012.

Este vicepreședintele Fundației academice Occident-Orient și directoarea artistică a festivalului internațional de poezie Nopțile poeziei de la Curtea de Argeș. A publicat numeroase volume de poezii personale și de traduceri. Este una dintre traducătorii prolifici de literatură și poezie din România. A primit premii naționale și internaționale atât pentru poeziile cât și pentru traducerile sale, inclusiv premiul pentru poezie al editurii Eminescu. Opera sa poetică a fost tradusă în albaneză, engleză, franceză, italiană, macedoneană, spaniolă și turcă. Coautoare și colaboratoare apropiată a scriitorului și traducătorului Dumitru M. Ion.

Volume de poezie (în limba română)

1. Neîmblânzită ca o stea lactee, Premiul de debut al Editurii Eminescu, 1973, Premiul I Poezie, (pe coperta a IV-a semnează scurte comentarii critice: Ștefan Aug. Doinaș, Nicolae Manolescu, Al. Piru); Editura Eminescu, București, 1974;

2. Cu împrumut, mireasma tinereții (cu litografii de Marcel Chirnoagă), Combinatul Fondului Plastic, București, 1975;

3. Dogoarea și flacăra, Editura Eminescu, București, 1977;

4. Tirania Visului, vol. I (cu ilustrații de Traian Filip), Editura Cartea Românească, București, 1982;

5. Tirania Visului, vol. II, (coperta I, cu un desen de Gheorghe Iliescu-Călinești; coperta a IV-a, cu un text de Alex. Ștefănescu), Editura Eminescu, București, 1985;

6. Ephemeris, (coperta de Mircia Dumitrescu); Editura Cartea Românească, București, 1987;

7. Poeme reci - Tirania Visului, vol. III, prefață de Al. Piru; Editura Orient-Occident, București, 1993;

8. Makedonski molitvi - Rozariu Macedonean (ediția a II-a, bilingvă, română-macedoneană), cuvânt înainte de Domnul Domn Mihail, arhiepiscop de Ohrida și Macedonia; traducere de Mihail Rengiov; Editura Kultura, Skopje, 1996;

9. Scara la cer, vol. I, (cu ilustrații după miniaturile lui Picu Pătruț și coperta de Marcel Chirnoagă); cuvânt înainte de Preafericitul Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române; postfață de Eugen Simion, președintele Academiei Române; Editura Orient-Occident, București, 1997;

10. Tirania Visului - The Tyranny of Dream (ediție bilingvă, română-engleză), coperta de Marcel Chirnoagă; traducere de Lidia Vianu; Editura Orient-Occident, București, 1999;

11. Sonete imperfecte, (cu fotografii de figurine feminine din albumul „Preistoria Daciei“, de Ion Miclea și Radu Florescu); prefață de Dumitru Micu; Editura Orient-Occident, București, 2000;

12. Iubind în taină, I, Violet, (în interior, fiecare pagină, imprimată în violet cu imaginea lacului lui Eminescu); prefață de Octavian Soviany; Editura Axa, Botoșani, 2001;

13. Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste, vol. I, plurilingv (în română + 9 limbi); cu vignete de Traian T. Filip; prefață de Constantin Ciopraga; Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2001;

14. Numărătoare inversă, Biblioteca revistei „Convorbiri literare”, aprilie, 2002;

15. Din foc și din gheață (volum selectiv, noua colecție Hyperion), coperta I: Tudor Jebeleanu; foto: Ion Cucu; selecție și postfață de Ovidiu Ghidirmic; Editura Cartea Românească, București, 2003;

16. Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste, vol. II, plurilingv (în română + alte 10 limbi), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2004;

17. 13 Poeme (Duble) de Dragoste, ediție bilingvă (română-ucraineană), cu ilustrații după sculpturile lui Brâncuși; prefață și traduceri de Vitali Kolodii; Editura Buk-Rek, colecția „Poezia Europei“, vol. II, Cernăuți, 2005;

18. Puțin mai mult (55 de poeme), ediția I, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu); Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2005;

19. Cărțile de la Vidra I • Cartea de Lut, poezii de Carolina Ilica, incizate pe tăblițe de lut (amintind de tăblițele de lut de la Tărtăria) realizată de artistul plastic Nicolae Moldovan, 2006;

20. Din foc și din gheață/ De feu et de glace, Ars Multimedia, Metz, Franța și Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2006;

21. Puțin mai mult (55 de poeme + 1), ediția a II-a, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2007;

22.Cărțile de la Vidra II • Cartea de Lână, poeme brodate și pictate de autoare pe pânză și „decorate“ cu șorțuri vechi femeiești din tezaurul costumului popular românesc din Banat, 2007;

23. Cărțile de la Vidra III • Cartea de Lemn, poeme pictate de autoare pe vechi obiecte din lemn, 2008;

24. Discurs despre Prlicev, eseu + poezii, ediție română-macedoneană, Ohrid, R. Macedonia, 2008;

25. Puțin mai mult (55 de poeme + 2), ediția a III-a, (ilustrații de Mircia Dumitrescu; prefață de Theodor Codreanu), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2008;

26. Cărțile de la Vidra IV • Cartea Violetă, 2010;

27. Cărțile de la Vidra V • Cartea de Borangic, poeme pictate de autoare pe vechi țesături din borangic, 2010;

28. Cărțile de la Vidra • VI. Cartea de Lacrimi, poeme brodate pe vechi ștergare din Munții Apuseni, 2011;

29. Puțin mai mult, ediția a IV-a, adăugită, (ilustrații de Mircia Dumitrescu), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2011;

30. Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste, Plurilingv II, adăugit (în română + alte 10 limbi), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2011.

TEATRU/FILM 19 Martie

Cu Irina Petrescu

Biografie

S-a născut pe 19 iunie 1941 în București și a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografiă, promoția 1963, la clasa profesorilor Ion Șahghian și David Esrig. A fost remarcată într-o zi de regizorul Savel Stiopul care a venit la masa ei în restaurantul Continental si i-a cerut sa dea o probă pentru un film al său. Filmul nu s-a mai făcut, dar proba i-a fost arătată lui Liviu Ciulei, care căuta - și a găsit - o interpretă pentru rolul Ana, din "Valurile Dunării'. Pe atunci avea doar 17 ani! Pentru Institut s-a pregătit tot cu Savel Stiopul, care a insistat să dea examen, și a intrat cu recitând versuri din Eminescu si o fabulă de Marcel Breslasu. Rolul din " Rautaciosul adolescent", al lui Gheorghe Vitanidis, i-a adus în 1968 premiul pentru Cea mai bună interpretare feminină la Festivalul de la Moscova, dar cel mai reușit film în care a jucat rămâne „Duminica la ora 6”, al lui Pintilie, un film memorabil și pentru jocul pe care-l face alături de acel James Dean autohton, cum a fost numit adesea Dan Nutu, stabilit de mulți ani în SUA. Deși a interpretat roluri memorabile în cinematografie ("Dincolo de pod" al lui Mircea Veroiu, "O lumină la etajul X", în regia Malvinei Urşianu, "Hotel de lux" (1992) al lui Dan Piţa și mai recent coproducția Israel-Germania-Franța "Misiunea directorului de resurse umane" (2010), a ales teatrul și era o fidelă actriță a Teatrului Bulandra din București. " Eu m-am oprit definitiv la teatru și nu as schimba acest lucru, sigur și pentru că acum nu mai pot juca decât bunici, mătuși, pentru care nu există partituri în film. E foarte greu de acceptat compoziția după ce ai jucat ani și ani de zile ingenua, mai mult sau mai puțin frumoasă. Eu fac compoziție în teatru de mulți ani și mă bucur teribil, nu doresc să fiu o frumușica, o iubită, o logodnică, o suferindă din amor în teatru. În această meserie cred în buna-credință a actorului, în cinste, în neminciună. Îmi pare paradoxal. Meseria noastră este a făcăturii, a minciunii, dar trebuie sa existe un adevăr, o credință, o sinceritate pe care publicul o caută și o cercetează fără greș. Tot ce este impostura ușoară sau violentă, publicul o resimte oricât de senzațional ar fi efectul măiestriei actoricești. Refuz impostura și o simt ca spectator, pentru ca sunt și un foarte bun spectator de teatru.Mi-e groaza de ce viată grea îi așteaptă acum pe actorii tineri. Scena este teribil de crudă și de nemiloasă și arată toate defectele de caracter ale actorului. Trebuie să ai grijă să fii cât mai curat, cât mai sincer, cât mai adevărat, pentru că scena e crudă și te trădeaza.", declara într-un interviu regretata actriță. În 2007, la cea de-a șasea edișie a Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF) a primit Premiul de Excelență. De asemenea, în anul 2003, Irina Petrescu a primit premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru întreaga activitate (2002). În anul 2000 a fost decorată cu Ordinul Naţional "Steaua României" în grad de Ofiţer, de către Preşedinţia României. A fost o femeie frumoasă, iubită de mulți actori, parteneri de scenă (Adrian Pintea) dar, în plan personal, după o căsnicie eșuată din tinerețe nu s-a mai căsătorit.