MATERIALE SELECȚIONATE PENTRU
MARȚI 31 MARTIE 2020 
PARTEA A DOUA - RELIGIE OIRTODOXĂ - ARTĂ CULINARĂ - REȚETE DE POST PENTRU ASTĂZI

RELIGIE ORTODOXĂ 31 Martie

Sf. Sfințit Mc. Ipatie, Episcopul Gangrei

Sf. Sfințit Mc. Ipatie, Episcopul Gangrei. din ţara Paflagoniei, a fost unul din cei trei sute şi optsprezece Sfinţi Părinţi care au luat parte la întâiul a toată lumea Sinod, ce s-a adunat în Niceea la anul 325, pe vremea împărăţiei marelui Constantin (306-337), la care, cu ceilalţi Sfinţi Părinţi, ajutând dreapta credinţă şi fiind plin de Duh Sfânt, l-au mustrat pe Arie pentru eres şi l-au dat anatemei.

Sf. Ipatie avea de la Dumnezeu mare putere în facerea de minuni: tămăduia toate neputinţele şi izgonea diavolii. Aşa, într-un sat, apele cele amare care curgeau din munţi, le-a făcut dulci; şi în alt loc a scos cu rugăciunea un izvor de ape calde, spre tămăduirea oamenilor.

Umblând el într-o noapte întunecoasă, aproape de un râu, se arătau lumini aprinse din ape, luminându-i calea, ca să nu alunece şi să cadă în repejunile apelor. A omorât apoi un balaur înfricoşător, pentru că, după moartea marelui Constantin, împărăţind fiul său Constantie (337-361), un foarte mare balaur s-a târât în palatul împărătesc, neştiut de unde, păzind cămările cele de vistierie, în care era aurul şi toată bogăţia împărătească. Şi, punându-şi capul în uşă, nu lăsa pe nimeni să se apropie.

De acest lucru împăratul înspăimîntîndu-se, a rugat prin scrisorile sale pe sfinţitul lui Dumnezeu, Ipatie, ca să vină în Constantinopol, căci era slăvit numele sfântului pentru minunile ce le făcea cu darul lui Hristos. Când a venit sfântul, împăratul l-a întâmpinat şi până la pământ i s-a închinat şi cu toată cinstea l-a primit, rugându-l ca prin rugăciune să izgonească pe balaurul acela din vistieriile împărăteşti, pe care nici o putere omenească nu putea să-l alunge, deşi mulţi din duhovniceasca rânduiala, înarmându-se cu rugăciunea, se ispiteau asupra lui, însă nimic n-au sporit; ba unii chiar au şi pătimit de la balaur.

Sfântul Ipatie a zis: „Nu poate rugăciunea noastră, o, împărate; însă poate credinţa ta către Dumnezeu!” Şi, închinându-se până la pământ, s-a rugat multă vreme. După aceea, sculându-se, a zis către împărat: „În mijlocul alergării de cai, unde este chipul tatălui tău, porunceşte să se pregătească un cuptor şi să-l aprindă foarte tare şi să aştepte până ce voi veni acolo”. Deci, îndată pregătindu-se cuptorul şi aprinzându-l, făcătorul de minuni, Sfântul Ipatie, luând toiagul său cel arhieresc, a mers la cămările împărăteşti şi, porţile vistieriilor deschizându-le, a bătut mult pe balaur cu toiagul.

Şi tot poporul împreună cu împăratul priveau de departe, fiind cuprinşi de frică şi de cutremur, pentru că vedeau că nu iese balaurul şi acum ziua se sfârşea şi aşteptau cu toţii ca să fie omorât sfântul de către balaur, precum aceasta şi la alţi preoţi s-a mai întâmplat. Iar arhiereul, ridicându-şi ochii la cer şi chemând pe Domnul într-ajutor, şi-a băgat toiagul în gura balaurului şi a zis: „În numele Domnului meu Iisus Hristos, urmează-mi mie!”

Iar balaurul, apucându-se cu dinţii de toiag, urma pe sfânt că un rob legat, căci cu adevărat îl legase cu dumnezeiasca putere, marele făcător de minuni. Şi, ieşind fericitul din vistieriile împărăteşti, tot locul alergării de cai şi târgul l-a înconjurat, ducând pe balaur. Iar cei ce priveau, văzând pe balaurul acela ţinându-se de toiag şi târându-se, s-au înspăimântat şi s-au mirat foarte tare, pentru că balaurul era foarte înfricoşat, având lungime de şaizeci de coţi.

Apropiindu-se sfântul de cuptorul cel aprins care ardea cu mare văpaie, a zis către balaur: „În numele lui Hristos, pe Care şi eu cel neînsemnat Îl propovăduiesc, îţi poruncesc să intri în mijlocul focului acestuia”. Iar înfricoşatul balaur plecându-se, s-a aruncat cu mare repeziciune în cuptorul cel înfocat şi a ars în mijlocul cuptorului, iar toţi oamenii care cu spaimă priveau la aceasta, preamăreau pe Dumnezeu că, pe acest luminător şi făcător de minuni, adică pe Sfântul Ipatie, în zilele lor l-a arătat lumii.

Atunci, împăratul a dat mare mulţumire lui Dumnezeu şi plăcutului Său, Sfântului Ipatie, şi-l cinstea pe fericitul ca pe un tată al său. Şi a poruncit să zugrăvească pe o scândurica chipul sfântului şi în vistieriile împărăteşti chipul aceluia să-l pună spre gonirea puterii celei potrivnice. Iar pe sfântul, cinstindu-l cu daruri şi cu dragoste sărutându-l, l-a eliberat întru ale sale.

Dar, pe când mergea sfântul la scaunul său, nişte oameni înrăutăţiţi care erau de eresul lui Novaţian, cu zavistie multă aprinzându-se asupra arhiereului lui Dumnezeu, s-au ascuns în calea lui la un loc strâmt, lângă o râpă de munte şi lângă un mal, înarmaţi fiind cu săbii şi cu ciomege. Apoi deodată, fără de veste, năvălind asupra lui ca nişte fiare sălbatice şi dându-i multe bătăi, de pe malul cel înalt l-au aruncat în prăpastia aceea.

Iar sfântul, fiind abia viu, şi-a înălţat mâinile în sus şi, ridicându-şi ochii la cer – precum altă dată Sfântul întâiul Mucenic Ştefan -, se rugă pentru cei ce l-au ucis şi zicea: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” Şi, încă rugându-se, o femeie ce ţinea de eresul lui Arie, luând o piatră, a lovit pe sfântul tare în cap şi l-a omorât. Iar sufletul lui cel sfânt, îndată ieşind din legăturile trupeşti, s-a suit la Dumnezeu.

    După aceea ucigaşii, luând trupul sfântului, l-au ascuns în nişte paie ce se întâmplaseră acolo aproape şi s-au dus. Dar n-a zăbovit asupra lor pedeapsa lui Dumnezeu, răsplătind sângele cel nevinovat. Căci mai întâi pe femeia aceea a apucat-o duhul cel necurat, chiar în acel loc, şi o muncea pe dânsa şi cu aceeaşi piatră cu care l-a omorât pe sfânt îşi bătea pieptul său neîncetat; şi toţi s-au îndrăcit şi pătimeau cumplit.

Mai târziu plugarul ale căruia erau paiele, neştiind nimic despre uciderea cea nedreaptă ce se făcuse, a mers ca să ia paie pentru animalul său şi a auzit glas de îngeri cântând şi se minuna. Iar pe când lua paie, a găsit trupul cel mort tot rănit de bătăi şi mult s-a înspăimântat. Şi, cunoscând pe episcopul său, Sfântul Ipatie, a alergat la sătenii săi şi a vestit degrabă în toată cetatea.

Apoi îndată locuitorii cetăţii Gangrelor, adunându-se, au mers cu multă tânguire şi au luat cinstitul trup al sfântului părinte şi al lor păstor şi l-au îngropat cu cinste la un loc însemnat. Iar femeia cea ucigaşă urma trupul sfântului care se ducea la îngropare şi se bătea cu piatra aceea cu care ucisese pe arhiereul lui Dumnezeu, mărturisind înaintea tuturor păcatul său. Iar după ce s-a îngropat sfântul său trup, femeia aceea s-a tămăduit de muncirea diavolească, asemenea şi ceilalţi care luaseră parte la ucidere şi se îndrăciseră.

Deci toţi au dobândit tămăduire la mormântul sfântului, care, şi după moarte arătându-şi bunătatea sa vrăjmaşilor, i-a făcut sănătoşi. Şi alte minuni şi tămăduiri li s-au arătat oamenilor, care veneau cu credinţă la mormântul sfântului, prin rugăciunilor lui cele sfinte.

Sf. Mc. Veniamin Diaconul

În vremea împărăţiei lui Teodosie cel Mic, Izdigherd, împăratul perşilor, a pornit război împotriva Bisericilor, luând pricină din următoarea împrejurare: un episcop oarecare, Avdas, împodobit cu multe feluri de virtuţi, împins de zel dumnezeiesc a nimicit Pirionul, adică templul în care perşii se închinau focului.

Aflând împăratul acest lucru de la magi, a trimis, de l-a adus înaintea lui pe Avdas, pe care l-a întrebat mai întâi cu blândeţe pentru ce a făcut acest lucru şi i-a poruncit să zidească din nou templul acela. Dar Avdas împotrivindu-se şi spunând că nu poate nicidecum să facă aşa ceva, atunci Izdigherd a ameninţat că va distruge toate bisericile şi a pus început ameninţărilor lui, poruncind mai întâi să fie omorât dumnezeiescul Avdas. Auzind aceasta, sfântul s-a bucurat foarte. Şi în felul acesta bucurându-se şi veselindu-se şi-a primit sfârşitul.

Sfinţii Mucenici Avdas episcopul, Veniamin diaconul, nouă mucenici împreună cu ei şi alţi mulţi sfinţi care au mărturisit în Persia, au fost aruncaţi în închisoare şi au fost mâncaţi de vii de şoarecii şi de pisicile închise laolaltă cu ei.

După trecere de treizeci de ani, furtuna prigoanei dezlănţuită de magi, întocmai ca de nişte vânturi puternice, a adus asupra credincioşilor iarăşi încercările chinurilor. Căci mistuind pe mulţi cu tot felul de pătimiri, îi dădeau apoi morţii, iar pe alţii supunându-i la surghiunuri îndelungate şi la tot felul de chinuri, îi slobozeau din viaţă prin morţi de tot felul.

Dar nu trebuie să ne mirăm, fiindcă acestea s-au întâmplat prin îngăduinţa lui Dumnezeu. Căci lupte de felul acesta a spus Stăpânul nostru aveau să aibă loc. Pentru aceasta şi sfinţii aceştia, prin răbdare şi mucenicie, au primit cununile biruinţei.

PSALMII

PSALMII 106 - 110

Psalmul 106

1.	Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2.	Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului.
3.	Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi.
4.	Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit.
5.	Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea;
6.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei
7.	Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit.
8.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor.
9.	Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi.
10.	Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier,
11.	Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat.
12.	El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute;
13.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei.
14.	Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt.
15.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
16.	Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt
17.	Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi.
18.	Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii.
19.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit.
20.	Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor.
21.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
22.	Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie.
23.	Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe,
24.	Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc.
25.	El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării.
26.	Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea.
27.	Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit.
28.	Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit
29.	Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.
30.	Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei.
31.	Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor!
32.	Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El,
33.	Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat
34.	Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el.
35.	Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape,
36.	Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit
37.	Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade
38.	Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat.
39.	Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii.
40.	Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale.
41.	Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire.
42.	Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei.
43.	Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului. Psalmul 107 1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea. 2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. 3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri, 4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău. 5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi. 6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui: 7. Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura. 8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu, 9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele; 10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus". 11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea? 12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? 13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni. 14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri. Psalmul 108 1. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. 2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. 3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. 4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. 5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui. 6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat. 7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul; 8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă; 9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor; 10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui; 11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor; 12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui; 13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă; 14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să facă milă. 15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare. 16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. 17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui. 18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge. 19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu. 20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta. 21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu. 22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur. 23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului 24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. 25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta, 26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea. 27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească. 28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească. 29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El, 30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc. Psalmul 109 1. Zis-a Domnul Domnului Meu: "Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale". 2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: "Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. 3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut". 4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: "Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi. 6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ. 7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul. Psalmul 110 1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare. 2. Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui. 3. Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. 4. Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul. 5. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceţi-vă aminte în veac de legământul Lui. 6. Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea neamurilor. 7. Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, 8. Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate. 9. Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul Său; sfânt şi înfricoşător este numele Lui. 10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

7 sfaturi duhovniceşti ale Părintelui Ilie Cleopa

Nimic nu este mai uşor decât a învăţa pe alţii şi nimic nu este mai greu decât a face ceea ce înveţi pe alţii.

Cine mulțumește lui Dumnezeu în boală, este un martir de bunăvoie.

Când vă treziţi dimineaţa, să nu vă apucaţi de treabă întâi, că sunteţi batjocoriţi de satana! Ci să ziceţi: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!” Slăveşte-L pe Dumnezeu, că apoi ai să ai spor la muncă în ziua aceea. Ţi-ajută Dumnezeu, îţi întăreşte şi mintea şi braţele ca să lucrezi cu spor, să te păzească de primejdii, de fulgere, de tunete, de accidente, de orice. Roagă-te lui Dumnezeu şi porneşte la muncă cu toată inima. Dar întâi roagă-te Lui şi ai să vezi cu cât spor mergi în ziua aceea.

Postu-i maica sănătăţii şi lungimea vieţii!

Niciodată să nu dai sfat nimănui, până când nu l-ai trăit tu! Cel ce dă sfat, dar el nu l-a trăit, este ca izvorul de apă pictat pe perete.

Omul se mântuieşte oriunde dacă are trei fapte bune: credinţa dreaptă în Iisus Hristos, faptele bune şi smerenia. Iar cine nu le are pe acestea nu se mântuieşte nicăieri.

Când faci, mamă, pomelnic pentru ai matale, la Liturghie, pune şi unul sau doi săraci, sau o văduvă pe care nu are cine o pomeni şi a murit săraca. Este mare pomană. Asta se cheamă milostenie duhovnicească. Este mai mare decât aceea când îi dai o haină sau o mâncare omului, că-l ajuţi dincolo, în veşnicie.

ARTĂ CULINARĂ – REȚETE PENTRU POSTUL SFINTELOR PAȘTI – ZIUA 30– 31 Martie

A. PLĂCINTE
Prăjitură din multe foi şi aluat franţuzesc de post
• 250 g făină;
• 250 g margarină;
• ½ pahar apă;
• 1 linguriţă oţet;
• Sare;
• Marmeladă
Se cerne făina pe planşetă.
Se adaugă apă, sare, oţet şi 1/10 din cantitatea de margarină.
Se frământă bine până se obţine un aluat care nu se mai lipeşte de mână şi de planşetă.
Se lasă să se odihnească o jumătate de oră.
Se întinde din acest aluat o foaie pe cât posibil pătrată, cu latura de circa 40 cm.
În mijlocul foii se pune margarina, care mai înainte a fost frământată repede cu puţină făină, apoi se împătureşte foaia în patru şi se întinde din nou cu vergeaua.
Se împătureşte din nou în patru şi se lasă la rece o jumătate de oră.
Se repetă de patru ori această operaţie, la intervale de câte o jumătate de oră.
Se recomandă ca în timp ce se lucrează aluatul franţuzesc să se folosească cât mai puţină făină pentru presărat planşeta şi aluatul, iar la împăturit, să se îndepărteze cu o perie specială toată făina de pe aluat.
Se întinde pe tava de copt câte o foaie subţire, care se înţeapă cu furculiţa în mai multe locuri şi apoi se coace, la început la foc iute, apoi la foc potrivit.
Se procedează la fel cu toate foile.
Când sunt gata coapte, aceste foi se taie în benzi de 8 – 10 cm lăţime, care se ung cu marmeladă.
Se suprapun apoi câte 5 benzi, se ung deasupra cu un strat subţire de marmeladă fină şi se presară atât deasupra cât şi pe lături cu foietaj tocat mărunt.
Se taie apoi în bucăţi.

B. SALATE
Salată cu măsline
* 100 g măsline,
* 1 ceapă,
* 1 ardei roşu,
* 1 ardei verde,
* 2 roşii,
* ulei,
* oţet,
* zahăr,
* usturoi verde,
* sare,
* piper.
Ceapa se taie cubuleţe foarte fine, la fel ardeii şi roşia. Într-un vas se amestecă legumele cu măslinele, se adaugă ulei, oţet, sare, piper, zahăr şi se lasă la frigider 10-15 minute. Se serveşte pre sărată cu usturoi verde tocat.

C. SOSURI
Sos alb
• 1 lingură făină;
• 1 lingură margarină;
• 2 pahare vin alb;
• 1 pahar apă
Se topeşte margarina peste care se pune făina în ploaie şi se lasă la foc mic, amestecând continuu până capătă culoare gălbuie.
Se stinge cu vin alb şi apă.

D. BORŞURI, SUPE, CREME DE LEGUME
Supă cremă de praz
* 1 kg praz,
* 3 linguri ulei de măsline,
* 1 lingură făină,
* 1 cană lapte de soia sau supă strecurată,
* vegeta.
Prazul se taie în bucăţi subţiri şi se înăbuşe în puţină apă cu ulei, se adaugă făina şi se stinge cu apă sau zeamă de zarzavat. Se lasă să fiarbă bine ca să poată trece prin sită. După ce s-a trecut prin sită, se subţiază cu lapte de soia sau supă si se mai pune să dea un clocot pe foc. Se pune sare şi se serveşte cu crutoane.

E. MÂNCĂRURI
Mâncare de morcovi
• 750 g morcovi;
• 1 ceaşcă ulei;
• 25 g zahăr;
• 10 g sare;
• 50 g margarină
Se curăţă morcovii şi se dau pe răzătoarea mare, apoi se călesc în ulei.
Separat se arde zahărul şi se stinge cu o cană de apă, se adaugă peste morcovi şi se lasă la foc mic până scade bine.
Se toarnă într-o tavă unsă cu ulei şi se dă la cuptor 15 minute.
Se serveşte fierbinte garnisit cu gogoşari în suc de roşii.

F. DULCIURI
Cartofi din cacao
* 250 g biscuiţi simpli,
* 100 g nuci măcinate,
* 100 g zahăr,
* 1 pahar de esenţă de cafea,
* 2 linguri de cacao,
* esenţă de rom,
* coaja rasă de portocală.
Se fierbe esenţa de cafea cu zahăr şi cacao. Se lasă să se răcească, apoi se amestecă cu nucile date prin maşină, cu romul şi biscuiţii sfărâmaţi cu mâna. Se amestecă totul bine şi se formează cu mâna cartofi, care se tăvălesc în cacao cu zahăr.

VA URMA