MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
LUNI 16 MARTIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE; PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A. Evenimente, Nașteri)
LUNI 16 MARTIE 2020
PARTEA ÎNTÂI - ISTORIE PE ZILE; PERSONALITĂȚI ROMÂNEȘTI (A. Evenimente, Nașteri)
Bună dimineața!
ISTORIE PE ZILE 16 Martie
Evenimente
· 597 i.I.Hr.: Babilonienii cuceresc Ierusalimul.
· 37: Caligula devine împărat roman după moartea unchiului său,Tiberius.
* 455: Împăratul roman Valentinian al III-lea a fost asasinat.
* 455: Împăratul roman Valentinian al III-lea a fost asasinat.
· 1521: Navigatorul portughez Fernando Magellan, aflat in serviciul Spaniei, a ajuns pentru prima dată în Insulele Filipine. Fernando Magellan (n. primăvara lui 1480, d. 27 aprilie 1521, Mactan, Filipine), explorator portughez care a navigat în serviciul regelui Spaniei. A fost primul european care a navigat în Oceanul Pacific și primul care a condus o expediție în jurul lumii.
· 1611: principele Transilvaniei Gabriel Bathory, care pe 26 ianuarie 1611 ocupaseră Tîrgovişte şi se intitulase principe al Transilvaniei şi al Valahiei Transalpine, se retrage din Valahia. Retragerea silită a lui Gabriel Bathory din Valahia se datorează susţinerii otomane în favoarea lui Radu Mihnea. Gabriel Báthory (în maghiară Gábor Báthory) (n. 15 august 1589, Oradea – d. 27 octombrie 1613, Oradea) a fost principe de origine maghiară al Transilvaniei între 1608-1613, ultimul principe din familia Báthory. G.Báthory a fost nepotul fostului rege al Poloniei, Ştefan Báthory. G.Báthory a fost proclamat principe la vîrsta de 19 ani, în urma demisiei din funcţie a lui Sigismund Rákoczy la 5 martie 1608. Gabriel Báthory era bine văzut de oamenii timpului său datorită înfăţişării fizice agreabile şi datorită firii sale foarte darnice, dar în acelaşi timp era afemeiat şi peste măsură de ambiţios. Îşi propusese să aducă sub stăpînirea sa Moldova şi Valahia. Pentru a-şi realiza ambiţiile, el îl atacă pe domnul Moldovei, Radu Şerban, aruncîndu-l peste Milcov. Acesta revine însă şi îl înfrînge pe G. Báthory lîngă Braşov la data de 7 iulie 1611. G. Báthory scapă numai datorită unei greşeli a domnului Moldovei, care s-a oprit pentru a aştepta ajutoarele austriece, dînd astfel timp principelui Ardealului să se retragă după înfrîngerea de la Braşov. În acest fel, Gabriel Báthory a putut să se menţină în fruntea Principatului Transilvaniei încă doi ani, pînă în anul 1613. În anul 1613 domnii din ţările româneşti vecine tînărului G. Báthory s-au coalizat pentru a-l înlătura de la conducerea Ardealului. Turcii pregătiseră deja un înlocuitor al lui, în persoana lui Gabriel Bethlen (în limba maghiară Bethlen Gábor) zis "Ţiganul" datorită tenului său oacheş, nobil maghiar originar din localitatea Ilia din actualul judeţ Hunedoara. În acel an în Ardeal intră o armată turcească, alături de armata moldoveană şi munteană, asigurînd astfel alegerea lui Gabriel Bethlen ca principe (la data de 23 octombrie). Gabriel Báthory s-a retras în cursul acestor evenimente pînă la Oradea, unde este ucis de proprii săi soldaţi la data de 27 octombrie 1613.
· 1635: se încheie Tratatul de alianţă între Matei Basarab şi Gheorghe Rakoczi. Tratatul a fost reînnoit în 1636 şi în 1640.
· 1635: domnul Munteniei Matei Basarab construieşte mănăstirea Arnota (azi judeţul Vâlcea, România), unde ulterior va fi înmormîntat. Sunt realizate valoroase picturi murale şi icoane realizate de Stroe din Tîrgovişte. Matei Basarab (uneori și Matei Brâncoveanu, n. 1580, Brâncoveni – d. 9 aprilie 1654), domnul Țării Românești între 1632 și 1654. Domnia i-a fost marcată de confruntări cu Vasile Lupu, domnul Moldovei. Pe plan cultural, Matei Basarab a ctitorit și a refăcut o seamă de lăcașuri de cult. Sfârșitul domniei a fost caracterizat de o slăbire a autorității domnești în raport cu mercenarii seimeni, care avea să ducă la Răscoala seimenilor din timpul lui Constantin Șerban.
· 1705: Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic. Antim Ivireanul (n. circa 1650, Iviria — d. 1716, asasinat în Rumelia), autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană. Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.
· 1792: Regele Gustav al III-lea al Suediei este împușcat; va muri la 29 martie. Gustav al III-lea (n. 24 ianuarie 1746 – d. 29 martie 1792) a fost rege al Suediei din 1771 până la moartea sa în anul 1792. A fost fiul cel mare al regelui Adolf Frederick al Suediei și al reginei Louisa Ulrika a Prusiei, sora lui Frederick cel Mare. În 1766 s-a căsătorit cu Sophia Magdalena a Danemarcei, fiica lui Frederic al V-lea al Danemarcei. Gustav al III-lea a avut doi copii: Gustav IV Adolf rege al Suediei și Carl Gustav duce de Småland mort în 1783 la vârsta de un an.
· 1815: Printul Willem se proclamă rege al Regatului Unit al Tarilor de Jos, devenind primul monarh constitutional al acestui regat. Willem Frederik van Oranje- Nassau ( 24 august 1772 – 12 decembrie 1843), a fost print de Orange și Mare Duce de Luxembourg.
· 1821: Tudor Vladimirescu, ajuns la Bolintin, a lansat „Proclamația către bucureșteni", prin care chema pe aceștia la lupta antiotomană. „Cătră tot norodul omenesc din Bucureşti şi din celelalte oraşe şi sate ale Ţării Româneşti, multă sănătate! Fraţilor lăcuitori ai Ţării Româneşti, veri de ce neam veţi fi! Nici o pravilă nu opreşte pe om de a întâmpina răul cu rău! Şarpele, când îţi iasă înainte, dai cu ciomagul de-l loveşti, ca să-ţi aperi viaţa, care mai de multe ori nu să primejduieşte din muşcarea lui! Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre zic, atât cele bisăriceşti, cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi? Daca răul nu este primit lui Dumnezeu, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezeu! Că bun este Dumnezeu şi ca să ne asemănăm lui trebuie să facem bine! Iar acesta nu se face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu se face! Au vrut Dumnezeu să se facă lumină? Aceia s-au făcut, după ce au lipsit întunericul! Vechilul lui Dumnezeu, prea puternicul nostru împărat, voieşte ca noi, ca nişte credincioşi ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre! Veniţi dar, fraţilor, cu toţii, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie nouă bine! Şi să se aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sunt ai noştri şi cu noi dimpreună vor lucra binele, ca să le fie şi lor bine, precum ne sunt făgăduiţi! Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme, iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și lănci; să vă faceți de grabă și să veniți unde veți auzi că se află adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Şi ce vă vor povățui mai marii Adunării aceia să urmați și unde vă vor chema ei acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au uscat. Şi iar să știți că nimenea dintre noi nu este slobod [...], ca să să atingă macar de un graunți, de binele sau de casa vreunui neguțător, oroșan sau țăran sau de al vreunui lăcuitor, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jertfească: însă al cărora nu vor urma nouă – precum sunt făgăduiți – numai al acelora să să ia pentru folosul de obște!”
· 1871: În România, guvernul Lacăr Catargiu dizolvă Parlamentul, dupa ce a fost pus în minoritate în Camera Deputaţilor.
· 1926: Fizicianul american Robert Goddard Hutchings a lansat prima rachetă cu combustibil lichid, in Auburn, Massachusetts; aceasta s-a ridicat la o înălțime de 12 m și a zburat pe o distanță de 56 m.
· 1935: Adolf Hitler a anulat clauzele militare aferente Tratatului de la Versailles din 1919; concomitent a fost publicată Legea reintroducerii servicului militar obligatoriu și prima utilizare a termenului Wehrmacht pentru ansamblul forțelor militare germane. Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria – d. 30 aprilie 1945, Berlin) om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist (NSDAP), cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei.
· 1939: Prințesa Fawzia a Egiptului se căsătorește cu șahul Mohammad Reza Pahlavi al Iranului.
· 1945: Orașul german Würzburg a fost distrus în proporție de 90% de un bombardament britanic, în numai 20 de minute; 5.000 morți.
· 1965: A avut loc premiera filmului Pădurea spînzuraților, în regia lui Liviu Ciulei, film distins cu premiul pentru regie la Festivalul de la Cannes.
· 1966: Astronauții americani Neil Armstrong și David Scott, aflați la bordul navetei Gemini 8, au reușit prima conectare a unei navete spațiale cu echipaj uman cu un alt obiect, o rachetă Agena.
· 1978: Aldo Moro, politician italian, fost prim ministru, a fost răpit de un comando al grupului terorist „Brigăzile roșii"; mai târziu a fost ucis de răpitorii săi. Fostul premier italian Aldo Moro a fost rapit de gruparea terorista Brigazile Rosii in timp ce se indrepta spre lucrarile unei sesiuni speciale a Parlamentului. Presedinte al partidului Crestin Democrat, Aldo Moro a fost ridicat din strada, iar in timpul rapirii, cinci dintre garzile de corp ale politicianului au fost ucise. Teroristii au cerut eliberarea din inchisoare a 13 membri ai Brizagii. Premierul Giulio Andreotti si liderii partidelor la putere au decis sa nu cedeze teroristilor care au anuntat intre timp ca Aldo Mori este prizonier politic si ca nu va fi eliberat, decat in cazul satisfacerii revendicarilor inaintate autoritatilor.
· 1979: Trupele chineze se retrag din Vietnam, luand sfarsit razboiul chino-vietnamez.
· 1984: Seful biroului CIA din Beirut (Libia), William Buckley, a fost rapit de o grupare islamista fundamentalista, murind in perioada captivitatii.
· 1985: Jurnalistul american Terry Anderson a fost răpit de teroriști la Beirut (Liban) și a fost eliberat în 1991, după 2.454 de zile petrecute în captivitate.
· 1990: A fost infiintat Serviciul Roman de Informatii (SRI).
· 1995: Mississippi a ratificat formal Amendamentul al 13-lea, devenind ultimul stat din SUA care a aprobat abolirea sclaviei. Amendamentul al 13-lea a fost ratificat oficial în 1865.
· 1997: Semnarea Acordului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adoptat la Conferința ONU de la Kyoto (Japonia), la 11 decembrie 1997.
· 1999: Comisia Europeană prezidată de Jacques Santer și-a anunțat demisia, fapt fără precedent în istoria instituției europene. Decizia a intervenit ca urmare a unui raport foarte critic, care stabilea marea responsabilitate colectivă a Comisiei în cazurile de fraudă semnalate la sfârșitul anului 1998. În data de 24 martie 1999, fostul premier italian Romano Prodi a fost desemnat pentru succesiunea lui Santer.
· 2011: La cinci zile după cutremurul din Japonia, împăratul Akihito, a avut prima ieșire publică, într-un discurs televizat calificat drept "fără precedent". Suveranul nipon s-a declarat profund îngrijorat în legătură cu criza cu care se confruntă țara sa în urma seismului și a tsunami-ului și a cerut solidaritate. Akihito (n. 23 decembrie 1933) este actualul împărat al Japoniei și, potrivit tradiției, cel de-al 125-lea împărat descendent în linie directă din împăratul Jimmu Tenno. Constituția japoneză din 1947 i-a limitat rolul la cel de „simbol al statului și al unității poporului japonez”. Înainte de accesiunea sa la tronul Crizantemei, a fost prinț moștenitor timp de 46 de ani din 1952 până în 1989.
· 2012: Parlamentul Republicii Moldova alege pe Nicolae Timofti ca șef al statului. Nicolae Timofti (n. 22 decembrie 1948, Ciutulești, Florești, RSS Moldovenească, URSS) este un jurist și politician din Republica Moldova, care este al 4-lea și actualul președinte al Republicii Moldova. A fost ales de Parlament la 16 martie 2012 și a depus jurământul de credință la 23 martie 2012. În momentul alegerii în funcția de președinte al Republicii Moldova, Timofti era Președinte al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM).
· 2014: Are loc in prezenta trupelor ruse un referendum în Crimeea privind alăturarea Crimeii la Federația Rusă. Pe fundalul crizei din Crimeea, membrii Consiliului Suprem al Republicii Autonome au votat pe 6 martie ieșirea în mod oficial din componența Ucrainei și alăturarea la Federația Rusă. Guvernul Ucrainei, tătarii crimeeni și majoritatea statelor lumii au susținut că orice referendum de acest fel este neconstituțional și nelegitim. Crimeea (oficial Republica Autonomă Crimeea, este o republică autonomă a Ucrainei, dar care ca urmare a crizei din 2014 a intrat, în urma unui referendum controversat, în cadrul Rusiei. Crimeea ocupă peninsula omonimă din nordul Mării Negre. Capitala republicii este Simferopol. Se află pe coasta de nord a Mării Negre. Peninsula este localizată la sud de Regiunea Herson, Ucraina și la vest de regiunea Kuban, Rusia. Ea este unită cu regiunea Herson prin Istmul Perekop și separată de Kuban prin Strâmtoarea Kerci. Peninsula este înconjurată de două mări: Marea Neagră (la vest și sud) și Marea Azov (la est)
· 2014: Începe un referendum în Veneția privind independeța Veneției față de Italia. .a fost organizat on line neoficial și fara putere juridică, in randul locuitorilor din provincia Veneto, una dintre cele 20 de regiuni ale Italiei, intre 16-21 martie 2014. Votul, cunoscut de asemenea sub numele de “plebiscit digital” sau “Plebiscito.eu”, a fost promovat de organizația separatistă venețiana condusa de Gianluca Busato. Potrivit organizatorilor 2360000 dintre venețieni (63,2% din totalul alegătorilor eligibili) au participat la acest asa zis referendum on-line și 89,1% dintre aceștia (adică 56,6% din totalul alegătorilor eligibili) au votat da pentru independență. Au fost aleși zece “delegați pentru independență”, candidatul preferat cu 135306 de voturi fiind Busato, urmat de Stefano Vescovi (48320) si Selena Veronese (46947). Votantii au fost rugați să-și exprime opinia cu privire la trei “probleme de politică externă”, în cazul în care Veneto va deveni independent: adoptarea monedei euro (susținută de 51,4% din alegători), aderarea la Uniunea Europeană (susținut de 55,7% din alegători) și aderarea la NATO (susținută de 64,5% din alegători). In cazul acestor trei intrebari, respondentii au fost insă in numar mult mai mic (24,6%, 22,3% și respectiv 19,8%).
· 2015: Pe linia 104 din București RATB introduce în circulație, experimental un autobuz electric. Iată caracteristicile principale ale acestuia: este produs de compania SOR din Cehia; dotat cu un motor asincron racit cu lichid, Skoda Electric, instalatie electrica Cegelec si acumulatori Winston Battery/Lithium – ion, autobuzul SOR EBN 10.5 are o capacitate de 85 de locuri, un timp de incarcare a bateriilor de 7-8 ore si o autonomie maximă de 250 de kilometri.
Nașteri
· 1687: Sofia Dorothea de Hanovra (n. 16 martie 1687 - d. 28 iunie 1757) a fost o membră a familiei regale britanice, singura fiică a regelui George I al Marii Britanii. Ea a fost, între 1713 și 1740, soția regelui Prusiei, Frederic Wilhelm I.
Ducesa Sofia Dorothea de Braunschweig-Lüneburg s-a născut la 16 martie 1687 (stil vechi) în ducatul Braunschweig-Lüneburg. A fost fiica lui Georg Ludwig de Braunschweig-Lüneburg, mai târziu regele George I al Marii Britanii și a soției lui, Sophia Dorothea de Celle. A fost detestată de fratele ei mai mare, regele George al II-lea al Marii Britanii.[3]
La 28 noiembrie 1706 s-a căsătorit cu vărul ei, prințul moștenitor Frederic Wilhelm al Prusiei și a devenit Alteța Sa Regală Prințesa Moștenitoare a Prusiei. S-au întâlnit încă de când erau copii, prin grija bunicii lor, Sofia de Hanovra, și s-au antipatizat reciproc. Sophia Dorothea era diferită de soțul ei în toate aspectele și căsătoria lor a suferit din cauza acestei dizarmonii. Spre deosebire de soțul ei, Sophia Dorothea iubea divertismentul.[4]
În 1713, la ascensiunea pe tron a soțului ei, Sofia Dorothea a devenit regină a Prusiei. Regina și copiii ei au fost terorizați și bătuți de Frederick William, care e posibil să fi suferit de o boală ereditară, porfirie.[3][5][6]Când soțul ei a murit, iar fiul ei, Prințul Frederic, a urcat pe tron ca Frederic al II-lea al Prusiei, Sofia Dorothea a devenit Regina Mamă.
Sophia Dorothea a fost interesată de artă, știință, literatură și modă. A avut o relație bună cu fiul ei, Frederick, cunoscut mai târziu sub numele "Frederick cel Mare"; a petrecut multe zile vorbind cu el în bibliotecă și știa despre planurile lui de a scăpa de sub custodia tatălui. Nu a fost descrisă ca fiind o frumusețe și a fost marcată de variolă; totuși în ciuda a numeroase sarcini a păstrat o figură atractivă. A fost privită ca fiind mândră și ambițioasă însă soțul ei a refuzat să-i permită orice influență; avea congingerea că femeile ar trebui să fie păstrate numai pentru reproducere. Aceasta a fost opinia fiicei ei Wilhelmine că tatăl ei a tratat-o pe mama ei nedrept.
| Sofia Dorothea de Hanovra | |
 Portret de Antoine Pesne, 1726 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 16 martie 1687 Hanovra, Germania |
| Decedată | (70 de ani) Palatul Monbijou, Berlin |
| Înmormântată | Berlin Cathedral[*][1][2]  |
| Părinți | George I al Marii Britanii[1] Sofia Dorothea de Celle |
| Frați și surori | George al II-lea al Marii Britanii Melusina von der Schulenburg, Countess of Walsingham[*] |
| Căsătorită cu | Frederic Wilhelm I al Prusiei |
| Copii | Wilhelmine de Bayreuth Frederic II Prințesa Friederike Luise Prințesa Philippine Charlotte Prințesa Sophia Dorothea Luise Ulrike, regină a Suediei Prințul August Wilhelm Prințesa Anna Amalie Prințul Henric Prințul August Ferdinand |
| Cetățenie |  Germania |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | aristocrat[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Hohenzollern Casa de Hanovra |
| Regină a Prusiei Electresă de Brandenburg | |
| Domnie | 25 februarie 1713 – 31 mai 1740 |
Frederic Wilhelm I al Prusiei și regina Sofia au avut opt copii care au supraviețuit:
· 1750: Caroline Lucretia Herschel (n. 16 martie 1750 la Hanovra - d. 9 ianuarie1848 la Hanovra) a fost o astronomă germană/engleză. La începutul carierei sale științifice l-a ajutat pe fratele ei Wilhelm Herschel cu cercetările și observațiile sale, s-a remarcat însă foarte devreme cu contribuții științifice proprii. Este descoperitoarea mai multor comete, îndeosebi cometa periodică35P/Herschel-Rigollet, care îi poartă numele, iar la data de 7 noiembrie 1795, a redescoperit cometa Encke, la Slough, în Anglia.
· 1789 - S-a născut fizicianul Georg Simon Ohm, cel care a descoperit legea ce-i poartă numele (Legea lui Ohm). În cinstea sa, unitatea internaţională de măsură a rezistenţei electrice îi poartă numele. (m.1854)
· 1800: Împăratul Ninkō (japoneză 仁孝天皇; 16 martie 1800 – 21 februarie1846) a fost al 120-lea împărat al Japoniei,[1] potrivit ordinii tradiționale de succesiune.[2] A domnit din 31 octombrie 1817 până în 21 februarie 1846
| Împăratul Ninkō | |
| Al 120-lea Împărat al Japoniei | |
 Împăratul Ninkō | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 16 martie 1800 Kyoto, Japonia |
| Decedat | (45 de ani) Kyoto, Japonia |
| Înmormântat | Tsuki no wa no misasagi[*] |
| Părinți | Împăratul Kōkaku Kanshūji Tadako[*] |
| Frați și surori | Masuhito-shinnō[*] Katsura-no-miya Takehito-shinnō[*] |
| Căsătorit cu | Fujiwara no Tsunako |
| Copii | Împăratul Kōmei Katsura-no-miya Misahito-shinnō[*] Katsura-no-miya Sumiko-naishinnō[*] Kazu-no-miya Chikako-naishinnō[*] |
| Cetățenie |  Tokugawa Shogunate Japonia |
| Ocupație | suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa Imperială a Japoniei |
| Domnie | |
| Domnie | 31 octombrie 1817 - 21 februarie 1846 (28 ani, 113 zile) |
| Predecesor | Împăratul Kōkaku |
| Succesor | Împăratul Kōmei |
· 1839 - S-a născut poetul francez Sully Prudhomme, primul câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură. (m. 1907). René Armand François Prudhomme (n. 16 martie 1839, Paris – d. 6 septembrie 1907, Châtenay-Malabry), (Sully Prudhomme) a fost primul laureat al Premiului Nobel pentru Literatură la 10 decembrie 1901.
Motivația Juriului Nobel
„…ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului”
* 1842: Infantele João, Duce de Beja (16 martie 1842 – 27 decembrie 1861) a fost infante portughez și membru al Casei de Bragança-Saxa-Coburg și Gotha.
Generalul Warthiadi (mijloc) împreună cu alți înalți ofițeri 1909
* 1851: Martinus Willem Beijerinck (16 martie 1851 – 1 ianuarie 1931) a fost un microbiolog și botanist olandez. Născut în Amsterdam, Beijerinck aa studiat la Școala Tehnică din Delft, unde a primit gradul de inginer chimic în 1872. A obținut doctoratul în sțiință de la Universitatea din Leiden în 1877
* 1851: Prințesa Maria Antonietta de Bourbon-Două Sicilii[1] (Maria Antonietta Giuseppina Leopoldina; 16 martie 1851[1] – 12 septembrie1938[1]) a fost prin naștere prințesă de Bourbon-Două Sicilii. S-a căsătorit cu Prințul Alfonso, Conte de Caserta pretendent la tronul celor Două Sicilii.
* 1854: Ioan D. Malla (n. 16 martie 1854) a fost un dramaturg, avocat, ziarist și politician român.
Motivația Juriului Nobel
„…ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului”
* 1842: Infantele João, Duce de Beja (16 martie 1842 – 27 decembrie 1861) a fost infante portughez și membru al Casei de Bragança-Saxa-Coburg și Gotha.
Infantele João s-a născut la Lisabona ca al treilea fiu al reginei Maria a II-a a Portugaliei și a regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei. A fost numit Duce de Beja în plus față de titlul de Prinț de Saxa-Coburg și Gotha ca membru al Casei de Bragança-Saxa-Coburg și Gotha.[1]
João a primit o educație militară și a fost colonel al unui regiment de cavalerie. A vizitat Anglia și Franța împreună cu fratele său Luís I al Portugaliei care era moștenitor al tronului, atunci când au fost chemați să se întoarcă în Portugalia de către fratele lor mai mare, regele Pedro al V-lea, care era pe moarte din cauza holerei. Fratele lor a murit la 11 noiebrie 1861 înainte de întoarcerea lor.
Ducele de Porto a devenit regele Luís I al Portugaliei iar João moștenitor al tronului.[2] Nu a rămas mult timp moștenitor deoarece a murit o lună mai târziu, la 27 decembrie 1861 la vârsta de 19 ani.
| Infantele João | |
| Duce de Beja | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | João Maria Fernando Pedro de Alcântara Miguel Rafael Gabriel Leopoldo Carlos António Gregório Francisco de Assis Borja Gonzaga Félix |
| Născut | 16 martie 1842 Lisabona, Portugalia |
| Decedat | (19 ani) Lisabona, Portugalia |
| Înmormântat | Monastery of São Vicente de Fora[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale[*] (holeră) |
| Părinți | Ferdinand al II-lea al Portugaliei Maria a II-a a Portugaliei |
| Frați și surori | Antónia a Portugaliei Maria Ana a Portugaliei Pedro al V-lea al Portugaliei Luís I al Portugaliei Infantele Fernando al Portugaliei[*] Infante Augusto, Duke of Coimbra[*] |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Portugalia |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Bragança |
* 1846: Panait Warthiadi (n. 16 martie 1846, București - d. 7 februarie 1911, București) a fost un general de divizie român, șeful Statului Major Regal, comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu, al Corpurilor nr. 3 Armată la Galați, apoi și nr. 2 Armată la București precum diplomat militar.
Familia generalului a fost de origine română din Macedonia. Tatăl său Dimitrie (n. 11 iulie 1807, Macedonia – d. 30 august 1862, București)[1] a făcut studiile la Pesta, unde a dobândit diploma de doctor în filosofie la 1828. Apoi a trecut la Viena, unde a obținut la 1831 diploma de doctor în medicină. De la 1834 până la 1847 a fost medic al Spitalului Colțea. În anul 1849 a fost numit medic șef al armatei și al spitalului ostășesc, iar doi ani mai târziu i s-a adăogat și însărcinarea de medic al școlii militare. La 1853 a trecut inspector al spitalelor județene. A publicat: Mica chirurgie (1850).
Fiul lui Dimitrie, Panait, s-a cäsätorit cu Elena Filipescu-Kretzulescu (n. 11 iunie 1857 – d. 24 ianuarie 1930) - după divorțul ei de generalul Iacob N. Lahovari - cu care a avut un fiu, Dumitru (Puiu) Warthiadi-Kretzulescu, moșier și inginer agronom.
Tânărul Warthiadi a fost absolvent al Școlii de ofițeri din 1859-1864 (Promoția Unirii) și făcut sublocotenent în Regimentul 1 Artilerie. În acest regiment a devenit locotenent (1868) și căpitan (1871).[2]
În anul 1877 a fost trecut la rangul de maior și comandant de divizion în Regimentul 2 Artilerie. În această funcție a luptat în Războiul de Independență al României, conducând divizionul său în luptele de la Plevna, Opanez, Vidin și Smârdan. A comandat bombardamentele de la Smârdan.[3] La 30 august 1877, din divizionul său a căzut la datorie primul ofițer artilerist, sublocotenentul Ion Elefterescu.
În anul 1881 a fost avansat la gradul de locotenent-colonel fiind numit atașat militar la Viena împotriva voinței sale, prin un decret al regelui Carol I al României (1884-1885).[4] Acolo a locuit la renumitul „Hotel Sacher”.[5] În ziua de 11 septembrie 1884, a fost invitat la marele dineu al țarului Alexandru al III-lea cu prilejul zilei sale de nume, care a avut loc la sala de ceremonii în Palatul Hofburg la Viena.[6] La vizita întreprinderii „Ernst Braun & Söhne” din Schöndorf (azi un cartier al orașului Vöcklabruck), pe 22 februarie 1885, locotenent-colonelul a comandat un mare număr de șei de cavalerie în numele Ministerului de Război al României.[7] După terminarea funcției sale la Viena a comandat Regimentul 2 Artilerie. [8]
La 10 iulie 1888 a fost numit colonel precum comandant al artileriei Corpului 1 (1888-1891), apoi al corpului 2 Armată (1891-1896) și în sfârșit comandant al Școlii de Ofițeri de Artilerie și Geniu din capitală (1896-1897). Numit general la 8 aprilie 1897, ofițerul a preluat comandatura Regiunii Întărite Focșani-Nămoloasa-Galați (1897-1900), apoi, din 1900-1906, a fost făcut șef al Statului Major Regal. După acea, trecut la rangul de general de divizie, a servit ca comandant al Corpului 3 Armată Galați (1906-1910), și 2 Armată București (1910-1911)
Încă în luna noiembrie 1909, cu un an înaintea morții sale la vârsta de abia 64 de ani, generalul Warthiadi a fost sărbătorit de camarazii din Corpul 3 Armată la împlinirea a 50 de ani de serviciu militar, iar la 8 noiembrie, la restaurantul Capșa, a avut loc întâlnirea promoției sale, mai fiind în viață 8 din 15 absolvenți, dintre care generalul de divizie Constantin Brătianuși generalii artileriști Alexandru Tell și Nicolae Stoika.[2]
La înmormântarea lui, corpul neînsuflețit al generalului a fost transportat la Cimitirul Bellu pe un tun tras de șase cai. În jurul sicriului și pe două platforme erau așezate mulțime de coroane din partea Regelui Carol I, fiului regal Ferdinand, Corpurilor 2 și 3 Armată, Regimentului 2 Artilerie, Școlilor militare, Revistei Artileriei, Revistei Armatei, camarazilor de arme, prietenilor și rudelor. Afetul mortuar a fost urmat de un foarte mare număr de generali și ofițeri superiori, rude și prieteni, trăsura Regelui Carol I (ca o distincție acordată generalului - doar consilierii familiei regale și generalii Alexandru Cernat și Eracle Arion mai beneficiaseră de această distincție), trăsurile rudelor, toate trupele garnizoanei București.[9]
În discursul de omagiere, generalul Leon Mavrocordat (pe atunci șeful Statului Major Regal) a spus: ,,Generalul Warthiadi a consacrat întreaga sa activitate carierei militare, a servit țara cu credință și a apărat-o cu vitejie, a iubit armata cu pasiune, a câștigat dragostea și stima tuturor acelora care l-au cunoscut și au putut aprecia acest caracter leal și neșovăitor
| Panait Warthiadi | |
 Panait Warthiadi | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | |
| Decedat | (64 de ani) |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Ocupație | diplomat |
| Gradul | general |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Medalia Apărătorii Independenței Ordinul Coroana României Crucea Trecerea Dunării Ordinul național „Steaua României” |
* 1851: Prințesa Maria Antonietta de Bourbon-Două Sicilii[1] (Maria Antonietta Giuseppina Leopoldina; 16 martie 1851[1] – 12 septembrie1938[1]) a fost prin naștere prințesă de Bourbon-Două Sicilii. S-a căsătorit cu Prințul Alfonso, Conte de Caserta pretendent la tronul celor Două Sicilii.
Maria Antonietta s-a căsătorit cu vărul ei, Prințul Alfonso, Conte de Caserta (1841-1934), la 8 iunie 1868. El era fiul fostului rege Ferdinand al II-lea al Celor Două Sicilii și fratele vitreg al ultimului monarhului al regatului celor Două Sicilii, Francisc al II-lea.
Maria Antonietta și Alfonso au avut 12 copii[2]:
- Prințul Ferdinand Pius de Bourbon-Două Sicilii, Duce de Calabria (25 iulie 1869 – 17 ianuarie 1960); s-a căsătorit cu Prințesa Maria Ludwiga Theresia de Bavaria, fiica regelui Ludwig al III-lea al Bavariei. Cuplul a avut șase copii.
- Prințul Carlos de Bourbon-Două Sicilii (10 noiembrie 1870 – 11 noiembrie 1949); s-a căsătorit prima dată cu Mercedes, Prințesă de Asturia, fiica regelui Alfonso al XII-lea al Spaniei. Cuplul a avut trei copii. S-a recăsătorit cu Prințesa Louise de Orléans, fiica Prințului Philippe de Orléans, Conte de Paris, cu care a avut patru copii.
- Prințul Francesco di Paola de Bourbon-Două Sicilii (14 iulie 1873 – 26 iunie 1876)
- Prințesa Maria Immacolata de Bourbon-Două Sicilii (30 octombrie 1874 – 28 noiembrie 1947); s-a căsătorit cu Prințul Johann Georg de Saxonia, fiu al regelui George al Saxoniei; nu au avut copii.
- Prințesa Maria Cristina de Bourbon-Două Sicilii (10 aprilie 1877 – 4 octombrie 1947); s-a căsătorit cu Arhiducele Peter Ferdinand de Austria, Prinț de Toscana, fiu al lui Ferdinand al IV-lea, Mare Duce de Toscana. Cuplul a avut patru copii.
- Prințesa Maria di Grazia de Bourbon-Două Sicilii (12 august 1878 – 20 iunie 1973); s-a căsătorit cu Prințul Luís de Orléans-Braganza, fiu al Prințului Gaston de Orléans, Conte de Eu. Cuplul a avut trei copii.
- Prințesa Maria Giuseppina de Bourbon-Două Sicilii (25 februarie 1880 – 22 iulie 1971)
- Prințul Gennaro de Bourbon-Două Sicilii (24 ianuarie 1882 – 11 aprilie 1944); s-a căsătorit cu Beatrice Bordessa, contesă de Villa Colli; nu au avut copii.
- Prințul Ranieri, Duce de Castro (1883–1973); s-a căsătorit cu contesa Maria Carolina Zamoyska, fiica lui Andrzej Przemysław Zamoyski, conte Zamoyski. Cuplul a avut doi copii.
- Prințul Filippo de Bourbon-Două Sicilii (10 decembrie 1885 – 9 martie 1949); s-a căsătorit cu Prințesa Marie Louise de Orléans, fiica Prințului Emmanuel de Orléans, Duce de Vendôme. Cuplul a avut un copil. S-a recăsătorit cu Odette Labori cu care nu a avut copii.
- Prințul Francesco d'Assisi de Bourbon-Două Sicilii (13 ianuarie 1888 – 26 martie 1914)
- Prințul Gabriel de Bourbon-Două Sicilii (1 ianuarie 1897 – 22 octombrie 1975); s-a căsătorit cu prințesa Malgorzata Izabella Czartoryska, fiica prințului Adam Ludwik Czartoryski; cuplul a avut un copil. S-a recăsătorit cu prințesa Cecylia Lubomirska, fiica prințului Kasimierz Lubomirski.[3] Cuplul a avut patru copii.
| Prințesa Antonietta | |
| Contesă de Caserta | |
.jpg) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maria Antonietta Giuseppina Leopoldina |
| Născută | 16 martie 1851 Neapole, Două Sicilii |
| Decedată | (87 de ani) Freiburg im Breisgau, Baden-Württemberg, Germania |
| Înmormântată | Cimetière du Grand Jas[*] |
| Părinți | Prince Francis, Count of Trapani[*] Arhiducesa Maria Isabella, Prințesă de Toscana |
| Frați și surori | Princess Maria Carolina of Bourbon-Two Sicilies[*] |
| Căsătorită cu | Prințul Alfonso, Conte de Caserta |
| Copii | Prințul Ferdinand Pius Prințul Carlos Prințul Francesco di Paola Prințesa Maria Immaculata Prințesa Maria Cristina Prințesa Maria di Grazia Prințul Ranieri, Duce de Castro Prințul Filippo Prințul Francesco d'Assisi Prințul Gabriel |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Regatul Italiei |
| Ocupație | politiciană |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | Prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Bourbon-Două Sicilii |
Și-a făcut studiile secundare și universitare în România. A devenit pentru prima dată membru al parlamentului la alegerile (cenzitare) din noiembrie 1895, fiind ales în colegiul I din Argeș din partea Partidului Național-Liberal, cu 173 de voturi. Ca autor dramatic a avut reprezentații pe scenele Teatrului Național cu piese precum Furiile Tinereței, Din Glumă și În pragul scenei. A fost membru-delegat în comitetul de redacție al ziarului Naționalul.
· 1856: Napoléon, Prinț Imperial (Napoléon Eugène Louis Jean Joseph; 16 martie 1856 – 1 iunie 1879), Prinț Imperial, Fils de France, a fost singurul copil al împăratului Napoleon al III-lea al Franței și a soției acestuia, Eugénie de Montijo. Numit Louis de părinții săi, el a semnat Napoléon după decesul tatălui său, la 9 ianuarie 1873, în loc de Louis-Napoléon așa cum se semna tatăl său. Uneori a fos numit Napoleon al IV-lea.
| Napoléon | |
| Prinț Imperial al Franței | |
 Napoléon la vârsta de 22 de ani, 1878 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Napoléon Eugène Louis Jean Joseph Bonaparte |
| Născut | 16 martie 1856 Paris |
| Decedat | (23 de ani) Regatul Zulu (astăzi KwaZulu-Natal, Africa de Sud) |
| Înmormântat | Tomb of Napoleon Prince Imperial[*] |
| Cauza decesului | Ucis în luptă |
| Părinți | Napoleon al III-lea al Franței Eugenia a Franței |
| Cetățenie |  Franța |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | politician |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | Casa de Bonaparte |
| Șeful Casei de Bonaparte | |
| Domnie | 9 ianuarie 1873 – 1 iunie 1879 |
| Predecesor | Napoleon III |
| Succesor | Prințul Victor |
· 1859: Aleksandr Stepanovici Popov, fizician rus (d. 1906)
* 1863: Ernest Henri Dubois (16 martie 1863, Dieppe - 30 decembrie 1930, Paris) a fost un sculptor francez, figură de seamă a neoclasicismuluifrancez.
* 1863: Ernest Henri Dubois (16 martie 1863, Dieppe - 30 decembrie 1930, Paris) a fost un sculptor francez, figură de seamă a neoclasicismuluifrancez.
Atras de tânăr de pictură și sculptură, în 1881 intră la école des Arts décoratifs (Școala de Arte decorative) apoi la Ecole des Beaux-Arts(Școala națională de Arte frumoase) din Paris, unde a studiat sculptura cu Henri-Michel-Antoine Chapu și Alexandre Falguière.[5]
A studiat și cu Jules Chaplain (1839-1909) și d'Antonin Mercié, al cărui elev preferat a fost.[5]
Ernest Dubois a realizat busturi și lucrări alegorice, pe care le-a expus cu regularitate la Salonul din Paris, începând cu 1892, când a și primit o mențiune pentru sculptura "Jeune Adolescent".[5]
A fost remarcat la salonul din 1894 unde a primit medalia clasa I pentru lucrarea "Le pardon", una din cele mai cunoscute opere ale sale, pe care statul francez a reprodus-o în marmură pentru Palatul Luxembourg. În 1899 a fost răsplătit cu o Medalie de onoare.[5]
Având o reputație bine stabilită, Ernest Dubois primește multe comenzi. În 1900, la Expoziția Universală de la Paris prezintă macheta statuii lui Jacques-Bénigne Bossuet. A avut un succes enorm,primește medalia de onoare și este făcut cavaler al Legiunii de onoare. După ce a terminat statuia, aceasta a fost instalată în 1911 în catedrala din Maux.
| Ernest Henri Dubois | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5] Dieppe, Franța |
| Decedat | (67 de ani) Paris, Franța |
| Cetățenie | Franța |
| Ocupație | sculptor[*] medallist[*] |
| Activitate | |
| Studii | Școala Națională Superioară de Arte Frumoase de la Paris |
| Premii | Legiunea de Onoare în grad de cavaler[*][1] |
 | |
· 1868 - S-a născut Maxim Gorki (Alexei Peskov), prozator şi dramaturg rus (piese de teatru: “Azilul de noapte”, trilogia autobiografică “Copilăria mea”, “La stăpîni”, “Universităţile mele”) (m.14.06.1936).
* 1870: DeLisle Stewart (n. , Wabasha[*], SUA – d. )[1] a fost un astronom american.[2]
* 1870: DeLisle Stewart (n. , Wabasha[*], SUA – d. )[1] a fost un astronom american.[2]
În anul 1896 a devenit un membru al personalului de la Harvard College Observatory, iar din anul 1898 până în anul 1901 a lucrat la stația observatorului din Arequipa, Peru, unde a realizat plăcile fotografice pe care William Henry Pickering le-a folosit pentru a descoperi unul dintre sateliții lui Saturn, Phoebe. De asemenea, a descoperit nebuloase.[1]
A lucrat la Cincinnati Observatory până în anul 1910, apoi a fondat Cincinnati Astronomical Society.[1]
A descoperit în 18 august 1901 asteroidul 475 Ocllo.
· 1878: Clemens August von Galen (n. 16 martie 1878, Dinklage — d. 22 martie 1946, Münster) a fost un episcop romano-catolic german care s-a ridicat împotriva ororilor săvârșite de regimul nazist. Pentru curajul cu care i s-a opus lui Adolf Hitler, a fost supranumit "Leul de Münster". În anul 1946 a fost ridicat la demnitatea de cardinal. În anul 2005 a fost beatificat.
Clemens August von Galen s-a născut la 16 martie 1878, la Burg Dinklage, în Oldenburg, ca fiu al contelui Ferdinand Heribert von Galen, politician creștin-democrat, deputat în Reichstag din 1874 până în 1903.
După studiile gimnaziale, Clemens August a urmat cursurile de filozofie la Fribourg (Elveția) și cele de teologie la Innsbruck și Münster, fiind hirotonit preot la 18 martie 1904. În anul 1906 a devenit capelan al bisericii "Sf. Matthias" din Berlin, iar în anul 1919 a fost numit paroh la aceeași biserică. În anul 1929 a fost numit paroh la biserica "Sf. Lambert" din Münster, iar la 28 octombrie 1933 a fost consacrat episcop al Diecezei de Münster.
Activitatea sa pastorală s-a desfășurat sub semnul unei profunde credințe în prezența lui Cristos în Euharistie și a evlaviei deosebite față de sfânta Fecioară Maria, care i-au oferit curajul și forța de a se opune regimului nazist și ideologiei susținute la acea vreme de național-socialiști. În predici și scrisori pastorale, episcopul de Münster a denunțat discriminările existente și nedreptățile săvârșite de regimul nazist. În ianuarie 1937, episcopul Clemens August von Galen a fost invitat la Roma de papa Pius al XI-lea pentru o analiză a situației din Germania și pregătirea enciclicii Mit brennender Sorge (14 martie 1937). În trei predici fulminante ținute în zilele de 13, 20 iulie și 3 august 1941, episcopul Clemens von Galen a denunțat gravele nedreptăți și crimele comise de regimul lui Adolf Hitler, primind supranumele de "Leul de Münster". La 18 februarie 1946 papa Pius al XII-lea l-a numit în Colegiul Cardinalilor. Întors la Münster la 16 martie, a fost primit de credincioși cu mult entuziasm. În data de 22 martie 1946 cardinalul von Galen a decedat în urma unei boli. Zece ani mai târziu (22 octombrie 1956), episcopul Michael Keller a inițiat procesul său de beatificare. Cu ocazia călătoriei în Germania, în luna mai 1987, papa Ioan Paul al II-lea a vizitat catedrala din Münster și s-a rugat la mormântul cardinalului.
Din predica rostită de episcopul Clemens von Galen în 13 iulie 1941 în biserica "Sfântul Lambert":
„Un stat care permite ca oameni nevinovați să fie pedepsiți, își subminează autoritatea și respectul pentru suveranitatea proprie în conștiința cetățenilor.”
| Clemens August von Galen | |
 Clemens August von Galen | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5] Dinklage, Germania[6] |
| Decedat | (68 de ani)[1][2][3][4][5] Münster, Germania[7] |
| Înmormântat | St.-Paulus-Dom (Münster)[*] |
| Cauza decesului | peritonită |
| Părinți | Ferdinand Heribert von Galen[*][8] Elisabeth Gräfin von Spee[*][8] |
| Cetățenie | Germania |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | preot catolic[*] autor luptător în rezistență[*] |
| Activitate | |
| Cauza decesului | peritonită |
| Alma mater | Universitatea din Fribourg[*] |
· 1882 - S-a născut Nicolae Titulescu, om politic şi diplomat, denumit “Ministrul Europei” sau “Omul Genevei” (m.17.03.1941).
· 1888 - S-a născut poetul Alexei Mateevici, autorul poeziei "Limba română" (m. 24 aug 1917)
* 1889: Ioan Georgescu (n. 15 martie 1889, Scoreiu, comitatul Făgăraș, azi în județul Sibiu – d. 4 martie 1968, București) a fost un preot greco-catolic, canonic, profesor universitar, deținut pentru credință în închisorile comuniste.
A fost un delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Ioan Georgescu s-a născut la 16 martie 1889, la Scoreiu, Comitatul Făgăraș, Transilvania, Austro-Ungaria.
Cursurile liceale le-a urmat la Liceul din Blaj, încheindu-le în anul 1907. A început studiile superioare de teologie la Oradea, pe care le-a continuat la Budapesta. A primit titlul de doctor în teologie la Universitatea din Viena în anul 1913.
În anul 1913 a fost numit profesor de religie la „Liceul de Băieți” și la „Școala Normală Română Unită” din Oradea. În anul 1918, a devenit profesor de teologie la Blaj, precum și secretar literar al „Astrei” din Sibiu, apoi profesor la Liceul Mircea cel Bătrân din Constanța, iar apoi, subdirector general al Ministerului Cultelor, cu detașare la Președinția Consiliului de Miniștri din București.
A fost hirotonit preot la 1 iulie 1931, iar în 1932 a fost numit canonic la Episcopia Română Unită de Oradea Mare. La Oradea a fost profesor la Academia Teologică Română Unită, precum și conferențiar al AGRU.[3]
În perioada care a urmat Dictatului de la Viena, în perioada ocupației horthyste, a predat și limba maghiară, la „Școala Normală Română Unită”. Dând dovadă de mare curaj, în multe lecții, Ioan Georgescu se referea la continuitatea românilorîn Dacia, la drepturile românilor asupra Transilvaniei. Curajul său i-a uimit și speriat în același timp pe elevi, cunoscute fiind circumstanțele politice ale momentului, au mărturisit, mai târziu, foștii săi elevi, profesorul Aurel Bulzan din Cluj și colonelul Ioan Firez.
După ocuparea României de către Armata Roșie și preluarea puterii de stat de către comuniști, a început pentru preotul catolic Ioan Georgescu suferința provocată de persecutarea și apoi interzicerea Bisericii Române Unite cu Roma. La începutul acestei perioadei el s-a autoizolat, dar ulterior a intrat în vizorul autorităților comuniste ale vremii. A rămas fără serviciu. Apoi, i s-a dat voie să predea limba rusă la Cisnădie, în calitate de suplinitor.
A fost arestat la 29 septembrie 1961, pentru apărarea credinței sale catolice. În anul 1964, la vârsta de 75 de ani, a fost eliberat din închisoare. A fost găzduit de nepoata sa, la București. Uneori studia la Biblioteca Academiei Române.[4]
A murit în urma unui atac de cord, pe stradă, la București, la 4 martie 1968. Nepotul său, preotul Ioan Prie, trecut de frică la ortodoxie, s-a ocupat de înmormântarea lui Ioan Georgescu, la Săcădate din județul Sibiu.
A fost delegat al comunei Săcădate, județul Sibiu, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia
| Ioan Georgescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Scoreiu, Porumbacu de Jos, Sibiu, România |
| Decedat | (78 de ani) București, RS România |
| Înmormântat | Săcădate |
| Cetățenie | .svg){kind=small} România |
| Religie | Biserica Catolică |
| Ocupație | preot profesor |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Viena |
· 1897: Margareta Sterian (nume original Weinberg,[1] n. 16 martie 1897, Buzău, România – d. 9 septembrie 1992) a fost o pictoriță, scriitoare și traducătoare română, de origine evreiască din România.[2] A fost căsătorită de două ori, prima dată cu un bancher din Ploiești, iar a doua oară cu poetul Paul Sterian.
Există o fundație numită în memoria ei, fundație care din 1993 decernează premii pentru creație muzeografică și plastică
| Margareta Sterian | |
 Margareta Sterian, autoportret | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 16 martie 1897 Buzău, România |
| Decedată | (95 de ani) Kfar Saba, Israel[necesită citare] |
| Naționalitate | evreică din România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | traducătoare |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | pictură |
| Pregătire | Richard Canisius, Gore Mircescu |
| Premii | Premiul Ministerului Artelor pentru pictură, 1930 Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1985 |
A absolvit în 1918 Școala Normală de învățători din Bistrița, cu predare în limba germană. În 1923 s-a înscris la Academia de Arte Frumoase din București unde l-a avut ca profesor pe sculptorul Dimitrie Paciurea.
În 1928, după absolvirea Academiei, a participat la concursul organizat de Nicolae Iorga, pentru burse la școala românească de la Fontenay-aux-Roses din Franța. Colaborează și cu alți artiști ardeleni aflați în capitala României, care i-au fost și colegi la școala de artă. Îi amintim aici pe Iosif Fekete (Negrulea), Iosif Bene și Alexandru Ciucurencu.
În anul 1933 Arnold Chencinski a decis să editeze revista „Arta și Omul”, al cărei singur redactor era, ocazie cu care a adoptat pseudonimulartistic Borgo Prund, în fapt numele vechi al satului său natal.[1] Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda, iar ca subtitlu: Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski.[2]
Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940).
Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Arnold Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele germane care se retrăgeau din România.[3] Inițial a ajuns la Gols, în Austria, de unde a plecat în America, pentru a ajunge în cele din urmă în Argentina.
* 1904: Allamah Muhammad Husayn Tabataba’i sau Seyed Mohammad Hossein Tabatabaei (16 martie 1904—7 noiembrie 1981) (limba persană:علامه سید محمد حسین طباطبائی) a fost unul dintre cei mai proeminenți gânditori contemporani specializați în filosofia islamică și șiism. Este cunoscut pentru realizarea exegezei coranice Tafsir al-Mizan
· 1906 - S-a născut Traian Gheorghiu, publicist şi dramaturg (m.22.12.1982).
· 1906: Francisco Ayala, scriitor spaniol (d. 2009)
* 1910: Aladár Gerevich (n. 16 martie 1910, Jászberény - d. 14 martie 1991, Budapesta) a fost un scrimer maghiar, considerat până în prezent ca unul dintre cei care au obținut cu cele mai bune rezultate la Jocurile Olimpice.
* 1910: Aladár Gerevich (n. 16 martie 1910, Jászberény - d. 14 martie 1991, Budapesta) a fost un scrimer maghiar, considerat până în prezent ca unul dintre cei care au obținut cu cele mai bune rezultate la Jocurile Olimpice.
· 1911: S-a nascut Josef Mengele, un criminal de război nazist Supranumit „Îngerul morții” a fost un medic german care, în calitate de căpitan SS, a inițiat și condus „selecțiile” evreilor deportați la Auschwitz. A efectuat experimente medicale pe deportați, mai ales pe cupluri de gemeni ; (d. 1979).
· 1918: Frederick Reines, fizician american (d. 1998)
* 1920: Tonino Guerra (n. 16 martie 1920 - d. 21 martie 2012) a fost un scriitorși scenarist italian care a colaborat cu unii dintre cei mai importanți regizori din lume. S-a născut în regiunea Emilia-Romagna. Dintre regizorii cu care a lucrat, pot fi enumerați Michelangelo Antonioni, Federico Fellini și Andrei Tarkovski.
* 1920: Leo McKern (n. 16 martie 1920, Sydney, Australia - d.23 iulie 2002) a fost un actor din Australia. A primit premiul Officer of the Order of Australia, premiul AACTA pentru „cel mai bun actor” (1987).
* 1920: Tonino Guerra (n. 16 martie 1920 - d. 21 martie 2012) a fost un scriitorși scenarist italian care a colaborat cu unii dintre cei mai importanți regizori din lume. S-a născut în regiunea Emilia-Romagna. Dintre regizorii cu care a lucrat, pot fi enumerați Michelangelo Antonioni, Federico Fellini și Andrei Tarkovski.
* 1920: Leo McKern (n. 16 martie 1920, Sydney, Australia - d.23 iulie 2002) a fost un actor din Australia. A primit premiul Officer of the Order of Australia, premiul AACTA pentru „cel mai bun actor” (1987).
· 1923: S-a nascut Sergiu Cunescu, politician român si primul presedinte al Partidului Social-Democrat din Romania, reinfiintat dupa revolutia din 1989; Sergiu Cunescu a fost președinte al Partidului Social Democrat Român (PSDR) între 1990 și 2000. Tatal, Stavri , nascut in Albania (Cuneska) a fost un jurist cunoscut, social democrat din tinerete. In perioada anilor 1930 a fost secretar se stat in Ministerul Muncii si Prevederilor Sociale, specialist in probleme de munca. In perioada 1949-1952 a fost arestat din considerente politice. Colaborator al lui Constantin Titel Petrescu. Sergiu Cunescu, de profesie inginer specialist in motoare cu ardere interna, a avut numeroase contributii in industria automobilelor din Romania in perioada anilor 1960-1980, colaborand la omologarea prototipurilor Dacia 1100, 1300, Oltcit. In ianuarie 1990, impreuna cu Adrian Dimitriu, fost secretar general al Partidului Social Democrat Independent condus de Constantin Titel Petrescu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stanescu, in general veterani ai vechiului partid intrat in ilegalitate dupa alegerile din 1946, au inscris noul partid PSDR, continuator legitim si unic al PSDI, partid istoric. Acesta alaturi de PNTcd si PNL, considerate partide istorice au constituit in 1990 opozitia politica față de Frontul Salvării Naționale, formațiunea foștilor comuniști. Sergiu Cunescu a fost reales presedintele partidului la Congresele din 1992 si 1996. A fost deputat in Parlamentul Romaniei in perioada 1990-2000 fiind lider de grup parlamentar. In 2000 Congresul partidului, care intre timp fuzionase cu Partidul Socialist condus de Tudor Mohora l-a ales drept presedinte executiv pe Alexandru Athanasiu, acordandu-i titulatura de presedinte de onoare lui Sergiu Cunescu. Acesta se retrage din functie si din partid in 2000, urmare fuziunii prin absorbtie a PSDR de catre PDSR- ul condus de Ion Iliescu, fost FSN, care a devenit astfel Partidul Social Democrat. Sergiu Cunescu a reusit sa introduca PSDR in Internationala Socialista, mai intai ca observator, apoi cu rol consultativ si in 1999, ca partid membru cu drepturi depline, fiind recunoscut de social democratia europeana drept partidul social democrat romanesc, continuator al traditiilor social democrate ante belice. Sergiu Cunescu a fost adept al social democratiei moderne, de esenta franco-germana, insusindu-si tezele reformatoare de la Bad Godesberg care au delimitat miscarea europeana de stanga de marxism. A militat pentru libertate, echitate, solidaritate, pozitionandu-se in prima linie alaturi de Corneliu Coposu in lupta impotriva foștilor comuniști. A avut o atitudine inflexibila fata de partidele conduse de Ion Iliescu. A murit in data de 16 martie 2005, in ziua in care implinea 82 de ani.
· 1924: Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - 19 septembrie 2010, București) a fost un actor de comedie român.
Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare.
A debutat pe scenă la vîrsta de 5 ani, în 1929, interpretînd rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vîrstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a stransferat apoi la Teatrul Victoria.
Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu.
Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu.
Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.
Horia Șerbănescu a avut doi copii: Mugur și Ilinca.
Filmografie:
- Răsună valea (1949)
- Directorul nostru (1955)
- Telegrame (1959)
- Politică și delicatese (1963)
- Pași spre lună (1963)
- Mofturi 1900 (1964)
- Căldură mare
| Horia Șerbănescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Horia Șerbănescu |
| Născut | 16 martie 1924 București |
| Decedat | (86 de ani) București |
| Căsătorit cu | Gina Pătrașcu |
| Cetățenie | România |
| Ocupație | actor |
| Activitate | |
| Ani de activitate | 1929–2000 |
· 1926: S-a nascut Jerry Lewis (Joseph Levitch), un popular actor de comedie și regizor american, scenarist și producător. Jerry Lewis (născut Joseph Levitch la 16 martie 1926) este un actor evreu-american de film și TV, precum și regizor, scenarist și producător.
· 1927: Vladimir Komarov, cosmonaut sovietic (d. 1967)
* 1929: Kenneth Herbert Barnes (16 martie 1929 – 13 iulie 2010) a fost un fotbalist englez. A jucat ca mijlocaș pentru Manchester City și Wrexham. Și-a început cariera la nivel amator la Birmingham City.
* 1929: Kenneth Herbert Barnes (16 martie 1929 – 13 iulie 2010) a fost un fotbalist englez. A jucat ca mijlocaș pentru Manchester City și Wrexham. Și-a început cariera la nivel amator la Birmingham City.
A murit la data de 13 iulie 2010
· 1930 - S-a născut pianistul american de jazz Tommy Flanagan. A cîntat în compania unor personalităţi ale genului, precum John Coltrane, Miles Davis, Ella Fitzgerald (m.16.11.2001).
· 1932 - S-a născut Betty Johnson, cântăreaţă americană.
* 1935: Serafim Saka (ortografiat și Saca; 16 martie 1935 în satul Vancicăuți, județul interbelic Hotin, Regatul României, azi regiunea ucraineană Cernăuți - d. 20 mai 2011, Chișinău, Republica Moldova) a fost un scriitor român din Republica Moldova
* 1935: Serafim Saka (ortografiat și Saca; 16 martie 1935 în satul Vancicăuți, județul interbelic Hotin, Regatul României, azi regiunea ucraineană Cernăuți - d. 20 mai 2011, Chișinău, Republica Moldova) a fost un scriitor român din Republica Moldova
· 1936: S-a nascut Bujor Nedelcovici, romancier român stabilit în Franța din anul 1987 unde a continuat să scrie. Face parte din colegiul de redacție al revistei Esprit, unde publică articole și eseuri. Este căsătorit cu Carmen Lăzăroiu, fosta soție a lui Dinu Patriciu.
* 1939: Carlos Salvador Bilardo (n. 16 martie 1939, în Buenos Aires) este un fost antrenor și jucător argentinian de fotbal, care în prezent ocupă poziția de manager general la echipa națională de fotbal a Argentinei.
· 1940: S-a născut Bernardo Bertolucci, regizor italian. Bernardo Bertolucci (n. 16 martie 1940) este un regizor de film italian. Printre peliculele sale de exceptie se numara “Ultimul imparat” si „Micul Buddha”, care s-au bucurat de un enorm succes in randurile criticii si al publicului larg.
* 1941: Bernardo Bertolucci (n. ,[1] Parma, Italia[2][3] – d. ,[4] Roma, Italia) a fost un regizor și scenarist de film italian.
* 1941: Giuseppe Nisticò (n. 16 martie 1941) este un om politic italian, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Italiei.
* 1941: Bernardo Bertolucci (n. ,[1] Parma, Italia[2][3] – d. ,[4] Roma, Italia) a fost un regizor și scenarist de film italian.
* 1941: Giuseppe Nisticò (n. 16 martie 1941) este un om politic italian, membru al Parlamentului European în perioada 1999-2004 din partea Italiei.
· 1942 - S-a născut Jerry Jeff Walker (Paul Crosby), vocalist, chitarist şi compozitor american.
· 1943 - S-a născut Jerry Goodman, violonist american (Flock, Mahavishu Orchestra).
* 1943: Kim Mu-saeng (n. 16 martie 1943, Daesan-eup, Coreea de Sud - d. 16 aprilie 2005, 5, Irwon-dong, Coreea de Sud) a fost un actor sud-coreean.
* 1943: Iuri Ivanovici Arhipov (în rusă Юрий Иванович Архипов, n. 16 martie1943, Malaia Vișera, regiunea Novgorod — d. 23 septembrie 2017) a fost un traducător, critic literar și jurnalist rus.
* 1943: Kim Mu-saeng (n. 16 martie 1943, Daesan-eup, Coreea de Sud - d. 16 aprilie 2005, 5, Irwon-dong, Coreea de Sud) a fost un actor sud-coreean.
* 1943: Iuri Ivanovici Arhipov (în rusă Юрий Иванович Архипов, n. 16 martie1943, Malaia Vișera, regiunea Novgorod — d. 23 septembrie 2017) a fost un traducător, critic literar și jurnalist rus.
· 1948 - S-a născut Michael Bruce, chitarisr şi clăpar american (Alice Cooper Band).
* 1949: Victor Joseph Garber (n. la 16 martie 1949 în Ontario, Canada) este un actor și cântăreț nominalizat de șase ori la premiile Emmy. Mama lui, Hope Garber, a fost actriță și cântăreață. Victor a avut grijă de ea până când aceasta a murit din cauza bolii Alzheimer.
* 1949: Victor Joseph Garber (n. la 16 martie 1949 în Ontario, Canada) este un actor și cântăreț nominalizat de șase ori la premiile Emmy. Mama lui, Hope Garber, a fost actriță și cântăreață. Victor a avut grijă de ea până când aceasta a murit din cauza bolii Alzheimer.
Garber a început să joace la vârsta de nouă ani, apoi alăturându-se Casei Hart a Universității din Toronto la 15 ani. În 1967 a format o trupă de folk numită "The Sugar Shoppe" împreună cu Peter Mann, Laurie Hood și Lee Harris. Grupul s-a bucurat de un succes moderat, chiar dacă au cântat la emisiunile "The Ed Sullivan Show" și "The Tonight Show Starring Johnny Carson" înainte de a se despărți.
Garber a lucrat în diferite filme americane și canadiene, cum ar fi: Titanic(1997), unde a jucat rolul lui Thomas Andrews, arhitectul Titanicului , Godspell (1973) ca Iisus, Sleepless in Seattle (1993), Legally Blonde(2001), Annie (1999), și Tuck Everlasting (2002).
El a apărut pe Broadway în producțiile originale Deathtrap, Sweeney Todd, și Noises Off, precum și în piesa Assassins (care nu a avut loc pe Broadway). După aceea a continuat să fie căutat pentru piese muzicale, comedii ș producții dramatice. Mai recent, a jucat rolul principal în piesa intitulată Follies, alături de Donna Murphy.
În perioada 2001-2006, Garber a jucat rolul lui Jack Bristow în serialul lui J.J. Abrams Alias împreună cu Ron Rifkin, Jennifer Garner (care a jucat rolul fiicei sale), și Lena Olin (care a jucat rolul soției sale).
A apărut cel mai recent în serialul Justice.
· 1951 - S-a născut Ray Benson, chitarist, vocalist şi compozitor american (Asleep At The Wheel).
· 1953: Isabelle Anne Madeleine Huppert (Pronunție în franceză: /izabɛl yˈpɛʁ/; n. ,[2][3][4][5] Paris, Franța[6]) este o actriță franceză, de film, scenă, televiziune și voce, care a apărut în mai mult de 120 de filme de la debutul său pe marele ecran din 1971. Huppert este cea mai nominalizată actriță a premiului César Award, cu 16 nominalizări, câștigând de două ori César pentru cea mai bună actriță pentru rolurile sale din filmele La Cérémonie (1995) și pentru Elle (2016).
* 1967: Lauren Helen Graham (n. 16 martie 1967) este o actriță americană. Ea este cunoscută pentru rolul Lorelai Gilmore din serialul Gilmore Girls.
* 1969: George-Nicolae Marussi (n. , Ploiești, România) este un senator român, ales în 2016.
* 1970: Radu Banciu (n. 16 martie 1970, Șeica Mare[1]) este un jurnalist român.. A copilărit la Mediaș.[2] iar după s-a mutat la Târgu Mureș[3].
În 1994, Huppert a fost decorată cu Ordre national du Mérite, pentru a fi apoi promovată la gradul de Ofițer în 2005. De asemenea, în 1999 a fost decorată cu titlul de Cavaler al Legiunii de onoare, iar în 2009 a fost promovată la gradul de Ofițer. De asemenea, Huppert este cea mai nominalizată actriță pentru Premiul Molière, cu 7 nominalizări. Și-a făcut debutul teatral pe scenele Londrei în rolul titular al piesei Mary Stuart în 1996, iar debutul la New Yorkîn producția din 2005 intitulată 4.48 Psychosis. S-a reîntors pe scenele newyork-eze în 2009 pentru a juca în piesa Quartett a lui Heiner Müller și apoi în 2014 în producția The Maidsde pe scena Sydney Theatre Company.
* 1956: Vladimír Godár (n. ,[1] Bratislava, Cehoslovacia) este un compozitor slovac.
Activ în domeniul muzicii clasice contemporane și al muzicii de film, este cunoscut și pentru colaborarea sa cu violonista, cântăreața și compozitoarea cehă Iva Bittová, precum și ca autor, editor și traducător de cărți despre istoria muzicii. A scos din uitare muzica și reputația slovacului Ján Levoslav Bella din secolul al XIX-lea.
Opera sa este puțin cunoscută în lumea occidentală, dar mai multe lucrări de-ale sale au fost înregistrate de Slovart Records.
Vladimír Godár se numără printre compozitorii contemporani care au contribuit la renașterea clavecinului în secolul al XX-lea.
* 1957: Dinu Regman (n. 16 martie 1957, București — d. 1 ianuarie 1986, Germania) a fost un poet român.
- Absolvent al Facultății de limbi germanice (secția germană-română) a Universității din București. Participant la Cenaclul de luni, Prospero, Opinia Studențească și Universitas. Publică în revistele Echinox, Amfiteatru etc.
- A emigrat în RFG în 1984 unde a început să studieze dreptul la Universitatea din Giessen, apoi la Bonn.
- A murit într-un accident de mașină pe data de 1 ianuarie 1986. Este nepotul criticului literar Cornel Regman.
Volume publicate:
- 1990 - volumul postum Stop cadru, Editura Litera.
- prezent în volumul UNIVERSITAS - A fost odată un cenaclu…, (coordonat de Mircea Martin), Editura M.N.L.R., 2008
* 1956: Veaceslav Semionov (n. 16 martie 1956, Bender)[1] este un antrenor de fotbal și fost fotbalist din Republica Moldova, care în prezent este antrenor interimar al clubului FC Dacia Chișinău.
* 1959: Arben Minga (n. 16 martie 1959, Tirana, Albania – d. 31 ianuarie 2007, Windsor, Canada) a fost un jucător albanez care a evoluat pe postul de atacant
* 1962: Ion Diniță este un politician român, deputat în Parlamentul României în mandatul 2012-2016 din partea PC Brașov.
* 1964: H.P. Baxxter (n. Hans Peter Geerdes, 16 martie 1964) este un muziciangerman și liderul formației tehno Scooter. El a creat trupa Scooter împreună cu prietenul său Rick J. Jordan în 1993.* 1967: Lauren Helen Graham (n. 16 martie 1967) este o actriță americană. Ea este cunoscută pentru rolul Lorelai Gilmore din serialul Gilmore Girls.
| Lauren Graham | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (52 de ani) Honolulu, Hawaii, U.S. |
| Cetățenie |  SUA |
| Ocupație | actriță producător de film romancieră[*] actriță de film[*] actriță de televiziune[*] scriitoare actriță de voce[*] |
| Activitate | |
| Alma mater | Colegiul Barnard[*] Southern Methodist University[*] Universitatea Columbia Universitatea New York |
* 1970: Radu Banciu (n. 16 martie 1970, Șeica Mare[1]) este un jurnalist român.. A copilărit la Mediaș.[2] iar după s-a mutat la Târgu Mureș[3].
Este absolvent al Facultății de Litere al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca.
În 1998 se mută la București și debutează ca jurnalist sportiv.
În prezent, Radu Banciu este realizator al emisiunii nocturne de revista presei ”Lumea lui Banciu” la postul B1 TV[4].
Realizatorul TV intră frecvent în atenția opiniei publice pentru comentarii controversate, făcute în cadrul emisiunilor, de natură să aducă atingere demnității unor persoane. Drept urmare, postul de televiziune „B1” a fost amendat de către Consiliul Național al Audiovizualului pentru încălcarea legislației în vigoare.
În emisiunea „Lumea lui Banciu”, difuzată de B1 la 24 decembrie 2013, Banciu l-a caracterizat pe Prim-Ministrul Republicii Moldova, Iurie Leancă, drept un „terchea-berchea”. Mai mult, acesta a folosit un limbaj injurios și la adresa studenților moldoveni din România. Reprezentanții asociațiilor de studenți moldoveni din România au sancționat discursul denigrator al jurnalistului, deplângând prejudiciul de imagine care le este adus.[5] Aceștia au fost secondați de CNA, care a decis amendarea postului de televiziune, la care Banciu este angajat, cu suma de 10.000 lei, pentru afirmațiile cu caracter discriminator ale moderatorului, dar și pentru injuriile lansate de către invitatul postului, Corneliu Vadim Tudor.[6]
„În general, Moldova este exact ca țiganul român care stă cu mâna întinsă pe Champs-Élysées. (…) Asta este Moldova. Un țăran sau un țigan, după cum vreți, care n-a făcut altceva decât să cerșească pe lângă România de când îi știm noi. (…) Am explicat și cu toți nătărăii ăia care veneau studenți din Republica Moldova, unu’ nu reușea să treacă clasa, da? Zeci, erau bursieri pe banii statului român, primiți în brațe, toate curvele alea ale lor care rămâneau gravide în primul semestru și așa mai departe. O rușine de oameni!”—Radu Banciu[7]
În octombrie 2016 a afirmat că României i-ar sta bine fără unguri
· 1975: Eva Longoria, actriță americană
* 1976: Blu Cantrell (născută Tiffany Cobb, n. , Providence, Rhode Island, SUA)[1] este o cântăreață americană de muzică R&B. Aceasta a devenit cunoscută în urma succesului obținut de cântecul „Hit 'em Up Style (Oops!)”, care a atins poziția cu numărul 2 în clasamentul Billboard Hot 100.[2] Albumul de pe care face parte această piesă, intitulat So Blu, a debutat pe locul 8 în Billboard 200, primind discul de aur în SUA.[3][4]
* 1984: Wilfried Sanou (n. 16 martie 1984) este un fost fotbalist burkinabez.
* 1986: Alexandra Anna Daddario[1] (n. 16 martie 1986, New York City)[2] este o actriță și fotomodel american.
* 1987: Valerio Aspromonte (n. 16 martie 1987, Roma) este un scrimer italian specializat pe floretă, vicecampion mondial la Catania 2011
* 1989: Jasna Boljević (n. Tošković, pe 16 martie 1989, în Titograd, RSF Iugoslavia)[2] este o handbalistă muntenegreană care joacă pentru clubul românesc CS Măgura Cisnădie[
* 1989: Theo James Walcott (n. 16 martie 1989) este un fotbalist englez. În prezent evoluează la Everton FC și echipa națională a Angliei. Este mijlocaș.
* 1990: Alexandre Benjamin Durimel (n. 16 martie 1990, Paris, Franța) este un fotbalist francez care evoluează la clubul CA Bastia pe postul de fundaș central.
* 1990: Constantin Iavorschi (n. 16 martie 1990) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la clubul Milsami Orhei în Divizia Națională, pe postul de atacant.
* 1991: Taishi Taguchi (n. 16 martie 1991) este un fotbalist japonez.
VA URMA
* 1976: Blu Cantrell (născută Tiffany Cobb, n. , Providence, Rhode Island, SUA)[1] este o cântăreață americană de muzică R&B. Aceasta a devenit cunoscută în urma succesului obținut de cântecul „Hit 'em Up Style (Oops!)”, care a atins poziția cu numărul 2 în clasamentul Billboard Hot 100.[2] Albumul de pe care face parte această piesă, intitulat So Blu, a debutat pe locul 8 în Billboard 200, primind discul de aur în SUA.[3][4]
Cel de-al doilea material discografic de studio, Bittersweet, a fost lansat în anul 2003. De pa acesta a fost promovat discul single „Breathe”, care a atins poziția cu numărul 70 în Billboard Hot 100, însă a devenit un hit în Europa, ocupând locul 1 în clasamentele din Irlanda,[5] Regatul Unit[5]și România.[6] Un al doilea single, „Make Me Wanna Scream”, a fost lansat în Europa, însă nu a avut succesul predecesorului său, ocupând poziții de top 10 doar în România.[7] Bittersweet a intrat în clasamentele din Europa și America de Nord, având un parcurs modest.[8]
În prezent, artista înregistrază melodii pentru cel de-al treilea album de studio, I Am Blu, a cărui lansare se dorește a fi programată pentru anul 2013.
* 1979: Édison Vicente Méndez Méndez (n. 16 martie 1979 în Ibarra) este un fotbalist ecuadorian care joacă pe postul de mijlocaș ofensiv pentru Santa Fe din Columbia.
* 1980: Ovidiu Nicușor Burcă (n. 16 martie 1980, Slatina, România) este un fotbalist român retras din activitate, în prezent acționar la Fotbal Club R București S.A.* 1984: Wilfried Sanou (n. 16 martie 1984) este un fost fotbalist burkinabez.
* 1986: Alexandra Anna Daddario[1] (n. 16 martie 1986, New York City)[2] este o actriță și fotomodel american.
* 1987: Valerio Aspromonte (n. 16 martie 1987, Roma) este un scrimer italian specializat pe floretă, vicecampion mondial la Catania 2011
* 1989: Jasna Boljević (n. Tošković, pe 16 martie 1989, în Titograd, RSF Iugoslavia)[2] este o handbalistă muntenegreană care joacă pentru clubul românesc CS Măgura Cisnădie[
* 1989: Theo James Walcott (n. 16 martie 1989) este un fotbalist englez. În prezent evoluează la Everton FC și echipa națională a Angliei. Este mijlocaș.
* 1990: Alexandre Benjamin Durimel (n. 16 martie 1990, Paris, Franța) este un fotbalist francez care evoluează la clubul CA Bastia pe postul de fundaș central.
* 1990: Constantin Iavorschi (n. 16 martie 1990) este un fotbalist moldovean care în prezent evoluează la clubul Milsami Orhei în Divizia Națională, pe postul de atacant.
* 1991: Taishi Taguchi (n. 16 martie 1991) este un fotbalist japonez.
VA URMA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu